Sunteți pe pagina 1din 93

CURS 1

Evolutia productiei animale

Evolutia cunostintelor in cresterea animalelor

Cresterea animalelor este domeniul stiintific al unei preocupari umane


foarte vechi si anume productia animala.
Ca domeniu stiintific al productiei animale, cresterea animalelor este
formata dintr un complex de stiinte :
- alimentatia animalelor
- exploatarea animalelor actuale
- reproductia animalelor ( procurarea animalelor viitoare)
- ameliorarea animalelor viitoare

Stiinta si practica in cresterea animalelor au evoluat impreuna , la


inceput cu prioritati ale practicii , mai recent cu prioritati ale stiintei.
Practica in cresterea animalelor a inceput o data cu domesticirea
animalelor .
In viziunea sociologiei domesticirea a insemnat trecerea de la stadiul de
pradator al omului la cel de producator.
Strict tehnologic domesticirea a insemnat trecerea sub controlul omului a
alimentatiei si ingrijirii animalelor, dar mai ales a reproducerii implicit a
evolutiei lor.
Darvin a afirmat domesticirea este cea mai inalta experienta
evolutionista facuta de catre om .
Perioada domesticirii principalelor specii de animale

Epoca istorica Specia Perioada Alte evenimente


domesticita domesticirii importante

Mezolitic cainele 1000- 5000


1000 5000 i.e.n
i.e.n
Neolitic 5000 Cultivarea
2000 i.e.n primelor plante :
grau , orz, mazare

Porc, oaia 5000 i.e.n


capra 4000 i.e.n
Bivol asiatic
Cal 3000 i.e.n.
Epoca Prima diviziune a
Bronzului muncii :separarea
2000 1000 triburilor de
i.e.n pastori de
agricultori
Gaina 1500 i.e.n
Palmipede 1000 i.e.n
Epoca fierului Apar rase locale
< 1000 i.e.n la speciile
domesticite
Principalele centre de domesticire a animalelor

Locul domesticirii Speciile domesticite

America Lama, rata , curca

Africa Zeb ( forma africana de taurine),


asin , bibilica, pisica
Europa Oaia (muflon) , porc, cal ( tarpan)

Asia mica Oaia ( arkar ) , capra

India , China , Indochina Gaina , rata, gasca, porc, vaca ,


capra
Asia centrala ( Mongolia , Tibet) Oaia ( argal ), cal , vaca

Asia de Nord Ren

Unele specii au fost domesticite intr un singur centru , dintr un singur


stramos salbatic ( curca , gaina , bibilica , pisica ). Acestea au origine
monofiletica .
Alte specii au fost domesticite in mai multe centre din stramosi salbatici
diferiti ( oaia , capra, vaca , calul ). Acestea au origine polifiletica .

Procedee folosite de om pentru domesticire :


- captivitatea ( mai ales a tineretului )
- infometarea
- mutilarea

Intotdeauna in drumul spre domesticire s - a trecu prin etapa de


imblanzire.La inceput imblanzirea era prezenta numai in generatia
respectiva. Domesticirea are insa ca premiza obtinerea altor generatii din
exemplarele imblanzite si ca masura gradul de controlare a reproductiei
de catre om.

Consecintele domesticirii

1. S a intensificat in primul rand actiunea consangvinizarii , nu


atat datorita vointei omului cat mai ales populatiilor mici de animale
existente dupa domesticire.
S au produs frecvent imperecheri inrudite , ceea ce au facut ca
populatiile respective sa intre in deriva genetica , cu consecinta de fixare
sau pierdere intamplatoare a unor gene.
2. O importanta deosebita a avut adaugarea selectiei artificiale
( empirica ) facuta de catre om in populatiile domesticite , la selectia
naturala facuta de catre mediu in populatiile nedomesticite.
3. Trecerea sub controlul omului a animalelor domesticite a dus
la unele modificari morfo-structurale asociate cu pierderea unor arme de
aparare impotriva mediului ( imbracaminte piloasa , textura pielii ,
depozite de grasime etc).

Sisteme de productie animala

Dupa domesticire au aparut urmatoarele sisteme de productie animala :


DOMESTICIRE

Nomadism Transhumanta Ferme mixte

Rancing Ferme specializate

Ferme industriale

Nomadismul

Nomadismul este o deplasare eratica dupa hrana si apa fara asezari fixe.
Au existat mai multe tipuri :
1. Nomadism de tip asiatic : stiut inca de la 3000 i.e.n. , care dupa
1500 i.e.n. folosea pt deplasare calul si se defasura pe suprafete si
distante foarte mari.
2. Nomadism de tip arabic ( practicat si in Afica de Nord ) : folosea pt
deplasare asinul si camila si cuprindea un areal mai redus.
3. Nomadism practicat in Afica , la Sud de Sahara : deplasarea se
facea pe jos si se desfasura pe distante si suprafete foarte mici.

Transhumanta

Transhumanta este o pendulare sezoniera intre 2 surse de hrana , cu


asezari fixe , in care numai o parte din membrii familiei pleaca cu
animalele.
Acest sistem a fost aproape generalizat pana in Evul Mediu in Europa si
exista si astazi la unele specii de animale exploatate extensiv ( in tara
noastra la rasele de ovine Tigaie si Turcan).
Ferme mixte

Au aparut in Evul Mediu in Europa si America de Nord ca ferme


sedentare autarhice ( autarhie = politica unui stat prin care isi procura
singur toate bunurile de consum ).
Prima revolutie industriala (1850 ) le-a transformat in ferme comerciale
de profit iar ultima revolutie stiintifico-tehnica ( 1950) le-a facut
ineficiente.
Fermele mixte au avut numeroase merite :
- Introducerea in cultura a plantelor furajere : lucerna , trifoi ,
leguminoase.
- Introducerea adaposturilor pt animale.
- Introducerea utilajelor cu tractiune animala : grebla , semanatoare,
cositoare.

Rancing

Rancing-ul este o forma extensiva sedentara a productiei animale ce a


aparut dupa prima revolutie industriala si exista si astazi in zonele aride
din America de nord si sud.
A aparut ca urmare a dezvoltarii oraselor si a cresterii cererii pt carne dar
si a existentei posibilitatii de congelare si transport pe distante mari.
A vizat exclusiv productia de carne , eventual si de lana.

Ferme specializate

Fermele specializate au aparut ca ferme comerciale de profit dupa 1850


ca urmare a dezvoltarii oraselor .
Primele ferme au fost pt productia de lapte de vaca si a coincis si cu
cresterea cererii de branzeturi si unt.
Au aparut apoi ferme pt productia de carne la porci si ferme pt gaini , pt
productiile de carne si oua.
Ele au evoluat spre sec XX spre ferme industriale.
Ferme industriale

Fermele industriale au aparut la jumatatea sec XX si se numesc si


complexe industriale.
Se bucura de o inalta specializare si concentrare a efectivelor cu tendinta
ca marile companii internationale sa inglobeze activitatile din amonte
( furaje, utilaje ) si din aval ( industrializarea produselor ).

Evolutia cunostintelor in cresterea animalelor

Ca si alte stiinte , stiintele cresterii animalelor au la origine o practica .


In drumul lor de la practica la stiinta , au parcurs mai multe etape :

I. Din antichitate pana in Evul Mediu :


- Sistemul de productie : nomadism si transhumanta.
- Evolutia productiilor : productia de lapte a inceput o data cu
practica mulsului ( 4000 i.e.n.) , la 3000 i.e.n. se cunosteau retete
de branzeturi si unt ; productia de carne : la inceput calul a fost
domesticit pt carne si bivolul pt munca ; productia de oua : sec I
i.e.n. in China sunt date de incercari de incubatie artificiala.
- Evolutia cunostiintelor : in aceasta perioada a avut loc o acumulare
empirica de cunostinte reflectata in operele unor asa numiti
scriitori agricoli cum au fost : Mago din Cartagina , Varro ,
Collumela. Ameliorarea animalelor era inconstienta , totusi cu
participarea unui nr mare de generatii s-au format unele rase locale
II. Perioada din Evul Mediu pana la prima revolutie industriala (1850 )
- Sistemul de productie : ferme mixte si rancing.
- Evolutia productiilor : productia de lapte : inceteaza de a mai fi
sezoniera astfel productia de lapte de la 500 600 kg lapte ajunge
la jumatatea sec IX la 1000 1300 kg lapte pe cap de vaca
furajata.
- Evolutia cunostintelor : ameliorarea animalelor devine o arta . Apar
primii creatori de rase; primul creator de rase a fost Robert
Backwell (1725 -1795) care a creat rase la taurine, cabaline, ovine.
Discipolii lui, fratii Collings au creat rasa de taurine Shorthon. Printre
procedeele folosite de ei enumeram :
1. selectia pe descendenti ( empirica )
2. consangvinizarea moderata

III. Perioada dintre cele doua revolutii industriale :


- Sistemul de productie : ferme specializate si rancing.
- Evolutia productiilor : s-au obtinut progrese deosebite in
alimentatia animalelor : 1840 introducerea turtelor de ulei in
alimentatie ; 1860 introducerea nutretului murat ; 1860 a fost
imaginata prima masina de muls mecanic care va intra in practica
dupa 1910 ; 1880 este imaginat sistemul de pasteurizate a
laptelui ( de catre Koch) ; reproductie insamnatari artificiale
(dupa 1920 ) ; incubatia artificiala a oualor (dupa 1920 ) ;
productia de lapte : ajunge la jumatatea sec IX la 3000 3500 kg
lapte pe cap de vaca pe an ; productia de oua : inceteaza de a mai fi
sezoniera (se introduc halele oarbe cu iluminat artificial astfel ca
productia de oua ajunge la 200 250 de oua pe cap de gaina pe an
1950 ).La pasari inceteaza sa se exploateze rasele curate care
sunt inlocuite de hibrizi ( superiori prin heterozis).
- Evolutia cunostintelor : in ameliorarea animalelor se consemneaza
aparitia tuturor raselor existente astazi si a unor asociatii de
crestere care erau organizatii de tip sindical ce reuneau crescatorii
aceleiasi rase. Prima asociatie de crestere : 1821 asociatia de
crestere pt rasa Shorthon. Aceste asociatii au avut implicatii
deosebite in tehnologia de ameliorare. Datorita lor s-au infiintat
registrele genealogice ( RG) cu scopul de atestare a originii dar
care au fost si principalul mijloc de izolare reproductiva a raselor ,
premiza a evolutiei lor. Primul RG a fost in 1791 la rasa pur sange
de galop englez. Datorita asociatiilor de crestere s-a instituit in
cadrul fiecarei rase o asa numita piramida a ameliorarii care este
o stratificare functionala a fermelor : ferme de elita, ferme de
multiplicare si ferme de productie.
Fermele de elita realizeaza progres genetic si il vehiculeaza prin
reproducatori catre celelalte doua.
Fermele de productie realizeaza venituri din vanzarea de produse.
Asociatiile de crestere au introdus controlul oficial al productiei
( COP), prin care performantele reproducatorilor care circulau in
piramida ameliorarii erau atestate de o autoritate neutra ( 1895 la
vaci , 1898 la gaini , 1905 la porci ).
Asociatiile de crestere au organizat concursuri si expozitii pt animale.
In aceasta perioada se mai consemneaza interventia statului in
dirijarea importurilor si exporturilor de reproducatori si controlarea
montei publice.
Apar primele institute zootehnice si se contureaza primele discipline
universitare.

CURS 2

IV. Perioada de dupa ultima revolutie stiintifico-tehnica (1950)


- Sistemul de productie : ferme industriale
- Evolutia productiilor : productia de lapte care a ajuns la 8000 9000
kg pe cap de vaca Israel. Productia de oua : 300 350 oua pe gaina
pe an.
- Evolutia cunostintelor : in ameliorare apar intreprinderile de
ameliorare in care deciziile sunt luate de specialisti in cercetare
operationala. Este introdusa optimizarea programelor de ameliorare
prin modelare matematica. Se generalizeaza incrucisarile industriale
pt obtinerea hibrizilor de exploatare care sunt superiori prin
heterozis.

Filiatia ideilor in stiintele cresterii animalelor


Zootehnia ( cresterea animalelor ) a fost introdusa ca disciplina
universitara in 1850 in Franta de catre Sanson.
In 1888 este introdusa in Germania de catre Settegast.
In 1897 in Franta Cornevin face separarea zootehniei in : zootehnie
generala ( ameliorarea animalelor) si zootehnie speciala ( sisteme de
exploatare a animalelor ).
In 1865 Mendel elaboreaza legile ereditatii.
In 1900 Johannsen scrie Genetica.
In 1905 Kellner scrie Alimentatia animalelor.
In 1920 Wright si Fisher elaboreaza Genetica cantitativa.
In 1930 Wright, Fisher si Haldane pun bazele Geneticii populatiilor.
In 1945 J. Lush elaboreaza Ameliorarea animalelor.
In Romania 1850 Ion Ionescu de la Brad scrie un curs intitulat
Cresterea vitelor pe care il preda la Iasi la facultatea de agronomie.
In 1897 Nicolae Filip scrie o lucrare intitulata Caii iar in 1905
infiinteaza primul institut zootehnic.
In 1916 Haralamb Vasiliu scrie Nutrirea animalelor.
In 1927 G.K.Constantinescu pune bazele intitutului de cercetari
zootehnice ICZ.
In 1930 G.K.Constantinescu scrie Tratat de zootehnie I
In 1938 G.K.Constantinescu scrie Tratat de zootehnie II.

Capitolul I : Exteriorul animalelor si procesul de crestere

EXTERIORUL ANIMALELOR

Exteriorul animalelor a fost prezent pt prima data sub forma unui studiu
stiintific in lucrarea lui Bourgelat intitulata Exteriorul calului (1768).
In sec IX Settegast dezvolta aceste studii si introduce notiunea de
exterior comparativ pt specii , rase si specializari productive.
Examinarea exteriorului se face individual . De aceea este necesara in
prealabil marcarea animalelor.

Marcarea animalelor

Marcarea poate fi: de grup sau individuala , caz in care se numeste si


individualizare.
Marcarea mai poate fi : provizorie sau permanenta.
1. Marcarea provizorie : se face imediat dupa nastere inainte de
marcarea permanenta , la pasune , in experimente , in campania de
monta . Se face cu vopsea, medalioane colorate sau tunderea
parului intr un fel distinct.
2. Marcarea permanenta : se face prin urmatoarele procedee :
- dangalizarea
- preducirea
- tatuaj
- crotaliere si inelare
- criomarcare
- microcipare

Dangalizarea ( infierarea) : este un procedeu care se foloseste la


cabaline. Se face cu ajutorulul unui fier cauterizat numit fier danga.
Numarul respectiv se aplica pe laturile gatului , pe coapsa sau in locul
seii.
Preducirea se foloseste mai ales la porcii cu pielea pigmentata la care
nu se poate aplica tatuajul. Consta in crestarea si perforarea urechilor cu
ajutorul unui cleste numit preducea , dupa un sistem conventional.
Tatuajul : taurine, ovine, caprine, porci cu pielea nepigmentata .
Se foloseste un cleste de tatuaj care perforeaza straturile pielii de pe fata
interna a pavilionului urechii. Zona respectiva se freaca apoi cu tus
colorant.
Crotaliere si inelare : crotaliile sunt confectionate din material
inoxidabil sau din plastic si se aplica la urechi ( taurine, caprine, ovine ,
porci ). Inelarele se aplica la picioarele pasarilor si la porumbeii
voiajori.
Criomarcare se aplica numai la taurine. Dangalele se introduc in azot
lichid la 196 grade si se aplica pe crupa.
Microciparea : microcipurile sunt implantate subcutanat si contin un cod
numeric sau numere si litere care arata rasa, varsta, sexul etc.

Conditiile care trebuie sa le indeplineasca o buna marcare :


- sa fie simpla, ieftina si usor de aplicat
- sa contina suficiente informatii despre animal ( pe langa numarul
matricol sa contina sexul , varsta , eventual si originea)
- sa fie usor de citit si de la distanta fara contentionarea animalelor
- sa fie durabila si greu de falsificat
- sa fie nedureroasa si sa nu afecteze pielea

Marcarea corecta este foarte importanta in fermele de elita .

Examenul analitic al exteriorului

Prima etapa in examinarea exteriorului unui animal consta in aprecierea


somatoscopica a fiecarei regiuni corporale . Cu acest prilej se fac
precizari cu privire la : baza anatomica, delimitare, mod de atasare ,
forma , profil , directie , marime , frumusete , defecte , boli, vicii.
Frumusetea sau defectul de bucura de relativitate in sensul ca se judeca
numai pt rasa si specializarea respectiva : ceea ce la o rasa este
frumusete la alta poate fi defect , sau invers .
Bolile si viciile sunt defecte absolute.

Examenul sintetic al exteriorului

In a doua etapa a examinarii exteriorului se apreciaza :


1. dezvoltarea corporala
2. conformatia corporala
3. constitutia
4. conditia
5. aplomburi
6. roba

1. Dezvoltarea corporala : se refera la talie si greutate . In functie de


acestea exista 3 tipuri :
- hipermetrice : grele si de talie mare.
- eumetrice : mijlocii.
- elipometrice : usoare si de talie mica.
2. Conformatia corporala : se refera la armonia de ansamblu a
exteriorului unui animal reiesita din proportionalitatea regiunilor
corporale.
Conformatia se apreciaza pt :
- intregul organism
- pt torace
- pt cap
Conformatia generala : imparte animalele in 3 tipuri :
a. dolicomorfe : forme alungite , regiuni corporale cu dimensiuni de
lungime mai dezvoltate decat cele de largime.
b. mezomorfe : forme intermediare
c. brevimorfe : regiuni corporale cu dimensiuni de largime mai
dezvoltate decat lungimile.
Conformatia toracelui : este in stransa legatura cu tipul metabolic.
a. tipul respirator : cu torace lung si turtit, cu coaste orientate oblic
inapoi pe coloana vertebrala , piele subtire , o satura fina,
dolicomorfe, metabolism orientat catre catabolism. Formatul
corporal lateral al animalelor respective este trapezoidal sau chiar
triunghiular, propriu vacilor de mari productii de lapte si a cailor de
viteza.
b. tipul digestiv : cu torace scurt si larg , coaste orientate
perpendicular pe coloana vertebrala , piele groasa, o satura
puternica , brevimorfe sau chiar mezomorfe , metabolism orientata
catre anabolism. Formatul corporal lateral este dreptunghiular . Din
aceasta categorie fac parte animalele din rasele de carne si mixte.
Conformatia capului : imparte animalele in 3 tipuri:
a. dolicocefale : cap lung
b. mezocefale : cap mediu
c. brevicefale : cap scurt ( rase de carne )

3. Constitutia ( alcatuirea ) : reuneste informatii de exterior


(morfologie ) si de interior (fiziologie) cu scopul de a sugera aptitudini
productive si sanse de aparare a animalelor in confruntarea lor cu
mediul.
Exista urmatoarele tipuri :
a. Constitutie fina : animalelor din aceasta categorie le corespund
tipul morfologic dolicomorf si tipul fiziologic respirator. Fac
parte : vacile de mari productii de lapte, caii de viteza si gainile
ouatoare. Exagerarea constitutiei fine se numeste constitutie de
bila.
b. Constitutie robusta : animalele din acest tip au tipul morfologie
brevimorf sau chiar mezomorf iar tipul fiziologic digestiv. Fac
parte animalele din rasele de carne si mixte. Exagerarea constitutiei
robuste se numeste constitutie grosolana.

4. Conditia : reprezinta starea de intretinere a animalelor in raport cu


scopul exploatarii lor.
Exista urmatoarele tipuri:
- conditia de reproductie corespunzatoare femelelor si masculilor din
fermele de reproductie
- conditia de ingrasare : animalele pt carne
- conditia de antrenament : la cabaline
- conditia de epuizare ( in situatii de subalimentatie si microclimat
necorespunzator)
- conditia de expozitie

5. Aplombul : reprezinta directia membrelor in statiune plasata ( cu


sprijin fortat pe cele 4 membre ) in raport cu verticala imaginara care
uneste punctul de suspensie cu punctul de sprijin (solul).
Punctul de suspensie este punctul spetei pt membrele anterioare si
punctul fesei pt membrele posterioare. Membrele anterioare se
analizeaza din fata si din profil iar cele posterioare din spate si din
profil.

6. Roba : reprezinta culoarea pielii, parului , penelor , lanii , blanii


etc.
Culoarea reprezinta un caracter de rasa care diferentiaza populatiile
de animale . In perioada dintre cele 2 revolutii industriale culoarea a
reprezentat un obiectiv important in amelioarare pt ca animalele erau
admise la prasila ( reproductie ) sau eliminate daca nu se incadrau in
standardul de culoare al rasei respective.
Azi culoarea a iesit din obiectivele ameliorarii, cele mai importante
sunt performantele productive.
Culoarea a ramas insa un caracter economic pt : rasele de iepuri si
animale de blana ( vulpi, nurci , nutrii ) si rasele de ovine Karakul.

Metode pt examenul sintetic al exteriorului

Examenul sintetic al exteriorului se face prin somatoscopie si


somatometrie .
A. Examenul somatoscopic : este mai degraba individual si se face prin
urmatoarele metode :
1. Metoda libera : rezuma examenul analitic si examenul sintetic intr o
singura nota sau calificativ . Este o metoda foarte subiectiva pt ca nu se
cunoaste motivul penalizarii.
2. Metoda punctelor : elimina din subiectivismul primei metode prin
faptul ca fiecarei regiuni corporale se acorda o nota in scara 1 5 , note
care sunt apoi multiplicate prin coieficienti in scara 1- 4 , acesti
coieficienti sunt diferentiati de la o regiune la alta in functie de
importanta regiunii respective in contextul specializarii rasei respective.
Suma tuturor notelor multiplicate prin coieficienti este 100 pt
exemplarele cu un exterior perfect. Motivul penalizarii ramane in
continuare necunoscut .
3. Metoda grafica : insoteste metoda punctelor . Pe un dreptunghi care
sugereaza formatul corporal lateral se trec semne conform unui cod care
arata motivele depunctarii sau calitatile deosebite .

CURS 3

B. Examenul somatometric : este util mai ales in cazul studiului


populatiilor pt ca rezultatele masurarilor pot face obiectul unor prelucrari
statistice.
Instrumentar necesar :
- zoometru : pt lungimi, largimi si adancimi mari
- compasul : pt lungimi , largimi si adancimi mici
- panglica : pt perimetre
- cantar : pt greutate

Greutatea poate fi determinata prin cantarire ( gravimetric) sau dedusa


din alte masurari ( barimetric). De exemplu : la cabaline se foloseste
formula:
G = 80 P3 P = perimetrul toracic in metri

Principalele masurari de lungime

1. Lungimea oblica a trunchiului : de la umar la punctul fesei


2. Lungimea toracelui ( profunzime ) : de la umar la curbura ultimei
coaste
3. Lungimea crupei : de la sold la punctul fesei
4. Lungimea capului : de la tabla incisivilor la protuberanta
occipitalului

Principalele masurari de largime

1. Largimea pieptului : intre umeri


2. Largimea toracelui : la curbura maxima a coastelor
3. Largimea crupei : la solduri si la ischii
4. Largimea capului : la oribite

Principalele masurari de adancime si inaltimi

1. Talia : de la greban la sol


2. Adancimea toracelui : de la greban la stern
3. Inaltimea la crupa : de la crupa la sol

Principalele perimetre

1. Perimetrul toracic : in spatele spetelor


2. Perimetrul fluierului : in treimea mijlocie

Rezultatele masurarilor pot si folosite ca valori absolute , ca valori


relative sau ca indici corporali.

Valorile absolute

Ele nu ofera informatii cu privire la proportionalitatea ansamblului


corporal. Ele stau la baza obtinerii valorilor relative.

Valorile relative

Se obtin prin raportarea oricarei dimensiuni la talie dar nu toate regiunile


corporale se gasesc intr o corelatie organica directa cu talia.

Indicii corporali

Se obtin prin raportarea acelor dimensiuni care se gasesc intr - o


corelatie morfofunctionala cu talia sau cu alte dimensiuni.
Sunt de 3 tipuri :
A. Indici de format :
- indicele formatului corporal lateral I. F. L. = lungimea oblica a
trunchiului/ talie 100
- indicele formatului corporal transversal I. F. T. = largimea
toracelui / talie 100
- indicele formatului crupei I. F. C. = largimea crupei la sold /
lungimea crupei 100
- indicele ascutimii crupei I. A. C. = largimea crupei la sold /
largimea crupei la ischii 100
B. Indici constitutionali :
- indicele masivitatii - I. M. = perimetrul toracic / talie 100
- indicele compactitatii I. C. = perimetrul toracic / lungimea oblica
a trunchiului 100
- indicele osaturii I. O. = perimetrul fluierului / talie 100
- indicele adancimii toracelui I. A. T. = adancimea toracelui / talie
100
- indicele cefalic I. Cefalic = largimea capului / lungimea capului
100
C. Indici mecanici :
- indicele diferentei de inaltime I. D. I. = inaltimea la crupa / talie
100
- indicele vidului substernal I. V. S. = talia adancimea toracelui /
talie 100

PROCESUL DE CRESTERE

Factorii care influienteaza procesul de crestere ( foi xeroxate )

Indicatorii procesului de crestere


Cresterea este o acumulare cantitativa care se exprima prin evolutia
greutatii corporale , spre deosebire de dezvoltare care este o diferentiere
calitativa .
Cresterea organismului ca intreg se apreciaza prin urmatorii indicatori :
1. Energia de crestere ( E)
2. Viteza absoluta de crestere ( VA)
3. Viteza relativa de crestere ( VR )
4. Intensitatea de crestere ( I)
5. Coeficientul de crestere (C)

1. Energia de crestere : sau greutatea corporala la o anumita varsta ,


este o insurire care depinde mult de baza ereditara a individului , dar
care se realizeaza in prezenta unor conditii de mediu corespunzatoare
( alimentatie , microclimat ).
Energia de crestere nu este la fel pe toata perioada cresterii : este mica la
inceputul perioadei de crestere , creste treptat catre partea centrala a
cresterii dupa care tinde sa scada usor.
In expresie grafica are aspectul unui S.( grafic1 )
2. Viteza absoluta de crestere : reprezinta sporul de crestere pe care il
inregistreaza un organism intre 2 determinari raportat la timp ( zile ,
saptamani , decade , luni etc).

VA = Ef Ei / t

Viteza absoluta este mica la inceputul perioadei de crestere , creste catre


maturitatea corporala iar apoi catre sfarsitul maturitatii tinde sa devina
nula .In expresie grafica are aspectul unei parabole. (grafic 2)

3. Viteza relativa de crestere : reprezinta sporul de crestere in procente


pe care il inregistreaza un organism intre 2 determinari raportat la
energia iniatiala .

VR = Ef Ei / Ei 100
Viteza relativa este mare la inceputul perioadei de crestere ( pt ca energia
initiala este mica) , ade treptat catre partea centrala a cresterii , tinzand
sa devina nula catre maturitatea corporala. In expresie grafica are
aspectul unei hiperbole (grafic 3).

4. Intensitatea de crestere : reprezinta sporul de crestere in procente pe


care il inregistreaza un organism intre 2 determinari , raportat la
greutatea corporala care se modifica continuu de al lungul perioadei de
crestere.
Ef Ei
I= 100
Ef + Ei/ 2

Intensitatea de crestere este mare la inceputul perioadei de crestere


( cand greutatea corporala este mica ) , scade treptat catre partea centrala
a cresterii , tinzand sa devina nula catre maturitatea corporala.
Grafic aspect de hiperbola (ca si viteza relativa grafic 4).
5. Coeficientul de crestere : reprezinta greutatea corporala in procente a
unui individ la un moment dat fata de greutatea maxima posibila la
adult.

C = E t / E a 100
Se exprima grafic prin sistemul coloanelor
De exemplu la taurine : un vitel in primul an de viata are aproximativ 55
% din greutatea maxima la adult , in al doilea an 88 % , in al treilea an
92%. ( desen ).
E ( 1)
kg
(spor)
VA ( 2)
VR ( 3)
I (4)

Grafic varsta

CAP II : Sistematica zootehnica

Sistematica zoologica se termina la nivel de specie ; de sub diviziunile


posibile in interiorul speciilor domestice se ocupa sistematica
zootehnica. Ea are ca unitate a categoriilor populatia.
Populatia este un grup de indivizi izolat reproductiv sau o comunitate
reproductiva de indivizi.

Clasificarea populatiilor

I . In functie de gradul de izolare reproductiva :


1. Populatii deschise = comunitati reproductive cu un mare aflux
de gene straine datorita imigratiei ( unele semirase).
2. Populatii inchise = comunitati reproductive care au un grad mare
de izolare reproductiva instalat de multe generatii. Nu au aflux de gene
straine.( rasele pure cu registrul genealogic inchis , ca de exemplu rasa
Pur Sange de galop englez).
II . In functie de structura interna a populatiilor :
1. Populatii simple = de regula sunt populatiile mici in care toti
indivizii au posibilitatea reala de imperechere intre ei ( liniile unei rase).
2. Agregate de populatii = comunitati reproductive mari formate
din populatii simple in cate indivizii au posibilitatea potentiala de
imperechere intre ei( rasele , speciile ).
III. In functie de teritoriul ocupat:
1. Populatii synpatrice = populatii care ocupa acelasi teritoriu
2. Populatii allopatrice = populatii care ocupa teritorii diferite
IV. In functie de diferentele existente intre populatii se distinge taxonul
care este o populatie suficient de distincta ca izolare reproductiva si
performante ce poate fi clasificata printre categoriile sistematice .
Taxonomia sau sistematica zootehnica este teoria si practica
clasificarii populatiilor de animale domestice .
Este o disciplina practica care ajuta exploatarea si ameliorarea genetica a
animalelor.
Taxonomia trebuie sa aiba un sistem corect si eficient prin care sa il
informeze pe ameliorator si sa ii arate performantele compartive ale
populatiilor.
Taxonomia a cunoscut in istoria sa , 3 idei de baza:
- Conceptia morfologista sau tipologista formulata de Karl Linne :
conform acesteia exteriorul animalelor este criteriul principal in
distingerea unei populatii . Tipologistii nu recunosteau existenta variatiei
genetice.
- Conceptia nominalista : considera ca numai individul este o realitate ,
categoriile sistematice fiind creatii ale imaginatiei omului.
- Conceptia populationista sau biologista : care considera ca gradul de
izolare reproductiva este cel care hotaraste aprobarea unei populatii.

Criterii taxonomice pentru aprobarea populatiilor

A. Gradul de izolare reproductiva


B. Diferentiere morfologica si fiziologica
C. Diferentiere prin cerinte fata de mediu
D. Marimea efectiva a populatiilor

A. Gradul de izolare reproductiva

Izolarea reproductiva adica reproductia in sine a unei populatii , este un


factor important in evolutia lumii organice, implicit in ameliorare.
Izolarea reproductiva ca factor al evolutiei a fost pus intr o lumina noua
prin dezvoltarea geneticii populatiilor , teoriei evolutioniste si a
sistematicii moderne.
Rolul izolarii reproductive este de a permite reconstructia genetica a
populatiilor prin eliminarea combinatiilor de gene disarmonice sau
nearmonizate , neintegrate ce apar in urma hibridarilor si retinerea numai
a acelor combinatii de gene armonizate , integrate.
Estimarea gradului de izolare reproductiva se face cu ajutorul unui
indicator cantitativ numit coeficient de izolare reproductiva ( I )

I = AA ( AI +II) / AA + AI +II

AA = indivizi cu ambii parinti autohtoni ( nascuti in populatie )


AI = indivizi cu un parinte autohton si unul imigrant ( rezultatul unei
imigrari anterioare )
II = indivizi cu ambii parinti imigranti( rezultatul unei imigrari prezente)
Coeficientul de izolare reproductiva ia valori intre 1 si + 1.
Cand este de la -1 inclusiv 0 efectivul nu este populatie .
Cand este pozitiv pana la + 1 ar putea fi populatie .
!!! Este sigur populatie cand se mentine pozitiv timp de 5 generatii.
Izolarea reproductiva optima se obtine cand coeficientul de izolare
reproductiva este + 0,8 adica 90 % indivizi autohtoni si 10 % indivizi cu
cel putin un parinte imigrant.

CURS 4

B. Diferentiere morfologica si fiziologica

Populatiile difera si prin prezenta sau absenta unor caractere calitative


(morfologice) sau prin media unor caractere cantitative (fiziologice).
Sistematica nu poate analiza toate caracterele populatiilor. Caracterele
preferate de taxonomisti sunt cele morfologice pt ca :
- sunt mai usor vizibile
- mai putin influientate de mediu
- se transmit in masura mare la descendenti
exemple : culoarea pielii, parului, lanii, penelor, dezvoltarea corporala ,
conformatia corporala, prezenta , forma si dimensiunea cozii, urechilor,
crestei etc.
Regula folosita de taxonomisti este , adica daca din 2 populatii
presupuse a fi amestecate se separa corect dintre indivizi , ele sunt
considerate a fi diferite.
Caracterele cantitative : cantitatea de lapte, greutatea vie , greutatea
lanii, numarul de oua etc si caracterele de reproductie : natalitate ,
prolificitate, fecunditate etc , sunt mai putin vizibile , foarte mult
influientate de mediu si se transmit in masura mica la descendenti.
In cazul caracterelor cantitative se pune problema care este cauza
diferentei intre mediile unui caracter la 2 populatii.
Diferenta intre mediile unui caracter poate avea 2 cauze:
- una genetica
- una de mediu
Populatiile sunt considerate diferite numai in masura in care diferenta
este genetica.
Diferentele genetice intre populatii pot avea 2 cauze :
1. Frecventa diferita a acelorasi gene la cele 2 populatii
2. Prezenta unor gene intr o populatie si absenta lor in alte populatii
( in cazul speciilor)

C. Diferentiere prin cerinte fata de mediu

Fiecare populatie are o nisa ecologica distincta la care este adaptata ,


ceea ce o fereste de a intra in competitie cu alta populatie.
Nisa ecologica = totalitatea factorilor de mediu la care este adaptata o
populatie.

D. Marimea efectiva a populatiilor

Rasele sunt agregate de populatii cu marime efectiva mare si care


evolueaza sub influienta selectiei.
Liniile sunt populatii cu marime efectiva mica , de exemplu linia
consangvinizata evolueaza sub influienta derivei genetice.

CATEGORII SISTEMATICE ZOOTEHNICE

SPECIA

Specia este cea mai larga comunitate de indivizi care se reproduc efectiv
intre ei sau sunt potential capabili sa o faca.
Specia este un sistem inchis , izolat reproductiv printr un mecanism de
izolare controlat genetic.
Dupa Mayer exista urmatoarele mecanisme de izolare reproductiva a
speciilor :
I. Mecanisme care impiedica imperecherea ( precopulatoare)
1.Parintii potentiali nu se intalnesc ( izolare geografica sau
ecologica)
2.Parintii potentiali se intalnesc dar nu are loc copularea ( izolare
etologica)
3.Copularea se produce dar nu are loc tranferul de sperma ( izolare
mecanica)
II. Mecanisme postcopulatoare
1.Transferul de sperma se produce dar ovula moare ( mortalitate
gametica)
2.Ovula este fecundata dar hibridul moare ( hibridare oaie-capra)
3.Hibridul are o supravietuire scazuta ( mortalitate neonatala)
4.Hibridul supravietuieste dar este steril ( exemplu : catar
( hibridare magar iapa) si bardou (hibridare armasar magarita))
In functie de gradul de izolare reproductiva , diferente fenotipice si
diferente ecologice exista urmatoarele categorii de specii:
1. Specia propriu zisa reprezentata de un agregat de populatii
panmictice ( foarte mari) izolate reproductiv.
2. Specii gemene cuprinde grup de populatii fenotipic
asemanatoare dar avand intre ele mecanism de izolare
reproductiva ( la speciile salbatice).
3. Semispecia este reprezentata prin grup de populatii care au
dobandit unele atribute ale rangului de specie , dar nu in totalitate:
nu au dobandit izolarea reproductiva deplina ( exemple : taurinele
si zebul , taurinele si yakul).

RASA

Rasa este un agregat de populatii , rar o populatie simpla , cu un efectiv


suficient de mare pt a evolua sub influienta selectiei.
Nu este izolata reproductiv, este un sistem deschis ( poate schimba gene
cu alt sistem). Izolarea reproductiva a fost facuta astfel :
1. De catre om cu ajutorul registrelor genealogice in cazul raselor
perfectionate
2. Prin bariere geografice, politice si vointa omului in cazul raselor
locale.
Clasificarea raselor se face in functie de urmatoarele criterii:
I. Tipul de productie :
-rase specializate
-rase mixte
II. Precocitate:
-rase precoce
-rase tardive
III. Dezvoltarea corporala:
-rase hipermetrice
-rase eumetrice
-rase elipometrice
IV. Conformatie corporala de ansamblu :
-dolicomorfe
-mezomorfe
-brevimorfe
V. Conformatia capului:
-dolicocefale
-mezocefale
-brevicefacele
VI. Profilul capului:
-rectiliniu ( drept)
-concav sau convex
VII. Forma si dimensiunea urechilor(la rasele de porci)
VIII . Forma si dimensiunea cozii ( la rasele de ovine)

In functie de gradul de izolare reproductiva , de gradul de ameliorare si


de diferente fenotipice exista urmatoarele categorii de rase :
A. Rase perfectionate
B. Rase de tranzitie
C. Rase locale

A. Rase perfectionate : se mai numesc pure , artificiale sau


amelioratoare. Sunt agregate de populatii izolate reproductiv prin
registre genealogice si caracterizate prin capacitate de productie ridicata
fiind diferentiate intre ele mai mult prin caractere morfologice.
Sunt integrate adica subpopulatiile pot schimba intre ele reproducatori.
Sunt cosmopolite adica pot vietui oriunde li se creaza conditiile in care
s-au format.
Evolueaza sub influienta selectiei artificiale.
Valoara economica a raselor perfectionate s-a stabilit pana in zilele
noastre pe baza performantelor lor medii , astfel ca rasa pura din fermele
de elita trebuia sa aiba o performanta mai mare decat rasa din fermele de
productie .
Transformarea raselor perfectionate in sursa de producere a hibrizilor a
schimbat aceasta viziune : animalele din fermele de elita pot avea
performante mai mici decat cele din fermele de productie datorita
absentei heterozisului ( fenomenul de heterozis se manifesta la hibrizi).
Ameliorarea raselor perfectionate in perioada dintre cele 2 revolutii
industriale se baza pe selectie pe ascendenti ( ameliorare cu pedigreu).
Erau considerati valorosi ca stramosi numai reproducatorii care erau
premiati la expozitii sau vanduti cu preturi mari.
Obiectivul selectiei raselor perfectionate era vag iar caracterele vizate
spre ameliorare erau multe si imprecis formulate . Printre acestea un loc
important il ocupa tipul rasei( un ansamblu de caractere de exterior).
Astazi tipul rasei a iesit din obiectivul ameliorarii raselor perfectionate ,
locul lui fiind luat de performantele productive ( caractere utile
economic).
Rasa perfectionata nu mai este destinata exploatarii , ci producerii
hibrizilor . Aceste rase sunt ameliorate in intreprinderi de ameliorare
integrate , in care controlul oficial al productiei ocupa un loc important.
Cresterea consangvinizarii pe generatie in cazul raselor este 0.5 %

B. Rasele de tranzitie ( semirase sau ameliorate) cuprind un grup de


populatii care au dobandit unele atribute ale rangului de rasa , dar nu in
totalitate : nu au dobandit izolarea reproductiva deplina.
Din grupul semiraselor fac parte populatiile de tipul : Merinos, Marele
Alb, Friza, Bruna, Baltata Romaneasca.
Ameliorarea semiraselor descendente dintr o rasa perfectionata straina s-
a aflat pana in zilele noastre sub imperiul pseudoteoriei conform careia
rasele perfectionate introduse in zone noi degenereaza . Ca urmare
trebuie facute continuu importuri de reproducatori pt a le mentine.
Importurile masive au perpetuat criza de aclimatizare si au impiedicat
realizarea unei adaptari fenotipice de lunga durata , urmata de o adaptare
genetica.
Perspectiva semiraselor este izolarea reproductiva si transformarea lor in
rase perfectionate.
C. Rasele locale (naturale sau primitive) sunt un agregat de populatii
izolate reproductiv prin bariere geografice, politice si vointa omului.
Sunt adaptate la mediul natural, deci evolueaza sub influienta selectiei
naturale. Sunt divizate in populatii mici adica crescatorii pe localitate si
pe proprietar.
Nu toate gospodariile poseda berbeci. Ca urmare cele care nu au
graviteaza in sfera de influienta genetica a crescatoriilor cu berbeci.
In afara de aceasta integrare genetica exista si o integrare economica ,
prin organizarea pasunatului.
Pt ca evolueaza sub influienta selectiei naturale , rasele locale sunt mai
putin productive ca cele perfectionate.

LINIA

Linia este o populatie simpla izolata reproductiv de catre om si care


evolueaza sub influienta selectiei artificiale.
In functie de ponderea consangvinizarii pe generatie liniile sunt de mai
multe categorii :
1. Linii neconsangvinizate sunt populatii simple apartinand unei rase ,
diferentiate intre ele mai mult prin caractere productive decat
morfologice, fiind adaptate la mediul artificial ( daca apartin raselor
artificiale) sau la mediul natural ( daca apartin raselor naturale).
Cresterea consangvinizarii pe generatie este 1%.
Liniile neconsangvinizate sunt ameliorate in intreprinderi de ameliorare
si se vizeaza obtinerea unui progres genetic cat mai mare.Valoare
economica a liniilor se stabileste nu pe baza performantelor lor medii , ci
prin comparare intre ele sau cu o populatie stabila genetic in statiuni de
testare.
Daca liniile sunt destinate producerii hibrizilor , atunci valoare
economica a lor se stabileste prin compararea hibrizilor .
2. Liniile moderatconsangvinizate sunt populatii simple ce apartin unei
rase , diferentiate intre ele mai mult prin caractere productive decat
morfologice. Evolueaza cu o crestere a consangvinizarii de 3 % pe
generatie ( limite intre 1-6%).
Cresterea consangvinizarii pe generatie poate fi rezultatil actiunii unei
selectii intense sau poate viza mentinerea unei asemanari genetice
( inrudire) cu unii reproducatori remarcabili.
Aceasta metoda a fost folosita secolul trecut cand s-au format
majoritatea raselor existente astazi care pastreaza o mare asemanare
genetica cu fondatorii lor.
Acest procedeu s-a numit mecanism cu clichet.
3. Linia consangvinizata este cea mai mica populatie simpla care se
reproduce prin consangvinizare stransa si care tinde sa devina
homozigota.
Evolueaza sub influienta derivei genetice .
Cresterea consangvinizarii pe generatie este mai mare de 6%.
Sunt folosite pt obtinerea animalelor de laborator si incrucisari
industriale la plante.
4. Linia sau populatia stabila genetic este o populatie simpla in care se
evita selectia , incrucisarea , consangvinizarea si deriva genetica.
Frecventa genelor si genotipurilor ramane neschimbata de la o generatie
la alta.
Sunt folosite :
- ca rezerva de gene de la populatiile pe cale de disparitie( genoteci)
- ca populatii de control pt masurarea progresului genetic in alte
populatii supuse ameliorarii.

CURS 5

STRUCTURA SI ATRIBUTELE POPULATIILOR

Ca si individul , populatia are o anumita structura ce s-ar putea modifica


in timpul procesului de adaptare. Ea are o ontogenie : aparitie ,
dezvoltare, disparitie.
Structura populatiei reprezinta descrierea categoriilor de indivizi dintr-o
populatie cu precizarea ponderii pe care o detine fiecare categorie din
total.
Populatia poate avea mai multe structuri in functie de criteriile avute in
vedere pt clasificare :
A. Structura genetica : este reprezentata de descrierea categoriilor de
genotipuri dintr o populatie si frecventa acestor genotipuri. Este
foarte importanta pt ameliorare pt ca structura genetica constituie
obiectul schimbarii.
B. Structura de reproductie : reprezinta descrierea categoriilor de
indivizi care participa la reproductia populatiei si ponderea pe care
o detine fiecare categorie din total. Legat de structura de
reproductie se studiaza :
1. Structura de sexe
2. Structura de familii
3. Structura de varsta
4. Structura de imigratie
5. Structura de generatii
6. Structura de subpopulatii

1. Structura de sexe : este redata prin raportul de sexe adica cu cate


femele se imperecheaza un mascul . De exemplu : la cabaline 1/10
sau 1:10 , la gaini 1/8 1/12, la ovine 1/25-1/40.
2. Structura de familii : familia ( in sens genetic ) este un grup de
indivizi apropiat inruditi ce au avut un stramos comun suficient de
apropiat. Familia merge pana la inrudirea dintre veri primari
( fii unor semifrati , deci un bunic comun). Familia nu este o
populatie ci o structura genetica a acesteia ( femelele si masculii de
reproductie dintr-o populatie = matca). In matca nu exista familii ci
cupluri de imperechere. Structura de familii se discuta numai la
descendenti.
Exista 2 tipuri de familii:
a. familii de mama : reprezentate prin toti descendentii aceleiasi
mame ( la o fatare).
- La speciile unipare ( cabaline, taurine, ovine ) nu exista familii de
mama
- La speciile pluripare ( porci , pasari ) familiile de mama sunt
reprezentate de frati buni, surori bune ( familii de sibs).
b. familii de tata : reprezentate prin toti descendentii aceluiasi tata:
- la speciile unipare sunt familii de semifrati , semisurori ( familii de
halfsibs).
- la speciile pluripare familiile de tata sunt amestec de frati buni surori
bune, semifrati semisurori ( familii de sibs si halfsibs).
3. Structura de varsta : reprezinta descrierea categoriilor de
varsta dintr-o populatie cu precizarea ponderii pe care o detine fiecare
categorie din total .
Unitati de masura pt varsta :
-lactatia
-fatarea
-tunsoarea
-anul
Populatiile prezinta 2 structuri de varsta :
a. structura de varsta stabila ( stationara sau echilibrata )
In generatii diferite, in ani diferiti structura de varsta este aceeasi
cu 2 conditii :
- efectiv stationar numeric : ponderea reformelor = ponderea
primiparelor
- fiecare categorie de varsta are o pondere mai mare decat
categoria de varsta urmatoare. In expresie grafica structura
de varsta stabila este piramidala .

reforma primipare

%reforme=%primipare
5 varsta(lactatia)

b. structura de varsta instabila ( dezechilibrata sau fluctuanta)


Nu se respecta conditiile anterioare : efectivul nu e stationar numeric si
pot aparea si categorii de varsta care au o pondere mai mica decat
categoria de varsta urmatoare ceea ce va determina fluctuatii ale varstei.

fluctuatii
%
1 2 3 4
5 lactatii
1 Selectie 2 3
4 5 lactatii

Structura de varsta este


importanta pt exploatare si pt
ameliorare.
Pt exploatare este
importanta pt ca de ea
depinde productia
medie a efectivului la
un moment dat . Pt exploatare
se doreste o structura de
varsta optima care sa
maximizeze in mod constant
productia . Aceasta
structura de varsta se obtine astfel : dupa prima varsta se face selectie
( de exemplu selectie pt cantitatea de lapte la prima lactatie , selectie pt
cantitatea de lana pt primul tuns ) apoi structura de varsta se mentine
aproximativ cu aceeasi pondere efectuandu-se strict numai reformele de
necesitate , pana la ultima varsta cand se reformeaza totul . Pe parcurs
tot ceea ce iese prin reforme va intra prin primipare .

Reforme necesitate
Primipare
%
1 2 3 4 5 6 lactatii
Structura de varsta optima

Pt ameliorare este importanta pt ca in functie de ea se pot calcula


varsta medie a efectivului la un moment dat si durata medie de
exploatare la reproductie ( d ). In efectivele cu structura de varsta stabila
sunt valabile urmatoarele formule:
d= 100 / %ref sau d= 100 / %primipare
4. Structura de imigratie : nu toate efectivele sunt complet izolate
reproductiv. Unele populatii sunt supuse unui flux de gene straine
datorita imigratiei. Gradul de imigratie se estimeaza cu ajutorul
coeficientului de izolare reproductiva ( I ).
5. Structura de generatii : generatia este reprezentata de un grup
de indivizi care ocupa acelasi loc in lantul filogenetic. Grupul de
contemporani este reprezentat de indivizi care s-au nascut in aceeasi
perioada , au crescut si au produs impreuna , deci au beneficiat de
aceleasi conditii de mediu general. Exista 2 structuri de generatii:
a. populatii cu generatii suprapuse : cabaline, taurine, ovine.
b. populatii fara generatii suprapuse : grupe de frati, surori, semifrati,
semisurori ( porci , pasari).
6. Structura de subpopulatii : unele populatii ( rasele ) sunt
agregate de populatii formate din populatii simple sau subpopulatii.
Exista 2 structuri de subpopulatii:
a. structura piramidala : care este proprie raselor perfectionate. Exista o
stratificare functionala a raselor in : ferme de elita , ferme de
multiplicare, ferme de productie.
b. structura insulara : proprie raselor locale ( Tigae, Turcana). In acest
caz rasa este divizata in crescatorii pe localitate si pe proprietar. Intre
acestea au loc schimburi de reproducatori masculi.

Adaptarea populatiilor la mediu

Este importanta pt ameliorare pt ca lamureste 2 aspecte :


- modul cum se realizeaza adaptarea populatiilor la mediu
- mediul in care trebuie facuta selectia privit prin prisma
interactiunii genotip mediu
Adaptarea este procesul de modificare al vietuitoarelor ca raspuns la
stimulii externi si interni. Stimulii care provoaca reactia de adaptare sunt
de regula factori adversi ( stresori , agresivi) , care forteaza domeniul de
reactie ( de neutralitate) al vietuitoarelor.
Domeniul de neutralitate reprezinta domeniul in care nu este solicitat sau
este solicitat slab mecanismul de adaptare.
Factorii adversi pot fi :
- de natura climatica ( cald, frig )
- de natura nutritionala ( carente in microelemente, aminoacizi,
vitamine etc)
- de natura interna ( toxine , paraziti, agenti patogeni)
- de natura sociala ( treapta inferioara in grup )
Factorii stresori pot avea o durata scurta de actiune , pot fi fluctuanti in
timp si spatiu sau pot avea o durata mare de actiune in timp. Cand
actioneaza pt scurt timp, de regula indivizii populatiei raspund printr-o
modificare fenotipica de scurta durata ce vizeaza tamponarea
fluctuatiilor de mediu.
Daca factorul stresor actioneaza timp indelungat , indivizii populatiei
raspund printr-o adaptare fenotipica de lunga durata ( aclimatizare )
urmata de o adaptare genetica.
Pt ca o populatie sa supravietuiasca trebuie ca majoritatea indivizilor ei
sa-si ajusteze fenotipul si sa urmeze apoi o adaptare genetica.

Adaptarea fenotipica

Este modificarea fenotipica ( anatomica , fiziologica) ca raspuns si pt a


anihila fluctuatiile adverse ale factorilor de mediu .
Adaptarea fenotipica este posibila deoarece genotipul unor caractere
poate da in medii diferite , fenotipuri diferite.
Totalitatea fenotipurilor pe care le prezinta un genotip se numeste
domeniul sau norma sa de reactie .
Genotipurile heterozigote se adapteaza mai bine decat cele homozigote .
Exista 3 cai de realizare a adaptarii fenotipice :
1. Adaptare comportamentala : este procesul alegerii de catre
indivizi a mediului favorabil si evitarea celui nefavorabil
(cald-rece).
2. Adaptare prin homeostazie fiziologica : este tendinta
organismului de a si pastrea echilibrul dinamic intern prin
procese de reglare proprii( mentinerea temperaturii,
mentinerea presiunii sangelui ).
3. Adaptare prin canalizare ( homeostazie de dezvoltare ) : este
procesul prin care un genotip da nastere aceluiasi genotip in
medii diferite. Acest proces este controlat de gene specifice
promovate de selectia naturala.
Adaptarea fenotipica a fost studiata de Seyle si denumita teoria
sindromului de stres cu 3 stadii :
A. Reactia de alarma : in care sunt mobilizate toate fortele de aparare
impotriva factorului stresor.
B. Stadiul de rezistenta : reflecta completa adaptare a organismului la
factorul stresor.
C. Stadiul de epuizare : intervine cand factorul stresor este puternic si
de lunga durata.

Adaptarea genetica ( evolutia populatiilor )

Spre deosebire de adaptarea fenotipica care este fluctuanta , adaptarea


genetica este directionala adica modifica radical populatia.
Baza adaptarii genetice o constituie faptul ca populatiile prezinta o
variabilitate genotipica a caracterelor de adaptare : unii indivizi sunt
foarte bine adaptati , altii sunt mai putin adaptati iar altii sunt neadaptati.
Ansamblul factorilor de mediu general la care este adaptat o populatie
constituie nisa sa ecologica.
Gradul de adaptare al indivizilor la nisa populatiei a fost prezentat de
catre Wright sub forma unei harti cu dealuri si vai. In varfuri se
gasesc indivizii adaptati iar in vai cei neadaptati care constituie povara
genetica a populatiilor.
Si unii si altii apar la fiecare generatie prin antrenarea rezervei de gene a
populatiilor.
Adaptarea genetica se realizeaza prin restructurarea genofondului
populatiilor in 2 situatii :
1. Mediul general al populatiei (nisa sa) se schimba
2. In vecinatatea populatiei apare o nisa ecologica libera care
determina populatia sa o ocupe

CURS 6

Continuare adaptare genetica

Populatiile fara suficienta variabilitate genetica mai devreme sau


mai tarziu sunt supuse disparitiei. Problema adaptarii genetice si
fenotipice se pune in 2 situatii:
1.Importurile de animale : introducerea raselor perfectionate in zone cu
climat mai putin favorabil. Importurile trebuie sa fie suficient de mari si
heterogene pt ca selectia sa gaseasca genotipuri care sa realizeze
adaptare populatiilor.
2.Modificarea drastica a sistemelor de exploatare in ferme

Masura genetica a adaptarii

Reprezinta capacitatea unui genotip de a transmite genele sale la fondul


de gene al generatiei urmatoare , de fapt numarul de descendenti adulti
pt reproductie pe care ii lasa fiecare individ ( genotip).
Aceasta se numeste valoarea adaptativa sau genetic fitness ( W ).
W = 0 : atunci cand indivizii nu lasa descendenti adulti pt reproductie.
W = 1 : indivizii au avut nr maxim de descendenti pt reproductie
conform speciei respective.
In genofondul populatiei exista gene pastrate ca rezerva pt diferite
situatii . Acestea constituie balastul genetic al populatiei.
Diminuarea valorii adaptative ca urmare e expresiei in fenotip a unor
gene din balastul genetic , constituie povara genetica a fiecarei populatii
( L ).

Interactiunea genotip mediu ( G-M )

E posibil ca un animal sau o populatie sa fie mai bune decat altele intr-
un mediu si mai slabe in alte medii. Deci clasificarea animalelor este
legata de un anumit mediu.
Interactiunea G-M are la baza faptul ca performanta respectiva este
controlata in medii diferite , de gene diferite.
Genetic este vorba de 2 caractere diferite si nu de unul .
Interactiunea G-M inseamna ca poate avea loc o schimbare in
clasificarea unei serii de genotipuri cand sunt masurate in medii diferite.
P = performanta
M = mediu

P P

I I I
A A
I II
B
B
II II
II

Slab bun M slab bun M


Nu exista interactiune G-M Exista interactiune G-M

Pentru a masura gradul si sensul interactiunii G-M se calculeaza


coeficientul de corelatie genetica ( rG ) intre performantele realizate in
medii diferite. Daca rG tinde catre 1 nu exista interactiune G-M , daca r G
tinde catre 0 exista o puternica interactiune G-M.
Interactiunea G-M este importanta in 2 situatii :
- cand se iau decizii in legatura cu mediul in care trebuie organizata
selectia .
- cand se introduc rase perfectionate in zone cu climat diferit
( importuri de animale).
Mediile care pot interactiona cu genotipul sunt :
1. Anul : diferente de clima de la an la an.
2. Clima : diferente de clima intre zonele in care sunt situate fermele.
3. Ferma : sisteme de exploatare diferite in diferite ferme .

Ontogenia populatiilor ( ontogeneza )

Se refera la aparitie , dezvoltare , disparitie .

Aparitia populatiilor
Exista 3 moduri :
- Anageneza : aparitia unui populatii prin transformarea in timp a unei
populatii fara ramificatie geografica. Este de 2 tipuri :
a. Anageneza autogena : transformarea in timp a unei populatii fara
imigratie( aport de gene straine ). Ex : Friza olandeza , Bruna elvetiana.
b. Anageneza alogena : transformarea in timp a unei populatii cu
imigratii . Ex : Tigae romaneasca .
- Cladogeneza ( clados = spargere ) : aparitia unei populatii prin
ramificarea geografica a unei populatii in mai multe. Poate fi :
a. Cladogeneza autogena : fara imigratie . Ex : Friza olandeza s-a
ramificat in Friza americana si Friza elvetiana.
b. Cladogeneza alogena : cu imigratii . Ex : Baltata romaneasca a
provenit prin ramificarea rasei Simmenthal cu masive imigratii.
- Sinteza : fuzionarea mai multor populatii intr-una singura care nu mai
poate fi considerata echivalenta cu nici una cu care a intrat in
combinatie. Ex : rasa de ovine Merinos de Palace a provenit prin
fuzionarea ( sinteza ) mai multor rase de tip Merinos.

Dezvoltarea populatiilor
Este procesul de expansiune numerica , teritoriala si diversificare
genetica a populatiilor .
Expansiunea populatiilor depinde de caracterele demografice dinamice
( natalitate , prolificitate , viabilitate , mortalitate ) si de gradul de
adaptare al populatiilor la mediu si la cerintele omului.
Dezvoltarea populatiilor se exprima si la om, prin rata bruta a cresterii
numerice = natalitate mortalitate ( in % ).
Dezvoltarea populatiilor se realizeaza in 2 moduri :
1. Reproductia in sine a unei populatii , adica aducerea de
reproducatori masculi si femeli si inmultirea lor in zone noi
( metoda costisitoare ).
2. La taurine se practica absorbtia populatiei locale prin
insamantarea femelelor locale cu material seminal de la
masculii populatiei ce urmeaza a fi introdusa.

Disparitia populatiilor
Poate avea 2 cauze :
- din ratiuni econimice, deci pierderea competitiei economice
- pierderea adaptarii la mediu
Se pune problema conservarii materialului genetic de la populatiile pe
cale de disparitie :
a. Infiintarea de populatii stabile genetic ( genoteci ) ca rezerva de
gene de la populatiile ce ar disparea.
b. Banci de sperma , embrioni , ovare congelate .

CAP III : AMELIORAREA ANIMALELOR

Este procesul de modificare dirijata a potentialului productiv , a


caracterelor ereditare , a genofondului populatiilor de animale in directia
dorita de om. Unitatea de lucru a ameliorarii este populatia.
Modificarea bazei ereditare a populatiilor se face prin interventia
omului in procesul de schimbare a generatiilor , de reproducere a lor
( prin dirijarea imperecherilor ).
Ameliorarea animalelor este procesul prin care acestea sunt
modificate in directia utila omului , fiind un proces analog celui de
evolutie prin care populatiile se adapteaza filogenetic la modul de viata .
Este de fapt o teorie evolutionista aplicata.
Genetica populatiilor ca si ameliorarea animalelor au 5 factori
( procese ) care modifica frecventa genelor si genotipurilor in populatie :
1. Mutatia : este procesul de aparitie a unei modificari in materialul
genetic . Constituie materia prima a evolutiei fiind prima sursa de
variatie genetica.
2. Imigratia ( migratia ) : este procesul prin care sunt introduse gene
straine intr-o populatie prin intermediul indivizilor imigranti. Este
a doua sursa de variatie genetica.
3. Selectia : este procesul de discriminare reproductiva facut de catre
mediu ( selectia naturala ) sau de catre om ( selectia artificiala). Ea
triaza si aranjeaza genotipurile aduse de mutatie si imigratie in
genotipuri mai bine adaptate mediului si omului .
4. Deriva genetica : procesul de modificare a frecventei genelor intr-
o directie imprevizibila , dar intr-o cantitate previzibila , ca urmare
a marimii mici a populatiilor.
5. Consangvinizarea : este procesul prin care se imperecheaza
indivizi mai apropiat inruditi intre ei decat media gradului de
inrudire din populatie.

Caractere , valori , variante , deviatii , parametri genetici


Caracterele dpdv genetic sunt :
1. Caractere calitative ( mendeliene) : au o variatie discontinua si sunt
controlate de un nr mic de perechi de gene ( o pereche, cel mult 2
perechi ) fiecare cu efect major.
2. Caractere cantitative ( metrice ) : au variatie continua adica
diferentele dintre indivizi pot fi oricat de mici . Ele pot fi
masurate , sunt controlate de un nr mare de perechi de gene ,
fiecare cu efect minor ( de ordinul zecilor, sutelor sau chiar
miilor ).
Expresia metrica a unui caracter se numeste valoare. Valoarea observata
cand caracterul este masurat pe individ se numeste valoare fenotipica ,
informatie fenotipica , performanta sau pe scurt fenotip si se noteaza cu
F sau P.
Genotipul unui caracter ii da o anumita valoare numita valoare
genotipica ( G ).
Mediul nu creaza valori ci numai deviatii.
M = deviatie datorata mediului
P=G+M
Intr-o populatie nu toti indivizii au acelasi fenotip ( performanta ) deci
exista o variatie fenotipica care se masoara prin varianta.
VP = VG + VM
Varianta fenotipica = varianta genotipica + varinata datorata deviatiilor
de mediu.
Genotipul prezinta in interiorul lui diferite interactiuni intre gene care
pot crea valori si deviatii.
G = A+ D + I
A = valoarea aditiva sau valoarea de ameliorare : reprezinta suma
efectelor medii ale genelor , luate una cate una , pe care le are individul
pt un caracter , insumarea facandu-se pt perechea de alele de la un locus
si pt toti locii implicati in controlarea acelui caracter. Este sigura
transmisibila la descendenti ea gasindu-se si in gameti.
Nu poate fi masurata , ea poate fi insa predictata.
D = deviatia de dominanta : este o interactiune intre genele alele prin
care una ( dominanta ) anuleaza efectul alteia ( recesiva ). Nu se
transmite la descendenti .
I ( E ) = deviatia de epistazie : este o interactiune intre genele nealele ,
nu se transmite la descendenti .
M = M g + Ms
Mg = deviatia de mediu general : cuprinde factorii de mediu comuni pt
un grup mare de animale ( clima , sezonul , ferma ).
Ms = deviatia de mediu special : cuprinde factorii de care beneficiaza un
grup restrans de animale (temperatura , umiditate , furaje , ingrijitor ).
Este sursa cea mai mare de eroare in aprecierea valorii genetice a
indivizilor.
Mediu special variaza in timp pt acelasi individ si in spatiu de la un
individ la altul. Variaza si ca semn : este cand favorabil cand nefavorabil.
P = A + D + I + M g + Ms
A = este singura transmisibila la descendenti

CURS 7

Predictia valorii de ameliorare ( A ) si a capacitatii reale de


productie ( CRP )

Pentru aceasta este necesara cunoasterea parametrilor genetici ai


caracterelor. Caracterele prezinta 2 parametri genetici : heritabilitatea
( h2 ) si repetabilitatea ( R ).
Heritabilitatea reprezinta raportul dintre varianta valorii de
ameliorare si varianta fenotipica. Arata de fapt cat % din diferentele
fenotipice existente intre indivizi pentru un caracter se datoreaza
diferentelor prin valoare de ameliorare. Arata in ce masura un caracter
este mostenit de descendenti.
Heritabilitatea este o caracteristica pentru fiecare caracter si pentru
fiecare populatie in anumite conditii de mediu. Exemple : pentru
cantitatea de lapte h2 = 0,2 0,3 ( adica A = 20 30 % ), pentru numarul
de oua h2= 0,2 0,25 , pentru cantitatea de lana 0,4 , pentru greutatea vie
0,3-0,4 , pentru procentul de grasime din lapte 0,5-0,6. h2 face parte din
toate formulele de predictie a valorii de ameliorare si reprezinta precizia
predictiei.
h2 = VA
VP
Repetabilitatea : unele performante se pot masura de mai multe ori
in viata unui individ. Repetabilitatea reprezinta de fapt o corelatie intre
performantele care se repeta in viata unui individ. Ca valoare este ceva
mai mare decat h2.
R = (VG + VMg )
VP

A. Predictia valorii de ameliorare prin procedee BLP ( Best


Linear Prediction ) : prima etapa a selectiei este predictia valorii de
ameliorare a candidatilor la selectie ( valoarea de ameliorare este
criteriul ideal de alegere al animalelor pentru reproductie , pentru
descendenta , ea gasindu-se si in gameti ).
I. Predictia valorii de ameliorare pe performante proprii :
1. O singura performanta masurata pentru un caracter : se
porneste de la performanta ca sursa de informatie fenotipica ( numai ea
poate fi masurata ) iar trecerea de la performanta la valoarea de
ameliorare se face cu ajutorul heritabilitatii care are functie de regresie a
valorii de ameliorare fata de performanta.
_
2 2
h = bA,P => A= bA,P P => = h ( P PC )

h2 = precizia predictiei
Performantele se exprima intotdeauna ca abatere de la performanta
media a grupului de contemporani.
Aceasta formula este cea mai generala formula a predictiei lui A cand
indivizii au o singura performanta masurata pentru un caracter si
apartine aceluiasi grup de contemporani.
2. Mai multe performante masurate pentru un caracter : in acest
caz heritabilitatea unica ( h2 ) se inlocuieste cu heritabilitatea medie sau
multipla_ ( h2m ) si performanta unica ( P ) se inlocuieste cu performanta
medie ( Pm)
h2m > h2
h2m = h2 m .
1+ ( m-1)R

m= nr de performante participante la medie


R repetabilitatea caracterului
Raportul reprezinta castigul de precizie obtinut prin repetarea controlului
_ _
2
= h m ( Pm- PC )
_ _
2
=h m ( P m Pc )
1 + ( m-1)R

3. Indivizii provin din ferme diferite ( vanzari cumparari ):


totdeauna compararea se face in cadrul fermei care cumpara ( comparare
prin calcul . Valoarea de ameliorare pentru ferma care vinde are 2
componenti : se tine cont si de diferentele genetice existente intre ferme.
Exemplu : ferma A cumpara din ferma B
_
2
A = h ( P A PA )
_ _ _
2 2
B = h ( P B PB ) + h d ( P B PA )
h2d = heritabilitatea diferentei genetice dintre ferme
h2d = 0,05 0,15 ( cand fermele schimba frecvent reproducatori intre ele)
h2 = 0,2 ( cand se compara rase diferite )

II. Predictia valorii de ameliorare pe performantele rudelor : se apeleaza


la performantele rudelor in 2 situatii :
a. Caractere limitate de sex ( cantitate de lapte , nr de oua ,
prolificitate ).
b. Cand caracterele nu se pot masura pe animalul viu ( caractere
legate de calitatea carcasei ).
1. Performantele ascendentilor ( mama , bunica , strabunica ):
A. O singura performanta masurata :
_
= r h2 ( PR PCR )
R= coeficientul de inrudire intre individul apreciat si ruda
Pr = performanta rudei
_
Pcr = performanta contemporanilor rudei
B. Mai multe performante masurate pentru un caracter :
_ _
2
=rh m ( PR PCR )
1+( m-1)R
2. Performantele rudelor colaterale ( surori , semisurori , amestec de
surori si semisurori ):
_ _
2
= nrh ( PR PCP )
1 + (n-1)t

n= nr de rude
r = coeficientul de inrudire intre individul apreciat si rude ( 0,5 pentru
surori , 0,25 pentru semisurori , 0,27 pentru amestec de surori si
semisurori )
t = coeficientul de asemanare fenotipica intre performantele rudelor
t = r h2 + c 2
r = coeficientul de inrudire a rudelor intre ele (0,5 pentru surori , 0,25
pentru semisurori , 0,27 amestec de surori si semisurori )
c2 = corelatia de mediu comun ; de regula rudele beneficieaza de acelasi
mediu si ca urmare se face abstractie de el in formula ( c2 = 0 ).

3. Performantele descendentilor ( selectia taurilor pentru cantiatea de


lapte pe baza performantei medii a fiicelor )
_ _
2
= n 0,5 h ( PC - PCP )
2
1+(n-1)0,25h
n = nr de fiice
0, 5 = inrudirea intre taur si fiice
0,25 = inrudirea fiicelor unui taur intre ele ( fiicele unui taur sunt
semisurori )
B. Predictia valorii de ameliorare prin metodologia BLUP ( cei
mai buni predictori liniari nedeplasati ) : este o metodologie foarte
moderna care permite evaluarea genetica a indivizilor pe baza mai
multor surse de informatie.
Modelul liniar poate fi scris astfel :

Yij = + si + eij

Y ij = performanta descendentului j care apartiene reproducatorului i


= media populatiei generala pentru toate observatiile
si = efectul reproducatorului i
eij = efectul rezidual sau efectul eroare determinat de descendentul j care
apartine reproducatorului i
Ipotezele in care acest model este valabil sunt :
- reproducatorii constituie o proba extrasa la intamplare din aceeasi
populatie neselectionata si neconsangvinizata
- reproducatorii nu sunt inruditi intre ei
- imperecherile au loc la intamplare si de la fiecare femela se
testeaza un singur descendent
- media si varianta genetica a populatiei raman constante de la o
generatie la alta

C. Predictia capacitatii reale de reproductie ( CRP ) : CRP


reprezinta performanta neafectata de mediu special sau valoarea
genotipica + deviatia de mediu general. CRP reprezinta cea mai
probabila performanta viitoare a indivizilor cand sunt pusi in aceleasi
conditii de mediu general.
Este criteriul ideal de alegere al animalelor pentru productiile viitoare ,
pentru exploatarile viitoare .
CRP = P - Ms
CRP = G + Mg
Se predicteaza numai pe performante proprii .
1. O singura performanata masurata pentru un caracter : se
porneste tot de la performanta ca sursa de informatie fenotipica iar
legatura dintre performanta si CRP se face cu ajutorul repetabilitatii care
are functie de regresie a CRP fata de performanta.
R = bCRP , P
CRP = b CRP , P P
_
CRP = R ( P PC)

2. Mai multe performante masurate pentru un caracter :


repetabilitatea unica ( R ) se inlocuieste cu repetabilitatea media ( R m).
Performanta unica ( P ) se inlocuieste cu performanta medie ( Pm ).
_ _
CRP = Rm ( Pm Pc )
_ _
CRP = R ( m ) ( Pm Pc)
1+(n-1)R

Selectia

Selectia este procesul de alegere pentru reproductie sau procesul de


discriminare reproductiva neintamplatoare a genotipurilor.
Animalele din care se face alegerea se numesc candidati la selectie.
Indivizii alesi se numesc retinuti sau selectionati , ceilalti se numesc
respinsi sau reformati.
Ca rezultat al selectiei unii indivizi nu lasa descendenti , ei mor genetic
deci genele lor dispar din populatie.
Cei selectionati continua sa vietuiasca prin urmasi proportional cu
numarul acestora , ca urmare purtatorii diferitelor genotipuri transmit in
proportie diferita genele lor si ca urmare frecventa acestora se modifica
de la o generatie la alta.
Cauzele discriminarii reproductive :
- Intamplarea : indiferent de valoarea lui unanimal lasa mai multi sau
mai putini descendenti datorita sansei sau nesansei. Intamplarea este
prezenta de la gamet pana la fetus : meioza si fecundarea sunt supuse
hazardului.
- Selectia naturala : reprezinta procesul de discriminare realizat de
mediul de viata care favorizeaza supravietuirea celor mai bine adaptati.
Selectia naturala actioneaza continuu si peste tot , uneori greu de sesizat.
Spre deosebire de cea artificiala ea nu are un obiectiv iar efectul ei se
realizeaza intr-un timp indelungat.
- Selectia artificiala : este procesul de discriminare reproductiva realizat
de catre om in scopul obtinerii unor populatii de animale mai bine
adaptate nevoilor sale . Pentru a se maximiza efectul selectiei artificiale
trebuie reduse la minim intamplarea si selectia naturala .

CURS 8

Momentele selectiei artificiale


Selectia artificiala ca proces poate avea loc in 2 momente :
1. Inainte de intrarea animalelor la reproductie , pe baza cunoasterii
performantelor ce formeaza obiectivul selectiei. Acesta este momentul
principal al selectiei . Performantele pot fi :
- cantitatea de lana la primul tuns
- cantitatea de lapte la prima lactatie
- greutatea vie la o anumita varsta
2. Dupa ce animalele au intrat la reproductie , in cazul selectiei pe
ascendenti . Se nominalizeaza un numar de animale din numarul
efectivului matca care vor fi parintii unor noi generatii. Aceste animale
constituie asa numitul nucleu de prasila.
Etapele selectiei
1. Predictia valorii de ameliorare a candidatilor la selectie ( - bonitare
)
2. Clasificarea animalelor pe baza valorii de ameliorare predictate
( clasare )
3. Retinerea la reproductie ( = reprezinta nivelul vizat al selectiei )
4. Obtinerea de descendenti de la cei retinuti ( = reprezinta nivelul
realizat al selectiei )
Efectul genetic al selectiei
Efectul primar al selectiei este schimbarea frecventei genelor si
genotipurilor in populatie. Modificarea fenotipica a populatiei , a
performantelor medii ale acestora este consecinta acestei schimbari.
Efectul genetic al selectiei se exprima prin gradul de modificare al
frecventei genelor de la o generatie la alta.
Selectia promoveaza pe unii indivizi si ii elimina pe altii. Ca urmare va
creste frecventa genelor pentru primii si o diminueaza pentru ceilalti.
Efectul selectiei = raspuns la selectie = progres genetic
Raspunsul selectiei pe generatie ( R ) reprezinta superioritatea
performantei medii a candidatilor din generatia filiala fata de
performanta medie a candidatilor din generatia parentala , in aceleasi
conditii de mediu sau diferenta dintre performanta medie a candidatilor
in 2 generatii succesive.
P - +

Retinuti/selectionati
S

_ _
XC P XR _
XR = media retinutilor
F _
XC P = media candidatilor
din
generatia parentala
R

_
XC P

R = h2 S
h2 = precizia selectiei
S = diferenta / diferentialul de selectie = superioritatea performantei
medii a retinutilor fata de performanta medie a candidatilor , in aceleasi
conditii de mediu
_ _
S = XR - XC P

Raspunsul la selectie poate fi analizat si de la an la an si se numeste


raspuns natural la selectie ( G ) si reprezinta superioritatea
performantei medii a candidatilor din anul urmator fata de performanta
medie a candidatilor din acest an , in aceleasi conditii de mediu.

G = h2 S
T
T = intervalul de generatie

Factorii de care depinde raspunsul anual al selectiei

A . Intervalul de generatie ( T ) reprezinta varsta medie a parintilor la


data cand sunt fatati descendentii lor retinuti pentru reproductie.
Datorita faptului ca intr-o populatie sunt atat masculi cat si femele , care
la randul lor vor avea fiecare atat fii cat si fiice , intervalul de generatie
mediu / populatie este media aritmetica a celor 4 cai de realizare a lui.

Masculi ( tati ) : - fii ( tati ) , TTT = varsta medie a tatilor cand dau tati
( fii )
- fiice ( mame ) , TTM = varsta medie a tatilor cand dau
mame ( fiice )
Femelele ( mame ) : - fii ( tati ) , T MT = varsta medie a mamelor cand
dau tati ( fii )
- fiice ( mame ) , T MM = varsta medie a mamelor
cand dau mame ( fiice )

T = TTT + TTM + TMT + TMM


4
Factorii de care depinde intervalul de generatie :
1. Varsta nasterii primului produs : cu cat specia este mai tardiva
cu atat intervalul de generatie este mai mare ( Ex : cabaline
varsta nasterii primului produs 5 6 ani => T = 10 12 ani ,
taurine varsta nasterii primului produs 27 luni => T = 4- 5
ani , ovine varsta nasterii primului produs 24 luni => T = 3 4
ani , suine varsta nasterii primului produs 1 an = > T = 1 2,5
ani , pasari T = 1 an ).
2. Natalitatea populatiei ( numarul de produsi fatati la 100 femele
montate ) : la speciile cu natalitate mica ( cabaline , taurine ) nu
se poate reduce intervalul de generatie . Parghia principala prin
care omul reduce intervalul de generatie este durata medie de
exploatare la reproductie ( d ) . La aceste specii nu se poate
reduce durata medie de exploatare la reproductie inplicit
intervalul de generatie pentru ca nu se pot obtine suficienti
descendenti pentru inlocuirea generatiei parentale.
3. Mortalitatea si reforma de necesitate la tineret : daca acestea
sunt mari la speciile cu natalitate mica , nu se poate reduce
durata medie de exploatare la reproductie , implicit intervalul de
generatie.
4. Durata medie de exploatare la reproductie ( d) : daca durata
medie de exploatare la reproductie este mica => interval de
generatie mic => raspuns anual al selectiei mare ( G > ).
Durata de exploatare la reproductie mica la speciile cu natalitate mica
inseamna candidati putini la selectie => proportie de retinere mare =>
intensitatea selectiei mica ceea ce face ca progresul genetic sa fie mic .
Ca urmare apare o contradictie permanenta intre intensitatea selectiei si
intervalul de generatie , contradictie din care se iese numai prin calcule
de optimizare.

B. Diferentialul sau diferenta de selectie ( S ) : reprezinta superioritatea


performantei medii a retinutilor fata de performanta medie a candidatilor
, in aceleasi conditii de mediu.
_ _
S = XR - XC
Diferentialul de selectie poate fi masurat sau estimat. Atunci cand este
masurat se exprima in valori concrete ( kg , cm , m etc ) si are marele
neajuns ca se cunoaste foarte tarziu dupa ce toti retinutii si candidatii
dintr-o serie au dat performantele lor.
La speciile cu generatii suprapuse aceasta poate dura foarte multi ani .
Diferentialul de selectie poate fi exprimat inainte de a avea loc selectia
pe baza intensitatii selectiei ( i ) . Intensitatea selectiei reprezinta
diferentialul de selectie exprimat in deviatii standard . Ea se citeste
direct din tabele care sunt intocmite pe baza proportiei de retineri ( p ).
i=S
s
i = se citeste din tabel pe baza p = numar animale retinute
numar animale candidate
s = deviatia standard

Factorii de care depinde diferentialul de selectie ( S = i s )


1. Variabilitatea populatiei de fapt depinde de deviatia standard ca
masura absoluta a variatiei
V % = s 100
X
In populatiile cu variabilitate mare , deviatia standard este mare ,
implicit diferenta de selectie este mare .
V% > => s % > => S >

Retinuti

S S

_ +1s +2s _ _
XC XC XR

V % > => s > => S > V


% < => s < => S <
Cai de crestere a variatiei genetice intr-o populatie

a. Mutatia , imigratia , recombinarile trebuie luate masuri de reduce


a variatiei de mediu care poate masca variatia genetica
b. Cresterea numarului de candidati la selectie care poate spori sansa
de aparitie a cat mai multor combinatii genetice

2. Intensitatea selectiei care la randul ei depinde de proportia la


retineri fiind invers proportionale . La speciile cu natalitate mica
sunt candidati putini la selectie , deci proportia de retineri este
mare , iar intensitatea selectiei mica.
Exemplu de proportie de retinere la diferite specii :

Specia P P
Porci
Pasari 10 15 % 0, 5 2 %
Ovine 45 - 55 % 34%
Taurine 55 65 % 36%

Factorii de care depinde proportia de retineri

a. Natalitatea populatiei : la speciile cu natalitate mare => candidati


multi la selectie => proportie de retineri mica => intensitatea selectiei
mare => raspuns anual al selectiei mare.

G = h2 i
T
b. Raportul de sexe : conform raportului de sexe , numarul de masculi
retinuti este < decat al femelelor => intensitatea selectiei lor este mai
mare de aceea principala cale de realizare a progresului genetic prin
ameliorare este prin masculi.
Intensitatea selectiei lor poate creste foarte mult prin folosirea
insamantarilor artificiale.
c. Mortalitatea si reforma de necesitate la tineret : daca acestea sunt
mari va creste proportia de retineri => scade intensitatea selectiei =>
scade raspunsul la selectie.
d. Durata medie de exploatare la reproductie : daca durata medie de
exploatare la reproductie este mare :
- creste numarul candidatilor la selectie => scade proportia de retineri =>
creste intensitatea selectiei => creste raspunsul la selectie G.
- durata de exploatare la reproductie mare => interval de generatie mare
=> raspunsul la selectie mic ( numitorul fractiei ) , de aceea apare
necesar efectuarea unor calcule de optimizare pentru raportul i .
T

C. Precizia selectiei ( h2 )
Depinde de precizia cu care a fost predictata valoarea de ameliorare a
candidatilor la selectie si reprezinta raportul dintre varianta valorii de
ameliorare si varianta fenotipica.
Precizia selectiei este :
a. Pe performante proprii :
- h2 cand indivizii au o singura performanta masurata pentru un
caracter
- h2m = h2 m , cand indivizii au mai multe performante
medii masurate pentru
1+( m-1) R un caracter
b. Performanta rudelor :
- ascendenti : rh2 si rh2m
- colaterali si descendenti : nrh2 .
1+(n-1)rh2

Factorii de care depinde precizia selectiei


1. Durata medie de exploatare la reproductie ( d ) : daca aceasta este
mare => precizia va fi mare pentru ca se pot face mai multe
controale ale performantelor indivizilor ( adica h2m > h2 ).
2. Numarul de rude carora li se masoara performantele are importanta
in cazul selectiei familiale : numarul mare de rude , precizie mai
mare comparativ cu o singura ruda ( e mai precisa selectia pe
colaterali si descendenti pentru ca sunt mai multe rude fata de
selectia pe ascendenti ).

CURS 9

Clasificarea metodelor de selectie

A. In functie de sursa de informatie fenotipica :


1. Performanta proprie ca sursa de informatie fenotipica :
a. Selectia pe performante proprii
b. Selectia intrafamiliala
2. Performantele rudelor ca sursa de informatie fenotipica :
a. Selectia interfamiliala ( familiala propriu zisa )
b. Selectia pe descendenti
c. Selectia pe rude colaterale
d. Selectia pe ascendenti
Exista o posibilitate de selectie combinata care foloseste atat
performanta proprie cat si performanta medie a familiei.

B. In functie de numarul de caractere care intra in obiectivul selectiei :


1. Un singur caracter in obiectivul selectiei toate metodele de
selectie de la A
2. Mai multe caractere in obiectivul selectiei :
a. Selectia in tandem ( succesiva filogenetic )
b. Selectia pe nivele independente ( succesiva ontogenetic )
c. Selectia pe indici de selectie ( simultana )

C. In functie de valoarea de ameliorare care constituie obiectul selectiei :


1. Selectie pe valoare de ameliorare generala : este selectia care se
bazeaza pe predictia valorii de ameliorare a descendentilor obtinuti din
parteneri luati la intamplare din populatie. Aici intra toate metodele de
selectie de la A si B.
2. Selectie pe valoare de ameliorare speciala : este selectia ce se
bazeaza pe predictia valorii de ameliorare a descendentilor obtinuti din
parteneri ce apartin unui anumit grup genetic ( familie , populatie ).
Sunt 2 metode :
a. Selectie reciproc recurenta
b. Selectie recurenta

D. In functie de modul cum se vizeaza modificarea caracterelor :


1. Selectie directa : practicata direct pe caracterul a carui
ameliorare se urmareste .
2. Selectie indirecta : este selectia practicata pe un caracter corelat
cu cel a carui ameliorare se urmareste ( selectia vacilor pentru cantitatea
de lapte pe baza conformatiei corporale ).

E. In functie de directia de modificare a populatiei :


1. Selectie directionala = retinerea la reproductie a unei singure
categorii de animale ( fie fie + variante ) , in generatia filiala populatia
modificandu-se in directia celor retinuti.

P - +
Retinuti
_
XCP

_
XCF

2. Selectie stabilizatoare = retinerea la reproductie a indivizilor din


jurul mediei , eliminandu-se extremele .

P Retinuti F

_ _
XCP XCF

3. Selectie disruptiva = retinerea la reproductie a mai multor


categorii de animale , atat cat si + variante , astfel ca in generatia filiala
, populatia tinde sa se imparta in mai multe subpopulatii, sa se
dezmembreze.
P Retinuti Retinuti F
_ _ _
XP X X
!!!! De invatat de pe foi caractere care pot intra in obectivul
ameliorarii !!!!!

Selectia pe performante proprii


Este selectia indivizilor pe baza predictiei valorii de ameliorare a
candidatilor si clasarea lor in functie de performantele proprii exprimate
ca abatere de la performanta medie a contemporanilor ( pe performanta
proprie ( P-PC ) . Aceasta metoda de selectie se mai numeste
individuala pentru ca individul constituie obiecticul selectiei si se
numeste si masala atunci cand se face fara individualizare si
inregistrarea performantelor.
Selectia pe performante proprii se aplica la :
1. Caractere nelimitate de sex
2. Caractere care nu impun sacrificarea animalelor pentru a le masura
3. Caractere cu heritabilitate mare ( h2 > 0,25 )
4. Atunci cand indivizii populatiei beneficiaza de aceleasi conditii de
mediu , deci nu exista corelatie de mediu comun intre ei ( c 2 = 0 ).
Aceasta metoda nu este recomandabila ca eficienta economica si
genetica pentru caracterele care se masoara tarziu in viata
animalelor .
Etapele selectiei pe performante proprii :
1. Individualizarea animalelor , controlul si inregistrarea
performantelor care intra in obiectivul selectiei .
2. Predictia valorii de ameliorare a candidatilor la selectie si
clasarea lor pe aceasta baza
Precizia selectiei pe perforamante proprii este :
a. h2 , cand indivizii au o singura performanta masurata pentru un
singur caracter
b. h2m , cand indivizii au mai multe performante masurate pentru un
caracter
h2m = h2 m .
1+(n-1)R
3. Repartitia tineretului candidat la selectie obtinut in urma clasarii
este urmatoarea :
a. Retinuti sau selectionati
b. Respinsi ( reformati sau eliminati )

Selectia pe performante proprii are 2 forme :


A. Selectie pe performante proprii cu individualizare si
inregistrarea performantelor : se aplica pentru ameliorarea cantitatii de
lana la ovine si a greutatii vii la oi , porci , gaini , curci , rate , gaste etc.
Pentru greutatea vie varsta la care se face selectia este :
1 6 7 saptamani la gaini
2 12 - 14 saptamani la curci
3 4 - 6 luni la oi
4 154 180 zile la porci
Pentru cantitatea de lana selectia se face la 400 de zile ( tarziu ). In
aceasta situatie selectia pe performante proprii este asociata cu selectia
pe ascendenti , astfel ca in cadrul efectivului matca se nominalizeaza ( se
alege ) un nucleu de prasila ( femele si masculi de reproductie ) si numai
descendentii acestora vor candida la selectie .
B. Selectia pe performante proprii fara individualizare si
inregistrareaperformantelor ( masala ) : se practica in fermele mari de
exploatare pentru lana si carne din Australia si Rusia .
Etape :
1. Gruparea fatarilor pentru a obtine grupe mari de contemporani
2. Formarea grupelor de contemporani : acestea trebuie sa fie
suficient de numeroase pentru a asigura o oarecare intensitate a
selectiei.
3. Controlul subiectiv sau obiectiv al caracterului la data fixata si
clasarea in acel moment in:
5 selectionati
6 reformati
Selectia intrafamiliala
Este selectia indivizilor pe baza_ performantelor lor proprii exprimate ca
abatere de la performanta medie e familiei (( P-P f ) selectia
intrafamiliala ). Se aplica atunci cand familiile nu pot fi amestecate
pentru ca fiecare familie a beneficiat de conditii de mediu diferite , deci
exista corelatie de mediu comun intre familii ( c2 0 ).
Se judeca separat fiecare familie alegandu-se cei mai buni indivizi din
ea. Se aplica la caractere :
1. Nelimitate de sex
2. Caractere care nu impun sacrificarea animalelor pentru a le
masura
3. Caractere cu heritabilitate mare ( h2 > 0,25 )
4. Familiile beneficiaza de conditii de mediu diferite , deci
corelatia de mediu comun este diferita de 0
Practic se aplica in populatii mici , nu atat pentru progres genetic cat mai
ales pentru evitarea consangvinizarii. Este urmata totdeauna de
incrucisare rotativa interfamiliala.
Aceasta metoda de selectie are 2 forme :
A. Selectia intrafamiliala in herghelii : hergheliile sunt ferme de
elita mici formate din aproximativ 40 100 iepe si 4 10 armasari. Sub
aspectul costului aceasta metoda de selectie este mai scumpa decat
selectia pe performante proprii pentru ca impune controlul montelor si al
fatarilor si inregistrarea originii in registrul genealogic de herghelie.
Efectivul matca se imparte in atatea grupe cati armasari sunt ( fiecare
grupa are 10 iepe si un armasar ). Fiecare armasar reformat dintr-o grupa
este inlocuit printr-unul din fiii sai ( selectie intrafamiliala ). Femelele
candidate la selectie dintr-o grupa inlocuiesc reforma acestora in grupa
vecina ( incrucisare rotativa interfamiliala )
B. Selectie intrafamiliala in liniile paterne de curci , fara
individualizare , controlul si inregistrarea performantelor : o astfel de
linie este formata din 80 100 femele si 5 20 masculi.
Femelele vor fi impartite in 4 5 grupe astfel ca in propriul grup pot fi
inlocuiti ori masculii reformati ori femelele reformate , celalalt sex
inlocuind reforma in grupa vecina.

Selectia interfamiliala( familiala propri-zisa )


Este selectia familiilor luate ca intreg ( surori , semisurori, amestec ) pe
baza performantelor lor medii exprimate ca abatere de la performanta
medie a contemporanilor . ( ( Pf Pc ) selectie interfamiliala ).
Se retin sau se resping de la reproductie familiile luate ca intreg ,
facandu-se abstractie de performantele individuale , desi acestea se
cunosc. Se aplica la caractere :
7 nelimitate de sex
8 care nu impun sacrificarea animalelor pentru a le masura
9 caractere cu heritabilitate mica ( h2 < 0,25 )
10 atunci cand familiile beneficiaza de aceleasi conditii de mediu
( c2= 0 )
In cazul acestei metode de selectie intervine o contradictie intre precizia
selectiei ( determinata de marimea familiilor la testare ) si intensitatea
selectiei ( determinata de numarul de familii care intra la testare.
Exemplu familii mari la testare inseamna :
a. Multi indivizi in familie carora li se masoara performantele
precizie mare ( h2 > ) rezulta G >.
b. Putine in spatiul de testare proportia de retineri mare ( p )
rezulta intensitatea selectiei mica ( i ) rezulta G<
Aceasta contradictie a fost rezolvata de catre Robertson care a elaborat
marimea optima a familiei la testare ( n ).
n = 0,56 T .
sh2
0,56 = constanta
T = spatiul de testare
s = numarul minim de familii din care se retin masculii pentru evitatarea
consangvinizarii
In forma ei pura aceasta metoda se aplica rar , se aplica totusi in selectia
gainilor pentru numarul de oua fara evidenta originii. Cocosii si gainile
repartizate conform raportului de sexe , se cresc separat in boxe dar in
aceeasi sala ( c2 =0 ). Ouale se recolteaza separat de la fiecare familie ,
se incubeaza separat , tineretul femel este crescut separat si intra in
testare pentru numarul de oua la 20 de saptamani si iese la 40 de
saptamani.

Ref

Testare
20 sapt 1 2 3 ................. n

40 sapt _ _ _ _
Xf1 Xf2 Xf3 Xn

Clasare
CURS 10

Selectia combinata

Este cea mai eficienta metoda de selectie pentru caractere nelimitate de


sex si care nu impun sacrificarea animalelor pentru a le masura. Se
aplica la caractere cu heritabilitate mica si mijlocie si atunci cand
indivizii populatiei beneficiaza de aceleasi conditii de mediu ( c2 = 0 ).
Selectia combinata este alegerea indivizilor pe baza predictiei valorii de
ameliorare a lor in functie de performantele proprii exprimate ca abatere
de la performanta medie a familiei ( selectie intrafamiliala ) si pe baza
performantelor medii ale familiei exprimate ca abatere de la performanta
medie a contemporanilor ( selectie interfamiliala ).
Criteriul acestei metode de selectie il constituie indicele selectiei
combinate ( I ) care insumeaza estimatul valorii de ameliorare intra si
interfamiliale.
_ _ _
2 2
I = h intrafamiliala ( P Pf ) + h interfamiliala( Pf Pc )

Lush a simplificat acest indice si se numeste indicele Lush .


_ _ _
I = ( P P c ) + w ( P f Pc )

Acest indice de selectie se calculeaza pentru toti candidatii la selectie ,


pe baza valorii lui ei ierarhizandu-se .
w = coeficient sau factor de ponderare ( corectie ). El difera de la
familie la familie in functie de:

w = r- t n ,
1 t 1+(n-1)t

n = marimea familiei ( nr de rude )


r inrudirea medie din familie
t = coeficientul de asemanare fenotipica intre performantele rudelor

t = rh2 + c2

Aceasta metoda se aplica cand nu este corelatie de mediu comun => c 2


=0
Selectia combinata se aplica :
1. Selectia gainilor pentru numarul de oua cu evidenta originii
( existenta cuibarului capcana in hala )
2. Selectia vierilor si a scroafelor in sistemul englezesc de testare
pentru spor mediu zilnic si consum de furaje

Selectia pe rude colaterale ( pe colaterali )


Este selectia masculilor pe baza performantei medii a familiilor de surori
, semisurori sau amestec de surori si semisurori , exprimata ca abatere de
la performanta medie a contemporanelor lor .
Este o forma de selectie familiala , in care candidatul ( masculul ) nu are
performanta inclusa in media familiei .
Se aplica la :
1. Caractere limitate de sex ( numar de oua , prolificitate )
2. Caractere care impun sacrificarea animalelor pentru a le masura
( caractere legate de calitatea carcasei )
3. Caractere cu heritabilitate mica ( h2 < 0,25 )
4. Atunci cand familiile beneficiaza de aceleasi conditii de mediu ( c 2
=0)
Singura metoda de selectie cu care intra in competitie selectia pe
colaterali este selectia pe descendenti ( pentru astfel de caractere ).
In selectia taurilor pentru cantitatea de lapte Robertson si Rendel au
demonstrat superioritatea selectiei pe descendenti fata de cea pe
colaterali ; in selectia cocosilor pentru numarul de oua Lerner a aratat ca
cea mai eficienta este selectia pe colaterali ; in selectia vierilor pentru
calitatea carcasei Dickerson si Hazel au demonstrat ca selectia pe
colaterali este superioara celei pe descendenti .
Precizia selectiei pe colaterali este :
nrh2 ,
1+(n-1)rh2

r = 0,5 pentru surori , 0,25 pentru semisurori , 0,27 pentru amestec de


surori si semisurori
Lerner a elaborat un plan de selectie pentru o linie de gaini ouatoare , in
care gainile sunt selectionate prin selectie combinata ( I ) iar cocosii sunt
selectionati prin selectie pe colaterali .
Planul Lerner clasic

12 1/10 Ref

12512 125
125 12

8/ 3/

TESTARE = 1000 ASTEPTARE =


375
1 2 3 ....................... 12 1 2
3 ...................... 12
20 sapt
8 8 8 8
1
8 8 8 8
2
.
8 8 8 8 .
10
40 sapt
Selectie combinata (I) 125 Selectie pe
colaterali 12
(din 4
familii mama)

Acesta a prevazut ca linia de gaini sa fie formata din 125 de gaini si 12


cocosi ( raport de sexe 1 : 10 ) . Anual este reformat intregul efectiv ( d
= 1 an ) , gainile fiind selectionate prin selectionate prin selectie
combinata iar cocosii prin selectie pe colaterali.
In planul Lerner se lucreaza cu familie de mama ( de gaina ) .
Pe fiecare gaina din matca se retin 8 puicute care au fost obtinute in 4
serii de ecloziune ( 2 puicute pe serie ). Ca urmare , capacitatea de
testare ( T ) este egala cu 125 de gaini 8 puicute / gaina = 1000 de
locuri .
Corespunzator spatiului de testare exista spatiul de asteptare pentru
cocosei . Ei asteapta rezultatul testarii surorilor lor . Se retin pe fiecare
gaina din matca 3 cocosei => in asteptare total vor sta 125 gaini 3
masculi / gaina = 375.
Lerner a prevazut ca cei 12 cocosi reformati anual din matca sa se retina
din 4 familii de mama (tatii sa fie diferiti ).
Testarea productiei de oua dureaza intre 20 si 40 de saptamani.
La 40 de saptamani se calculeaza indicele selectiei combinate pentru
puicutele ramase , se ierarhizeaza si se vor retine 125 . Cei 12 cocosi vor
fi retinuti din 4 familii de mama , corespunzatoare primelor 4 familii
clasate pentru numarul de oua.

Selectia pe descendenti

Este selectia taurilor pentru cantitatea de lapte pe baza performantei


medii a fiicelor exprimata ca abatere de la performanta medie a
contemporanelor lor . Se aplica atunci cand indivizii bebeficiaza de
aceleasi conditii de mediu ( c2 = 0 ).
Prezicia selectiei pe descendenti este : n0,5 h2 .
2
1+(n-1)0,25h
Aceasta metoda de selectie are 2 neajunsuri:
- este tardiva , in sensul ca selectia taurasilor candidati nu poate fi
facuta decat dupa cunoasterea performantelor fiicelor lor; tinde sa
mareasca intervalul de generatie
- exista dificultati in interpretarea cauzalitatii progresului genetic
realizat intrucat sunt folositi
Sub aspectul costului este cea mai scumpa metoda de selectie. Pentru ca
taurasii candidati la selectie stau nefolositi la reproductie aproximativ 4
ani , in asteptarea rezultatului testarii fiicelor lor.
Planul selectiei pe descendenti a fost elaborat de catre Robertson ajutat
de Rendel si a coincis cu introducerea insamantarilor artificiale la
taurine.

Planul Robertson clasic

40
Ferme testare Ferma elita
60%
3 40% ani
1200 2
40 800
2
( 40 MT)
32
2

20 pentru insamantari artificiale Ferme de


productie

10 reforma

Etape :
1. Stabilirea marimii populatiei active : aceasta a fost rezultatul unei
optimizari. Populatia activa este reprezentata de efectivul de vaci
dintr-o rasa cuprins in controlul oficial al productiei. Marimea
populatiei active a fost stabilita la 2000 de vaci.
2. Impartirea populatiei active in 2 parti ( tot rezultatul unei
optimizari ) :
a. 40 % din vaci , cele mai bune => 2000 40% = 800 de vaci . Se
insamanteaza cu material seminal de la 2 tauri deja selectionati pe
descendenti care au durata medie de exploatare la reproductie de 3
ani , dupa care se reformeaza. Aceasta parte constituie fermele de
elita. Din aceste 800 de vaci se vor nominaliza mamele viitorilor
taurasi candidati la selectia pe descendenti.
b. 60 % din vaci => 2000 60 % = 1200 de vaci , se vor insamanta cu
material seminal de la taurasii candidati la selectia pe descendenti ,
cu scopul de a le produce fiicele pe performanta carora vor fi ei
selectionati. Aceasta parte constituie fermele de testare.
3. Se calculeaza numarul optim de fiice ( n ) necesare pentru a se
testa un tauras candidat. Cele 1200 de vaci din fermele de testare
vor produce in 3 ani 1200 fiice => capacitatea de testare = 1200
locuri.
n = 0,56 T = 0,56 1200 => n ~ 30 fiice / tauras candidat
sh2 2 0,25
4. Se calculeaza numarul taurasilor candidati:
T = 1200 fiice = 40 taurasi candidati
n 30 fiice/tauras
5. Cei 40 de taurari candidati vor fi produsi in 3 ani de 40 mame de
tauri : acestea vor fi nominalizate printr-o selectie combinata din
cele 800 vaci din fermele de elita. Proportia de nominalizare :
P = 40 = 0,05
800
6. Se considera ca in perioada de asteptare (4 ani ) se pierd 20% din
taurasii candidati : termina testarea 40 masculi 80 % = 32
masculi.
7. La sfarsitul testarii se face predictia valorii de ameliorare a celor
32 de taurasi candidati , se ierarhizeaza si se stabileste destinatia
lor astfel :
a. Primii 2 clasati vor inlocui reforma celor 2 tauri din fermele de
elita
b. O treime din cei ramasi => 30 / 3 = 10 taurasi ( ultimii clasati se
reformeaza ) .
c. Diferenta = 20 masculi sunt folositi pentru insamantari artificiale
in fermele de productie.

Selectia pe ascendenti

Este selectia indivizilor pe baza performantei ascendentilor exprimata ca


abatere de la performanta medie a contemporanilor lor. Precizia selectiei
pe ascendenti este rh2.
Conjunctura actuala pledeaza impotriva selectiei pe ascendenti pentru ca
performantele acestora nu sunt cunoscute de o maniera sigura si
completa ( datele provin din evidente ).Totusi se aplica in 2 situatii :
- ca o preselectie in fermele de elita pentru a fi urmata apoi de o
metoda de selectie cu mult mai precisa.
- in fermele de exploatare pentru lana si lapte , cand performantele
proprii vin tarziu in viata animalelor si nu este eficient pentru o
ferma sa intretina tot tineretul nascut pana atunci . In aceasta
situatie matca se imparte intr-un nucleu de prasila si intr-un nucleu
de productie . Numai descendentii nucleului de prasila vor fi
retinuti pentru inlocuirea reformelor ( femele si masculi ) in
ambele nuclee.
Nucleu de prasila = 2 necesarul de inlocuire in matca
Natalitate supravietuire
Nucleu prasila Nucleu
productie

Descendenti pentru carne

CURS 11

Metode de selectie pentru mai multe caractere

Exista situatii cand in obiectivul selectiei pot intra mai multe caractere.
De aceea este necesar :
- enumerarea caracterelor care urmeaza a fi ameliorate si nivelul
vizat pentru fiecare
- directia de ameliorare
- gradarea importantei caracterelor
Principii in stabilirea obiectivului selectiei atunci cand acesta cuprinde
mai multe caractere :
1. Obiectivul selectiei trebuie sa fie clar , precis : caracterele trebuie
enuntate exact si pe cat posibil masurabile obiectiv ( cm , g, kg etc)
si nu estimate subiectiv.
2. Obiectivul selectiei sa fie constant pe o perioada cat mai lunga de
timp . Orice schimbare in obiectivul selectiei , determina
schimbare si in raspunsul la selectie ( G).
3. Obiectivul selectiei trebuie sa fie simplu : in sensul ca sa cuprinda
numai caractere utile economic ( cantitate de lana , de lapte ,
greutate vie , nr de oua etc).
Criterii pentru acceptarea mai multor caractere in obiectivul selectiei :
1. Importanta economica relativa a caracterelor ( ai ) : caracterele sunt
acceptate sau nu in obiectivul selectiei in functie de importanta lor
economica . Suma importantei economice pentru fiecare caracter trebuie
sa fie egala cu 1 . Ea se exprima in fractii zecimale:
a1 + a2 + a3 +......+ an = 1
2. Heritabilitatea caracterelor ( h2 ) : aceasta determina direct precizia
selectiei , care la randul ei influienteaza raspunsul anual al selectiei ( G
). De aceea intereseaza ca in obiectivul selectiei sa intre caractere cu
heritabilitate mare , pentru ca si precizia selectiei sa fie mare.
3. Corelatia genetica intre caractere ( rG ) : arata cum modificarea unui
caracter poate influienta modificarea altui caracter . In obiectivul
selectiei este de dorit sa intre caractere independente ( necorelate genetic
) sau corelate pozitiv . In cazul corelatiilor negative , selectie pentru un
caracter inseamna selectie indirecta contra celuilalt caracter.

Metode de selectie pentru mai multe caractere :

A. Selectia in tandem ( succesiva filogenetic ) : se face selectie pentru


un caracter un anumit numar de generatii pana la ameliorarea lui ,
dupa care in obiectivul selectiei intra urmatorul caracter care
urmeaza a fi ameliorat , folosindu-se acelasi procedeu. Practic ,
selectia in tandem se reduce pentru un ciclu de selectie dat la
selectia pentru un singur caracter. Este o metoda care se aplica rar ,
ar fi eficienta atunci cand caracterele sunt necorelate sau corelate
pozitiv.
B. Selectia pe nivele independente ( succesiva ontogenetic ) : toate
caracterele din obiectiv sunt selectionate in aceeasi generatie , dar
nu in acelasi moment, ci la varste diferite ale candidatilor la
selectie ( in cursul ontogeniei lor ). Exemplu la ovine :
- primul caracter = greutatea vie la 5 luni : candidatii care sunt
selectionati pentru acest caracter devin retinuti pentru caracterul
urmator
- al doilea caracter = cantitatea de lana la 12 luni : retinutii pentru
acest caracter ( numai femelele ) , devin candidati pentru caracterul
3
- caracterul 3 = cantitatea de lapte la 30 de luni
Pentru fiecare caracter se fixeaza un barem , un prag minim care trebuie
indeplinit de fiecare candidat pentru a fi retinut din punct de vedere al
acelui caracter. Numarul retinutilor final = necesarul de inlocuire in
matca .

( 5 luni ) ( 12 luni)
I caracter II caracter

Retinuti caracter I Retinuti caracter II


= =
Candidati
initial
candidati caracter II candidati caracter IIIRetinuti final

Reformati caracter I Reformati caracter II

Selectia pe nivele independente se aplica atunci cand :


- caracterele sunt necorelate genetic ( rG = 0 )
- importanta economica relativa a caracterelor este egala pentru
fiecare ( a1= a2 = .... an )
- proportia de retineri este egala pentru fiecare caracter ( p 1=p2= ....pn
).

p/car = nr.retinuti final .


nr.candidati initial
n= nr.caractere
C. Selectie pe indici ( simultana ) : toate caracterele sunt selectionate
si in aceeasi generatie si in acelasi moment prin inglobarea tuturor
informatiilor privind valoarea de ameliorare intr-o singura cifra
numita indice sau index de selectie ( I ). La baza calculului
indicelui de selectie sta faptul ca valoarea de ameliorare globala a
unui individ ( genotip agregat ) este egala cu suma valorilor de
ameliorare pentru fiecare caracter ponderate cu importanta lor
economica relativa.
Indicele de selectie este de fapt un estimat al valorii de ameliorare
globale a unui individ.
H = ai Ai
H = genotip agregat
a = importanta economica relativa
i = nr. caractere
i = 1, 2 , 3 , ......., n.
I = b1P1(%) + b2P2(%) + ....... + bnPn(%)

Performantele se exprima in procente fata de performanta medie a


contemporanilor :
_
P(%) = P PC 100
PC
b1, b2, ........, bn = coeficienti de regresie care sunt dedusi din sisteme de
ecuatie complexe. Ei depind de :
1. Importanta economica relativa a caracterelor : in cazul selectiei
pe indici suma importantei economice pentru fiecare caracter este = cu
1.
a1+ a2+....+ an = 1
2. Heritabilitatea caracterelor
3. Corelatia genetica dintre caractere ( rG) : in cazul indicilor de
selectie simplificati corelatia genetica dintre caractere este 0 ( rG = 0 ).
I = a1h12P1(%) + a2h22P2(%) + .......... + anhn2Pn(%)
Acest indice de selctie se calculeaza pentru toti candidatii la selectie. Pe
baza valorii lui , ei se ierarhizeaza si se face selectia.
Dintre aceste 3 metode de selectie , cea mai eficienta dpdv
economic este selectia pe nivele independente pentru ca elimina pe
parcurs o parte dintre candidati ; cea mai efiecienta dpdv genetic este
selectia pe indici pentru ca indicele este un estimat al valorii de
ameliorare globale a individului .

Fenomenul de heterozis

_
Reprezinta superioritatea performantei medii a hibrizilor F 1 ( PAB ) fata
de performanta medie a populatiilor parentale: _ _
PA + P B .
2
Efectul de heterozis se exprima in fractii zecimale sau in procente fata
de media parentala :
_ _ _
_ PAB - PA +PB
HAB = 2 100
_ _
PA + P B
2

La baza heterozisului stau interactiunile genetice neaditive :


dominanta , supradominanta si epistazie. Fenomenul se heterozis este
opus depresiunii de consangvinizare. Prin imperecheri inrudite are loc o
crestere a homozigotiei ( la heterozis creste heterozigotia ) si se
manifesta efectul unor gene nefavorabile astfel ca performanta medie a
descendentilor consangvinizati este inferioara performantei medii a
parintilor neconsangvinizati.
La baza fenomenului de heterozis si a depresiunii de
consangvinizare stau frecventa genelor si marimea dominantei la locii
care controleaza caracterele respective.
Vor avea un efect de heterozis mare caracterele la care interactiunile
genetice neaditive sunt mari , adica caracterele cu heritabilitate mica
( caracterele de adaptabilitate : natalitate , viabilitate ; caracterele de
reproductie si materne : prolificitate , fecunditate , fertilitate )
Vor avea un efect de heterozis mijlociu caracterele cu h 2 mijlociu :
caracterele de crestere , cantitate de lapte , cantitate de lana , numar de
oua etc.
Vor avea un efect de heterozis slab sau inexistent caracterele cu h 2 mare :
procentul de grasime din lapte , procentul de proteina din lapte ,
greutatea oului etc.
Interactiunile genetice neaditive se formeaza si se desfac la fiecare
generatie. Ca urmare , indivizii superiori prin heterozis nu transmit bine
caracterele lor : ei sunt buni pentru productie si nu pentru reproductie.
Folosirea sistematica a heterozisului presupune existenta unor
populatii selectionate special care sa produca continuu hibrizi de
exploatare. Exista 2 metode de selectie pentru heterozis :
A. Selectia reciproc recurenta : este selectia indivizilor din 2 populatii
( A si B ) pe baza performantei medii a descendentilor lor hibrizi obtinuti
din imperecherea AB. Hibrizii sunt folositi numai pentru testare.
Liniile sunt mentinute prin reproductie in sine si se folosesc pentru
obtinerea in masa a hibrizilor de exploatare.
Masculii candidati la selectie din linia A se imperecheaza cu femele
candidate din linia B si invers , ei fiind seletionati pe baza performantei
medii a descendentilor lor hibrizi. Masculii selectionati se intorc in
propria linie unde activeaza prin imperechere cu femele din linia
respectiva si se va obtine o noua seria de candidati.
Linia A Linia B

Retinut Retinut

Candidati : + +

_ _ _
H1 H2 H3
( hibrizi directi )

I
_ _ _
H4 H5 H6
( hibrizi indirecti )

Aceasta selectie sta la baza obtinerii hibridului ouator ALBO 67 ( liniile


7 si 8 ale rasei Leghorn)
B. Selectia recurenta : selectia masculilor din linia A pe baza
performantei medii a descendentilor lor hibrizi obtinuti prin imperechere
cu femele candidate dintr-o linie numita tester . Aceasta linie tester poate
fi o populatie slabila genetic sau poate fi selectionata prin metodele
clasice de selectie. Aceasta metoda sta la baza obtinerii liniilor destinate
incrucisarii rotative la taurine si porci.
Linia A TESTER

Metode clasice
de selectie Retinut Metode clasice
de selectie

Candidati : + +

_ _ _
H1 H2 H3

Consangvinizarea ( endogamia )

Reprezinta imperecherea intre indivizi mai apropiat inruditi intre ei decat


media gradului de inrudire din populatie.
Consangvinizarea este un singur efect genetic : schimba frecventa
genelor si genotipurilor in populatie , creste frecventa genotipurilor
homozigote pana la fixare ( freceventa = 1) si scade frecventa
genotipurilor heterozigote.
Explicatia fenomenului de consangvinizare: indivizii ruda au gene
comune , identice prin origine. Prin imperecherea rudelor exista sansa ca
genele identice prin origine sa se intalneasca intr-un acelasi locus ,
homozigotic , la descendentul consangvinizat.
CURS 12

Masurarea gradului de consangvinizare


1. Pentru un individ X se masoara pe pedigreul structural cu ajutorul
coeficientului de consangvinizare ( Fx ).
FX = ( )n1+n2+1 ( 1+FA)
n1 = nr scimbarilor de generatie de la mama individului X la stramosul
comun cu tata
n2 = nr schimbarilor de generatie de la tatal individului X la acelasi
stramos comun cu mama
= se calculeaza consangvinizarea pentru fiecare stramos in parte si se
insumeaza
FA = consangvinizarea stramosului comun
Consangvinizarea unui individ X constituie jumatate din inrudirea
existenta intre parintii lui :

FX = r MT
2
2. Cresterea homozigotiei la nivel de populatie ( F ) se stabileste in
functie de numarul de femele si de masculi care participa la
reproductia populatiei :
F = 1 + 1
8M 8F
M nr masculilor de reproductie
F nr femelelor de reproductie
Intr-o populatie , conform raportului de sexe , numarul femelelor
este mult mai mare decat cel al masculilor . Ca urmare , se poate face
abstractie de contributia lor la cresterea homozigotiei.
F 1
8M
Din aceasta formula se poate afla numarul de masculi necesari intr-
o populatie pentru a mentine homozigotia la un anumit nivel.
M= 1 , F = in fractii zecimale
8 F
3. Cresterea homozigotiei la nivel de populatie se poate determina si
in functie de marimea efectiva a populatiei( Ne ). Notiunea de
marime efectiva a fost introdusa de catre Right pentru a compara
populatiile ca marime genetica.
!!!!!!Sunt mari dpdv genetic populatiile care dau o crestere a
homozigotiei mica pe generatie si invers.

F = 1 Ne = 1 .
2Ne 2F

Marimea efectiva a unei populatii ( Ne ) este marimea unei


populatii imaginare , echivalenta cu cea reala , care da aceeasi crestere a
homozigotiei pe generatie dar imaginata cu raporturi de sexe egala 1:1 ,
constante numeric de al lungul generatiilor si cu varianta marimii
familiei de retinuti ( 2f) egala cu 2 ( cauzata numai de intamplare fara
selectie ).
Pentru a compara populatiile ca marime genetica se aplica
urmatoarele 3 corectii:
1. Corectie pentru raport de sexe : in urma acestei corectii ,
populatiile au raport de sexe 1:1 este mai mare dpdv genetic
populatia care are mai multi masculi :

Necorectat = 4 M F
M+F

2. Corectie pentru constanta numerica de al lungul generatiilor : este


mai mare dpdv genetic populatia care provine din generatia
anterioara cu o marime efectiva mai mare.

Net = t .
1/Ne1 + 1/Ne2 + .... + 1/Net
Media armonica a marimilor efective la generatiile urmatoare
studiate
t = numarul de generatii avute in studiu
3. Corectie pentru varianta marimii familiei de retinuti : cu cat 2f
mai mic => marime efectiva mai mare , deci consangvinizare mai
mica . Singura metoda de selectie care dubleaza marimea efectiva
este selectia intrafamiliala (2f = 0 ).

Necorectat = 4 Net .
2 + 2f

La nivel de populatie pot exista urmatoarele tipuri de consangvinizare :


1. Consangvinizare curenta : care poate fi
a. Incestuasa : F = 12-25%
b. Apropiata : F = 6-12 %
Aceste tipuri de consangvinizare se intalnesc la liniile consangvinizate.
2. Consangvinizare necurenta :
a. Moderata : F = 1-6 % ( in medie 3 % ) acest tip de
consangvinizare se intalneste la liniile moderat consangvinizate
care pastreaza o mare asemanare genetica ( inrudire ) cu uniii
reproducatori remarcabili care au stat la baza formarii lor.
b. Indepartata : F < 1% - acest tip de consangvinizare este propriu
liniilor neconsangvinizate.
Cresterea homozigotiei la nivel de rasa F aproximativ 0,5 %.

Consecintele fenotipice ale consangvinizarii

1. Depresiunea de consangvinizare : reprezinta diminuarea


performantelor de productie si reproductie ale unei populatii
proportional cu cresterea consangvinizarii . Cresterea
consangvinizarii afecteaza mai ales caracterele cu heritabilitate
mica , implicate in procesul de adaptare a populatiilor la mediu
( natalitate , prolificitate , supravietuire , viabilitate etc ). Nu sunt
afectate de consangvinizare caracterele cu heritabilitate mare
( procentul de grasime din lapte , procentul de proteine din lapte ,
greutatea oului etc).
Principalul efect al consangvinizarii este considerat reducerea valorii
adaptative a populatiilor, fiind de regula daunatoare. Depresiunea de
consangvinizare este un fenomen complementar heterozisului :
afecteaza aceleasi caractere dar in directie contrara. Consangvinizarea
provoaca aparitia la homozigoti a genelor recesive , ca urmare
performanta medie a populatiei se modifica in directia genelor
recesive gene in general cu efecte nefavorabile.
La heterozis , performanta medie a populatiei se modifica in directia
genelor dominante .
Actionand intr-o directie contrara selectiei , consangvinizarea
limiteaza efectul acesteia in orice populatie.
2. Aparitia de anomalii ereditare : este cauzata de trecerea in stare
homozigota a unor gene letale sau semiletale .
3. Modificarea variabilitatii populatiei : populatia in care se face
consangvinizare tinde sa se imparta in 2 linii consangvinzate : una
homozigota pe o gena , cealalta homozigota pe gena alela. In
interiorul fiecarei linii pe masura ce consangvinizarea tinde catre
1 , varianta genetica intralinie tinde catre 0.
In interiorul fiecarei linii selectia nu mai are o baza , este ineficienta.
Depistarea animalelor valoroase este dificila pentru ca varianta genetica
este inexistenta. Varianta genetica intre linii creste , se dubleaza pentru
ca liniile sunt homozigote pe alele diferite. Acest procedeu este folosit
pentru obtinerea de hibrizi prin selectia si combinarea liniilor
consangvinizate.
4. Uniformitatea descendentei reproducatorilor homozigoti
( prepotenta ) : fiind homozigot , un individ obtinut prin
consangvinizare da descendenti mai uniformi . Indivizii obtinuti
prin incrucisare, fiind heterozigoti , dau descendenti cu o
variabilitate mai mare. Ca urmare , consangvinizarea da animale
bune pentru reproductie , iar incrucisarea pentru productie.
Aplicarea consangvinizarii este recomandata fermelor de elita care
produc reproducatori ce activeaza in fermele de productie.
5. Infuienta consangvinizarii asupra asemanarii genetice dintre
rude ( inrudiri ) : imperecherile inrudite fac ca un stramos sa se
repete in pedigreu . Genele unui stramos pot ajunge la un urmas pe
mai multe cai. Right a completat formula inrudirii colaterale tinand
cont si de consangvinizarea stramosului comun ( F A ) precum si de
situatia in care indivizii X si Y ar fi fost ei insisi consangvinizati
( FX si FY ) :

rxy = ( )n1+n2( 1+ FA) .


(1 + Fx) ( 1 + Fy )
Deriva genetica ( drift genetic sau proces dispersiv )
Este evolutia frecventei genelor intr-o directie imprevizibila , dar intr-o
cantitate previzibila in populatii mici . In aceste populatii directia
ameliorarii nu mai este data de selectie , ci de intamplare.
Cauzele derivei genetice :
1. Marimea efectiva mica a populatiilor ( Ne mic )
2. Fluctuatii in directia si intensitatea selectiei : in aceste
populatii , unele gene vor suferi o marire a frecventei lor
catre 1 , fara nici o justificare , iar alte gene isi vor micsora
frecventa lor catre 0.
Limita derivei o reprezinta fie eliminarea genei ( frecventa = 0 ) , fie
fixarea genei ( frecventa = 1 ) , adica homozigotie. Cantitatea de
modificare a frecventei genelor se estimeaza cu ajutorul deviatiei
standard :
= pq .
2Ne
p si q = reprezinta frecventele initiale ale celor 2 gene alele
Ne = marimea efectiva a populatiei

Incrucisarea ( exogamie , hibridare , imigratie )


Reprezinta imperecherea intre indivizi mai indepartat inruditi intre
ei decat media gradului de inrudire din populatie.
Clasificarea metodelor de incrucisare :
1. Dupa gradul inrudirii :
A. Imperecherea de animale din specii diferite ( care in trecut se
numeai hibridari ) :
Exemplu :
- taurine zeb ( Africa )
- taurine yak ( Asia Centrala )
- magar iapa ( catar)
- armasar magarita ( bardou )
B. Imperecherea de animale din rase diferite ( in trecut se numeau
incrucisari iar produsii metisi )
C. Imperecherea de animale din linii diferite ( astazi se numesc
hibridari iar produsii hibrizi )
2. Dupa scop :
A. Incrucisari de ameliorare a populatiilor : care au ca scop
formarea unor populatii relativ noi :
a. Incrucisarea de substituire ( absorbtie )
b. Incrucisarea de infuzie
c. Incrucisarea pentru formarea de rase noi de sinteza
B. Incrucisari industriale sau comerciale : care au ca scop formarea
hibrizilor de exploatare beneficiind de un efect de heterozis pentru
anumite caractere ale acestora. Hibrizii nu se mai imperecheaza intre
ei , deci nu se vor mai forma populatii noi . Ei sunt produsi la fiecare
generatie ca ramuri colaterale ale populatiilor pure. Pot fi :
a. Incrucisarea simpla
b. Incrucisarea dubla :
- dubla de intoarcere ( back-cross )
- tripla
- cvadrupla
c. Incrucisarea rotativa
Consecintele incrucisarii
1. Incrucisarea schimba frecventa genelor si ca urmare performanta
medie a populatiilor . Hibrizii de prima generatie vor avea 50% din
genele unei populatii si 50% din genele celeilalte populatii si ca
urmare , o frecventa a genelor si o performanta medie intermediara
intre cele 2 populatii. Incrucisarea este un mijloc mai puternic
decat selectia de schimbare a frecventei genelor , insa actiunea ei
este plafonata la nivelul frecventei genelor populatiei imigrante.
2. Incrucisarea modifica frecventa genotipurilor in populatie : creste
frecventa genotipurilor heterozigote si ca urmare se produce
fenomenul de heterozis ( scade frecventa genotipurilor homozigote
).
3. Incrucisarea afecteaza variabilitatea populatiei : indivizii din
generatia F1 sunt de regula mai uniformi decat parintii din 2
motive :
a. Dominanta mascheaza genele recesive
b. Hibrizii sunt in general mai putin sensibili la variatiile conditiilor
de mediu fata de animalele din populatiile pure

CURS 13

Incrucisari de ameliorare a populatiilor

A. Incrucisarea de substituire ( de absorbtie , tranformare , implantare


sau granding-up ) : este imperecherea sistematica a femelelor dintr-o
populatie locala , precum si a descendentelor acestora , timp de mai
multe generatii cu masculi dintr-o populatie imigranta , de regula mai
buna cu scopul de a o inlocui pe prima cu cea de a doua , de a o
transforma radical , de a o implanta intr-un mediu nou , de a o ridica la
nivelul celei perfectionate.
Incrucisarea de substituire se aplica in 2 situatii :
1. Pentru inlocuirea unei populatii locale de regula rasa , mai slab
productiva cu o populatie mai perfectionata . Exemplu : Sura de
Stepa a fost substituita prin Simmenthal sau Bruna elvetiana ;
Rosie Dobrogeana Friza ; Tigae , Turcana Merinos .
2. Se aplica pentru transmiterea progresului genetic in structura de
multiplicare a piramidei ameliorarii , de la fermele de elita la cele
de productie. Genofondul fermelor de multiplicare si productie este
substituit prin genofondul fermelor de elita.
Dupa 4 generatii de incrucisare de absorbtie exista deja in populatie
indivizi care detin toate genele populatiei imigrante. In acest moment se
poate sista incrucisarea si se imperecheaza femele si masculi cu acelasi
procent de gene imigrante. In continuare se poate actiona numai prin
selectie. Se considera ca in general procesul de absorbtie dureaza 4 6
generatii.
Locale ( L ) Imigranti ( I )
( 0% I) ( 100% I)

(50% I) (100% I)

(75% I) (100% I )

(87,5% I) (100% I)


93,75% I 93,75% I
SE SISTEAZA
6,25% L 6,25% L
INCRUCISAREA
F1 = 0 + 100 = 50% I
2
R1I = 50 + 100 = 75% I R1I = prima generatie de reintoarcere
la rasa imigranta
2
R2I = 75 + 100 = 87,5% I
2
R3I = 87,5 + 100 = 93,75% I
2

B. Incrucisarea de infuzie : este imperecherea femelelor dintr-o rasa


locala timp de o generatie cu masculi dintr-o rasa imigranta , dupa care
in generatiile urmatoare se revine la imperecherea cu masculi din rasa
locala scazandu-se procentul de gene imigrante pana la nivelul dorit.
In acel moment se poate sista incrucisarea si se imperecheaza femele si
masculi cu acelasi procent de gene imigrante.
In trecut incrucisarea de infuzie era folosita pentru corectarea unor
defecte (se numea improspatare de sange ) sau pentru evitarea
consangvinizarii.
Astazi incrucisarea de infuzie se foloseste pentru a spori variatia genetica
in populatiile indelung selectionate care au intrat intr-un asa numit
platou genetic datorita epuizarii variabilitatii genetice.
Locale ( L ) Imigranti ( I )
(0% I) (100% I)

(50% I ) (0% I )

(25% I ) (0% I )

SE SISTEAZA
INCRUCISAREA

12,5% I 12,5% I
87,5% L 87,5% L

F1 = 0 + 100 = 50% I
2
R1L = 50 + 0 = 25% I R1 L = prima generatie de reintoarcere la
rasa locala
2
R1L = 0 + 25 = 12,5% I
2

C. Incrucisarea pentru formarea de rase noi de sinteza : este


imperecherea de animale din populatii complementare care vizeaza
combinarea la o singura populatie a caracterelor dorite de la 2 sau mai
multe populatii. Populatia nou formata se numeste de sinteza . Ea nu mai
poate fi considerata echivalenta cu nici una in care a intrat in combinatie.
In functie de scop si de populatie se pot imagina diferite scheme de
incrucisare ( nu exista o schema predefinita ).

Incrucisarile industriale sau comerciale

A.Incrucisarea simpla : este imperecherea intre 2 populatii cu scopul


obtinerii hibrizilor F1 pentru exploatare . Hibrizii nu mai sunt retinuti si
folositi la reproductie. Se aplica :
- in obtinerea gainilor ouatoare in sistemele semiintensive ca rasa
materna Leghorn iar ca rase paterne pot fi folosite Rhode Island sau
New Hampshire
- in efectivele de vaci de lapte cu natalitate normala ( 80 % ) , 20 30 %
din vaci se pot imperechea ( insamanta ) cu tauri din rase de carne in
scopul obtinerii tineretului taurin pentru carne. Exemple : Hereford ,
Charolaise , Aberdeen Angus rase de carne.
- in efectivele de ovine cu prolificitate 100% , 40 50 % din oi se pot
imperechea cu berbeci din rase de carne ( Oxford , Suffolk ) in scopul
obtinerii mieilor pentru ingrasat .
Hibridul simplu beneficiaza numai de efectul propriu de heterozis,
nu si de heterozisul matern pentru ca femelele hibride F1 nu sunt folosite
la reproductie.

B. Incrucisarea dubla
1. Incrucisarea dubla de intoarcere ( back-cross ) : se foloseste
pentru amelioarea porcilor pentru exploatare . Femelele hibride F1
obtinute prin imperecherea a 2 rase materne se imperecheaza cu masculi
ce apartin uneia din rasele materne. Se obtin hibrizi dubli de intoarcere.

( Landrace Marele Alb ) Landrace


( Landrace) ( Marele Alb)


50% L 100%L
50% MA

Hibrizi dubli de intoarcere

75% L
25% MA

Efectul de heterozis al unui hibrid dublu de intoarcere este urmatorul :


- beneficiaza de heterozis matern ( femele hibride F1 sunt folosite la
reproductie )
- efectul propriu de heterozis este aproximativ din cel al unui
hibrid simplu
2. Incrucisarea tripla : femele hibride F1 obtinute din
imperecherea a 2 rase materne se imperecheaza cu masculi ce apartin
unei a 3 a rase. Se foloseste pentru ameliorarea porcilor pentru carne ,
oilor pentru carne , gainilor ouatoare si curcilor pentru carne.
( A B) C
A B


50% A 100% C
50% B

Hibrizi trirasiali sau triliniari

25% A
25% B
50%
a. La porci : femelele hibride F1 obtinute din imperecherea a 2 rase
materne ( femele Landrace ori masculi Marele Alb ) se imperecheaza cu
masculi ce apartin unei a 3-a rasei ( Duroc , Pietrain , Hampshire )
pentru conformatie corporala si calitatea carcasei. Se obtin astfel hibrizi
trirasiali pt exploatare.
b. La ovine : oile rustice exploatate pe pasuni de munte ( Tigae ,
Turcana ) se imperecheaza cu berbeci din rase prolifice ( Romanov ,
Landrace Finlandez ) si se obtin femele hibride F1 care se exploateaza
pe pasuni de deal si se imperecheaza mai departe cu berbeci din rase de
carne ( Oxford , Suffolk ) in scopul obtinerii mieilor pentru carne care se
exploateaza pe pasuni de ses. Acest procedeu se numeste stratificare
ecologica.
c. La gaini : hibridul Albo 70 este format din trei linii ale rasei Leghorn
( triliniar ) . Hibridul Roso 70 este format din 3 linii al rasei Rhode
Island ( triliniar ).
d. La curci : puii de curca pentru carne sunt hibrizi triliniari broileri .
!!! Incrucisarea tripla este cea mai eficienta , efectul propriu de heterozis
si efectul matern de heterozis sunt maxime .
3.Incrucisarea cvadrupla : este folosita pentru ameliorarea gainilor
pentru carne . Femelele hibride F1 obtinute din imperecherea a 2 rase
materne se imperecheaza cu masculi hibrizi F1 obtinuti din
imperecherea a 2 rase paterne si se obtin hibrizii pentru exploatare
tetrarasiali sau tetraliniari. Pentru obtinerea puilor de gaina pentru carne
se folosesc urmatoarele linii : linii materne N si H ale rasei Plymouth
Rock alb ( numar mare de oua , fecunditate si fertilitate mare ) linii
paterne CY1 si CY2 ale rasei Cornish ( pentru calitatea carcasei si
conformatie corporala ).
Linii materne Linii paterne
N H CY1 CY2


50% N 50% CY1
50% H 50% CY2

Hibrizi tetraliniari ( broileri )

25% N
25% H
25% CY1
25% CY2
Hibridul cvadruplu este mai putin productiv decat cel triplu , el
beneficiaza insa si de efectul de heterozis patern.

C. Incrucisarea rotativa : efectul de heterozis al unui hibrid rotativ este


cel mai mic , insa incrucisarea rotativa are o mare simplitate tehnologica
in aplicare. Se foloseste in fermele de exploatare pentru porci.
Efectivul de scroafe este impartit in 2 ,3 sau 4 grupe in functie de
numarul raselor din care provin masculii care participa la rotatie .
Femelele dintr-un grup se imperecheaza cu vieri ce apartin unei anumite
rase primind o marcare de grup distincta. Fiicele unui grup se
imperecheaza cu vierii ce apartin rasei cu care se imperecheaza grupul
vecin , primind la fatare marcarea corespunzatoare.
Duroc =

Landrace
Marele Alb