Revista Universitaria Nr.19

CUPRINS
Iulian Cacenschi COLŢUL CĂRŢII – ARMA INTELECTUALULUI 2
Cornel Puscasu Studiu experimental privind creşterea densitaţii motrice în lecţia de antrenament a 4
sportivilor judoka începători
Mircea Ion Ene
Experimental study on the growth of motrical density during the learning lesson of judoka 13
beginner athletes
Studiu privind ponderea acţiunilor tactice ale jucătorilor de handbal (juniori i) în timpul 23
unui joc bilateral
Fanica Enache
Study on the tactical action of handball players (juniors i) in a bilateral match 27
George Burlui
Studiu privind dezvoltarea echilibrului copiilor prin intermediul jocurilor si mijloacelor
Mircea Ion Ene adaptate din judo 32
Study on the development of children's balance through games and judo adjustments 38
Liliana Nanu Gimnastica aerobică în combaterea supraponderalităţii şi obezităţii la persoanele adulte (20-3045ani)
Aerobic gymnastics in fighting against overweight and obesity in adults (20-30 years old)
50
Marian Danaila
Studiu privind dezvoltarea coordonării prin intermediul jocurilor şi a mijloacelor
Mircea Ion Ene adaptate din judo la copii de 7-9 ani 56
Study on the development of coordination through games and judo adjustments for 7-9 59
years children
Nicoleta Pirlog Studiu experimental privind influenţa jocurilor motrice asupra dezvoltării fizice şi 62
psihomotrice la copii din ciclul primar
Experimental study on the influence of motoric games upon physical and psychometrics 66
development for children in the primary school
Petronel Moisescu Studiu comparativ privind dezvoltarea diferentiata a capacităţilor coordinative a elevilor 70
din mediul rural si urban prin jocurile sportive
Comparative study on the differentiated development of the coordinative skills of pupils 76

in rural and urban environments through sports games
Prezentarea cadrelor. F.E.F.S Galaţi:prof. Dr. Moisescu Petronel 82
1
COLŢUL CĂRŢII – ARMA INTELECTUALULUI
Într-una din zilele în care bucuria primirii salariului de profesor îmi mâna paşii spre
librăriile şi anticariatele din oraş, am întâlnit o tarabă dosită în mijlocul lumii orăşene, ce aştepta
privirile curioase ale trecătorilor pentru a adia ne-financiar peste cărţile expuse.
Îndrăzneala portofelului îmi oferea imagini multiple şi colorate cu minunatele cărţi ce
puteam să le achiziţionez. Mă vedeam alegând, după criterii minuţios stabilite cu săptămâni bune
înainte, cu calm şi speranţă, cele mai dorite cărţi şi din cele mai iubite domenii (istorie, filozofie,
teologie, educaţie fizică şi sport, psihologie, sociologie, literatură).
Trecusem apoi la capitolul: cadouri. Îmi vizualizam prietenii şi cunoscuţii cărora le fixam
cadoul-carte corespunzător radiografiei metafizice făcute după ultimele întâlniri şi discuţii. În
acelaşi ton, îmi proiectam echilibrata dedicaţie-mesaj pe care să o aşez pe prima pagină – lăsată
special parcă de tipografi ca pe o poartă deschisă la intrarea într-o mare grădină primăvăratică –
şi care să lege tainic şi veşnic, ca într-o cununie casnică, sufletul prietenului/prietenei de sufletul
cărţii dăruite.
În fine, ochiul interior îşi purta privirea împrospătată pe drumul spre casă unde aveam să
ajung pentru a stabili noua ordine mondială a cărţilor din biblioteca proprie. Aici, cărţile îşi
trăiesc dreptul la libertatea de opinie şi de poziţie, fiind în acelaşi timp aşezate pe rafturi după
nume şi nu după numere, ca în închisorile friguroase ale anonimilor.
Toată această bucurie îmi anulase memoria plină de taxe şi impozite pe care trebuia să le
plătesc către Stat şi asociaţii săi. Dar ce mai conta. Aşteptasem de prea mult timp acest moment.
Şi, în plus, aveam un AS (Anonimul Sponsor) în mânecă: părinţii.
La un moment dat, lângă tarabă sosi un individ (încă nu-l pot caracteriza) care intră în
vorbă cu vânzătorul, comentând ştirile TV. Prima ştire comentată era legată de corupţia din
rândul profesorilor, care îşi mai burduşesc buzunarele şi cu dolari primiţi la pregătiri şi pe
deasupra mai primesc şi tot felul de cadouri în zile de sărbătoare (1, 8 Martie, etc.). Ura acestuia,
îmbrăcată în tot felul de injurii, era atât de mare încât simţea nevoia să-i cuprindă în ea pe toţi
intelectualii.
Discuţia lor (mai mult monologul individului) nu prea m-a deranjat decât în momentul în
care am văzut că sunt atacaţi intelectualii de valoare şi anonimii profesori care strâng fiecare
bănuţ pentru cartea cea de toate zilele, nu din „pregătiri sau ameninţări cu corigenţa”, ci din
sudoarea multiplicată de lucrul cu fiecare elev educat.
Pentru câteva secunde m-am gândit: Să mă revolt sau să nu mă revolt?! Şi am ales ceea
ce cred că aleg toţi intelectualii: m-am revoltat în tăcerea scrisului.
De la naştere şi până la maturitate, intelectualul îi protejează şi apără pe toţi pentru ca
fiecare în parte să înveţe să meargă pe propriile picioare. Tot intelectualul îi păstrează vii în
memoria noilor generaţii pe bravii înaintaşi. Intelectualul îi apără pe toţi. Dar pe intelectual cine
îl apără? Punându-mi această întrebare am rămas în aşteptarea unui răspuns ca de la Dumnezeu,
cu privirea ruşinată la picioarele regeşti ale tarabei.
În câteva fracţiuni de secundă aveam să trăiesc minunea: în timp ce individul certa
ameninţător profesorul şi ceata lui de intelectuali, una din cărţile cu chip patriarhal îşi părăsi
locul de pe taraba înclinată şi porni la vale cu viteză accelerată. În căderea ei simţeam cum
acumulează nestăpânita dorinţă de a se opri cu toată forţa în trupul individului. În acel moment
colţul cartonat al cărţii lovi cu putere şi surprindere şoldul individului frângându-i înverşunarea
2
şi speriindu-l atât de tare încât, cu gesturi tăcute îşi luă rămas bun de la partener şi plecă încordat
şi ruşinat.
Tot în tăcere, dar una odihnitoare, am rămas şi eu contemplând răspunsul divin tocmai
primit: „Pe intelectual doar colţul cărţii îl mai poate apăra!”
A fost momentul – specific societăţii post-moderne – în care forma (cărţii) a fost mai
tare decât conţinutul (ei).
Victoria declarată întru apărarea intelectualului am gustat-o cu modestie şi îmbrăţişând
drăgăstos cartea am returnat-o vânzătorului pentru a fi aşezată la locul ei… pentru o eventuală
intervenţie.
Într-o lume în care se achiziţionează arme cât mai moderne, cât mai performante,
intelectualul achiziţionează cărţi vechi, cărţi noi, cărţi mici, cărţi mari – cărţi. Intelectualii au
multe păreri bune despre cărţi. Dar câte cărţi cuprind păreri bune despre intelectuali?!
Pentru mine acel colţ de carte a vorbit în numele tuturor cărţilor în favoarea
intelectualilor. De aceea şi eu voi vorbi în numele tuturor intelectualilor în favoarea colţului
cărţii:
- colţul cărţii poate privi în dreapta sau în stânga, în sus sau în jos, dar niciodată la mijloc.
Adică el nu poate fi compromis;
- colţul cărţii poate fi tare sau poate fi moale, dar întotdeauna este ascuţit. La nevoie va şti
cum şi pe cine să apere. El nu taie nici nu zgârie, dar întotdeauna înţeapă. Adică trezeşte
raţiunea;
- din cauza colţului, o carte poate fi începută (de scris sau de citit) de un ne-intelectual,
dar numai un intelectual o va termina (de scris sau de citit);
- când colţul cărţii se îndoaie în faţa cititorilor e semn că autorul a muncit mult şi bine, iar
când acesta se îndoaie în faţa criticului e semn că mai are mult de muncit. Când colţul cărţii s-a
îngălbenit e semn că intelectualul care a scris-o a rămas în memoria urmaşilor;
- numărul de colţuri arată numărul de frământări sufleteşti ale autorului.
M-am întrebat de ce individul nu a fost lovit de muchia cărţii, care este mai tare şi mai
robustă. Cred că nu s-a întâmplat aşa deoarece colţul cărţii reprezintă unghiul din care priveşte
intelectualul şi… Cel care se află în capul unghiului.
3
STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND CREŞTEREA DENSITAŢII
MOTRICE ÎN LECŢIA DE ANTRENAMENT A SPORTIVILOR
JUDOKA ÎNCEPĂTORI
Prof.Puscasu Cornel /prof.dr Ion Ene Mircea
Univ.Dunarea de jos FEFS Galati
Cuvinte cheie: judo, lectie, densitate
Rezumat : În lecții, principalul criteriu de apreciere a valorii ei este densitatea sub toate
formele ei de manifestare. Densitatea este semnificativă dacă se înregistrează simultan pe mai
mulți subiecți reprezentativi din mai multe puncte de vedere: număr, nivel de dezvoltare, de
motricitate, sex, etc. Trebuie menționat că există trei tipuri de densitate (motrică, pedagogică și
funcțională) determinată de volumul, intensitatea și complexitatea efortului raportat la durata
integrală a lecției.
Introducere
Majoritatea specialiștilor au ajuns la concluzia că se poate obține o bună activizare a
sportivilor printr-un proces de conștientizare și înțelegere a conținutului lecțiilor. O activizare
optimă se poate realiza printr-o selecționare continuă a metodelor și mijloacelor preluate din
literatura de specialitate și folosite în lecție în functie de vârsta și nivelul sportivilor.
Motivatie
Pentru ca scopul lectiei să fie în întregime atins, iar eficiența acesteia să crească la
parametri superiori se impune, ca fiind indispensabilă, asigurarea a trei cerințe de bază
indiferent de tipul și obiectivele lecței respective și anume: densitate optimă, varietate,
atractivitate.
Scopul lucrarii: este acela de a găsi metode și procedee metodice, mijloace de acționare
noi și eficiente, forme de exersare, formații de lucru cu aplicabilitate optimă în lecția de
antrenament în judo.
Ipoteza de lucru
Dacă și în ce măsură utilizarea structurilor de acționare propuse de noi, a formelor de
exersare și a formațiilor de lucru vor contribui la îmbunătățirea densității motrice în lecția de
antrenament la judo, pentru copii de 9-10 ani începători.
Experiment
În cercetarea experimentală au fost cuprinse 2 grupe (martor și experiment), cu un efectiv
de 12 sportivi fiecare.
Subiecții care au participat la studiu au vârsta de 9-10 ani și se află în pregătire ca
începători, la cercul de judo al Palatului Copiilor Tulcea.
Subiecții cercetării:
GRUPA MARTOR
Nr. Numele și prenumele Vârsta, Talia, Greutatea,
crt U10 m kg
1 CIOBOTARU ROBERT 9 1,12 24
2 MOROIANU MIHAI 10 1,26 27
3 CRISTEA MARIUS 9 1,20 25
4 PĂNUȚĂ ALBERT 9 1,22 26
5 BULETE SEBASTIAN 9 1,30 30
6 MOCANU RADU 10 1,31 34
7 CIORTEA ANDREI 10 1,40 36
8 PAVEL MARIUS 10 1,43 38
9 ORHEANU CRISTIAN 10 1,43 45
10 OMOCIA COSMIN 10 1,41 48
11 STIR DAVID 9 1,45 54
12 DRAGULSCHI DAVID 10 1,50 58
4
GRUPA EXPERIMENT
Nr. Numele și prenumele Vârsta, Talia, Greutatea,
crt U10 m kg
1 SIMIONOV MAIER 9 1,20 25
2 GIURCĂ MATEI 10 1,19 26
3 PLATON ANDREI 10 1,23 30
4 PITUN RAREȘ 10 1,25 36
5 PĂDUREANU ANDREI 9 1,30 42
6 PĂUN GEORGIAN 9 1,35 42
7 TARCEA MARIAN 10 1,37 44
8 GANEA DENIS 10 1,40 45
9 ȚIVRIȘ IUSTIN 10 1,40 47
10 POPA VLAD 10 1,44 54
11 MOGOȘ DRAGOȘ 10 1,49 58
12 MEHEDINȚIU BOGDAN 10 1,51 60
Cercetarea de față s-a efectuat în trei etape: pregătitoare-1, precompetițională-2,

competițională-3 și a cuprins șase lecții, câte două pentru fiecare etapă, grupă martor și
experiment, cu tematică specifică fiecărei etape de pregătire, întocmindu-se pentru fiecare
lecție Protocoale de densitate.
După întocmirea proiectelor didactice, au fost elaborate protocoale de densitate, cu
ajutorul unei echipe de cronometrori, formată din profesori, arbitri, foști elevi ai cercului de
judo: Prof. Pantelimon Mircea, Roșca Ovidiu, Perianu Vasile, Paul Teodorov, arbitri: Damian
Nicolae, Ionescu Cornelius, Oprea Alin, Grigoraș Nicolae, Pahon Florin, Tiron Nicolae, Lavro
Paul, Moraru Dragoș.
Înregistrările s-au făcut de regulă la sfârșitul momentelor lecției, dar au fost și situații, în
special la calitățile motrice, când înregistrările s-au făcut în momentele de intensitate maximă.
Densitatea s-a înregistrat prin cronometrarea subiecților, iar media parametrilor
reprezintă timpul efectiv de lucru, timpul consumat cu măsurile didactice, pauzele active,
pauzele pasive la sfârșitul momentelor lecției precum și datele frecvenței cardiace și a celei
respiratorii în cadrul momentelor lecției.
În cercetarea experimentală s-au determinat densitatea motrică și cea pedagogică, pentru
grupa martor și experiment.
La grupa martor s-a lucrat în condițiile materiale existente după metodele deja cunoscute
(tradiționale) și s-au întocmit protocoale de densitate Martor, pentru lecții având tematică
diferită, în funcție de etapa în care s-au desfășurat.
La grupa experiment, s-au folosit sisteme de acționare atractive, chiar sub formă de
întrecere, forme de exersare și formații de lucru,altele decât cele de la grupa martor. S-a avut în
vedere o desfășurare armonioasă a verigilor lecției, astfel încât să putem obține o îmbinare
optimă a temelor lecției. În cadrul primei verigi (organizarea colectivului) odată cu prezentare
temelor lecției au fost analizate kinograme (succesiune de mișcări de la începutul până la
sfârșitul procedeului tehnic).
Am presupus că prin introducerea unor structuri de acționare, forme de exersare și
formații de lucru variate și atractive față de grupa martor, se va obține o densitate motrică la
parametrii ceruți de metodică.
S-au întocmit protocoale de densitate pentru lecțiile de la grupa experiment, având
aceeași tematică ca și la grupa martor, pentru etapa pregătitoare, precompetițională și
competițională.
5
Analiza și interpretarea datelor din protocoalele de densitate
Primul tip de lecție la care s-au întocmit protocoale de densitate pentru grupa martor și
experiment a fost lecția din etapa pregătitoare. În tabelele 1-6 sunt redate protocoale de
densitate pentru grupa martor și 7-12 pentru grupa experiment, la care s-au introdus structuri
de acționare, formații de lucru și forme de exersare noi, în anumite momente ale lecției. Pe
baza acestor protocoale, s-au trasat diagramele de structură și de comparație pentru martor și
experiment.
Se constată că pentru acest tip de lecție, la grupa experiment se înregistreză valori mai
mari ale densității motrice, 64,21%, față de 61,58% la grupa martor.
Densitatea pedagogică este bună, scade cu două procente la grupa experimentală, 35,23%
față de 37,75% la grupa martor. Acest fapt conduce la concluzia că la grupa experiment
folosirea noilor sisteme de acționare, formații de lucru și forme de exersare a determinat o
creștere a lucrului efectiv și implicit a densității motrice.
Valorile mai mici ale pauzelor pasive la grupa experiment 22,11% față de grupa martor
22,89% și a timpilor morți, constituie o altă dovadă a faptului că măsurile propuse în anumite
momente ale lecției și-au dovedit eficiența.
Al doilea tip de lecție, la care s-au determinat densitățile motrică și pedagogică este
lecția din etapa precompetițională, cu teme de consolidare, perfecționare. În tabelele 13-18
sunt redate protocoalele de densitate pentru grupa martor si 19-24 pentru grupa experiment, la
care s-au folosit structuri de acționare, formații de lucru și forme de exersare noi (dinamice,
atractive).
Pe baza acestor protocoale de densitate, după centralizare au fost trasate diagramele de
structură și de comparație pentru grupa martor și experiment.
Se constată și pentru acest tip de lecție o creștere a valorii densității motrice la grupa
experiment 63,72% față de 61,72% la grupa martor.
Densitatea pedagogică la grupa experiment este mai bună, 35,13% față de 37% la grupa
martor. Pauzele active sunt de 15,61% la grupa experiment și 15,65% la grupa martor apropiate
ca valoare, însă pauzele pasive și timpii morți la grupa experiment (22%) au valori mai mici
comparativ cu grupa martor (22,77%), fapt ce conduce la concluzia că în lecția de la grupa
experiment lucrul efectiv (densitatea motrică) a crescut.
Al treilea tip de lecție la care s-au determinat densitățile este lecția din etapa
competițională cu teme de perfecționare tehnico-tactică și a calităților motrice. În tabelele 25-
36 sunt redate protocoalele de densitate pentru grupa martor și experiment. S-au trasat
deasemeni diagrame, pe baza acestor protocoale de densitate pentru cele doua grupe, martor și
experiment. Se constată că pentru acest tip de lecție, la grupa experiment densitatea pedagogică
scade foarte mult ca valoare (8min 50 sec), fără să adaugăm însă timpul de odihna. Fiind o
lecție de intensitate mare spre maximă (Fc -181, FR-29), timul de odihnă, pauzele pasive au o
durată mai mare în vederea revenirii organismului pentru efortul care urmează. Timpul de
odihnă, pauzele pasive, adăugate la timpul consumat cu măsurile didactice, ne dă la grupa
experiment o densitate pedagogică de 37,70%, față de 39, 87% la grupa martor. Deși pauzele
pasive se apropie mult ca valoare, grupa experiment 26,66%, grupa martor 26,92%, densitatea
motrică este mai scăzută la grupa martor. La grupa experiment, observăm o creștere a lucrului
efectiv 49 min 11 sec, față de grupa martor 47 min, 16 sec., aceasta ducând la creșterea
densității motrice de la 59,08% grupa martor la 61,48% la grupa experiment.
Aceasta analiză comparativă conduce la concluzia că la grupa experiment prin utilizarea
6
sistemelor de acționare, formelor de exersare și formatiilor de lucru propuse, am obținut o
lecție cu o calitate superioară celei de la grupa martor.
Densitatea funcțională apreciată prin prisma valorilor frecvenței cardiace (Fc) și a
frecvenței respiratorii (Fr) prezintă valori asemănătoare în cazul celor două grupe, martor și
experiment. Scopul înregistrării frecvenței cardiace și a frecvenței respiratorii în succesiunea
secvențelor lecției a fost acela de a obține dinamica sau curba efortului în cele trei lecții, la
grupa martor și experiment. Sunt reprezentate grafic variațiile frecvenței cardiace pentru cele 3
lecții după protocoalele de densitate, atât pentru grupa martor cât și pentru grupa experiment.
Cele mai mari valori ale Fc au fost de 181 la grupa experiment în cadrul protocoalelor 31-36,
iar la grupa martor protocolul 26 Fc-181 doar la subiectul 2. Valorile minime ale Fc au fost de
79 la grupa martor, protocol 25, 79 la grupa experiment, protocol 8, subiect 1 și protocol 31
subiectul 2.
Referitor la frecvența respiratorie, după cum reiese din reprezentarea grafică și
protocoalele de densitate, se constată că cele mai mari valori ale acesteia la grupa experiment și
grupa martor, 29, s-au înregistrat în cadrul protocoalelor 25-36. Valorile minime ale Fr au fost
înregistrate la grupa martor și experiment, 16, în cadrul protocoalelor 13-24, martor și
experiment.
Analizând aceste rezultate, ajungem la concluzia că ipoteza noastră a fost confirmată și
că prin aplicarea structurilor de acționare, formelor de exersare și a formațiilor de lucru am
obținut o densitate motrică crescută la grupa experiment, iar intensitatea efortului a crescut
treptat de la lecția etapei pregătitoare la lecția etapei competiționale.
Evoluția rezultatelor este prezentată prin diagramele de srtuctură și comparație de mai
jos. REPREZENTAREA GRAFICĂ
7
Grupa martor 3 Grupa experiment 3
1,05 0,82
densitate motrică % 37,7 densitate motrică %

39,87
densitate pedagogică % densitate pedagogică %
59,08 tm 61,48 tm
Grupa experiment 2
Grupa martor 2
1.15
1,28
35.13
densitate motrică % densitate motrică %
37
densitate pedagogică % densitate pedagogică %
61,72 tm
tm 63.72
Grafic martor si experiment 1

Grafic martor si experiment 2
70
64,21
61,58
70
60 63,72
61,72
60
50
50
40 37,73
35,26
40 37
30 35,13
22,89 22,11
18,3 30
20 16,66 22,77 22,09
20 15,65 15,61
10
10
0
1
0
densitate motrică martor % densitate motrică experiment % 1
pauza activă martor % pauza activă experiment %
pauza pasivă martor % pauza pasivă experiment % densitate motrică martor % densitate motrică experiment %
densitate pedagogică martor % densitate pedagogică experiment % pauza activă martor % pauza activă experiment %
pauza pasivă martor % pauza pasivă experiment %
densitate pedagogică martor % densitate pedagogică experiment %
8
Grafic cu variaţiile frecvenţei cardiace şi respiratorii la
grupa martor şi experiment 1
180
155
160 151 154
133 133 155

140 131 149
136 115
120 127 131
129
114 93
100
85
80 91
84
60
40
20 25 25 26
19 21 21 21 19
20 24 25
18 21 20 20 22 19 18
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9
frecvenţa cardiacă martor frecvenţa respiratorie martor

frecvenţa cardiacă experiment frecvenţa respiratorie experiment
Grafic cu variaţiile frecvenţei cardiace şi respiratorii la

grupa martor şi experiment 2
200
174
180 170
160 150 155 170 173
145
151 156
140 130 145
113
120 131
115 94
100
79 95
80
80
60
40 27 28
19 23 23 25 19
16 18
20 23 26 27 28
16 20 22 19 17
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Grafic cu variaţiile frecvenţei cardiace şi respiratorii la grupa

martor şi experiment 3
200 181 179

159
145 181 180
150 130 160 120
130 144 95
100 79 121
95
79
50 22 26 29 29 18
16 18 19
19 22 27 29 29 19 17
0 16
1 2 3 4 5 6 7 8

9
CONCLUZII
Densitatea este indicatorul cu ajutorul căruia se apreciază valorificarea timpului de

lucru in fiecare lecție. Concret este vorba despre relația dintre timpul utilizat pentru realizarea
conținutului lecției și durata integrală a acesteia.
În urma demersului nostru de a propune și utiliza în lecția experiment a unor măsuri
care vizau creșterea densității motrice și în urma prelucrării, interpretării și analizei
rezultatelor obținute, putem confirma IPOTEZA DE LUCRU si formula următoarele
constatări:
1. Prin măsurile propuse s-a realizat o creștere a densității motrice la grupa experiment față
de grupa martor iar intensitatea efortului a crescut in mod gradat de la o etapă la alta;
2. Se confirmă faptul că densitatea motrică depinde în mare măsură de obiectivele
operaționale stabilite pentru lecție;
3. Având în vedere ca s-a lucrat cu sportivi începători de la cercul de judo al Palatului
Copiilor, în pregătirea lor s-a pus accent pe instruirea progamată liniar (majoritatea având
posibilități motrice modeste) și în mai mică măsură pe instruirea programată, ramificată ). Nu
s-a trecut peste anumite secvențe în învățarea tehnicilor , iar la execuția globală s-a urmărit
continuitatea fazelor, deoarece întreruperile diminuează potențialul energetic al acțiunii;
4. Alegerea sistemelor de acționare la grupa experiment a dus la îmbunătățirea
randamentului tehnic al capacității de efort, prin alternarea judicioasă a pauzelor de odihnă
(pasive, active) cu lucrul efectiv în vederea menținerii depozitelor energetice pentru
prelungirea efortului, a lucrului efectiv;
5. S-a obținut rezultate bune și pentru că sportivilor li s-a asigurat o pregătire teoretică.
Cunoașterea și aplicarea cunostințelor teoretice în practica pregătirii a constituit un mijloc de
accelerare a îmbunătățirii calității lecției;
6. În vederea îmbinării optime a temelor propuse s-a realizat o organizare corespunzătoare
unei exersări eficiente. Trecerea colectivului de sportivi de la organizare la autoorganizare a
reprezentat garanția unui antrenament reușit, sportivii s-au simțit utili, au devenit mai
receptivi, mai responsabili, cultivând o atitudine participativă;
7. La grupa experiment, pentru aplicarea măsurilor propuse a trebuit să se aibe în atenție
următoarele:
-cunoșterea profundă a colectivului;
-repartizarea echilibrată a perechilor în funcție de disponibilitățile subiecților la efort psiho-
fizic;
-organizarea de la echipă, perechi, până la individualizare sau tratare diferențiată;
-control și evidență riguroasă;
-evaluarea cât mai obiectivă a efortului;
-deplina unitate între cuvânt și faptă;
8. Adesea, creșterea densității motrice poate fi întârziată din cauza utilizării incorecte sau
inadecvate a metodelor de învățare. În vederea eliminării greșelilor, trebuie să se țină seama:
-eficiența pregătirii fizice;
-corespondența optimă între nivelul de dezvoltare a calităților motrice și gradul de
complexitate al tehnicii;
-interferența noii deprinderi cu deprinderile înșușite anterior;
10
-oboseala-alternanța eficientă, științifică între efort și odihnă;
-încrederea în posibilitățile proprii;
-utilizarea metodelor de predare, demonstrația, explicația adevcată, completă și
clară;
-organizarea lecției în condiții materiale optime;
-microclimat și mediu favorabil;
9. Explicațiile, demonstrațiile, corectările, evaluările, încurajările au valoare stimulativă,
formativă, în măsura în care se practică pe un fond pedagogic optimist, pozitiv, obiectiv,
exigent, coștientizat, determinându-l pe sportiv să îndeplinească cu consecvență, cu voință,
motivație și curaj sarcinile pe care trebuie să le rezolve în lecția de antrenament;
10. Lecțiile de judo au un puternic rol stimulativ, cu o încărcătură emoțională de excepție,
datorită varietății, spectaculozității, tehnicilor, a respectării unor reguli obligatorii, specifice
etichetei acestui sport, dar și a disciplinei care este atributul de bază al judoului. Respectând
aceste reguli, am reușit să punem în valoare pe fiecare sportiv, cultivându-le acestora o
motivație imediată dar și de perspectivă, în vederea obținerii unei activizări eficiente în timpul
lecțiilor, pentru îmbunătățirea timpului efectiv de lucru.
11. Nivelul de aspirație, obiectivele și finalitățile activității cercului de judo nu sunt
obligatoriu de performanță. Datorită statutului și regulamentului de organizare și funcționare a
activității în palate și cluburi, accentul se pune mai mult pe latura educativă a acestei
discipline. La cercul de judo sunt înscriși și copii și copii cu disponibilități motrice modeste,
dorința de a practica acest sport fiind de cele mai multe ori a părinților. Profesorul are obligația
de a acorda atenție și cei neastâmpărat motric dar și celui domol, timid. Aici fiind valabile
recomandările marelui pedagog Comenius care spunea că: “pe cel care nu are poftă să învețe,
degeaba încerci să-l înveți înainte de a trezi în el interesul față de învățătură”. De aceea în
primul an de pregătire, în perioada de inițiere, densitatea motrică pierde mult în detrimentul
densității pedagogice.
12. Am reușit ca prin măsurile aplicate să obținem la grupa experiment o creștere
semnificativă a valorii densității motrice însă se observă din protocoalele de densitate de la
grupa martor că și aici am avut o densitate motrică destul de bună, conformă cu cerințele
metodice. Obținerea unei densități motrice optime, în lecții la disciplina JUDO, se datorează
rigorii cu care antrenorul și sportivii abordează algoritmul pregătirii și desfășurării lecției.
Exemplul poate fi luat și de alte sporturi.
13. Realizarea unei densități motrice crescute la lecțiile grupei experiment a fost posibilă
prin elaborarea unui plan de lecție variat, atractiv, prin alegerea metodelor și mijloacelor
folosite, amenajarea spațiului de lucru, predarea conținutului lecției prin manevrarea și
conducerea grupei de sportivi, prin comenzi clare, ferme, exacte, pe înțelesul sportivilor
începători, prin observații și corectarea imediată a greșelilor. În timpul explicațiilor și
demonstrațiilor plasamentul antrenorului a fost ales în așa fel, încât să fie bine văzut, auzit și
înțeles de copii.
14. Trebuie menționat rolul important pe care l-au avut formele de organizare ale exersării,
copii participând activ la formarea echipelor dar mai ales a perechilor de lucru, sub atenta
îndrumare a antrenorului.
15. Pentru a încheia rândurile privind această importantă problemă a DENSITĂȚII, trebuie
amintit, că așa cum menționează majoritatea specialiștilor, ea poate fi analizată pe baza unor
înregistrări concrete, de către o echipă de cronometrori pe bază de protocol de densitate.
11
PROPUNERI
1. Pentru obținerea unei densități motrice la parametrii ceruți de metodică, este obligatoriu
să-ți pregătești lecția cu atenție, cu implicare și profesionalism și să o conduci de așa manieră,
încât să poți valorifica fiecare minut al lecției.
2. Propunem alegerea obiectivelor operaționale (cognitive, afective și psiho-motrice) în
funcție de etapa de pregătire, nivelul de pregătire al sportivilor și disponibilitățile psiho-
motrice ale acestora.
3. În scopul creșterii densității motrice, am propus unele măsuri care au fost aplicate în
lecție și care și-au dovedit eficiența (îmbinarea optimă a temelor, îmbunătățirea condițiilor
materiale, sisteme de acționare dinamice, materiale intuitive). Folosirea acestor măsuri a dus la
varietatea conținutului lecției, activizarea și motivarea sportivilor, lecția devenind mai
atractivă.
4. Folosirea materialelor intuitive pentru o mai bună înțelegere a temelor în vederea
valorificării optime a obiectivelor cognitive, afective, motrice.
5. Înregistrarea frecvenței cardiace (Fc) a sportivilor și în alte lecții de antrenament,
neexperimentale pentru a observa reacția subiecților la efort și a interveni, luând măsurile ce se
impun. Numai așa putem constata, pe parcusul lecției dinamica efortului (curba efortului).
6. Propunem folosirea unor sisteme de acționare dinamice și acceptate de sportivi, pentru
menținerea depozitelor energetice, care să prelungească durata lucrului efectiv, micșorând
astfel pauzele.
7. Pentru o îmbinare optimă a temelor lecției, obiectivele și sistemele de acționare ale
fiecărui moment al lecției trebuiesc judicios alese, acestea necesitând o continuitate firească,
rațională, în structura lecției. Anumite elemente tehnice, mijloace, metode să fie exersate într-o
verigă anterioară, pregătind astfel sportivul pentru sarcinile care urmează în veriga următoare.
8. Asigurarea unei baze materiale specifică judoului: suprafața de lucru trebuie să fie bine
fixată, curată, să nu existe spații între tatami, depărtarea acestora putând provoca accidente. În
timpul exersării Nage-Komi sau a angajărilor de tip Randori, suprafața de lucru să fie bine
stabilită, conturată, astfel încât sportivii să poată lucra continuu, fără întreruperi, în siguranță și
fără teama unor eventuale accidentări.
9. Extinderea studierii densității motrice deoarece considerăm că pentru antrenamentul
sportiv reprezintă un capitol complex, deosebit de important, în favoarea modernizării și
eficientizării procesului instructiv-educativ.
10. Pentru a lucra pe baze științifice, concrete și pe premise obiective, echipa de
cronometrori care va face înregistrările și va întocmi protocoalele de densitate trebuie să
cunoască și să fie familiarizată cu specificul sportului respectiv.
Bibliografie selectiva
1.ALEXE, N., (1993), - Antrenamentul sportiv modern, Edit. Editis, Bucuresti;
2.BADIU T. Și MEREUȚĂ C., (1998) - Teoria și Metodica educației Fizice și Sportului - Culegere de teste, Edit. Evrica Brăila;
3.BOMPA, T., (2001) - Teoria și metodologia antrenamentului, Edit. EXPONTO, București;
4.BOMPA, T., (2002) - Teoria și metodologia antrenamentului; Periodozarea, Edit. EXPONTO, C.N.F.P.A, Bucuresti
5.BORDEA, C., (2000) - Judo-pregătirea tehnică prin perfecționarea funcției de echilibru, Edit. Stefan Lupașcu, Iasi;
6..DELIU, D., (2007) - Predicția performanțelor motrice sportive, Edit. Bren București;
7.DRAGNEA, A, BOTA,A., (1999) - Teoria activitățilot motrice, Edit. Didactică și Pedagogică, București;
8.EPURAN, M., (2005) -Metodologia cercetării activităților corporale, Edit. Fest, București;
9.HANTĂU, I., (1996) - Manual de judo, Edit. Didactică și pedagogică, Bucuresti;
10.ION-ENE, M., (2003) - Modelarea psiho-motrică a copiilor prin intermediul jocurilor, exerci țiilor și ștafetelor aplicative, Edit.
Fund. Universitare Dunarea de jos Galați;
11. MANOLACHI, V., (2003) - Sportul de luptă-Teorie și Metodică, Chișinău;
12.PLOEȘTEANU, C., (2009) - Teoria educației fizice și sportului-Concepte și căi de perfecționare, Edit. Galați, University Press;
12
EXPERIMENTAL STUDY ON THE GROWTH OF MOTRICAL DENSITY
DURING THE LEARNING LESSON OF JUDOKA BEGINNER
ATHLETES
Prof.Puscasu Cornel /prof.dr Ion EneMircea
Key words: judo, lesson, density
Abstract: In lessons, the main criterion for the appreciation of its value is density under all its
manifestations. Density is significant if it can be measured simultaneously in multiple
representative subjects from several different points of view: number, level of development,
motric skills, sex, etc. It should be noted that there are three types of density (motrical,
pedagogical and functional) determined by the volume, intensity and complexity of the effort
relative to the entire duration of the lesson.
Introduction
Most specialists have come to the conclusion that a good activation of athletes can be achieved
through a process of awareness and understanding of the content of the lessons. An optimal
activation can be achieved by a continuous selection of the methods and means taken from the
literature and used in the lesson according to the age and level of the athletes.
Motivation
In order for the purpose of the lesson to be fully achieved and its effectiveness to be increased to
higher parameters, it is necessary, as well as indispensable, to ensure three basic requirements
irrespective of the type and objectives of the lesson namely: optimum density, variety,
attractiveness.
The aim of the paper: is to find methods and methodological processes, new and efficient
means of action, forms of practice, working groups with optimal applicability in the judo training
lesson.
Working hypothesis
It questions whether and to what extent the use of our proposed drive structures, exercises, and
bands will help improve the driving density in the judo training session for 9-10 year old
children.
Experiment
Experimental research included 2 groups (witness and experiment), having a total of 12 athletes
each. The subjects who took part in the study are 9 to10 years of age and are currently training at
the Judo Circle of the Children's Palace in Tulcea.
Research subjects:
CONTROL GROUP
No. Name and surname Age, Height, Weight,
U10 m kg
1 CIOBOTARU ROBERT 9 1,12 24
2 MOROIANU MIHAI 10 1,26 27
3 CRISTEA MARIUS 9 1,20 25
4 PĂNUȚĂ ALBERT 9 1,22 26
13
5 BULETE SEBASTIAN 9 1,30 30
6 MOCANU RADU 10 1,31 34
7 CIORTEA ANDREI 10 1,40 36
8 PAVEL MARIUS 10 1,43 38
9 ORHEANU CRISTIAN 10 1,43 45
10 OMOCIA COSMIN 10 1,41 48
11 STIR DAVID 9 1,45 54
12 DRAGULSCHI DAVID 10 1,50 58
EXPERIMENTAL GROUP
Nr. Name and surname Age , Height, Weight,
crt U10 m kg
1 SIMIONOV MAIER 9 1,20 25
2 GIURCĂ MATEI 10 1,19 26
3 PLATON ANDREI 10 1,23 30
4 PITUN RAREȘ 10 1,25 36
5 PĂDUREANU ANDREI 9 1,30 42
6 PĂUN GEORGIAN 9 1,35 42
7 TARCEA MARIAN 10 1,37 44
8 GANEA DENIS 10 1,40 45
9 ȚIVRIȘ IUSTIN 10 1,40 47
10 POPA VLAD 10 1,44 54
11 MOGOȘ DRAGOȘ 10 1,49 58
12 MEHEDINȚIU BOGDAN 10 1,51 60
This research was conducted in three stages: preparatory-1, pre-competitive-2,

competitive-3 and covered six lessons, two for each stage, witness group and experiment, with
specific themes for each stage of preparation, drawing up for each lesson Density Protocols.
After the elaboration of the didactic projects, density protocols were set up with the help of a
team of timers, made up of teachers, referees, former students of the judo circle: Prof.
Pantelimon Mircea, Roşca Ovidiu, Perianu Vasile, Paul Teodorov, Referees: Damian Nicolae ,
Ionescu Cornelius, Oprea Alin, Grigoraş Nicolae, Pahon Florin, Tiron Nicolae, Lavro Paul,
Moraru Dragoş.
The recordings were usually made at the end of the lesson, but there were also situations,
especially on monitoring the motric qualities, when the recordings were made at moments of
maximum intensity.Density was recorded by subject timing, and the average of the parameters is
the actual work time, time consumed with didactic measures, active pauses, passive recesses at
the end of the lesson, as well as cardiac and respiratory rates data at the time of the lesson.
During the experimental research the motrical and pedagogical density were determined, for the
control group and the experiment.
The witness group worked under the existing material conditions according to the already known
(traditional) methods and the Witness Density Protocols were developed for lessons with
different themes depending on the stage in which they took place.
In the experimental group, attractive work systems were used, even in the form of competitions,
exercises and bands other than those in the control group.
14
A harmonious deployment of the links of the lesson was taken account of so that we
could get an optimal blend of the lesson themes. During the first lesson link (collective
organization), at the same time with the presentation of the lesson themes, kinograms (succession
of movements from the beginning to the end of the technical process) were also analyzed.
We assumed that by introducing varied and attractive drive structures, exercises and working
groups to the control group, a motrical density would be obtained at the parameters required by
the methodology.
Density protocols were developed for the experimental group’s lessons, having the same
subjects as the control group, for the preparatory, precompetitive and competitive stage.
Analysis and interpretation of data from density protocols
The first type of lesson to which the density protocols for the control group and
experiment was drawn was the lesson from the preparatory stage. Tables 1 to 6 show density
protocols for the control group and 7 to 12 for the experiment group, to which were introduced
operating structures, work groups and new forms of training at certain times of the lesson. Based
on these protocols, the structure and comparison diagrams for the witness and experiment were
drawn.
It is found that for this type of lesson, the experimental group recorded higher values of
the motrical density, 64.21%, compared to 61.58% in the control group.
Pedagogical density is good, decreasing by two percent in the experimental group,
35.23% versus 37.75% in the control group. This leads to the conclusion that in the experimental
group the use of the new drive systems, work formations and forms of exercise determined an
increase of the actual and implicit work of the motric density.
The lower passive recesses and idle times percentage of 22.11% in the experimental
group compared to the 22.89% in the control group is another proof that the measures proposed
at certain times of the lesson have proven their effectiveness.
The second type of lesson, to which the motric and pedagogical densities were
determined, is the lesson from the precompetitive stage, with themes of consolidation,
improvement.
Tables 13 to18 show the density protocols for the control group and 19 to 24 for the
experimental group, using new operating structures, working formats and new forms of training
(dynamic, attractive).Based on these density protocols, after centralization, the structure and
comparison diagrams for the control group and experiment were plotted.It is also found for this
type of lesson an increase of the motric density in the experimental group 63.72% compared to
61.72% in the control group.
The pedagogical density in the experimental group is better, 35.13% versus 37% in the
control group. The active recesses are 15.61% in the experimental group and 15.65% in the
control group, so they are close in value, but passive pauses and idle times in the experimental
group (22%) are lower compared to the control group (22.77%). , which leads to the conclusion
that in the lesson from the experiment group the actual work (motrical density) increased.
The third type of lesson at which densities were determined is the lesson in the
competitive stage with themes of technical-tactical improvement and motric skills. Tables 25 to
36 show the density protocols for the control group and experiment. Diagrams were also drawn
15
based on these density protocols for the two groups, the witness and the experimental ones. It is
found that for this type of lesson, in the experiment group, the pedagogical density decreases
very much as a value (8min 50 sec), without adding the rest time.
Being a high intensity lesson (Hr-181, Rr-29), the resting time and the passive recesses have a
longer duration in order to restore the body energy for the next effort.
Although passive recesses are much closer to value, 26.66% in the experiment group versus
26.92%in the witness group, motrical density is lower in the control group.
In the experimental group, we observed an increase in the actual work 49 min 11 sec, compared
to the control group 47 min, 16 sec, this leading to the increase of the motric density from the
59.08% in the control group to 61.48% in the experimental group.
This comparative analysis leads to the conclusion that in the experimental group, using
the drive systems, the forms of training and the proposed work groups, we have obtained a lesson
of superior quality than that of the control group.
Functional density assessed in terms of heart rate (Hr) and respiratory rate (Rr) values are
similar for the two groups, the control and the experimental ones. The purpose of recording heart
rate and respiratory rate in the sequence of the lesson was to achieve the dynamics or effort curve
in the three lessons, inside the control group and the experimental one. Graphical variations of
heart rates are plotted for all the 3 lessons using density protocols for both the control group and
the experimental group. The highest Hr values were 181 in the experimental group taking into
consideration protocols 31 to 36, and in the control group 26 protocol Hr-181 only in subject No.
2. The Hr minimum values were 79 in the control group, protocol 25, 79 in experiment group,
protocol 8, subject No. 1 and protocol 31 subject No. 2.
Regarding the respiratory frequency, as shown by the graphical representation and the
density protocols, it is found that the highest values in the experimental and control group, 29,
were recorded in the protocols 25 to 36. The minimum Rr values were recorded in the control
and experiment group, 16, in the 13-24 protocols, both the control and the experimental groups.
By analyzing these results, we concluded that our hypothesis was confirmed and that by
applying the drive structures, the exercise forms, and the working formations we achieved
increased metrical density in the experimental group, and the intensity of the effort gradually
increased from the preparatory stage lesson to the competitive stage lesson.
The evolution of the results is presented in the structure and comparison diagrams below.
GRAPHIC REPRESENTATION
Control Group 1 Experimental Group 1
motrical density % motrical density %

0,67% 0,56%
37,75% pedagogical density % 35,23% pedagogical density %
61,58% 64,21%
tm tm
16
1,28 motrical density % 1,15 motrical density %
37 pedagogical density % 35,13 pedagogical density %

61,72 63,72
tm tm
motrical density % motrical density

1,05 0,82 %
39,87 pedagogical density pedagogical
% 37,7 density %
59,08 tm 61,48
tm
Control and Experimental Chart 1

70
61.48
59.08
60
50
39.87 37.7
40
26.92 26.66
30
20 16.7 16.5
10
0
control motrical control active control passive control experimental experimental experimental experimental
density % recess % recess % pedagogical motrical density active recess % passive recess pedagogical
density % % % density %
17
70 61.48
59.08
60
50
39.87 37.7
40
26.92 26.66
30
20 16.7 16.5
10
0

70 61.48
59.08
60
50
39.87 37.7
40
26.92 26.66
30
16.7 16.5
20
10
0
Heart and Respiratory Rate Variation in Control and Experimental Group 1

Chart
159 179
180 174
173
160 145 180
130
140 160
120 144 120
130 121
100 79 95
80 79 95
60
40 16 18 22 26 29 29 19 17 18
20 16 27 29 29
19 22 19 18
0 17
1 2 3 4 5 6 7 8 9
control heart rate experimental heart rate

control respiratory rate experimental respiratory rate
18
Heart and Respiratory Rate Variation in Control and Experimental Group 2 Chart
159 179
180 174
160 145 180
130 173
140 160
120 144 120
130 121
100 79 95
80 79 95
60
40 16 18 22 26 29 29 19 17 18
20 16 27 29 29
19 22 19 18
0 17
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Heart and Respiratory Rate Variation in Control and Experimental Group 3 Chart
200 181 179
159 174
145 181
130 180
150 173
160
144 120
100 130 121
79 95
79 95
50 26
16 18 22 29 29 17
19 18
16 19 22 27 29 29
0 19 18 17
1 2 3 4 5 6 7 8 9

CONCLUSIONS
Density is the indicator that helps to capitalize on working time during each lesson.
Specifically, it is the relationship between the time used to complete the lesson content and its
entire duration.
As a result of our effort to propose and use during the experimental lesson measures aimed to
increase the motor density and as a result of the processing, interpretation and analysis of our
results, we can confirm the following WORKING HYPOTHESIS and formulate the following
findings:
1. By the proposed measures an increase of the motrical density in the experimental group
compared to the control group was achieved and the intensity of the effort gradually
increased from one stage to the other;
2. It is confirmed that the motrical density depends, to a large extent, on the operational
objectives set for the lesson;
19
3. Taking into consideration the fact that we have worked with novice athletes at the Judo
Circle of the Children's Palace, we have focused mainly on the linear preparation type of
training (most of them showing modest motrical skills) and, to a lesser extent, on
scheduled, branch training types. There has been no downgrading of certain techniques
during the learning process, and the global execution has been followed by the continuity
of phases because the interruptions reduced the energy potential of the action;
4. The choice of the drive systems in the experimental group has led to an improvement in
the technical efficiency of the effort capacity by judicious alternation of recesses
(passive, active) with actual working time in order to maintain energy deposits for
prolonging the effort capacity, meaning prolonging the effective work periods;
5. Good results have also been achieved and athletes have been provided with a theoretical
training. The knowledge and application of the theoretical knowledge in the training
practice was a means of accelerating the quality improvement of the lesson;
6. In order to optimally combine the themes proposed, a proper organization of an effective
practice was achieved. Teaching the team of athletes to self-organize was the guarantee
of a successful training, the athletes felt useful, became more receptive, responsible,
cultivating a participatory attitude;
7. In the experimental group, the following had to be taken into account when implementing
the proposed measures:
-the profound knowledge of the team;
-well balanced distribution of pairs according to the availability of the subjects at psycho-
physical effort;
- leveled organizing from team, pairs, to individualization or differential treatment;
-good control and rigorous evidence;
-the most objective evaluation of the effort;
-synchronizing words with deeds.
8. Increasing motor density may often be delayed due to incorrect or inappropriate use of
learning methods. In order to eliminate mistakes, one must take into account:
- efficiency of physical training;

- optimal correspondence between the level of development of motric skills and the
degree of complexity of the technique;
-interference of the new skill with previously misled skills;
- fatigue-efficient alternation, scientific alternation between effort and recess;
- trust ones resources;
-using teaching methods, demonstration, true, complete and clear explanation;
-organizing the lesson using optimal material conditions;
-microclimate and favorable environment;
9. The explanations, demonstrations, corrections, evaluations, encouragements have a
stimulating, formative value, as they are practiced on an optimistic, positive, objective,
demanding, well-informed pedagogical background, causing the athlete to consistently,
determinately and courageously meet the tasks they have to solve during the training
lesson;
10. Judo lessons have a powerful stimulating role, with an exceptional emotional load, due to
the variety and exquisiteness of its techniques, observance of mandatory rules specific to
the sport's label, and discipline that is the basic attribute of judo. By respecting these
20
rules, we have succeeded in highlighting each athlete by cultivating an immediate and
forward-thinking motivation to gain effective activation during lessons to improve
effective working time.
11. The level of aspiration, the goals and the finalities of the Judo Circle activity are not
mandatory for performance. Due to the statute and regulation of the organization and
functioning of this kind of activity in halls and clubs, the emphasis is placed more on the
educational side of this discipline.
The judo circle also includes children with modest motor skills, often the parents having
the last word in their attending. The teacher has the duty to pay attention both to the more
energetic kind of student as well as to the shy, more sluggish one. Here are the
recommendations of the great teacher Comenius, who said: "The one who does not want
to learn must be first awakened and only after, that one must be thought”. That's why in
the first year of training, during the initiation period, motrical density loses much to the
detriment of pedagogical density.
12. By using specific methods we succeeded in achieving significant growth of the motrical
density in the experimental group , however, in the control group it is observed from the
density protocols that here too we had a fairly good motrical density, according to the
methodical requirements. Achieving optimal motrical density during JUDO lessons is
due to the rigor with which the coach and athletes approach the algorithm of preparing
and unfolding the lesson. The example can also be taken by other sports.
13. Achieving increased motrical density in the experimental group lessons was possible by
developing a varied, attractive lesson plan, by choosing the methods and means, by
arranging the workspace, by teaching the content of the lesson, by maneuvering and
leading the group of athletes through clear, firm and accurate commands, easy to
understand by all the beginner athletes, through observations and immediate correction of
all mistakes. During the explanations and demonstrations, the coach's placement was
chosen in such a way as to be well-seen, heard and understood by the children.
14. It is highly important to mention the leading role played by the organizational forms of
the exercise, children actively participating in the formation of the teams, but especially
of the pairs, under the close guidance of the coach.
15. Closing the DENSITY issue argumentation, it has to be remembered that, as most
specialists mention, it can be analyzed on the basis of concrete records by a team of
timekeepers based on the density protocol.
PROPOSALS
1. In order to get the motrical density parameters required by the methodology, it is

imperative that you prepare your lesson carefully, with commitment and professionalism,
and lead it in such a way that you can capitalize every minute of the lesson.
2. We propose the choice of operational objectives (cognitive, affective and psychomotor)
depending on the stage of training, athletes training level and their psycho-motrical
availability.
3. In order to increase the motrical density, we proposed some measures that have been
applied in the lesson and have proven their effectiveness (optimal combination of themes,
improved material conditions, dynamic driving systems, intuitive materials).
21
4. The use of these measures led to the variation of the lesson’s content, the activation and
the motivation of athletes, thus making the lesson more attractive.
5. By registering the athletes’ heart rates (Hr) during other non-experimental training
lessons as well, in order to observe the subjects' reaction to the effort and intervene, also
taking the necessary action, is the only way to find out the levels of the dynamic effort
(effort curve) during the lessons.
6. We propose the use of dynamic driving systems accepted by athletes in order to maintain
energy storage, which will prolong the duration of the actual work, thus reducing the
recesses.
7. For an optimal blend of lesson themes, the goals and drives of each lesson's moment must
be judiciously chosen, requiring a natural, rational continuity in the structure of the
lesson.Certain technical elements, means and methods must be practiced during a
previous link, thus preparing the athlete for the tasks that will follow the next link.
8. Providing a material basis for judo: the work surface must be well fixed, clean, there
should be no space between the tatami, and the distance between them can cause
accidents. During the Nage-Komi exercise or Randori engagement, the work surface is
well-defined, contoured so that athletes can work continuously, without interruption,
safely and with no fear of possible injuries.
9. Extending the study of motrical density because we consider that sports training is a
complex chapter, particularly important, in order to be able to modernize and streamline
the instructive-educational process.
10. In order to work on scientific, concrete and objective backgrounds, the team of
timekeepers, that will make the recordings and draw up the density protocols, must know
be familiar with the specificity of a certain sport.
22
STUDIU PRIVIND PONDEREA ACŢIUNILOR TACTICE ALE
JUCĂTORILOR DE HANDBAL (JUNIORI I) ÎN TIMPUL UNUI JOC
BILATERAL
Enache Fănica, Școala Gimnazială
”Gheorghe Poalelungi” Măstăcani,
enachefanica@yahoo.com
Cuvinte cheie: performanță, handbal, juniori I, educație
Rezumat: În această lucrare am constatat importanța utilizării acțiunilor tactice

în timpul unui joc bilateral pentru îmbunătățirea performanțelor jucătorilor de handbal
și obținerea unor rezultate superioare în joc.
De-a lungul timpului în evoluţia jocului se impune o atenţie sporită şi o receptivitate
crescută la tot ce este nou, toate numai din dorinţa permanentă de a fi în contact direct
cu performanțele echipelor aflate în vârful piramidei.
Introducere
Evoluția handbalului pe plan intern și internațional
Cercetătorii susţin că jocul a apărut în comuna primitivă, atunci când forţele de
producţie au crescut şi au dus la dezvoltarea relaţiilor de producţie. Treptat tematica
jocurilor a început să se separe de aceea a muncii; jocurile s-au abstractizat, au apărut
obiecte artificiale: bastoane, mingi etc. şi s-au amenajat terenuri speciale.
În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în şcoli, ca material
didactic, rod al imaginaţiei creatoare a unor eminenţi profesori de educaţie fizică. Au fost
luate în considerare ca dată de atestare a fiecărei variante, momentul în care au depăşit
“curtea şcolii”, iar ca “părinte” pe cel care i-a dat un regulament oficial şi l-a lansat într-o
formă competiţională în afara orelor de educaţie fizică.
Ipotezele cercetării
Activitatea nu se rezumă numai la pregătirea propriu-zisă pentru obţinerea unor
performanţe superioare, este absolut necesar să se acţioneze în direcţia creşterii
interesului jucătorilor la care să se adauge folosirea eficientă a stimulilor de ordin moral
şi material. Motivarea jucătorilor pentru a se dărui pregătirii totale se realizează, în
principal de către antrenor. Printre mijloacele utilizate de el în acest scop se numără şi
jocul bilateral de handbal, cu toate variantele şi formele lui de manifestare.
În contextul acestor aspecte s-au conturat şi ipotezele studiului:
- folosirea jocului bilateral ca mijloc de pregătire îmbunătăţeşte nivelul de instruire
a unei
echipe de handbal;
- tipul de instruire propus (accent pe pregatirea tactică) duce la îmbunătăţirea
rezultatelor
sportive obţinute de jucătorii de handbal.
Obiectivele cercetării
- observarea acţiunilor tactice de handbal la nivelul unei echipe masculine de
juniori I
23
- studierea mijloacelor specifice jocului bilateral de handbal destinate pregătirii, pe
toate
planurile, la nivelul echipei, cuantificate şi apoi aplicate în conformitate cu
particularităţile de sex, vârsta şi nivelul de pregătire ale juniorilor;
- atingerea unui nivel superior, în concursuri și în competiții sportive, a
potențialului fizic,
tehnico-tactic, psihologic și teoretic.
Organizarea și desfășurarea studiului constatativ
Scopul şi sarcinile studiului
Jocul de handbal şi tot ceea ce conferă complexitatea pregătirii, instruirii, este într-
o continuă schimbare şi evoluţie, în mod cert cu o dinamică permanent accelerată a
pregătirii.
În toate domeniile şi aspectele jocului şi ale antrenamentului apar multe elemente
de progres, de perfecţionare, noutăţi absolute dar şi unele reactualizări şi adaptări la
parametri superiori.
Concurenţa la toate nivelele performanţei este foarte strânsă şi numeroşi
specialişti investighează şi selectează cele mai noi informaţii, chiar din domenii de
activitate diferite, pentru a le adapta la jocul de handbal, în speranţa că ele vor deveni
mijloace şi soluţii de îmbunătăţire, de perfecţionare a jocului şi a demersului
antrenamentului.
Totuşi, baza domeniului jocului de handbal o constituie antrenamentul cu notele
sale definitorii, cerinţele generale, modelele sale, principiile şi conţinutul său.
Conţinutul antrenamentului cuprinde mai mulţi factori, sau componente:
pregătirea fizică, pregătirea tehnică, pregătirea tactică, pregătirea psihologică, pregătirea
teoretică şi refacerea organismului după efort. Absolut toţi aceşti factori sunt importanţi,
dar de bază, ca fundament, pregătirea fizică ocupă primul loc în ierarhia lor şi este
considerat ca premiză a abordării celorlalte componente ale antrenamentului.
În antrenamentul jocului de handbal pregătirea fizică are ponderi diferite în
funcţie de valoarea şi de vârsta sportivilor, de încărcătura calendarului competiţional.
Particularităţile de vârstă, sex şi nivel de pregătire sunt un alt factor ce trebuie luat în
considerare, cunoaşterea lor fiind foarte importantă în programarea şi planificarea
pregătirii fizice.
Perioada junioratului, precum şi particularităţile sexului, impun o atentă
preocupare din partea cadrului didactic în alegerea, mijloacelor pregătirii fizice. La
acestea se mai adaugă şi particularităţile psihice, factor al antrenamentului puţin relevat în
munca antrenorilor.
De aceea scopul prezentei lucrări este acela de a identifica importanţa acţiunilor
tactice la nivelul juniorilor, printre acestea aflându-se şi jocul bilateral, de a pătrunde în
esenţa particularităţilor lor specifice de vârstă şi nivel de pregătire pentru a putea constata
randamentul acestora în cadrul pregătirii lor sportive.
Sarcinile cercetării au fost următoarele:
- studierea bibliografiei de specialitate în care este tratată tema;
- precizarea ipotezelor cercetării;
- stabilirea eşantionului ce urmează să fie supus cercetării;
- identificarea unor probe speciale destinate relevării stadiului, nivelului pregătirii
fizice generale şi specifice;
24
- verificarea iniţială;
- utilizarea celor mai eficiente sisteme de acţionare ale jocului bilateral ca
mijloace de pregătire;
- verificarea finală;
- prelucrarea datelor şi formularea concluziilor.
Desfăşurarea studiului
Locul, perioada, subiecţii şi materialele folosite
Cercetarea noastră s-a desfăşurat la Clubul Sportiv Şcolar Galaţi, echipa de
handbal băieţi (junior I). Eşantionul ales pentru studiu este alcătuit din 16 sportivi dintre
care 2 sunt specializaţi pe postul de portar.
Echipa de handbal dispune de condiţii bune de antrenament (sală omologată de
F.R.H.), precum şi sală de forţă.
Activitatea a fost demarată la începutul lunii noiembrie 2016 şi a fost finalizată în
mai 2017.
Etapizarea studiului
Organizarea activităţii studiului a presupus parcurgea mai multor etape. Acestea
au fost următoarele:
Etapa I: Informarea şi documentarea cu privire la problematica temei prin
consultarea unor materiale de specialitate în vederea întocmirii unei bibliografii adecvate
temei şi care să o poată susţine profund din punct de vedere ştiinţific. S-au parcurs
informaţii cu privire la: priorităţile actuale şi de perspectivă ale handbalului;
particularităţile bio – psihomotrice ale jucătoarelor de handbal juniori; jaloanele metodice
privind pregătirea unei echipe de handbal.
Etapa II: Stabilirea unităţii sportive şi a echipei: CSS GALAŢI, masculin juniori1.
Stabilirea sistemului de măsurători antropometrice, motrice şi tehnice.
Etapa III: Alegerea şi stabilirea unui ansamblu de măsurători şi testări motrice şi
tehnice.
Etapa IV: Efectuarea testărilor iniţiale.
Etapa V: Parcurgerea etapelor de pregătire în funcţie de structura campionatului.
Etapa VI: Efectuarea testărilor finale..
Etapa VII: Obiectivizarea rezultatelor: înregistrarea, ordonarea, analiza şi interpretarea
rezultatelor din punct de vedere statistico – matematic. Întocmirea graficelor.
Etapa VIII: Elaborarea concluziilor.
Descrierea studiului
Cercetarea a avut loc pe un lot de 16 sportivi ai echipei de handbal (juniori I), care îşi
desfăşoară activitatea în sala CSS GALAŢI, sală care dispune de următoarele condiţii:
vestiare pentru jucători, cu instalaţii sanitare moderne, vestiare pentru arbitri, utilate cu
mobilier adecvat, sală de forţă, cu următoarele aparate şi instalaţii, biciclete ergometrice,
haltere de diferite mărimi, gantere diferite, extensoare, corzi elastice, bănci de gimnastică,
aparate complexe pentru dezvoltarea forţei musculare.
Măsurătorile morfologice au fost efectuate la începutul perioadei de pregătire şi au fost
procurate de la conducerea tehnică a echipei. Probele de control au fost susţinute în
aceleaşi condiţii, adică în sala CSS GALAŢI şi rezultatele înregistrate au fost reale şi au
reflectat posibilităţile de care dispun jucătorii. Antrenamentele s-au desfăşurat după un
program stabilit.
Pentru realizarea studiului am folosit următoarele măsurători și testări:
25
Măsurători somatice: înălţimea, greutatea, anvergura și deschiderea palmei.
Testări motrico-tehnice: alergare de viteză (5x30m), deplasare în triunghi,
săritura în lungime de pe loc, aruncarea mingii de handbal cu elan de maxim trei pași,
alergare de rezistență (1000m), acțiuni tactice de joc.
Interpretarea acțiunilor tactice
Cel mai mare procentaj al acţiunilor tactice individuale în atac a fost în jocul LPS
FOCŞANI – CSS GALAŢI (86%).
Procentajul cel mai mare al acţiunilor tactice colective în atac a fost în jocul CSS
GALAŢI – CSS1 CONSTANTA (107%).
Acţiunile tactice individuale în apărare au avut un procentaj mare în jocul CSS1
CONSTANTA – CSS GALAŢI (13%).
Acţiunile tactice colective în apărare au avut procentajul cel mai mare în jocul LPS
FOCŞANI – CSS GALAŢI (20%).
Ponderea acţiunilor tactice ale jucătorilor de handball (junior 1) în timpul unui joc
bilateral este foarte bună.
Pregătirea tactică a dus la îmbunătăţirea rezultatelor sportive ale jucătorilor de handbal.
Concluzii
Ipotezele studiului efectuat au fost validate întrucât nivelul pregătirii jucătorilor a
fost în creştere, rezultatele obţinute la probele de control demonstrând acest lucru;
sarcinile cercetării au fost îndeplinite pentru că a fost efectuată o documentare bună, a
fost ales un eşantion reprezentativ; probele au fost bune pentru că erau oficiale,
rezultatele au fost analizate, interpretate şi reprezentate grafic. Analiza efectuată
evidenţiază faptul că echipa de handbal masculin de la CSS GALAŢI a utilizat într-o
proporţie mai mare pregatirea tactică, ceea ce confirmă ipoteza a doua a studiului nostru.
26
BIBLIOGRAFIE:
BAŞTIUREA E., Metode şi mijloace pentru dezvoltarea diferenţiată a capacităţilor
coordinative, Editura Valimex, Chişinău, Republica Moldova, 2005.
BOTA I., BOTA M., Handbal. Pregătirea şi formarea echipelor de performanţă,
Editura Sport-Turism, 1987.
CERCEL P., Handbal. Antrenamentul echipelor masculine, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1983.
STUDY ON THE TACTICAL ACTION OF HANDBALL PLAYERS

(JUNIORS I) IN A BILATERAL MATCH
Enache Fănica, ”Gheorghe Poalelungi”
Secondary School Mastacani
enachefanica@yahoo.com
Keywords: performance, handball, juniors I, education.
Summary: In this study, we found the importance of using tactical actions during
a bilateral match so that the performance of handball players is improved and higher
results are achieved during the match.
Throughout the evolution of the match greater attention and higher
perceptiveness to everything new are required, all from the constant desire to be in direct
contact with the performances of the teams at the top of the pyramid.
Introduction
Evolution of national and international handball
Researchers say that the game appeared in the primitive when the productive
forces increased and led to the development of relations of production. Themed games
gradually began to separate from that of labour; games became abstracted, artefacts
appeared such as sticks, balls, etc. and they set up special courts.
In all its variants, the handball game first appeared in schools, as a teaching
material and the result of the creative imagination of some outstanding physical education
teachers. The accreditation date for each variant was taken into consideration when they
passed the "yard of the school" and the "parent", the one who gave it an official
regulation, launched it in a competitive form outside the physical education classes.
Research hypotheses
The activity, as a whole, is not limited only to the actual training for achieving
higher performances, it is necessary to act towards increasing the interest of players,
adding efficient usage of the moral and material stimuli. To be fully motivated for
training, the coach mainly guides the players. Among the means they use for this purpose,
there is the bilateral handball match with all its variants and forms of manifestations.
In the context of these aspects, we can outline the theories of this study:
- the training level of a handball team is improved by using the bilateral match as a
means of training;
27
- the type of training proposed (emphasis on tactical training) leads to improved
sportive results for the handball players.
Research objectives
- observing handball tactical actions at the level of a male junior team I
- studying the specific means of handball bilateral to prepare the team on all levels,
quantified and then applied in accordance with the particularities of gender, age
and level of training for juniors;
- attaining a higher level of physical, technical, tactical, psychological and
theoretical potential in contests and sports competitions.
Organization and conduct of the study

Purpose and tasks of the study
The handball game and everything that the complexity of training and practise
confers is constantly changing and evolving with a certain accelerated dynamics of
training.
In all areas and aspects of the game and of training there are many elements of
progress and improvement, absolute novelties, but also some updates and adjustments to
superior parameters.
Competition at all levels of performance is very tight and many specialists
investigate and select the latest information, even from different fields of activity, to
adapt them to the handball match, hoping that they will become means and solutions for
improving the match and the training.
Still, the basis of the handball game is the training with its defining elements, its
general requirements, its models, its principles and its content.
The content of the training includes several factors or components: physical
training, technical training, tactical training, psychological training, theoretical training
and body restoration after effort. Absolutely all of these factors are important, but
basically, as a foundation, the physical training takes the first place in the hierarchy and it
is considered as the premise of approaching the other components of the training.
During the training at handball, the physical training has different levels
depending on the value and age of the athletes, the filling of the competition calendar.
The peculiarities of age, gender and level of training are other factors to take into account
and knowing them becomes very important in the organization and planning of physical
training.
The junior time, as well as the peculiarities of sex, requires a careful
preoccupation from the teacher in the choice, systematization and application of the
means of physical training. The psychic peculiarities must be added as a factor in training
that is little emphasized in the work of the coaches.
That is why the purpose of this paper is to identify the importance of tactical
actions at the junior level, including the bilateral play, in order to penetrate into the
essence of their specific peculiarities of age and level of training and to find out their
performance during their training.
The tasks of the research were as follows:
- to study the specialized bibliography in which the theme is dealt with;
- the specification of research assumptions;
28
- to establish the sample to be surveyed;
- to identify special evidence to indicate status, level of general and specific
physical training;
- initial verification
- the use of the most efficient systems of action of the bilateral match as a means of
training;
- final check;
- to process the data and to formulate conclusions.
The development of the study
Place, period, subjects and materials used
Our research was conducted at the Galati School Sports Club, the junior I
handball team (Junior I). The sample chosen for the study is formed of 16 athletes, among
which two are specialized on goalkeepers.
The handball team has good training conditions (room approved by the Romanian
Federation of Handball), as well as a weight room.
The activity started in early November 2016 and completed in May 2017.
The stages of the study
The organization of study activity went through several stages. These were as
follows:
Stage I: To get information and documentation on topic issues by consulting
specialized materials in order to prepare an appropriate bibliography to the topic and to be
able to support it scientifically:
- the information on the current and future handball priorities
- the bio-psychomotor peculiarities of the junior handball players
- methodological stakes for preparing a handball team
Stage II: To establish the sports unit and the team: CSS GALATI, male juniors 1.
To establish the anthropometric, mechanical and technical measurement system.
Stage III: To choose and to set up a set of motor and technical measurements and
tests.
Stage IV: To perform initial testing.
Stage V: To run the training stages according to the championship structure.
Stage VI: To perform final testing.
Stage VII: To traverse the results and to draw up the graphics: recording,
ordering, analysing and interpreting the results statistically and mathematically.
Stage VIII: To draw conclusions.
Description of the study
The research took place on a group of 16 athletes from the handball team (juniors I), who
perform in CSS Sports Club GALATI. The room has the following conditions: changing
rooms for the players with modern sanitary facilities, locker rooms for referees equipped
with suitable furniture, weight room with the devices and installations: ergo metric bikes,
weightlifts of different sizes, different dumbbells, extensors, elastic strings, gym benches,
complex devices for the development of muscle strength.
Morphological measurements were done at the beginning of the training period and were
taken from the team's technical leadership. The control samples were supported under the
29
same conditions, i.e. in the CSS Sports Club GALATI and the results recorded were real
and reflected the possibilities of the players. The training took place on a fixed schedule.
To carry out the study we used the following measurements and tests:
Somatic measurements: height, weight, width and opening of the palm.
Moto-technical tests: speed (5x30m), triangle movement, long jump, throwing
handball with a three-step push, running resistance (1000m), tactical action.
Interpretation of tactical actions
The highest percentage of tactical individual action in the attack was during the
match
LPS FOCSANI – CSS GALATI (86%).
The highest percentage of tactical collective action in the attack was during the
match
CSS GALATI – CSS1 CONSTANTA (107%).
Individual tactical defence actions had a high percentage of play during the match
CSS1 CONSTANTA – CSS GALATI (13%).
Collective tactical defence actions had the highest percentage during the match
LPS FOCSANI – CSS GALATI (20%).
The share of the tactical action of the junior-1 handball players during a bilateral match is
very good.
The tactical training has improved the performance of handball players.
Conclusions
The hypotheses of the study were validated as the level of training of the players
was increasing, the results obtained by the control samples proved this. The tasks of the
research were fulfilled because good documentation was carried out and a representative
sample was chosen. The samples were good because they were official, the results were
analysed, interpreted and represented graphically.
30
The analysis of the fact that the men's handball team from CSS GALATI used the
tactical training to a greater extent, which confirms the second hypothesis of our study.
BIBLIOGRAFY:
BAŞTIUREA E., Methods and means for differentiated development in coordinating
capacities, Valimex Publishing House, Chişinău, Republic Moldova, 2005.
BOTA I., BOTA M., Handball. Preparation and training of performance teams, Sport-
Tourism Publishing House, 1987.
CERCEL P., Handball. Male team training, Sport-Tourism Publishing House,
Bucharest, 1983.
31
STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA ECHILIBRULUI COPIILOR PRIN
INTERMEDIUL JOCURILOR SI MIJLOACELOR ADAPTATE DIN
JUDO
prof. Burlui George Catalin/ prof.univ.dr. Ion Ene Mircea

Cuvinte cheie :echilibru, perfomanta, pregatire tehnica, executie, deprinderi/calitati
motrice
Rezumat: Nivelul înalt al tehnicii și al desfășurării competiriilor de judo în etapa

actuala solicită din partea sportivilor, încă de la vârsta de 12 - 14 ani, un bagaj variat de
acțiuni tehnice în scopul obținerii în viitor a unor performante sportive înalte. O
importantă primordială în solutionarea acestei probleme revine pregătirii tehnice a
copiilor judoka. Însușirea insuficientă a tehnicii cât și a celorlalte componente ale
antrenamentului sportiv poate compromite activitatea de performanță. Cercetarile
efectuate în direcția pregatirii tehnice a copiilor sportivi sunt strâns legate de studierea
particularitatilor motrice, precum și de creșterea nivelului de pregatire fizică.
Introducere: Perioada însușirii tehnicii în raport cu funcția de echilibru are un rol

hotăritor. Aceasta întrucât menținerea echilibrului în timpul luptei este destul de dificilă
și se realizează în condiții de confruntare permanentă cu forțele ce tind să rupă acest
echilibru în condițiile luptei competiționale. Sportivii judoka efectuează în permanență
diverse mișcări care necesită o înaltă funcție de echilibru, o bună coordonare a
mișcărilor, o manifestare sensibilă a simțului muscular și o orientare excelentă în timp și
spațiu.
Pe parcursul cercetarii vor fi stabilite condițiile optime de aplicare a mijloacelor eficiente
pentru dezvoltarea funcției de echilibru în scopul unei bune pregatiri tehnice a copiilor
judoka. De asemenea, s-a constatat că perfectionarea funcției de echilibru înfluentează
benefic dezvoltarea calităților motrice (forța și detenta). Sensibilitatea musculară
contribuie la ameliorarea structurii de coordonare a acțiunilor tehnice, orientării în timp
și spațiu, atât la îndeplînirea acțiunilor locomotorii simple cât și a celor specifice
(procedeele tehnice de luptă). Pe parcursul cercetăirii vor fi deslușite relațiile reciproce
dintre pregătirea tehnică a copiilor judoka și nivelul funției de echilibru.
S-a stabilit că pentru determinarea gradului de pregatire a sportivilor pot servi indicii
funcției de echilibru, fapt ce oferă antrenorului posibilitatea aplicării unei metodici
adecvate, însușirea acțiunilor tehnice și alegerea celor mai bune condiții de desfășurare a
activităților.
Una dintre problemele importante ale sportului la nivel de juniori o constituie studierea
căilor de dezvoltare a funcției analizatorului vestibular și a funcției de echilibru.
După cum afirma Hantău I. ”această funcție complexa constituie o conditie
indispensabilă în practicarea exercițiilor fizice".
Studierea funcției de echilibru se află în strânsă legatură cu studierea analizatorului
vestibular, iar în acest sens este cunoscut faptul că influențele accentuate ale acestuia
distrug echilibrul și stabil și activitatea tuturor sistemelor organismului. Sunt influențate
sistemele ce asigură echilibrul corpului, orientarea în spațiu, coordonarea mișcărilor etc.
Echilibrul corpului omenesc în poziție verticală (adică echilibrul ortostatic) pare la prima
32
vedere o functie simplă, însă numeroasele cercetări ale fiziologilor și biologilor arată că
funcția echilibrului este destul de complicată, iar importanța ei și viata omului este foarte
mare. Nicio poziție statică, nici cea mai simpla mișcare nu se poate realiza fară o
dezvoltare suficientă a funcției echilibrului.
Pentru menținerea echilibrului corpului, mentionează Muraru A., este necesar ca actiunii
forței de gravitație să i se opună și permanent alte forțe care să împiedice manifestarea
firească a acestei acțiuni. Aceste forțe sunt constituite din reacțiile reazemului (sau ale
sprijinului), rezistența oaselor și a articulatiilor, cu ligamentele ce le mențin într-o
anumite pozitii.
Exercițiile de echilibru au o mare importantă în diverse ramuri de sport, ele dezvoltând
coordonarea și orientarea în spațiu și mărind sensibilitatea musculară. Astfel, în atletism,
în cadrul probei de aruncare a ciocanului se mentionează legătura reciprocă dintre
pregătirea tehnică și echilibru. Unii autori recomandă drept mijloace principale pentru
pregatirea tehnică exercițiile pentru coordonarea și perfectionarea funcției aparatului
vestibular.
Cercetătorii și specialiștii în sport cauta noi modalități de dezvoltare în mod eficient a
pregătirii tehnice a sportivilor. Una dintre aceste modalități ar fi perfecționarea
interacțiunii (sau a legăturilor) dintre analizatorul vestibular și ceilalți analizatori și
activitatea motrică. Coeficientul de participare al acestor analizatori, precum și rolul
sistemului vestibular, va fi diferit în funcție de activitatea motrică a sportivului și fiecare
ramura sportiva. Un rol deosebit de important în reglarea poziției corpului le revine
analizatorilor motrici și vestibulari.
Scopul fiecărui judoka de performanță constă în obținerea de rezultate bune în
competițiile planificate. Pentru realizarea acestui scop, el efectuează diferite acțiuni cu
forță, amplitudine și viteză optimă. Toate aceste actiuni sunt îndreptate și folosite de
către judoka în scopul dezechilibrării adversarului și, în același timp, pentru menținerea
echilibrului corpului atât în momentul aplicării acțiunii tehnice concrete cât și după
finalizarea procedeului tehnic.
Acest obiectiv se realizează prin schimbarea pozițiilor sportivilor,utilizând diverse
deplasări, prize, combinații ale acestor prize și diferite acțiuni ale picioarelor, corpului și
capului.
În procesul de antrenament, un sportiv judoka trebuie să țină cont permanent de
stabilitatea și echilibrul corpului său în timpul efectuării diverselor acțiuni și procedee
tehnice. O mare importanță este acordată problemei stabilității și menținerii echilibrului
în lupta sportivă și de către alti autori, să efectueze un număr mare de acțiuni tehnice în
diferite directii. Sportivii care nu dispun de o stabilitate vestibulară bună se confruntă cu
dificultăți suplimentare la efectuarea exercițiilor de pregătire specifică, în timpul însușirii
procedeelor de atac și contraatac și nu sunt capabili să obțină rezultate sportive de
valoare.
Dezechilibrarea (kuzushi) constituie un element de bază în judo, ea determinînd eficiența
luptei sportive. Majoritatea acțiunilor tehnice și a elementelor lor folosite în timpul luptei
se bazează pe principiul dezechilibrării adversarului. Prin urmare, pentru executarea în
mod corect a tehnicii adoptate, favorabile vor fi pozițiile luate de adversar în lupta, în
momentele în care el are o stabilitate mică.
33
SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII
Scopul lucrării îl constituie sporirea eficientei pregatirii tehnice la copii judoka pe baza
perfecționarii functiei de echilibru .
Drept sarcini cercetarea își propune:
- determinea dependenței pregătirii tehnice a sportivilor judoka de nivelul de dezvoltare a
functiei de echilibru;
- identificarea mijloacelor eficiente pentru dezvoltarea funcției de echilibru și să asigure
programarea lor în procesul de antrenament al tinerilor judoka;
- sa propună metode de dezvoltare a funcției de echilibru și să determine eficienta
aplicării lor în pregătirea specifică în judo.
IPOTEZA CERCETARII.
Nivelul actual al dezvoltării judoului, cu multilateralitatea actiunilor și complexitatea sa
tehnică, necesită o manifestare înalta a echilibrului și menținerea stabilitatii corpului la
efectuarea actiunilor de atac, contraatac și aparare. Luând în consideratie specificul
judoului, se impune că, încă din etapa initială de pregatire, să se folosească un sistem
adecvat de mijloace pentru dezvoltarea echilibrului, fapt ce contribuie la ridicarea
calitativă a tehnicii de lupta într-un timp cât mai scurt. Ca atare, presupunem că
perfectionarea funcției de echilibru, prin mijloace adecvate, are un rol hotarâtor în
pregătirea tehnică a copiilor judoka.
Organizarea cercetării
Pentru a verifica exercițiile, jocurile și ştafetele alese pentru dezvoltarea echilibrului am
realizat un experiment constatativ cu o grupă de copii de la clubul de judo de la CSS
Galaţi din Galaţi cu sprijinul domnului profesor Ion Ene Mircea. Copiii au vârsta
cuprinsă între 11 și 13 ani și de la 1-3 ani de practicare a judo-ului. Am stabilit câteva
testări pentru evaluarea calităților motrice, pornind de la ideea că echilibru este în strânsă
legătură cu funcția de echilibru, precum și testări specifice cum ar fi timpul de menținere
într-un picior (cumpăna pe un picior), deplasare pe banca de gimnastică întoarsă cu o
piruetă trei piruete pe parcursul ei (la început, la mijloc și la final), piruete pe loc urmate
de deplasare pe o linie (s-a evaluat abaterea de la linie). Au fost aplicate o serie de
exerciții specifice judo-ului și nespecifice timp de opt luni (octombrie- mai).
EXERCIȚII DE DEZVOLTARE A ECHILIBRULUI

lntrucât menținerea echilibrului depinde de nivelul funcționării analizatorilor vestibulari,
vizuali, tactili și chinestezici sistemul de mijloace de acționare selectionat trebuie sa
favorizeze perfecționarea optimă a acestora.
Dezvoltarea planificată a funcției de echilibru se poate asigura pe baza unor complexe de
exercitii,
- exerciții din gimnastica de bază,
- jocuri dinamice și ștafete,
- exercitii la aparate,
- sporturi complementare,
-exercitii specifice judo-ului și din actiuni din tehnica de bază.
34
Exerciții nespecifice
În această grupă sunt incluse exercițiile din gimnastica de bază având drept scop
dezvoltarea fizică generală și care pot fi modificate ca structură și metodă de aplicare.
Folosirea lor în lecții contribuie în mare măsură la influențarea functiilor analizatorilor,
sporind, astfel nivelul de menținere a echilibrului.
În sustinerea ideilor de mai sus se vor aplica acele exerciții sau complexe de exerciții
care au un potențial de influențare asupra organismului mult mai mare decât cele
traditionale și dirijate în mod corect din punct de vedere metodic spre perfecționarea
functiei de echilibru.
Se recomanda ca exercitiile să fie folosite în partea pregatitoare a antrenamentului, iar
aplicarea fiecărui exercitiu în parte să se facă în functie de nivelul de pregătire a
sportivilor, durata de lucru fiind cuprinsă între 15 – 40 de secunde. Ele se vor executa de
pe loc și din mișcare, individual sau cu partener, combinate cu elemente de echilibru.
Exerciții individuale: mers cu aplecarea capului înainte, în spate și lateral stinga, dreapta,
la fiecare pas se vor executa două aplecări, mers cu rotirea capului, spre sttnga și spre
dreapta, în ritmul de două mișcari pe secunda, mers fandat cu răsucirea corpului spre
piciorul avansat, privirea fixează partenerul din spate.
Exerciții specifice
Prin caracterul lor selectiv, exercițiile specifice în antrenamentul de judo, influențează în
mare măsură pregatirea fizica specială și dezvoltarea multilaterală a analizatorilor care
asigură echilibru corpului. De aceea în paralel cu exercițiile direcționate spre dezvoltarea
functiei vestibulare generale în fiecare antrenament este necesar să se folosească mijloace
pentru antrenarea ,,specifica" a echilibrului unui judoka, care să sigure menținerea
siguranței in pozițiile și acțiunile caracteristice sportului respectiv.
O altă metodă de dezvoltare a echilibrului o constituie intercalarea exercițiilor de
pregatire a organismului pentru efort, specifice antrenamentului în judo, cu exerciții din
gimnastica acrobatică, cu jocuri dinamice și ștafete, exercitii de echilibru statice și
dinamice.
Mijloace de bază pentru dezvoltarea echilibrului, în antrenamentul de judo, se asociază cu
acele tipuri de exercitii care participă nemijlocit la formarea și consolidarea deprinderilor
motrice specifice (procedee tehnice).
Aceste mijloace se util izeaza in partea fundamentală a antrenamentului.
35
Prelucrarea si interpretarea datelor
Grupă martor a avut în medie un progres de 38,18 %.
Grupă experiment a avut în medie un progres de 30,16 %
36
În acest grafic am prezentat statistică care implică atât grupă martor cât şi grupă
experiment. În grafic se observă că cei mai mulţi, 6 la număr, şi-au îmbunătăţit
abilităţile între 30 şi 40 % la toate cele 3 jocuri, 5 dintre subiecţi au avut îmbunătăţiri
între 20 şi 30 %, 2 dintre subiecţi au avut îmbunătăţiri intre 10 şi 20 %, 2 dintre
subiecţi au avut cea mai bună îmbunatăţire între 50 şi 60%, iar unul dintre subiecţi a
avut o îmbunătăţire între 40 şi 50 %.
La finalul celor 8 luni de cercetare, grupă martor a avut o evoluţie mai bună fată de
grupă experiment cu un procent de 8,02 %
Metoda observației pedagogice

Observațiile s-au efectuat în cadrul antrenamentelor la judo cu tineri sportivi, în
scopul determinării conținutului faptic al lecțiilor, a mijloacelor pentru dezvoltarea
funcției de echilibru. S-a stabilit posibilitatea includerii în procesul de instruire în
cadrul lecțiilor de judo a unui volum de mijloace specifice, de asemenea s-a precizat
posibilitatea folosirii unor aparate simple (trenajoare) pentru dezvoltarea echilibrului.
Am folosit observația directă asupra unor colective în cadrul antrenamentelor în care
s-a urmărit modul lor de manifestare, reacția și comportamentul lor în ceea ce
privește asimilarea tehnicii din judo și a noutăților din domeniu.
Concluzii
Analiza rezultatelor cercetării efectuate scot în evidență importanța funcției echilibrului
în pregătirea tehnică a sportivilor judoka.
Această concluzie este confirmată de corelația dintre indicii ce caracterizează starea
funcției de echilibru (numărul de pași și după efortul rotativ, eroarea reproducerii
forței brațelor amplitudinea devierii după efortul rotativ) și indicii activității
sportivilor judoka.
Indicii funcției echilibrului sunt legați în mod direct de rezultatele competiționale ale
sportivilor judoka.
37
În urma experimentului s-a ajuns la concluzia că folosirea exerciţiilor speciale de
dezvoltare a funcției echilibrului a contribuit la dezvoltarea forței și vitezei specifice, a
sensibilității musculare și ceea ce este mai important, a accelerat procesul de pregătire
tehnică.
Propuneri și recomandări practice:
Exercițiile orientate în direcția perfecționării funcției de echilibru trebuie să alterneze cu
alte exerciții pentru pregătirea fizică generală, precum și cu cele de formare a
deprinderilor motrice specifice.
În scopul creșterii stabilității corpului trebuie să se țină cont de următoarele:
- creșterea tempoului de executare a exercițiilor.
- creșterea numărului de execuții.
- sporirea complexității execuțiilor.
- efectuarea unor exerciții cu vizibilitate redusă.
- aprofundarea detaliilor tehnice ale procedeelor
Bibliografie
1. Alexe, N., - Antrenamentul sportiv modern, Editura „Editis” București 1993.

2. Ardelean, T., - Particularităților dezvoltării calităților motrice, Editura „IEFS” București, 1982.
3. Cîrstea Gh.- Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura „Universul” București, 1983.
4. Chirazi, M., -Jocuri de luptă, Editura Fundației „ Chemarea” Iași, 1999.
5. Demeter, A., - Bazele fiziologice ale educației fizice, Editura „Sport Turism”.
6. Dragnea, A., - Antrenamentul sportiv, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1997.
7. Drăgan, I., - Medicina educației fizice și sportului, Editura Editis, București, 1993.
8. Epuran, M., - Metodologia cercetării activităților, Editura ANEFS, Buc. 1992.
9. Fiedler, P., - Metodica educației fizice și sportului, Editura Univ. „Al. I. Cuza” Iași, 1994.
10. Frazzei, Fl., - Judo de la centura albă la centura neagră, Editura Sport Turism, București, 1992.
STUDY ON THE DEVELOPMENT OF CHILDREN'S BALANCE

THROUGH GAMES AND JUDO ADJUSTMENTS
prof. Burlui George Catalin/ prof.univ.dr. Ion Ene Mircea
Keywords: balance, performance, technical skills / motor skills, training execution
Summary: The high level of technique and judo competition at the current stage requires
athletes, from the age of 12 to 14 years, to carry out a wide range of technical actions to achieve
high sporting performances in the future. A primary consideration in solving this problem lies
with the technical training of judoka children. Insufficient skill in the technique and other
components of sports training can compromise performance. Research into the technical
training of sports children is closely related to the study of motor specificities and the increase in
physical training.
38
Introduction
The duration of the technique in relation to the equilibrium function plays a decisive role. This is
because maintaining the balance during the struggle is quite difficult and is carried out under
conditions of constant confrontation with the forces that tend to break this balance in the
conditions of the competitive struggle. Judoka athletes are constantly conducting various
movements that require a high balance function, good coordination of movements, a sensible
sense of muscle sense, and an excellent orientation in time and space.
During the research, the optimal conditions for the application of efficient means for the
development of the equilibrium function for the purpose of good technical training of judoka
children will be established. It has also been found that the improvement of the equilibrium
function influences the development of motor skills (force and detente). Muscular sensitivity
contributes to the improvement of the structure of coordination of technical actions, time and
space orientation, both in the performance of simple locomotor actions and specific actions
(technical battle techniques). During the research, the mutual relations between the technical
training of the children of judoka and the level of the equilibrium function will be elucidated.
It has been established that the training of athletes can serve the indices of the equilibrium
function, which gives the coach the possibility to apply an appropriate methodology, acquiring
technical actions and choosing the best conditions for carrying out the activities. One of the
important issues of junior sport is to study the ways of developing the function of the vestibular
analyzer and the equilibrium function.
As Hantău I states, "this complex function is an indispensable condition for practicing physical
exercise."
The study of the equilibrium function is closely related to the study of the vestibular analyzer,
and in this sense it is known that its intense influences destroy the balance and stability and
activity of all body systems. Systems that ensure body balance, space orientation, coordination of
movements, etc. are influenced. The balance of the human body in the vertical position (ie, the
orthostatic balance) seems at first sight to be a simple function, but the numerous research by
physiologists and biologists shows that the function of balance is rather complicated, and its
importance and human life is very great. No static position, nor the simplest movement, can be
achieved without a sufficient development of the equilibrium function.
In order to maintain the balance of the body, says Muraru A., it is necessary to force the action of
gravity force against other forces that permanently oppose the natural manifestation of this
action. These forces consist of the reactions of the support (or support), the strength of the bones
and joints, with the ligaments that keep them in certain positions.
Equilibrium exercises have a great importance in various sports, developing coordination and
orientation in space and increasing muscular sensitivity. Thus, in athletics, the hammer throw test
mentions the mutual link between technical training and balance. Some authors recommend the
exercises to coordinate and improve the function of the vestibular apparatus as the main means
for technical training.
Researchers and sports specialists are looking for new ways to effectively develop the technical
training of athletes. One of these ways would be to improve the interaction (or links) between the
vestibular analyzer and the other analyzers and the motor activity. The coefficient of
participation of these analyzers, as well as the role of the vestibular system, will be different
depending on the motor activity of the athlete and each sporting branch. An important role in
adjusting the body position lies with motor analyzers and vestibules.
39
The purpose of each performance judoka is to get good results in planned competitions. To
achieve this goal, he performs various actions with optimal force, amplitude and speed. All these
actions are directed and used by judoka for the purpose of balancing the opponent and, at the
same time, for maintaining the balance of the body both when applying the concrete technical
action and after completing the technical procedure.
This goal is achieved by changing the positions of athletes, using various movements, sockets,
combinations of these sockets and various actions of the legs, body and head.
In the training process, a judoka athlete must always keep in mind the stability and balance of his
body during the various actions and technical procedures. Of great importance is the issue of
stability and maintaining the balance in the sport struggle and by other authors, to carry out a
large number of technical actions in different directions. Athletes who do not have good
vestibular stability face additional difficulties in performing specific training exercises, while
assisting with attack and counterattack procedures, and are unable to achieve valuable sporting
results.
Unbalance (kuzushi) is a basic element in judo, determining the effectiveness of the sport
struggle. Most of the technical actions and their elements used during the fight are based on the
principle of unbalancing the opponent. Therefore, for the correct execution of the adopted
technique, the positions taken by the opponent in the fight will be favorable, at times when he
has little stability.
SCOPE AND TASK OF RESEARCH
The aim of the paper is to increase the efficiency of technical training in judoka children based
on the improvement of the equilibrium function.
As tasks the research aims at:
 determine the dependence of technical training of judoka athletes on the level
of development of the equilibrium function;
 identify the effective means for developing the equilibrium function and
ensure their programming in the judoka youth training process;
 to propose methods of developing the equilibrium function and to determine
the efficiency of their application in the specific training in judo.
RESEARCH HYPOTHESIS.
The current level of judo development, the multilateralism of its actions and its technical
complexity, require a high manifestation of balance and maintaining the stability of the body in
performing attack, counterattack and defense actions. Taking into consideration the specificity of
judo, it is necessary that, from the initial stage of preparation, an adequate means of balance can
be used to develop the balance, which contributes to the qualitative improvement of the fighting
technique in the shortest possible time. As such, we assume that the improvement of the
equilibrium function by appropriate means has a decisive role in the technical training of judoka
children.
40
Organization of research
In order to check the exercises, the games and the stacks chosen for the development of the
balance we made a conscious experiment with a group of children from the judo club at CSS
Galati in Galati with the support of professor Ion Ene Mircea. Children aged between 11 and 13
and from 1-3 years of practicing judo. We have set up some tests to assess the driving qualities,
starting from the idea that balance is closely related to the equilibrium function, as well as
specific tests such as one-leg rest, walking on the gym Turned with a three pirouette pirouette
during it (at the beginning, the middle and the end), pirating in the place followed by moving on
a line (the deviation from the line was evaluated). A series of judo and non-specific exercises
were applied for eight months (October-May).
EXERCISES OF DEVELOPMENT OF THE BALANCE

Since the maintenance of balance depends on the level of operation of the
vestibular, visual, tactile and chinestetic analyzers, the system of selected operating
means must favor optimal improvement.
The planned development of the equilibrium function can be assured on the basis
of complex exercises:
 basic gymnastics exercises,
 Dynamic games and battles,
 machine exercises,
 complementary sports,
 Judge-specific exercises and basic technique actions.
Non-specific exercises
This group includes exercises in basic gymnastics aiming at general physical development and
which can be modified as a structure and method of application. Their use in lessons greatly
contributes to influencing analyst functions, thus increasing the level of balance.
In support of the above ideas, those exercises or complex exercises which have a potential for
influencing the body much larger than the traditional ones and are correctly guided from a
methodical point of view to the improvement of the equilibrium function will be applied.
It is recommended that the exercises be used in the training part of the training, and that each
exercise should be based on the level of training of the athletes, with the duration of the work
being between 15 and 40 seconds. They will be executed on the spot and on the move,
individually or with a partner, combined with equilibrium elements.
Individual Exercises: Walking Head Bending Forward, Backward and Left Side, Right, Each
step will be executed two bending, walking with the turning of the head, to the right and right, at
the rate of two movements per second, a fledged walk with the twisting of the body To the
advanced foot, the eye fixes the partner in the back.
Specific exercises
Through their selective character, the specific exercises in judo training greatly influence the
special physical training and multilateral development of the analyzers that ensure body balance.
41
Therefore, in parallel with the exercises aimed at developing the general vestibular function in
each training, it is necessary to use means for "specific" training of the balance of a judoka to
ensure the safety in the positions and actions characteristic of the sport.
Another method of developing the balance is to interweave body workout exercises, specific to
judo training, exercises in acrobatic gymnastics, dynamic games and battles, static and dynamic
equilibrium exercises.
The basic tools for the development of balance in judo training are associated with those types of
exercises that directly participate in the formation and consolidation of specific motor skills
(technical procedures).
These means are useful in the fundamental part of the training.
Retrieving and interpreting data
The control group had an average progress of 38.18%
The experiment group had an average progress of 30.16%
42
.
In this graph we presented statistics that involve both the control group and the experiment
group. The graph shows that most of them, 6 in number, improved their skills between 30 and
40% in all three games, 5 of the subjects had improvements between 20 and 30%, 2 of the
subjects had improvements between 10 and 20%, 2 of the subjects had the best improvement
between 50 and 60%, and one of the subjects had an improvement of between 40 and 50%.
At the end of the 8 months of the study, the control group had a better evolution compared to the
experiment group by 8.02%
Method of pedagogical observation

Observations were made during judo training with young athletes to determine the factual
content of the lessons, the means for developing the equilibrium function. It has been possible to
include a volume of specific means in the judo lessons training, as well as the possibility of using
simple trainers to develop balance.
I used the direct observation on some collectives in the exercises in which they followed their
way of manifestation, their reaction and their behavior regarding the assimilation of the judo
technique and the news in the field
Conclusion
The analysis of the research results reveals the importance of the equilibrium function in the
technical training of judoka athletes.
This conclusion is confirmed by the correlation between the indices that characterize the state of
the equilibrium function (the number of steps and after the rotational effort, the error of the force
of the arms, the amplitude of the deviation after the rotational effort) and the indices of the
activity of judoka athletes. Indices of balance function are directly related to the judoka athlete's
competitive results.
43
The experiment concluded that the use of special exercises to develop the balance function
contributed to the development of specific force and speed, muscle sensitivity and, more
importantly, accelerated the technical training process.
Practical suggestions and recommendations:
The exercises aimed at improving the equilibrium function must alternate with other exercises
for general physical training as well as for the training of specific motor skills.
In order to increase the stability of the body, the following must be taken into account:
 increasing exercise execution speed.
 increasing the number of executions.
 Increase complexity of executions.
 Performing exercises with low visibility.
 Deepening the technical details of the procedures
44
GIMNASTICA AEROBICĂ ÎN COMBATEREA SUPRAPONDERALITĂŢII
ŞI OBEZITĂŢII LA PERSOANELE ADULTE (20-30 ANI)
Prof. dr. Nanu Liliana
Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
Cuvinte cheie: supraponderalitate, obezitate, programe experimentale, gimnastică aerobică
de întreţinere
Rezumat:
Supraponderalitatea şi obezitatea, pe lângă aspectul inestetic şi afectarea vieţii sociale, manifestă
şi influenţe negative asupra funcţionării organismului uman. Efectele negative asupra organismului sunt
cu atât mai dezastruoase cu cât obezitatea se instalează la o vârstă mai fragedă, motiv pentru care este
imperios necesar să se pună accent pe informarea, prevenţia şi combaterea acestei maladii, iar în cazul
în care aceasta s-a instalat, accentul punându-se pe conştientizare şi pe formarea obişnuinţei de
practicare a exerciţiilor fizice şi pe stabilirea unei diete alimentare individualizate corespunzătoare.
Prezenta lucrare îşi propune ca prin intermediul programelor de exerciţii din gimnastică aerobică
de întreţinere să contribuie la scăderea excedentului corporal al persoanelor adulte (20-30 ani),
îmbunătăţindu-le respectul de sine, dar şi nivelul de pregătire fizică generală.
Prin tematica aleasă, lucrarea are ca obiective: scăderea surplusurilor adipoase corporale,
formarea obişnuinţei de practicare independentă şi asistată a exerciţiilor fizice, crearea unei stării
pozitive şi de bună dispoziţie în condiţiile practicării exerciţiilor fizice, creşterea respectului de sine,
îmbunătăţirea respiraţiei, a capacităţii de efort şi a tonusului muscular, precum şi formarea unei baze
optime de pregătire fizică generală la persoanele de 20-30 ani incluse în studiu.
În scopul realizării obiectivelor propuse au fost folosite ca metode de cercetare: analiza şi
generalizarea datelor literaturii de specialitate, observaţia, ancheta, metoda testelor, studiul
experimental, metode statistico-matematice şi reprezentarea tabelară.
Pentru grupa investigată a fost elaborat şi aplicat un program experimental de pregătire specială
cu exerciţii din gimnastica aerobică cu dificultăţi diferite, pe parcursul a 30 zile, câte 2 antrenamente pe
săptămână a câte 50 minute.
Pentru prelucrarea statistică s-a folosit aplicaţia Microsoft Excel.
Introducere
Viaţa cotidiană a omului contemporan este dominată de explozia progresului ştiinţific, tehnic şi
informaţional ceea ce-i creează condiţii mai bune de trai şi de muncă, dar totodată generează modificări
în sfera biologică, fizică şi psihică a indivizilor. Dacă unele dintre modificările amintite influenţează pozitiv
starea de sănătate a indivizilor şi îşi aduc un aport important în progresul socio-economic, altele se
repercutează negativ asupra funcţionalităţii optime a organismului din punct de vedere somatic, psihic şi
motric.
Cel mai combătut factor, generator al efectelor negative asupra stării de sănătate a omului contemporan
este sedentarismul care stă la originea celor mai multe afecţiuni ce scurtează viaţa omului zilelor noastre. El
reprezintă consecinţa firească a civilizaţiei confortului, dar prin reducerea cantităţii de mişcare zilnică, a
volumului şi intensităţii efortului fizic, produce efecte negative asupra potenţialului energetic uman,
indispensabil pentru contracararea factorilor stresanţi din mediul extern. Printre tulburările cele mai frecvente
generate de sedentarism pot fi amintite: slaba capacitate funcţională a aparatelor respirator şi cardio-
vascular, tulburări de tip degenerativ la nivelul sistemului osteo-articular, fenomene de iritabilitate
crescută, supraponderabilitate şi obezitate. Îngrijorător este faptul că în România peste 30% din populaţia
45
şcolară suferă de obezitate conform statisticilor Ministerului Sănătăţii, iar în Uniunea Europeană numărul
de şcolari cu exces ponderal creşte cu aproximativ 400.000 pe an, existând deja peste 200 milioane de adulţi
supraponderali sau obezi.
Numeroşi autori, printre care şi Brick, L.G. (1996) şi Dobrescu, T. (2008) au ajuns la concluzia
că exerciţiul fizic, concretizat prin activitate fizică de orice natură (plimbări în aer liber, jogging, jocuri
sportive, ciclism, nataţie, gimnastică aerobică de întreţinere etc.) dar şi un regim alimentar controlat, cu o
dietă hipocalorică, poate asigura o viaţă lungă şi sănătoasă a indivizilor indiferent de vârstă, sex, nivel de
pregătire sau locul de muncă.
Gimnastica aerobică de întreţinere este forma de mişcare care atrage un număr tot mai mare de
indivizi datorită diversităţii exerciţiilor, împletirea lor cu paşi de dans, elemente din balet, elemente tae
bo, zumba, pilates, stretching efectuate cu acompaniament muzical adecvat, care contribuie la dezvoltarea
fizică armonioasă, la formarea unei ţinute corecte şi estetice şi, nu de puţine ori, la eliminarea surplusului
adipos şi la crearea unei stări de bună dispoziţie şi a respectului de sine.
Rezultatele obţinute în urma observaţie şi anchetei au evidenţiat atitudinea pasivă a

supraponderalilor faţă de practicarea exerciţiilor fizice determinate de jena şi neîncrederea în forţele
proprii, lipsa respectul de sine şi dezgustul faţă de propria persoană, iar în urma aplicării testărilor
iniţiate s-a evidenţiat gradul de dezvoltare somatică şi motrică a persoanelor testate.
În urma analizei rezultatelor înregistrate la testările iniţiate a fost formulată ipoteza de lucru şi
totodată a fost elaborat programul experimental de pregătire cu mijloace din gimnastica aerobică.
După aplicare programului experimental de pregătire, la testarea finală, s-au înregistrat valori mai
bune la indicatorii testaţi, existând un progres semnificativ între cele două testări, principala concluzie
fiind că gimnastica aerobică de întreţinere poate contribui la scăderea surplusurilor adipoase corporale,
îmbunătăţind încrederea şi respectul de sine persoanelor care o practică, având rol şi în creşterea nivelului
de pregătire fizică generală.
Obiective
Atragerea persoanelor supraponderale şi obeze în sălile specializate (Gym Club) pentru practicarea
diferitelor activităţi fizice şi încurajarea practicării gimnasticii aerobice de întreţinere pentru reducerea
ţesutului adipos, pentru creşterea încrederii şi respectului personal, îmbunătăţirea capacităţii de relaxare
fizică şi psihică precum şi pentru creşterea capacităţii de efort şi îmbunătăţirea gradului de pregătire
fizică generală.
Ipoteza
La baza formulării ipotezei de lucru se presupune că aplicarea unor programe de exerciţii din
gimnastica aerobică de întreţinere şi recomandarea utilizării unor diete alimentare adecvate, pot avea
efecte pozitive asupra stării de sănătate a persoanelor de 20-30 ani care prezintă excedent adipos
corporal, îmbunătăţindu-le calitatea vieţii.
Mijloace şi materiale
a. Protocolul cercetării
Cercetarea s-a realizat la Centrul „Gym Club” din Galaţi pe o perioadă de 3 luni (iunie – august
2015// 30 zile documentare, observaţie, formularea şi aplicarea chestionarelor privind imaginea şi
amploarea efectelor supraponderabilităţii asupra vieţii cotidiene a persoanelor investigate şi aplicarea
măsurătorilor şi testărilor iniţiale; 30 zile aplicarea programului experimental de pregătire cu mijloace
46
din gimnastica aerobică şi recomandarea unor diete alimentare hipocalorice; 30 zile aplicarea testărilor
finale şi interpretarea datelor).
b. Subiecţii
Eşantion de lucru a fost reprezentat de 12 femei cu vârste cuprinse între 20 şi 30 ani, cu ocupaţii în
diferite sfere de activitate, care s-au evidenţiat prin supraponderabilitate sau obezitate.
c. Grupe
Grupa selectată pentru studiul experimental a beneficiat de aceleaşi condiţii de desfăşurare a
antrenamentelor cu aceeaşi bază materială.
d. Teste de evaluare
Au fost aplicate 6 teste pentru determinarea nivelului de dezvoltare somatică (înălţime, greutate,
perimetrul abdominal, perimetrul şoldurilor, indicele de masă corporală, procentul de adipozitate
corporală (după Franks şi Howley).
Indicatorii somatici testaţi:
- înălţime (taliometru – dimensiunile în centimetri între vertex şi planul plantelor). Subiectul în
ortostatism, cu articulaţiile în extensie astfel încât tija verticală a taliometrului să atingă călcâiele, şanţul
inter-fesier şi coloana vertebrală în dreptul omoplaţilor (Î);
- greutatea (cântarul de persoane – greutatea corporală în kilograme şi sute de grame cu o singură
zecimală) (G);
- perimetrul abdominal (banda metrică – dimensiunile în centimetri măsurate la mijlocul ombilicului)
(PA);
- perimetrul şoldurilor (banda metrică – dimensiunile zonei musculare cea mai voluminoasă a
segmentul) (PŞ);
- indicele de masă corporală (IMC) – se calculează după formula: IMC= G (kg)/ I (m2).
Valorile acceptate internaţional ale BMI sunt: subponderal – 18,5; normal – 18,5-24,9; supraponderal – 25-
29,9; obezitate – 30-39,9; obezitate exagerată -40;
- procentul de adipozitate corporală (PAC) – este determinat după nomograma procentului de grăsime
a lui Franks şi Howley - necesită măsurarea perimetrului şoldurilor (cm) şi înălţimea (cm) - aceste date
vor fi înscrise pe câte o linie verticală şi prin unirea datelor înregistrate se obţine valoarea adipozităţii în
procente, datele fiind analizate în funcţie de tabelul 1:
Tabel 1
Criterii de apreciere a adipozităţii corporale (după Franks şi Howley)
Adipozitate/ procentul de grăsime corporală
Sexul Foarte Scăzută Optimă Moderat Crescută Foarte
Indicatori scăzută crescută crescută
Feminin sub 12% 12-15% 15-25% 25-30% 30-35% peste 35%
Masculin sub 6% 6-10% 10-20% 20-25% 25-31% peste 31%
e. Metodele statistice folosite

Prelucrarea statistică a rezultatelor înregistrate s-a realizat prin programul Microsoft Office Excel
2007.
Rezultate
În urma aplicării programei experimentale de pregătire cu mijloace din gimnastica aerobică de
întreţinere persoanelor de sex feminin de 20-30 ani în vederea eliminării excedentului ponderal,
creşterea capacităţii de efort şi formarea unei baze generale de pregătire fizică se observă o îmbunătăţire
47
a rezultatelor înregistrate, existând un progres semnificativ între cele două testări la determinarea
valorilor somatice – tabelul 2
Tabel 2
Valorile medii şi diferenţa mediilor indicatorilor somatici dintre TI şi TF la eşantionul
investigat
DINAMICA INDICATORILOR SOMATICI
Proba Î (cm) G (kg) PA (cm) PŞ (cm) IMC PAC%
Subiect Testări TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF
Vârsta (ani): 21
1. Ocupaţia: studentă 172 172 76 70 97 93 106 102 25,6 23,6 26 23
Factori suprapond:
sedentarism,
alimentaţie incorectă
Vârsta(ani): 29
2. 168 168 88 85 104 100 113 111 31,2 30,1 33 30
Ocupaţia: vânzătoare
Factori suprapond:
alim. hipercalorică,
mese neregulate
Vârsta(ani): 28
3. 160 160 86 79 113 107 115 108 33,7 30,8 33 30
Ocupaţia: confecţioneră
Factori suprapond:
sedentarism;
alim. hipercalorică
Vârsta(ani): 20
4. 170 170 78 72 92 90 103 98 26,9 24,9 27 25
Ocupaţia: studentă
Factori suprapond:
alim. hiperglucidică
Vârsta(ani): 24
5. Ocupaţia: asist. farm. 160 160 73 70 102 97 107 103 28,3 27,3 28 27
Factori suprapond:
stres, alim. hipercal.
Vârsta(ani): 23
6. 170 170 70 69 86 84 102 101 24,2 23,8 24 24
Ocupaţia: studentă
Factori suprapond:
sedentarism,
alim. hipercalorică
Vârsta(ani): 29
7. 163 163 85 82 103 89 125 123 32 31,5 32 31
Ocupaţia: asit. medic.
Factori suprapond:
stres, alim. incorect.
Vârsta(ani): 27
8. Ocupaţia: contabil 158 158 68 68 98 97 106 105 27,3 27,3 27 27
Factori suprapond:
sedentarism,
alim. neadecvată
Vârsta(ani): 27
9. 164 164 75 69 94 87 113 106 27,8 25,7 28 25
Ocupaţia: economist
Factori suprapond:
stres, alim. neadecv.
Vârsta(ani): 30
10 Ocupaţia: contabil 164 164 76 70 88 82 106 100 28,2 26,1 28 26
Factori suprapond:
dereglare balanţa
48
energetică
Vârsta(ani): 27
11 Ocupaţia: inspector 168 168 73 71 83 82 111 110 25,8 25,1 25 24
Factori suprapond:
stil de viaţă neadecvat
Vârsta(ani): 30
12 165 165 95 89 117 110 114 107 34,9 32,7 35 32
Ocupaţia: vânzătoare
Factori suprapond:
stres, alim. dezechilib
∑ 1982 1982 943 894 1177 1118 1321 1274 345,9 328,9 346 324
x 165,1 165,1 78,5 74,5 98 93 110 106 28,8 27,4 28,8 27
±m - -4 -5 -4 -1,4 -1,8
Discuţii
În urma aplicării testărilor iniţiale s-a observat că subiecţii testaţi au prezentat valori ale înălţimii
cuprinse între 172 cm şi 158 cm, valori care nu s-au modificat nici la testările finale, perioada de
aplicare a programului de pregătire prin mijloacele gimnasticii aerobice fiind foarte redusă şi
nesemnificativă ca influenţe asupra procesului de creştere a persoanelor testate.
În ceea ce priveşte greutatea corporală a persoanelor incluse în studiul experimental, se poate
aprecia că toate persoanele prezentau excedent corporal la testările iniţiale, iar în urma aplicării
programului de pregătire, doar o persoană a înregistrat aceleaşi valori ale greutăţii, toate celelalte având
o scădere mai mică sau mai mare a greutăţii în funcţie de particularităţile personale.
Rezultatele măsurătorilor perimetrelor abdominale şi ale şoldurilor au prezentat modificări
pozitive, diferenţa dintre cele două testări fiind de 4 cm, respectiv 5 cm, valorile fiind diferite de la o
persoană la alta în funcţie de respectarea recomandărilor primite de la specialişti, de intensitatea şi
corectitudinea executării exerciţiilor propuse, dar şi de structura constituţională individuală.
Indicele de masă corporală al persoanelor incluse în prezentul studiu experimental arată că la
testările iniţiale, una dintre persoanele investigate prezintă valori normale, 7 dintre persoanele
investigate (58,3%) prezintă supraponderabilitate, iar 4 persoane sunt obeze. La testările finale,
rezultatele înregistrate au fost pozitive, diferenţa valorilor înregistrate între cele două testări fiind de 1,4
procente.
Determinarea procentului de adipozitate corporală a evidenţiat faptul că 2 persoane din eşantionul
investigat prezintă adipozitate optimă, 6 persoane au un nivel de adipozitate moderat crescută şi 4
persoane prezintă adipozitate crescută la testările iniţiale, iar la testările finale, 5 persoane prezintă
adipozitate optimă, 3 prezintă adipozitate moderat crescută şi 4 adipozitate crescută.
Concluzii
1. În urma prelucrării şi interpretării datelor desprinse din compararea valorilor înregistrate la
testările iniţiale şi finale se confirmă ipoteza de lucru conform căreia practicarea exerciţiilor din
gimnastica aerobică de întreţinere şi utilizarea unor diete alimentare adecvate, pot avea efecte pozitive
asupra stării de sănătate a persoanelor de 20-30 ani care prezintă excedent adipos corporal,
îmbunătăţindu-le calitatea vieţii.
2. Exerciţiile din gimnastica aerobică au rol şi în formarea capacităţii de relaxare musculară şi
psihică, creând o stare de bună dispoziţie executantelor, asigurând totodată şi încrederea şi respectul de
sine.
3. Dietele alimentare cu aport caloric scăzut pot reduce greutatea corporală pe termen lung, într-o
mică măsură, dacă nu sunt susţinute şi de activităţi fizice.
49
4. Asocierea dintre dietele alimentare şi activităţile fizice susţinute sunt cele mai recomandate
deoarece asigură scăderea greutăţii corporale şi reducerea nivelului de adipozitate corporală
îmbunătăţind totodată şi funcţiile cardio-respiratorii ale organismului, crescând capacitate de efort şi
bagajul de deprinderi motrice specifice.
Bibliografie:
Anderson, B., Stretching oriunde şi oricând, Editura Niculescu, Bucureşti, 2007
Brick, L.G., Fitness Aerobics, Human Kinetics Publishers, Hong Kong, 1996
Damian, Ş., Stretching secretul flexibilităţii, Editura Corint, Bucureşti 2003
Dobrescu, T., Gimnastica aerobică – strategii pentru optimizarea fitnessului, Editura Pim, Iaşi, 2008
Macovei, S., Vişan, A., Gimnastica aerobică de întreţinere – ghidul specialistului, Editura SPT, Bucureşti, 2003
Nanu, L., Drăgan, T.M., Gimnastică aerobică de întreţinere, Editura GUP, Galaţi, 2012
Popescu, G., Sport aerobic, ANEFS, Bucureşti, 2003
Popescu, G., Impact aerobic, Editura Elisavaros, Bucureşti, 2005
Raisin, L., Stretching pentru toţi, Editura Teora, Bucureşti, 2001
Stoenescu, G., Gimnastica aerobică şi sportul aerobic, Editura ISPE, Bucureşti, 2000
Zbenghe, T., Kinesiologie. Ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002
AEROBIC GYMNASTICS IN FIGHTING AGAINST OVERWEIGHT AND

OBESITY IN ADULTS (20-30 YEARS OLD)
Prof. Phd. Nanu Liliana
„Lower Danube” University of Galaţi,
Physical Education and Sports Faculty
Keywords: overweight, obesity, experimental programs, aerobic gymnastics
Abstract
Overweight and obesity, besides their unaesthetic aspect and their negative influence on
social life, influence the way the human body works. The negative effects on the human body are
the more disastrous the earlier obesity becomes a fact. For this reason, it is highly necessary to
focus on informing, preventing and fighting against this illness, and if it has already affected the
body, we must focus on becoming aware of it and on forming the habit of doing exercise and
keeping an individualized appropriate diet.
This study is aiming at decreasing the excess body fat of adults (20-30 years old), by the use
of aerobic gymnastics exercises, improving their self-esteem, but also their level of general
physical preparation.
By the chosen topic, the aims of this study are: to decrease body fat excess, to form the habit
of independent and assisted practice of physical exercise, to create a general positive state and a
good mood in the practice of physical exercise, to increase the self-esteem, to improve breathing,
the effort capacity and the muscle tone, as well as to form an optimal physical training basis on
the 20-30 year-old people included in this study.
In order to achieve our aims we have used the following research methods: analysis and
generalization of the data in the literature of specialty, observation, investigation, the test method,
the experimental study, statistical and mathematical methods and the tabular representation.
For the investigated group, we have conceived and applied a special experimental program,
with aerobic gymnastics exercises of various degrees of difficulty, during 30 days, 2 training
sessions per week, of 50 minutes each.
50
We have used Microsoft Excel for the statistical processing.
The results we have obtained as a result of observation and investigation, have shown the
passive attitude of overweight people towards doing exercise, influenced by the embarrassment
and the lack of self-confidence, the low self-esteem and the self disgust. After the application of
the initial tests we have recorded the level of somatic and motor body development of the tested
people.
After the analysis of the recorded results on the initial tests, we have formulated the working
hypothesis and designed the experimental training program using aerobic gymnastics elements.
At the final testing, after the program was applied, we recorded better results for the tested
indicators, therefore a significant progress between the two tests; the main conclusion is that the
aerobic gymnastics may contribute to the decrease of excess body fat, improving the self-
confidence and the self-esteem of those who practice it, and being a development factor of the
general physical preparation level.
Introduction
The everyday life of the contemporary people is dominated by the explosion of science,
technique and computing, which create better living and working conditions, but also determine
changes in the biological, physiscal and mental field of the individuals. If some of these changes
have a positive influence on the health of the individuals and have a great contribution to the
social and economic progress, others influence negatively the optimal functionality of the body, in
terms of somatic, mental and motor development.
The most disputed factor, generator of negative effects on contemporary human health is the
sedentary lifestyle which is the cause of most of the diseases that make the contemporary people's
life shorter. It represents the natural consequence of the civilization of comfort, but by reducing
the daily amount of motion, the volume and intensity of physical effort, people experience
negative effects on their energy potential, crucial in fighting against the external stress factors.
Some of the most frequent disorders generated by a sedentary life may be mentioned: the poor
functional capacity of the respiratory system and the circulatory system, degenerative disorders of
the osteoarticular system, increased irritability disorders, overweight and obesity. It is alarming
that in Romania, over 30% of the pupils suffer from obesity, according to the statistics of the
Ministry of Health, while in the European. Union the number of overweight school children raises
by 400,000 every year, and over 200 million adults are already overweight or obese.
Numerous authors, including Brick, L.G. (1996) and Dobrescu, T. (2008) reached the
conclusion that physical exercise, manifested by any type of physical activity (outdoor walking,
jogging, sports games, cycling, swimming, aerobic gymnastics, etc.) but also a controlled diet,
low in calories, may guarantee a long and healthy life of the individuals, irrespective of the age,
sex, level of training or job.
The aerobic gymnastics is a type of exercise that attracts a growing number of individuals due
to the diversity of exercises, due to mixing exercises with dance steps, ballet elements, tae bo,
zumba, pilates, stretching elements performed on appropriate music, thus contributing to the
harmonious physical development, to the formation of a correct and aesthetic body position and,
many times, to the elimination of the excess body fat and the creation of a good mood and self-
esteem.
51
Aims
To convince overweight and obese people to come to specialized gyms (Gym Club) to
practise various physical activities and encourage the practice of aerobic gymnastics to reduce
body fat, to increase self-confidence and self-esteem, to improve the capacity of physical and
mental relaxation as well as to increase the effort capacity and the improvement of the general
physical preparation.
Hypothesis
The basis for the formulation of the working hypothesis is the supposition that the application
of aerobic gymnastic exercise programs and the recommendation of keeping an appropriate diet
may have positive effects on the state of health of 20-30 year-old people, improving the quality of
their life.
Methods and Materials

a. Research Protocol
The research took place at „Gym Club” sports center in Galaţi during a 3 month period (June
– August 2015// 30 days of documenting, observation, formulation and application of the
questionnaires regarding the image and amplitude of the effects of overweight on the daily life of
the investigated people and the application of initial tests and measurements; 30 days of applying
the experimental training program with the use of aerobic gymnastic elements and the
recommendation of a food diet low in calories; 30 days of applying the final tests and data
interpretation).
b. Subjects
The working group consisted of 12 women between 20 and 30, with jobs in various fields,
who proved to be overweight or obese.
c. Groups
The selected group for the experimental study benefited from the same training conditions and
equipment.
d. Assessment Tests
6 tests were applied in order to determine the level of somatic development (height, weight,
waist circumference, hip circumference, body mass index, body adiposity index (according to
Franks and Howley).
Tested Somatic Indicators:
- height (height meter – the dimensions in centimeters between the vertex and the plant plan).
The subject is standing, with joints in extension, so that the vertical rod of the height meter can
touch the heels, the intergluteal cleft and the spine in the scapular region (H);
- weight (personal weighing scale – the body weight in kilograms and hundred of grams, with
one decimal) (W);
- waist circumference (metric tape – the dimensions measured in centimeters in the middle of
the navel) (WC);
- hip circumference (metric tape – the dimension of the most voluminous muscular area of the
segments) (HC);
52
- body mass index (BMI) – is calculated based on the formula: IMC= G (kg)/ I (m2).
The internationally accepted values of the BMI are the following: underweight – 18.5; normal
– 18.5-24.9; overweight – 25-29.9; obesity – 30-39.9; excessive obesity -40;
- body adiposity index (BAI) – is calculated according to the body fat percentage monogram
of Franks and
Howley - it needs to measure the hip circumference (cm) and height (cm) – these data will be
recorded each on a vertical line date and by linking the recorded data we obtain the adiposity
value in percents, the data being analyzed according to table 1.
Table 1
Body Adiposity Assessment Criteria (according to Franks and Howley)

Adipozitate/ procentul de grăsime corporală
Sex Very low Low Best Moderately High Very high
Indicators high
Feminin 12% 12-15% 15-25% 25-30% 30-35% 35%
Masculin 6% 6-10% 10-20% 20-25% 25-31% 31%
e. Statistical Methods
The statistical processing of the recorded results was done by using Microsoft Office Excel
2007.
Results
After applying the experimental training program by elements of aerobic gymnastics to the
20-30 year old females in order to remove excess body fat, for the increase of their effort capacity
and the formation of a general basis of physical training, we noticed an improvement of the
recorded results, having achieved a significant progress between the two tests in determining the
somatic values – table 2.
Table 2
The mean values and the mean of the somatic indicators between TI and TF in the investigated
sample
DYNAMICS OF SOMATIC INDICATORS
Proba Î (cm) G (kg) PA (cm) PŞ (cm) IMC PAC%
Subiect Testări TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF
Age (years): 21
1. 172 172 76 70 97 93 106 102 25,6 23,6 26 23
Occupation: student
Overweight factors:
inactivity,
incorrect diet
Age (years): 29
2. 168 168 88 85 104 100 113 111 31,2 30,1 33 30
Occupation:
saleswoman
Overweight factors:
alim. calorie,
irregular meals
Age (years): 28
3. Occupation: 160 160 86 79 113 107 115 108 33,7 30,8 33 30
manufacture
53
Overweight factors:
inactivity,
incorrect diet
Age (years): 20
4. 170 170 78 72 92 90 103 98 26,9 24,9 27 25
Occupation: student
Overweight factors:
Hyperglucid diet
Age (years): 24
5. 160 160 73 70 102 97 107 103 28,3 27,3 28 27
Occupation:
pharmacy assistant
Overweight factors:
stress,
hyper caloric diet
Age (years): 23
6. 170 170 70 69 86 84 102 101 24,2 23,8 24 24
Occupation: student
Overweight factors:
inactivity,
incorrect diet
Age (years): 29
7. 163 163 85 82 103 89 125 123 32 31,5 32 31
Occupation: nursing
Overweight factors:
stress,
Irregular meals
Age (years): 27
8. 158 158 68 68 98 97 106 105 27,3 27,3 27 27
Occupation:
accountant
Overweight factors:
inactivity, inadequate nutrition
Age (years): 27
9. 164 164 75 69 94 87 113 106 27,8 25,7 28 25
Occupation:
economist
Overweight factors:
stress,
incorrect diet
Age (years): 30
10 164 164 76 70 88 82 106 100 28,2 26,1 28 26
Occupation:
accountant
Overweight factors:
balance disorder
energy
Age (years): 27
11 168 168 73 71 83 82 111 110 25,8 25,1 25 24
Occupation:
inspector
Overweight factors:
inadequate
lifestyle
Age (years): 30
12 165 165 95 89 117 110 114 107 34,9 32,7 35 32
Occupation:
saleswoman
Overweight factors:
alim. calorie,
irregular meals
∑ 1982 1982 943 894 1177 1118 1321 1274 345,9 328,9 346 324
x 165,1 165,1 78,5 74,5 98 93 110 106 28,8 27,4 28,8 27
±m - -4 -5 -4 -1,4 -1,8
54
Discussions
After the application of the initial tests we noticed that the tested subjects showed height
values between 172 cm and 158 cm, values that were not modified at the final tests, the
application period of the aerobic gymnastics training being very short and insignificant as an
influence on the growth process of the tested people.
As to the body weight of the people included in the experimental study, we can appreciate that
all people had excess body fat on initial tests, and after the training program, only one person
recorded the same body weight values, all the others recording a lower or a bigger loss of weight,
acording to the personal features.
The results of the measurement of waist and hip circumference recorded positive changes, the
difference between the two tests being of 4 cm, and 5 cm, values being different form one person
to the other, depending on how they complied with the experts' recommendations, the intensity
and the precision in executing the exercises, but also on the personal body building.
The body mass index of the people included in this study showed that at the initial tests, one
of the researched people had normal values, 7 of the researched people (58.3%) were overweight,
and 4 people were obese. At the final tests, the recorded results were positive, the difference of
the recorded values between the two tests being 1.4 percents.
The determination of the percentage for the body adiposity index showed that 2 people in the
investigated group had optimum adiposity, 6 had a high moderate level of adiposity and 4 people
had high adiposity in initial tests; for the final tests, 5 people had optimum adiposity, 3 had high
moderate adiposity and 4 had high adiposity.
Conclusions
1. After having processed and interpreted the data resulting from the comparison of the initial and
final values, recorded for the initial and final tests, we can confirm the working hypothesis stating
that doing aerobic gymnastics exercises and using an adequate diet can have positive effects on
the state of health of 20-30 year-old people who have excessive body fat, improving the quality of
their life.
2. The aerobic gymnastics exercises are also involved in forming the ability to relax the muscles
and the mind, giving a good mood to the performers, and guaranteeing self-confidence and self-
esteem.
3. The diets that are low in calories may reduce body weight on the long-term to a small extent, if
they are not supported by physical activities.
4. The combination of diet and constant exercise are the most recommended because they
guarantee the loss of weight and a decrease in the level of body adiposity, improving at the same
time the respiratory functions of the body, improving the effort capacity and the specific motor
abilities.
55
STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA COORDONĂRII PRIN
INTERMEDIUL JOCURILOR ŞI A MIJLOACELOR ADAPTATE
DIN JUDO LA COPII DE 7-9 ANI
prof. Dănăilă Marian Gabriel/ prof.univ.dr. Ion Ene Mircea
Cuvintele cheie: Judo, joc, capacitaţi coordinative ,dezvoltare fizică armonioasă.

Rezumat: Dezvoltarea coordonării prezintă o importanţă majoră mai ales la nivelul
copiilor , materialul de faţă îşi propune să reflecte importanţa folosirii în cadrul orelor
de educaţie fizică ,a mijloacelor adaptate din judo ,care pot determina îmbunătăţirea
rezultatelor în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor motrice şi implicit a coordonării
Scopul lucrării este de a demonstra importanța utilizării mijloacelor adaptate din judo
în vederea dezvoltării capacităților coordinative ,dar şi al manifestării motrice la nivelul
copiilor.
Ipoteza de lucru
Daca in cadrul lecților de antrenament la nivelul copiilor de 7-9 ani se vor folosi jocurile
şi mijloacele adaptate din judo este posibil să obţinem rezultate îmbunătăţite pe linia
dezvoltării coordonării
Subiecţii şi desfăşurarea cercetării

 Cercetarea efectuată s-a desfăşurat în perioada noiembrie 2016- mai 2017, în cadrul
clubului sportiv CSS Galaţi , situat pe str. Mihai Bravu , nr . 28 ,cu un număr de 15 copii
cu vârsta cuprinsă între 7- 9 ani .
 Grupa experiment cuprinde 8 copii , cea martor 7 , în programul de dezvoltarea al
coordonării făcând parte doar cei din grupa experiment .Atât grupa martor cât şi cea
experiment au beneficiat de testarea iniţială şi cea finală în scopul evaluării coordonării
ale subiecţilor .
Metode de cercetare folosite

 În vederea realizării obiectivelor cercetării au fost folosite următoarele metode de cercetare :
analiza şi generalizarea literaturii ştiinţifico-metodice
observaţia pedagogică
experimentul pedagogic
testarea coordonării şi procedeelor tehnice
metoda comparativă –priveşte raportarea rezultatelor obţinute prin efectuarea studiului , la cele
iniţiale in fiecare etapă de desfăşurare ;
metoda statistică
metoda grafică şi tabelară
Probe şi norme de control aplicate :

1.Testul ,,Navetă 10 x 5m ,,;
2.Testul Koreene ;
56
3.Testul Agilitate-coordonare ;
4. Testul Matorin ;
5.Testul cu minge mică.
Mijloace: deplasări în poziţie de gardă, sărituri ca mingea , sărituri cu trecere în

depărtat ,deplasări prin târâre , deplasare prin mersul ursului , sărituri pe un picior, din
deplasare ;
Jocuri specifice din judo : răţoiul , călăreţii, caii şi călăreţii;
Rezultate obţinute :
În cadrul testărilor finale ,în cadrul fiecarei probe efectuate de ambele grupe , atât cea
experiment ,cât şi cea martor , s-au înregistrat indici de manifestare mai buni ,faţă de testarea
iniţială în ceea ce priveşte dezvoltarea coordonării .Acest lucru reflectă importanţa folosirii
mijloacelor adaptate din judo . Astfel la proba ,, navetă 10 x 5 m,, s-au înregistrat următoarele
rate de creştere , grupa experiment 0,63 % şi grupa martor 0,65 % . La proba ,, koreene,, s-a
înregistrat o rată a creşterii de 2,53 % la grupa experiment şi de 1,71 % la grupa martor .În cadrul
probei ,, Agilitate-coordonare,, , rata creşterii a fost de 0,42 % pentru grupa experiment şi de 0,40
% pentru grupa martor . În cadrul probei ,, Matorin ,, , rata creşterii a fost de 7, 88 % ,iar pentru
grupa martor de 6,43 % . În cadrul ultimei probe , ,, Testul cu minge mică ,, , grupa experiment a
înregistrat o rată a creşterii de 3,63 % ,iar grupa martor de 4,6 % .
Grafice : Grafice comparativ evolutive la testările inițială-finală între grupele

experiment și martor .
Testul navetă 10 x 5m Testul koreene
5.56
4.93 4.78
4.14 10.4
7.87 6.57
8.28
Grupa Grupa Grupa Grupa

experiment martor experiment martor
TESTAREA INIȚIALĂ TESTAREA FINALĂ Testarea inițială Testarea finală
Testul agilitate-coordonare Testul Matorin
6.52 286.9
6.25 6.12
5.83 208.1 205.7
141.4
Grupa Grupa Grupa Grupa

experiment martor experiment martor
Testarea inițială Testarea finală Testarea inițială Testarea finală
57
Testul cu minge mică
239.1
211 193.1
174.7
Grupa Grupa martor

experiment
Testarea inițială Testarea finală
Concluzii :
 În urma eficienţei avute de acest studiu , considerăm că dacă in cadrul lecților de

antrenament la nivelul copiilor de 7-9 ani se vor folosi jocurile si mijloacele adaptate din
judo vom obţine rezultate îmbunătățite pe linia dezvoltării coordonării . Acest lucru
confirmă cele preconizate de noi în ipoteză şi reflectă întocmai eficienţa acestui studiu
 Datorită rezultatelor pozitive avute de elaborarea acestui program de antrenament pentru

dezvoltarea coordonării şi a manifestării motrice , consider că acest studiu este de un real
folos pentru specialiştii din domeniu , care doresc sa abordeze această temă în vederea
obţinerii rezultatelor pozitive .
 Folosind sintagma ’’ Ce nu a învăţat Marinel ,nu va învăţa Marian “ ne putem contura o
imagine clară despre importanţa sădirii de la vârste fragede a plăcerii pentru educaţie prin
intermediul mişcării.
Propuneri :
Datorită reuşitei avute de acest studiu , recomandăm folosirea unei game largi de
mijloace , fapt care reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante în obţinerea
rezultatelor pozitive ,precum şi în creşterea atractivităţii sportului şi a mişcării de natură
sportivă.
Bibliografie
1.Coakley J., Donelly P., Landry G. (1998), Sportul la copii, perspective sociologice, Traducere CCPS,
Bucureşti;
2.Chirazi. M., (2006), Iniţierea în judo- Jocuri şi exerciţii cu partener, Ed. Pim, Iaşi
3. G. Raţă , 2008, „ Didactica Educaţiei Fizice Şi Sportului ’’, EDITURA PIM ;
4.Ion-Ene Mircea, (2003), „ modelarea psiho-motrică copiilor prin intermediul jocurilor , exerciţiilor şi
ştafetelor aplicative’’ , Editura Fundaţiei Universitare „ Dunărea de Jos -Galaţi 2003
5.Ploeşteanu Constantin , 2009, ’’Bazele teoretice si metodice ale pregatirii fizice in antrenamentul sportiv
’’, Editura EUROPLUS
58
STUDY ON THE DEVELOPMENT OF COORDINATION
THROUGH GAMES AND JUDO ADJUSTMENTS FOR 7-9 YEARS
CHILDREN
prof. Dănăilă Marian Gabriel/ prof.univ.dr. Ion Ene Mircea
Key words: Judo , game, coordinating capacity, harmonious physical development.
Summary :
Due to the fact that the development of coordination is of particular importance
especially at the level of children, the present material aims to reflect the importance of
the use in the physical education classes of judo-adapted means, which can lead to
improvement of the results in the development of motor skills and implicit coordination.
Main purpose - the purpose of this study is to demonstrate the importance of using judo's
adapted means to develop co-ordinating abilities, as well as the driving effect of children.
Working hypothesis :
If the games and adapted means of judo are used in 7-9 year-old children's lessons,
it is possible to achieve improved results on the line of coordination development.
The subjects and conducting research :

The research was carried out between November 2016 and May 2017, within the sports club CSS
Galaţi, located on Mihai Bravu Street, no. 28, with 15 children aged between 7-9.
The experimental group consists of 8 children, the control 7, in the co-ordination development
program being only those in the experimental group. Both the control group and the experiment
benefited from the initial and final testing for the purpose of evaluating the co-ordination of the
subjects.
Research methods used:
 In order to achieve the research objectives, the following research methods were used:
 analyzing and generalizing the scientific-methodical literature;
pedagogical observation;
pedagogical experiment;
 testing coordination and technical procedures ;
 comparative method - refers to the results obtained by conducting the study, to the initial ones
in each stage of the deployment;
 statistical method;
graphic and spreadsheet method
Applied Samples and Controls:

1. The shuttle test (10 x 5m );
59
2. Korean test;
3. Agility-coordination test;
4. Matorin test;
5. Small ball test.
Means used: shifts in guard position , jumps like a ball , cross-country jumps
,traveling by tarrying ,walking through the bear , jumps on a moving leg;
Judo specific games : ,,the duck ,, , the riders ,, , ,, the horses and the riders ,, ;
The obtained results :
In the final tests, both experimental and control group showed better performance indices
than initial testing on coordination development. This reflects the importance of using the
judo adapted means. Thus, at the The shuttle test (10 x 5m ) ,the following growth rates
were recorded, the experiment group 0.63% and the control group 0.65%. At the
"Korean" test , there was a growth rate of 2.53% in the experimental group and 1.71% in
the control group. At the Agility-Coordination test , the growth rate was 0.42% for the
experimental group and 0.40% for the control group. . At the "Matorin" test the growth
rate was
7, 88%, and for the control group of 6.43%.In the last test, "Small Ball Test", the
experiment group recorded a growth rate of 3.63% and the control group of 4.6
Graphs : Comparative graphs at initial –final tests between experiment și
control groups .
The shuttle test Korean Test
5.56
4.93 4.78
4.14 10.4
7.87 8.28
6.57
Experimental Control Experimental Control
Initial test Final test Initial test Final test
Agility-coordination test Matorin test
6.52 286.9
6.25 6.12 208.1 205.7
5.83 141.4
Experimental Control Experimental Control
Initial test Final test Initial test Final test
60
Small ball test
239.1
211 193.1
174.7
Experimental Control
Initial test Final test
Conclusions :
Based on the effectiveness of this study, we think that if in the training lessons for
children of 7-9 years the games and means adapted from judo will be used, we will get
improved results on the development of coordination. This confirms what we envisaged
in the hypothesis and reflects the effectiveness of this study.
Due to the positive results of developing this training program had for the development
of coordination and motricity, I consider this study to be of real use to the field specialists
who want to address this topic in order to get positive results• Using the sintagm '' What
Marinel did not teach, Marian will not learn ,, we could form a clear picture of the
importance of settling at an early age, of the pleasure of education through the sportive
movement.
Proposals :
We recommend the use of a wide range of means , which represents one of the
most important aspect in getting positive results , as well as in increasing the
attractiveness of sport and sporting movement .
61
STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND INFLUENŢA JOCURILOR
MOTRICE ASUPRA DEZVOLTĂRII FIZICE ŞI PSIHOMOTRICE
LA COPII DIN CICLUL PRIMAR
Pîrlog Nicoleta, Școala Gimnazială
”Sfântul Nicolae” Vînători, n1koll@yahoo.com
Cuvinte cheie: jocuri motrice, dezvoltare fizică și psihomotrică, educație.
Rezumat: Jocul este un important mijloc didactic, în acelaşi timp satisfăcând şi

cerinţele unei metode de instruire, prin aceea că defineşte o manieră specifică de
realizare a anumitor obiective instructiv-educative. Scopul cercetării este de a arăta
importanţa şi aportul pe care îl aduce jocul în cadrul educaţiei fizice (clasele I-IV) în
ceea ce priveşte dezvoltarea tuturor calităților motrice.
Pregatirea fizică este procesul de perfecţionare a calităţilor motrice, stăpânirea
unui important şi variat bagaj de priceperi şi deprinderi motrice, precum şi nivelul de
dezvoltare a indicilor morfologici şi funcţionali ai organismului dar cuprinde şi aspectul
dezvoltării calităţilor de coordonare.
Introducere
Prin joc, copilul îşi descarcă, îşi cheltuieşte energia, prestând de fapt o "muncă"
serioasă şi se manifestă aşa cum ştie, cum este în realitate. Jocul este totodată mijloc şi
metoda de educaţie.
Deoarece fiecare joc are reguli precise, copilul învaţă să aprecieze just situaţiile
concrete de joc, să ia decizii proprii, individuale sau corelate cu a celorlalţi participanţi
(colegi) la joc, solicitându-l din punct de vedere intelectual. De aceea este foarte
important ca jocurile folosite să fie plăcute, să provoace emulaţie, entuziasm dar totodată
să stimuleze şi formarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor motrice de bază, a
calităţilor motrice care să-l ajute pe copil să se pregătească pentru viaţă, pentru muncă, să
fie conştient de posibilităţile sale în orice moment.
Ipoteza cercetării
În ce măsură utilizarea jocurilor motrice în fiecare lecţie de educaţie fizică şi sport
la copiii din ciclul primar influenţează dezvoltarea fizică şi mai ales dezvoltarea
psihomotricităţii.
Obiectivele cercetării
1. Stabilirea etapelor de desfăşurare a cercetării.
2. Stabilirea celor mai eficiente teste de evaluare antropometrică, motrică şi
psihomotrică.
3. Realizarea prelucrării statice.
4. Scoaterea în evidenţă, confirmarea ipotezei de cercetare prin utilizarea metodei
grafice.
Organizarea și desfășurarea studiului experimental
Subiecţii, locul de desfăşurare, perioada
Studiul s-a efectuat în cadrul Şcolii Generale “Sfântul Nicolae” Vînători din
Judeţul Galaţi în perioada anului şcolar 2016 – 2017. Măsurătorile antropometrice şi cele
ale testelor psihomotrice s-au efectuat în perioada 5 decembrie 2016 – 17 martie 2017 în
incinta sălii de sport a şcolii, iar testele de dezvoltare a vitezei de execuţie a elementelor
62
tehnice din handbal au fost făcute în perioadă, 20 martie 2016 – 16 iunie 2017 pe terenul
de handbal.
Ca instrumente de măsurare a parametrilor antropometrici au fost utilizate:
taliometrul, banda metrică şi cântarul electronic.
Testările au fost efectuate după o instruire prealabilă despre modalitatea în care se
vor efectua măsurătorile şi modul de înregistrare a datelor.
S-a discutat cu subiecţii despre importanţa acestor date, în sensul că datele
înregistrate trebuie să reflecte posibilităţile reale de care dispun, despre utilitatea lor ca
mijloc de verificare şi apreciere a nivelului şi stadiului de pregătire în care se găsesc şi
despre faptul că aceste măsurători şi teste sunt un termen de referinţă pentru profesori şi
pentru scopul prezenţei lucrări.
Pe parcursul studiului, conţinutul, mijloacele şi elementele tehnice din jocul de
handbal preconizate au fost astfel concepute încât să corespundă vârstei şi nivelului de
pregătire al elevilor.
Subiecţii studiului experimental sunt elevi în clasele I-IV din cadrul Şcolii
Generale “Sfântul Nicolae” Vînători, cu un volum de 2 ore pregătire săptămânal.
Sarcinile cercetării:
 Stabilirea unui eşantion reprezentativ la care să se întreprindă cercetarea.
 Identificarea modalităţilor de acţionare utilizate în timpul studiului experimental.
 Aplicarea unor teste care să evidenţieze precis dezvoltarea calităţilor motrice ale
subiecţilor.
 Calcularea mediei aritmetice, abaterii standard şi a coeficientului de variabilitate.
 Compararea datelor, pe grupe de vârstă, în urma testării.
 Înglobarea grafică a datelor susţinute la testare.
Conţinutul şi organizarea jocurilor
Un prim aspect de bază al jocului, este cel fizic, contribuind la formarea
abilitaţilor de apucare şi de manevrare, care duce la final, la formarea deprinderilor
motrice, efect al repetărilor şi angrenării segmentelor corporale.
Al doilea aspect de bază al jocului, este cel de relaţionare, în care copilul intră în contact
cu adultul sau cu un alt copil.
Din punct de vedere al conţinutului, jocul poate avea caracter educativ sau
caracter reeducativ.
Jocul educativ
Este forma cea mai complexă şi completă, în care sistemul de organizare a
acestuia, poate genera forme de activităţi pentru copilul mic, a preşcolarului cât şi a
şcolarului. Datorită sistemului de organizare, individual sau în grup, aceste caracteristici
ale jocului educativ, generează diverse stări emoţionale: tristeţe, bucurie şi satisfacţia de
reuşită.
Jocurile educative, vor fi concepute şi conduse de aşa maniera încât tematica
aleasă, pe lângă eforturile comune, să stimuleze şi să menţină totodată, interesul copilului
pentru mişcare, ducând în final la formarea deprinderilor motrice de bază şi aplicative.
Jocul reeducativ
Aceste tipuri de jocuri, sunt specifice copiilor cu anumite tulburări sau dificultăţi
psihomotrice. Se pot organiza sub următoarele forme:
63
 Jocuri cu acţiuni reale – (necesare corectării unor deprinderi şi calităţi motrice,
cât şi
unele tulburări psihomotrice);
 Jocuri cu acţiune imaginară – (se desfăşoară într-un spaţiu şi timp imaginare,
reprezentând,
jocurile dramatice, oferindu-i terapeutului posibilitatea de a identifica personalitatea
copilului. Aceste jocuri, sunt utilizate în perioada când copilul înţelege conţinutul
acţiunii, poate îndeplini unele obiective fără a fi îndrumat sau condus de către terapeut);
 Jocuri cu apa – (folosind acest procedeu se poate constata plăcerea copilului de a
se juca în
mediul acvatic, iar terapeutul va obţine rezultate mult mai bune decât atunci când
copilului nu-i face plăcere);
 Folosirea materialelor în joc – (copilul, este pus în situaţia de a alege jocul,
materialele de
joc, de a stabili regulile, de a fi lăudat când executa corect şi posibilitatea de a fi corectat
atunci când greşeşte, determinat să fie pe deplin responsabil, întărindu-i convingerea că
numai în acest fel va reuşi să treacă peste pragul dificultăţilor sale).
 Jocuri de teren și sală(jocuri fără obiecte):”Totul altfel”, ”Asta da, asta aşa”,
”Cerculeţele”,” Curierul merge”, ”Şoarecele şi pisica”, ”Lupul şi mieii”, ”Ocupă locul”,”
Prinzătorul păcălit”,” Maratonul în cerc”, etc.
 Jocuri cu obiecte (mingi):”Pasăm în doi”, ”Pasăm cu peretele”, ”Ţintim cu
mingea”, ”Stop,
minge”, ”Sărituri peste coardă”,”Cine-i mai pricepută”, etc.
Pentru realizarea experimentului am folosit următoarele măsurători și testări:
Măsurători somatice: statura sau talia, bustul sau înălțimea corpului din șezând,
anvergura și deschiderea brațelor.
64
Testări fizice și psiho-motrice: naveta 5 x 5m., săritura în lungime de pe loc,
aruncare cu două mâini de jos la ţintă orizontală, tracţiuni pe banca de gimnastică,
alergare de durată în tempo uniform moderat, complexe de dezvoltare fizică.
Concluzii
Concluzia logică este că jocurile de mișcare folosite în lecția de educație fizică au un
puternic caracter formativ deoarece au la bază:
 Deprinderile motrice de bază: mers, alergare, sărituri, aruncări, prinderi;
 Deprinderi motrice aplicative : echilibru, cățărare, tracțiuni, escaladări, împingeri,
transport de greutăți;
 Calități motrice și forme de manifestare a acestora : viteza, rezistența, îndemânare,
forța.
De asemenea jocurile de miscare contribuie la dezvoltarea calităților morale ca spirit
de echipă, de sacrificiu, curaj, perseverență, încredere în forțele proprii etc.
Datorită faptului că jocurile de mișcare sunt atractive, plăcute și sunt practicate cu
mare plăcere de către toți participanții, poate fi considerat un punct forte al acestora,
contribuind la stimularea și mobilizarea tuturor forțelor participanților la joc menținând
"treaz" interesul acestora pentru joc.
Datorită acestei carcateristici jocurile de mișcare pot fi considerate și un mijloc
excelent de deconectare psihică și fizică, de relaxare activă.
Recomandări
Consider ca prin metodele pe care le propun, prin modalitatea de a le prezenta,
într-un mediu plăcut și adecvat, am posibilitatea de a capta atenția elevilor din clasele I-
IV, aceștia urmând să descopere frumusețea și importanța activității fizice și nu în ultimul
rând plăcerea de a participa la orele de educație fizică și sport.
Jocurile, datorită multiplelor valenţe pozitive pe care le au, au făcut ca acestea să
reprezinte unul din principalele mijloace ale educaţiei fizice şcolare, aducând importante
contribuţii la realizarea obiectivelor acestei discipline de învăţământ.
Este binecunoscut faptul că, dintre toate conţinuturile cuprinse în programele şcolare de
specialitate, jocul reprezintă principalul punct de interes pentru elevi de toate vârstele şi
de ambele sexe.Această activitate se justifică prin aceea că practicarea unui joc
realizează, în condiţii superioare, năzuinţele elevilor pentru destindere şi recreere, aspecte
de mare importanţă, dacă aveam în vedere intensele solicitări intelectuale impuse de
programul şcolar.
BIBLIOGRAFIE:
Coman S., Educaţia fizică şi metodica predării ei la clasele I-IV. Editura Spiru Haret,
laşi,
Editura Tehnică, Chişinău, 1995.
Horghidan, V., Dezvoltarea capacităţii psihomotrice prin activităţi corporale. Teză
de doctorat, Universitatea Bucureşti,1980.
Scarlat E., Lecţia de educaţie fizică. Metode şi mijloace. Sport-Turism, Bucureşti, 1981.
Stănescu, M., Educaţie fizică pentru preşcolari şi şcolari mici. O abordare
psihomotrică. Editura Semna, Bucureşti, 2002.
Todea, S., F., (2002) – Jocurile de mișcare, București, Editura Fundației România de
mâine.
65
EXPERIMENTAL STUDY ON THE INFLUENCE OF MOTORIC
GAMES UPON PHYSICAL AND PSYCHOMETRICS
DEVELOPMENT FOR CHILDREN IN THE PRIMARY SCHOOL
Pîrlog Nicoleta, ”Saint Nicholas”,
Secondary School, Vinatori, n1koll@yahoo.com
Key words: motoric games, physical and psychomotor development, education
Summary: The game is an important means of teaching satisfying the

requirements of a training method because it defines a specific way of accomplishing
certain instructive-educational objectives. The aim of the research is to show the
importance and contribution of the game in physical education (grades I-IV) in the
development of all motoric skills. Physical training is the process of improving motoric
skills, mastering an important and varied accumulation of skills and motoric skills, and
the level of development of the body's morphological and functional indices, but it also
includes the development of coordination qualities.
Introduction
Through games, the children unload and spend their energy, actually doing
“serious” work and manifest themselves, as they know, as they really are. The game is
also a means and a method of education.
As each game has precise rules, the children learn to assess accurately the specific
situations of the game, make their own decisions, individually or correlated with the other
participants (colleagues) in the game, challenging them from the intellectual point of
view. That is why it is very important that the games should be enjoyable, to cause
emulation, enthusiasm, but also to stimulate the formation of basic knowledge, skills and
motoric basic skills, the motoric qualities that will help the child to prepare for life, for
work , to be aware of its possibilities at any time.
Research hypotheses
The extent of motoric games in every lesson of physical education and sports in
primary school children influences the physical development and especially the
development of psycho motoric.
Research objectives
1. to establish the stages of research.
2. to establish the most effective tests for anthropometric, motoric and psychomotor
evaluation.
3. to make static processing.
4. to highlight the research hypothesis confirmation by using the graphical method.
Organizing and conducting the experimental study
Subjects, venue, period
The study took place at ”Saint Nicholas” Secondary School Vinatori in Galati
County during the school year 2016 - 2017. The anthropometric measurements and the
psychomotor tests took place between 5th December 2016 – 17th March 2017 in the
66
school gym, and the tests for the development of the speed of execution of the handball
technical elements were held between 20th March 2016 – 16th June 2017 on the handball
field.
As instruments for measuring the anthropometric parameters were used the
telemeter, the metric band and the electronic weighing.
The tests were registered after prior instruction on how the measurements and
recording of data will be performed.
We discussed with the subjects about the importance of these data in that the
recorded data should reflect their real possibilities, their usefulness as a means of
verifying and assessing the level and stage of training they are in, and the fact that these
measurements and tests are reference for teachers and for the purpose of this study.
During the study, the content, means and technical elements of the expected
handball game were designed to match the students' age and level of training.
The subjects of the experimental study are pupils in grades I to IV of the ”Saint
Nicholas” Secondary School Vinatori, during a 2-hour weekly training.
Research tasks:
 to establish a representative sample for research.
 to identify the operating modes used during the experimental study.
 to apply tests that clearly highlight the development of motor skills of the subjects.
 to calculate of arithmetic mean, standard deviation and coefficient of variability.
 to compare data by age group after the testing.
 to integrate graphically the test data.
The content and the organization of games
A first basic aspect of the game is the physical one, contributing to the formation
of grasping and manoeuvring abilities, leading to the formation of motoric skills, the
effect of repetitions and the engagement of body segments.
The second basic aspect of the game is the relationship where the child meets an
adult or another child.
From a content point of view, the game can be educational or re-educational.
The educational game
It is the most complex and complete form in which the system of organizing it can
generate forms of activities for the young children, preschool children and
schoolchildren. Because of the organizational system, individually or in groups, these
features of educational game generates various emotional states: sadness, joy and
satisfaction of success.
The educational games designed and conducted in such a way that the chosen
theme, in addition to joint efforts, stimulates and maintains the child's interest in the
movement, ultimately leading to the formation of basic and applicative motoric skills.
The re-educational game
These types of games are specific to children with certain psychomotor disorders
or difficulties. They can be organized in the following forms:
 Real Action Games - (needed to correct some skills and motoric skills, as well as
some psychomotor disorders);
 Imaginary Action Games - (in imaginative space and time representing dramatic
games giving the therapist the opportunity to identify the child's personality.
67
These games are used when the child understands the content of the action and
can accomplish goals without being guided by the therapist);
 Water games - (using this method you can find the child's pleasure to play in the
aquatic environment and the therapist will achieve far better results than when the
child does not enjoy it);
 Using the materials in the game - (the children choose the game, the materials, the
rules, being praised when doing the right thing and being able to correct it when
wrong, determined to be fully responsible, reinforcing the conviction that only in
this way they will succeed in overcoming their difficulty).
 Games on field or in the gym (games without objects): "Everything Else", "That's
good, That's bad", "The Circles”, “The Postman Goes", "The Mouse and the Cat",
"The Wolves and Lambs", "Take a seat", "The Tricked Catcher ", "The Marathon
in a Circle", etc.
 Games with Objects (Balls): "We Pass the Ball In Two", "We Pass the Ball to the
Wall", "We Aim With The Ball", "Stop, ball "," Jumps over the String "," Who Is
Better ", etc.
To carry out the experiment we used the following measurements and tests:
Somatic measurements: height or waist, bust or height of the body when sitting,
width and opening of the arms.
Physical and psychomotor tests: 5 x 5 m running shuttle, lengthy jump, two-

handed throw at the horizontal target, tractions on the gym, long-term running in
moderate tempo, physical development complexes.
Conclusions
The logical conclusion is that motion games used in the physical education lesson have a
strong formative character because they are based on:
 basic motoric skills: walking, running, jumping, throwing, catching;
 applicative motoric skills: balance, climbing, traction, escalation, pushing, weight
transport;
 motoric qualities and forms of their manifestation: speed, strength, skill, strength.
68
Motion games also contribute to the development of moral qualities as team spirit,
sacrifice, courage, perseverance, self-confidence, etc.
Because the play games are attractive, enjoyable and practiced with great pleasure by
all participants, it can be considered the strength of these, helping to stimulate and
mobilize all the forces of the participants in the game, keeping their interest "awake"
during the game.
Thanks to this feature, motion games can also be considered an excellent means of
physically and mentally disconnection, active relaxation.
Recommendations
It is my belief that through the methods I propose through a pleasant and adequate
environment, I have the opportunity to catch the attention of pupils in grades I-IV who
will discover the beauty and importance of physical activity and not the last the pleasure
of attending classes in physical education and sports.
The games, due to their many positive values, are the main means of school
physical education, making important contributions to achieving the objectives of this
educational discipline.
It is well known that among all the contents of the specialized curriculum, the
game is the main point of interest for students of all ages and both sexes. This activity is
justified by the fact that playing a game performs, in higher conditions, the students'
relaxation and recreation, aspects of great importance, if we consider the intense
intellectual demands imposed by the school program.
69
STUDIU COMPARATIV PRIVIND DEZVOLTAREA
DIFERENTIATA A CAPACITĂŢILOR COORDINATIVE A
ELEVILOR DIN MEDIUL RURAL SI URBAN PRIN JOCURILE
SPORTIVE
Moisescu Petronel Cristian

Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi
E-mail: pmoisescu@ugal.ro
Cuvinte cheie: capacitați coordinative, jocuri sportive, elevi, mediul urban,
mediul rural.
Abstract: În condiţiile actuale de viaţă s-a mărit semnificativ volumul

activităţilor realizate în condiţii verosimile şi inopinate. Acest lucru impune individului
manifestarea agerimii, isteţimii, ingeniozităţii, vitezei reacţiei, capacităţii de concentrare
şi de transferare a atenţiei, preciziei mişcărilor (spaţiale, temporale, dinamice) şi
raţionalizării acestora din punct de vedere biomecanic. În teoria şi metodica educaţiei
fizice, aceste facultăţi sunt legate de fenomenul „capacitate coordinativă”, adică,
capacitatea individului de a învăţa rapid acţiuni motrice noi, precum şi capacitatea de a
rezolva sarcini motrice în condiţii variabile. Specialiştii care au analizat mişcările
corpului uman au puncte comune privind definirea şi dezvoltarea conceptului de
coordonare a mişcărilor, dar au apărut şi păreri diferite în abordarea acestui subiect
datorită faptului că definirea acestui concept continuă.
Încă de la naştere şi pe tot parcursul vieții, omul se află într-o continuă armonie
a coordonării mişcărilor, de la cele mai simple, până la cele mai complexe, printr-o
stimulare şi perfecţionare a propriei creativităţi, motivat nu numai pentru însuşirea
performanţei în jocurile sportive ci şi în alte domenii de activitate necesare trebuinţelor.
În contextual actual cuceriţi în toate planurile de ştiinţă şi tehnică, a schimbărilor
sociale, a mentalităţii, i-a determinat pe mulţi copii din medii diferite (rural-urban), să nu
acorde atenţie propriei activităţi, indiferent de starea de sănătate, de propria dezvoltare
fizică, lipsă de interes pentru mişcări şi în mod deosebit pentru cele complexe.
Scopul cercetării constă în dezvoltarea capacităţii coordinative a elevilor de la
ciclul gimnazial din medii diferite, respectiv din mediul urban (Liceul de Artă ,,George
Georgescu’’ şi mediul rural (Şcoala Gimnazială Jurilovca).
Pentru atingerea scopului am propus următoarele obiective:
 Optimizarea capacităţilor coordinative prin jocurile sportive (handbal şi fotbal);
 Eficientizarea activităţii didactice prin adoptarea sistemelor de acţionare din
jocurile sportive (handbal şi fotbal) pentru dezvoltarea capacităţilor coordinative;
 Creșterea gradului de socializare, a copiilor din mediul școlar, prin folosirea
jocurilor sportive( handbal şi fotbal);
Ipoteza lucrării constă, în dezvoltarea capacităților coordinative, obiectivul
specific educației fizice, poate fi îndeplinit prin mijloace dinamice și atractive aparținând
jocurilor sportive. Rezultatele studiului privind folosirea mijloacelor din jocurile sportive
(handbal şi fotbal) la ciclul gimnazial, vor constitui, probabil, noi repere în abordarea
lecției de educație fizică.
70
Organizarea şi desfăşurarea studiului
Lucrarea cuprinde un studiu comparativ, privind dezvoltarea capacităţilor
coordinative prin jocurile sportive, la ciclul gimnazial pentru elevii din mediul urban
(Liceul de Artă ,,George Georgescu’’ din Tulcea şi mediul rural (Şcoala Gimnazială
Jurilovca) din Jurilovca.
Grupa martor este formata dintro clasă de elevi de 13-14 ani (15 fete,11 băieţi)
de la Liceul de Artă ,,George Georgescu’’ - mediul urban, iar grupa experimentală, este
formata dintro clasă de elevi de aceeași vârstă (15 fete, 12 băieţi) de la Şcoala Gimnazială
Jurilovca - mediul rural. Dotarea celor două școli sunt asemănătoare, mingi de handbal,
fotbal, volei și baschet, saltele de gimnastică, ladă pentru sărituri, capră, 2 bănci de
gimnastică, terenuri de handbal situate în incinta școlii, fără sală de sport, pe timp de
iarnă orele se desfășoară în spații improvizate.
Testarile au fost aplicate cu scopul măsurării şi evaluării parametrilor somatici şi
a capacităţilor coordinative a elevilor în vârstă de la 13 la 14 ani.
Testarea somatică
Examinarea parametrilor somatici ai elevilor s-a efectuat prin aprecierea
următorilor indici somatici: masa corpului si talia.
Masa corpului în kg se apreciază cu ajutorul cântarului medical.
Înălțimea corpului reprezintă distanţa între vertex și planta picioarelor, sau suma
lungimilor capului, gâtului, trunchiului și membrelor inferioare, s-a efectuat cu
taliometru.
Testarea capacităților coordinative
La cele două grupe, respectiv grupa martor şi grupa experiment, s-au aplicat
următoarele teste:
1. Testul Matorin - reprezintă un test psiho-motor în care se evaluează
coordonarea generală şi constă în efectuarea unei sărituri cu desprindere pe verticală, de
pe loc urmată instantaneu de o rotaţie cât mai amplă în jurul axului longitudinal al
corpului.
2. Testul Romberg - este un test psihomotor pentru evaluarea echilibrului .
Subiectul este în poziţia stând pe un picior, celălalt cu călcâiul pe genunchiul piciorului
de pe sol, braţele întinse înainte, cu degetele desfăcute şi întinse , ochii ,închişi (legat la
ochi). Se cronometrează numărul de secunde cât subiectul stă în echilibru (nu pune
piciorul jos).
3. Testul ,,Drumul figurat’’ – constă în parcurgerea cu creionul a unui traseu
prestabilit sub forma unei piste ondulate pe o foaie de hârtie. Forma pistei este aleasă
liber. Sportivul trebuie să parcurgă traseul cu creionul, fără să-l ridice, şi fără să atingă
marginile. În timpul executării, sportivul stă în poziţia şezând, mâna va atârna. Rezultatul
se determină după numărul de greşeli comise. Este considerată greşeală orice atingere de
către sportiv a uneia din cele doua linii.
4. Testul de coordonare inter-pluri-segmentară - constă în efectuarea unei
structuri de mișcare complexa pe 8 timpi. Exerciţiul este demonstrat subiecţilor de către
examinator de două ori succesiv (însoţită de numărătoarea în voce). Subiecţii au
participat la vizionare si sunt testaţi în mod individual.
5. Testul de coordonare psiho-motorie - acesta se realizează cu o probă de
control de apreciere a distanței. Subiectul se găseşte legat la ochi, cu o bandă
netransparentă, la capătul unei linii drepte cu lungimea de 7 m, trasată pe sol. Proba
71
constă în parcurgerea lungimii liniei legat la ochi şi se opreşte când apreciază că a ajuns
la capătul liniei. Se înregistrează cu semnul X între tălpi locul unde subiectul s-a oprit.
Tabelul 1. Tabel centralizator cu evoluția mediilor la testările somatice si motrice pentru grupa martor si
experiment
Testul Matorin Testul Romberg Drumul figurat Testarea inter- Testul
Nr. Talie Greutate
(grade) (sec.) (greșeli) pluri-segmentară psiho-motor
crt. (cm.) (kg.)
TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF
Mediul urban 161 46,8 256,35 272,12 63,92 66,54 8,73 7,92 6,15 6,31 53,62 57,27
Mediul rural 162 51,03 261,48 289,44 66,59 70,18 8,44 6,74 6,91 7,50 54,44 60,56
In cazul Testului Matorin pe baza rezultatelor înregistrate, se constata la grupa

martor o creşterea în valoare absoluta de 15,77 grade, între cele două testări şi o creştere
procentuală de 6,15%. Pentru grupa experiment, rezultatele înregistrate, arata o creștere
în valoare absolută între cele două testări de 27,96 grade cu o creştere procentuală de
10,69%.
300
289.44
290
280 272.12
270
261.48 T.I.
260 256.35
T.F.
250
240
230
G.M G.E.
Fig.1 Graficul evoluţiei mediei aritmetice pentru Testul Matorin, grupa martor (n=26) și grupa experiment
(n=27)
În tabelul 1. observăm pentru Testul Matorin la testarea inițială, o diferență de
5,13 grade, între grupa martor și grupa experiment (2%). La testarea finală se constata o
diferenţă de 17,32 de grade între cele două grupe cu (6,36%). Cum se vede în graficul 1,
grupa experiment înregistrează o îmbunătățire majoră comparativ cu grupa martor la
Testul Matorin.
70.18
72.00
70.00 66.54 66.59
68.00 63.92 T.I.
66.00 T.F.
64.00
62.00
60.00
G.M. G.E.
72
Fig.2 Graficul evoluţiei mediei aritmetice pentru,,Testul Romberg”, grupa martor(n=26) și grupa
experiment(n=27)
Pentru testul Romberg se cronometrează numărul de secunde cât subiectul stă în
echilibru (nu pune piciorul jos). Datele obținute pe baza testărilor individuale care se
regăsesc în tabelul nr 1. Se constata ca în cazul grupei martor, diferența absolută dintre
cele două testări este de 2,62 de secunde, cu o creştere procentuală de 4,09%.Rezultatele
înregistrate la grupa experiment, arata o îmbunătățire a valorii absolute cu 3,59 de
secunde, între cele două testări și o creştere procentuală de 5,39%.
Diferența dintre grupa martor și grupa experiment în cazul testării inițiale este de
2,67 de secunde, cu 4,17% mai mult pentru de grupa experiment. La testarea finală
constatam o diferenţă între grupe cu 3,64 de secunde,în procente cu 5,47% în favoarea
grupei experiment. Grupa experiment înregistrează îmbunătățiri la Testul
Romberg,comparativ cu grupa martor.
Drumul Figurat este un test pentru care se folosește o foaie de hârtie pe care
sunt desenate două linii paralele (5 mm distanţă între ele), sub forma unei piste ondulate,
lungă de 150 cm. Forma pistei este aleasă liber. Elevul trebuie să parcurgă traseul cu
creionul, fără să-l ridice, şi fără să atingă marginile. Rezultatul se determină după
numărul de greşeli comise. Este considerată greşeală orice atingere de către elev a uneia
din cele doua linii. În tabelul 1 la testarea inițială, se constată că valorile mediei
aritmetice pentru grupa martor și experiment sunt apropiate. Grupa martor înregistrează
la testarea finală o îmbunătăţire în valoare absolută de -0,81 de unități și o creștere
procentuală de 9,27%, pe când grupa experiment realizează o creștere în valoare de 1,7
unităţi și o creștere procentuală de 20,14%.
0.00
2.00
T.I.
4.00 6.74
7.92
T.F.
6.00 8.73 8.44
8.00
10.00
G.M. G.E.
Fig.3 Graficul evoluţiei mediei aritmetice pentru „Drumul Figurat”, grupa martor(n=26) și grupa
experiment (n=27)
La testarea inițială valorile sunt foarte apropiate între grupe, diferența fiind de 0,29 de
greșeli, în procent de 3,4% față de grupa martor. La testarea finală numărul de greșeli de
la grupa experiment a scăzut cu 1,18 față de grupa martor, reprezentând în procente
14,89%.Grupa experiment înregistrează îmbunătățiri la testul de determinare a capacității
de coordonare,,Drumul Figurat”.
Pentru testul de coordonare „Inter-pluri-segmentară” subiecţii au participat la
vizionare dar sunt testaţi în mod individual. Mediile obținute pe baza testărilor
individuale, se regăsesc în tabelul 1, iar reprezentarea grafică a evoluției mediilor este
redată în figura 4.
73
Constatăm că la testarea inițială grupa martor și grupa experiment au valori
medii apropiate, cu o omogenitate și dispersie medie. La testarea finală grupa martor nu
înregistrează un progres semnificativ, datorită dispersiei mari este lipsă de omogenitate,
spre deosebire de grupa experiment, unde coeficientul de variabilitate se menține la o
omogenitate și dispersie medie.
7.50
8.00 6.31 6.69
6.15
6.00
T.I.
4.00 T.F.
2.00
0.00
G.M. G.E.
Fig. 4 Graficul evoluţiei mediei aritmetice pentru testul de coordonare inter-pluri-segmentară, grupa
martor(n=26) și grupa experiment(n=27)
La testarea inițială grupa martor și grupa experiment au valori apropiate,
diferența dintre ele fiind de 0,76 puncte în favoare a grupei experiment. Prin compararea
rezultatelor la testarea finală observăm ca elevii de la grupa experiment își îmbunătățesc
notele cu 1,19 puncte,față de elevii de la grupa martor.
Testul de coordonare psiho-motor se realizează pentru aprecierea nivelului de
apreciere a distanţei. Subiectul se găseşte legat la ochi, cu o bandă netransparentă , la
capătul unei linii drepte cu lungimea de 7 m, trasată pe sol. Proba constă în parcurgerea
distantei de 7 metri legat la ochi subiectul oprindu-se când apreciază că a parcurs distanta
de 7 metri. Se înregistrează abaterea în centimetri fata locul unde trebuia să ajungă.
Mediile obținute pe baza testărilor individuale, se regăsesc în tabelul 1, iar reprezentare
grafica a evoluției mediilor este redata în figura 5.
Pentru testarea inițială, constatăm la grupa martor și grupa experiment o lipsă de
omogenitate datorită dispersiei mari. La testarea finală, a celor două grupe, coeficientul
de variabilitate ne indică o dispersie și omogenitate medie mai ridicata la grupa
experiment. Interpretând valorile pe baza rezultatelor înregistrate, observam că pentru
grupa martor, media se îmbunătățește cu 3,65cm intre cele două testări, ceea ce înseamnă
o creştere procentuală de 6,37%. Între cele două testări, pe baza rezultatelor înregistrate la
grupa experiment constatam o îmbunătățire a mediei cu 6,12 cm și o creştere procentuală
10,10%.
74
50.00
52.00 53.62 54.44
54.00 57.27 T.I.

56.00 T.F.
58.00 60.56
60.00
62.00
G.M. G.E.
Fig. 5 Graficul evoluţiei mediei aritmetice pentru testarea iniţială şi finală pentru testul psiho-motor grupa
martor (n=26) și grupa experiment (n=27)
La testarea inițială atăt grupa martor căt și grupa experiment au valori apropiate
diferența fiinde de 0,82 cm. Prin compararea rezultatelor la testarea finală, constatam o
îmbunătățire a valorilor grupei experiment față de grupa martor cu 3,29 cm, în procent de
5,74%.
Concluzii
Studiul comparativ privind dezvoltarea capacităților coordinative prin jocurile
sportive, la ciclul gimnazial, din această lucrare, reprezintă doar o mică parte din procesul
de predare-învățare-evaluare, în general și reflectă modul în care gândim, planificăm,
studiem, experimentăm, analizăm și tragem concluzii după desfășurarea activității la
clasă, după mediul în care locuiesc.
Având în vedere cele enumerate anterior, folosirea sistemelor de acţionare din
jocurile sportive (handbal,fotbal) în procesul de predare–învăţare–evaluare au condus la
eficientizarea activităţii didactice şi optimizarea randamentului şcolar.
Testele inițiale arată un nivel de manifestare a capacităților coordinative,
aproximativ egal pentru cele două grupe, excepție face proba Testul Romberg unde se
constată o diferență absolută între cele două grupe de 2,67 secunde. Testarea finală
indică o creștere a nivelului de manifestare la ambele grupe.
Din analiza comparativă a mediilor obținute la testările finale între cele două
grupe se constată că în urma aplicării programei propuse, grupa experiment, realizează
un progres net superior grupei martor, la probele testul Matorin și testul psiho-motor,
În concluzie se constată faptul că, folosind mijloacele din jocurile sportive,
pentru dezvoltarea capacităților coordinative, constituie o atracție pentru desfășurarea
orelor de educație fizică prin:
- creșterea gradului de coeziune și socializare în rândul copiilor;
- creșterea numărului de participanți în activitățile extracuricculare, în
competițiile organizate la nivel de școală, la nivel județean;
- organizarea jocurilor de fotbal și handbal, în timpul liber fără asistența
profesorului.
Sistemele de acționare folosite favorizează dezvoltarea capacitățile coordinative
prevăzute în programa școlară de educație fizică, generează motivație intrinsecă,
diminuează presiunea generată de personalitatea profesorului, determină elevii reticenți să
participe la mișcare.
75
Având în vedere cele enumerate anterior, folosirea sistemelor de acţionare din
jocurile sportive (handbal, fotbal) în procesul de predare –învăţare –evaluare au condus la
eficientizarea activităţii didactice şi optimizarea randamentului şcolar.
În plus, prin deprinderile dobândite elevii realizează mișcările cursiv și corect,
se familiarizează cu învățarea autodirijată, își formează personalitatea, manifestă o
conduită civică corectă și își schimbă optica asupra învățării.
Bibliografie
1. A. Dragnea şi A. Bota , Teoria activităţilor motrice, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti,
1999;
2. A. Dragnea şi colab., Educaţie Fizică şi Sport – teorie şi didactică, E.F.E.S.T, Bucureşti, 2006;
3. Barna A., Antohe, G.,, Teoria instruirii şi evaluării.” Editura Istru, Galaţi, 2003;
4. M.E.C.I, Programe Școlare, Clasele I-VIII, Educație fizica si sport,Consiliul Național pentru
Curriculum, București,2013;
5. MEC, Curriculum Naţional Ghid metodologic de aplicare a programelor de Educaţie fizică şi
Sport în învăţământul gimnazial, Bucureşti, 2008;
6. P. Hirtz, Jocurile sportive-solicitări psiho-motrice și de coordonare ,,Korpererziehung” C.C.E.F.S.,
1990;
7. Renato Manno, ,,Les basses de L'antrenament sportif”, Editions “Revue EPS”, Paris,1992.
COMPARATIVE STUDY ON THE DIFFERENTIATED

DEVELOPMENT OF THE COORDINATIVE SKILLS OF PUPILS IN
RURAL AND URBAN ENVIRONMENTS THROUGH SPORTS GAMES
Moisescu Petronel Cristian

“Dunărea de Jos” University of Galati
e-mail: pmoisescu@ugal.ro
Key words: coordinative skills, sports games, pupils, urban environment, rural
environment
Abstract: In today’s living conditions the volume of activities taking place in

unexpected circumstances has been on the increase. Therefore the individual is supposed to
show agility, cleverness, resourcefulness, speed of reaction, ability to focus and shift attention,
accuracy of movement (be it spatial, temporal, dynamic), and movement rationalization from a
biomechanical point of view. In the theory and methodology of physical education, these skills
are connected to the ”coordinative ability” phenomenon, i.e. the individual’s ability to quickly
learn new motor actions, as well as the ability to solve motor tasks in variable conditions.
Specialists analyzing the movements of the human body have found common points in defining
and developing the concept of movement coordination, but also different opinions have been put
up in approaching this subject, as its definition is a work in progress.
Since birth and throughout life, man shows constant harmony of movement
coordination, starting from the most basic movements to the most complex, stimulating and
improving his own creativity, motivated not only by reaching top performance in sports games,
but also by functioning properly in other vital fields.
76
In today’s context, when humans are overwhelmed by science and technology, social
change, as well as mentality change, many children from various environments (rural or urban)
are tempted not to pay attention to physical exercise, irrespective of their state of heath, physical
development, lack of interest in exercise (especially when it is complex).
The purpose of research is to develop the coordinative skills of pupils in secondary
school in different environments, i.e. urban (The ”George Georgescu’’ Arts Highschool), and
rural (The Secondary School in Jurilovca).
In order to reach this purpose we set the following objectives:
 Optimizing coordinative skills through sports games (handball and football);
 Increasing the efficiency of teaching activities by adopting the action systems
used in sports games (handball and football) in order to develop coordinative skills;
 Increasing the degree of socialization in school children by means of sports games
(handball and football).
The hypothesis of the paper consists in developing coordinative skills, the specific
objective of physical education, which may be achieved by attractive dynamic means pertaining
to sports games. The results of the study on using means taken from sports games (handball and
football) in secondary school are likely to constitute new benchmarks in approaching the
physical education lesson.
Organization and implementation of the study
The present paper includes a comparative study on developing the coordinative skills
through sports games in secondary school for the pupils in the urban environment (The ”George
Georgescu’’ Arts Highschool in Tulcea) and the rural environment (The Secondary School in
Jurilovca).
The witness group is made up of a class of pupils aged 13-14 (15 girls,11 boys) from the
”George Georgescu” Arts Highschool in the urban environment, and the experimental group
consists of a class of pupils of the same age (15 girls, 12 boys) from the Secondary School in
Jurilovca – in the rural environment. The two schools have similar equipment and facilities,
handballs, footballs, volleyballs, basketballs, gymnastics mattress, flat bench, pommel horse, 2
gym benches, handball courts within the school area, no gymnasium, so during winter the
physical education classes take place inside in improvised spaces.
Tests were applied in order to measure and assess the somatic parameters and
coordinative skills of the pupils aged 13 to 14.
Somatic testing
The examination of the pupils’ somatic parameters was performed by the assessment of
the following indices: body weight and span.
The body weight in kilograms is measured by means of the medical scales.
The span is the distance between the vertex and the foot sole, or the sum of the length of
the head, thorax, lower limbs, performed by means of a taliometer.
Testing the coordinative skills
In the two groups, i.e. the witness group and the experimental group, the following tests
were applied:
1. The Matorin test – is a psycho-motor test assessing the general coordination,
consisting in performing a vertical launch jump, followed instantaneously by an ample rotation
around the body’s longitudinal axis.
2. The Romberg test – is a psycho-motor test assessing balance. The subject rests on
one leg, the other leg is positioned with the heel on the knee of the other leg, the arms stretched
77
forward, palms open, fingers stretched, eyes closed (blindfolded). The number of seconds that
the subject is able to keep his balance (does not put the leg on the ground) is measured.
3. The ”Figurative Path” test – consists in penciling a pre-established path under the
form of an undulated trajectory on a sheet of paper. The shape is freely chosen. The athlete has to
cover the path by means of a pencil without lifting it or touching the edges. While doing it, the
athlete is seated, hand hanging loose. The result is determined by the number of errors
committed. It is deemed as an error any touching of the two lines.
4. The inter-pluri-segmental coordination test – involves performing a complex
movement in 8 temporal segments. The exercise is shown to the subjects by the examiner twice
in succession (while counting out loud). The subjects participate in the demonstration and are
tested individually.
5. The psycho-motor coordination test – is performed with a control test of distance
assessment. The subject is blindfolded by means of a non-transparent band, at the end of a
straight line measuring 7 m in length drawn on the ground. The test consists of covering the
distance while blindfolded, the subject having to stop when assessing that s/he has reached the
end of the line. An X is marked where the subject stopped (between the soles).
Table 1. The evolution of average values in somatic and motor tests for the witness and experimental groups
The ”Figurative Inter-pluri- Psycho-motor
The Matorin test Romberg test
Nr. body Path” test segmental coordination
span (grade) (sec.)
crt. weight (errors) coordination test test
(cm.)
(kg.) TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF
Urban 0 0
161 46,8 256,35 272,12 63,92” 66,54” 8,73 7,92 6,15 6,31 53,62 57,27
environment
Rural
162 51,03 261,480 289,440 66,59” 70,18” 8,44 6,74 6,91 7,50 54,44 60,56
environment
In the case of the Matorin test, on the basis of the registered values, the witness group
shows an increase in absolute value of 15.77 degrees between the two tests, i.e. a percentage of
6.15%. In the experimental group the results show an increase of 27.96 degrees in absolute
value, viz. 10.69% between the two tests.
300 289.44
290
280 272.12
270 261.48 T.I.
256.35
260
250 T.F.
240
230
G.M G.E.
Fig.1 Evolution of the arithmetic mean for the Matorin Test, witness group (n=26) and experimental
group (n=27)
Table 1 shows that the Matorin Test shows a difference of 5.13 degrees in the initial test
between the witness and the experimental group (2%). The final test yields a difference of 17.32
degrees between the two groups (6.36%). As apparent in graph 1, the experimental group shows
considerable improvement as compared to the witness group in the Matorin Test.
78
70.18
75.00
66.54 66.59
70.00 63.92 T.I.
T.F.
65.00
60.00
G.M. G.E.
Fig.2 The evolution of the arithmetic mean in the Romberg Test, witness group (n=26) and experimental
group (n=27)
In the Romberg test one times the number of seconds the subject holds his balance
(does not put down his leg). The data obtained on the basis of individual tests are shown in Table
1. It can be seen that the witness group displays an absolute difference of 2.62 seconds between
the two tests, an increase of 4.09%. The results of the experimental group show an improvement
of the absolute value of 3.59 seconds between the two tests, i.e. a 5.39% increase.
The difference between the witness and the experimental groups for the initial test is
2.67 seconds, i.e. 417% more for the experimental group. In the final test it was found that the
difference between the groups was 3.64 seconds, i.e. 5.47% in favor of the experimental group.
The experimental group shows improvement in the Romberg test, as compared to the witness
group.
The figurative path is a test using a sheet of paper with parallel lines drawn on it, which
are 5 mm apart, under the form of a winding path, 15o cm in length. The shape is freely chosen.
The pupil has to cover the path by means of a pencil without lifting it nor touching the edges.
The result is determined by the number of errors made. An error is any touching by the pupil of
any of the two edges. Table 1 shows close results in the initial test for both groups. The final test
however exhibits an improvement in the witness group by -0.81 units in absolute value, i.e. a
9.27% increase, while the experimental group shows an increase of 1.7 units, i.e. 20.14%.
0.00
8.44 6.74 T.I.
7.92
5.00 8.73 T.F.
10.00
G.M. G.E.
Fig.3 Evolution of the arithmetic mean for the ”Figurative Path Test”, witness group (n=26) and
experimental group (n=27)
In the initial test the two groups register very similar values, the difference being 0.29
errors, i.e. 3.4% as compared to the witness group. In the final test the number of mistakes
dropped by 1.18 as compared to the witness group, i.e. 14.89 %. The experimental group shows
improvements in the test determining the coordination ability called ”the Figurative Path”.
In the ”Inter-pluri-segmental coordination test” the subjects participate in the
demonstration but are tested individually. The averages obtained on the basis of individual
testing are shown in Table 1, and the graph in Fig. 4 depicts the evolution of average values.
79
It is obvious that in the initial test the witness group and the experimental group obtain
fairly similar results, with medium homogeneity and dispersion. In the final test the witness
group makes no significant progress, as due to the high dispersion there is lack of homogeneity,
unlike in the experimental group where the homogeneity and dispersion are medium.
7.50
6.15 6.31 6.69
8.00
6.00 T.I.
4.00 T.F.
2.00
0.00
G.M. G.E.
Fig. 4 Evolution of the arithmetic mean of the inter-pluri-segmental coordination test, witness group
(n=26) and experimental group (n=27)
In the initial test the witness group and the experimental group register similar values,
the difference between them being 0.76 points in favor of the experimental group. By comparing
results in the final test it is found that the pupils in the experimental group improved their marks
by 1.19 points as compared to the witness group.
The psycho-motor coordination test focuses on the accurate assessment of distance.
The subject is blindfolded by means of a non-transparent band, at the start of a 7-meter straight
line drawn on the ground. The test consists of covering the 7-metre distance while blindfolded,
and stopping when the subject appreciates that s/he has reached the end of the line. The error in
centimeters is recorded. The average values obtained on the basis of individual tests are shown in
Table 1, while Fig. 5 shows the graph representing the evolution of these average values
registered in the pupils tested.
In the initial test it was found that the witness and the experimental group displayed a
considerable lack of homogeneity because of the high dispersion. In the final test of the two
groups the variability coefficient shows a higher average dispersion and homogeneity in the
experimental group. If one interprets these values on the basis of the results obtained, it is
obvious that the witness group has improved their average by 3.65cm between the two tests,
which means an increase of 6.37%. Between the initial and the final test the results obtained by
the experimental group show an average improvement by 6.12 cm i.e. 10.10%.
53.62 54.44
50.00
57.27
55.00 T.I.
60.56
T.F.
60.00
65.00
G.M. G.E.
Fig. 5 Evolution of the arithmetic mean in the initial and final test for the psycho-motor test, witness
group (n=26) and experimental group (n=27)
In the initial test both groups registered similar values, the difference being 0.82 cm. By
comparing the results obtained in the final test, it is clear that the values of the experimental
group have improved by 3.29 cm, i.e. 5.74%.
80
Conclusions
The comparative study on the development of coordinative skills by means of sports
games at secondary school level is just a small part of the teaching-learning-assessment process
in general, reflecting the manner of conceiving, planning, studying, experimenting, analyzing,
drawing conclusions after the activity in the classroom, according to the living environment.
Taking into account what has been shown above, the use of acting systems pertaining to
sports games (handball, football) in the teaching–learning–assessment process has led to
increased efficiency in the teaching activity and optimization of results in school.
Initial testing showed that the manifestation level of coordinative skills was quite
similar in the two groups, except for the Romberg test where the absolute difference between the
two groups was 2.67 seconds. The final testing indicates an increase of the level of manifestation
in both groups.
The comparative analysis of the average values obtained in the final test by the two
groups shows that as a result of the newly proposed curriculum implementation, the experimental
group makes clear progress superior to the witness group for the Matorin test and the psycho-
motor test.
To conclude, by using the means from sports games in order to develop coordinative
skills the attractiveness of physical education classes increases due to:
- increasing the degree of cohesion and socialization among children;
- increasing the number of participants in extracurricular activities, and of the
competitions organized by the school, at county level;
- organizing football and handball matches, in the spare time and without teacher
supervision.
The action systems used favor the development of the coordinative skills provided in
the physical education curriculum, generating intrinsic motivation, decreasing the pressure
caused by the teacher’s personality, determining reluctant pupils to participate in physical
activities.
Considering the data mentioned above, the use of the action systems pertaining to sports
games (handball, football) in the teaching–learning–assessment process have increased the
efficiency of the teaching activity and optimized school results.
In addition, by the acquired abilities the pupils get to perform movements fluently and
accurately, get accustomed to self-guided learning, shape their personality, exhibit civic conduct
and adjust their perspective on learning.
81
CURRICULUM VITAE
Date personale
Nume: MOISESCU
Prenume: PETRONEL CRISTIAN
Data şi locul naşterii: 27 DEC 1968, CĂLĂRAŞI
Experienţă profesională:
 2000 – prezent: profesor, conferenţiar, lector, asistent - Universitatea „Dunărea de Jos”,
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport;
 1994 – 2000: profesor de educaţie fizică - Colegiului National „Costache Negri”, Galați;
Grup Şcolar „Gh Asachi”, Galaţi; Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Călăraşi.
Alte experiențe profesionale:
 2017 - Conducător de doctorat, Universitatea de Stat de Educație Fizica si Sport din
Chișinău, Republica Moldova;
 2016 – prezent: Evaluator ARACIS, inclus in Registrul National al Evaluatorilor;
 2015 – prezent: Senator al Universității “Dunărea de Jos”;
 2012 – prezent: Directorul Departamentului de Jocuri Sportive şi Educaţie Fizică;
 2012 – prezent: Consilier al Facultății de Educaţie Fizică şi Sport;
 2012 – prezent: Vicepreşedinte Club Sportiv Danubius Kinder Sport Galaţi;
 2000 – 2001: Antrenor fotbal „Transylvania Gym and Soccer” Connecticut, S.U.A;
 1994-2000 – Antrenor tenis.
Educaţie şi formare:
 2017 – Sesiunea de formare a experţilor ARACIS;
 2016 –Asigurarea internă a calităţii, organizat de ARACIS;
 2013 - „Acces si echitate in învățământul superior”., POSDRU/56/1.2/S/41506;
 2012 - „Managementul calităţii in învăţământul superior”, POSDRU/86/1.2/S/61959;
 2012 - „Calitatea serviciilor suport în managementul universităţilor”,
POSDRU/86/1.2/S/61959, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi;
 2011 - Doctor în Ştiinţele motricităţii umane, Universitatea de Stat de Educaţie Fizică şi
Sport, Chişinău, Republica Moldova;
 2005 - Diplomă masterat „Management sportiv”, Universitatea „Al. I Cuza” din Iaşi;
 1994 - Licenţiat Educaţie Fizică şi Sport, ANEFS, Bucureşti
Alte informaţii
 Referent articole in reviste BDI;
 Referent în comisii pentru acordarea titlului de doctor;
 Profesor visiting Moldova, Polonia, Turcia, Portugalia;
 Membru al Federaţiei Internaţionale de Educaţie Fizică;
 Membru al Consiliului Ştiinţei şi Sportului din Romania;
 Membru Societatea Științei, Excelentei Umane si Sportului Universitar;
 Membru în comitetul ştiinţific a conferinţelor naţionale şi internaționale;
 Profesor invitat la conferinţe naţionale şi internaţionale, workshop-uri;
 Autor a peste 45 de lucrări publicate în reviste de specialitate, în volumele conferinţelor
naţionale şi internaţionale şi 8 cărţi de specialitate din care 7 în calitate de unic autor;
Coordonator a peste 100 de studenţi în cadrul programulu
82

Revista Universitaria Nr.19

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Universitaria Nr.19

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

Iulian Cacenschi COLŢUL CĂRŢII – ARMA INTELECTUALULUI 2

Comparative study on the differentiated development of the coordinative skills of pupils 76

Prezentarea cadrelor. F.E.F.S Galaţi:prof. Dr. Moisescu Petronel 82

Cercetarea de față s-a efectuat în trei etape: pregătitoare-1, precompetițională-2,

densitate motrică % 37,7 densitate motrică %

Grafic martor si experiment 1

133 133 155

frecvenţa cardiacă martor frecvenţa respiratorie martor

Grafic cu variaţiile frecvenţei cardiace şi respiratorii la

frecvenţa cardiacă martor frecvenţa respiratorie martor

Grafic cu variaţiile frecvenţei cardiace şi respiratorii la grupa

200 181 179

frecvenţa cardiacă martor frecvenţa respiratorie martor

Densitatea este indicatorul cu ajutorul căruia se apreciază valorificarea timpului de

Univ.Dunarea de jos FEFS Galati

Key words: judo, lesson, density

This research was conducted in three stages: preparatory-1, pre-competitive-2,

motrical density % motrical density %

1,28 motrical density % 1,15 motrical density %

37 pedagogical density % 35,13 pedagogical density %

Control Group 3 Experimental Group 3

motrical density % motrical density

Control and Experimental Chart 1

Control and Experimental Chart 1

Heart and Respiratory Rate Variation in Control and Experimental Group 1

control heart rate experimental heart rate

control heart rate experimental heart rate

control heart rate experimental heart rate

- efficiency of physical training;

1. In order to get the motrical density parameters required by the methodology, it is

Cuvinte cheie: performanță, handbal, juniori I, educație

Rezumat: În această lucrare am constatat importanța utilizării acțiunilor tactice

STUDY ON THE TACTICAL ACTION OF HANDBALL PLAYERS

Keywords: performance, handball, juniors I, education.

Organization and conduct of the study

Univ.Dunarea de jos FEFS Galati

Rezumat: Nivelul înalt al tehnicii și al desfășurării competiriilor de judo în etapa

Introducere: Perioada însușirii tehnicii în raport cu funcția de echilibru are un rol

EXERCIȚII DE DEZVOLTARE A ECHILIBRULUI

Grupă martor a avut în medie un progres de 38,18 %.

Grupă experiment a avut în medie un progres de 30,16 %

Metoda observației pedagogice

1. Alexe, N., - Antrenamentul sportiv modern, Editura „Editis” București 1993.

STUDY ON THE DEVELOPMENT OF CHILDREN'S BALANCE

Univ.Dunarea de jos FEFS Galati

Keywords: balance, performance, technical skills / motor skills, training execution

SCOPE AND TASK OF RESEARCH

EXERCISES OF DEVELOPMENT OF THE BALANCE

Retrieving and interpreting data

The control group had an average progress of 38.18%

The experiment group had an average progress of 30.16%

Method of pedagogical observation

Rezultatele obţinute în urma observaţie şi anchetei au evidenţiat atitudinea pasivă a

e. Metodele statistice folosite

AEROBIC GYMNASTICS IN FIGHTING AGAINST OVERWEIGHT AND

Keywords: overweight, obesity, experimental programs, aerobic gymnastics

Methods and Materials

Body Adiposity Assessment Criteria (according to Franks and Howley)

Univ.Dunarea de jos FEFS Galati

Cuvintele cheie: Judo, joc, capacitaţi coordinative ,dezvoltare fizică armonioasă.

Subiecţii şi desfăşurarea cercetării

Metode de cercetare folosite

Probe şi norme de control aplicate :