Hipotalamus.Subtalamus.

Epifiza

Hipotalamusul este componenta diencefalului implicata in activitatea viscerala, endocrina ,

in homeostazie si in corelatie cu sistemul limbic, in comportamentul afectiv si emotional.

Hipotalamusul formeaza planseul ventriculului III, intinzandu-se transversal intre cele doua
santuri hipotalamice. In sens antero-posterior, i se descriu trei zone:

periventriculara formata din grupe nucleare situate sub ependimul ventricului III
mediala ce uneste coloana anterioara a fornixului cu tractul mamilotalamic
laterala situata intre acest plan si capsula interna

In structura hipotalamusului populatiile neuronale se organizeaza in nuclei cu delimitare

precisa sau in arii cu mai putin bine delimitate.

Nucleii anteriori sunt situati inaintea si deasupra chiasmei optice si se impart in doua
subgrupe :
Nucleii regiunii preoptice sunt situati subependimar, in partea rostrala a ventriculului
III si sunt reprezentati de :
nucleul periventricular
nucleul medial
nucleul lateral
Nucleii regiunii supraoptice sunt imprecis delimitati , situati deasupra chiasmei optice
si sunt reprezentati de:
nucleul supra-optic
nucleul paraventricular
nucleul hipotalamic anterior
nucleul suprachiasmatic

Nucleii mijlocii corespund regiunii tuberale si sunt reprezentati de :

 nucleul ventromedial
nucleul dorsomedial
nucleul arcuat
nucleul hipotalamic posterior, ce se extinde deasupra corpilor mamilari si se
continua cu substanta cenusie periapeductala

Nucleii posteriori corespund regiunii mamilare. Fiecare corp mamilar prezinta trei
nuclei:

mamilar lateral
mamilar intercalat
mamilar medial

Nucleii laterali ocupa zona laterala a hipotalamusului si se extind intre nucleul preoptic
lateral si formatiunea reticulata a mezencefalului.

Conexiunile hipotalamusului sunt cu:

1. hipofiza
2. retina
3. sistemul limbic
4. talamusul
5. tr. cerebral si maduva spinarii
6. interhipotalamice.
 1. Conexiunile cu hipofiza se realizeaza prin :
Tractul supra-opticohipofizar este reprezentat de axonii neuronilor din nucleii
supraoptic si paraventricular care intrain alcatuirea tijei hipofizare si ajung in hipofiza posterioara
Tractul tuberohipofizar este reprezentat de axonii nucleilor din regiunea tuberala , in
special de nucleul arcuat. Acestia se termina la nivelul eminentei mediane si infundibulului , in
contact cu ansele capilarelor sinusoide ale sistemului port.
Sistemul venos port hipotalamo-hipofizar. Hipofiza este vascularizata de arterele
hipofizare. Artera hipofizara inferioara patrunde prin partea inferioara a tijei,se capilarizeaza in
jurul butonilor terminali ai axonilor tractului hipotalamohipofizar din lobul posterior si se continua
cu venele hipofizare inferioare, tributare sinusului cavernos. Artera hipofizara superioara patrunde
prin partea anterosuperioara a tijei si se capilarizeaza atat in jurul terminatiilor axonilor tractului
tubero-infundibular, cat si la nivelul portiunii infundibulare a ventriculului al III lea. Capilarele se
continua cu canalele venoase ale sistemului port , strabat tija hipofizara si patrund in adenohipofiza
si se recapilarizeaza in jurul celulelor acestora sub forma sinusoidelor hipofizare

2. Conexiunile cu retina sunt reprezentate de fibrele retinohipotalamice, care iau calea

nervului optic si la nivelul chiasmei patrund in hipotalamusul anterior si se proiecteaza bulateral in
nucleii suprachiasmatici. Nucleul suprachiasmatic primeste si impulsuri retiniene indirecte pe calea
fibrelor provenite din nucleul ventral al corpului geniculat lateral. Pe aceste cai acest nucleu
primeste stimuli luminosi de la retina si are rol de pacemacker in stabilirea ritmurilor circadiene.
3. Conexiunile cu sistemul limbic sunt reprezentate de :
Stria terminalis ce contine fibre cu originea in partea corticomediala a nucleului
amigdalian. Unele fibre se termina in nucleii patului striei terminale , nucleul hipotalamic anterior,
aria preoptica mediala, nucleul hipotalamic ventromedial si nucleul arcuat. Fibrele fornixului
conecteaza hipocampusul si cortexul piriform cu nucleii preoptici si corpii mamilari, realizand
principala cale prin care impulsurile olfactive ajung la hipotalamus
 Stria medullaris contine fibre ce unesc aria preoptica laterala si nucleul
suprachiasmatic cu nucleul habenular lateral

4. Conexiunile cu talamusul sunt repezentate de aferente de la nucleii liniei mediane si

intralaminari
 5. Conexiunile cu tr. cerebral si cu maduva spinarii sunt reprezentate de :
fasciculul median al telencefalului uneste structurile limbice medio-bazale cu
tegmentumul mezencefalic si contine eferente hipotalamice destinate ariei tegmentale ventrale si
substantei cenusii periapeductale
fasciculul mamilotegmental este reprezentat de axonii neuronilor din nucleul
tegmental medial ce se termina in nucleii tegmental ventral si dorsal ai formatiunii reticulate
fasciculul longitudinal dorsal Schutz contine fibre ascendente provenite de la
substanta cenusie periapeductala, locus coeruleus, nucleii rafeului si nucleul parabrachial si fibre
descendente ce se termina in nucleii vegetativi ai tr. cerebral
fasciculul hipotalamospinal are originea in neuronii nucleilor paraventriculari,
coboara in cordonul lateral al maduvei spinarii si se termina in neuronii laminelor VII, VIII si X
6. Conexiunile interhipotalamice sunt reprezentate de un contingent de redus de fibre
proprii cu valoare comisurala (Ganser) ce unesc nucleii hipotalamici simetrici.

Functiile hipotalamusului

Localizarea precisa a multiplelor functii ale hipotalamusului este dificila datorita

dimensiunilor sale reduse si complexitatii conexiunilor. In general se poate afirma ca
hipotalamusul anterior are functii parasimpatice, iar hipotalamusul posterior regleaza functiile
simpatice.Astfel hipotalamusul intervine in :

controlul functiilor vegetative, stimularea hipotalamusului anterior se manifesta prin

bradicardie, vasodilatatie, hipotensiune arteriala, bradipnee, miozis, intensificarea motilitatii
intestinale si vezicale. Stimularea regiunilor posterioara si laterala se manifesta prin tahicardie,
vasoconstrictie, tahipnee, inhibitia motilitatii parietale intestinale si vezicale
controlul termoreglarii se realizeaza prin integrarea functiilor sistemului nervos
vegetativ, neuroendocrin si a sistemului somatomotor. Hipotalamusul reprezinta centrul controlului
mecanismelor integrative. Zona posterolaterala intra in actiune cand temperatura organismului
tinde sa scada, iar zona anterioara e zona termolizei ce intra in actiune cand creste temperatura
mediului intern. Distrugerea hipotalamusului duce la imposibilitatea mentinerii constante a
temperaturii corpului.
controlul reglarii metabolismului hidric este realizat de nucleii supraoptic si
paraventricular, ei contin neuroni ce receptioneaza modificarile volumului si concentratiei
sangvine. Hipovolemia si hemoconcentratia determina cresterea secretiei de ADH, in timp ce
hemodilutia si hipervolemia au efect invers. Stimularea electica a nucleului supraoptic la animalul
de experienta produce sete excesiva.
controlul reglarii ingestiei de alimente. Nucleul ventromedial este considerat centrul
satietatii si distrugerea sa experimentala produce hiperfagie. Aria laterala a hipotalamusului
contine centrul alimentatiei , distrugerea sa determina afagie.
controlul activitatii endocrine se realizeaza prin conexiunile hipotalamusului cu
hipofiza, exercitand controlul asupra intregului sistem endocrin
controlul activitatii sexuale. Hipotalamusul contine centri care controleaza
diferentierea si maturarea sexuala pe plan morfologic, endocrin si comportamental. Substratul
hipotalamic este realizat de interactiunea dintre nucleul arcuat si aria preoptica la fete , iar la baieti
este reprezentat doar de aria preoptica.
controlul starii emotionale. Experimental stimularea ariei hipotalamice laterale
determina aparitia unor manifestari caracteristice starilor de lupta sau fuga, iar stimularea nucleului
ventromedial produce accentuarea comportamentului agresiv.
rolul hipotalamusului in memorie se concretizeaza prin conexiunile sale cu talamusul,
sistemul limbic si lobul prefrontal
rolul hipotalamusului in mentinerea ritmului circadian se realizeaza prin intermediul
nucleului suprachiasmatic

Subtalamusul se gaseste la nivelul fetei inferioare a straturilor optice, fiind dispusa cranial
fata de tegmentul mezencefalic , ventral fata de talamus , lateral de hipotalamus si medial de
capsula interna si nucleul lentiform. Ea reprezinta zona de trecere dintre mezencefal si diencefal,
iar din punct de vedere structural contine atat fascicule ce traverseaza regiunea in toate directiile cat
si formatiuni cenusii (nuclei).

Nucleii subtalamusului sunt reprezentati de:

nucleul subtalamic Luys are forma ovoidala si este localizat pe fata interna a portiunii
pedunculare a capsulei interne. Caudal, partea mediala a nucleului corespunde segmentului rostral
al substantei negre. Fata dorsala a nucleului este separata de zona incerta prin fasciculul lenticular.

Aferentele sunt reprezenate de fibrele corticosubtalamice, talamosubtalamice,

palidosubtalamice, tegmentosubtalamice. Eferentele nucleului subtalamic se indreapta spre ambele
segmente ale pallidusului si spre substanta neagra

zona incerta este o banda ingusta de substanta cenusie situata sub fata ventrala a
talamusului. Este considerata a fi extensia diencefalica a formatiei reticulate mezencefalice.
Aceasta zona primeste fibre de la cortexul prefrontal. Aceasta zona este implicat impreuna cu
hipotalamusul anterior in reglarea ingestiei de lichide.
nucleul reticular subtalamic (nucleii campului lui Forel) sunt reprezentati de insule
neuronale situate in aria prerubica, diseminate printre fibrele fasciculelor talamic si lenticular

Substanta alba a regiunii subtalamice este reprezentata de eferentele nucleilor bazali, fibre
cerebelotalamice, nigrotalamice, strigonigrice si nigrostriate. In drumul lor spre talamus acestea
formeaza intersectii de substanta alba (campurile lui Forel) dupa care formeaza urmatoarele
fascicule: aria lenticulara, fasciculul lenticular (campul H2 Forel), fasciculul talamic (campul H1
Forel), fasciculul subtalamic si fibre comisurale
 Epifiza este o glanda endocrina atasata de segmentul posterior al plafonului ventriculului III.
La periferie este acoperita de o capsula ce trimite in parenchimul glandular septuri vasculare, ale
caror arteriole capilarizeaza abundent printre celule glandulare. Parenchimul este reprezentat de
pinelocite si celule gliale.

Pinealocitele reprezinta elementul secretor, prorpiu al parenchimului, iar celule gliale sunt
reprezentate de astrocite ce formeaza o matrice ce separa pinealocitele si devin numeroase la baza ,
constituind elementul celular predominant al pedunculilor epifizari.

Vascularizatia epifizei este asigurata de 1-2 artere epifizare simetrice provenite din arterele
ciliare posterioare. Ele parcurg septurile glandulare si realizeaza o retea densa de capilare fenestrate
, in raport cu prelungirile pinalocitelor si cele ale astrocitelor.

Functiile epifizei . Aceasta este o glanda endocrina cu functii majore de obicei inhibitorii, in
reglarea activitatii hipofizei, pancreasului endocrin, paratiroidelor, suprarenalei si gonadelor.
Activitatea secretorie este determinata de stimuli luminosi receptionati la nivelul retinei si transmis
pe calea tractului retinohipotalamic.