Domnul sa va aiba in paza. Asa, acum sunt singur.

Ce ticalos, ce slav becisnic sunt!

Sa nu te-nfiori cand vezi un comediat
Doar intr-un vis de chin, o-nchipuire,
Ca-si poate sufletul supune mintii
Atat de mult, ca prin slinta-i, chipul
De-a binelea-i paleste, ochii-i plang
Si pare ratacita-nfatisarea-i,
Si glasu-i frant e, si cu-ntregu-i zbucium
El cugetului potriveste chipuri,
Si toate-acestea sunt pentru nimic!
Pentru Hecuba!
Ce-i lui Hecuba si ce-i el Hecubei,
De-o poate plange-asa? Ce-ar face el
C-un gand s-o pricina de suferinta
C-a mea? Ar potopi cu lacrimi scena
Si l-ar innebuni pe ucigas,
Cel fara vina s-ar ingalbeni
Pe cel nestiutor l-ar ingrozi
Si-ar tulbura vederile si-auzul
Oricui. Iar eu,
Un aiurit s-un josnic ins, tanjesc,
Lunatic si nevrednic de-al meu tel,
Ne-nstare de-un cuvant nici pentr-un rege
Al carui tron si viata-au fost rapite
Prin marsave mijloace. Nu cumva
Sunt un misel? Si Cine pare-mi spune
Ca-s doar un ticalos si-mi sparge teasta
Si-mi smulge barba si mi-o zvarle-n fata,
Imi da un bobarnac si-mi baga-n gat
Minciuna pana-n piept, o cine oare ?
Ha!
Se zice
Ca la teatru-odata-un vinovat
A fost atat de rascolit de jocul
Actoricesc, incat marturisit-a
Pe loc nelegiuirea savarsita,
Omorul limba n-are, dar graieste
Prin alte mijloace mai minunate.
Voi pune-acesti actori sa-mi joace-o piesa,
Ceva cum tatal meu a fost ucis,
In fat regelui. Am sa-l pandesC,
Am sa-l patrund. Daca macar tresare,
Stiu ce voi face. Duhul macar tresare,
Stiu ce voi face. Duhul ce-am vazut
E poate diavolul, ca-i sta-n putere
Sa-si dea cea mai placuta-nfatisare
Si folosindu-se de-a mea tristete
Si slabiciuneca-i puternic foarte
Pe-astfel de sufletesa m-amageasca
Si sa ma duca la pierzare. Vreau
Dovezi mult mai temeinice ca stea.
Iar piesa mea-i capcan ce-n curand
Va prinde-n ea pe rege si-al sau gand.