Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema 1 Man Fin Al Intrepr
Tema 1 Man Fin Al Intrepr
-1-
ndeplinirea obiectivelor sporite ce revin societatilor comerciale n etapa actuala necesita un volum nsemnat
de fonduri banesti. n asigurarea acestor fonduri, n repartizarea si utilizarea lor cu maximum de eficienta un rol
nsemnat revine managementului financiar.
Managementul financiar al societatii comerciale este expresia un domeniu specific al activitatii de conducere,
domeniu n cadrul caruia se fundamenteaza, elaboreaza, adopta si finalizeaza deciziile financiare prin relevarea
ntregului potential managerial la nivelul ntreprinderii.
Managementul financiar poate fi definit ca o functie a carui scop esential consta n asigurarea permanenta si
regulata a societatii comerciale cu fondurile necesare si n exercitarea controlului cu privire la rentabilitatea opera -
tiunilor angajate cu aceste fonduri. Pentru a ajunge la aceste scopuri n conditii normale este necesar ca managerul,
ajutoarele sale imediate si personalul ce activeaza n domeniul financiar sa respecte anumite reguli financiare si
manageriale si care vizeaza nu numai sa asigure unitatea economica cu fondurile necesare, ci si procurarea acestora
la timpul potrivit, la un pret avantajos si fara a stirbi independenta actionala, sau posibilitatile sale de afaceri.
Descentralizarea activitatii economice si trecerea ei spre competitia specifica pietei interne si internationale
ridica ca problema majora asigurarea autonomiei financiare a societatii comerciale. Pentru aceasta, unitatea econo-
mica trebuie sa dispuna de toate prerogativele unui organism capabil sa faca fata economiei; bazata pe un raport
echilibrat si pe planul componentelor financiare. Asigurarea autonomiei financiare ridica numeroase si com-plexe
probleme n managementul financiar, n mecanismul repartitiei, dintre care mai importante sunt: a) consolidarea
financiara a societatii comerciale prin instituirea unui sistem de fonduri adecvat, capabil sa contribuie la formarea,
refacerea si dezvoltarea componentelor de baza ale structurii economice de productie (salariatii unitatii, mijloacele
fixe, mijloacele circulante, informatiile si mediul nconjurator); b) asezarea pe criterii economice reale a procesului
de procurare de fonduri, astfel nct sa se ajunga la o stimulare rationala a acelora oare utilizeaza eficient si operativ
aceste fonduri; c) asezarea pe baze noi a relatiilor societatii comerciale cu piata financiara interna si internationala.
Rezulta deci ca societatea comerciala trebuie lasate sa aplice principiile si cerintele managementului financiar, sa
aiba o adevarata independenta, urmnd ca relatiile lor financiare sa cuprinda pe cele cu banca pentru credite si pe cele
cu bugetul pentru impozite.
Scopul fumdamental al activitatii societatii comerciale si deci al managerului aflat la nivelul superior este
ntotdeauna conservarea si majorarea capitalului pus la dispozitie de catre actionari sau de catre proprietarii firmei.
Managerul general este dator sa explice membrilor adunarii generale a actionarilor modul n care a folosit capitalul si
profitul obtinut.
Pentru a atinge acest scop trebuie sa coordoneze activitatea n diferite domenii - dezvoltarea produselor noi,
aprovizionarea cu materii prime, angajarea si motivarea personalului, productia si vnzarea produselor etc. Pentru
fiecare dintre acestea, managerul general fixeaza obiective specifice - derivate din scopurile generale, fundamentale
ale firmei - si angajeaza manageri specializati care primesc sarcina sa atinga scopurile fixate. O mare parte dintre
teluri sunt direct legate de indicatorii economico-financiari. Managerii exprima rezultatele activitatii lor prin nivelul
profitului realizat.
Pentru a asigura durabilitatea si prosperitatea unitatii pe care o conduce, managerul trebuie sa se sprijine si sa
asigure realizarea practica si judicioasa a managementului financiar, sa stapneasca principiile si notiunile de baza
privitoare la alocarea fondurilor; iar n aplicarea lor sa apeleze la acele metode care i asigura sporirea lor.
Constituirea si utilizarea eficienta a fondurilor ntr-o societate comerciala implica existenta unui obiectiv ma -
nagerial, care poate fi formulat pe scurt n felul urmtor: maximalizarea profitului si a bunastarii actionarilor. Pentru
aceasta managementul financiar trebuie axat pe: a) alocarea eficienta a fondurilor n interiorul societatii comerciale;
b) sporirea fondurilor la termenele cele mai potrivite interesului unitatii si actionarilor ei.
n atingerea acestor obiective, managerul este dator ca, apelnd la metode de analiza, de planificare si control
financiar, sa elaboreze, mpreuna cu aparatul sau de specialitate, previziuni privitoare la evolutia si eficienta utilizarii
mijloacelor financiare n conditiile specifice societatii comerciale si sa planifice lichiditatea unitatii economice si
acoperirea obligatiilor ce deriva din aceasta.
-3-
Desfurarea activitii financiare n condiii optime implic organizarea unui sistem de informaii,
sistem care st la baza analizelor, controlului i deciziilor economice i financiare.
Totalitatea informaiilor financiare cu ajutorul crora se fundamenteaz deciziile financiare constituie
sistem informaional financiar al ntreprinderii. Acest sistem trebuie s cuprind indicatori care s cuprind
toate laturile activitii ntreprinderii. Pentru ca indicatorii financiari s formeze ct mai real, cuprinztor i la
timp factorul de decizie, se cere s fie astfel constituii nct s caracterizeze multilateral fenomenul
economic i financiar.
Sistemul informaional al ntreprinderii cuprinde totalitatea informaiilor care reflect formarea,
repartizarea i utilizarea fondurilor bneti.
n structura indicatorilor principali se includ:
1. capitalul economic, capitalul statutar, capitalul mprumutat, capitalul permanent;
2. profitul, repartizarea lui pe destinaii i ratele de rentabilitate;
3. valoarea adugat;
4. costurile de producie i ale capitalului, precum i preurile de vnzare;
5. autofinanarea i cash-flow-ul;
6. producia fizic, marf fabricat, vndut, ncasat;
7. impozitul pe profit;
8. fondul de salarii;
9. fondul de rulment, volumul investiiilor n active fixe i al resurselor de acoperire financiar
acestora;
10. indicatorii de apreciere a bonitii agenilor economici (lichiditatea patrimonial, solvabilitatea
i rentabilitatea).
Din sistemul indicatorilor financiari fac parte, de asemenea, indicatorii de eficien economic,
determinai, n funcie de rezultatele financiare i fondurile utilizate.
Toi indicatorii financiari fac parte dintr-un sistem organizat logic, astfel nct cuprinznd un
ansamblu de activiti ce se desfoar ntr-o ntreprindere.
Compartimentele financiare din ntreprinderi n cadrul crora se deruleaz informaiile financiare
trebuie s fie la timp i complet informate. La acest nivel volumul cel mai mare de informaii este acoperit
de documente care angajeaz fondurile bneti. Pe baza acestora se elaboreaz indicatorii financiari pentru
propria orientare i conducere curent a activitii sau pentru informarea ealoanelor superioare.
La nivelul departamentelor, ministerelor i la nivelul economiei naionale, numrul indicatorilor
scade conform sistemului piramidal caracteristic sistemului informaional i crete gradul de generalizare a
fenomenelor economico-financiare.
Informaiile financiare se culeg din diferite documente de previziune i execuie (bilanul contabil,
raportul de profit i pierdere balane, bugete etc.).
Informaiile financiare primare, indicatorii pariali i sintetici stau la baza fundamentrii deciziilor
financiare.
Decizia financiar asemntor celorlalte tipuri de decizii din unitatea economic, este rezultatul unui
proces decizional complex, care cuprinde etapele de cunoatere a realitii financiare, sub forma
fenomenului i aciunilor financiare cerute de activitile economice i sociale din ntreprindere i din
economie, precum i etapele de nsuire a soluiei optime, care va constitui coninutul deciziei i se va
realiza n contextul procesului de execuie a programului economic i financiar al unitii n cauz.
Decizia financiar poate fi definit ca fiind procesul raional de alegere a unei linii de aciune, pe
baza analizei mai multor soluii, pentru asigurarea continu cu fonduri a produciei i consumarea lor
eficient, care s permit att achitarea obligaiilor fa de teri, ct i o rentabilitate n continu cretere.
Decizia financiar este o hotrre care declaneaz efecte directe asupra capitalului societii comerciale
respective.
Etapele de fundamentare, emitere i execuie a deciziei financiare sunt:
- stabilirea obiectivelor financiare cuprinse n planul de dezvoltare economic, n
perspectiv, al ntreprinderii;
- analiza informaiilor financiare;
- executarea deciziilor financiare.
-4-
n practica economico-financiar curent se folosesc mai multe tipuri de decizii financiare, grupate n
funcie de mai multe criterii.
1. Din punct de vedere al perioadei la care se refer i al complexitii, deciziile financiare pot fi:
-decizii financiare curente sau operative;
-decizii financiare strategice sau de perspectiv.
Deciziile financiare operative sunt legate de activitatea curent a ntreprinderii i au un caracter
iterativ, generat de continuitatea operaiilor i fenomenelor pe care le regleaz.Asemenea decizii intr n
componena cadrelor cu funcii de rspundere (ef compartimentului financiar, de birou, economiti
specialiti financiari).
Caracteristic deciziilor curente de natur financiar le sunt condiionate de spiritul de disciplin, de
cunoaterea legislaiei financiare i de respectarea acesteia. Acest tip de decizii au o sfer foarte larg, viznd
numeroase aciuni cum ar fi: vrsarea la buget a unor impozite i taxe, contractarea i rambursarea creditelor
pe termen scurt, prelevarea unei pri din profit pentru formarea unor fonduri etc.
Deciziile financiare strategice sau de perspectiv privesc evoluia viitoare a activitii
economico-financiare a ntreprinderii i vizeaz aciuni de proporii mai mari privind formarea i sporirea
capitalului social, investiii etc. Aceste decizii sunt mai reduse la numr, ns obiectivul fiecrei decizii
strategice adoptate de agenii economici poart un caracter financiar, deoarece orice activitate are ca scop
final acoperirea cheltuielilor din veniturile proprii, asigurarea unei rentabiliti i eficiene n continu
cretere, asigurarea lichiditii i evitarea riscului.
Fundamentarea deciziilor financiare strategice are la baz cercetarea ampl a unei multitudini de
informaii financiare similare din ar i strintate, la care trebuie s aduc un numr mare de specialiti din
toate compartimentele funcionale ale ntreprinderii. Aceste decizii intr n competena organelor de
conducere ale ntreprinderii.
2. Din punct de vedere al competenei, deciziile pot fi:
-decizii din iniiativ proprie;
-decizii prin aprobare.
Deciziile din iniiativ proprie sunt luate de ctre conductorii compartimentului financiar n cadrul
competenelor ce le sunt atribuite i se aplic imediat ce au fost adoptate.
Deciziile prin aprobare necesit aprobarea forului ierarhic superior, a organelor financiare i
bancare sau a organelor puterii i cele ale administraiei de stat. La ntreprinderile private i la societile
comerciale cu capital mixt este necesar aprobarea consiliului de administraie i a adunrii generale a
acionarilor.
3. Dup sfera de aciune, deciziile financiare pot fi grupate astfel:
- decizii financiare generale;
- decizii financiare departamentale i locale;
- decizii financiare adoptate la nivelul unui agent economic.
Decizii financiare generale, cror sfera de finalizare se extinde la nivelul ntregii economii
naionale. n aceast grup sunt cuprinse decizii financiare adoptate de organele puterii i cele ale
administraiei publice.
Decizii financiare departamentale i locale a cror sfera de finalizare se extinde numai la nivel de
ramur, subramur sau UAT.
Decizii financiare adoptate la nivelul unui agent economi care afecteaz numai formarea,
utilizarea i controlul fondurilor acestuia.
4. Din punct de vedere al naturii lor:
-decizii de finanare;
-decizii de investiii;
- decizii de autofinanare;
-decizii de dividend
-etc.
Dup adoptarea deciziilor se trece la aplicarea acestora n economia ntreprinderii, antrennd
compartimentele funcionale implicate. Orice decizie financiar trebuie s influeneze pozitiv derularea
fenomenelor i proceselor economice, respectiv situaia economic i finnaciar a ntreprinderii.