De la contul de profit si pierdere la situatia

rezultatului global

Scopul fiecarui negustor este de a dobandi

castig licit si competent pentru subzistenta sa.
Luca
Paciolo

Contabilitatea limbaj al afacerilor

1. Informatia element vital in afaceri

Din antichitate ne-au parvenit diferite liste de cheltuieli sau de provizii,

fara ca ele sa fie componente ale unui sistem contabil articulat. In Evul Mediu,
dezvoltarea comertului in oraselele state italiene a condus la aparitia unui
sistem complex de evidenta, si anume contabilitatea in partida dubla. In 1494,
calugarul franciscan Luca Paciolo a publicat un tratat de matematica Summa
de Arithmetica, Geometria, Proportione et Proprotionalita care cuprindea si o
descriere a practicilor negustorului venetian al epocii, intre care si cea a
contabilitatii in partida dubla. Paciolo nu a pretins ca a inventat contabilitatea in
partida dubla, dar aceasta parte a cartii sale a fost tradusa in multe limbi,
contabilitatea in partida dubla fiind denumita metoda italiana. De aceea, o
mare parte a vocabularului contabil provine din limba italiana, de exemplu: casa,
banca, capital, jurnal, cont, debit, credit, bilant etc.
Profesiunea contabila liberala s-a dezvoltat mult mai tarziu, in secolul al
XVIII lea, o data cu crearea primului corp al contabililor in Marea Britanie
(Institutul Scotian al Contabililor Autorizati, in 1854). Tehnica partidei duble s-a
schimbat nesemnificativ de-a lungul timpului; s-a modificat, in schimb,
perspectiva asupra obiectului, scopului si continutului raportarilor contabile. De
la simpla evidenta a averii negustorului si a afacerilor lui, prin implicatiile sale
sociale, contabilitatea s-a transformat intr-un sistem informational care afecteaza
distributia resurselor la nivelul unei intregi economii.
Chiar inainte de a exista un sistem teoretic care sa-i precizeze rolul in
mod formal, informatia a fost motorul dezvoltarii, astfel incat cunostintele noi se
cladesc pe suportul celor existente. Multimea de date noi este filtrata, prelucrata
cu un aparataj conceptual specific fiecarei discipline stiintifice, obtinandu-se
produsul: informatia.
Prin analiza si interpretarea informatiei se iau deciziile referitoare la
actiunile viitoare sau la evaluarea actiunilor anterioare. Contabilitatea este si ea
o disciplina informationala. Contabilitatea studiaza efectele tranzactiilor

pg. 1
 economice si ale altor evenimente asupra situatiei economice si financiare,
precum si asupra performantei unei entitati contabile, in scopul informarii
utilizatorilor interni si externi. Prin limbajul sau, prin sistemul propriu de concepte
si proceduri, contabilitatea este singura disciplina care poate furniza
informatii financiare despre o organizatie. Aceste informatii formeaza baza
pentru evaluarea organizatiei de catre un ansamblu de utilizatori din interiorul si
din exteriorul organizatiei.
Analiza situatiilor financiare presupune studiul relatiei dintre informatiile
cuprinse in aceste documente, la un moment dat si tendinta evolutiei acestora,
intr-un anumit interval de timp. Scopul principal al analizei
situatiilor financiare este acela de a obtine o imagine pertinenta a situatiei
interne a intreprinderilor, reflectata concentrat in nivelul rentabilitatii, eficientei
si riscului, informatii care permit apoi selectarea deciziilor optime de investitii.
Prin analiza financiara se elaboreaza previziuni cu privire la evolutia viitoare a
subiectului analizat si se poate diagnostica starea financiara a intreprinderii.
Analiza financiara permite, de asemenea, evaluarea echipei manageriale. Mai
presus de toate, insa, analiza financiara reduce numarul deciziilor bazate pe
intuitie si subiectivism, ingustand substantial inevitabilele manifestari ale
incertitudinii.
Contabilitatea financiara are ca obiect inregistrarea tuturor operatiilor si
tranzactiilor care afecteaza patrimoniul agentilor economici, masurarea
variatiilor la care acesta este supus, calcularea si explicarea rezultatelor
financiare, intocmirea situatiei financiare de sinteza, documente care trebuie sa
asigure mediului exterior imaginea fidela si retrospectiva a situatiei
intreprinderii.
Reflectand relatiile de schimb ale intreprinderii cu mediul exterior, contabilitatea
financiara trebuie organizata pe baza de norme unitare pentru a asigura
informatiile necesare tuturor utilizatorilor cum sunt clientii, furnizorii, asociatii,
bancile, statul, si sa permita comparabilitatea indicatorilor gestiunii economico-
financiare intre diferite unitati.
Pentru relatia cu statul contabilitatea financiara costituie suportul pe baza
caruia se evalueaza si se stabilesc obligatiile financiare si sarcinile sociale.
Relatiile delimitate si evidentiate in contabilitate au, o determinare
obiectiva, iar faptul ca ele apar la intersectia intreprinderii cu tertii sunt
divulgabile integral. Pornind de la aceasta stare, contabilitatea este publica, dar
si , standardizata, adica se bazeaza pe norme privind productia, prezentarea si
utilizarea informatiilor contabile.
Contabilitatea isi aduce o contributie deosebita in stiinta si practica
economica, deoarece, prin intregul sau continut, imbina armonios teoria
abstracta cu realitatea fenomenelor studiate. Prin mecanismul
sistemului de conturi, contabilitatea furnizeaza un sistem de informatii
corelat si verificat si, promoveaza rigurozitate si exactitate in reflectarea
fenomenelor economico-financiare.
Adoptarea unor decizii corecte, care sa corespunda pe deplin
realitatii si sa contribuie la rezolvarea problemelor multiple si complexe ce pot
aparea in activitatea economico-financiara, este

pg. 2
dependenta de calitatea si cantitatea informatiilor
furnizate prin intermediul sistemului informational
economic. Toate masurile intreprinse in vederea perfectionarii
sistemului informational economic au contribuit in egala
masura si la perfectionarea contabilitatii.
In cadrul sistemului informational economic, informatiile
furnizate de subsistemul informational contabil detin un rol
deosebit de important, deoarece, prin continutul sau, informatia contabila este
exacta, completa si neintrerupta, ea caracterizand dimensiunea si fluxurile
valorice care iau nastere in cadrul procesului reproductiei
sociale si prin intermediul carora se exercita functia financiar-contabila a
intreprinderii.
Contabilitatea este vazuta ca limbajul afacerilor 1, altfel spus o activitate
de comunicare care are drept scop prezentarea unei imagini fidele asupra
situatiei financiare,a modificarilor situatiei financiare si a performantelor unei
organizatii, in vederea fundamentarii deciziilor unei game largi de utilizatori..Desi
gama de obiective ale contabilitatii in general si ale contabilitatii financiare in
special este foarte diversa, nu se poate neglija faptul ca produsele
finale ale oricarui sistem contabil sunt documentele desinteza, iar
oferta de informatii furnizate de aceste documente depinde de utilizatori si,
respectiv, de necesitatile lor informationale. Pentru a putea satisface cerintele
informationale ale analizei financiare, contabilitatea a fost
confruntata cu necesitatea elaborarii unui procedeu
propriu de generalizare si sintetizare a datelor siinformatiilor, ceea ce a implicat
crearea unui instrument corespunzator, si anume bilantul contabil.
Dar in lumea contemporana, a afacerilor globale, se resimte din ce in ce mai mult nevoia
unui limbaj comun, tradus printr-un referential contabil unic, care sa fie acceptat si utilizat in luarea
deciziilor de investitii pe pietele de capitaluri internationale. In ultimii ani, rolul de normalizator
contabil mondial este realizat tot mai mult de Consiliul pentru Standardele International de
Contabilitate( IASB), care a emis un set de norme standardele internationale de raportare
financiara(IFRS)- destinat sa standardizeze rapoartele financiare ala marilor companii, care opereaza
pe pietele financiare internationale, dar se afla in pregatire si norme IFRS pentru entitatile mici si
mijlocii(IFRS for SMEs, engl). Acest proces de standardizare contabila mondiala, care are ca
subsecventa convergenta contabila atat intre marile referentiale contabile internationale, respective
intre normele IFRS si normele contabile americane(US GAAP), cat si intre normele IFRS si
referentialele contabile nationale, va atenua (sau poate chiar elimina?) diferentele dintre diverse
sisteme contabile locale si va creea un limbaj contabil unic, accesibil tuturor actorilor implicate in
deciziile economice ( investitori, manageri, analisti financiari, profesionisti contabili etc).
Acest proces de uniformizare a limbajului contabil la nivel international afecteaza si
companiile romanesti, in prezent situatiile financiare consolidate ale bancilor si ale companiilor
cotate vin intocmite obligatoriu in conformitate cu normele IFRS, in timp ce alte entittati de interes

1
Raportarea financiara conform normelor contabile international(IAS/IFRS), Ion Ionascu, Mihaela
Ionascu

pg. 3
public pot aplica normele IFRS atat pentru conturile individuale, cat si pentru cele de grup, pentru
nevoi proprii de informare.

2. Standardizarea contabilitatii firmelor la nivel mondial...

Internationalizarea pietelor de capitaluri a impus ca principalii actori ai pietei
globale( societatile cotate analistii financiari si investitorii, organismele de reglementare etc) sa fie
interesati de existenta unui referential contabil unic, reprezentat de norme contabile care sa permita
comunicare financiara intre operatorii de pe pietele financiare internationale.
Astazi, rolul de referential contabil mondial este indeplinit de normele internationale de
raportare financiare(International Financial Reporting Starndards: IFRS) , emise de Consiliul pentru
Standardele Contabile Internationale( International Accounting Stardards Boards: IASB, engl).
Procesul de reglementare contabila al IASB are ca baza doctrinara Cadrul general pentru
intocmirea si prezentarea situatiilor financiare( Framework for the Preparation and Presentation of
Financial Statements, engl) sau cadrul contabil conceptual care sta la baza elabrarii normelor IFRS.
Cadrul contabil general cuprinde conceptele si principiile teoretice care alcatuiesc impreuna sistemul
de referinta pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, pentru utilizatorii externi adica
ceea ce trebuie sa fie contabilitatea,delimiteaza ca teorie contabila normativa deci un caz particular al
teoriei contabile generale.
Acest cadru general stabileste conceptele ce stau la baza intocmirii si prezentarii situatiilor
financiare pentru utilizatorii externi.
Functiile ce revin acestui cadru sunt acelea de promovare a procedurilor de contabilitate
referitoare la prezentarea situatiilor financiare prin aplicarea unor concepte de baza , de sprijinire a
organismelor nationale de elaborare a standardelor in procesul de dezvoltare a standardelor
nationale , de sprijinire a celor ce intocmesc situatii financiare, de sprijinire la formarea unei opinii de
catre auditori referitor la situatiile financiare, de sprijinire la interpretarea informatiilor prezentate in
situatiile financiare, si nu in ultimul rand de furnizare de informatii celor interesati de activitatea
IASB.
Cadrul contabil general IASB abordeaza obiectivele situatiilor financiare, definirea,
recunoasterea si evaluarea elementelor reprezentate in situatiile financiare, caracteristicile calitative
ale informatiilor din situatiile financiare care determina utilitate lor, conceptele de capital si de
mentinere a capitalului.
Pentru a-si atinge obiectivul de a avea un set de standarde comun, care sa fie utilizat la nivel
global, inca din octombrie 2002, Organismul International de Normalizare Contabila (IASB) si cel
American ( FASB: Financial Accounting Stardards Boards, engl) au semnat un acord (numit acordul
de la NORWALk, sediul FASB), avand ca finalitate asigurarea unei convergente mai importante a
referentialelor contabile emise de cele doua organisme de reglementare contabile. Oficialii celor doua
organisme de normalizare contabila au declarat ca asigurarea convergentei normelor contabile la
nivel mondial semnifica alinierea normelor contabile considerate de baza, prin adoptarea variantei
doctrinaire considerate cea mai buna: daca norma Americana(US GAAP) este mai buna se schimba

pg. 4
norma internationala2 si invers3. Pe de alta parte, convergenta presupune si o aliniere a referentialelor
contabile nationale la normele IFRS emise de IASB, pana la aceasta data IASB realizand o serie de
acorduri cu organisme de normalizare contabila din diferite tari. Asigurarea convergentei mondiale a
informatiei financiare are ca finalitate eliminarea eterogenitatii sistemelor contabile si crearea unui
referential contabil global care sa permita o mai buna fluidizare a capitalurilor si o functionare
eficienta a pietelor financiare internationale.
Pentru a evita lipsa unui control asupra procesului de aplicare a normelor IFRS in UE, la
nivel European exista un mecanism special de adoptare a normelor IFRS care presupune interventia
unui filtru politic, prin Comitetul de reglementare contabile European( Accounting regulatory
committee: ARC) si a unui organ tehnic, Grupul Consultativ European privind raportare
financiara(European Financial Reporting Advisory Group: EFRAG).
Astfel, pentru a fi adoptata de catre UE o norma IFRS trebuie sa indeplineasca anumite
conditii:
sa fie conforma principiului imaginii fidele;
sa fie conforma interesului public European;
sa indeplineasca criteriile necesare pentru luarea deciziilor economice si pentru evaluarea
gestiunii managerilor: inteligibilitate, pertinenta si comparabilitatea informatiei financiare.

Situatiile finaciare si caracteristicile calitative ale informatiei contabile

Situatiile financiare intocmite conform normelor IFRS au ca obiectiv furnizarea de

informatii care sa prezinte fidel pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie ale
unei entitati care sa fie utile unei game largi de utilizatori(investitorii actuali si potentiali, salariatii,
creditorii financiari, furnizori, client, Guvern si institutiile acestuia, publicul) in luarea deciziilor
economice.
Potrivit normelor IFRS , un set complet de situatii financiare include:
situatie a pozitiei financiare la sfarsitul perioadei;
O situatie a rezultatului global afferent perioadei;
O situatie a modificarilor capitalurilor proprii aferente perioadei;
O situatie a fluxurilor de trezorerie aferente perioadei;

2
Normele emise de IASB sunt denumite norme international de raportare financiara(IFRS:
International Financial Reporting Standards), si include normele IFRS propriu-zise, normele IAS
cat si vechile interpretari SIC(Standing Interpretation Committee, engl) si noile interpretari
IFRIC(International Financial Reporting Interpretation Committee).
3
In procesul de convergenta si ameliorare a referntialelor American si international(IFRS) se iau
in discutie si alte referentiale contabile nationale considerate ca avand solutii relevante in
problemele analizate. De exemplu, in asigurarea convergentei la nivelul cadrului contabil
conceptual vor fi folosite si experientele tarilor care si-au dezvoltat un cadrul
conceptual(Australia, Canada, Marea Britanie si Noua Zeelanda) pe considerentul ca, fiind
elaborate mai recent, pot oferii solutii mai bune.

pg. 5
 Note, cuprinzand un rezumat al politicilor contabile semnificative si alte informatii
explicative;
O situatie a pozitiei financiare la inceputul celei mai indepartate perioade
comparative atunci cand o entitate aplica retrospectiv o politica contabila sau efectueaza o retratare
retrospectiva a elementelor din situatiile sale financiare, sau cand reclasifica elementele din situatiile
sale financiare.
Aceasta configuratie a situatiilor financiare este de data foarte recenta, respectiv din
septembrie 2007, ca urmare a revizuirii normei IAS1 Prezentarea situatiilor financiare, care a
modificat maniera de raportare a performantei introducand o noua situatie financiara, respectiv
situatia rezultatului global. Pana la aceasta data, un set comple de situatii financiare cuprindea:
Un bilant contabil ;
Un cont de profit si pierdere;
O situatie a modificarilor capitalurilor proprii care sa reflecte fie : toate modificarile
capitalurilor proprii, fie modificarile capitalurilor proprii, altele decat acelea provenite din tranzactii
cu proprietarii care actioneaza in aceasta calitate;
O situatie a fluxurilor de trezorerie;
Note cuprinzand un rezumat al politicilor contabile semnificative si alte informatii
explicative.
Potrivit noii versiuni a normei IAS1 4, contul de profit si pierdere poate fi intocmit in mod
distinct, daca o entitate alege o asemenea maniera de prezentare, dar informatiile privind profitul sau
pierderea perioadei pot fi, in egala masura, raportate in situatia rezultatului global. De asemenea in
situatia modificarilor capitalurilor proprii nu mai este permisa prezentarea informatiilor privind
performanta, cid oar informatiile privind tranzactiile cu proprietarii care se manifesta in aceasta
calitate.
Norma IAS1 revizuita devine obligatorie incepand cu exercitiul 2009, desi aplicarea ei
anticipata a fost incurajata si imediat dupa ultima sa revizuire(septembrie 2007).
Norma IAS1 arata ca situatiile financiare care prezinta fidel pozitia financiara, performanta
financiara si fluxurile de trezorerie ale unei entitati, se obtin prin respectarea cerintelor normelor
internationale de raportare financiara(IFRS). De aseamea, o prezentare fidela cere unei entitati :
Sa prezinte si sa aplice politicile contabile in conformitate cu norma IAS8 Politici contabile,
modificari in estimarile contabile si erori, care stabileste o ierarhie de indrumari imperative
pe care conducerea unei entitati trebuie sa le ia in considerare in absenta unui standard sau a
unei interpretari care se aplica in mod specific unui element;
Sa prezinte informatii incluzand politicile contabile intr-o maniera care sa ofere informatii
relevante credibile comparabile si inteligibile ;

4
Norma IAS 1 a fost revizuita in septembrie 2007, noile sale prevederi urmand a fi aplicate
incepand cu exercitiul financiar 2009.

pg. 6
 Sa ofere informatii suplimentare atunci cand respectarea unei anumite cerinte din norma IFRS
este insuficienta, pentru a permite utilizatorilor sa inteleaga impactul anumitor tranzactii,
evenimente si conditii asupra pozitiei financiare si performantei financiare a entitatii.
Aplicare normelor IFRS trebuie sa permita obtinerea de informatii contabile utile in luarea
deciziilor. Conform cadrului contabil conceptual emis de IASB, o informatie este utila in luarea
deciziilor daca indeplineste urmatoarele caracteristici calitative:
a) Inteligibilitatea (understandability, engl): informatiile furnizate de situatiile financiare
trebuie sa fie intelese cu usurinta de catre utilizatori. Insa , pentru aceasta se presupune ca utilizatorii
de informatii contabile sa aibe cunostinte care sa le permita sa inteleaga activitatea intreprinderii, cat
si cunostinte de contabilitate si doresc sa studieze informatiile prezentate cu atentia cuvenita. In
doctrina IASB, o informative nu poate fi exclusa din situatiile financiare pe motivul ca ar putea fi
dificil de inteles de anumiti utilizatori.
b) Relevanta sau pertinenta( relevance, engl): o informative este relevanta daca este de
natura sa influenteze deciziile economice ale utilizatorilor, ajutandu-i sa evalueze evenimente trecute,
prezente sau viitoare, sa confirme sau sa corecteze evaluarile anterioare. Relevant unei informatii este
data de importanta ei. Astfel, o informatie este semnificativa daca omisiunea sau prezentarea ei
eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor situatiilor financiare.
c) Credibilitatea sau fiabilitatea ( reliability, engl): o informatie este credibila atunci cand nu
contine erori semnificative, nu este partinitoare, iar utilizatorii pot avea incredere ca reprezinta corect
ceea ce si-a propus sa reprezinte sau ceea ce se asteapta in mod rezonabil, sa reprezinte. Conform
cadrului conceptual IASB, pentru a fi credibila o informatie trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici
suplimentare:
Sa prezinta o imagine fidela a tranzactiilor si a altor evenimente pe care le reprezinta;
Sa traduca realitatea economica a tranzactiilor si nu doar forma lor juridica;
Sa fie neutra, adica lipsita de influenta;
Exercitarea prudentei, adica includerea unui grad de precautie in rationamentele
profesionale necesare estimarilor cerute in conditii de incertitudine;
Sa fie completa.
d) Comparabilitatea (comparability, engl): utilizatorii trebuie sa poata compara situatiile
financiare ale unei entitati de la o perioda la alta cat si informatiile financiare ale diferitelor entitati.
Astfel norma IAS1 prescrie ca o entitate trebuie sa prezinte informatiile comparative in ceea ce
priveste perioada precedenta, pentru toate sumele raportate in situatiile financiare. Pentru informatiile
narative si descriptive se vor prezenta informatii comparative atunci cand acest lucru este relevant
pentru intelegerea situatiilor financiare ale perioadei curente. Atunci cand o entitate modifica
prezentarea sau clasificarea elementelor din situatiile financiare, trebuie sa reclasifice sumele
comparative, exceptand cazul in care acest lucru este imposibil, pentru asigurarea comparabilitatii cu
exercitiul curent si sa prezinte natura, suma si motivul oricarei reclasificari. In schimb, daca
reclasificarea sumelor comparative este imposibila, entitatea trebuie sa prezinte motivul
nereclasificarii sumelor si natura modificarilor care ar fi fost facute daca valorile ar fi fost
reclasificate.

pg. 7
 Potrvit cadrului conceptual, dar si normei IAS1, pentru realizarea obiectivelor situatiilor
financiare, acestea trebuie intocmite cu respectarea urmatoarelor principii de baza:
Continuarea activitatii: potrivit careia, continuitatea activitatii entitatii este asigurata
pentru o perioada de cel putin 12 luni la sfarsitul perioadei de raportare. Situatiile financiare trebuie
intocmite pe baza continuitatii activitatii, cu exceptia cazului in care conducerea intentioneaza sa
lichideze entitatea sau sa cedeze activitatea, fie nu are o alta alternativa. Atunci cand situatiile
financiare nu sunt intocmite pe o baza de continuitate a exploatarii, acest fapt trebuie indicat,
impreuna cu baza de intocmire a situatiilor financiare si motivul pentru care entitatea nu-si mai poate
continua activiatea.
Contabilitatea de angajamente, potrivit careia tranzactiile si alte evenimente sunt
recunoscute atunci cand acestea se produc si raportate in situatiile financiare ale perioadei aferente si
nu pe masura ce numerarul sau echivalentul de numerar este intocmit sau platit. O entitate isi va
intocmi situatiile financiare folosind contabilitatea de angajamente, cu exceptia informatiilor privind
fluxurile de trezorerie.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

1.Continutul contului de profit si pierdere

Bilantul contabil este considerat documentul ce descrie pozitia financiara a unei
inteprinderi la un moment dat, indicand si marimea rezultatului. Cu toate ca in bilant se reflecta si
rezultatul exercitiului prin soldul contului 121 Profit si pierdere, apare insa necesara prezenta unui
alt instrument de modelare contabila care sa explice modul de generare a rezultatului si sa permita
desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii. Acest instrument este cea
de-a doua componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere. Daca bilantul
contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii, contul de profit si pierdere ofera
informatii asupra activitatii inteprinderii, a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin
dimensiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza, adica a performantei
economice a intreprinderii. Aceste informatii sunt utile pentru a evalua rentabilitatea intreprinderii si
capacitatea ei de a genera fluxuri de trezorerie, plecand de la resursele pe care le controleaza. De
asemenea, ele sunt utile pentru a evalua eficacitatea cu care intreprinderea a utilizat aceste resurse
si capacitatea ei de a folosi resurse suplimentare. Prezentare optima a contului de profit si pierdere
cere ca in acesta:
sa fie divulgate rezultatele activitatilor de exploatare,de plasament si de finantare;
sa fie mentionate separate marimea veniturilor si cheltuielilor,castigurilor si pierderilor ce
provin din activitati ordinare,elemente prezentate atat dupa natura cat si dupa destinatia lor;
sa fie prezentate separat elementele recurente(repetitive);
sa fie mentionate separat elementele extraordinare;

pg. 8
 sa fie divulgate separat veniturile si cheltuielile ce au caracteristici specifice precum veniturile
si cheltuielile financiare,impozitele asupra beneficiilor,etc;
sa fie prezentate separat veniturile si cheltuielile activitatilor abandonate,precum si rezultatul
generat de un sector de activitate abandonat.
In aceasta optica, inteprinderea devine un centru de calcul economic, calculul avand la baza:
valorile produse si vandute pe piata clientilor,denumite generic venituri; .
valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte piete,
denumite cheltuieli. Aceasta reprezinta, in fapt, remunerarea factorilor de productie.
Din compararea celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime
valorica pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o
marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.

Definirea si masurarea profitului este una din problemele importante ale contabilitatii,
intrucat situatiile financiare trebuie sa permita, pe langa evaluarea averii actionarilor, si masurarea
plusului de valoare adaugat acesteia care poate fi distribuit in favoarea proprietarilor de capital. In
acest sens, sunt evaluate veniturile si cheltuielile, respectiv, fluxurile valorice care majoreaza sau
diminueaza bogatia actionarilor. Profitul, stabilit ca o valoare reziduala, care ramane dupa acoperirea
cheltuielilor din venituri, masoara tocmai imbogatirea actionarilor in cursul unei perioade:
Venituri Cheltuieli = +/- Rezultat,
Unde rezultatul este :
Profit(+), daca venituri > Cheltuieli, sau
Pierdere(-), daca Venituri < Cheltuieli.
Informatii cu privire la veniturile, cheltuielile si rezultatul unui exercitiu sunt prezentate in
contul de profit si pierdere (income statement, engl) si permit evaluarea performantei financiare a
unei entitati.
Potrivit cadrului contabil conceptual al IASB, definirea veniturilor, cheltuielor, cat si
recunoasterea rezultatului se realizarea pe o baza bilantiera (balance-sheet approach, engl), respective
veniturile si cheltuielile sunt definite plecand de la conceptele bilantiere de active, datorii si capitaluri
proprii.
Veniturile (income, engl) sunt cresteri de avantaje economice obtinute in cursul exercitiului
financiar sub forma intrarilor sau cresterilor de active sau diminuarilor de datorii care genereaza o
crestere a capitalurilor proprii, alta decat cea provenind din aporturile proprietarilor.
Cheltuielile (expenses, engl) sunt diminuari de avantaje economice aparute in cursul
exercitiului financiar sub forma diminuarilor de active sau cresterilor de datorii si care au generat o
micsorare a capitalurilor proprii, alta decat cea provenind din distribuirile care proprietarii de capital.
Respectarea definitiilor nu este insa suficienta pentru recunoasterea unui element de venit
sau cheltuiala in contul de profit si pierdere, pentru aceasta trebuind respectate si doua criterii de
recunoasterea, si anume:
a) Este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat elementului sa intre sau sa iasa din

pg. 9
entitate; si
b) Elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(a) in mod credibil.
Potrivit acestor definitii ar rezulta ca orice tranzactie care are ca efect cresterea sau
diminuarea capitalurilor proprii, exclusiv tranzactiile cu proprietarii, duce la recunoasterea unui venit
sau a unei cheltuieli in contul de profit si pierdere. Cu toate acestea, modelul contabil actual de calcul
al performantei permite ca o serie de castiguri si pierderi(cum ar fi surplusul din reevaluarea
imobilizarilor corporale si necorporale si anumite diferente de curs valutar, castigurile si pierderile
din reevaluarea activelor financiare disponibile pentru vanzare si sumele conexe ale impozitelor
curente si amanate) sa nu fie incluse in calculul rezultatului in contul de profit si pierdere, ci sa fie
rcunoscute direct in capitalurile proprii. Prin urmare, informatiile furnizate in contul de profit si
pierdere nu sunt suficiente pentru evaluarea performantei globale a unei entitati, intrucat contul de
profit si pierdere nu furnizeaza decat informatii cu privire la performanta in termeni de profitabilitate.
Pentru o imagine completa asupra performantei, informatiile din contul de profit si pierdere trebuie sa
fie coroborate cu cele furnizate in situatia modificarilor capitalurilor proprii in care sunt rezumate
toate elementele care afecteaza bogatia actionarilor, atat cele care au fost recunoscute in contul de
profit si pierdere, cat si cele care au fost inregistrate direct in capitalurile proprii.
Cadrul conceptual si unele norme IAS/IFRS introduc, pe langa notiunile de venituri si
cheltuieli, si conceptele de castiguri(gains, engl) si pierderi (losses, engl). Referentialul international
nu face distinctia intre aceste notiuni (venituri-castiguri, respective cheltuieli-pierderi) la nivel
conceptual, in cadrul conceptual fiind definite doar veniturile si cheltuielile.
In unele precizari existente in cadrul conceptual IASB(par.74-76, 79-80) se insista asupra
fapului ca nu exista o diferenta de natura intre castiguri si venituri, respectiv pierderi si
cheltuieli(castigurile/pierderile respectand definitiile veniturilor/cheltuielilor)si ca din acest motiv,
castigurile/pierderile nu sunt privite ca elemente separate din punct de vedere conceptual. Insa textile
unor norme contabile vorbeste despre distinctia venituri-castiguri/ cheltuieli-pierderi.
Astfel, norma contabila IAS18, care foloseste notiunea de venituri, precizeaza ca acestea
provin din activitatile ordinare ale intreprinderii(ordinary activities, engl), cum sunt veniturile din
vanzari, onorarii, dobanzi, dividende si redevente. Notiunea de venituri, insa, nu se utilizeaza in
cazul tuturor tranzactiilor din activitatile ordinare ale intreprinderii, asa cum rezulta din prevederile
normei IAS1 revizuita care precizeaza ca in cursul activitatilor ordinare[o intreprindere efectueaza]
si alte tranzactii care nu genereaza venituri, dar care sunt accesorii activitatii principale generatoare
de venituri, cum ar fi castigurile din cesiunea imobilizarilor. Acest termen revine in norma IAS 16
Imobilizari corporale atunci cand se vorbeste de vanzarile de imobilizari. Astfel, sensul notiunii de
castig poate fi intuit din precizrile facute in cadrul conceptual, precum si din textele unor norme ca
fiind asemanatoare cu cea atribuita de organismul American de normalizare, si anume ca rezultat din
tranzactii accesorii activitatii principale generatoare de venituri.
O asemenea interpretare poate fi dedusa si in cazul distinctiei cheltuieli-pierderi.
Pentru ca rezultatul exercitiului sa masoare corect performanta unei entitati este necesara
delimitarea corecta in timp a veniturilor si a cheltuielilor, astfel incat fiecarui exercitiu financiar sa i
se impute numai cheltuieli si veniturile aferente lui, plecand de la rationamentul ca unui venit

pg. 10
prezentat in contul de profit si pierdere trebuie sa i se conecteze si toate cheltuielile care au contribuit
la obtinerea acestui venit. In acest sens, norma IAS 1 prescrie ca toate elementele de venituri sau
cheltuieli recunoscute intr-o perioada trebuie incluse in profitul sau pierderea perioadei, inclusive
efectele modificarilor in estimarile contabile.

2. Prezentarea informatiilor in contul de profit si pierdere

Norma IAS 1 are o abordare permisiva a formatului contului de profit si pierdere, fara sa
solicite un anumit format, ci doar cere(ca si in cazul bilantului) ca anumite informatii sa fie
prezentate obligatoriu in contul de profit si pieredere.
Informatii ce trebuie prezentate in contul de profit si pierdere5:
Informatiile minimale care trebuie prezentate in contul de profit si pierdere, conform IAS 1 sunt:
Veniturile;
Costul finantarii;
Partea din profitul sau pierderea aferenta entitatilor asociate si asocierilor in participatie,
contabilizata prin metoda punerii in echivalenta;
Cheltuiala cu impozitul pe profit;
O suma unica incluzand totalul: i) castigului sau pierderii nete(dupa impozitare) din activitatile
intrerupte si ii) profiturile sau pierderile(dupa impozitare) recunoscute la valoarea justa minus
costul de vanzare la cedarea activelor sau a activelor din grupurile de cedare care constituie
activitati intrerupte;
Rezultatul exercitiului.

Referentialul contabil nu precizeaza informatiile care trebuie incluse in categoriile venituri

si costul finantarii, ceea ce impune anumite clarificari.
Principalele surse de venituri(revenue, engl) ale unei entitati sunt reprezentate de vanzarile
de bunuri sau prestarile de servicii(inclusiv contractile de constructii). Alte surse de venituri (other
revenue, engl) sunt reprezentate de utilizarea de catre terti a activelor entitatii, care genereaza
dobanzi, redevente sau dividente. Un alt element de alte venituri il reprezinta subventiile
guvernamentale. Elemente de alte venituri pot fi raportate la categoria venituri, in functie de natura
activitatior intreprinderii. Altfel spus, majoritatea companiilor (producatori, dealeri sau prestatori de
servicii) vor include in categria venituri, vanzarile de bunuri si servicii, numit ein practica raportarii
financiare venituri din vanzari(sales, engl). Daca o astfel de companie ofera ocazional activele sale
spre inchiriere, astfel de venituri vor fi incluse in categoria alte venituri. In schimb, o societate care
are ca obiect principal inchirierea automobilelor(rent a car, engl) va raporta in cadrul veniturilor
chiriile(redeventele) obtinute, iar in cazul unor vanzari ocazionale de automobile, veniturile aferente
vor fi incadrate in categoria alte venituri. Similar o entitate care efectueaza in principal servicii de
creditare ar trebui sa raporteze veniturile din dobanzi in categoria venituri. In practica raportarii
5
Conform IAS1

pg. 11
financiare, alte venituri care apar in cursul desfasurarii activitatii, dar care nu sunt generate nici de
activitatile generatoare de venituri , nici de activitatile conexe acestora, sunt raportate sub titlul alte
venituri din exploatare (other operating income sau other income, engl), in masura in care acestea
nu au valori semnificative si nu trebuie raportate separat.
3. Modele de prezentare a contului de profit si pierdere
Directiva a IV-a prevede asigurarea imaginii fidele prin scheme obligatorii pentru stabilirea
Bilantului si Contului de profit si pierdere, si fixarea continutului minimal al anexei si al raportului de
gestiune. Conform Directivei aIV-a, conturile anuale cuprind: Bilantul, Contul de profit si pierdere si
Anexa. Conturile anuale trebuie sa dea o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a
rezultatelor societatii.
Statele membre pot autoriza sau cere prezentarea in conturile anuale si alte informatii, in plus
fata de cele cerute de Directiva. Statele membre pot autoriza una sau mai multe scheme privind
Contul de profit si pierdere, din cele patru prezentate in Directiva. Daca un stat membru prevede mai
multe scheme, el poate lasa societatilor posibilitatea de a alege intre aceste scheme. Nu este cazul
tarii noastre, unde este prevazut un format unic pentru prezentarea performantei intreprinderii,
neexistand posibilitatea unei optiuni.
Primul model de prezentare a Contului de profit si pierdere are in vedere clasificarea
conturilor de venituri si cheltuieli dupa forma de prezentare, astfel:
Sub forma de cont, cu prezentarea cheltuielilor si pierderilor in dreapta stanga si a
veniturilor in partea dreapta;
Sub forma de lista, prin deducerea cheltuielilor din venituri pentru a arata ,modul de
formare al rezultatului.
Al doilea model de prezentare al Contului de profit si pierdere are in vedere
clasificarea conturilor de venituri si cheltuieli dupa continutul informative, astfel:
Prezentarea Contului de profit si pierdere dupa narura economica a tranzactiilor;
Prezentarea Contului de profit si pierdere dupa functiile intreprinderii: functia de
productie, functia de desfacere si functia administrative.
Diferentierea modului de clasificare apare doar la nivelul gruparii cheltuielilor de
exploatare.
In spiritul normelor contabile de mai sus, in tara noastra a fost adoptat contul de profit si
pierdere tip lista bazat pe clasificarea veniturilor si cheltuielilor in functie de natura lor. Modelul unui
asemenea cont se prezinta dupa cum urmeaza:

1.Cifra de afaceri neta

Productia vanduta
Venituri din vanzarea marfurilor
Venituri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete
2.Variatia stocurilor
3.Productia imobilizata

pg. 12
4.Alte venituri din exploatare
VENITURI DIN EXPLOATARE (Total)
5. a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile
b) Alte cheltuieli materiale
c) Alte cheltuieli din natura
d) Cheltuieli privind marfurile
6.Cheltuieli cu personalul
a)Salarii
b)Cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala
7.a)Ajustarea valorii imobilizarilor corporale si necorporale
a1)Cheltuieli
a2)Venituri
b)Ajustarea valorilor activelor circulante
b1)Cheltuieli
b2)Venituri
8.Alte cheltuieli de exploatare
8.1Cheltuieli privind prestatiile externe
8.2Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte assimilate
8.3Cheltuieli cu despagubiri, donatii si activele cedate
Ajustari privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli
-Cheltuieli
-Venituri
CHELTUIELI DE EXPLOATARE-Total rezultat din exploatare
-Profit
-Pierdere
9.Venituri din interese de participare
-din care, in cadrul grupului
10.Venituri din alte investitii financiare si creante ce fac parte din activele imobilizate
-din care, in cadrul grupului
11.Venituri din dobanzi
-din care, in cadrul grupului
Alte venituri financiare
VENITURI FINANCIARE- Total
12.Ajustarea valorii imobilizarilor financiare si a investitiilor financiare detinute ca active
circulante
-Cheltuieli
-Venituri

pg. 13
 13.Cheltuieli privind dobanzile
- din care , in cadrul grupului
Alte cheltuieli financiare
CHELTUIELI FINANCIARE-TOTAL
REZULTATUL FINANCIAR
- Profit
- Pierdere
14.REZULTATUL CURENT:
-Profit
-Pierdere
15.Venituri extraordinare
16.Cheltuieli extraordinare
17.REZULTATUL EXTRAORDINAR:
-Profit
-Pierdere
VENITURI TOTALE
CHELTUIELI TOTALE
REZULTATUL BRUT
-Profit
-Pierdere
18.Impozitul pe profit
19.Alte cheltuieli cu impozite care nu apar in elementele de mai sus
20.REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI FINANCIAR
-Profit
-Pierdere
21.Rezultatul pe actiune
-de baza
-diluat

Standardele Internationale de Contabilitate lasa insa o mare libertate de gandire a contabilului,

astfel incat pe baza rationamentului profesional sa ia deciziile cele mai bune pentru ca situatiile
financiare sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, a performantelor si a fluxurilor de trezorerie
generate de intreprindere. IAS1, Prezentarea situatiilor financiare, cere intocmirea a doua situatii
financiare pentru reflectarea performantei intreprinderii:Contul de profit si pierdere si Situatia
modificarilor capitalului propriu.
Contul de profit si pierdere cuprinde elementele de venituri si cheltuieli. Dupa clasificarea
cheltuielilor de exploatare se realizeaza Contul de profit si pierdere si pot fi delimitate doua modele
de prezentare ale acestuia:
Contul de profit si pierdere cu gruparea cheltuielilor cu gruparea cheltuielilor de

pg. 14
exploatare dupa natura lor econominca;
Contul de profit si pierdere cu gruparea cheltuielilor de exploatare dupa functiile
intreprinderii.
Anexa din IAS 1, Prezentarea situatiilor financiare, ofera doua scheme de prezentare ale
Contului de profit si pierdere:
1. Contul de profit si pierdere in format lista,cu gruparea cheltuielilor dupa natura;
2. Contul de profit si pierdere in format lista cu gruparea cheltuielilor dupa destinatie.
Modelul de prezentare a cheltuielilor de exploatare dupa natura lor economica este urmatorul:
Venituri X
Alte venituri din exploatare X
Variatia stocurilor de produse finite si produse in curs de executie X
Materii prime si consumabile utilizate (X)
Cheltuieli cu personalul (X)
Cheltuieli cu amortizarea (X)
Alte cheltuieli de exploatare (X)____
Rezultatul din activitatea de exploatare X sau (X)

Conform acestei metode cheltuielile sunt agregate conform naturii lor, si nu sunt realocate pe
diferitele functii din cadrul intreprinderii. Aceasta metoda este simplu de aplicat in multe
intreprinderi mai mici, deoarece nu este necesara nicio alocare a cheltuielilor de exploatare pe
clasificarile functionale. Prin aceasta metoda pot fi delimitate cheltuieli cu materiile prime si
materialele consumabile utilizate, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu amortizarea si alte cheltuieli
din exploatare, fara a lua in considerare scopul pentru care se efectueaza aceste cheltuieli.
In cazul in care intreprinderea foloseste aceasta forma a contului de profit si pierdere cu
gruparea dupa functiile intreprinderii, ele trebuie sa prezinte in Note o clasificare a acestor cheltuieli
si dupa natura lor, deoarece cunoasterea cheltuielilor dupa materiile prime, a cheltuielilor salariale
sau a celor cu amortizarea este importanta pentru efectuarea analizei unei intreprinderi. Clasificarea
in Note a cheltuielilor de exploatare dupa functiile intreprinderii,arata astfel:

pg. 15
 1. Cifra de afaceri neta
2. Costul bunurilor vandute si al serviciilor prestate(3+4+5)
3. Cheltuielile activitatii de baza
4. Cheltuielile activitatii auxiliare
5. Cheltuielile indirecte de productie
6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete
7. Cheltuielile de desfacere
8. Cheltuielile generale de administratie
9. Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)

Cheltuielile cu materiile prime si consumabilele cuprind, in principal, consumurile de

materii prime si material care intra in structura produselor, constituind substanta acestora, sau de
componenti auxiliari. De asemenea, se mai cuprind diverse material folosite pentru fabricarea
produselor sau cele destinate sa asigure desfasurarea procesului fara a se regasi in substanta
produselor.
Cheltuielile cu salariile cuprind remuneratiile muncitorilor direct productivi in acord sau
regie, calculate pentru munca prestata in productie, care pot fi identificate pe repere, produse, lucrari,
servicii, etc. Cheltuielile cu salariile pot fi indirect de productie in cazul in care se platesc pentru
munca in productie care nu poate fi indentificata pe repere, produse, etc.Pot fi de asemenea datorate
personalului administrativ sau comercial care are atributii privind serviciul de desfacere al
intreprinderii.
Cheltuielile cu amortizarea, IAS 16, Imobilizari corporale, defineste amortizarea ca fiind
alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga durata de viata. Amortizarea poate
fi analizata din 3 puncte de vedere: contabil, economic si financiar. Din punct de vedere contabil,
amortizarea reprezinta micsorarea valorii unui element de active ca urmare a deprecierii prin
folosirea lui Pentru a imbraca forma de amortizare, aceasta micsorare trebuie sa prezinte un caracter
ireversibil,ceea ce permite delimitarea ei de notiunea de provizion. Din punct de vedere economic,
diminuarea valorii unui element de activ, rezultand din depreciere, solicita pregatirea si inlocuirea
acestuia cu altul nou. Ca urmare, achizitia si utilizarea imobilizarilor reprezinta o cheltuiala si un
element al costului suportat de intreprindere. De aici, necesitatea constituirii fondului necesar
reinnoirii imobilizarilor amortizabile, la sfarsitul vietii acestora prin venituri viitoare fara a recurge la
capitaluri proprii sau la contractarea de datorii.
Din punct de vedere financiar, amortizarea este o sursa de autofinantare a capitalului
imobilizat, care se constituie chiar si in cazul in care intreprinderea nu realizeaza profit, prin
prelevarea asupra rezultatului. Amortizarea este, deci o componenta esentiala a capacitatii de
autofinantare.
Amortizarea constituie si o problema fiscala, deoarece marimea acesteia afecteaza, prin
chletuieli, rezultatul,ca baza de impunere fiscala.Principala regula fiscala cere ca imobilizarile sa fie

pg. 16
amortizabile in functie de durata economica de utilizare, prin cote stabilite pentru fiecare tip de
bun.Aceasta are o semnificatie pur fiscala, deoarece nu tine seama decat in mica masura de realitatea
economica, exprimata prin intensitatea folosirii sau eventualul progres tehnic.Pentru a se obtine o
imagine fidela in situatiile financiare, contabilitatea trebuie sa fie deconectata de fiscalitate.
Variatia stocurilor de produse finite si in curs de executie pe parcursul perioadei reprezinta o
corectie a cheltuielilor de productie pentru a reflecta faptul ca fie productia a marit nivelul stocurilor,
fie vanzarilor suplimentare au redus nivelul stocurilor. In unele jurisdictii, cresterea produselor finite
si in curs de executie in cursul perioadei este prezentata imediat dupa veniturile din analiza de mai
sus.Totusi, prezentarea utilizata nu trebuie sa sugereze ca asftel de valori reprezinta venituri. Variatia
stocurilor este contabilizata in tara noastra prin intermediul contului 711, Variatia stocurilor. Acest
cont se crediteaza cu produsele finite obtinute, evaluate la cost de productie si se debiteaza cu
produsele finite evaluate la cost de productie.
Urmatoarele elemente nu trebuie incluse in costul de productie:
pierderile de materiale, manopera si alte costuri de productie;
cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care astfel de costuri sunt necesare in
procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie;
cheltuieli generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si in
locul in care se gasesc in prezent;
cheltuielile de desfacere.
Cea de-a doua metoda de analiza este cunoscuta ca metoda clasificarii dupa
destinatiacheltuielilor sau metoda costului vanzarilor si clasifica cheltuielile dupa functia lor ca
parte a costului vanzarilor, distribuitiei sau activitatilor administrative. Aceasta prezentare ofera
deseori informatii mai relevante pentru utilizatori decat clasificarea cheltuielilor dupa natura, dar
alocarea costurilor pe destinatii poate fi arbitrara si implica in mod considerabil utilizarea
rationamentului profesional. Contul de profit si pierdere cu gruparea cheltuielilor utilizand metoda
functiei cheltuielilor este urmatorul:
Venituri din activitati curente X
Costul vanzarilor (X)
Marja bruta X
Alte venituri din exploatare X
Costurile de distributie (X)
Costurile administrative (X)
Alte cheltuieli de exploatare (X)___
Rezultatul din activitatea de exploatare X sau (X)

Acest model pentru clasificarea cheltuielilor de exploatare se bazeaza pe functiile

intreprinderii: de productie, administrativa si de desfacere. Un astfel de model se adapteaza mai bine
unui sistem contabil monist in care contabilitatea financiara este conectata contabilitatii de gestiune.

pg. 17
 Cheltuielile in contabilitate pot fi clasificate in 2 categorii, cheltuieli ale produsului si
cheltuieli ale perioadei, din mai multe motive: pentru determinarea costurilor de productie unitare,
pentru stabilirea si verificarea preturilor, pentru reflectarea costului bunurilor vandute in contul de
profit si pierdere si pentru analiza costurilor in vederea efectuarii controlului.
Cheltuielile de produs sunt reprezentate de cele 3 elemente ale costului de productie:materiile
prime directe, manopera directa si cheltuielile generale privind productia. Ele sunt generate in
procesul de productie si pot si inventariate. Prin urmare, cheltuielile de produs trec prin fazele de
materii prime, produse in curs de executie si produse finite inainte de a deveni componente ale
costului bunurilor vandute.Cheltuielile de produs pot fi considerate si cheltuieli neexpirate, deoarece
se includ in soldurile finale de stocuri, si reprezinta active ale intreprinderii deoarece se presupune ca
vor contribui la desfasurarea operatiilor viitoare.
Cheltuielile administrative includ costurile managementului, care nu pot fi asociate sferei
productiei si nici vanzarii, precum salariile personalului, functionarilor, personalului juridic,
serviciului contabil.Toate tipurile de intreprinderi au costuri administrative .
Cheltuielile de desfacere includ costurile efectuate cu ocazia promovarii produsului finit pe
piata, precum publicitatea, livrarea, comisioane pentru vanzari, transportul si depozitarea efectuate cu
ocazia vanzarii.
Alegerea metodei de analiza intre metoda costului vanzarilor si metoda naturii cheltuielilor
depinde atat de fatori istorici si cei aferenti sectorului economic respectiv,cat si de natura
organizatiei. Ambele metode indica costuri care se asteapta sa varieze direct sau indirect, in functie
de nivelul vanzarilor sau productiei intreprinderii. Deoarece fiecare metoda de prezentare are
avantaje pentru diferite tipuri de intreprindere, acest Standard IAS1 solicita o optiune intre clasificari
in functie de cea care prezinta cel mai fidel elementele de performanta ale intreprinderii. Totusi,
deoarece informatiile asupra naturii cheltuielilor sunt utile la estimarea valorilor viitoarelor fluxuri de
numerar, se cere o prezentare suplimentara atunci cand este utilizata metoda costului vanzarilor.
In literatura de specialitate opereaza si construirea unui model de Cont de profit si pierdere
mixt, care reprezinta o combinare a celor doua, natura si functii, avand drept nucleu de referinta
productia vanduta cu decompozitia cheltuielilor pe functii si in cadrul lor pe naturi.

Situatia rezultatului global

pg. 18
 Modalitatea de raportare a performantei care s-a practicat pana acum, permitea prezentarea
unor elemente legate de performanta impreuna cu alte elemente, fapt care deteremina obtinerea unei
imagini mai putin clare asupra companiei si a performantelor ei. Este vorba de elementele de venituri
si cheltuieli care nu erau recunoscute in profitul sau pierderea perioadei, si care, in formatul
complet al siituatiei modificarilor capitalurilor proprii, puteau fi prezentate alaturi de alte modificari
ale capitalurilor proprii care nu erau legate de performanta companiei, ci se refereau la tranzactiile
entitatii cu proprietarii ei. Astfel, unele companii puteau alege un astfel de format de prezentare
atunci cand nu doreau sanpuna in evident anumite informatii legate de operformanta globala mai
slaba, intrucat o situatie financiara care cuprindea informatii deiferite ca natura era mai greu de
inteles de catre utilizatori.
In acest context in septembrie 2007, IASB a decis revizuirea normei IAS 1 pentru a agrega
informatiile din situatiile financiare in functie de caracteristicile commune (IAS 1 revizuit, IN2),
altfel spus, nu mai este permisa prezentarea informatiilor privind performanta impreuna cu alte
elemente, iar toate informatiile privind tranzactiile cu proprietarii care se manifesta in aceasta calitate
vor fi prezentate separate.
Revizuirea a introdus o noua situatie financiara, situatia exercitiului global (statement of
comprehensive income, engl) care recapituleaza atat veniturile si cheltuielile recunoscute in profitul
sau pierderea perioadei, cat si pe cele recunoscute direct in capitalurile proprii, raportand, astfel,
informatii cu privire la performanta globala a entitatii. Potrivit normei IAS 1 revizuita, situatia
modificarilor capitalurilor proprii(statement of changes in equity, engl) va prezenta doar informatii cu
privire la modificarile survenite in capitalurile proprii ca urmare a tranzactiilor cu proprietarii.

Continutul si structura situatiei rezultatului global

Norma IAS 1 revizuita vizeaza evaluarea performantei globale prin calculul unui rezultat
global total (total comprehensive income, engl). Acesta reprezinta modificarea capitalurilor proprii
in cursul perioadei rezultata din tranzactii sau alte eveniment, alta decat acele modificari rezultate din
tranzactiile cu proprietarii care se manifesta in aceasta calitate. Practic, rezultatul global se
calculeaza dupa aceeasi logica anuntata si de norma IAS1 nerevizuita, adica:
Venituri Cheltuieli = Rezultat
Rezultatul global include toate componentele incluse in:
Profitul sau pierderea perioadei(profit or loss, engl)
Alte elemente de rezultat global (other comprehensive income, engl)
Alte elemente de rezultat global sunt definite ca elemente de venituri si cheltuieli (inclusiv
ajustarile legate de reclasificari) care nu sunt recunoscute in profitul sau pierderea perioadei, asa cum
este permis de o norma IFRS. Componentele altor elemente de rezultat global includ:
a) Modificarile in surplusul din reevaluare (potrivit normelor IAS16 Imobilizari corporale si
IAS 38 Active intangibile);
b) Castiguri si pierderi actuariale aferente planurilor de beneficii determinate recunoscute in

pg. 19
confomitate cu norma IAS 19 Beneficiile angajatiilor;
c) Castiguri si pierderi generate de conversia situatiilor financiare a unei operatiuni in
strainatate (conform normei IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar);
d) Castiguri si pierderi aferente reevaluarii activelor financiare disponibile pentru vanzare
(conform normei IAS 39 instrumente financiare:recunoastere si evaluare);
e) Partea de castig sau pierdere aferenta instrumentului de acoperire eficace (conform normei
IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare).
Ajustarile aferente reclasificarilor reprezinta sumele care au fost recunoscute ca alte elemente de
rezultat global in perioada curenta si in perioada anterioara reclasificate in profit sau pierdere in
cursul perioadei.

Potrivit normei IAS 1 revizuita(par 81), performanta companiei poate fi raportata:

Intr-o singura situatie financiara : situatia rezultatului global; sau
In doua situatii financiare:
- Contul de profit si pierdere, care prezinta componentele profitului si
pierderii perioadei; si
- Situatia rezultatului global, care incepe cu raportare profitului sau
pierderii perioadei si care prezinta componentele incluse in alte elemente de rezultat global(numita si
format simplificat6.
La nivel minimal, situatia rezultatului global include urmatoarele elemente:
a) Veniturile;
b) Costul finantarii;
c) Partea din profitul sau pierderea aferenta entitatilor asociate si asocierilor in participatie,
contabilizata prin metoda punerii in echivalenta;
d) Cheltuiala cu impozitul pe profit;
e) O suma unica incluzand totalul: i) castigului sau pierderii nete(dupa impozitare) din
activitatile intrerupte si ii) profiturile sau pierderile(dupa impozitare) recunoscute la valoarea
justa minus costul de vanzare la cedarea activelor sau a activelor din grupurile de cedare care
constituie activitati intrerupte;
f) Rezultatul exercitiului.
g) Fiecare component a altor elemente de rezultat global clasificata dupa natura(excluzand
sumele de la punctul h));
h) Partea din alte elemente ale rezultatului global aferenta entitatilor asociate si asocierilor in
participatie, contabilizata prin metoda punerii in echivalenta;
i) Rezultatul global total.

6
Raportarea financiara conform normelor contabile internationale(IAS/IFRS), Ion Ionascu,
Mihaela Ionascu.

pg. 20
 Informatiile de la punctele a) f) reprezinta informatiile minimale care trebuiau prezentate
conform normei IAS 1 nerevizuita in contul de profit si pierdere (despre care am vorbit in paginile
anterioare). Aceste elemente vor fi raportate, conform norme IAS1 revizuita tot intr-un cont de profit
si pierdere , daca o entiteaza opteaza pentru raportarea performantei in doua situatii financiare; in caz
contrar aceste informatii sunt raportate impreuna cu celelalte elemente aferente performantei globale
intr-o situatie a rezultatului global.
Punctele de la g) - i) reprezinta informatii specifice altor elemente de rezultat global si ele
vor fi incluse in formatul simplificat al situatiei rezultatului global, daca o entitate decide
raportarea performantelor in doua situatii financiare; fie impreuna cu celelalte elemente aferente
performantei globale intr-o situatie a rezultatului global, daca o entitate decide intocmirea unei
singure situatii financiare.
In cazul situatiilor financiare consolidate, situatia rezultatului global trebuie sa prezinte in
mod obligatoriu, si informatii privind impartirea profitului sau pierderii perioadei, dar si a rezultatului
global total in:
Partea atribuibila intereselor minoritare; si
Partea care reviendetinatorilor de capitaluri proprii ale societatii-mama.
Daca o entitate opteaza pentru raportarea performantei in doua situatii financiare, atucni
informatiile privin deflcarea profitului sau pierderii vor fi prezentate in contul de profit si pierdere.
Conform normei IAS 1 revizuita, structura situatiei rezultatului global(completa sau
simplificata) precum si a contului de profit si pierdere( daca este intocmit) poate fi imbogatit cu alte
elemente-rand, titluri sau subtotaluri atunci cand managerii apreciaza ca aceste informatii sunt
relevante pentru intelegerea performantei financiare a entitatii. Deci, pe langa continutul minimal
cerut de norma IAS1 revizuita, o entitate poate completa sau modifica ordinea elemntelor raportate
astfel incat sa ofere cea mai relevanta prezentare pentru intelegerea performantelor financiare
realizate si anticiparea rezultatelor viitoare.
IAS 1 nerevizuit preciza ca o entitate trebuie sa prezinte fie in contul de profit si pieredre, fie
in situatia modificarilor capitalurilor proprii, fie in note, valoarea dividendelor recunoscute ca
distribuiri catre actionari in cursul exercitiului, si suma afernta, pe actiune. Potrivit normei IAS1
revizuita, raportarea acestei informatii nu poate fi facuta decat in situatia variatiei capitalurilor proprii
sau in note. Altfel spus, IAS1 revizuit interzice prezentarea informatiilor referitoare la dividendele
recunoscute cadistribuiri catre proprietari in situatia rezultatului globalsau in contul de profit si
pierdere(daca este intocmit). Aceasta, deoarece in situatia rezultatului global sau in contul de profit si
pierdere sunt prezentate modificari ale capitalurilor proprii care nu sunt generate de tranzactii cu
actionarii, in timp ce distribuirile catre proprietary trebuie raportate separatde informatiile privind
performanta, fie in situatia capitalurilor propriiprovenind din tranzactiile cu actionarii0 fie in
note(IAS1 revizuit).
Norma IAS1 revizuita reitereaza intedictia raportarii unor elemente de venituri si cheltuieli ca
elemente extraordinare fie in situatia rezultatului global, in contul de profit si pierdere sau in note.

pg. 21
 Structura ilustrativa a situatiei rezultatului global

Cum am precizat si anterior, potrivit normei IAS1 revizuita performanta companiei poate fi
raportata, fie intr-o singura situatie financiara: situatia rezultatului global, fie in doua situatii
financiare: contul de profit si pieredre, care prezinta componentele profitului sau pierderii perioadei
si situatia rezultatului global, care incepe cu raportarea profitului sau pierderii perioadei si care
prezinta componentele incluse in alte elemente de rezultat global:

Situatia rezultatului global:

O singura situatie financiara:

Venituri - Cheltuieli = Profitul/pierderea perioadei

Alte elemente de rezultat global

= Rezultat global total

Doua situatii financiare:

Contul de profit si Venituri Cheltuieli = Profitul/pierderea perioadei

pierdere:

Situatia rezultatului global: Profitul/pierderea perioadei Alte elemente de rezultat

global
=Rezultat global

pg. 22
Performanta globala
ROLUL SI IMPORTANTA SITUATIILOR FINANCIARE ANUALE IN CADRUL
SISTEMULUI INFORMATIONAL ECONOMIC AL INTREPRINDERII

Intr-o lume a afacerilor din ce in ce mai activa, performantele intreprinderii sunt asteptate de
catre partenerii acesteia actionari, banci, analisti financiari, furnizori, creditori, etc. Aceste
performante sunt prezentate de informatiile sintetizate in situatiile financiare.

Una din functiile de baza ale societatii este functia financiar contabila, care raspunde in
principal la doua exigente, prelucrand si evidentiind: informatiile juridice, economice si financiare
ale tertilor (furnizori, clienti, organisme de creditare, parteneri sociali, etc.); informatiile de gestiune
ce permit factorilor de raspundere ai intreprinderii, sa efectueze analize asupra eficientei activitatii
acesteia si sa optimizeze deciziile privind buna gestionare a patrimoniului.

Cresterea gradului de complexitate a activitatii economice a intreprinderilor, in contextul

mecanismelor pietei, are implicatii profunde in procesul de conducere, care nu se poate realiza pe
baza de rutina, ci pe o studiere atenta a realitatii, pe o analiza stiintifica care sa faciliteze adoptarea
deciziilor corespunzatoare.

Masurata initial prin prisma castigului, performanta intreprinderii este analizata si evaluata
in prezent prin profitul prezentat in contul de profit si pierdere.

Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate este o situatie financiara prin care se
masoara si evalueaza performantele intreprinderii activitatii unei firme in cursul unei perioade date.
Masurarea performantelor intreprinderii vizeaza in mod esential masurarea profitului.
Performanta financiara a unei entitati se refera la profiturile pe care aceasta le obtine din resursele pe
care le controleaza, la componentele acestor profituri si la caracteristicile acestor componente.

Abordarea informatiei, sistemul de informatii, iata niste termeni care suna din ce in ce mai
puternic in toate intreprinderile si invadeaza modelele si campurile de analiza a gestiunii.

Gestionarea intreprinderilor a avut mereu nevoie de atentie indreptata asupra a ceea ce se

intampla in exterior, de o memorare si integrare a acestor date, ca si de o producere a informatiilor.

Deci, toate deciziile pe termen scurt si lung pentru conducerea intreprinderii necesita
informatii asupra mediului exterior si asupra functionarii interne.

Este cunoscut faptul ca viata sociala se desfasoara pe multiple planuri prin diferite tipuri de
activitati care alcatuiesc asa numitele organisme cu forme de organizare si structuri specifice
societatii umane si ca aceasta este insotita de diferite schimburi de informatii atat intre oameni cat ti
intre acestia si mediul inconjurator.

pg. 23
 Situatiile financiare anuale reprezinta forma de baza in publicarea informatiei contabile,
avand ca obiectiv oferirea de informatii privind pozitia financiara, performanta si fluxurile de
numerar ale unei intreprinderi.

Rolul triplu al situatiilor financiare anuale privind utilizarea informatiilor pentru utilizatorii
acestora poate fi structurat astfel:

explicativ, cu referiri la practica afacerilor si practica contabila;

normativ, de evaluare a gestiunii afacerii;

previzional, care prevad cautarea de solutii la noile probleme care apar in domeniu.
Documentele de sinteza au valente informationale mari asigurand asa cum se poate
observa din tabelul nr. 1.2., urmatoarele:

Tabelul nr. 1.2.

LA NIVELUL UNITATII LA NIVEL MACROECONOMIC

- analiza gestiunii afacerii; - analiza patrimoniului national;

- controlul activitatii cu identificarea in
timp util a deficientelor si fenomenelor
negative pentru luarea masurilor corective;
- validarea actiunilor intreprinse;
- obtinerea elementelor probante a relatiilor
intreprinderii cu mediul economico-social;
- filtrarea informatiilor contabile in
exteriorul intreprinderii;
informarea previzionala a factorilor de risc.
- stabilirea veniturilor statului;
- elaborarea strategiilor de politica
economica;
- calcularea produsului intern brut;
previzionarea masurilor privind echilibrul
monetar, echilibrul balantei de plati, etc.

Importanta situatiilor financiare anuale(conturilor anuale) se manifesta prin functiile

acestora, iar dintre cele mai reprezentative, pot fi considerate conforma literaturii de
specialitate[11] urmatoarele:
Functia de reflectare, centralizare si generalizare a conturilor anuale, care
presupune centralizarea periodica a datelor furnizate de contabilitate; unde datele si informatiile,
prelucrate potrivit procedurilor contabile, parcurg in general un drum ascendent de la simplu la
complex, de la particular la general, centralizarea succesiva atingand punctul final in documentele de
sinteza. Conturile anuale reprezinta un sistem de indicatori economico-financiari cu caracter
rezultativ, termenul de generalizare marcand faptul ca prin acesti indicatori se da expresie
trasaturilor comune ale elementelor de patrimoniu avansate in circuitul economicofinanciar,
conferind indicatorilor un continut omogen, cu o mare putere de sinteza care implica astfel folosirea
unei metodologii unitare de intocmire a situatiilor financiare;
Functia de informare (sau de comunicare a informatiilor financiare) si caracterizare a
activitatii desfasurate de intreprindere care reprezinta una dintre cele mai importante functii, locul
deosebit pe care il ocupa contabilitatea in sistemul informational conferind implicit un rol informatic

pg. 24
prioritar situatiilor financiare, considerate sursa de informatii esentiala pentru cunoasterea situatiei
economico-financiare a intreprinderii si elaborarea de decizii de conducere a
activitatii acesteia, realizarea acestei functii a conturilor anuale presupunand de altfel si efectuarea
unor analize si respectiv al interpretarii datelor continute deacestea.
Functia de analiza si previziune, functie ce se manifesta in procesul de urmarire si
interpretare a modului de realizare a obiectivelor programate prin angajarea si utilizarea resurselor
intreprinderii, determinarea abaterilor de la indicatorii programati, stabilirea masurilor de luat pentru
imbunatatirea activitatii. Conturile anuale reprezinta un instrument de analiza a echilibrului
economico-financiar, acest echilibru fiind efectuat, controlat si reglat atat din punct de vedre
dimensional pe total cat si structural pe parti componente. Ca instrument de analiza
aechilibrului economico-financiar, conturile anuale sunt folosite in cunoasterea, dirijarea si stapanirea
relatiilor bilantiere dintre activ, datorii si capitaluri proprii pe de o parte, iar pe de alta parte intre
fluxurile e cheltuieli si venituri.
Conturile anuale, prin modul de participare la circuitul informatie analiza - decizie, sunt
considerate baza de referinta in procesul conducerii activitatii economico-financiare a intreprinderii.
Ca functie previzionala a conturilor anuale, acestea utilizeaza in procesul de conducere
curenta si de perspectiva informatiile contabile si financiare, iar pe baza acestora efectuanduse
calcule previzionale asupra modului in care se va desfasura activitatea in perioadele urmatoare, prin
aceste calcule asigurandu-se stabilirea unor indicatori cat mai precisi si respectiv decizii economice
cat mai eficiente.
In teoria cunoasterii, situatiile financiare anuale (conturile anuale):
probeaza principiile metodei contabile (dubla reprezentare si dubla inregistrare), punand fata
in fata capitalul avansat cu capitalul procurat;
demonstreaza teoria egalitatii dintre cele doua laturi (mijloace economice si surse ale acestor
mijloace), prin relatiile de echilibru bilantier;
reprezinta un nivel superior al sintetizarii informationale contribuind la desprinderea unor
concluzii retrospective si previzionale.
In practica contabila, conturile anuale constituie inceputul si inchiderea unui ciclu contabil,
generator al portofoliului de informatii corelate si verificate care exprima toate laturile activitatii
economice.
Informatiile publicate prin conturile anuale trebuie sa asigure:
determinarea situatiei nete a patrimoniului sau a capitalului propriu;
determinarea rezultatului economico-financiare net obtinut;
furnizarea unor date informationale de detaliu cu privire la evolutia si structura unor
componente patrimoniale sau a unor elemente de venituri si cheltuieli.

Concluzionand, situatiile financiare anuale reprezinta produsele finale ale oricarui sistem
contabil, constituind de asemenea o sursa importanta de cunoastere si analiza a situatiei economico-
financiare a intreprinderii. Situatiile financiare anuale nu se rezuma numai la prezentarea condensata
a seriilor de date aferente exercitiului anterior si, respectiv, ale exercitiului incheiat, ci pe baza lor se
procedeaza la analiza proceselor si fenomenelor care au avut loc, se identifica relatiile cauza-efect
dintre acestea, se stabilesc masuri de reglare a activitatii, se elaboreaza prognoze, se iau decizii.

pg. 25
Cuprins

Contabilitatea - limbaj al afacerilor..............................................................1

Informatia element vital in afaceri..................................................1
Standardizarea contabilitatii firmelor la nivel mondial...........................3
Situatiile financiare si caracteristicile calitative ale informatiei contabile.......5
Contul de profit si pierdere.......................................................................7
Continutul Contului de profit si pierdere..................................................8
Prezentarea informatiilor in contul de profit si
pierdere.10

Situatia rezultatului
global
.17

Continutul si structura situatiei rezultatului

global..18

Structura ilustrativa a situatiei rezultatului

global..20

Performanta globala.
..21

Rolul si importanta situatiilor financiare.

21

pg. 26
BIBLIOGRAFIE:

Raportarea financiara conform normelor contabile internationele (IAS/IFRS) Ion

Ionascu, Mihaela Ionascu, Ed. Tribuna Economica 2007

Ghid pentru intelegerea si aplicarea IAS1: Prezentarea situatiilor financiare, Ristea

Mihai, Lungu camelia Iuliana, C.E.C.C.A.R. 2004

Standardele Internationale de raportare financiara(IFRSs), C.E.C.C.A.R. 2007

Analiza situatiilor financiare ale intreprinderii, Lezeu D.N., Editura Economica

Bucuresti, 2004.
Sisteme contabile comparate, coord. Ristea Mihai, Ed. C.E.C.C.A.R 2006

pg. 27