Absorbtia substantelor

medicamentoase in
intestinul gros si la
nivelul rectului- aspecte
biofarmaceutice
1. Anatomia si fiziologia
intestinului gros
2. Tranzitul medicamentelor
3. Cedarea si absorbtia
substantelor
medicamentoase
4. Administrarea rectala
Anatomia intestinului gros (1)
Intestinul gros este a doua parte a
intestinului, continuând intestinul subţire.
DIMENSIUNI
Are in medie 1,60 m lungime, este mai
lung la vegetarieni.
Diametrul maxim îl are cecul: 7cm şi
scade progresiv ajungând la 3-3,5 cm la
nivelul sigmoidului, ampula rectală având,
din nou, un diametru mare.
 Anatomia intestinului gros (2)
●Organ intraabdominal, având forma literei U
inversat, formând 3 laturi ale unui patrulater iar
in aria patrulaterului se găseşte intestinul
subţire.
●Intestinul gros se împarte în:
Cec;
Colon ascendent;
Colon transvers;
Colon descendent;
Colon sigmoid;
Rect.
 Anatomia intestinului gros (3)
STRUCTURA
●Peretele intestinului gros este mai subţire decât al
intestinului subţire. Este format din 4 tunici:
1)TUNICA SEROASĂ
●Seroasa peritoneală se comportă diferit pe diversele
segmente ale intestinului gros:
- Pe segmentele mobile seroasa înveleşte toate feţele
respectivelor porţiuni.
- La nivelul porţiunilor fixe seroasa înveleşte doar faţa
anterioară şi feţele laterale, în timpe ce faţa posterioară
nu este învelită de peritoneu, faţa posterioară fiind
retroperitoneală.
 Anatomia intestinului gros (4)
2)TUNICA MUSCULARĂ
●Este formată din 2 straturi musculare:
►Un strat extern cu fibre longitudinale care
sunt condensate în cele 3 tenii. Între cele
3 tenii există fibre longitudinale dar foarte
rare.
►Un strat intern din fibre circulare.
 Anatomia intestinului gros (5)
3)TUNICA MUCOASĂ
●Culoare albicioasă-cenuşie
●Nu are plici circulare şi nici vilozităţi
intestinale
●Conţine numeroşi foliculi limfatici solitari
●Conţine glande Lieberkuhn.
Fiziologia intestinului gros (1)
Functiile intestinului gros:
1. secretorie
2. de absorbtie,
3. motorie
 FIZIOLOGIA INTESTINULUI
GROS (2)
FUNCTIA SECRETORIE: consta in producerea
de mucus, cu rol in formarea materiilor fecale si
inaintarea acestora spre a fi eliminate
Bacteriile simbionte din intestinul gros
sintetizeaza vitamina K (anticoagulant)
In intestinul gros, sub actiunea florei bacteriene
simbionte au loc procese de fermentatie si
putrefactie a resturilor nedigerate (glucide si
proteine).
 FIZIOLOGIA INTESTINULUI
GROS (3)
FERMENTATIA:
Are loc in cecum, colonul ascendent si
jumatatea dreapta a colonului transvers;
Se realizeaza sub actiunea bacteriilor
aerobe;
Glucidele nedigerate (celuloza) sunt
degradate pana la acizi organici (acetic,
lactic, butiric) si gaze (CH4, CO2, H2).
 FIZIOLOGIA INTESTINULUI
GROS (4)
PUTREFACTIA:
are loc in jumatatea stanga a colonului
transvers, colonul descendent si colonul
sigmoid;
se realizeaza de catre bacterii anaerobe;
proteinele nedigerate sunt degradate in
aminoacizi care vor fi dezaminati si decarboxilati
rezultand amine (putrescina, cadaverina) si gaze
(H2S, MERCAPTANI), amoniac (ce trece in
sange ajungand la ficat pentru a fi detoxifiat).
 FIZIOLOGIA INTESTINULUI
GROS (5)
FUNCTIA DE ABSORBTIE: se absoarbe
apa, electrolitii, cantitati mici de glucoza,
vitamine (B,K)
FUNCTIA MOTORIE: miscari peristaltice,
segmentare, tonice
 FIZIOLOGIA INTESTINULUI
GROS (6)
In urma proceselor desfasurate la acest nivel
rezulta materiile fecale (contin resturi
alimentare nedigerate, celule intestinale
descuamate, apa, fosfati, saruri de calciu,
magneziu, mucus, leucocite, bacterii simbionte).
DEFECATIA este un reflex vegetativ
neconditionat pana la 14-15 luni, dupa care
devine un reflex vegetativ conditionat,
coordonat de centrii medulari (S2-S4) si
controlat de centrii corticali.
Tranzitul medicamentelor (1)
Tranzitul intestinal variaza intre 0,5 si 5 zile (atat
la acelasi individ cat si la indivizi diferiti);
Cea mai mare variabilitate a tranzitului intestinal
se datoreaza tranzitului de la nivelul colonului;
Dupa mancare apare o crestere a activitatii
pulsatile si contractile din colon care este in
stransa concordanta cu valoarea calorica a
mesei;
Tranzitul medicamentelor (2)
Alimentele si in mod particular fibrele
alimentare joaca un rol important in
absorbtia s.m. in colon;
Vegetarienii prezinta o absorbtie diferita a
medicamentelor comparativ cu cei care au
o alimentatie saraca in fibre;
Fibrele alimentare au rolul de a micsora
timpul de tranzit gastrointestinal.
Cedarea si absorbtia substantelor
medicamentoase (1)
Dintre toate segmentele colonului cea mai buna
absorbtie pentru s.m. o are colonul ascendent;
Se poate considera, la modul general, ca
aborbtia celor mai multe s.m. este mai buna la
nivelul intestinului subtire decat in colon;
Tratamentul unor afectiuni ale colonului proximal
nu se poate realiza prin administrarea
medicamentelor pe cale rectala. Chiar daca se
administreaza s.m. sub forma de clisma doar o
cantitatea f mica ajunge la acest nivel;
Cedarea si absorbtia substantelor
medicamentoase (2)
Dupa cedarea s.m. in lumenul colonului
aceasta poate suferi un proces de
metabolizare sub influenta enzimelor
bacteriene de la acest nivel;
Aceasta metabolizare poate sa duca fie la
inactivarea unor s.m. fie la activarea
altora.
 Administrarea rectala (1)
Avantaje:
1. Utila pentru pacientii in stare de inconstienta;
2. Utila in cazul unor medicamente cu gust sau
miros neplacut;
3. Utila daca s.m se degradeaza in mediul acid
gastric;
4. Utila daca se doreste o reducere a efectului
primului pasaj hepatic in cazul unor substante
medicamentoase.
 Tratamentul colonului prin
administrare rectala

Se folosesc:
1. microclismele medicamentoase
(eneme)
2. spumele medicamentoase aplicate
rectal
 Administrarea rectala (2)
Exista cercetari care dovedesc absorbtii
bune rectale pentru substante precum:
morfina, 6-mercaptopurina, salbutamol,
etc.
Nifedipina in baze de supozitor constituite
din polietilenglicoli s-a absorbit rapid,
realizand concentratii plasmatice utile in
tratament de urgenta antihipertensiv.
Situatii care pot influenta absorbtia
s.m. din colon
Starea de boala la nivelul intestinului, poate
influenta absorbtia din colon a s.m.;
Diareea produce modificari in continutul de
electroliti din lumenul colonului, ceea ce duce la
modificarea pH-ului si a absorbtiei;
Diareea scade durata tranzitului ceea ce
conduce la diminuarea absorbtiei;
O scadere a duratei tranzitului este defavorabila
efectului complet al medicamentelor cu cedare
prelungita.
 Administrarea rectala (3)
Studiile privind absorbtia rectala a s.m. au aratat
ca administrarea pe aceasta cale este o
alternativa practica fata de calea orala, asa cum
este in cazul anticonvulsivantelor, analgezicelor
narcotice si nenarcotice, a teofilinei,
antiemeticelor, etc.;
In anumite cazuri administrarea rectala poate fi o
alternativa a caii intravenoase sau a altor cai
parenterale de administrare a medicamentelor.
 Administrarea rectala (4)
Formularea medicamentelor rectale (natura
bazei de supozitor, compozitia microclismelor,
etc) influenteaza profilul concentratiilor
medicamentoase plasmatice;
Relatia intre formulare si biodisponibilitate s-a
demonstrat clar pentru diazepam, paracetamol,
indometacin, metadona, etc.;
Administrarea concomitenta a unor acceleratori
(promotori) ai absorbtiei reprezinta o alta
abordare pentru modificarea absorbtiei rectale
dar in acest sens mai sunt necesare studii in
ceea ce priveste eficienta si siguranta.
 Administrarea rectala (5)
Administrarea unor s.m. cu sisteme de cedare
controlata cum sunt pompele osmotice, sau unle
hidrogeluri, poate fi o modalitate de a imbunatati
profilul concentratiilor medicamentoase
plasmatice;
S-au facut progrese in evaluarea actiunii iritante
locale prin administrarea rectala a
medicamentelor. Medicatia pe termen lung cu
ergotamina sau acid acetilsalicilic, pe cale
rectala, poate provoca ulceratii. De aceea
formularea trebuie sa aiba in vedere si acest
aspect al terapiei pe cale rectala.