Morbiditatea în populaţie:11%, după 50 ani
Gonartroză bilaterală,
27%frecvenţa şi locul OA în reumatologie (65%)
Ce este OA, boală sau stare de vârstă?
Definiţia. Osteoartroza este o maladie degenerativ-
distrofică, caracterizată prin degenerarea primară a
cartilajului articular, dezvoltarea osteofitelor
marginale, asociată cu reacţii ale structurilor
articulare şi în special ale osului subcondral
Istoricul problemei În 1802 Heberden a descris
artroza articulaţiilor interfalangiene distale
supranumiţi ulterior nodulii Heberden, dar pentru
prima dată osteoartroza ca nozologie a fost
recunoscută în 1911 Congres Internaţional, Londra
Etiologia se presupune multifactorială, dar nu este pe
deplin cunoscută. Se stipulează: Necorespunderea
sarcinii mecanice şi capacităţii de rezistenţă a cartilajului, c)crepitaţie mişcări active. Sensib-94%, specific-88%
cât şi mişcarile stereotipice ce conduc la microtraume,
provocând în cele din urmă degenerarea şi destrucţia lui: sau redoare în articulaţia mâinii, mai frecvent ziua
Tulburarea congruenţei articulare şi vascularizării
subcondrale, Neuropatiile, Factorii genetici, taumatismele,
Modificările endocrine/obezitatea, Procesele inflamatorii Tumefierea
articulare,modificarea metabolismului purinic (guta).
Reacţiile inflamatorii în OA. La agitaţia macanica a
articulaţiei are loc difuzia şi fagocitoza fragmentelor de
detrit. Fragmentele de PG şi colagen sunt în lichidul
sinovial în cantităţi crescute. Concomitent cu detritul se
acumulează citochine şi factorul creşterii. Fenomenul
induce inflamaţia cronică a membranei sinoviale.
Sinoviocitele producând citochile, inclusiv IL-1,
aprofundează distrucţia carti-laginoasă
Clasificarea OA. I Osteoartroza primitiva: OA
generalizată, OA erozivă, Poliosteoartroza
II Osteoartroza secundara: anormalităţi mecanice
modificări postinflamatorii, tulburări metabolice
modificări articulare neuropatice
Formele clinice ale OA. Osteoartroza articulaţiei
coxofemurale (coxartroza), Gonartroza,
Osteoartroza articulaţiilor interfalangiene distale,
Prezenţa nodulilor Heberden (poliosteoartroza) şi
Bouchard, Osteoartroza articulaţiilor IF proximale a
mâinii: Prezenţa nodulilor, Poliosteoartroza Kellgren
(1952, Anglia), Spondiloza şi spondiloartroza,
Osteoartroza cotului, umărului şi piciorului
Manifestări clinice în OA: Dureri, cracment, Diagnosticul: Oateoartroză.
redoarea matinală prezentă după un repaus stadiul radiologic III, Sinovitaă, activitate gr. II,
prelungit, durata 5-10 min, Fenomenul Gelling - Periartrite. IFA II.
senzaţie de rigiditate la aflare îndelungată neactiv: Managementul medical al pacientului cu OA
Spasmul muşchilor regionali este caracteristic Terapia nonfarmacologică
pentru stadiile precoce. Semnele obiective:  Instruirea pacientului Arthritis Self Help Course
cracment, temperatură locală, mărirea articulaţiei în (management personal)
volum Sinovita şi tendobursitele nu sunt accentuate-  Scăderea greutăţii în caz de suprapondere
varus, valgus, noduli Heberden/Bouchard  Fizioterapia
Criterii de diagnostic ale OA – ACR, 1991  Gimnastica curativă
Simptome clinice şi radiologice: 1.dureri în articulaţia  Terapia ocupaţională: evitarea mişcărilor
genunchiului pe parcursul lunii precedente, mai stereotipice, conservarea energiei
frecvent ziua; 2.osteofite sau: 3.a) lichidul sinovial Pentru managementul medical pe etape (Ghid)
caracteristic pentru artroză (deschis, dens, numarul Modalităţi farmacologic:
celulelor < 2000/ml), b) redoarea matinală <30 min; În prezenţa efuziei – aspiraţie, intraarticular
steroizi (Methilprednisolon, Diprospan)
Artroza mâinii: Semnele clinice: Dureri, rigiditate Dacă răspunsul este neadecvat, se utilizează:
 analgetice nonopioide în doze mici
Îngroşarea a două sau mai multe articulaţii. Dacă răspunsul este neadecvat
a cel puţin 3 articulaţii
 doza deplină de RAINS (Movalis, Naklofen,
metacarpofalangiene. Îngroşarea a două sau mai
Diclofenac, Nimesil, Voltaren)
multe articulaţii interfalangiene distale, poziţia
Dacă răspunsul este neadecvat
incorectă a unei sau a câteva articulaţii.
 lavaj articular
Sensibilitatea 93%, specificitatea - 97%.
(Altman et al.: The American College of Rheumatology Criteria for the Dacă răspunsul este neadecvat
classification and reporting of osteoartritis of the hand, Arth.Rheum; 33,  consultăm ortopedul pentru chirurgia
1601-1610, 1990).
articulară
Inspecţia generală a mâinilor /Palparea articulaţiilor Aplicaţii cu unguente nonsteroide drept alternativă
interfalangiene proximale / Palparea articulaţiilor Terapia de bază include Condroprotectori
interfalangiene distale / Tumefierea articulaţiilor Hyalgan, Ostenil, Cartilasin, Structum.
metacarpofalangiene / Sindromul de apucare / Terapia simptomatică: (vasculare, aplicaţii,
Testul la tenosinovita de Quevain fisioterapie, tratament balneosanatorial).
Investigaţiile paraclinice au importanţă limitată,
confirmând diagnosticul clinic. 1. Examenul Ro
relevă schimbări în stadiile tardive patru stadii
2. Examenul hematologic> (PCRVSH) este normal.
3. Examenul ,lichidului sinovial nu prezintă informaţii
specifice artrozei, fiind util pentru excluderea altor
afecţiuni reumatologice. 4. Artroiscopia – 4 grade de
leziuni. 5. Scintigrafia osoasă cu 99m Tc nespecifică
în stadiile precoce. 6. Tomografia computerizată şi
rezonanţa magnetică detectează patologia in stadiile
precoce