MODULUL 2

GRUPE SANGUINE

Sisteme de Grupe Sanguine

Antigenele i anticorpii de grup sanguin din sistemul ABO
n practica transfuzional, sistemul de grupe sanguine ABO este de
departe cel mai important. Exista patru grupe sanguine principale din
sistemul ABO:
O, A, B i AB.
Toate persoanele adulte normale de grup A, grup B si grup O au
anticorpi plasmatici impotriva antigenelor eritrocitare pe care nu le-au
mostenit:

Persoanele care aparin grupului A au anticorpi anti-B

Persoanele care aparin grupului B au anticorpi anti-A.

Persoanele care aparin grupului O au anticorpi anti-A i
anticorpi anti-B

Persoanele care aparin grupului AB nu au anticorpi anti-A
i nici anticorpi anti-B.
Aceti anticorpi sunt de obicei de tip IgM sau IgG si in mod
normal pot hemoliza (distruge) rapid eritrocitele transfuzate.

Corespondena Genotip/Fenotip
Fiecrui Genotip i pot corespunde
anumite Fenotipuri

Incompatibilitatea ABO: reacii

hemolitice

Anticorpii anti-A i anti-B ai primitorului pot, aproape totdeauna,

s determine o distrugere rapid (hemoliz) a eritrocitelor incompatibile care
au fost transfuzate, imediat dup ce acestea ptrund n circulaie.
O transfuzie de globule roii la care nu s-a determinat compatibilitatea
comport un risc substanial de a provoca o reacie hemolitic acut. In mod
similar, daca sngele este administrat unui pacient identificat in mod eronat,
poate fi incompatibil.
Riscul depinde de structura grupelor sanguine ABO din populaie. n
general, cel putin o treime din transfuziile necompatibilizate vor fi
incompatibile n sistemul ABO si cel puin 10% din acestea vor duce
la reacii grave sau fatale.
In unele circumstane este de asemenea important ca anticorpii donatorului
s fie compatibili cu eritrocitele primitorului. Nu este ns totdeauna esenial
s se administreze snge din aceiai grup sanguin din sistemul ABO.

Siguranta transfuziei depinde de evitarea incompatibilitatii

intre eritrocitele donatorului si anticorpii din plasma
rimitorului.

COMPONENTE ERITROCITARE

In cazul transfuziilor eritrocitare trebuie s existe compatibilitate

ABO i RhD
ntre eritrocitele donatorului i plasma primitorului
1
Persoanele de grup O pot primi snge numai de la donatori de
grup O.
2
Persoanele de grup A pot primi snge de la donatori de grup A
i de la donatori de grup O.
3
Persoanele de grup B pot primi snge de la donatori de grup B
i de la donatori de grup O.
Persoanele de grup AB pot primi snge att de la donatori de grup
AB, ct i de la donatori de grup A, B, i O.
Not: Concentratele eritrocitare din care s-a ndeprtat plasma sunt
preferabile pentru situatiile in care se transfuzeaza snge compatibil
non-izogrup.

PLASMA SI COMPONENTE CE
CONTIN PLASMA

In cazul transfuziei de plasma, se poate administra plasm de la

donatori de grup AB oricrui pacient care aparine grupurilor
ABO, deoarece aceast plasm nu conine nici anticorpi anti-A i
nici anticorpi anti-B.
1. Plasm de grup AB (nu conine anticorpi) poate fi administrat
pacienilor de orice grup ABO.
2. Plasma de grup A (conine anticorpi anti-B) poate fi
administrat
pacienilor de grup O i celor de grup A.
3. Plasma de grup B (conine anticorpi anti-A) poate fi
administrat
pacienilor de grup O i celor de grup B.
4. Plasma de grup O (conine anticorpi anti-A i anticorpi anti-B)
poate fi administrat numai pacienilor de grup O.

 1. Reaciile transfuzionale hemolitice acute sunt

aproape totdeauna cauzate de transfuzarea de
eritrocite incompatibile cu grupul sanguin ABO al
primitorului. Astfel de reacii pot fi fatale. Cel mai adesea
ele sunt rezultatul:
- Erorilor de etichetare a probei recoltate de la pacient
- Erorilor de identificarea la recoltarea unitatii pentru
transfuzie
- Nerespectarii procedurilor de identificare finala a
pacientului si unitatii de transfuzat inainte de transfuzie.
2. In unele stari de boala, anticorpii anti-A si antiB pot fi greu de detectat prin testele de laborator
uzuale.
3. Copiii mici au anticorpi de grup sanguin IgG
trecuti transplacentar de la mama. Dupa nastere,
copilul incepe propria productie de anticorpi de grup
sanguin.

Antigene eritrocitare RhD i

anticorpi
Eritrocitele au foarte multe alte antigene, dar spre
deosebire de sistemul ABO, un individ dezvolt rareori
anticorpi mpotriva celorlalte antigene, afar de cazul n
care este expus la acestea (imunizat) prin transfuzii
anterioare sau n cursul sarcinii i naterii.
Cel mai important este antigenul Rh D. Chiar i o
singur transfuzie cu eritrocite Rh D pozitive la o
persoan Rh D negativ va determina, de obicei,
apariia de anticorpi anti-Rh D. Acetia pot:

s determine boala hemolitic a nounscutului la o sarcin ulterioar,

s provoace o distrugere rapid a
eritrocitelor Rh D pozitive administrate cu ocazia
unei noi transfuzii.

Alte antigene eritrocitare i

anticorpi
Pe eritrocitele umane exist numeroase alte antigene
care pot s stimuleze producia anticorpilor, dac sunt
transfuzate primitorului susceptibil. Aceste sisteme
antigenice includ:

sistemul Rh: C, c, E, e

Kidd

Kell

Duffy

Lewis.
Acesti anticorpi pot de asemenea sa produca reactii
transfuzionale severe.

Testarea pre-transfuzionala
(teste de compatibilitate)
De obicei, inainte de administrarea transfuziei se
efectueaza un test direct de compatibilitate. Acesta va
detecta o reactie intre:

Serul primitorului

Eritrocitele donatorului.
Laboratorul va efectua:

Grupajul ABO si RhD al primitorului

Testul de compatibilitate directa (crossmatch sau
Jeanbreau)
Efectuarea acestor proceduri dureaza de obicei 1 ora.
Utilizarea procedurilor rapide este posibila, dar poate
trece cu vederea unele incompatibilitati.

Probleme de compatibilitate
1. Dac proba de snge recoltat de la pacient conine
anticorpi anti- eritrocitari semnificativi clinic, laboratorul
va necesita mai mult timp si poate cere o noua prob
de snge de la pacient, pentru testri ulterioare in
vederea selectiei de sange compatibil.
Transfuziile care nu sunt urgente i interveniile
chirurgicale care presupun nevoia de transfuzie vor fi
amnate pn cnd se va gsi sngele potrivit.
2. Dac ns pacientul are nevoie urgent de
snge i gsirea de produse compatibile este dificil,
serviciului de transfuzie si medicul responsabil vor fi
solicitati s evalueze riscul amnarii transfuziei in
vederea completarii testelor de compatibilitate,
fata de riscul transfuziei unui snge ce poate sa nu fie
complet compatibil.

Grupaj sanguin, detectie de

anticorpi, pstrare

Se determin grupa de snge ABO i Rh D a pacientului.

1. Serul pacientului este testat pentru anticorpi antieritrocitari clinic
semnificativi.
2. Proba de ser a pacientului este apoi ngheat i pstrat n
laborator la -20C, de obicei timp de 7 zile.
3. Dac n aceast perioad este nevoie de snge, proba este
dezgheat i folosit pentru efectuarea unui test urgent de
compatibilitate.
4. Serviciul de transfuzie trebuie sa asigure livrarea rapida a sngelui
compatibil in caz de nevoie.
Cu ajutorul acestei metode:

Sngele poate fi eliberat in 15-30 de minute

Se evit necesitatea de a pstra uniti de snge care au fost

testate pentru compatibilitate, ca asigurare pentru un pacient care nu
va avea nevoie de ele

Se evit supraincarcarea activitatii si risipa de snge.