Tipologiile si componentele

Inteligentei Emotionale
 Cuprins
1. Definirea termenului
2. Componentele inteligentei emotionale
3. Cunoasterea emotionala proprie si imaginea sinelui
4. Asertivitatea
5. Stima de sine
6. Toleranta la stres
7. Rezolvarea de probleme
8. Responsabilitatea sociala
9. Flexibilitatea
10. Controlul impulsurilor
11. Optimismul

1. Definirea termenului
 Termenul de inteligenta emotionala a fost folosit pentru prima data intr-un
articol din anul 1990 de catre psihologii Peter Salovey si John Mayer .Cu toate ca
acest termen este relativ nou, componentele conceptului inteligenta
emotionala pot fi datate pana la arhicunoscuta afirmatie a lui lui Socrate:
Cunoaste-te pe tine insuti. In Biblie, atat in Vechiul cat si in Noul Testament se
gasesc urmatoarele afirmatii: Nu fa altuia ce tie nu-ti place si Iubeste-ti
aproapele ca pe tine insuti . Acestea pot fi vazute ca elemente de Inteligenta
Emotionala.

In 1983 Howard Gardner a introdus conceptul de Inteligente Multiple. El

argumenta ca exista nu doar un singur tip de inteligenta ca si cea masurata prin
teste si dezvoltata in cadrul scolar, ci multiple tipuri de inteligente. El a inventat
sintagma : Nu intrebati, cat de destepti sunteti, ci cum sunteti inteligenti.
Gardner a identificat 7 tipuri de inteligenta diferite de abilitatile comunicative si
matematice uzuale. Printre aceastea, el a inclus si doua abilitati personale: auto-
constientizarea starilor interioare si interactivitatea sociala eficienta.

Cele 7 tipuri de inteligente ale lui Gardner sunt:

- Inteligenta Matematica
- Inteligenta Interpersonala
- Inteligenta Spatiala
- Inteligenta Ritmica
- Inteligenta Intrapersonala
- Inteligenta Kinestetica
- Inteligenta Lingvistica

De la inceput poate fi observat ca inter-personalul si intra-personalul sunt

vazute ca doua inteligente separate si corespund cu definitia de Inteligenta
Emotionala. Inteligenta Emotionala este abilitatea de a incuraja oamenii, de a ii
face sa lucreze impreuna si de a ii motiva sa dea tot ce au mai bun pentru
realizarea unui anumit scop. De aceea mai multe studii au clasificat inteligenta
emotionala ca fiind cea mai importanta competenta de baza care determina
succesul unei companii.
 Inteligenta Emotionala este un alt fel de istetime. Este puterea de a actiona
sub presiune, increderea de a construi relatii fructuoase, curajul de a lua decizii si
viziunea de a crea viitorul. Inteligenta Emotionala este in legatura cu leadership si
creativitate si este o abilitate care poate fi invatata. Consta in puterea de a
constientiza sentimentele si de a identifica sursa lor.

Putem spune ca Inteligenta Emotionala stabileste importanta emotiilori in

viata de zi cu zi.

2. Componentele Inteligentei Emotionale

Conform lui Goleman se evideniaz 4 componente ale Inteligenei Emoionale:
1. Autocunoaterea

-Autocunoaterea Emoional

-Autocunoaterea Realist i Corect

-ncrederea n sine

2. Autocontrolul

-Autocontrol emoional

-Transparena & meninerea integritii

-Adaptabilitate & adaptabilitate la schimbare

-Orientarea spre rezultate

-Iniiativa

-Optimism & perseveren

3. Social Awareness (contiina social, de grup)

-Empatie (simirea sentimentelor i perspectivei celorlalti, interes real fa de

grijile celorlalti)

-Orientarea spre sarcin

4. Managementul relaiilor interpersonale

-Dezvoltarea altora, a abilitilor acestora, coaching

-Leadership inspiraional

-Catalist al schimbrii (iniierea i managementul schimbrii)

-Influena (un rol important l joac persuasiunea)

-Managementul conflictelor (legat de negocierea i rezolvarea disputelor)

-Lucrul n echip i colaborarea (crearea de sinergie de grup n urmrirea
scopurilor grupului)

Primele dou componente sunt privite ca i componente personale ale

Inteligenei Emoionale, n timp ce celelalte 2 sunt privite ca i componente
sociale ale Inteligenei Emoionale.

3. Cunoasterea emotional proprie si imaginea sinelui

Estimarea gradului de constientizare a inteligentei emotionale

Estimarea gradului de contientizare al inteligenei emoionale reprezint

totalitatea evalurilor, interpretrilor, impresiilor legate de propria persoan, de
cei din jur i de diverse situaii. Aceste estimri sunt n mare msur determinate
de mediul familial, experienele anterioare, sistemele de convingeri i valori i iau
forma unui dialog interior. Estimarea gradului de contientizare al inteligenei
emoionale ajut la nelegerea modului n care dialogul interior influeneaz
sentimentele, aciunile i reaciile, acestea putnd fi schimbate n funcie de
diverse situaii.

Senzatiile si emotiile

Prin simturi se primesc informatii despre situatiile, evenimentele si persoanele din

jur. Este important, sa se faca diferenta intre informatiile senzoriale si estimari.
Destul de des perceptiile sunt filtrate si transformate de estimarile noastre. Cu cat
creste gradul de constientizare cu atat mai mare este abilitatea de a lua in
considerare procesul de filtrare si se poate face distinctia intre senzorial si
estimare. Fiind capabil sa-ti acordezi simturile, poti monitoriza, clarifica si schimba
estimarile de cate ori este necesar. Persoanele cu o inteligenta emotionala
dezvoltata au capacitatea de a intelege la nivel emotional perspective diferite
asupra unei singure situatii, capacitatea importanta in rezolvarea flexibila de
probleme.

Imaginea de sine

Imaginea de sine a unei persoane este imaginea mentala pe care o are despre ea,
imagine care in general este destul de rezistenta la schimbare, continand
elemente care sunt disponibile observarii de catre ceilalti, dar si elemente care au
fost invatate de persoana prin experientele sale directe sau prin internalizarea
judecatilor de valoare emise de altii. Imaginea proasta despre sine este in general
rezultatul acumularii de catre persoana a criticilor care i-au fost adresate in
copilarie si care duc la lezarea propriei imagini si a felului in care se percepe.

4. Asertivitatea
Definitia asertivittii

Ca si ascultarea si empatia, asertivitatea este o aptitudine care poate fi

dezvoltata. Asertivitatea iti sustine drepturile, iti protejaza spatiul personal si iti
exprima punctul de vedere, nevoile si sentimentele intr-un mod potrivit din punct
de vedere social, onest si direct.

Afirmarea eficient de sine

Persoanele asertive isi indeplinesc nevoile proprii fara a afecta nevoile celorlalti.
Persoanele asertive cauta sa-si imbunatateasca relatiile cu celelalte persoane, sa
mentina respectul reciproc si sa-si apere atat interesele lor cat si cele ale celor din
jur. Comportamentul asertiv duce la multumire, control si stima de sine.
Exprimarea directa nu inseamna sa se spuna primul lucru care trece prin minte ci
reprezinta o exprimare increzatoare si controlata, la timpul potrivit si
corespunzator situatiei. Asertivitatea nu este o modalitate de manipulare sau de
inducere in eroare a celorlaltii cu scopul de a obtine ceea ce ne dorim. Ea nu
suprima drepturile sau demnitatea altei persoane.

5. Stima de sine
Definitia stimei de sine

Stima de sine este un termen utilizat pentru evaluarea globala a persoanei privitor
la propria sa valoare. Stima de sine cuprinde credinte (de tipul sunt sau nu sunt
competent) si emotii (de genul triumf, disperare, mandrie, rusine). Stima de sine
se poate aplica la o anumita situatie particulara (de exemplu referitor la profesie)
sau are extindere globala (sunt o persoana buna, sau nu sunt bun de nimic). Stima
de sine este o caracteristica personala stabila, cu mici variatii in decursul timpului.

Stima de sine explicit si implicit

Stima de sine implicita se refera la inclinatia persoanei de a se auto-evalua in

maniera spontana, automata sau inconstienta. Stima de sine explicita este
evaluarea constienta dupa auto-reflectie. Atat stima de sine implicita, cat si stima
de sine explicita sunt elemente ale conceptului global de stima de sine. Stima de
sine implicita a fost definita ca efectul identificat introspectiv al atitutdinii fata de
sine in relatie cu obiecte si disociat de obiecte.

Formarea stimei de sine

Stima de sine se formeaza pe baza mai multor factori: relatia dintre persoana si
familia sa, prietenii apropiati, colegii de serviciu, grupul religios/politic din care
face parte. Aceasta deoarece oamenii au tendinta sa se compare cu ceilalti. Stima
de sine negativa este un factor de risc pentru tulburarile de comportament
alimentar cum sunt bulimia si anorexia.

Cresterea stimei de sine

Cresterea stimei de sine este prima interventie in consilierea scolara si

vocationala. Tehnicile de crestere a stimei de sine sunt generic cunoscute sub
numele de intarirea eului, acestea fiind de domeniu integrativ, si putandu-se
realiza prin mijloace cognitivcomportamentale, de tip gestalt, in cadrul
programarii neurolingvistice sau prin tehnici de hipnoterapie.

6. Toleranta la stres
Definitia stresului
Stresul psihologic se refera la incapacitatea unei persoane de a raspunde adecvat
la amenintarile emotionale sau fizice, reale sau imaginare. Semnele stresului sunt
cognitive, emotionale, fizice sau comportamentale, incluzand: gandirea
defectuoasa, o privire de ansamblu negative, griji excesive, instabilitate
dispozitionala, iritabilitate, agitatie, incapacitatea de a se relaxa, sentimentul
singuratatii, izolare, depresie, dureri somatice, diaree sau constipatie, ameteli,
greturi, dureri toracice, palpitatii, mancatul in exces sau pierderea apetitului,
neglijarea responsabilitatilor, cresterea consumului de alcool, nicotina sau
droguri.

Frustrarea si toleranta la stres

Tolerana la stress include un repertoriu de rspunsuri adecvate la situaii

stressante. Oamenii cu toleran bun la stress tind s fac fa crizelor i
problemelor n loc s cedeze sentimentelor de neajutorare i dezndejde.
Anxietatea care apare atunci cnd tolerana la stress nu funcioneaz n mod
adecvat are un efect suprtor asupra performanelor generale pentru c duce la
slbirea puterii de concentrare, creaz dificulti n luarea deciziilor i duce la
probleme de ordin somatic, cum sunt tulburrile de somn.

Managementul stresului

Managementul stresului se refera la ameliorarea stresului si in special a stresului

cronic, cu scopul imbuntatatirii functionarii zilnice. Managementul stresului a fost
dezvoltat pornind de la premiza ca stresul nu este un raspuns direct la agentul
stresor, ci mai degraba la resursele si abilitatile persoanei de a media raspunsul la
agentul stresor. Este necesar sa identificam inainte de toate care sunt factorii
centrali in controlul stresului pentru persoana respectiva. Stresul poate fi redus
schimband perceptia persoanei asupra agentului stresor. Tehnicile de
management al stresului difera functie de paradigma teoretica, dar in

general includ:

- trainingul autogen

- terapia cognitiva
- rezolutia conflictului

- etc.

7. Rezolvarea de probleme
Neajutorarea nvtat
Neajutorarea nvat este situaia n care o persoan a nvat s se comporte
neajutorat, chair dac are posibilitatea de a se ajuta pe sine pentru a evita
circumstanele neplcute sau duntoare la care a fost supus. Respectiv
persoana are impresia c nu poate controla rezultatul unei situaii. Neajutorarea
nvat este de asemenea o problem motivaional: persoana care nu a reuit n
trecut s ndeplineasc o sarcin ajunge la concluzia eronat c nu i poate
mbunti performanele. Neajutorarea nvat poate fi folosit ca i scuz.

Rezolvarea eficient de probleme

Rezolvarea de probleme este un proces mental si parte a procesului mai larg al

problemei, care include gasirea problemei si modelarea problemei. Considerata
una din cele mai complexe functii intelectuale, rezolvarea de probleme este
definita ca si proces cognitiv de ordin inalt care necesita modularea si controlul
mai multor abilitati. Problemele care par de nerezolvat au in general mai multe
caracteristici comune:

- lipsa de transparenta sau de claritate a situatiei

- scopurile multiple

- complexitatea

- constrangerile temporale si lipsa de predictibilitate dinamica

Rezolvarea problemelor dificile necesita despartirea pe componente a acestor

caracteristici.

8. Responsabilitatea sociala
Definitia responsabilittii sociale
Responsabilitatea sociala este o ideologie sau teorie conform careia o organizatie
sau persoana are obligatia de a actiona in beneficiul societatii. Responsabilitatea
sociala poate fi pasiva, de genul evitarii angajarii in acte negative sau daunatoare,
sau activa, de tipul activitatilor realizate in beneficiul social.

Responsabilitatea social si stima de sine

Cu cat stima de sine a persoanei este mai crescuta, cu atat cresc sansele ca ea sa
se implice in mod direct in acte care denota responsabilitate sociala. Persoanele
cu stima de sine scazuta sunt prinse de obicei in doua tipuri de capcane:

- confuzia responsabilitatii sociale cu asumarea responsabilitatii in orice situatie, si

in mod

special in situatii care in mod normal nu ar trebui sa fie responsabilitatea

persoanei in cauza. De obicei in aceste situatii avem de-a face cu fenomenul
victimizarii.

9. Flexibilitatea
Definitia flexibilittii
Flexibilitatea este o trasatura de personalitate, reflectand gradul in care persoana
poate gestiona schimbarea in diverse circumstante si in care se poate gandi la
probleme intr-un mod nou si creativ.

Flexibilitatea si reactia la schimbare

Reactia la schimbare este cu atat mai buna cu cat flexibilitatea persoanei este mai
crescuta. Persoanele putin flexibile au dificultati de gestionare a schimbarilor,
putand apare reactii diverse la stres si in mod frecvent reactii anxioase.
Flexibilitatea implica de asemenea capacitatea de gandire pozitiva si un
management eficient al stresului si timpului. Rigiditatea este in multe situatii o
forma de aparare psihologica, ca urmare a faptului ca schimbarea esteperceputa
ca un potential pericol.

10. Controlul impulsurilor

Strategiile de reglare emoional specific pot fi difereniate pe parcursul
desfurrii rspunsului emoional. Emoiile ncep cu evaluarea indiciilor
emoionale, care declaneaz o serie de tendine de rspuns coordonate care
implic sisteme experieniale, comportamentale i fiziologice. Odat ce apar
aceste tendine de rspuns, ele pot fi modulate. Strategiile de reglare emoional
sunt diferite, funcie de locul n care au un impact primar asupra proceselor
generatoare de emoii. Strategiile de reglare a emoiilor centrate pe antecedente
cuprind:

- selecia situaiei

- modificarea situaiei

- deturnarea ateniei

- modificarea cognitiv

Managementul furiei

Managementul furiei se refera la un sistem de tehnici psihoterapeutice si exercitii

prin care o persoana cu furie excesiva sau incontrolabila isi poate controla sau
reduce factorii declansatori si efectele unei stari emotionale de tip furie.
Metodele de management a furiei se centreaza pe echilibrul dintre controlul
emotional si permiterea exprimarii libere a emotiilor intr-un mod sanatos. Aceste
metode includ:

- metode directe, care implica modificari comportamentale si invatarea

asertivitatii

- identificarea cauzelor furiei

- centrarea pe scopul discutiei

11. Optimismul
Gndirea de tip catastrofic
Gandirea de tip catastrofic face parte din triada cognitiva descrisa de Beck si
implica:

- ganduri negative despre sine, de exemplu convingerea persoanei ca nu are

valoare

- ganduri negative privitoare la mediu, de exemplu convingerea ca lumea este

nedreapta

- ganduri negative privitoare la viitor, de exemplu ideea ca viitorul este lipsit de

speranta

Gndirea pozitiv

Stilul explicativ al persoanelor cu gandire de tip catastrofic este foarte diferit

comparativ cu al persoanelor care au o gandire de tip pozitiv. Optimismul si
pesimismul provin din modul in care oamenii isi explica diverse evenimente.
Exista trei dimensiuni tipice ale explicatiilor evenimentelor, si anume:

- stabil versus instabil

- intern versus extern

- global versus specific

Justificarile optimiste ale experientelor negative sunt atribuite factorilor externi,

cu tendinta de a nu aparea reagulat (instabil) si cu limitare la anumite domenii
(specific). Experientele pozitive pe de alta parte sunt etichetate de oameni ca
interne, stabile si globale. Persoanele pesimiste sau cu gandire de tip catastrofic
au tendinta de a atribui intamplarile negative unor factori interni, de a le
considera cvasi-permanente si cu reflectare globala. Stilul explicativ este evaluat
fie cu ajutorul testului de orientare in viata, fie prin aplicarea chestionarului
stilului atributiv.