Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Endodontie
Endodontie
Curs 1
Amputatia devitala (pulpotomia devitala)
= interventia chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa coronara dupa insensibilizarea
chimica si se pastreaza pulpa radiculara mumifiata.
Indicatii:
Molarii persoanelor in varsta
Molari de minte
Dinti mobili parodontotici
Dinti temporari
Dinti situati distal pe arcada ale caror canale sunt foarte curbe
Contraindicatii:
In cazul pulpitelor acute purulente
In cazul pulpitelor necrozante
Substantele chimice folosite sunt foarte toxice pentru tesuturile moi si pentru
tesuturile parodontiului apical o aplicare incorecta a tehnicii poate duce la accidente
destul de grave si necroza tesuturilor, necroza care nu poate fi controlata intrucat nu se
poate aprecia distanta pana la care difuzeaza in tesutul viu nu se poate sti cu
certitudine unde se opreste necroza chimica;
Timpi operatori:
Sedinta I:
1. Desensibilizarea pulpei dentare prin aplicarea pansamentului necrozant
Substante folosite:
Anhidrida arsenica (Arsenic)
Trioximetilenul
Fenolul
- cel mai putin folosit este trioxidul de arsen sub forma de pulbere, pasta arsenicala, fibre
de arsenic, granule dozate.
2. indepartarea pe cat posibil in totalitate a dentinei alterate cu linguri Black sau freze
sferice;
3. spalarea cavitatii cu apa calduta;
4. izolarea dintelui
5. uscarea cavitatii cu un jet de aer cald sau prin stergerea cu bulete de vata uscata
6. aplicarea pansamentului arsenical
- daca volumul cavitatii permite se aplica deasupra o buleta de vata sterila si totul se
acopera cu material de obturatie provizorie;
1
Endodontie III
Curs 2
Extirpare devitala (pulpectomie devitala)
= o metoda chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara in totalitate dupa
insensibilizarea ei cu mijloace chimice;
- a fost introdusa in 1980 de A. Rybakov, V. Ivanov;
Indicatii:
1. cazurile in care nu poate fi folosita anestezia datorita alergiei la substanta
anestezica
2. boli generale care contraindica anestezia
3. imposibilitatea injectarii substantei la locul de electie al anesteziei (tumori,
trismus, infectii)
4. dintii cu canale curbe care nu permit permeabilizarea pana la apex
5. dintii situati distal pe arcada la care accesul este dificil necesitand mai multe
sedinte pentru tratarea canalelor
Tehnica extirparii devitale
Sedinta I:
1. se aplica pansamentul devitalizant:
pulbere de arsenic se aplica cu o bucata de vata umectata cu Dentocalmin
pasta arsenicala contine trioxid de arsen, anestezic de contact, lanolina ca
vehicul
fibrele de arsenic contin fibre de celuloza imbibate cu clorhidrat de
cocaina, pigment si un liant
granulele arsenice contin anhidrida arsenicala dozata
2. pansamentul arsenical se mentine 24h la dintii monoradiculari si 48h la dintii
pluriradiculari
Gradul de sensibilitate al pulpei:
1. insensibilitate totala coronara si radiculara extirparea pulpei coronare se
realizeaza imediat si se continua tratamentul mecanic de canal;
2. pulpa coronara insensibila si sensibilitate marcata a pulpei radiculare se
indeparteaza pulpa coronara, se aplica un pansament cu tricrezolformalina, se inchide
etans cu un material de obturatie provizoriu (pentru 2-3zile);
3. pulpa coronara insensibila si sensibilitate a pulpei radiculare in regiunea
apicala se procedeaza la insensibilizare imediata cu anestezie de contact prin instalatie
(clorhidrat de cocaina) si insensibilizarea prin electrocoagularea pulpei;
- dupa terminarea tratamentul mecanic in mod obligatoriu se instituie un tratament
medicamentos prin aplicarea in canalele radiculare a meselor umectate in solutia de
tricrezolformalina;
Sedinta II:
4
1.
2.
3.
4.
Sedinta III:
1. se creaza campul operator
2. se indeparteaza materialul de obturatie provizoriu
3. se indeparteaza mesele de pe canale
4. se face toaleta canalelor radiculare
5. se obtureaza canalele radiculare
Sedinta IV si V - daca radiografia arata ca obturatia de canal este corecta se face
restaurarea coronara de durata;
Contraindicatii:
1. extirparea in scop protetic la dintii fara procese carioase
2. pulpite purulente partiale
3. pulpite cronice deschise granulomatoase
4. carii cu evolutie subgingivala
5. necesita o gama larga de instrumente scumpe
Endodontie III
Curs 3
Extirparea vitala (pulpectomia vitala)
= procedura endodontica chirurgicala prin care se indeparteaza in totalitate pulpa
coronara si radiculara dupa insensibilizarea ei prin anestezie si reprezinta un prim pas in
tratamentul endodontic;
Indicatii:
1. pulpite acute si cronice
2. deschiderea accidentala a camerei pulpare ce nu poate beneficia de tratamentul
direct sau indirect
3. fracturile dentare coronare care au deschis camera pulpara
4. hiperestezia si hipersensibilitatea dentinara care nu cedeaza la tratamentul
obisnuit
5. abraziunile dentare patologice
6. dupa o tentativa de extirpare devitala in care nu s-a reusit desensibilizarea pulpei
dentare
7. luxatii dentare
8. pierderi mari de substanta dura dentara coronara prin carie simpla care impiedica
prepararea unei cavitati cu o forma de retentie satisfacatoare pentru materialul de
obturatie
9. dintii aflati in vecinatatea unor formatiuni patologice si la care in timpul
interventiei chirurgicale vor fi lezate pachetele vasculo-nervoase pulpare: chisturi, osteite,
osteomielite, tumori benigne;
10. fracturile radiculare in prima si a doua treime a radacinii
11. dintii situati in focarele de fractura
12. parodontite marginale cronice cu mobilitate de gradul 3 in scopul imbunatatirii
circulatiei parodontale
13. in scopul realizarii unei coroane de substitutie
Contraindicatii:
1. afectiuni ale organismului in care este contraindicata folosirea anestezicelor sau
vasoconstrictorului asociat: afectiuni cardiace, epilepsia, HTA;
2. imposibilitatea cooperarii cu pacientul in timpul interventiei cum ar fi bolnavul
psihic, pacienti cu reflexe de voma accentuata;
3. stari fiziologice ca sarcina in primele 3 luni si in ultimele 2 luni;
4. imposibilitatea efectuarii unui tratament corect si complet datorita unor
particularitati morfo-anatomice ale canalelor sau pozitiei dintelui pe arcada;
5. existenta unor afectiuni loco-regionale care impiedica injectarea anestezicului in
zona de electie corespunzatoare dintelui respectiv (trismus, tumori);
Timpii operatori:
1. Anestezia prin infiltratie
2. Realizarea campului operator
3. Deschiderea camerei pulpare
4. Excizia si exereza pulpei coronare
5. Extirparea pulpei radiculare
6. Masurarea lungimii canalelor radiculare
7. Tratamentul mecanic al canalului radicular
8. Toaleta canalelor
9. Obturatia de canal
10. Obturatia coronara
1. Insensibilizarea pulpei dentare - se obtine prin anestezie plexala sau tronculara
periferica cu solutie de xilina 2% cu sau fara adrenalina sau solutie de clorhidrat de
procaina 4% cu sau fara adrenalina;
2. Izolarea dintelui sau realizarea campului operator - cand usurarea accesului se
realizeaza cu turbina intai realizam accesul si apoi izolarea dintelui.
- izolarea se face in functie de topografia dintelui dupa izolare atat dintele in cauza cat
si dintii vecini se badijoneaza cu alcool iodat;
3. Deschiderea camerei pulpare dupa instalarea anesteziei:
Cu o freza sferica prin miscari de scoatere activa se largeste orificiul de deschidere
al camerei pulpare
Se schimba freza sferica cu una cilindrica fara varf si prin miscari de-a lungul
peretilor se indeparteaza in totalitate tavanul camerei pulpare
4. Excizia si exereza camerei pulpare dupa deschiderea corecta a camerei pulpare se
indeparteaza resturile de pulpa coronara cu ajutorul lingurilor Black bine ascutite;
5. Reperarea orificiilor canalelor radiculare cu o sonda dentara se palpeaza podeaua
camerei pulpare evindentiindu-se orificiile canalelor radiculare;
6. Extirparea pulpei radiculare se face cu acele extractoare tirre nerfs. Alegerea
acului se face in functie de diametrul canalului;
- acul extractor ales se introduce intotdeauna pe cat posibil in axul canalului radicular;
- acul se introduce in canal pana intalnim o rezistenta;
- se retrage 1mm pt a degaja varful radacinii dupa care se efectueaza 2-3rotatii de
360grade;
- se retrage acul din canal sprijinindu-l pe unul din dinti;
7. Masurarea lungimii canalului radicular se realizeaza clinic tinand seama de
urmatorii parametri:
Lungimea medie a dintelui respectiv
In zona apicala canalul prezinta o ingustare
Lungimea dintelui pe radiografie
7
- se introduce in canal acul Kerr nr. 1 sau nr. 2 in functie de calibrul dintelui pana
intampinam rezistenta;
- se stabileste un reper pe suprafata ocluzala sau marginea incizala;
- se retrage acul din canal si se compara cu lungimea medie cunoscuta si daca avem o
radiografie si cu aceasta;
- daca cel putin 2 parametri corespund lungimea canalului este corecta;
- notam in fisa lungimea fiecarui canal iar in timpul tratamentului ulterior se va avea o
grija deosebita sa nu depasim lungimea stabilita;
8. Tratamentul mecanic de canal se face cu ace Kerr;
- scopul tratamentului este de a largi canalul radicular pentru a efectua corect obturatia de
canal;
- tratamentul mecanic trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
Se face dintr-o data pe tot traiectul canalului
Se lucreaza in conditii perfecte de asepsie
Nu se trepaneaza apexul pastrandu-se un bont pulpar apical de 1-1,5mm
In timpul tratamentului nu se folosesc mijloace chimice de permeabilizare
- tratamentul mecanic incepe cu acul Kerr care se introduce in canal prin usoare miscari
de propulsie si alunecare in lumenul canalului pana in apropierea apexului;
- apoi cu miscari energice de du-te-vino se racleaza peretii canalului pe toata lungimea
lui;
- cand acul Kerr nr. 1 sau nr. 2 se misca liber de-a lungul canalului se trece la folosirea
acului Kerr nr. 3;
- se recomanda ca dupa folosirea a doua ace sa se introduca un ac extractor pentru
indepartarea rumegusului rezultat din raclare;
- se continua cu acele Kerr nr. 4, 5 si 6 departandu-se din ce in ce mai mult de 1/3 apicala
si medie pana obtinem un canal radicular in forma de palnie, ingustat spre apex cu peretii
netezi fara asperitati sau praguri;
9. Toaleta canalelor
- dupa tratamentul mecanic se face toaleta canalelor radiculare cu ajutorul meselor
montate pe ace Miller;
- cu mesele se introduce intai apa oxigenata care prin efervescenta indeparteaza urmele
de sange si pulberea de dentina, spuma se indeparteaza cu mese imbibate in alcool iar
degresarea peretilor se face cu mese imbibate in neofalina;
- uscarea canalelor se face cu mese sterile uscate (cu rol istoric);
- azi uscarea se face cu conuri de hartie calibrate;
- dupa tratamentul mecanic avem de ales intre 2 posibilitati de continuare a tratamentului:
Obturatia de canal in aceeasi sedinta cu extirparea - se face cand canalul/canalele
sunt uscate iar stadiul de inflamatie pulpara nu a depasit pe cel de pulpita seroasa totala;
Efectuarea unui tratament medicamentos si amanarea obturarii canalului pentru
sedinta urmatoare
Se instituie un tratament medicamentos in urmatoarele situatii:
Extirparea in pulpita acuta purulenta partiala sau totala
8
10
Endodontie III
Curs 4
Consideratii clinice si practice privind mineral trioxid aggregate (MTA)
= un material nou care a fost recent investigat ca un potential material restaurativ;
- este biocompatibil cu numeroase aplicatii clinice si semnificativ imbunatatit in
comparatie cu celelalte materiale pentru proceduri endodontice care implica reparatia
radiculara si vindecarea osoasa;
- descoperit in 1993 de M. Torabinejas a fost utilizat sub forma experimentala atat in
aplicatii chirurgicale cat si conservative;
- aprobarea folosirii clinice a materialului de catre FDA in 1998 a condus la o utilizare a
sa pe scara larga;
Modul de prezentare: pliculete sterile de 1g fiecare continand pulberea de material
alaturi de flacoane de 1ml de apa distilata sterila (ProRoot, MTA, Dentsply, Tulsa, USA);
Compozitie o pulbere de culoare gri care contine:
1) Particule fine hidrofile de silicat tricalcic si silicat dicalcic
2) Aluminat tricalcic, sulfat de calciu, oxid tricalcic, oxid silicat, oxid de bismut
3) mici cantitati de alti oxizi minerali care modifica proprietatile chimice si fizice
- Pulberea face priza in prezenta umiditatii, hidratarea prafului formand un gel coloidal
care se solidifica in aproximativ 3h (timp de priza);
- Praful de oxid de bismut a fost adaugat pentru a face agregatul radioopac;
- Microanaliza electronica a pulberii de MTA a aratat ca fosforul si calciul sunt principalii
ioni prezenti;
- MTA in stare de gel coloidal este foarte alcalin (pH=12,5) putand fi comparat cu
hidroxidul de Calciu in ceea ce priveste proprietatile biologice si histologice, proprietate
care poate asigura MTA proprietatea antimicrobiana;
- are o solubilitate mica si o radioopacitate usor mai mare decat dentina;
Tehnica de preparare:
trebuie preparat imediat inaintea folosirii
pulberea se amesteca cu apa distilata sterila in raport de 3:1 pe placuta de sticla
sau hartie cerata cu o spatula de plastic sau metalica
- unii clinicieni au amestecat cu succes pulberea MTA cu anestezic sau alte lichide sterile
dar efectul lor asupra proprietatilor fizice, chimice si biologice nu sunt cunoscute;
odata ce materialul ajunge la o consistenta granulara (asemanatoare nisipului)
poate fi aplicat usor la locul dorit cu un mic fuloar sau portamalgam sau un instrument
numit Messing Gun;
daca exista umezeala in preparat, MTA devine apos si dificil de condensat;
umezeala poate fi scoasa din amestec dupa aplicare cu un con de hartie uscat;
11
materialul are nevoie de umiditate pentru a face priza, mediul foarte uscat nu este
necesar ci chiar contraindicat;
in prepararea locului care va primi materialul clinicianul trebuie sa urmeze cateva
etape:
toate irigatiile trebuie facute inainte ca MTA sa fie aplicat
orice irigatie dupa aplicare va cauza eroziunea materialului
preparatia sau defectul rezorbtic nu trebuie sa fie perfect uscate dar marea
majoritate a lichidului trebuie indepartat
Proprietati fizico-chimice a MTA:
1) experimente in vivo si in vitro au comparat capacitatea de sigilare si
biocompatibilitate a MTA cu amalgamul; capacitatea de sigilare a fost demonstrata prin
studii colorimetrice care au evidentiat faptul ca aceasta este superioara amalgamului
2) citotoxicitatea a fost investigata pe mediul de agar sau prin metoda eliberarii de
crom radioactiv si s-a observat ca aceasta este inferioara in cazul MTA
3) MTA a fost implantat in tibii si os mandibular la porc analizand tesutul de reactie,
neobservandu-se existenta infiltratului inflamator; in cazul tibiei materialul a fost legat de
apozitia osoasa directa;
4) Folosirea MTA ca material de obturatie retrograda pe caini si maimute arata
rezultate superioare amalgamului avand un efect de formare a cementoblastelor;
5) Investigand biocompatibilitatea rezultatelor au indicat faptul ca sanatatea pulpei
nu depinde de materialul de coafaj dar este in legatura cu capacitatea acestor materiale de
a preveni infiltratia bacteriana;
6) Materialul este nonmutagenic si putin toxic;
7) MTA material de coafaj direct la maimute; rezultatele au aratat ca stimuleaza
formarea puntilor de dentina adiacenta pulpei; dentinogeneza generata de material se
realizeaza datorita:
Capacitatii de sigilare
Biocompatibilitatii
Alcalinitatii
Utilizari:
1) Apexificarea radiculara a dintilor permanenti tineri
2) Material pentru coafaj pulpar
3) Pulpotomie
4) Obturatii radiculare retrograde
5) Resorbtii radiculare interne
6) Perforatii iatrogene ale camerei pulpare
Indicatiile MTA si procedeele clinice asociate:
1. Coafaj direct si pulpotomii
- indicate numai la dintii permanenti tineri cand pulpa este expusa iar vitalitatea sa nu
este afectata;
- are contraindicatii in cazul dintilor cu simptomatologia unor pulpite ireversibile;
- dupa anestezie si izolarea campului operator in cazul pulpotomiilor se inlatura pulpa
coronara, se face toaleta cavitatii cu hipoclorit de Na;
- MTA se introduce in cavitate cu ajutorul unui obturator si se condenseaza;
12
- peste material se aplica o buleta umeda de vata si restul cavitatii se umple cu material de
obturatie provizorie;
- pt ca MTA are o forta de compresiune redusa nu poate fi folosit ca material de obturatie
definitiva;
- dupa o saptamana se inlatura 3-4mm din portiunea coronara si se completeaza cu
material de durata;
- testarea vitalitatii si controlul radiologic sunt necesare la fiecare 3-6luni; daca este cazul
se poate efectua tratamentul canalului radicular dupa terapia pulpei vii;
- expunerile traumatice ale pulpei dentare pot fi tratate cu succes cu prepararea pe baza de
hidroxid de calciu care genereaza punti calcificate peste suprafata plagii;
- cercetarile au demonstrat ca pulpa dentara expusa are capacitatea de vindecare atunci
cand sunt prevenite microinfiltrarea si contaminarea bacteriana;
- testele efectuate cu MTA au demonstrat a fi biocompatibil si capabil sa sigileze caile de
comunicare intre sistemul canalului radicular si suprafata externa a dintilor;
- studiile infiltrarii bacteriene au aratat capacitatea de sigilare si biocompatibilitate a MTA
ca fiind superioara celei a amalgamului sau ZOE;
2. Obturatii retrograde
- rolul materialului de obturatie retrograda este sa impiedice trecerea factorilor iritativi
din canalul radicular in tesutul periapical;
- numeroase substante sunt folosite ca material de obturatie retrograda, principalul
dezavantaj include incapacitatea de prevenire a trecerii iritantilor din canalele radiculare
infectate in tesutul periapical precum si absenta biocompatibilitatii cu tesuturile
periapicale si incapacitatea favorizarii regenerarii acestora;
- in doua studii separate pe caini si maimute, eficacitatea MTA a fost comparata cu cea a
amalgamului;
- rezultatele acestor investigatii au aratat diferente semnificative intre cele 2 materiale;
- folosirea MTA ca material de obturatie retrograda a fost asociata cu:
Prezenta tesutului inflamator redus
Formarea de cement peste MTA
Regenerare tesutului periapical
3. Apexifierea la dintii cu pulpa necrozata si apex deschis
- dupa anestezie, izolare si crearea unei cavitati de acces corespunzatoare, sistemul
canalicular radicular este tratat mecanic si spalat cu hipoclorit;
- dezinfectia canalului radicular se realizeaza cu o pasta de hidroxid de calciu aplicata
pentru o saptamana;
- dupa spalarea cu hipoclorit de sodiu se face uscarea lor cu conuri de hartie si se
introduce MTA in canal;
- condensarea pana la nivel apical se face cu pluggerele;
- se creaza o obturare a apexului pe o distanta de 3-4mm cu MTA si se verifica radiologic;
- in restul canalului se introduce un filament umezit si se inchide cavitatea de acces cu
material de obturatie provizorie pentru cel putin 3-4h;
- obturarea restului canalului se face cu gutaperca sau rasina compozita cand peretii sunt
subtiri iar cavitatea de acces se obtureaza cu material de obturatie definitiva;
- vindecarea periapicala este urmarita clinic si radiologic;
13
18
Endodontie III
Curs 6
Clasificarea lui Ingle 1985 a grupat instrumentele in conformitate cu standardele
ISO-A:
Grup I - instrumente manuale: file-uri (K, H), reamere (ac de avans, burghiu), ace,
spreadere sau pluggere, ace lentulo.
Grup II instrumente mecanice care se fixeaza la piesa de mana inclusiv ace
lentulo;
Grup III instrumente mecanice utilizate in endodontie: freze si reamere GatesGlidden, piezo-reamere, conuri pentru canalul radicular (de gutaperca, argint, hartie);
Curson a clasificat instrumentele endodontice in functie de utilizarea lor clinica:
1. Pentru diagnostic
2. Pentru inlaturarea tesuturilor moi
3. Pentru permeabilizarea si largirea canalului
4. Pentru obturarea canalului radicular
Clasificarea instrumentelor endodontice:
I.
Dupa indicatii:
1. Instrumente pentru examinare si diagnostic: ace de canal, ace Miller,
masurator de lungime, K-fille-uri cu stopper
2. Instrumente pentru inlaturarea tesuturilor moi ale dintelui:
pulpextractorul, profile, K-reamere
3. Instrumente pentru permeabilizarea si largirea canalului radicular:
a) Pentru largirea orificiului de intrare in canal: freza Gates-Glidden,
reamer-ul Peso si Beutelrock, profile-uri, K-reamer
b) Pentru permeabilizarea canalului radicular: K-reamer, K-flexoreamer,
profile-uri
c) Pentru largirea canalului radicular: K-file, K-flexofile, file Hedstrom,
profile
4. Instrumente pentru obturarea canalului radicular: ac lentullo, Kreamer, spreader-plugger, compactor, guta-compactor;
II.
Dupa modul de actiune:
Manuale
Mecanice
III.
Dupa metoda de confectionare:
Prin rasucire
Prin filetare
IV. Dupa materialul din care este confectionat:
aliaj Cr-Ni
otel
aliaj Ti-Ni
V.
Dupa nivelul de agresivitate:
Cu varf agresiv
19
Cu varg neagresiv
VI.
Dupa lungimea partii active
I. 3. Instrumente pentru largirea orificiului de intrare in canal:
1. Instrumentele Gates-Glidden
- au partea activa sub forma de lance, cu varf neagresiv amplasat pe o tija fina lunga;
- L partii active este de 15-19mm;
- este indicat pentru largirea orificiului de intrare si a 1/3 superioare a canalului radicular;
- se utilizeaza la piesa de mana cu turatii mici (451-800 turatii/min);
- au 6 marimi 0,5-0,7 - ... 1,7;
2. Peeso Reamer
- are partea activa alungita si varful neagresiv
- indicat pt permeabilizarea canalelor radiculare drepte ale dintilor monoradiculari,
canalul P al M superior si canalul D al M inferior;
- se recomanda turatii mici 700-1200 rotatii/min;
- au 6 marimi 0,7-0,9 - ... 1,7;
3. Beutelrock Reamer B2
- instrumente pentru largirea canalului radicular;
- are partea activa sub forma unui cilindru;
- confectionat din aliaj crom-nichel, inox., prin rasucirea unei lame plate care are 2
suprafete taietoare;
- un instrumente ascutit si agresiv;
- se foloseste la prelucrarea canalelor drepte in portiunea coronara si medie;
- se foloseste la turati mici 450-800rotatii/min;
- nu se utilizeaza la canalele curbe, existand riscul de fractura;
4. Beutelrock Reamer B1
- largeste orificiul de intrare in canalul radicular;
- partea activa este in forma de flacara, cu 4 margini taietoare care se ingusteaza spre
varful instrumentului;
- se foloseste in portiunea dreapta a canalului radicular si nu este deloc flexibil;
- se utilizeaza la turatii 800-1200rotatii/min;
- este mai putin agresiv decat B2;
5. Ker reamer
20
22
Endodontie III
Curs 7+8
Hidroxidul de Ca in tratamentul medicamentos al ggr pulpare
1.
2.
3.
4.
- actiunea este similara cu cea a hipocloritului de sodiu (prin lizarea substantelor proteice
degradate);
Indicatii ale Ca(OH)2:
1. coafaj direct
2. coafaj indirect
3. amputatia vitala
4. in tratamentul medicamentos al canalelor radiculare de scurta si lunga durata
5. in apexificare la dintii permanenti tineri pentru continuarea formarii radacinii
6. in rezorbtia radiculara interna si externa
7. in fracturi orizontale radiculare
8. in perforatiile radiculare
9. in obturatiile definitive de canal
Plasarea unui medicament in canalul radicular are 2 roluri:
obturarea fizica a canalului
plasarea componentelor active ale medicamentului in contact direct cu peretii
radiculari - permite difuzarea medicamentului respectiv prin tubulii dentinari in peretele
canalicular si pana la apex ducand in final la distrugerea microorganismelor in zone in
care normal acestea sunt inaccesibile tratamentului mecanic;
In tratamentul medicamentos de scurta durata:
gangrena simpla
extirparea vitala
- Ca(OH)2 se aplica pt 48-72h;
se izoleaza dintele
toaleta canalului radicular
se usuca
se introduce pasta in canal dupa tehnica obturatiei de canal si se pune o buleta de
vata sterila
se inchide cavitatea etans cu obturatie provizorie
in sedinta urmatoare se va face obturatie definitiva
In tratamentul medicamentos de durata lunga:
parodontite apicale cronice cu leziuni mari apicale (granulom conjunctiv si chistic)
in cazul secretiilor persistente pe canal si in cazul in care pacientii se afla in
imposibilitatea urmaririi tratamentului pe etape
- se mentine pt 2-3 saptamani avand efectul antimicrobian indelungat, pansamentul se
poate repeta de 2-3ori dupa care se face obturatia definitiva pe canal;
- pacientii ulterior sunt dispensarizati din 6 in 6 luni pt a urmari evolutia;
Antibioticele
- folosite datorita actiunii bactericide si bacteriostatice tinand cont de cateva principii:
26
28
6.
Dupa folosirea solutiilor antiseptice sau folosirea agentilor fizici asociati cu
antiseptice
7.
La pacienti cu hipersensibilitate la antibiotice
Endodontie III
Curs 9
Avantajele antibioticelor:
1. Asigura o buna sterilizare
2. Sunt bine tolerate de tesuturile parodontale apicale
3. Reduc timpul global de tratament prin reducerea numarului de sedinte
Dezavantajele antibioticelor:
1. Slaba difuziune in canalicule dentinare
2. Pot crea o rezistenta microbiana in cazul in care nu sunt corect utilizate
3.
Nu pot fi utilizate in aplicatiile endodontice din inflamatiile acute parodontale
apicale
Tehnica de aplicare:
Sedinta I:
1.
Izolarea si uscarea dintelui
2.
Toaleta canalelor si introducerea cu ajutorul acului Lentulo pasta in canal
pana in apropierea apexului;
3.
Operatia se repeta de 2-3ori pt a se umple canalul cu pasta;
4.
Se aplica o buleta cu vata sterila in camera pulpara iar restul cavitatii se umple
cu material provizoriu asigurandu-se o etanseitate a pansamentului se mentine 48h
(timpul optim de actiune a unui antibiotic);
Sedinta II:
1. Izolarea si indepartarea materialului provizoriu de obturatie si a buletei de vata;
2. Cu ajutorul unui ac se indeparteaza urmele de pasta de antibiotic din canal;
3. Se usuca canalul si in functie de situatia clinica adoptam 3 atitudini terapeutice:
Se poate obtura definitiv canalul in caz de extirpare vitala, necroza sau ggr
pulpara simpla;
Se face o completare a sterilizarii canalelor prin aplicarea unui pansament cu
substanta antiseptice (de tip Rockle`s) sub obturatia provizorie;
Se repeta din nou aplicarea cu pasta de antibiotic pt inca 48h mai ales in
parodontita apicala acuta hiperemica atunci cand durerea nu cedeaza complet;
29
Pasta iodoformata
B. Materiale solide:
1. conuri de gutaperca
2. conuri de argint
3. conuri din rasini sintetice
Materiale din grupa eugenatului de Zinc rezulta din amestecul oxidului de zinc cu
eugenolul la care se adauga diverse substante pt ameliorarea unor defecte sau pt
potentarea unor calitati ale acestora;
Calitatile materialelor pe baza de eugenat de zinc:
Pret de cost scazut
Preparare si manipulare usoara
Timp de priza convenabil
Dezobturare usoara
Prin adaugarea altor substante se pot ameliora unele defecte si au o buna etanseitate
prin aderenta acestor substante la dentina
Comparativ cu cimentul fosfat de zinc etanseitatea este inferioara
Actiune antiseptica, persistenta datorita eugenolului
Pt marirea actiunii antiseptice s-a adaugat iodoformul, trioximetilen si timol biiodat;
Defecte:
Putin radioopace, in compozitia lor s-au adaugat substante pt a mari
radioopacitatea: iodoform, sulfat de bariu, pulbere de argint, tetraoxid de Pb;
Sunt iritante pt tesuturile periapicale mai ales cand sunt introduse dincolo de apex
datorita gruparilor fenolice libere din eugenol sau produce iritatie mecanica prin
realizarea depasirii;
Preparate:
Eugenat de zinc la care se adauga 10% iodoform - se obtine extemporaneu din
amestecul de sticla a oxidului de zinc (pulbere) si eugenol la care se adauga un varf de
spatula de iodoform;
Formula Robin pulberea alcatuita din oxid de zinc, paraformaldehida, tetraoxid
de plumb care se amesteca cu lichidul eugenol;
Formula Grossman
Formula N2 obturator
Endomethasone (Septodont) o pulbere alcatuita din oxid de zinc, sulfat de bariu,
tetraoxid de plumb, paraformaldehida, acetat de hidrocortizon, dexametazona si stearat de
magneziu; lichid: eugenol;
Cimentul fosfat de zinc = un material care se obtine din amestecul pulberii cu lichidul si
se poate adauga 10% iodoform pt a se obtine o consistenta smantanoasa a pastei;
Calitati:
31
Pasta Rockle`s
Triopasta Gysi
Paste cu actiune biologica
- paste pe baza de Ca(OH)2 din categoria celor folosite in coafajul indirect si in
deschiderile accidentale ale camerei pulpare;
- se folosesc pt obturatii provizorii in scopul sterilizarii acestora;
- trebuie sa aiba un pH foarte scazut 10-12, se introduc in canal cu acul Lentulo si se
mentin sub pansament ocluziv 10zile dupa care se indeparteaza si se face obturatie
definitiva;
Materiale solide pentru obturarea canalului radicular
1. Gutaperca
2. Conuri de argint
3. Conuri de rasini sintetice
1. Conuri de gutaperca compozitie gutaperca 25%, oxid de zinc 60%, sulfat de bariu
5%, oxizi metalici 3%, ceara 12%;
Avantaje:
Asocierea conurilor de gutaperca cu pastele de obturatie pt canal urmaresc sa faca
obturatia nerezorbabila, impermeabila pt saliva (secretii si germeni microbieni) duce la
radioopacitati si in cazul dezobturarii sunt usor de dezobturat;
Indicatii:
Obturatii mixte utilizam o pasta si un con de gutaperca
Condensare laterala cu conul de gutaperca
2. Conuri de argint contin argint in proportie de 99,8%, cupru si crom 0,2%;
Dezavantaje:
Greu de dezobturat
Daca depasesc apexul sunt o sursa permanenta de iritatie a parodontiului
Calitati flexibilitate mare si efect antiseptic
3. Conuri din rasini sintetice confectionate din rasini epoxidice;
- nu au intrat in practica datorita dezavantajelor:
Nu sunt radioopace
Se solubilizeaza in contact cu unele componente ale materialelor de obturatie
Favorizeaza patrunderea salivei si a germenilor microbieni
33
Endodontie III
Curs 10
34
35
Daca fragmentul este situat in 1/3 mijlocie se poate incerca utilizarea unor mijloace
chimice care sa dizolve fragmentul (fie il fac friabil, fie largesc canalul prin decalcifiere);
Daca fragmentul este situat apical se poate incerca rezectia apicala,
radiculectomia, extractia cu replantare sau extractia propriu-zisa;
3. Accidente si esecuri la nivelul parodontiului apical
a. Hemoragia persistenta pe canal
Cauze - 2 categorii:
Locale: perforatia interradiculara, calea falsa radiculara, apex larg deschis la tineri,
apex largit excesiv in timpul tratamentului mecanic cu ace Kerr nr. 3 sau 4, traumatizarea
parodontiului cu ace de canal, insuficienta indepartare a pulpei radiculare in extirparea
vitala;
Generale:
Hemofilia
insuficienta hepatica cu tulburari de coagulare
perioada ciclului menstrual
Tratament:
- Se incearca hemostaza cu perhidrol sau acid tricloracetic
- Daca nu se reuseste se poate lasa o mesa cu un antiseptic usor pt 24-48 h
b. Traumatizarea mecanica a parodontiului cu instalarea unei parodontite apicale
acute hiperemice
Cauze:
- Traumatizarea cu acele Kerr dincolo de apex cand nu se cunoaste lungimea de lucru
sau lungimea medie a radacinii
- Se cunoaste lungimea radacinii dar nu se tine cont de ea
- Lipsa radiografiei
- Apex larg deschis la tineri
- Largirea apexului cu ace Kerr groase
Tratament - daca parodontita apicala acuta e in faza incipienta si canalul nu este infectat
se recomanda punerea in repaus a parodontiului apical prin aplicarea unei mese sterile la
distanta de apex pt 24-48 h;
4. Leziuni ale formatiunilor anatomice invecinate
a. Lezarea sinusala daca exista relatii stranse de vecinatate cu sinusul maxilar exista
riscul ca in timpul tratamentului mecanic sa se depaseasca apexul si membrana sinusala si
sa se patrunda in sinus dand nastere la sinuzite;
Cauze:
- Tratament intempestiv cu traumatizarea mecanica a apexului si patrunderea pana in
sinus
- Apex larg deschis la tineri sau largit excesiv
- Evolutia unei parodontite cronice apicale care duce la crearea ueni continuitati intre
apex si sinus
37
38