Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6 Inflamatia
6 Inflamatia
Curs 5
INFLAMATIA
Inflamatia (flamma = flacara) este raspunsul direct al tesuturilor vascularizate la agresiuni interne si externe:
infectii microbiene,
agenti chimici,
agenti fizici:
diferente de temperatura,
electricitate,
iradiere,
factori mecanici
tesut necrotic
reactii imune
hipersensibilitate la complexe imune
reactii autoimune.
Orice organ si tesut este susceptibil la inflamatie, gradul si natura acesteia fiind in functie de:
bolnav (starea de sanatate, de nutritie, de imunitate)
de natura si severitatea noxelor.
GENERALITATI
Avantajele inflamatiei
1. localizeaza si izoleaza agresiunile tisulare, protejand astfel tesutul sanatos vecin;
2. neutralizeaza si inactiveaza substantele toxice produse de factori umorali si de enzime;
3. distruge (Iimiteaza) cresterea micro-organismelor infectioase;
4. prepara aria tisulara pentru vindecare si reparare, eliminand tesuturile devitalizate si resturile celulare.
Dezavantajele inflamatiei
1. durerea si edemul asociate inflamatiei dau diferite grade de incapacitate morfologica si functionala;
2. poate duce la rupturi de organe (apendicita perforata), hemoragii (marirea granulomului tuberculos)
etc.
3. formarea de tesut cicatriceal excesiv, cu aderente, contractura, cheloid;
4. formarea de fistule: abdominale, perirenale, bronhopleurale, cu empiem pleural;
5. se poate propaga prin distrugerea tesutuiui sanatos vecin;
6. leziunile produse de inflamatie pot duce la dezvoltarea altor leziuni inflamatorii: glomerulonefrita,
artrita, reactii alergice (bronsita alergica), miocardita, encefalita.
Celulele participante la inflamatie
I.
Polimorfonucleare neutrofile
II.
Polimorfonucleare bazofile
III.
Polimorfonucleare eozinofile
IV.
Mastocite
V.
Macrofage
VI.
Limfocite
Morfopat
Curs 5
Polimorfonuclearele neutrofile (PMN)
Sunt celule predominante in inflamtia acuta, fiind responsabile pentru leucocitoza care apare in perioada "in
crisis" a infectiilor acute.
Morfologie
- leucocite granulare cu
nucleu multilobat
granule fine citoplasmatice care se coloreaza utilizand coloranti neutri
Functii
1. in raspunsul inflamator, PMN-urile sunt primele care ajung in zona lezata parasesc patul vascular
prin diapedeza si sunt directionate prin chemotaxie spre locul agresionat.
2. fagocitoza este activitatea majora a PMN-urilor:
inglobeaza bacteriile cu sub-etapele de liza prin eliberarea de enzime lizozomale;
intracelular, lizozomii elibereaza:
mieloperoxidaze -principala enzima antibacteriana care actioneaza prin combinatia de apa
oxigenata
hidrolaze acide - actioneaza pe materii organice, inclusiv bacterii
proteaze - degradeaza proteinele, inclusiv elastina, colagenul, proteine din membrana bazala
lizozimul sau muramidaza (hidrolaza prezenta in PMN-uri si monocite),
proteinele cationice - inhiba cresterea bacteriana, producand chemotaxia monocitelor si creste
permeabilitatea vasculara
extracelular, enzimele lizozomale dau o iritatie inalta, contribuind la macroscopia inflamatiei locale.
Polimorfonuclearele bazofile (PMB)
Morfologie
contin granulatii bazofile (in coloratia Wright),
sunt incarcate cu histamina, heparina si substante cu reactie lenta in SRS-A (Ieucotrienele: C4, D4,
E4).
Functii
1. se dezvolta in tipul I de hipersensibilitate (hipersensibilitate imediata, mediata cu IgE);
2. cand elibereaza histamina si alte substante vasoactive, granulele bazofile produc reactie anafilactica la
persoanele susceptibile;
3. au rol si in tipul IV de hipersensibilitate (hipersensibilitate intarziata) ex: in dermatita de contact.
Polimorfonuclearele eozinofile (PME)
Morfologie:
au nucleul bilobat in desaga
granulatiile citoplasmatice
sunt portocalii in coloratia Romanovsky si rosu-orange in coloratia cu eozina
contin enzime hidrolitice (histaminaze, care inactiveaza histamina, si arilsulfataza B, care
inactiveaza SRS-A substanta cu reactie intarziata) si o proteina bazica majora putin inteleasa
(toxica pentru paraziti);
distributia este fie in sangele periferic, fie apar in tesuturi in reactii de hipersensibilitate, in alergii si
infectii parazitare.
Functii
Morfopat
Curs 5
1. au capacitatea de a elibera un factor chemotactic eozinofil (ECF) de tip IgE (sintetizat si de mastocite)
cu rol in anafilaxie;
2. au si capacitatea de fagocitoza (functie minora).
MASTOCITELE
Seamana cu bazofilele ca structura si functie: bazofilele sunt prezente predominant in sangele periferic si
la locul inflamatiei, in timp ce mastocitele se gasesc in tesutul conjunctiv, inchizand" mici vase sanguine
Morfologie: contin numeroase granule, colorate metacromatic cu coloranti bazici, acestea eliberand histamina,
heparina,SRS-A in tipul I de hipersensibilitate (asemenea granulatiilor bazofilelor) si ECF.
Functii: eliberarea de histamina sub actiunea agentilor care determina inflamatii (factori fizici, medicamente,
Ig, componente ale complementului - C3a, C5a, proteine cationice etc.).
MACROFAGE
Sistemul de fagocite mononucleare sau sistemul macrofagic-monocitic,sau sistemul reticuloendotelial este o
retea extinsa de macrofage in tot organismul.
Morfologie - componentele celulare includ:
macrofage alveolare pulmonare
macrofage pleurale si peritoneale,
celule Kupffer,
histiocite din tesutul conjunctiv mezenchimal,
macrofage mezangiale renale,
macrofage fixe si mobile in limfoganglioni, splina sau in maduva osoasa.
Macrofagele tisulare se dezvolta din monocitele care parasesc sangele periferic atunci cand este
nevoie.
Monocitele deriva din precursori ai maduvei osoase.
Functii
1) Fagocitoza noxelor din tesuturi (microorganisme, resturi necrotice etc.) si rol in omorarea celulelor
tumorale prin:
a) endocitoza este primul pas in fagocitoza (membrana citoplasmatica a macrofagelor se extinde in jurul
particulelor, formand vacuole intracelulare) si pinocitoza (membrana citoplasmatica a macrofagelor se extinde
in jurul fluidelor extracelulare, formand vacuole intracelulare).
Digestia
reprezinta al doilea pas
consta in fagocitarea materialului din vacuole pe seama lizozomilor din macrofage, care contin enzime
asemanatoare PMN-urilor (proteinaze, hidrolaze acide, lizozim, MPO);
efectul bactericid este evidentiat mai ales fata de organismele incapsulate (mycoplasme, salmonele,
listerii, criptococi);
c) opsonizarea: macrofagele au receptori pentru moleculele Fc de IgG si pentru fractiunea complement C3b,
acestea ajutand macrofagele in fagocitoza prin opsonizarea microorganismelor (microorganismele sunt
acoperite de IgG sau C3b).
2) Functia imuna
Macrofagele sunt o componenta importanta a sistemului imun (de la initierea raspunsului imun pana la
interactionarea cu limfocitele timodependente)
3) Functia secretorie
Macrofagele elibereaza si alte substante in afara de IL-1:
Factorul stimulator al coloniilor si factorul de necroza tumorala care servesc la raspunsul imun
Interferonul alfa- ajuta in blocarea replicarii virale
Morfopat
Curs 5
Precursori ai prostaglandinelor care sunt in legatura cu IL-1 (efect pirogenic) induc semnele fazei
acute a inflamatiei, ca temperatura si leucocitoza in sangele periferic (deplasarea spre stanga a
formulei leucocitare cu o crestere a PMN-urilor imature).
4) Functia de vindecare si reparare:
- prin fagocitoza ajuta la eliminarea resturilor celulare ; elibereaza factori proliferatori ai fibroblastelor
Limfocitele
Consideratii generale:
Limfocitele si toate derivatele lor se gasesc in toate tesuturile, in toate tipurile de inflamatie, in special
dupa agresiunea acuta a PMN urilor.
Toate limfocitele deriva din celulele stem din maduva osoasa. Celulele stem se diferentiaza in
limfocite la nivelul organelor limfoide primare (timus, maduva osoasa). De aici, migreaza pe cale
sanguina spre organele limfoide secundare ( splina, limfoganglioni si centrii germinativi limfatici din
tot corpul: inelul Waldayer, placile Peyer, apendice).
Tipuri de limfocite
1. Limfocite B
2. Limfocite T
3. Limfocite nude sunt limfocite citotoxice fara a avea criterii de diferentiere in Limfocite B sau
Limfocite T.
1. Limfocitele T
Sunt denumite dupa maturarea in timus
Se gasesc in ariile paracorticale ale limfoganglionilor, intre foliculi.
Ele reprezinta aprox 70% din sangele periferic
Functiile limfocitelor T (LT) in inflamatie:
1. Limfokinele produse si eliberate de LT atrag celulele (macrofage, bazofile) care servesc ca mediatori
nespecifici ai inflamatiei induc inflamatie locala
2. LT citotoxice lizeaza celulele tinta fara lezarea celulelor vecine- functie importanta in infectia virala si
in rejectia transplantului.
3. LT sensibilizate sunt responsabile pentru initierea hipersensibilitatii intarziate (hipersensibilitate de
contact sau hipersensibilitate de tip tuberculinic).
2. Limfocitele B
Morfopat
Curs 5
b) Limfocitele killer sunt capabile sa lizeze celulele tinta (target cells) acoperite de anticorpi
specifici- citotoxicitate mediata celular dependenta de anticorpi
c) Limfocitele activate killer morfologic si functional sunt asemanatoare cu LNK, dar au un mai
mare domeniu de celule tinta. Ele devin citotoxice sub stimularea cu IL-2, limfokine care
autoactiveaza LT
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
I)
II)
III)
I)
Morfopat
Curs 5
Morfopat
Curs 5
abces,
flegmon,
empiem.
INFLAMATIA ACUTA
Definitie
Inflamatia acuta reprezinta o crestere brusca a circulatiei si celularitatii cu ajutorul unei varietati de
mediatori chimici, in urma actiunii directe a unor factori externi sau interni.
Fiziopatologie
Procesele dezvoltate in inflamatia acuta sunt, in ordinea aparitiei:
1. vasodilatatia, care produce caldura locala si congestie;
2. cresterea permeabilitatii vasculare, care produce edem local;
3. influx de PMN-uri;
4. influx de monocite - macrofage;
5. fagocitoza;
6. eliberarea de enzime intracelulare din fagocite.
INFLAMATIILE ACUTE
Semnele cardinale clasice ale inflamatiei (descrise de Celsus):
1. congestie (rubor),
2. caldura locala(calor),
3. tumefiere (tumor),
4. durere (dolor),
5. (+/-) tulburari in functionalitate (functio laesa).
Modele morfologice:
- raspunsul inflamator este caracterizat prin formarea unui exsudat (mixtura a fluidului continand celule si
proteine) care contine proteine in exces peste 3 g/I si are o greutate specifica de peste 1015 g/l.
Clasificare
Exista patru tipuri majore de exsudat in inflamatia acuta, in functie de agentul etiologic si structura tesutului
in care se dezvolta procesele inflamatorii:
1. seros,
2. purulent,
3. fibrinos,
4. hemoragic
Exista si forme de trecere sau predominant alterative.
Inflamatia seroasa
Morfopat
Curs 5
se gaseste:
in special, in tesutul conjunctiv (Iichid fara structura, colorat palid cu eozina, care dilacereaza
fibrele conjunctive formand flictene, bule);
pe seroase (in cavitatile naturale lichid serocitrin in pleura, pericard, peritoneu, efuziuni
articulare si fluid spinal)
pe mucoase (catarul seros).
! poate fi exemplificat si prin fluidul din arsurile termale de grad secundar, cutanate.
Definitie
este caracterizata de mari cantitati de proteine (albumina, fibrinogen) din plasma, cu depozite vizibile
de coaguli de fibrina.
Macroscopic,
aspectul este comparat cu "Iimba de pisica", "tartina cu unt desprinsa de cealalta felie", prin prezenta
depozitelor albicioase depuse neregulat si aderente.
Microscopic,
- la coloratia uzuala HE, aspectul este al unei retele fine, slab acidofila.
Examenul de microscopie electronica evidentiaza structuri fibrilare cu striatii transversale si
periodicitate coaxiala (diferenta fata de fibrele de colagen).
Evolutie: coagulul exsudat :
o se poate resorbi,
o se poate organiza (aparitia de tesut de granulatie) si formarea de cicatrice consecutiva
Localizarile inflamatiei fibrinoase
1)Pe seroase:
pleurezie fibrinoasa tuberculoasa,
pleurezie fibrinoasa uremica cu germeni piogeni,
pleurezie parapneumonica, metapneumonica, cu germeni piogeni,
pericardita fibrinoasa reumatismala, TBC, uremica,
Morfopat
Curs 5
peritonita fibrinoasa (in jurul unor organe abdominaIe inflamate: colecistita, apendicita), avand scopul
de a impiedica extinderea inflamatiei spre marea cavitate.
2) La nivelul alveolelor pulmonare in pneumonii bacteriene:
- initial se produce o alveolita serofibrinoasa cu retea laxa de fibrina care umple spatiile alveolare
(prehepatizatie);
- apoi in ochiurile retelei sunt exsudate, hematii (faza de hepatizatie rosie sau alveolita fibrinohemoragica),
apoi PMN-uri (faza de hepatizatie cenusie sau alveolita serofibrinoleucocitara).
3) La nivelul mucoaselor se exemplifica doua varietati inflamatorii exsudative fibrinoase :
I.
difteria
II.
dizenteria
Inflamatia fibrinoasa
Bacilul difteric este cantonat la nivelul istmului gatului, determinand pe mucoasa respiratorie
pseudomembrane care se pot extinde pe amigdale, pilieri, faringe
faringoamigdalita difterica
pseudomembranoasa. Extinderea la nivelul laringelui determina laringita obstructiva sau crup difteric.
Macroscopic
falsele membrane - pete albicioase, slab ancorate, care se detaseaza usor, dupa indepartare ramanand
mici exulceratii (ulceratii superficiale);
falseIe membrane plutesc la suprafata apei
Microscopic
Falsele membrane sunt constituite din fibrina, PMN-uri alterate, colonii microbiene si celule epiteliale, cu
leziuni distrofice in necroza si necrobioza.
Evolutia inflamatiei crupoase:
PMN-urile actioneaza asupra fibrinei producand o dezlipire a depozitelor fibrinoase, care pot ajunge in
plaman eliberandu-se prin expectoratii: sputa "in zeama de prune", si este partial resorbita pe cale limfatica. 0
alta cale evolutiva este spre organizarea fibrinei cu transformarea in tesut conjunctiv, cu formarea de bride sau
simfize (sinechii) care pot duce la obliterarea cavitatilor (seroase sau la nivelul epiteliului malpighian al
faringelui).
Clinic
- bacilul difteric elibereaza o toxina care de la locul de fixare difuzeaza, avand tropism pentru:
1. miocard - Ieziuni distrofice protidice si lipidice si infiltrat inflamator interstitial, dand insuficienta
cardiaca
2. tesutul nervos - Ia nivelul membrelor si in periferie poate da, in general, leziuni toxice si fenomene de
nevrita si paralizii - pareza valului palatin.
Dizenteria bacilara este localizata pe ileonul terminal si colon;
Macroscopic
initial aspectul depozitelor de fibrina este de "pudrat de talc",
mai tarziu - aspect tipic de inflamalie ulcerativa:
zone de eroziune cu contur neregulat,
fundul de culoare rosie
marginile albicioase acoperite de fibrina.
Microscopic este acelasi aspect de exsudat fibrinos, descris anterior
Inflamatia necrotica
este o particularitate a inflamatiei fibrinoase;
se produce fibrina in exces, epiteliile se necrozeaza si tesutul modificat se elimina rezultand ulceratii;
etiologia poate fi:
o bacteriana bacilul dizenteric
Morfopat
Curs 5
o
Inflamatia purulenta
(piogenica, supurata)
Definitie- prezenta exudatului purulent
Macroscopic:
lichidul are consistenta si culoare variabila in functie de agentul patogen:
puroiul pneumococic este bine legat, verzui;
puroiul stafilococic este galbui, usor filant (curge usor);
puroiul streptococic este cenusiu, murdar, grunjos etc.
Microscopic:
puroiul contine mari cantitati de:
PMN-uri,
piocite globule de puroi, provenite din PMN-uri lipsite de nucleu, cu prezenta de lipide si
glicogen intramembranar,
detritus necrotic
colonii microbiene.
Etiopatogenie
- Infectiile microbiene pot avea poarta de intrare cutanata, mucoasa, germeni vehiculati prin sange
(bacteriemie, septicemie).
- exemplu la abcesele renale germenii ajung in glomeruli evidentiindu-se mici focare circumscrise:
abcese, predominant in corticala (puncte galbene inconjurate de lizereu congestiv aparent si eventuala
supuratie - abcese de eliminare liniare pe traseul tubilor renali).
Exsudatul purulent evidentiaza colectii circumscrise:
1. in tesuturi solide - abces,
2. in cavitati - empiem,
3. colectii difuze flegmon.
Inflamatia purulenta
Abcesul
Abcesul este o inflamatie acuta purulenta localizata, ce prezinta perete de fibrina care il delimiteaza de
tesuturile din jur.
- bacteriile piogene realizeaza abcese prin diseminare de tip bacteriemic (septicemie), trombi septici, de la
plagi infectate, sau, mai rar, pe calea foliculilor pilosi sau furunculoza.
Etiopatogenie:
puroiul atrage PMNuri, cantitatea de puroi determinand presiuni pe tesuturile din jur: se produc leziuni
distrofice pe tesuturile vecine prin compresie si prin factori toxici. Afluxul PMN-urilor reprezinta un
masiv "manson" in jurul abcesului, cu aparitia membranei piogene, care nu este o realitate anatomica.
La periferie se constituie o reactie fibroblastica ("membrana") uneori realizandu-se inchistarea (retea
de fibrina si leucocite, avand concentric la exterior tesut de granulatie, care este inconjurata de fibre
conjunctive dense) membrana nu este generatoare de puroi (piogen: pia = puroi; gens-genesis = a
forma).
Evolutia abcesului:
tendinta naturala este de fistulizare, datorita:
10
Morfopat
Curs 5
cresterii tensiunii in interiorul abcesului
cresterii produselor rezultate din distructia celulelor si a afluxului de lichide in abces.
Inchistarea abcesului reprezinta constituirea unei capsule periferice prin transformarea colagena a
membranei piogene si repararea abcesului prin cicatrice.
Marimea abcesului variaza de la cativa milimetri (microabcesele din fundul glandelor
Lieberkuhn) pana la cativa centimetri (10- 12 cm in abcesul hepatic).
Abcesul este o inflamatie acuta purulenta localizata, ce prezinta perete de fibrina care il delimiteaza de
tesuturile din jur.
- bacteriile piogene realizeaza abcese prin diseminare de tip bacteriemic (septicemie), trombi septici, de la
plagi infectate, sau, mai rar, pe calea foliculilor pilosi sau furunculoza.
Etiopatogenie:
puroiul atrage PMNuri, cantitatea de puroi determinand presiuni pe tesuturile din jur: se produc leziuni
distrofice pe tesuturile vecine prin compresie si prin factori toxici. Afluxul PMN-urilor reprezinta un
masiv "manson" in jurul abcesului, cu aparitia membranei piogene, care nu este o realitate anatomica.
La periferie se constituie o reactie fibroblastica ("membrana") uneori realizandu-se inchistarea (retea
de fibrina si leucocite, avand concentric la exterior tesut de granulatie, care este inconjurata de fibre
conjunctive dense) membrana nu este generatoare de puroi (piogen: pia = puroi; gens-genesis = a
forma).
Evolutia abcesului:
tendinta naturala este de fistulizare, datorita:
cresterii tensiunii in interiorul abcesului
cresterii produselor rezultate din distructia celulelor si a afluxului de lichide in abces.
Inchistarea abcesului reprezinta constituirea unei capsule periferice prin transformarea colagena a
membranei piogene si repararea abcesului prin cicatrice.
Marimea abcesului variaza de la cativa milimetri (microabcesele din fundul glandelor
Lieberkuhn) pana la cativa centimetri (10- 12 cm in abcesul hepatic).
Inflamatia purulenta
Flegmonul
Definitie
este o colectie purulenta difuza care se extinde deoarece agentul cauzal este foarte virulent si tesutul
din jur opune o rezistenta slaba pe seama componentei predominante a tesutului lax sau adipos (flegmonul
planseului bucal, flegmonul periamigdalian, flegmonul fesier) sau in jurul unor organe (apendicita
flegmonoasa, colecistita flegmonoasa, gastrita flegmonoasa etc.).
Procesul ulceros si flegmonos porneste de la mai multe puncte ale mucoasei, de la nivelul criptelor
mucoasei prin necroza epiteliala si reactie inflamatorie fibrinoleucocitara.
Macroscopic
Ex. apendicita acuta flegmonoasa este caracterizata de:
apendice tumefiat cartonat, rosu, acoperit de depozite albe de fibrina;
mezoapendicele are edem si desen vascular accentuat;
mucoasa este foarte congestiva, groasa, presarata cu ulceratii cu fundul plat;
cavitatea apendiculara este ocluzata de coproliti sau samburi de fructe care sunt la originea ulceratiilor
prin compresie sau prin retentia secretiilor la acest nivel.
Microscopic se constata acelasi aspect, descris mai sus.
Empiemul
11
Morfopat
Curs 5
-
Este o forma speciala de inflamatie purulenta a cavitatilor naturale: piosalpinx, empiem apendicular,
empiem pleural, peritonita cloazonata, in firidele parietocolice, in regiunile subhepatice,
- apare cand inflamatia unui organ determina o reactie locala ce limiteaza procesul inflamator
Inflamatia hemoragica
este caracterizata de un exsudat hemoragic care apare in inflamatii cu leziuni vasculare grave;
- exsudatul este format din fibrina si hematii in cantitate mare (diferentiere fata de hemoragie: pe reteaua de
fibrina apar hematii - milioane, si leucocite mii);
- apare in:
1. inflamatia pur virala gripala,
2. in bacteriemia carbunoasa pulmonara (dalac sau antrax),
3. pesta pneumonica,
4. leptospiroze etc.
Inflamatia gangrenoasa este data de germeni anaerobi sau facultativi anaerobi (streptococi in endometrite
post-abortum sau post-partum), cu descompunerea componentilor tisulari, antrenand un miros fetid
caracteristic: pulpita dentara sau gangrena pulmonara.
- exsudatul si produsul de necroza completa este inegal, astfel in cat resturile tisulare seamana cu niste
zdrente.
Macroscopic
- exsudatul care lizeaza apare negru albastrui (sange modificat);
- la nivelul plamanului diagnosticul de gangrena pulmonara se pune cand in sputa apar resturi de fibre
elastice;
asocierea fuzospirilara da "noma" sau gangrena obrazului.
Inflamatiile alterative
insotesc inflamatiile exsudative sau proliferative:
inflamatii catarale acute
angine ulceronecrotice,
inflamatii gangrenoase,
necroza din TBC
sifilis
12