GENERALITATI (DEFINITIE, CLASIFICARE, DATE EPIDEMIOLOGICE).

Definitie:
Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale,in plan sagital (antero-posterior),
prin exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientata
posterior.
Exista insa, cazuri rare, atipice,cand coloana se incurbeaza invers (cifoza
cervicala, lordoza dorsala sau cifoza lombara).

Generalitati:
Coloana vertebrala sau scheletul axial reprezinta elementul anatomic, care joaca
un rol deosebit de important in mentinerea verticalitatii corpului omenesc. Ea are,de
asemenea, un important rol static si dinamic,ca suport fix al segmentelor din jumatatea
superioara a corpului si ca ax mobil al trunchiului si gatului.
Coloana dispune de un mare grad de mobilitate ce intereseaza articulatiile
intervertebrale,avand amplitudine variabila de la o regiune la alta, pozitiile si miscarile
ei fiind asigurate atat de musculatura proprie cat si de cea a celorlalte segmente ale
corpului.
Coloana vertebrala este alcatuita dintr-un numar de 33-34 de vertebre grupate in 5
regiuni si anume :
-regiunea cervicala (7 vertebre);
-regiunea toracala (12 vertebre);
-regiunea lombara (5 vertebre);
-regiunea sacrata (5 vertebre);
-regiunea coccigiana (4-5 vertebre).
In plan antero-posterior,coloana prezinta patru curburi fiziologice (lordoza
cervicala-cifoza toracala-lordoza lombara si cifoza sacro-coccigiana).Aceste curburi au
aparut ca o adaptare a omului la pozitia de ortostatism, astfel :curbura toracala o gasim
la nou-nascut; curbura cervicala apare in urma adaptarii organismului uman la pozitia
sezand, iar cea lombara apare odata cu dobandirea pozitiei ortostatice si a deprinderii
mersului.Tot acum apar si solicitarile asupra coloanei si asupra musculaturii ce asigura
mentinerea ei in pozitie fiziologica.
Coloana vertebrala poate prezenta deformari in plan fontal, sagital sau combinate.

Clasificare.
 1) Dupa localizare:
* Cifoza dorsala este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala
Este cea mai frecventa deviatie a coloanei.
* Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara),este o accentuare a celor
doua curburii vertebrale,echilibrate si compensandu-se reciproc.
* Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta prin retroversia
bazinului,compensata dorsal.
* Cifoza cervicala reprezinta inversarea curburii lordotice cervicale.
* Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de infundarea
toracelui. Este o cifoza lunga, intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara.

2) Dupa etiologie:
A. Functionale (nestructurale).Ele sunt deviatii tipice, usoare, cu debut greu de
precizat,cu evolutie lunga si lenta,dar cu prognostic favorabil.In cazul lor nu se constata
modificari morfologice ale coloanei vertebrale.Cifozele functionale sunt cele mai
frecvente deviatii ale coloanei vertebrale din perioada de crestere. Ele se impart in:
Habituale - de obisnuinta,de deprindere;
De crestere - aparute in urma disproportiei dintre cresterea exagerata in inaltime si
dezvoltarea insuficienta a musculaturii;
Profesionale - exista profesii (ex:munca la birou) care predispun la o atitudine
cifotica;
Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).

Toate acestea sunt usor de corectat (prin exercitii functionale de extensie),uneori prin
simpla indepartare a cauzelor care le-a produs. Daca nu sunt tratate,ele pot determina
modificari anatomice in structura elementelor coloanei vertebrale si devin patologice.

B. Patologice.Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale, ele
fiind insotite intotdeauna de modificari (deseori ireductibile) ale structurii elementelor
coloanei vertebrale.Tratamentul lor este complex (orthopedic, chirurgical,
kinetoterapeutic),el putand avea rezultate pozitive doar daca se intervine precoce prin
inlaturarea cauzei care le-a produs.Tratamentul acestor cifoze este de lunga durata.
Cifozele patologice sunt grupate astfel:
Congenitale: platispondilia, agenezia disului intervertebral, microspondilia;
Post-traumatice: luxatia si fractura vicios consolidata,hernia de disc,cifoza
histerotraumatica,sdr. Kummel-Verneuil;
Infectioase: tuberculoza osoasa (morbul lui Pott),cifoza tetanica,osteomielitica;
Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrala (boala Scheuermann).Este cea mai
des intilnita forma de cifoza patologica;
Reumatice (inflamatorii): spondilita anchilozanta,spondilodiscartroze;
Tumorale: mielomul multiplu,metastaze osoase;
 Paralitice (neuromusculare): atunci cand este compromisa musculatura regiunii,
paralizia cerebrala infantila,sindroame extrapiramidale;
Endocrine si carentiale: osteoporoza,boala Cushing,rahitismul,osteomalacia;
Cifoza senila: prin involutia ososasa si insuficienta musculara;
Psihotice: in afectiuni psihice depresive;
Cifoze medicamentoase: administrarea indelungata de cortizon,insulina,curara,pot
determina aparitia fracturilor de coloana si a cifozei consecutive.

ETIOPATOGENIE (CAUZE,MECANISME,ANATOMIE PATOLOGICA).

Etiologie.
Etiologia cifozelor este vasta, cuprinzand cauze multiple, unele predispozante:
Congenitale : defect de formare a corpilor vertebrali, malformatii vertebrale cu
caracter familial;
Neuro-musculare : afectiuni neurologice, tumori medulare, siringomielie;
Post-traumatice (tasari vertebrale in urma unor accidente, fracturi sau contracturile
din tetanos sau epilepsie);
Tumori vertebrale;
Boli genetice ale scheletului (osteocondrodistrofii);
Postinflamatorii: morbul lui Pott (tuberculoza osoasa),precum si spondilita
anchilozanta care la adult, este una din cauzele cele mai frecvente ale cifozelor
cervico-dorsale progresive si ireductibile;
Boli metabolice (rahitismul, osteomalacia, osteoporoza);
Insuficienta musculara, in cazul adolescentilor care au crescut repede in inaltime,
fara a avea un tonus muscular si ligamentar suficient; pozitia gresita in banca sau la
locul de munca; miopia;
Varsta- varstnicii (peste 60-80 de ani), cu osteoporoza sau osteomalacie si tasare
anterioara a discurilor intervertebrale, prin hipotonia muschilor paravertebrali,
prezinta o cifoza mai mult sau mai putin accentuata localizata de obicei cervico-
dorsal la barbati si dorso-lombar la femei.

Mecanisme etiopatogenice.
Factorii care pot determina aparitia unei cifoze la nivelul coloanei vertebrale sunt
multipli.Uneori ei sunt cunoscuti (congenitali, traumatici, infectiosi, tumorali,etc),insa
de cele mai multe ori acestia sunt necunoscuti.
Cercetarile stiintifice au condus la evidentierea acestor factori:
factorii genetici (predispozitie familiala),
factori metabolici, pot altera formarea tesutului care constituie scheletul de
rezistenta al corpilor vertebrali in anumite boli (maladia Scheuermann),
Factori de deficienta a sistemului de echilibru,
 Asimetrii constitutionale,
Factorul biomecanic,este prezent in evolutia tuturor deformatiilor vertebrale,
Procesul de crestere a organismului contribuie in mod esential la evolutia tuturor
deformarilor vertebrale.

Anatomie patologica.
Din punct de vedere anatomo-patologic, cifozele pot fi:
a).Cifozele tipice sau comune atunci cand se produc prin exagerarea curburilor
cifotice normale (dorsala sau sacro-coccigiana);
b).Cifozle atipice, cand se produc prin exagerarea altor curburi decat a celor
normale (lombara sau cervicala).

Cifoza dorsala se compenseaza superior prin inclinarea inainte a gatului si capului,

iar inferior prin accentuarea curburii lombare .Omoplatii sunt indepartati de torace
(omoplati in aripioare ) prin intinderea muschiului trapez si a romboizilor si prin
scurtarea marelui pectoral.Toracele este infundat si umerii adusi inainte.

Cifoza adolescentilor (din cadrul maladiei Scheuermann).Prin pierderea

elasticitatii nucleului pulpos si inputinarea substantei discului intervertebral se ajunge la
o micsorare a spatiului intervertebral. Deaorece, in partea posterioara micile articulatii
mentin bine vertebrele, aceasta apropiere se face mai mult in partea anterioara. Sporirea
presiunii in partea anterioara a unor corpuri vertebrale in crestere duce la tulburari in
dezvoltarea epifizelor si la formarea de vertebre usor cuneiforme.

CRITERII DE SUSTINERE A DIAGNOSTICULUI.

Diagnosticul unei cifoze va trebui sa precizeze felul ei, etiologia (cauzele),

gravitatea si potentialul sau evolutiv.
Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza examenului clinic si paraclinic.

Tablou clinic:
Din punct de vedere clinic,in cazul cifozelor,nu putem vorbi despre o regula
generala in ceea ce priveste simptomatologia acestor deviatii vertebrale.Asadar,fiecare
tip in parte,prezinta atat semne subiective cat si obiective diferite de ale celorlalte.
Exista totusi cateva simptome si semne obiective pe care le intalnim in mai multe
cazuri si anume:
-durerea,care apare la nivelul curburii,pe apofizele spinoase ale
vertebrelor.Ea se resimte la palpare,dar mai ales la percutie;
-durerea in coloana vertebrala este insotita,intotdeauna,de contractura
muschilor lungi ai spatelui si de o oarecare rigiditate in miscari;
-cifoza se asociaza cu hipotonia musculaturii spatelui si abdomenului;
 -frecvent ,se asociaza si cu piciorul plat;
-pacientii vor avea umerii cazuti anterior si omoplati *in aripioare*;
-agravarea continua a deviatiilor vertebrale antreneaza tulburari
respiratorii si cardiace.

Examen obiectiv:
Deviatia cifotica imprima intregului corp o atitudine cifotica globala, caracterizata
printr-o mare incurbare a coloanei vertebrale si o garbovire a intregului spate.Capul si
gatul se inclina mult inainte, umerii sunt adusi mult in fata, pieptul este turtit sau
infundat, abdomenul este uneori supt, alteori balonat.Bazinul este putin inclinat, iar
membrele inferioare sunt drepte sau usor flectate din genunchi. Atitudinea se mentine
mai mult pe baza elementelor pasive, muschii planului posterior al trunchiului si gatului
fiind intinsi, muschii planului anterior fiind relaxati.
Deviatiile cifotice se pot accentua progresiv,trecand de la o cifoza cu un grad
redus de curbura,la una cu o curbura accentuata sau foarte accentuata.De asemenea,ele
se pot limita doar la elementele coloanei vertebrale,constituind cifoze propriu-zise,sau
pot afecta si alte elemente anatomice ale spatelui (coaste,omoplati,muschi), constituind
spatele cifotic.
Cele mai frecvente curburi cifotice au o lungime medie; exista insa si curburi
scurte,care se limiteaza la cateva corpuri vertebrale; sau lungi care se intind la un numar
mare de vertebre.
Atitudinea corecta a corpului reprezinta un semn al echilibrului fizic si psihic al
individului, rezultat al dezvoltarii normale si armonioase a corpului.

Principalele forme clinice de cifoza:

Epifizita vertebrala (boala Scheuermann) sau cifoza juvenila: se caracterizeaza clinic

prin cifoza dorsala insotita de dureri,care apar in perioada de crestere (11-18 ani). In
aceasta perioada cand apare cifoza,pe fondul unei cresteri rapide,pe langa diversele
tulburari endocrine,intervine si o insuficienta musculara si ligamentara a musculaturii
care sustine coloana.In cazul cresterii rapide a scheletului,muschii nu se pot dezvolta in
aceeasi masura,ci seamana mai degraba cu niste elastice intinse care nu pot face fata
noilor cerinte.Coloana ia o atitudine usor cifotica,determinand cresterea presiunii
exercitate in partea anterioara a corpilor vertebrali.Tinerii care au o cifoza cu o curbura
mare obosesc destul de repede si au dureri spontane provocate de tentativele de
indreptare a coloanei,precum si la presiune.
Examen radiologic : cand cifoza tinde sa se consolideze,vertebrele apar mai turtite
anterior decat posterior si au marginile superioare si inferioare neregulate.

Diagnosticul diferential se va face cu :

 Morbul lui Pott in faza incipienta.In cifoza adolescentilor curbura este mare,nu
unghiulara ca in morbul lui Pott,durerile sunt mai putin accentuate si corespund
unui numar mai mare de vertebre,contrar durerilor limitate la una,doua vertebre,in
cazul tuberculozei osoase.Rigiditatea coloanei nu este insotita de contractura
muschilor din jgheaburile vertebrale prezenta in cazul tuberculozei osoase;
Insuficienta vertebrala care apare la fetite intre 10-15 ani,in urma unui surmenaj
fizic sau psihic.Insuficienta este musculara iar radiografia nu evidentiaza nici o
modificare patologica.

Platispondilia se caracterizeaza prin latirea corpurilor vertebrale. Este o cifoza

congenitala care se manifesta inca din copilarie printr-o suplete anormala a rahisului si
printr-o deformatie cifo-scoliotica ,fara dureri si contracturi musculare.
Examen radiologic:latirea in ambele dimensiuni ale mai multor corpuri vertebrale
Diagnosticul diferential se va face cu tasarea traumatica a corpilor vertebrali.

Agenezia discala (partiala sau totala),de origine congenitala,dar si inflamatorie,se

manifesta tardiv prin fenomene discrete : dureri cu caracter de lumbago;cifoza cu
curbura mica,mai frecventa in regiunea cervicala si lombara,mai rar in cea dorsala.
Examen radiologic : bloc format din doua sau mai multe corpuri vertebrale, cu
osificarea ligamentului intervertebral.

Cifoza cu microspondilie se manifesta radiologic prin vertebre ale caror corpuri sunt
oprite din dezvoltare.Clinic exista o cifoza accentuata,dar mai ales apar tulburari
neurologice determinate de compresiuni medulare grave.Tratamentul este chilurgical,cu
rezectia corpului vertebral.

Cifoza din spondilita anchilozanta.Nu este obligatorie,dar apare in cele mai multe
cazuri,deoarece bolnavii isi pastreaza in continuare pozitia de flexie a coloanei.Aceasta
cifoza se datoreaza in primul rand contracturii musculare.Doar in fazele mai tardive se
poate ajunge la o cifoza stabila (ireductibila),prin anchiloza osoasa sau fibroasa.

Cifoza profesionala.Atitudinile cifotice dureroase,fara modificari radiologice

aparente,se intalnesc la cei care practica o profesie care cere o postura speciala de lucru
(lucratoarele din croiotorie).Apare de obicei o durere interscapulara;contractura
muschilor care acopera regiunea interscapulara, pentru a fixa omoplatii in vederea
acordarii unui punct solid de sprijin bratelor.Dupa un efort prelungit acesti muschi se
surmeneaza si apar dureri.

Cifoza batranilor (senila).Este destul de frecventa.Spre deosebire de cifoza

adolescentilor care intereseaza indeosebi ultimele vertebre toracale,cifza senila isi are
sediul mai sus,ea reprezentand doar o accentuare a curburii dorsale.In general,afectiunea
apare la indivizii cu o varsta inaintata (60-80 de ani),insa poate exista si la indivizi mai
tineri,mai ales la cei care au practicat o meserie care ii obliga sa stea mult timp
aplecati.Cauzele instalarii cifozei sunt : slabirea muschilor,a ligamentelor si
ostoporoza.In cele mai multe cazuri,cifoza se instaleaza lent,nu prezinta dureri
spontane,nici provocate.Cifoza este ireductibila.Mobilitatea coloanei in regiunea
cervicala si cea lombara este normala.
Examen radiologic:la nivelul coloanei afectate apar modificari caracteristice
cifozei (ingustari ale discurilor la partea anterioara),precum si modificari datorate
ostoporozei.
Diagnosticul diferential se face cu cifozele carentiale si cu boala Paget.
Tratamentul este mult ingreunat datorita varstei inaintate a indivizilor,precum si a
diferitelor afectiuni cronice asociate.

Cifoza histero-traumatica apare consecutiv accidentelor (de munca, alte traumatisme,

mijloace de locomotie,etc.) si se caracterizeaza printr-o cifoza,care evolueaza de la o
usoara incurbare a regiunii dorsale,pana la adevarate atitudini vicioase.In acest caz
bolnavul se apleaca foarte mult inainte astfel incat priveste incontinuu pamantul,fiind
silit la aceasta de catre cifoza generalizata,la care se poate adauga si flexia celor doua
articulatii coxo-femurale.Cei mai multi dintre indivizi acuza dureri de-a lungul coloanei
vertebrale,scaderea fortei musculare a membrelor inferioare, fapt ce ii obliga pe acestia
sa mearga sprijinindu-se in baston.Frecvent se asociaza si tulburari psihomotorii.
Obiectiv-in afara de atitudinile amintite,nu apar modificari,atat din punct de
vedere clinic cat si radiologic.

Sindromul lui Kummel-Verneuil apare dupa traumatisme,adesea neinsemnate,care

ating direct sau indirect coloana vertebrala.El evolueaza in trei stadii:
in primul stadiu se observa pe langa fenomenele traumatice imediate,si dureri cu
caracter nevralgic (intercostale,sciatice,abdominale) si unele tulburari motorii
(contracturi,paresterzii).Aceste manifestari patologice dureaza doar cateva
zile,dupa acest interval, fenomenele se inbunatatesc,mergand pana la disparitia lor
al doilea stadiu este acela al unei stari relativ bune,in care bolnavul isi poate
incepe activitatile obisnuite.Acest interval liber poate dura uneori 1-2 ani;
in al treilea stadiu reapar durerile si se instaleaza diformitatea vertebrala,sub
forma ei cifotica,accentuandu-se intr-un punct prin proeminenta unei apofize
spinoase a unei vertebre. In acest stadiu apar si fenomene de compresiune
medulara,radiculara sau radiculo-cordonala.
Diagnosticul diferential : anamneza este de o mare insemnatate, deoarece forma
cifozei si uneori chiar aspectul radiografic sunt asemanatoare celor datorate
spondilitelor infectioase si,in special,morbului lui Pott. Un alt diagnostic
diferential trebuie facut cu platispondilia congenitala , descoperita cu ocazia unui
traumatism.
 Tratamentul este chirurgical si este indicat mai ales cand exista fenomene de
compresiune medulara.

Cifoza tetanica, are si ea o evolutie in 3 stadii:

Stadiul de decalcifiere osoasa;
Stadiul in care apare diformitatea;
Stadiul III , de recalcifiere puternica a vertebrelor care formeaza unghiul
gibozitatii.
Tratamentul este orthopedic,(imobilizare in pat de gips) sau ortopedico-
chirurgical.

Cifoza medicamentoasa. Administrarea unor anumite medicamente sau aplicarea unor

mijloace terapeutice de soc, folosite in special in neurologie, pot duce la aparitia unor
fracturi de coloana si la o cifoza consecutiva. Astfel,avem cifozele aparute in urma
administrarii de insulina,curara,cortizon sau dupa socuri electrice.
Bolnavii ajung de obicei la fracturi in urma administrarii zilnice a 100-200 mg de
cortizon, timp de 1-2 luni.In tot acest timp ei prezinta si o eliminare excesiva de
calciu,fosfor si azot, precum si o osteoporoza a coloanei. Pentru prevenirea acestor
complicatii,se recomanda adminisrarea concomitenta de testosteron,care favorizeaza
retentia de calciu,fosfor si azot,precum si limitarea dozelor de cortizon,mai ales la
bolnavii cu predispozitie la osteoporoza (batrani,femei dupa menopauza si bolnavi cu
artrite reumatice severe).Este indicat tratamentul fracturilor aparute in urma medicatiei
de soc si prevenirea cifozelor.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Cifozele,trebuie diferentiate de atitudinea cifotica, in cazul careia curbura se

redreseaza in decubit ventral sau se hipercorecteaza la contractia voluntara a
musculaturii spatelui.In cazul in care nu se poate corecta astfel,denota faptul ca avem
de-a face cu o cifoza rigida sau fixa.
Trebuie eliminate toate cauzele miopatiilor care predomina la nivelul
musculaturii trunchiului.

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC.

Evolutia si prognosticul cifozelor sunt foarte variate si depind foarte mult de anumiti
factori,cum ar fi:
Etiologia bolii;
Localizarea si intinderea ei;
Momentul diagnosticarii :cand aceasta se face in stadiile initiale,cand nu apar
modificari organice (ci numai functionale),evolutia si prognosticul sunt favorabile
 Cu cat tratamentul este aplicat mai precoce,este mai complex si de lunga durata,cu
atat prognosticul este mai bun;
Varsta pacientului : cifoza adolescentilor are prognostic bun (daca se iau masuri la
timp pentru a se impiedica formarea unei cifoze definitive).
O mare parte din deviatiile coloanei vertebrale indiferent de cauza care le-a
generat, au un potential evolutiv, mai ales daca au depasit un anumit grad de gravitate.
Aceasta evolutie,guvernata de legi biomecanice,independente uneori de cauza initiala,se
mentine pe toata perioada de crestere si nu arareori,in cazurile grave,pe tot parcursul
vietii.
Agravarea continua a deviatiei vertebrale antreneaza tulburari ale functiei
respiratorii (insuficienta respiratorie de tip restrictiv) si, in final,a functiei cardiace.

TRATAMENT.

Act de o mare insemnatate,terapia unei deviatii vertebrale (cifoza) este rezultatul

muncii unei intregi echipe interdisciplinare din care fac parte medicul ortoped ,
kinetoterapeutul,medicul de explorari functionale,radiologul,protezistul,medicul
neurolog,etc.
Indicatiile terapeutice trebuie sa fie individualizate fiecarui caz in parte,sa tina
cont nu numai de particularitatile individului,dar si de mediul familial si posibilitatile de
supraveghere a efectuarii tratamentului in cadrul familiei.
Tratamentul cifozelor este unul complex care abordeaza mai multe ramuri,atat
medicale,socio-familiale,cat si educationale.

1.Tratament profilactic.

Dintre numeroasele cauze care contribuie la modificarea tinutei corecte a

trunchiului si aparitia deviatiilor vertebrale trebuie mentionata,in primul rand, pozitia
copilului in banca,la scoala sau la masa de lucru acasa,unde isi petrece o mare parte din
timp,tocmai in perioada de crestere,pozitie care va avea o insemnata influenta asupra
coloanei vertebrale.Pentru eliminarea acestei cauze favorizante de atitudine vicioasa,se
indica folosirea bancilor individuale care pot fi adaptate cu usurinta in functie de talia
elevului.

Pentru profilaxia atitudinilor vicioase se recomanda :

Cunoasterea cauzelor si a inprejurarilor care determina atitudinea vicioasa si
inlaturarea lor la timp;
Imbunatatirea stari de sanatate a organismului prin procedee de calire,exercitii
fizice,etc.
Inbunatatirea factorilor si a conditiilor activitatilor zilnice;
Asigurarea obligatorie a odihnei zilnice.
 2.Tratament igieno-dietetic.

Sunt indicate:-igiena corporala,a imbracamintei si a locuintei;

-alimentatie bogata in proteine si saruri minerale.
-regim de odihna adecvat (pe pat tare);
-viata in aer liber,cu multa miscare,cura heliomarina,sport (innot,
volei,gimnastica,etc.);
-mentinerea unei pozitii (posturi) corecte a trunchiului;
-corectarea tulburarilor de statica, sustinerea corecta a platfusului.

3.Tratament medicamentos: - tratament tonifiant cu calciu,fosfor si vitamine.

4.Tratament ortopedico-chilurgical.

In alcatuirea planului terapeutic sunt luate in considerare o serie de criterii.Stabilite

pentru cifozele din maladia Scheuermann,care sunt cele mai frecvente,ele insa sunt
folosite pentru alcatuirea programului terapeutic si in deviatiile de alte cauze.

Criterii de indicatie terapeutica:

a) Gradul curburii vertebrale este un criteriu important pentru indicatia
terapeutica, astfel :
- Cifozele toracale sub 40-50 de grade se trateaza de obicei prin mijloace
kineto-terapeutice.
- Cifozele toracale intre 40-50 si 70-80 de grade se trateaza prin mijloace
ortopedice (redresari cu ajutorul aparatelor gipsate si mentinerea corectiei
cu ajutorul corsetelor ortopedice).
- Cifozele grave,peste 80 de grade, nu pot fi corectate si stabilizate decat
printr-un tratament chirurgical.

b) Supletea coloanei vertebrale (posibilitatea de redresare a curburii) evaluata

clinic si radiografic,este un alt criteriu in alegerea tratamentului. O coloana supla,
reductibila va necesita numai kinetoterapie. Dinpotriva,o redresare partiala sau
absenta,impune o corectare cu aparate gipsate si corsete ortopedice.

c) Un criteriu major il reprezinta importanta leziunilor structurale vertebrale, astfel

leziunile grave,extinse la mai multe vertebre impun un tratament ortopedic,chiar daca
gradul cifozei este relativ mic. Dinpotriva,o cifoza relativ importanta (50 de grade) dar
supla si cu leziuni structurale vertebrale mici, va reactioma favorabil la kinetoterapie.

d) Localizarea leziunilor joaca si ea un rol important in stabilirea planului

terapeutic.Localizarile lombare si toraco-lombare abolesc mai intai lordoza si apoi
conduc la aparitia cifozei.Persistenta unei cifoze lombare in ortostatism provoaca
proiectia trunchiului inainte si antreneaza o jena progresiva.In acest caz tratamentul
corectiv este cel ortopedic (aparate gipsate,corsete),el fiind necesar chiar la o cifoza cu
un grad mai mic al curburii.

In concluzie, exista trei importante mijloace terapeutice:

Kinetoterapia,
Tratamentul ortopedic,
Tratamentul chirurgical.

* Kinetoterapia (terapia prin miscare) este deosebit de importanta in corectarea

deviatiilor vertebrale, ea fiind prezenta in toate programele terapeutice, fie singura, fie
asociata cu tratamentul ortopedic sau cu cel chirurgical.

* Tratamentul ortopedic isi propune corectarea sau mentinerea deviatiei vertebrale in

scopul neutralizarii riscului de agravare a acesteia,folosindu-se de mijloacele pe care le
are la dispozitie si anume:
--Aparate ortopedice pasive,care realizeaza corectia deviatiei folosind forta de
presiune,la nivelul partii convexe a curburii si forta de tractiune.Corectarea este in
general realizata prin aparate gipsate succesive.Cand se obtine corectia maxima,locul lor
este luat de corsetele ortopedice.In cifoza,aparatul gipsat se aplica in doi timpi: in prima
faza este desfiintata lordoza lombara,iar a doua faza,realizata dupa 24 de ore,corecteaza
cifoza toracala.
--Aparate ortopedice active, cu ajutorul lor corectia se obtine printr-o
autoredresare activa a coloanei.Acestea sunt corsetele ortopedice.Ele sunt purtate
-permanent sau intermitent,in functie de gravitatea curburii.
--Alte metode ortopedice (tractiunea continua in timpul noptii;electrostimularea
musculaturii cu ajutorul unor aparate special concepute).

* Tratament chirurgical se aplica deviatiilor (cifozelor) grave,evolutive,care se

agraveaza lent,dar continuu si dupa incetarea cresterii.
In cazurile grave interventia este precedata de o pregatire prin elongatie
progresiva a coloanei,realizata prin aparate gipsate de elongatie,elongatii cu halou
cranian si gips sau cerc pelvin.
Interventia este urmata de imobilizare in aparat gipsat,apoi de purtarea unui corset
ortopedic timp de 18-24 luni.

Atat tratamentul ortopedic,cat si cel chirurgical sunt insotite de kinetoterapie,care

urmareste asuplizarea coloanei vertebrale,pentru a usura obtinerea redresarii,precum si
mentinerea unei troficitati si a unui tonus muscular corespunzator.
Tratamentul balneofizioterapeutic este practic cel mai important, avand cea mai mare
eficacitate.El incepe odata cu celelalte metode terapeutice,de preferat cat mai
precoce,dupa stabilirea diagnosticului clinico-functional.
Medicina fizicala si de recuperare a devenit,in ultimul sfert al secolului XX o
specialitate inovatoare,fundamentata stiintific,prin dezvoltarea unor metode de tratament
activ,bazandu-se pe exercitii fizice si pe educarea bolnavului.

OBIECTIVELE TRATAMENTULUI B.F.T.

Tratamentul B.F.T. in cifoze, urmareste atingerea urmatoarele obiective:

-corectarea pozitiei vicioase,
-realiniamentul coloanei vertebrale,
-recastigarea mobilitatii vertebrale,
-tonifierea musculaturii paravertebrale,abdominale si a pectoralilor
punandu-se accent pe muschii extensori ai coloanei,
-combaterea contracturilor,in cazul in care acestea sunt prezente,
-reducerea durerii (dupa caz),
-prevenirea reaparitiei cifozei.
Toate acestea sunt posibile prin aplicarea de proceduri specifice B.F.T.
(hidrotermoterapie,elevtrotrapie,masaj,kinetoterapie,balneoclimatologie,iar in ultimii ani
se pune acent tot mai mult si pe ergoterapie).

HIDRO-TERMOTERAPIA.

Hidro-termoterapia.Se foloseste ca procedura de relaxare musculara si crestere a

metabolismului tisular local prin vasodilatatia cutanata si musculara pe care o
produce.Hidro-termoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o mare cantitate de caldur,
folosind ca mijloc terapeutic apa,sub diferitele sale forme de agregare si la diverse
temperaturi,dar si alte elemente strans legate de aceasta.
Principalele sale efecte sunt:
*analgezia,
*hiperemia,
*hipertermia locala si sistemica,
*cresterea elasticitatii tesuturilor.
Aceste efecte cumulate ,sunt favorabile pentru pregatirea programelor de kinetoterapie si
masaj.
Metodologia in hidrotermoterapie cuprinde tehnici variate de aplicatii:
Caldura profunda,produsa de diatermie si ultrasunete.
Caldura superficiala,produsa de celelalte tehnici,in care efectul de penetratie este mai
redus,de numai cativa centimetri de la suprafata tegumentului.
Caldura umeda,sub forma impachetarilor cu parafina,cu namol si cu sisip, este mai
benefica decat caldura uscata.
Mijloacele de lucru se aleg in functie de posibilitati si pot fi extrem de simple sau
mai sofisticate.Important este ca indicatia terapeutica sa fie corecta si metodologia de
aplicare sa fie respectata.

a).Impachetarea cu parafina.
Consta in aplicarea pe zona interesata (dorsala) a unei placi de parafina la o
temperatura mai ridicata, dar suportabila de catre pacient.
Materiale necesare:canapea,cearaf alb,vas pentru topit parafina, tavite din
metal,patura,mansoane pentru articulatiile mari,un du,prosop.
Tehnica de aplicare:
Se ia o cantitate de parafina,se topeste la temperatura de 35-70 C.Se toarna apoi in
tavitele de metal si se lasa la racit,pana ajunge la o temperatura suportabila de catre
pacient.
Se invita pacientul sa se aseze pe canapea,in decubit ventral,se scoate parafina din
tavite si se aplica pe zona dorsala a acestuia .Se acopera apoi pacientul cu un cearsaf si
se lasa astfel sa stea timp de 15-30 minute,dupa care se indeparteaza parafina si se invita
pacientul sa faca un dus de curatire,la temperatura corpului.
Efecte:
-la locul de aplicare apare o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor si
o hiperemie puternica,care determina o transpiratie abundenta .
Aceeasi procedura se aplica si pe regiunea cervicala (aplicare sub forma de
pelerina).La sfarsitul impachetarii cu parafina se aplica o procedura de racire.

b).Impachetarea cu namol.
Consta in aplicarea namolului la o temperatura de 38-40 C pe o anumita regiune
(dorsala),sau poate fi si generala.
Materiale necesare:pat sau canapea,patura,panza impermeabila,cearsaf.
Tehnica de aplicare:
In prealabil se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte, pana ce se
obtine o masa vascoasa.Se aplica apoi mamolul,la temperatura indicata de prescriptie,pe
cearsaf,in grosime de 2-3 cm.Peste acesta se aseaza regiunea afectata a pacientului.
Durata unei sedinte este de 20-40 minute,in tot acest timp,pacientului i se aplica o
compresa rece pe frunte pentru evitarea congestiei cerebrale.Dupa terminarea
impachetarii se practica o procedura de racire.Sunt indicate 10-12 sedinte.
Efectele namolului sunt multiple si anume:
-efect mecanic,producand excitatia pieli datorita micilor pacticule componente;
-efect fizic,temperatura corpului creste cu 2-3 C;
-efect chimic,prin rezorbtia unor substante biologic active,din namol, prin piele.
 Namolul activeaza producerea de histamina in piele,apare o transpiratie abundenta
cu eliminare crescuta de acid uric din metabolismul proteic.De asemenea, sunt
mobilizate depozite sangvine,producandu-se intensificarea circulatiei in zona tratata.

c).Baia de namol.
Se realizeaza in cazuri speciale si consta in ungerea corpului cu namol, intr-o
cada. Este o procedura foarte solicitanta pentru pacient.
Materiale necesare:doua cazi,una in care va intra pacientul,iar alta de rezerva,in
care se afla namolul preparat anterior,dus,termometru,ceas semnalizator si o perna de
cauciuc pentru cap.
Tehnica de aplicare:
Se invita pacientul in cada unde se afla un strat de namol cald.Treptat, se adauga
namol preparat,din cada de rezerva,pana cand se acopera complet corpul pacientului si
se lasa 10-30 de minute.Pe toata durata procedurii,pacientului i se va aplica o compresa
rece pe frunte.
Dupa aceea se invita pacientul sa faca un dus de curatire.
Mod de actiune:actiunea namolului plus presiunea hidrostatica.

d).Ungerile cu namol.
Sunt proceduri de termoterapie in aer liber.
Tehnica de aplicare:
Bonlavul face cateva miscari inainte de a se unge cu namol,apoi se expune la
soare pentru a-si incalzi corpul,deoarece in cazul aplicarii namolului pe tegumentul
neancalzit,exista pericolul aparitei arsurilor.Apoi se unge cu nmol proaspat,in strat
subtire si se expune la soare timp de 20-60 minute,pana ce se usuca stratul de namol.
Bolnavul va purta o compresa cu apa rece pe frunte si o palarie pe cap,care sa-l protejeze
impotriva razelor solare.
Aceste ungeri cu namol se pot aplica si partial,numai pe zona dureroasa.Daca se
aplica pe intreg corpul-namolul isi mareste eficacitatea.
Dupa sxpunerea la soare,cand se constata ca namolul s-a uscat complet, pacientul
face un dus de curatire a corpului,sau se inbaiaza in ghiolul din apropiere, apoi se
odihneste, de preferat, intr-un loc umbros.
Efecte:
-efectul termic alternant rece, apoi cald si din nou rece;
-actiunea specifica a substantelor chimice,benefice,din namol,rezorbite de catre
organism.
Ungerile cu namol reprezinta un procedeu de calire a corpului foarte solicitat.

e).Impachetarile cu nisip.
Reprezinta introducerea corpului in nisip,la o anumita temperatura.Se poate
realiza in cada de baie,dar si pe plaja.
 Materiale necesare:compresa pentru frunte,nisip,o galeata cu apa rece,prosop.
Tehnica de aplicare:
Pacientul se aseaza in cada,iar corpul ii este acoperit partial sau in intregime cu
nisip,la temperatura de 45-50 C.Cand procedura se realizeaza pe plaja,nisipul se aplica
la temperatura sa naturala.Se sta astfel 30-60 de minute,dupa care se aplica o procedura
de curatire si pacientul este lasat sa se odihneasca.
Efecte:hipertermia.

f).Baile de abur complete (sauna).

Se executa intr-o camera supraincalzita de vapori,la diverse temperaturi..Se mai
pot practica si in dulapuri speciale,orizontale sau verticale.Initial se porneste de la
temperatura de 38-42 C si se urca treptat,pana la 50-55 C.
In timpul procedurii se aplica o compresa rece pe cap,ceafa sau inima.
Baia se termina cu o procedura de racire.

g).Baile de lumina.
Utilizeaza razele infrarosii,in spatii inchise si sunt proceduri de sudatie-
transpiratie.
Cele complete se realizeaza in dulapuri de lemn cu becuri,iar cele partiale,cu
ajutorul unor dispozitive adaptate.Durata bailor este de 15-20 de minute,dupa care se
executa o procedura de racire.In tot acest timp,pacientul va purta o compresa cu apa la
temperatura camerei,pe frunte.
Caldura radianta produsa de baile de lumina este mai penetranta decat cea de abur
sau aer cald,iar transpiratia incepe mai devreme.Baile de lumina scad tensiunea arteriala
prin mecanismul de vasodilatatie,produsa treptat.
Efecte:hiperemie,
efect analgezic.
Se folosesc in practica:razele infrarosii,
soluxul albastru,
ultravioletele-doza eritem.

h).Baile de soare si nisip.

Utilizeaza spectrul solar complet.Expunerea la soare se face cu precautie,2-
3minute pentru fiecare parte a corpului,cantitatea crescandu-se treptat in zilele
urmatoare.
Aceste bai sunt indicate mai ales la copii,in perioada de crestere (aceste bai
stimuleaza metabolismul fosfo-calcic si pe cel al vitaminei D) si sunt contraindicate la
persoanele cu probleme cardiace.

i).Cataplasmele.
Constau din aplicarea in scop terapeutic a diversrlor substante,la temperaturi
variate,asupra regiunilor afectate ale corpului.
 Ele actioneaza prin factorul termic,cataplasmele calde fiind utilizate pentru efectul
lor hiperemiant si rezorbtiv,precum si pentru actiunea lor antispastica si antialgica.In
cazul cataplasmelor cu plante medicinale se mai adauga si efectul chimic.

j).Baia kinetoterapeutica.
Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului.
Miscarea in apa reprezinta un important mijloc de recuperare,care se bazeaza pe
principiul legii lui Arhimede,conform careia asupra unui corp scufundat intr-un lichid
actioneaza o forta,de jos in sus,egala cu greutatea volumului dislocuit de acesta.
Tehnica de aplicare .
Este o procedura calda,ce se efectueaza intr-o cada mai mare,care se umple 3/4 cu
apa la temperatura de 35-38 C.
Bolnavul este asezat in baie si lasat 5 minute linistit,dupa care asistentul incepe sa
execute sistematic miscari pasive in articulatiile bolnavului,timp de 5-10
minute.Pacientul este lasat din nou sa se odihneasca,dupa care ases invitat sa execute
singur aceste miscari.Durata baii este de 20-30 de minute.
Mod de actiune:-factorul termic,
-factorul mecanic.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare,care se
produce sub influenta apei calde si a pierderii greutatii corpului,conform legii lui
Arhimede.

k).Baia kineto in grup.

Este asemanatoare cu baia kineto individuala,doar ca in acest caz avem un grup de
pacienti (si nu unul singur),iar cada de baie este inlocuita de un bazin special amenajat,in
care vor intra bolnavii si vor executa miscarile,la comanda verbala a
kinetoterapeutului,care se afla pe marginea bazinului si ii supravegheaza.

l).Duul-masaj.
Reprezint aplicarea mai multor duuri rozet cu ap la temperatura de 38-
40C,asupra corpului pacientului,cruia i se face,concomitent,masaj.
Mai frecvent se aplic parial (pe regiunea dorsala-in cazul cifozelor), mai rar
general. Durata masajului este de 8-15 minute.
Duul masaj produce o hiperemie important,cu un nsemnat efect rezorbtiv i de
tonifiere,prin aciunea combinat a masajului i a factorului termic.

m).Duul subacval.
Const din aplicarea sub ap a unui du sul de mare presiune (3-6 atmosfere), cu
temperatura mai mare dect a apei de baie.
 El se poate efectua ntr-o cad cu ap la 36-38C,cu ajutorul unui du sul mobil,cu
presiune mare,care se introduce n ap,pe segment,sub controlul uneia din minile
asistentului,pn la o distanta de 5-10 cm de regiunea de aplicare.
Durata procedurii este de 5-10 minute. Aciunea intens a duului subacval se
datoreaza temperaturilor diferite,baie i du,precum i a masajului puternic exercitat de
coloana de ap,care comprim puternic esuturile.
Efectul este asemntor cu cel al duului masaj,dar este suportat mai bine datorit
bii calde.

n).Baia cu elongatie.
Materiale necesare:bazin cu un scaun fixat pe podeaua acestuia,un scripete care se
instaleaza pe peretele incaperii,un capastru special,prosop,apa calda.

Tehnica de aplicare:
Se dezbraca pacientul si se invita in bazin,sa ia loc pe scaunul special amenajat. Il
legam pe bolnav la nivelul toracelui si al coapselor de scaun,in asa fel incat sa se
mentina coloana cat mai dreapta si sa fie foarte bine fixata de spatarul scaunului.
Cu ajutorul scripetelui,care la un capat are montat un capastru,introducem capul
pacientului in acesta,iar cu ajutorul scripetelui actionam asupra coloanei bolnavului,in
asa fel incat aceasta sa se intinda.Procedura se repeta de 3-4 ori,cu pauze intre ele,pentru
a da voie pacientului sa respire.
La terminarea procedurii,care dureaza 15-20 de minute,se scoate pacientul din
bazin,se inveleste in prosop si se lasa sa se odihneasca intr-o camera separata,cateva
minute.
Efecte:
-efect termic,de incalzire a tesuturilor superficiale si a celor profunde;
-efect mecanic,exercitat de scripete asupra coloanei vertebrale cu scopul de a o
intinde-indrepta.

o).Bai cu amidon.
Materiale necesare:cada,1-2 kg amidon dizolvat in cativa litri de apa calduta,
cearsaf sau prosop.
Amidonul dizolvat se adauga in apa de baie,iar pacientul ramane in cada 15-20 de
minute.
Mod de actiune:datorita slabei termoconductibilitati,smaltul,taratele si amidonul
mentin timp mai indelungat temperatura apei din baie.Aceste substante au si o actiune
emolienta asupra tegumentului.

ELECTROTERAPIA.
 Electroterapia este ramura B.F.T.care foloseste in scop profilactic si curativ
curentul electric,sub diferite forme de aplicare si la intensitati bine stabilite anterior.
Electroterapia are unele aplicatii si in tratamentul deviatiilor cifotice ale coloanei
vertebrale.Principalele roluri ale sale sunt acelea de a reduce retractiile si contracturile
musculare,prin incalzirea profunda a regiunii (diadinamici, ultrasunete),de a asupliza
musculatura si ligamentele retractate si sclerozate (ionizarile cu iodura de potasiu 4-
5%,ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau fenilbutazona) si de a limita efectele dureroase
sau anchilozele din artrozele secundare.
Contracturile musculare,mai ales cele dureroase la solicitrile pasive,de
ntindere,mai pot beneficia de bi de lumin (raze infraroii), masaj, iar hipotoniile
musculare,de termoterapie,cureni aperiodici de joas frecven,cureni faradici i
galvanizri.
Electroterapia local se adreseaz att durerii ca simptom (electroterapie antalgic
simptomatic),ct i contracturii musculare ca surs generatoare de durere
(electroterapie antalgic patogenic).
Dintre metodele mai importante de electroterapie amintim:galvanizrile,
ionizarile, faradizarea, curenii diadinamici, razele ultraviolete i ultrasunetele.
Galvanizarea transversal.
Reprezinta aplicarea curentului galvanic (continuu) pe regiunea indicata,iar
electrozii sunt amplasati transversal,de-o parte si de alta a zonei afectate,pe care o
incadreaza astfel fata in fata.
Tehnica de aplicare:
Pacientul trebuie informat inca de la prima sedinta de electroterapie asupra
procedurii care i se va aplica,precum si asupra senzatiilor cutanate pe care le va simti in
timpul aplicatiei si, bineinterles,despre scopul acestei terapii.
Pentru executarea in conditii optime a procedurii,fizioterapeutul trebuie sa se
ghideze dupa o prescriptie terapeutica corecta si completa,care va cuprinde: denumirea
procedurii,regiunea tratata, locul de fixare,dimensiunile si polaritatea
electrozilor,intensitatea curentului aplicat si durata sedintei.
Bolnavul va fi asezat pe pat,tinandu-se cont de posturile cele mai antalgice,cat si
de regiunile pe care dorim sa le tratam.Se va inspecta apoi tegumentul la locurile de
aplicare ale electrozilor pentru a se aprecia integritatea sa si a se decela eventualele
leziuni sau afectiuni ale acestuia-oricat de minime ar fi ele.
Se fixeaza electrozii (care trebuie sa fie complet netezi) cu ajutorul unor saculeti
umpluti cu nisip,care sa nu fie prea grei,pentru evitarea compresiunii circulatiei.Un
element deosebit de important in aplicatiile de galvanoterapie il constituie obligativitatea
folosirii unui strat hidrofil intermediar intre electrod si tegument,cu caracter izolant,in
scopul prevenirii efectelor polare produse sub electrozi si a arsurilor cutanate.Electrozii
se acopera cu o panza cauciucata sau cu o folie de plastic izolatoare,iar bolnavul se
acopera cu un cearsaf.
Se fixeaza ceasul semnalizator dupa durata prescriptiei.Manevrarea comutatorului
potentiometrului de intensitate se va face lent-pentru introducerea progresiva a
curentului-pana la intensitatea necesara si prescrisa.In timpul sedintei de
aplicatie,pacientul va fi supravegheat si intrebat asupra senzatiilor percepute la nivelul
electrozilor.
Intensitatea curentului galvanic aplicat se regleaza in functie de efectul pe care
dorim sa-l obtinem,astfel:
pentru efecte analgezice dozam o intensitate la prag(0,1 mA/cm2).
pentru efecte antihiperestezice dozam o intensitate sub prag.
pentru efecte vasodilatatoare dozam o intensitate peste prag(peste 0,1
2
mA/cm ).
in stadiile acute se prefera intensitati sub prag.
in stadiile cronice aplicam intensitati peste prag.
In ceea ce priveste durata procedurii,trebuie sa retinem ca,pentru a fi eficienta,o
aplicatie de curent galvanic trebuie sa dureze in jur de 30 de minute.
Numarul si ritmul sedintelor de galvanizare variaza in functie de diagnosticul
afectiunii, stadiul evolutiv si rezultatele obtinute.
Efecte:Galvanizarea este o procedura decontracturant i antalgic.

Ionizarile.
Reprezinta procedeele prin care se introduc in organism diferite substante
medicamentoase cu ajutorul curentului electric,care le transporta prin tegument si
mucoase.
Tehnica de aplicare:
Inainte de aplicatie se prepara solutiile medicamentoase necesare,in concentratiile
corespunzatoare,
Tehnica propriu-zisa de aplicare a ionoforezei este aceeasi ca si in cazul
galvanizarii,bazandu-se pe aceleasi principii metodologice.Singura deosebire intre cele
doua proceduri consta in faptul ca materialul intermediar hidrofil (in cazul ionizarii) se
va imbiba cu solutia medicamentoasa.
Efecte:
-efectul antalgic-este potenat de alegerea unor soluii medicamentoase cu efect
anestezic de suprafa (xilin, novocain).Esenial este ca mrimea electrozilor s
acopere integral zona de tratat,intensitatea curentului s fie la prag i durata
tratamentului suficient de mare (peste 20 de minute).

Curentii diadinamici.
Curentii diadinamici fac parte din categoria curentilor de joasa frecventa.
Principalele forme de aplicare ale curentului diadinamic sunt:
-monofazat fix (MF),
-difazat fix (DF),
 -perioada scurta (PS),
-perioada lunga (PL),
-ritmul sincopat (RS).
Tehnica de aplicare :
Marimea si forma electrozilor se alege in functie de regiunea tratata,iar locurile de
amplasare ,modalitatea de pozitionare si polaritatea lor,in functie de scopurile
terapeutice urmarite.
Pacientul este asezat pe un pat sau pe un scaun de lemn,in functie de regiunea
tratata.Electrozii se aplica prin intermediul invelisurilor de protectie hidrofile,
confectionate din diferite straturi textile sau material spongios elastic,bine umezite si
fixati cu ajutorul benzilor elastice sau a saculetilor cu nisip.
Forma de curent diadinamic aplicata se alege in functie de scopul terapeutic.
Deseori,la aplicatiile cu scop analgetic se recomanda inceperea sedintei cu difazat fix
(DF).
Intensitatea curentilor se regleaza progresiv,ajungandu-se la senzatia de vibratii
bine tolerate nedureroase,deci pana la pragul dureros.In cursul sedintei,trebuie crescuta
intensitatea,pentru mentinerea senzatiilor de vibratie,nedureroase.
Dutata sedintelor de tratament este diferita,in raport cu scopul terapeutic
urmarit.Daca trebuie efectuate aplicatii pe mai multe zone in aceeasi sedinta,se scad
duratele,succesiv,de la zona la zona,cu cate un minut,astfel incat sa nu se depaseasca 10-
12 min.In aplicatiile cu scop hiperemiant,vasculotrop,se poate prelungi durata sedintei
(20-30 min).
Ritmul sedintelor este determinat de stadiul afectiunii tratate,iar numarul
sedintelor este dictat de efectele obtinute.
Efecte:
Principalele efecte ale curentilor diadinamici sunt cele analgetice,hiperemiante
si dinamogene.Acestea sunt determinate de nivelul intensitatii,forma curentului
diadinamic aleasa si modalitatea de aplicare a electrozilor.
In functie de forma de aplicare,se obtin urmatoarele efecte:
*MF-are un efect excitator,crescand tonusul muscular;subiectiv,produce vibratii ce
actioneaza ca un masaj electric profund,totodata evidentiind zonele dureroase din cadrul
neuro-mialgiilor reflexe;tonifiaza peretii arteriali prin actiunea vasoconstrictoare pe care
o are.
*DF-este considerat ca cel mai analgetic,ridicand pragul sensibilitatii dureroase.I se mai
atribuie si un efect de imbunatatire a circulatiei arteriale prin inhibarea simpaticului.Din
aceste motive se utilizeaza ca forma de introducere in aplicatiile cu scop primordial
analgetic.
*PS-are un efect excitator,tonicizant,actionand ca un masaj profund mai intens;efect
rezorbtiv,cu actiune repida.Dupa mai multe minute,produce o analgezie secundara cu o
durata destul de lunga.
*PL-prezinta un efect analgetic si miorelaxant evident si persistent,de asemenea
anticongestiv.Este preferat in starile dureroase pronuntate si persistente.
*RS-are cel mai pronuntat efect excitator,realizand o adevarata gimnastica muscularasi
fiind astfel cel mai indicat in atoniile musculare (normoinervate) postoperatorii.

Corentul interferential.
Acesta consta in incrucisarea a doi curenti de medie frecventa cu frecvente
diferite (in general,decalati cu 100 HZ).
Tehnica de aplicare:
Se deosebesc doua tehnici fundamentale de aplicare a curentilor interferentiali si
anume:
A.Statica.In cadrul acestei tehnici,electrozii se mentin in timpul procedurii in
acelasi loc si saupra lor se exercita o presiune constanta.Electrozii clasici sunt cei de
tip placa,utilizandu-se cate doua perechi de dimensiuni diferite (50-400 cm ).
Electrozii sunt introdusi in invelisuri umede de textura sintetica,corespunzatoare ca
marime si atasati la cablurile cordonului cvadruplu conectat la aparat.Amplasarea lor se
face in asa fel incat curentii sa se incruciseze in mijlocul zonei tratate.Fixarea
electrozilor se face,de preferinta,cu benzi elastice sau cu saculeti de nisip.
B.Cinetica.In tehnica cinetica se utilizeaza doi electrozi manusa (palmari) care
se aplica pe mainile asistentului,fiind izolati electric de acestea.Fiecare electrod se leaga
cu cate un cablu.Celelalte doua cabluri se leaga de doi electrozi-placa fixi. Intensitatea
curentului este reglata in functie de senzatiile percepute de pacient. Regiunea de tratat
(dorsala,cervicala sau lombara) se afla in zona de interferenta a curentilor.Prin miscarea
permanenta a electrozilor manusa de catre asistent in timpul procedurii,se produce o
variatie a directiilor de intensitate maxima a curentului interferential,procedeul purtand
numele de electrokineziterapie.

Efecte:
In functie de frecventa,curentii interferentiali au urmatoarele efecte:
-frecventele mici (sub 10 HZ) produc un efect excitomotor al muschilor
striati normoinervati;
-frecventele medii (12-35 HZ) si cu intensitate subliminara a curentilor, au
un efect decontracturant si vasculotrofic;
-frecventele rapide (80-100 HZ) au un efect analgetic.
Actiunea excitomotoare pe musculatura neteda este realizata de orice forma de
curent interferential (mai ales cu frecvente medii,de 12-35 HZ).
Curentii interferentiali,in aplicatie statica,dar mai ales dinamica,folosind frecvente
excitomotorii in forma SPECTRU,aduce o contributie substantiala in pregatirea
musculaturii pentru programele de kinetoterapie ulterioare.

Ultrasunetele.
Fac parte din categoria curentilor de inalta frecventa terapeutici.
Tehnica de aplicare:
 In incaperea in care se efectueaza tratamentul trebuie se existe o temperatura de
comfort termic.Patul sau scaunul pe care va fi asezat pacientul trebuie sa fie din lemn.
Aparatul de ultrasunete va avea obligatoriu impamantare.
Este necesar ca pacientul sa se afle intr-o stare de echilibru termic general; starile
febrile fiind conrtaindicate in tratamentul cu ultrasunete.In cazul unor extremitati cu
circulatie deficitara,acestea vor fi preincalzite prin scurte bai partiale, calde,pentru
activarea circulatiei generale.
Pacientul,inclusiv regiunea tratata,trebuie sa se afle in pozitii cat mai relaxate. Se
actioneaza comutatorul de pornire a aparatului,se fixeaza ceasul semnalizator la durata
prescrisa pentru sedinta.
Apoi se aplica traductorul pe zona ce urmeaza a fi tratata si prin actionarea
comutatorului de intensitate,se fixeaza la doza prescrisa.Se recomanda ca in timpul
executarii procedurii,sa nu se ridice capul traductorului de pe zona tratata.
Aparatele mai noi au adus unele perfectionari precum:
-cuplajul automat cu ceasul,
-ceasul indica timpul efectiv de aplicare a tratamentului.
Durata sedintelor de tratament variaza cu suprafata regiunii tratate,afectiunea
tratata si stadiul evolutiv al acesteia.In general,durata unei aplicatii pe o zona este de 2-5
min,in nici un caz nu se va depasii timpul total de aplicatie peste 10-15 min. pe mai
multe zone tratate in aceeasi sedinta.
Ritmul sedintelor este-in functie de caz-zilnic sau la doua zile.Numarul sedintelor
va fi,de asemenea,adaptat in functie de caz-in general 6-15 sedinte.
Efecte:
Principalele efecte fiziologice sunt:analgetic,miorelaxant,hiperemiant.
Efectele analgetice se realizeaza prin intermediul SNC,printr-o serie de
mecanisme care se produc la nivelul acestuia.
Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetului asupra
proprioceptorilor musculari si tendinosi.
Actiunea hiperemianta,cu efect rezorbtiv si vasculotrofic se produce prin
vasodilatatia arteriolelor si capilarelor.Aceste actiuni se realizeaza prin influentarea si
prin intermediul SNV.
Ultrasunetele se mai folosesc si pentru efectul mecanic,micromasajul celular,
creterea temperaturii locale prin frecarea indus de bombardamentul cu ultrasunete si
efectul fibrolitic,ce dezorganizeaz procesele incipiente de fibrozare.

TRATAMENTUL PRIN MASAJ.

Prin noiunea de masaj se nelege o serie de manipulri executate manual,

variate si aplicate sistematic la suprafaa organismului,n scop terapeutic si
profilactic.
 Aciunea fiziologic a manevrelor de masaj const n aceea c,n timpul
executrii lor,de la terminatiile nervoase cutanate pornesc impulsuri spre sistemul nervos
central,care mresc excitabilitatea i imbunatatesc starea funcional a scoarei cerebrale.

Efectele masajului:

Efecte locale:
1.Aciune sedativ asupra:-durerilor de tip nevralgic;
-durerilor musculare i articulare.
Aciunea sedativ se obine prin manevre uoare,lente,care stimuleaz repetat
exteroceptorii i proprioceptorii.
2.Aciunea hiperemiant local.Se manifest prin nclzirea i nroirea tegumentului
asupra cruia se exercit masajul.Aceast aciime se obtine prin manevre mai
energice,care comprim alternativ vasele sangvine.
3.ndeprtarea lichidelor interstitiale,de staz,cu accelerarea proceselor de resorbie n
zona masat.Acest efect este benefic la persoane cu insuficien venoas periferic i
apare dup manevre profunde,care conduc lichidul de staz de la periferie spre centru.

Efecte generale:
-creterea metabolismului bazal,
-stimuleaz funciile aparatului respirator i circulator,
-influenteaz favorabil starea general a organismului,
-mbuntete somnul,
-ndeprteaz oboseala muscular.

Toate aceste efecte generale se explic prin aciunea masajului asupra pielii, care
este un organ bine vascularizat i mai ales bogat inervat.

Mecanisme de aciune:
Cea mai important aciune fiziologic a masajului este reprezentat de
mecanismul reflex asupra organelor interne.Aceasta se explic prin stimulii care pleac
de la exteroceptori i proprioceptori (de diferite intensiti),pe cale aferent ctre
SNC,iar de aici,pe cale eferent,ajung la organele interne n suferin.

O alta actiune a masajului este aciunea mecanic,produs de manevrele mai dure

ca frmntarea,framantarea contratimp,mangluirea,rulatul,ciupitul,tapotamentul (care
se executa transversal pe fibrele musculare) si care duc la tonifierea
musculaturii,mbuntirea funciei i forei musculare.
Indicatiile si contraindicatiile masajului:

Indicaii:spondilita anchilozant,sechele post-traumatice ale regiunii

respective,deformri ale coloanei (cum ar fi cifoza sau scolioza),n contracturi musculare
de diferite cauze.

Contraindicaii:boli dermatologice,boli hemoragice,inflamaii acute ale

organelor abdominale,TBC,boli vasculare,boli infecioase.

Descrierea anatomica a regiunii:

Coloana vertebral este axul de sustinere a trunchiului in pozitie verticala si este

un sistem complex,n structura cruia intr 33 34 de vertebre,344 de suprafee
articulare,24 de discuri intervertebrale,365 de ligamente i asupra creia acioneaz 750
de muchi.
Ea este impartita in cinci segmente.Acestea sunt:segmantul cervical (alcatuit din 7
vertebre),regiunea dorsala (12 vertebre),segmentul lombar (5 vertebre),cel sacral (5
vertebre) i segmentul coccigian (4-5 vertebre sudate ntre ele).
Regiunea dorsal se delimiteaz n partea superioar prin linia imaginar ce trece
prin C7, spina omoplatului i acromion.n partea inferioar se delimiteaz prin linia
imaginar ce trece prin T12 i coastele flotante.
Musculatura acestei regiuni este foarte bine dezvoltat.Muchii mai importanti
sunt:marii dorsali,trapezii inferiori,intercostalii,iliocostalii,muchii proprii ai coloanei
vertebrale (paravertebralii dorsali,intervertebralii,interspinoii i transverso- spinoii). n
partea superioar a regiunii dorsale se gasesc:muchii romboizi, muchii supra i
subspinoi,care intr atat in regiunea cefei cat i in cea dorsala.

Tehnica masajului.

Masajul regiunii dorsale se execut aeznd bolnavul n decubit ventral,cu minile

pe lng corp,iar in cazul cifozelor cu un grad ridicat de curbura i se aseaza pacientului o
perna sub abdomen sau torace,in functie de regiunea in care se gaseste cifoza.Bolnavul
este acoperit cu un cearceaf,lsnd descoperit numai regiunea de masat.
Se ncepe prin neteziri (efleuraj),cu ambele palme ntinse,pornind de la partea
inferioar a trunchiului,pe muchii paravertebrali i cei dorsali,pe marginea superioar a
trapezilor,nconjurnd umerii.
O alta form de netezire se executa tot cu palmele ntinse,pe prile laterale ale
toracelui,in acelasi sens (de jos n sus),pe partea superioara a trapezilor si terminand la
C7.
 Urmeaza netezirea pe coloan,cu dou degete deprtate,prinzand apofizele
spinoase vertebrale ntre degetele deprtate de la mna stng.Aceeasi manevra se
executa si intercostal,att pe partea opusa,ct i pe partea noastra.
Se continua cu netezirea pieptene.Ea se executa pe muchii bine dezvoltai, marii
dorsali, derulnd pumnul de la rdcin ctre vrful degetelor, de 5-6 ori. Urmatoarea
manevra de masaj aplicata o constituie frmntarea sau petrisajul, sub toate formele
sale (frmntarea cu o mn, ncepnd cu partea opus nou, pe 2-3 directii de muchi,
realizata prin compresiuni i relaxri ritmice intre police i celelalte patru degete,
ridicnd muchiul de pe planul osos. Pe aceleai direcii se execut i frmntarea cu
dou mini i cea contratimp.
Dup fiecare manevra de framantat in parte se executa neteziri de ntrerupere, cu
scopul de a linisti organismul si,totodata,de a-l pregati pentru manevrele care vor urma.
Urmeaza geluirea,care este tot o frmntare, ce se face pe coloan, cu 2 degete
deprtate,prinzand spina vertebral ntre ele. 0 alt direcie a geluirii, cu degetele
apropiate, se executa pe muchii paravertebrali dorsali,iar cu degetele departate,
intercostal.Toate formele de geluire se fac de 2-3 ori pe fiecare direcie.
Se aplica din nou neteziri de intrarupere.
Dup acestea urmeaz friciunile, care se executa pe coloana,cu dou degete
deprtate, prin micri de sus n jos, stnga-dreapta, circular dreapta, circular stnga. 0
alt direcie de friciune intercostal, cu degetele deprtate si cu micri circulare;
precum i pe muchii paravertebrali dorsali,cu degetele apropiate.Se insista pe
contracturile musculare,frictiunea avand un efect puternic decontracturant,mai ales in
asociere cu vibratia.
Se executa din nou neteziri de intrerupere,dup care urmeaz tapotamentul.
Acesta se aplica doar pe muchii bine dezvoltai ca marii dorsali i trapezii inferiori,
evitand zona rinichilor. Formele de tapotament folosite sunt: cu, cu partea cubital a
mainii i cu pumnii usor deschisi.Manevrele de tapotament nu se executa totdeauna ci
numai in cazurile cu relaxare sau atrofie musculara.
Urmeaz vibraia, executata cu palma ntreag,intinsa,pe toat suprafaa
muscular, prin trenuri vibratorii profunde i rapide.
Dup toate acestea,se aplica netezirile de incheiere, a caror intensitate va fi
descrescatoare, in vederea relaxarii si linistirii organismului.
In functie de localizarea deviatiei cifotice si gradul curburii,se poate indica,pe
langa masajul dorsal,si un masaj decontracturant cervical si/sau lombar.

In incheierea sedintei de masaj,fizioterapeutul va efectua o serie de mobilizari

kinetice in articulatiile interesate (articulaiile costo-vertebrale) deoarece ele trebuiesc
mobilizate. Pentru acest lucru,pe fondul micarilor de inspiratie-expiratie efectuate de
pacient, maseurul, innd palmele perpendicular pe coloana dorsal a acestuia,ii cere
bolnavului s trag puternic aer n piept, dup care,in timpul expirului, apas ritmic, prin
vibraii, coloana dorsala (de 2-3 ori).
 KINETOTERAPIE (gimnastica medicala).

Kinetoterapia (terapia prin miscare) ocupa cel mai important loc in tratamentul
deviatiilor cifotice ale coloanei vertebrale.Ea este indicata in toate cazurile,indiferent de
gravitatea sau localizarea lor,atat ca metoda unica de tratament (cifozele
nestructurale),cat si in asociere cu alte mijloace terapeutice (cazurile mai grave-cifoze
patologice).
Exerciiile pentru corectarea cifozei urmresc:
I.Tonifierea musculaturii paravertebrale cervicale, n sensul scurtrii musculaturii
dorsale (prin micri concentrice) i alungirea musculaturii anterioare a gtului i
toracelui (prin micri excentrice).
II.tergerea deprinderii greite i formarea unei atitudini corecte a corpului.
III.Corectarea sau prevenirea deviaiilor compensatorii ale coloanei vertebrale sau a
celorlalte regiuni ale corpului.

Mijloacele folosite in kinetoterapie sunt:

Exerciii statice:
-contractii izometrice,
-stnd n picioare corect,
-stnd n genunchi,
-stnd n decubit dorsal sau ventral,
-stnd atrnat

Exerciii dinamice extensia i ntinderea coloanei vertebrale, apoi exerciii

pentru cap, gt, membre, care s amplifice extensia trunchiului.

Pentru ngreunri in efectuarea exercitiilor se folosesc bastoane (aezate la spate, sub

axile), mingii medicinale (purtate pe cap sau aruncate cu ambele mini deasupra
capului).
Exerciiile vor fi ntrerupte de frecvente micri de respiraie i relaxare.
Deosebit de utile sunt exerciiile de redresare pasiv i pasivo-activ, efectuate la
scara fix, la perete i, mai ales, n faa oglinzii.
n cazul atitudinii cifotice, trebuie s nvm pacientul s-i formeze simul
poziiei corecte, prin autocontrol continuu, lucru posibil datorit supleei coloanei
vertebrale.

Se are n vedere poziia defectuoas a capului czut nainte, care trebuie redresat
prin contracia musculaturii cefei, cu corectarea curburii cervicale, meninnd privirea
nainte, paralel cu pmntul.
 Tonifierea i reechilibrarea musculaturii paravertebrale este unul din obiectivele
principale urmarite prin programele de kinetoterapie.Aceasta se realizeaza prin:
1. din decubit ventral, se execut gradat ridicarea capului, umerilor si a membrelor
superioare (pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale),
2. ridicarea ambelor membre inferioare (tonific musculatura lombar),
3. ridicarea membrelor (superior si inferior) de aceeasi parte (tonific musculatura
unilateral paravertebral respectiv).

Un alt obiectiv al tratamentului fizical-kinetic l constituie asuplizarea coloanei

vertebrale. Pentru a se realiza acest lucru este necesar s se acioneze n sensul:
- eliberrii micrii n articulaiile interapofizare posterioare,
- contracararea tendinei de cifozare,
- mpiedicarea agravrii unei eventuale scolioze preexistente,
- mbuntirea mobilitii articulatiilor costo-vertebrale.

Tehnica de lucru indicat deriv n mare msur din metoda Klapp. Cifoza dorsal
se corecteaz prin exerciii de ntindere a coloanei din cele trei poziii de baz (decubit,
eznd, ortostatism), de fapt, contientizarea poziiei de a sta nalt" sau a sta drept".
Postura se controleaz n oglind, urmrind alungirea gtului i a trunchiului n ax.
Exerciiile devin mai eficiente dac se ofer bolnavului civa parametri care s-i
permit s contientizeze corecia postural (o rezisten uoar aplicat de palma
terapeutului pe cretetul bolnavului, o carte aezat pe cretet etc.).
Din metoda Klapp se folosesc poziiile lordozante plecnd din poziia de start n
genunchi".
Extensiile active, mersul n patru labe, traciunile prin propria greutate a corpului
(atrnat la spalier), unele sporturi (volei, baschet, notul pe spate), toate pot fi exploatate
pentru ndeplinirea aceluiai obiectiv.
Pentru toniferea musculaturii paravertebrale se folosesc tehnici globale clasice,
dar sunt i unele manevre particulare deosebit de utile deoarece, dei se adreseaz n
principal musculaturii paravertebrale, antreneaz n lucru i musculatura centurii
scapulo-humerale.

Exercitii pentru mobilizarea coloanei vertebrale:

Din decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate si bratele intinse lateral, se duc
genunchi la piept si se revine la pozitia de plecare.
Din pozitia sezand, inclinari laterale si rotiri ale trunchiului;
Din pozitie cvadrupeda, ridicarea in extensie maxima a membrelor inferioare
(alternativ), concomitent cu flectarea membrului superior din cot;
Din pozitie cvadrupeda, bolnavul arunca bratele brusc inainte si lateral.
 Din decubit ventral, ridicarea capului si a trunchiului, poziia membrelor superioare
schimbndu-se pentru a grada efortul (pe lng corp, sub brbie, pe ceafa, pe umeri).
n decubit ventral cu bazinul la marginea patului,cu membrele inferioare atmnd, se
fac extensii din old cu genunchii ntini.
Din pozitia n genunchi" cu un baston n mini, redresarea complet a trunchiului,
extensia braelor i meninerea pentru cteva secunde a poziiei de maxim extensie.

Exerciiile pot fi deosebit de variate, se pot realiza n condiii de dotare minim i nu

pierd din valoare dect datorit lipsei de continuitate.

Putem vorbi de cure balneokinetoterapeutice, adic de proceduri de kinetoterapie

aplicate n bazine cu ap dulce sau carbogazoas. Avantajele acestei metode constau n
aciunea fizic a apei de a "descrca" micarile n mare parte, de aciunea gravitaiei.
De asemenea, apa opune o rezistena la miscare, ceea ce face ca partea izometric
a contractiei s reprezinte mai mult din micare, crescand astfel tonusul muscular.
La aceste aciuni se mai adaug efectele termalitii apei asupra vasomotricitii i
efectele tonifiante asupra sistemului nervos central i periferic. In cazul apelor
carbogazoase este de adaugat si efectul curativ al srurilor i bulelor de gaz degajate.
De asemenea, masajul subacvatic sau talasoterapia, pot da rezultate bune.
In tratamentul profilactic al deformarilor cifotice se au in vedere doua metode
importante: - notul,
- gimnastica respiratorie.
Innotul trebuie s fie simetric i fcut muli ani la rnd (bras, spate, fluture,
delfin). Este un excelent mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor
coloanei vertebrale i de dirijare a dezvoltarii simetrice a toracelui.
Gimnastica respiratorie, n ap, se face sub forma de innot sau programe
specializate. Exerciiile se execut timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat pn
la brbie, membrele inferioare ntinse i atingnd fundul bazinului cu vrful degetelor.
Aceast gimnastic asuplizeaz curburile, niveleaz centurile, stimuleaz
autocontrolul i favorizeaz dezvoltarea simetric a toracelui i cresterea capacitii
vitale.

Prin programele de gimnastica medicala se mai urmareste:

Corectarea curburii dorsale se face prin tonificarea musculaturii paravertebrale
n scurtare, din poziii care s fixeze regiunea lombar i cervical n poziie corect. Se
lucreaz, n special, din eznd sau eznd pe genunchi, din culcat, in genunchi cu sprijin
pe palme, atrnat la scar fix, elongaii cu ajutorul unui cpstru, redresri active
controlate, n faa oglinzii, transport de greuti pe cap.
Pentru apropierea omoplailor se fac exerciii libere sau cu diferite aparate
portabile (greuti, bastoane), cu rotatia extern a braelor, prin contracia muchilor mic
rotund i subspinos, cu apropierea omoplailor de linia median (de coloan) prin
contracia trapezului i romboidului, cu inspiraie, iar la revenire-expiraie. Acelai
rezultat l obinem lucrnd i cu braele ntinse la orizontal, duse spre napoi pentru
apropierea omoplailor de coloan i torace.
Deblocarea toracelui, care se prezint cu un stren nfundat, se obine prin
exerciii de respiraie ampl. Coastele, care sunt fixate de coloana dorsal pot fi
antrenate n momentul inspirului i s contribuie la redresarea coloanei dorsale, prin
deprtarea ntre ele i ridicarea lor.Toracele i respiraia costal se reeduc prin
mobilizri pasive, presiuni i traciuni asupra coastelor, innd cont de momentul
inspirului i expirului, cu scopul de a mri elasticitatea condro-costo-vertebral, i prin
micri active de respiraie. Presiunile i traciunile se aplic perpendicular pe axul de
rotaie a articulaiei costo-vertebral, la nivelul arcului posterior sau la locul de deplasare
in cazul coastelor mai mari.
Micrile pasive cu presiuni i traciuni pe clavicul i stern, vizeaz mobilizarea
toracelui n partea lui superioar, iar cand sunt aplicate pe regiunea lateral, vizeaz
mobilizarea toracelui n partea mijlocie i inferioar.

Important: programele de kinetoterapie trebuie efectuate pe perioade lungi de timp

(ideal ar fi ce ele sa fie executate de catre pacient pe tot parcursul vietii)
deoarece au un rol primordial atat in corectarea deviatiilor cifotice
existente si a complicatiilor lor,cat si in prevenirea reaparitiei acestora.

TERAPIA OCUPAIONAL (ergoterapia).

Este o metod de reeducare activ care completeaz kinetoterapia, folosind

diverse activiti, adaptate la tipul de deficiene motorii ale individului, cu scop recreativ
i terapeutic, ajutnd bolnavul s folosesc mai bine muchii rmai indemni i
recupernd funcia celor afectai de boal, contribuind astfel la readaptarea funcional la
gestualitatile vieii zilnice.
Prin aceast terapie se evit pasivitatea n care se fixeaz bolnavul spitalizat pe
perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse micri utile i contribuind astfel
la readaptarea funcional la efort.
Principalele efecte pe care le urmrim prin aplicarea programelor de terapie
ocupaionala sunt:
- mobilizarea unor articulaii i creterea amplitudinii miscarilor in acestea;
- dezvoltarea forei musculare;
- restabilirea echilibrului psihic;

Planul de tratament,in terapia ocupationala,se stabileste in urma unei evaluari bine

documentate (cuprinzand date personale despre pacient,despre mediul familial, socio-
educational si lucrativ al acestuia; precum si indicatii asupra afectiunii pe care o are si
modalitatile de tratament ale acesteia,prin mijloacele proprii ergoterapiei).
 Evaluarea este realizata de catre o echipa interdisciplinara, alcatuita din medicul
specialist,kinetoterapeutul,maistrul instructor,etc.Dupa efectuarea evaluarii si stabilirea
planului terapeutic, se trece la aplicarea acestuia.
In acest sens,terapia ocupationala dispune de tehnici si metode specifice,grupate
in trei mari categorii: gestualitati (activitati) esentiale, semnificative
activitati neesentiale, nesemnificative;
metode sau activitati ajutatoare.
Pe langa corectarea deficitului si readaptarea individului la noile conditii de viata,
terapia ocupationala are in vedere si satisfacerea hobby-urilor acestora si angrenarea
pacientilor in diverse activitati distractive, de agrement, precum si practicarea unor
sporturi atat individuale, cat si de echipa.

Bolnavul cu cifoz trebuie s evite activitile care necesit flexia coloanei cum ar
fi: grdinritul, mpletitul rchitei, cusutul la main, olarit, etc..
Pentru obtinerea unor rezultate foarte bune se recomanda practicarea unor
activiti sportive: not, volei, baschet.

Rezultatele terapeutice depind de gradul de stabilizare a evoluiei bolii i de

ncadrarea raional a ergoterapiei n complexele de recuperare i readaptare funcional.

TRATAMENTUL BALNEOLOGIC (ape minerale, namoluri).

Bolnavul cu cifoz poate beneficia de tratament balneo-fizical n staiuni profilate

pe tratamentul afeciunilor aparatului locomotor (Felix, Eforie Nord, Mangalia,
Techirghiol etc.), unde asocierea factorilor naturali (apa mineral, nmol terapeutic,
climatul) este benefic i, mpreun cu programele de kinetoterapie adecvate, pot
contribui la recuperarea funcional a acestuia.

Tratamentul balnear vizeaz urmtoarele obiective:

ncetinirea procesului degenerativ;
mbuntirea circulaiei locale i generale;
Ameliorarea sau meninerea mobilitii articulare i a forei musculare.

Tipuri de ape recomandate:

Ape termale algominerale (Felix, 1 Mai, Geoagiu)
Ape srate concentrate (Sovata, Amara, Techirghiol)
Ape srate iodurate (Bazna)
Ape sulfuroase srate (Climneti, Govora)
Ape sulfuroase termale (Herculane).
 Terapia cu nmol este benefica prin aciunea celor trei factori cunoscui: termic,
fizic (mecanic) i chimic.

Staiunile indicate sunt:

Techirghiol (i tot litoralul), unde se gaseste nmol sapropelic;
Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slnic Prahova (nmoluri de lacuri srate);
Vatra Dornei, Borsec, Felix (turb);
Govora (nmol silicos i iodat);
Geoagiu (nmoluri feruginoase)