Generalitati despre susbtantele organice

Prin substanta organica se intelege orice compus al C, exceptand compusii sai

anorgaici (CO2, CO, H2CO3 - saruri numite carbonati).

Elementele care intra in compozitia substantelor organice se numesc organogene si

sunt: C, H, O, N, Fl, Cl, Br, I, S si P.

Numarul compusilor organici este foarte mare, in jur de 2.5 miliarde, deoarece
elementele organogene se pot combina intre ele in diverse moduri.

De exemplu, atomul de C se poate lega cu alti atomi de C formand catene deschise sau
inchise.

Atomii de C legati intre ei pot fi: C primari CH3 - CH3, C secundari CH3 - CH2 -
CH3, C tertiari si C quaternari.

In functie de legaturile dintre atomii de C avem hidrocarburi saturate si nesaturate.

Hidantoina este un medicament antiepileptic C3H4N2O2.

Derivatii de hidantoina sunt fenitoinul, fosfenitoina si mefenitoina.

Hidantoina este o pulbere alba, cristalina, usor solubila in apa, cu punct de topire 221
pana la 223 grade Celsius.

Fenitoinul

Indicatii: tratamentul crizelor epileptice majore; profilaxia crizelor epileptice secundare

(interventiile neurochirurgicale); tratamentul nevralgiei trigeminale; tratamentul
tahiaritmiilor supraventriculare si ventriculare (aritmii digitale);

Reactii adverse: greata; varsaturi; constipatie; hipertrofie gingivala; SNC pierde apetitul
alimentar; cefalee; somnolenta; nervozitate; insomnii; confuzii mentale;
trombocitopemie; granulocitopemie; agronulocitoza; anemie megaloblastica;
limfodenopatie; roseata a pielii; dermatite buloase; lupus eritematos;

Fosfofenitoina

Este folosita numai in spitale pentru tratamentul convulsiilor epileptice.

Mefenitoina

Este folosita ca anticonvulsivant si este foarte toxica.

Medicatia sistemului nervos central

Anestezice generale

Se mai numesc si narcotice.

Sunt substante care provoaca deprimarea functiilor SNC, manifestata prin doze
terapeutice, prin somn, analgezie, suprimarea reflexelor viscerale si relaxarea
musculaturii striate.

Analgezia consta in lipsa receptorilor durerii si in blocarea reactiilor motorii si

vegetative la stimulii durerosi. Apare diminuarea reflexelor si relaxarea musculara,
necesara pentru interventiile chirurgicale.

Dupa modul de administrare, AG pot fi inhalatorii si intravenoase.

Inhalatorii: structura chimica foarte variata; cele mai folosite sunt hidrocarburile
halogenate (Halotan); esterii halogenati (Enfluran, Izofluran, Metoxifluran); pentoxid de
azot; sunt usor solubile in grasimi si au coeficient mare de partitie grasimi/apa; pot fi
volatili si gazosi;

Halotan

Caracteristici: este o hidrocarbura halogenata, flourata, lichid volatil, neinflamabil si

neexplozibil; potenta mare; toxicitate mica; induce somnul anestezic superficial in
cateva minute; fara fenomene neplacute; analgezie slaba; relaxare musculara incompleta,
care impune asociere cu substante care completeaza acest efect (opiacee, curarizante sau
pentoxid de azot); reflexele laringiene si faringiene sunt deprimate, usurand intubatia;
reflexele viscerelor se pastreaza; pentru a evita reflexele cardioinhibitorii se injecteaza
atropina; in timpul anesteziei, pupila ramane miotica si miscarile oculare slabe; deprima
respiratia o data cu cresterea dozei; nu are efect iritant respirator; nu creste secretiile
traheobronsitice; scade presiunea arteriala; dilata vasele cerebrale; sensibilizeaza
miocardul ventricular; trezirea este placuta, dar pot aparea varsaturi, cefalee sau
frisoane; poate provoca rareori icter sau necroza hepatica;

Metoxifluran = eter halogenat

Caracteristici: anestezic foarte activ; anestezie de lunga durata; anestezia este buna,
relaxarea musculara necesita doze mari, de aceea se asociaza; deprimarea respiratorie
este mai mare decat la Halotan; efectul hipotensiv este mai slab; revenirea se face lent,
fiind liposolubil se acumuleaza in tesutul adipos; este nefrotoxic;

Enfluran

Caracteristici: este halogen neinflamabil; se aseamana ca efect cu Halotanul (+ blocare

neuromusculara); determina inductie rapida cu excitatie minima; revenirea este rapida;
poate sa determine deprimare respiratorie si cresterea secretiilor traheobronsice; poate
determina excitatie motorie, chiar convulsii; nu este hepatotoxic;

Isofluran

Caracteristici: este un izomer al Enfluranului, cu potenta mai mica; nu deprima

miocardul; determina vasodilatatie; nu este nefrotoxic; nu este hepatotoxic; are inductie
si revenire rapida;

Eterul dietilic

Caracteristici: este un lichid cu miros intepator, iritant, determinand inhalarea

neplacuta; putin toxic, dar putin folosit; potenta relativ mica; inductia si revenirea sunt
lente si neplacute; este iritant, produce greata, varsaturi si hipersecretie traheobronsica;

Anestezice gazoase (inhalatorii)

-protoxid de azot

-ciclopropanul

Caracteristici: gaze anestezice neinflamabile, neexplozibile, cu potenta mica si efect

rapid; produc anestezie rapida si marcata, inductia si revenirea fiind rapide; relaxarea
musculara este buna, uneori se poate asocia; deprimarea respiratorie slaba; actiune
deprimanta miocardica; la trezire apar efecte cu manifestari digestive;

Deosebiri ciclopropan: gaz anestezic putin toxic si rar folosit; poate genera aritmii prin
stimularea cordului; poate determina hipotensiune arteriala; este explozibil;