CAP. V.

CARACTERISTICI ALE EDUCAŢIEI DIFERENŢIATE LA ELEVII CU CERINŢE EDUCATIVE

SPECIALE ŞI LA ELEVII CAPABILI DE PERFORMANŢE SUPRAMEDII

CUPRINS:

V.1 DELIMITĂRI CONCEPTUALE

 Educaţia incluzivă
 Educaţia integrată

V.2 ANALIZA COMPARATIVĂ A CONCEPTELOR DE INTEGRARE ŞI INCLUZIUNE

V.3 PARTICULARITĂŢI PSIHO-SOCIALE ALE ELEVILOR CU CES /APTITUDINI SUPRAMEDII

V.3.1 Elevii capabili de performanţă înaltă
 Delimitări conceptuale
 Domenii în care excelează copii supradotaţi
 Particularităţi psiho-sociale ale elevilor capabili de performanţă înaltă
V.3.2 Elevii cerinţe educaţionale speciale
 Delimitări conceptuale
 Categorii de elevi cu cerinţe educaţionale speciale
 Particularităţi psiho-sociale ale elevilor cu cerinţe educaţionale speciale (Vezi ANEXA 1)

V.4 POLITICI ÎN EDUCAŢIA ELEVILOR SUPRADOTAŢI / ELEVILOR CU CES

V.4.1 Modalităţi de adaptare a curriculum-ului la trebuinţele de dezvoltare ale copiilor supradotaţi
 Soluţii structurale
 Soluţii funcţionale
 Proiectarea diferenţiată a curriculum-ului pentru elevii supradotaţi
V.4.2 Modalităţi de adaptare a curriculum-ului la trebuinţele de dezvoltare ale copiilor cu CES
 Principii de incluziune a elevilor cu CES în învăţământul profesional şi tehnic
 Principii de adaptare curriculară la trebuinţele de dezvoltare ale copiilor cu CES:
 Etapele ce trebuie parcurse în abordarea strategiilor educaţionale inclusive ale elevilor cu CES
 Fişe suport pentru adaptarea curriculară
 Machetă - Plan de Învăţare Personalizat
 Machetă - Plan de Intervenţie Personalizat
CAP. V. CARACTERISTICI ALE EDUCAŢIEI DIFERENŢIATE LA ELEVII CU CERINŢE EDUCATIVE
SPECIALE ŞI LA ELEVII CAPABILI DE PERFORMANŢE SUPRAMEDII

V.1 DELIMITĂRI CONCEPTUALE

 Educaţia incluzivă este un mod de educaţie adaptat şi individualizat în funcţie de nevoile tuturor copiilor în cadrul
grupurilor şi claselor echivalente ca vârstă, în care se regăsesc copii cu nevoi, capacităţi şi nivele de competenţă foarte
diferite.
 Educaţia integrată este un proces de adaptare a copilului la cerinţele şcolii pe care o pe care o urmează, de
stabilire a unor raporturi afective pozitive cu membrii grupului şcolar şi de desfăşurare cu succes a prestaţiilor şcolare.

V.2 ANALIZA COMPARATIVĂ A CONCEPTELOR DE INTEGRARE ŞI INCLUZIUNE

INTEGRARE INCLUZIUNE
 Modalitate de realizare / atingere a  Orientarea şi concentrarea acţiunilor şcolii ca instituţie deschisă
normalizării pentru toţi;
 Esenţa unui învăţământ comprehensiv real prin adaptarea şcolii la
diversitatea copiilor dintr-o comunitate
Presupune: Presupune:
 Focalizare pe elev / tânăr  Focalizare pe clasă
 Examinarea elevului de către  Examinarea elevului de către factori implicaţi în desfăşurarea
specialişti procesului instructiv educativ
 Diagnosticul rezultatelor  Crearea unui mediu adaptativ şi a condiţiilor de sprijinire a elevilor
 Programe pentru elevi în clasă
 Plasarea în programe adecvate  Strategii pentru profesori
 Colaborare în rezolvarea problemelor
Pune accentul pe: Pune accentul pe:
 Nevoile “copiilor speciali”  Drepturile şi beneficiciile tuturor copiilor
 Recuperarea şi beneficiile  Predare – instruire pentru toţi
subiecţilor cu cerinţe educative  Suport informal şi expertiza cadrelor didactice specializate
speciale
 Expertiză şi intervenţe specializate

V.3 PARTICULARITĂŢI PSIHO-SOCIALE ALE ELEVILOR CU CERINŢE EDUCATIVE

SPECIALE/APTITUDINI SUPRAMEDII
Instruirea diferenţiată permite tuturor elevilor să învăţe şi să se dezvolte optim. Elevii cu abilităţi supramedii
precum şi cei care au dificultăţi de învăţare pot beneficia în special de punerea în aplicare a unei abordări de instruire
diferenţiată.
V.3.1 Elevii capabili de performanţă înaltă
 Delimitări conceptuale
Supradotarea este expresia manifestării personalităţii integrale a unui individ, concretizată în performanţe
ridicate în activitate, creativitate în rezolvarea problemelor, talent în anumite domenii.
Este un fenomen complex care presupune interacţiunea specifică dintre factorii:
 cognitivi: nivel de inteligenţă peste medie, capacitate deosebită de învăţare;
 noncognitivi:
 afectivi-motivaţionali: motivaţie intrinsecă pentru învăţare, interes deosebit pentru unele
domenii de activitate, autorealizare;
 factori volitivi: dorinţa de perfecţiune, efort voluntary
 Domenii în care excelează copii supradotaţi
Copiii capabili de performanţă înaltă sunt cei identificaţi de persoane autorizate ca având realizări şi/ sau aptitudini
potenţiale în oricare din următoarele domenii, izolate sau în combinaţie:
 Copii cu „aptitudini academice ” sau şcolare: se caracterizează prin succesul în activitatea de învăţare, prin usurinţa
operării cu noţiunile abstracte şi a formulării generalizărilor, prin rapiditatea însuşirii cunoştinţelor, în special
teoretice;
 Copii cu „aptitudini creatoare ”: se caracterizează prin capacitatea de a produce ceva nou faţă de stadiul lor de
cunoştinţe;
 Copii cu „aptitudini ştiinţifice ”: se caracterizează prin capacitatea de observare, prin raţionament logic şi prin
uşurinţa cu care folosesc calculele şi simbolurile, prin ingeniozitatea asocierii cunoştinţelor;
 Copii cu „aptitudini artistice ”: se caracterizează prin capacitatea creatoare de a imagina şi organiza simboluri,
forme, modele, culori şi sunete, de a crea prin aceste mijloace o impresie estetică;
 Copii cu „aptitudini tehnice ”: se caracterizează prin capacitatea deosebită de folosire şi de invenţie a unor obiecte
tehnice, prin aptitudinea de a înţelege mecanica la nivel teoretic, de a rezolva probleme tehnice, de a sesiza relaţiile
spaţiale;
 Copii cu „aptitudini de conducere ”: se caracterizează prin capacitatea de a-i îndruma pe alţii, de a-i convinge şi
antrena, prin însuşiri de personalitate precum tactul, curajul, precum şi printr-o inteligenţă combinativă;
 Copii cu „aptitudini sociale ”: se caracterizează prin capacitatea de formare a relaţiilor umane, prin competenţă
socială

Particularităţi psiho-sociale ale elevilor capabili de performanţă înaltă

Lista de caracteristici ale copiilor supradolati este foarte raspândita, fiind facuta precizarea ca aceste
caracteristici nu sunt semnificative în egala masura pentru toate tipurile de dotare.
Caracteristici ale învăţării şi rezolvării de probleme :
 rapiditatea este caracteristica principală a procesului de invăţare;
 invăţarea, indiferent de natura ei, este guvernată de motivaţia de a şti şi a inţelege (nu neapărat ceea ce se
predă la şcoală sau consideră adulţii ca fiind necesar);
 elevii supradotaţi tind să se izoleze şi să studieze independent, după un program propriu, fără a fi neapărat
sistematic;
 işi constituie intr-un timp scurt o bază de informaţii extrem de diversă şi detaliată;
 preferă indeosebi sarcinile slab structurate, care permit abordări diverse;
 sunt capabili să inveţe multisenzorial (vizual, auditiv, psihomotor, tactil);
 pun intrebări şi cer informaţii in plus atunci cand ceea ce invaţă ii interesează cu adevărat, evitand să se
rezume la luarea de notiţe;
 au lecturi extinse în domeniul care-i pasionează, aprofundand subiecte care sunt cu mult peste nivelul de
inţelegere şi interes al celor de aceeaşi varstă;
 se implică in situaţii-problemă ce solicită atenţie, spontaneitate, competiţie, simţ de observaţie, creativitate, insă
cele ce necesită aplicarea unor algoritmi ori impugn ordine riguroasă a operaţiilor de lucru ii plictisesc;
 nu se simt confortabil in activităţile de rezolvare de probleme ce presupun munca in echipă decat atunci cand
işi pot impune punctul de vedere şi, eventual, ii pot dirija pe ceilalţi;
 deşi dovedesc perseverenţă in activităţile care ii pasionează (mergand adesea pană la uitare de sine), detestă
sarcinile rutiniere, căutand „scurtături” către atingerea scopului ori aflarea rezultatului final;
 mulţi dintre ei sunt extrem de creativi, oferind idei neprevăzute dar interesante, insă nu sunt suficient de tenace
in explorarea sistematică a implicaţiilor acestora,
 ceea ce ii lipseşte in multe cazuri de beneficiile materiale sau simbolice meritate;
 manifestă interese cognitive avansate, atat ca varietate, cat şi ca profunzime;
 dezvoltă de timpuriu stiluri personale de invăţare, in acord cu modul lor particular de a fi şi de a se exprima;
 reflectă asupra invăţării in sine (metalearning).
Caracteristici ale afectivităţii şi interacţiunii sociale :
 contrar opiniei comune, majoritatea copiilor supradotaţi şi talentaţi sunt echilibraţi emoţional, chiar mai mult
decat cei de aceeaşi de varstă;
 manifestă unele ieşiri emoţionale surprinzătoare pentru adulţi şi colegi atunci cand nu reuşesc să atingă
obiective ambiţioase sau cand rezultatul final nu corespunde aşteptărilor lor (chiar dacă ceilalţi sunt mulţumiţi
de performanţă);
 in medie, copiii supradotaţi dovedesc niveluri mai scăzute ale anxietăţii decat copiii obişnuiţi şi inclinaţie mai
scăzută către depresie decat aceştia;
 au o imagine de sine mai corectă şi mai completă decat colegii lor obişnuiţi;
 prezintă niveluri inalte ale controlului intern şi ale asumării responsabilităţii;
 majoritatea copiilor supradotaţi au relaţii bune cu colegii şi adulţii, devenind chiar populari în grupul de prieteni;
 participă la cele mai multe evenimente sociale, apreciind timpul petrecut in compania prietenilor;
 comunică fără probleme cu colegii de aceeaşi varstă, deşi caută compania elevilor mai mari ale căror
preocupări şi interese se apropie cel mai mult de ale lor;
 sunt sensibili la indicii verbale şi nonverbale care scapă celor de aceeaşi varstă;
 influenţează opiniile celor din grupul de apartenenţă, fiind recunoscuţi ca lideri;
 ştiu să fie persuasivi, chiar manipulatori in discuţiile interpersonale sau când se adresează unei mulţimi;
 cunosc punctele slabe ale sistemului (regulamentul de ordine interioară din şcoală, de exemplu) şi le
exploatează in interes propriu;
 ştiu să „salveze situaţia”, improvizand cu succes;
 au un simţ inalt al responsabilităţii, fiind persoane pe cuvantul cărora se poate conta.
Particularităţi ale creativităţii:
 starea de reverie (daydreaming) este frecvent intalnită la copiii talentaţi;
 preferă un anumit grad de dezordine in desfăşurarea activităţilor (mai degrabă un fel de organized chaos) şi o
rigoare mai scăzută (mai mult aparentă) in enunţuri şi argumentări;
 se joacă adesea cu diverse perspective de a privi lucrurile şi pun dogmele sub semnul intrebării;
 sunt interesaţi de mister, inexplicabil, aventură, fantastic;
 sunt fascinaţi de nou (mai ales in domeniul preferat) şi caută să aibă acces la tot ce este de actualitate;
 increderea in sine, curajul de asumare a riscului şi capacitatea de a invăţa din greşeli sunt atribute comune
copiilor supradotaţi şi talentaţi;
 simţul critic cu privire la calitatea producţiilor proprii creşte valoarea elaborărilor personale, dar scade rata
productivităţii (detestă expresia „merge şi aşa”);
 sunt conştienţi de propriul talent / potenţial creativ;
 au nevoie de timp personal, petrecut într-o relativă izolare.
Trăsături de personalitate mai frecvent întâlnite la copiii supradotaţi şi talentaţi :
 incredere in sine şi capacitate de asumare a riscului;
 curiozitate;
 autoevaluare obiectivă a propriului potenţial intelectual / aptitudinal;
 spirit fin de observaţie;
 exprimare creativă in mai toate activităţile desfăşurate;
 pasiune pentru activităţile preferate, mergand pană la implicare totală;
 idei şi convingeri personale clar formulate;
 interese artistice şi simţ estetic;
 umor fin;
 ludism intelectual (plăcerea de a se juca cu idei şi cunoştinţe);
 atracţie faţă de mister, aventură, fantastic (cărţi poliţiste, filme de aventuri etc.);
 nevoie de timp personal (pentru reverie sau meditaţie).
Unele trăsături de personalitate pot ridica probleme de adaptare socială, mai ales pe fondul unor deficienţe
caracteriale, precum:
 incăpăţanare;
 individualism exacerbat;
 sarcasm sau cinism;
 lipsă de consideraţie faţă de cutume şi obiceiuri;
 refuz de a lucra in echipă sau de a participa la activităţi comune;
 exprimare laconică, voit criptică;
 capricii şi ieşiri temperamentale;
 pretenţii la privilegii sau regim special;
 implicare redusă in finalizarea unor proiecte sau activităţi;
 tendinţa de a critica şi submina norme, valori, credinţe;
 plăcerea de a se „da in spectacol”, pentru a-şi demonstra superioritatea;
 consideraţie redusă faţă de nevoile celor din jur;
 lipsă de obedienţă in ierarhiile sociale;
 tentaţia de a face mereu altfel decat ceilalţi (sindromul „Gică contra”).

V.3.2 Elevii cerinţe educaţionale speciale

 Delimitări conceptuale
Cerinţele educative speciale sunt necesităţi educaţionale complementare obiectivelor generale ale educaţiei
şcolare, necesităţi care solicită o şcolarizare adaptată particularităţilor individuale şi/ sau caracteristice unei deficienţe
(ori tulburări de învăţare), precum şi o intervenţie specifică, prin reabilitare/ recuperare corespunzătoare.
 Categorii de elevi cu cerinţe educaţionale speciale
Aria CES: CUNOASTERE SI INVATARE
 Întârziere mintală / deficienţă mintală / dificultăţi severe de învăţare
 deficienţa mintală uşoară atunci când evaluarea funcţională evidenţiază aspectele:
o limitări în planul dezvoltării cognitive;
o dificultăti în dezvoltarea percepţiei, psihomotricităţii, gândirii, memoriei, limbajului;
o dificultăţi în procesul de socializare;
o un CI de la 70-75 la 50-55 şi un profil ce marchează inegalităţi în dezvoltarea intelectuală
 deficienţa mintală moderată spre severă în cazul în care evaluarea funcţională evidenţiază
următoarele caracteristici:
o limitări în dezvoltarea cognitivă, care restrâng capacităţile de învăţare;
o capacităţi funcţionale limitate în planul autonomiei personale şi sociale;
o dificultăţi în dezvoltarea senzorială şi motorie;
o un CI situat între 55-50 şi 25-20
 deficienţa mintală profundă atunci când evaluarea funcţională relevă caracteristicile:
o limitări importante în planul dezvoltării cognitive;
o abilităţi perceptiv-motrice şi de comunicare cu manifestare limitată;
o capacităţi funcţionale foarte slabe în planul autonomiei personale şi sociale;
o un CI inferior valorii de 25-20
 Sindromul Down
 Dificultăţi de învăţare medii
 Discalculie
 Dispraxie
 Dislexie (tulburare de limbaj)

Aria CES : COMUNICARE SI INTERACTIUNE

 Autism
 Sindrom Asperger
  Intarzieri in dezvoltarea limbajului
Aria CES : CERINŢE SENZORIALE ŞI FIZICE
 Deficienţe vizuale;
 Deficienţe auditive;
 Deficienţe fizice şi motorii;

 Aria CES : CERINŢE SOCIALE, EMOŢIONALE ŞI COMPORTAMENTALE

 Hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD)
 Tulburări emoţionale (afective şi de comportament)

 Particularităţi psiho-sociale ale elevilor cu cerinţe educaţionale

speciale Vezi ANEXA 1

V.4 POLITICI ÎN EDUCAŢIA ELEVILOR SUPRADOTAŢI / ELEVILOR CU CES

Acestea au la bază ideea de educaţie pentru toţi şi în acelaşi timp, educaţia pentru fiecare.
Din această perspectivă au fost stabilite următoarele priorităţi :
 Şcolile trebuie să includă în procesul de învăţământ toate categoriile de copii, inclusiv copii cu diferite tipuri de
deficienţe, prin promovarea educaţiei incluzive;
 Intervenţia timpurie este o prioritate principală a educaţiei speciale;
 Eliminarea etichetărilor şi stigmatizărilor pentru diferite tipuri de deficienţe ca fiind „noneducabile”;
 Alocarea resurselor materiale necesare educaţiei copiilor cu CES, să se realizeze pe principiul resursa urmează
copilul!
V.4.1 Modalităţi de adaptare a curriculum-ului la trebuinţele de dezvoltare ale copiilor supradotaţi
Există mai multe clasificări ale modalităţilor de instruire diferenţiată a elevilor supradotaţi. Soluţiile structurale
implică reorganizări de substanţă ale sistemului educaţional, in timp ce acelea funcţionale se rezumă la modificări care
nu afectează in mod esenţial schema instituţiei de invăţămant respective.
 Soluţii structurale :
 Clase separate în şcoli obişnuite
Avantaje:
-este mai puţin costisitoare şi mai simplu de organizat.
- elevii nu mai sunt complet izolaţi de colegii lor obişnuiţi, participand alături de aceştia la activităţile comune şi
impărtăşind valorile generale ale şcolii.
Dezavantaje:
- resursele la care au acces elevii supradotaţi sunt de o cu totul altă calitate decat cele destinate elevilor obişnuiţi, ceea
ce poate genera frustrare in randul acestora din urmă, precum şi reacţii de respingere la adresa celor etichetaţi ca fiind
„superiori” lor.
-accesul egal la resursele şcolii este discutabil, atunci cand se au în vedere costurile materiale, salarizarea personalului
calificat, uzura şi orarul de alocare.
- se poate chiar ridica problema discriminării in sistemul public de invăţămant, unii elevi beneficiind de condiţii mult mai
bune de invăţare (şi deci de şanse mai mari de reuşită in viitor) decat ceilalţi, deşi fondurile provin de la bugetul de stat.
 Accelerarea studiilor
Presupune parcurgerea conţinuturilor intr-un timp mai scurt, fie prin absolvirea rapidă a unui anumit interval de
pregătire (de exemplu, comprimarea a doi ani şcolari intr-unul), fie prin debut şcolar timpuriu (incepand de la 5 sau 6
ani, pentru clasa I).
Există şi diverse variante intermediare, ca de pildă sărirea unui an de studiu ori accelerarea parţială (la acea
disciplină sau grup de discipline la care elevul excelează).
 O soluţie convenabilă o constituie sistemul de credite, care acordă o mai mare libertate elevilor in alegerea
ritmului de invăţare care li se potriveşte (fără a neglija şi beneficiul psihologic al faptului că obţinerea creditelor
depinde doar de efortul elevului, in timp ce acordarea notelor rămane o prerogativă a profesorului).
Avantaje:
- valorificarea zonei proximei dezvoltări (reducerea decalajului dintre potenţialul de invăţare al elevului şi nivelul la care
se desfăşoară instruirea)
- diminuarea numărului de repetiţii şi recapitulări necesare insuşirii corespunzătoare a cunoştinţelor şi deprinderilor,
eliminarea „timpilor morţi”
- stimularea motivaţiei pentru cunoaştere şi pentru comunicarea cu colegi care au aceleaşi preocupări academic
- scurtarea perioadei petrecute in sistemul de invăţămant.
Dezavantaje:
- amplificarea izolării de copiii de aceeaşi varstă (care nu impărtăşesc aceleaşi gusturi, interese şi opinii)
- suprasolicitarea psihică generată de cerinţele inalte ale profesorilor
- imaturitate fizică, emoţională, social (in comparaţie cu noii colegi de clasă)
- scăderea intereselor legate de petrecerea timpului liber
- reducerea timpului necesar fixării şi consolidării cunoştinţelor şi deprinderilor deja invăţate.
OBS!!! In practică, aceste dezavantaje impietează cu adevărat asupra progresului şcolar doar in cazul elevilor
identificaţi greşit ca fiind supradotaţi (cazurile fals pozitive).
 Şcolarizarea la domiciliu
Reprezintă o abordare radicală a instruirii diferenţiate a supradotaţilor şi, intr-un fel, o continuare a unei practici
educaţionale istorice.
Motivul principal este cel al lipsei de fonduri necesare instruirii copiilor dotaţi superior in sistemul public de
invăţămant şi transferarea costurilor in contul familiei. Evident, o astfel de soluţie este accesibilă acelor
familii cu venituri consistente, insă sunt şi forme in care anumite servicii educaţionale pot fi accesate gratuit sau la tarife
subvenţionate.
 Soluţii funcţionale :
 Gruparea
Există mai multe modalităţi de grupare a elevilor supradotaţi şi talentaţi:
1. Grupare in funcţie de aptitudini similare;
2. Grupare pe discipline (doar la acele materii la care elevul obţine performanţe deosebite);
3. Grupare temporară (de la o oră la o jumătate de zi şcolară) a elevilor supradotaţi din aceeaşi şcoală in cadrul unui
program de stimulare educaţională
4. Grupare în sistem de mentorat, ceea ce inseamnă că un profesor calificat se ocupă de un grup restrans de elevi
supradotaţi (5-6);
5. Formare de mici grupe de studiu in cadrul unei clase obişnuite (ceea ce presupune prezenţa mai multor copii cu
supradotare asemănătoare in aceeaşi clasă);
6. Grupare interclase (în care elevi de la mai multe clase sunt selectaţi să urmeze o programă şcolară comună).
 Îmbogăţirea
Elevii supradotaţi răman in clasele in care au fost inscrişi, insă li se oferă cursuri speciale de aprofundare a
cunoştinţelor şi deprinderilor la acele materii la care dovedesc aptitudini inalte.
Aprofundarea poate consta fie in furnizarea de informaţii suplimentare, fie in aplicarea celor deja invăţate in
contexte problematice din ce in ce mai dificile.
Cei care promovează procedeele de imbogăţire pun accentul pe stimularea creativităţii, a transferului de
cunoştinţe şi deprinderi, a spiritului de competiţie şi a interesului pentru situaţii-problemă noi.
Există o multitudine de programe de imbogăţire a conţinuturilor educaţionale .
În esenţă , ele se bazează pe pe 3 categorii de activităţi instructiv-educative :
Tipul I este proiectat să ofere elevilor o paletă variată de subiecte de dezbatere, ocupaţii, discipline, hobby-uri,
persoane, locuri şi evenimente ce nu apar in mod obişnuit in programa de invăţămant.
De regulă se recurge la excursii tematice, discuţii cu invitaţi avand profesii deosebite şi istorii personale remarcabile,
prezentări şi proiecţii de materiale demonstrative etc. Evident, activităţile proiectate depind de interesele şi preferinţele
manifestate de elev in cadrul primei categorii de activităţi de imbogăţire.
 Tipul II solicită folosirea de materiale didactice şi metode concepute astfel incat să stimuleze dezvoltarea gandirii
şi a afectivităţii. Activităţile tipice au ca punct central:
- exersarea gandirii creative şi a capacităţii de a rezolva problem
- exersarea gandirii critice şi a proceselor afective
- formarea de deprinderi referitoare la tehnici de invăţare
- utilizarea corespunzătoare a materialelor de referinţă de nivel superior. In fine, se pune
- formarea deprinderilor de comunicare verbal-orală, scrisă şi vizuală.
Tipul III se adresează elevilor care denotă interes in aprofundarea unui domeniu specific preferat şi care vor să
dedice timp necesar insuşirii cunoştinţelor şi deprinderilor cerute. Elevii işi asumă un rol activ in dobandirea
acestora.
Dezavantaje:
Cei care dezavuează această metodă scot in evidenţă mai ales lipsa unei imbogăţiri reale şi inlocuirea plusului
informaţional cu un număr suplimentar de activităţi sterile de exersare.

 Proiectarea diferenţiată a curriculum-ului pentru elevii supradotaţi

Se poate realiza la 4 niveluri :
1) Adaptare conţinut
Adaptarea conţinuturilor la o categorie anume de elevi cu aptitudini înalte trebuie să aibă în vedere atât
aspectul cantitativ (volum de cunoştinţe), cât şi calitativ (interesarea nivelelor înalt funcţionale ale fiecărui proces cog-
nitiv, adecvarea la viteza şi stilul de învăţare şi conexiunile interdisciplinare).
Sugestii didactice:
 Permiteţi-le elevilor să îşi aleagă singuri domeniile de studiu şi metodele de manevrare şi transformare a
informaţiilor.
 Promovaţi studiul independent, auto-direcţionat, şi în profunzime.
 Încurajaţi aplicarea abilităţilor avansate metodologice şi de cercetare.
 Focalizaţi-vă pe sarcini care nu au un singur rezultat corect posibil.
 Oferiţi-le elevilor oportunitatea să îşi dezvolte abilităţi de leadership şi de interacţiune de grup.
 Permiteţi discuţii centrate pe student, întrebări socratice, şi învăţarea tip seminar
 Faceţi modificări de conţinut care să vizeze:
*aprofundare *îmbogăţire *accelerare *abordări interdisciplinare etc.
2) Adaptare proces
Principalele procese psihice vizate de curriculum-ul pentru elevii cu aptitudini intelectuale înalte sunt:
- gândirea critică şi creativă;
- învăţarea independentă (procesele psihice implicate);
- procesele comunicării inter- şi intrapersonale (particularităţile şi riscurile de integrare în microgrupuri) ;
- procesele afective (cu accent pe emoţiile superioare, sentimente, pasiuni)
Sugestii didactice:
Se pot face modificări de proces care să ofere:
*învăţare prin descoperire şi experiment *activităţi pe grupe mici *cercetare şi studiu independent
* probleme cu rspuns deschis etc.
3) Mediu ( Atmosfera de lucru - fizică, psihologică, socială)
Caracteristicile dezirabile ale ambianţei psihologice sunt:
- interstimularea prin promovarea transferurilor de opinii, aprecieri, observaţii, sugestii, experienţă;
- încurajarea exprimării originale, a gândirii divergente, a asumării riscului pentru producerea noului;
- încurajarea învăţării independente
- acceptarea şi respectarea diferenţelor şi deosebirilor dintre indivizi;
- transparenţa şi comunicarea empatică;
- echilibrul între conduita competiţională şi cea cooperantă.
Sugestii didactice:
 Spaţiul clasei trebuie să faciliteze comunicarea elev/profesor/coleg, discuţiile deschise, activităţile în grupuri mici,
activităţi care să implice grupuri mari, cercetare şi anchetă independentă
  Încurajaţi dezvoltarea cunoaşterii sociale şi de sine (ex.: recunoaşterea şi utilizarea propriilor abilităţi, orientarea
spre sine, aprecierea similarităţilor şi diferenţelor între sine şi ceilalţi).
 Încurajarea învăţării auto-direcţionate în vederea promovării dezvoltării de studii de cercetare independente.
 Încurajarea unui mediu tolerant şi cooperant care promovează o atitudine pozitivă faţă de provocările
creatoare, activitatea investigativă, şi generarea de cunoaştere.
 Creaţi o atmosferă care să promoveze luarea în comun de către elev şi profesor a deciziilor privind planificarea
procesului de învăţare şi responsabilitatea comună pentru acesta.
 Creaţi cadrul propice pentru învăţarea la nivel înalt, prin extinderea activităţilor din clasă la lumea reală.
 Oferiţi acces la resurse şi materiale adecvate nivelului de cunoaştere al studentului ( bibliotecă, sală de
calculatoare, centru media, materiale complexe, stimulante, care să acopere o gamă largă de niveluri şi domenii)
4) Produs
Parcurgerea curriculum-ului are ca finalizare dezvoltarea unor capacităţi individuale ce se pot exprima în diverse
proiecte şi produse, clasificabile funcţie de:
- instrumentul utilizat: scrise, orale, vizuale, kinestezice;
- procesele psihice predominant angajate : gândire critică sau creativă, învăţare independentă, comunicare etc.;
- conţinutul informaţional: interdisciplinare, care să includă problem de interes din lumea reală etc.
Sugestii didactice:
 Încurajaţi dezvoltarea de produse care pun la îndoială ideile existente şi dau naştere unor idei noi.
 Incorporaţi aplicarea metodologiilor unei discipline pentru dezvoltarea de produse.
 Promovaţi produse compatibile celor realizate de profesionişti într-un anumit domeniu.
 Solicitaţi ca produsele realizate de elevii dotaţi să reprezinte aplicări practice, analize şi sinteze ale cunoaşterii
acumulate.
 Oferiţi oportunitatea de a crea produse/soluţii care se referă la probleme ale vieţii reale
 Stabiliţi criterii de nivel înalt pentru a evalua performanţele elevilor şi produsele acestora.

V.4.2 Modalităţi de adaptare a curriculum-ului la trebuinţele de dezvoltare ale copiilor cu CES

 Principii de incluziune a elevilor cu CES în învăţământul profesional şi tehnic
În general, există un număr de principii educaţionale pe care se bazează includerea corespunzătoare a elevilor
cu nevoi educaţionale speciale în învăţământul profesional şi tehnic de masă:
 Elevii cu CES au acelaşi drepturi la o educaţie de calitate ca orice alt elev
 Sprijinul de care are nevoie o persoană trebuie să fie evaluat în mod corect şi cu înţelegere
 Prin legătura stabilită cu şcoala unde a învăţat anterior elevul se pot obţine informaţii pe baza cărora se poate
planifica sprijinul ce trebuie acordat elevului
 Trebuie luat în considerare punctul de vedere al elevilor şi al părinţilor acestora
 Sprijinul acordat trebuie revizuit periodic pentru a evalua impactul, progresul obţinut de elev şi punctul de vedere al
elevului, părinţilor şi profesorilor acestuia
 Se oferă sprijin profesorilor pentru elaborarea unor strategii corespunzătoare de predare şi învăţare, în funcţie de
cele mai bune practici
 Toţi elevii, inclusiv cei cu nevoi educaţionale speciale, trebuie să îşi însuşească abilităţile sociale generale care îi
ajută atât să-şi dezvolte personalitatea cât şi să obţină un loc de muncă
 Obţinerea unor competenţe profesionale în conformitate cu standardele se poate realiza treptat
 Evaluarea unei competenţe profesionale se poate realiza în momentul în care persoana respectivă este pregătită

 Principii de adaptare curriculară la trebuinţele de dezvoltare ale copiilor cu CES:

Pentru diferenţierea activităţii de învăţare a elevilor cu nevoi speciale sunt respectate o serie de principii privind
metodologia didactică:
 elevii cu capacitate de învăţare scăzută să fie cuprinşi în activităţi frontale, dar trataţi individual;
 elevii cu dificultăţi accentuate ale capacităţii de învăţare să fie instruiţi în grupe, dar cu teme diferenţiate pentru
activităţi independente;
 doar elevii cu capacităţi de învăţare extrem de reduse să fie incluşi în clase speciale.
 Etapele ce trebuie parcurse în abordarea strategiilor educaţionale inclusive ale elevilor cu CES :
1.Identificarea elevilor ce întâmpină dificultăţi sau care nu reuşesc să facă faţă exigenţelor programului educativ;
2.Diagnosticarea elevilor cu dizabilităţi sau cu dificultăţi de învăţare – natura dificultăţilor, disciplinele unde se
manifestă, lacune, nivel de interes;
3.Depistarea complexului cauzal care a determinat apariţia dificultăţilor de învăţare;
4.Proiectarea unui curriculum diferenţiat şi personalizat, în funcţie de situaţiile şi problemele identificate
(Program de învăţare personalizat)
5.Desfăşurarea unui proces didactic activ, formativ, cu accent pe situaţiile motivaţionale favorabile învăţării şi
evaluarea formativă;
6.Colaborarea cu specialiştii din cadrul serviciilor de sprijin, consiliere şcolară şi antrenarea familiei, în vederea
elaborarii şi derularii unui Program de intervenţie personalizat

Etapele 1,2,3  Psihodiagnoza elevilor cu CES :

 Identificarea elevilor care nu reuşesc să facă faţă exigenţelor programului educativ
Caracterul
Instrumente psihodiagnostice
psihodiagnozei
a) etiologica Anamneza Convorbiri si Analiza produselor Analiza mediului de
chestionare activitatii viata
b) de stare Observatia Aplicarea unor teste de:
Inteligenta aptitudini Personalitate
c)a proximei Probe scrise Probe orale Probe practice
dezvoltari
 Stabilirea diagnosticului de CES de catre Comisia Teritoriala de Expertiza Complexa si recomandarile acesteia
referitor la scolarizare

Etapele 4,5  Proiectarea şi implementarea diferenţiată a curriculum-ului pentru elevii cu CE.S

(Programul de invatare personalizat)
 Limitări ale adaptării curriculum-ului din IPT
În ceea ce priveşte adaptarea curriculumului ÎPT pentru elevii cu CES, este important să se aibă în vedere
următoarele aspecte:
 Standardele naţionale şi nivelurile stabilite şi convenite trebuie să rămână identice pentru toţi elevii
 Standardele nu pot fi modificate sau interpretate într-un mod mai relaxat, în caz contrar standardul fiind compromis.
Cu alte cuvinte, elevii cu nevoi educaţionale speciale nu vor beneficia de nici o concesie pentru promovarea
unităţilor de competenţă individuale. Aceştia vor trebui să fie capabili să-şi demonstreze competenţele pentru a primi
creditul alocat unităţii de competenţă respective.
 Modalităţi de adaptare a curriculum-ului pentru elevii cu CES
Deşi poate părea descurajator la început, sistemul modular din IPT oferă oprtunităţi de adaptare curriculară
pentru elevii cu CES.
Adaptarea curriculară se poate prin:
 extensie (în cazul în care potenţialul intelectual nu este afectat – de exemplu, copiii cu deficienţe vizuale sau
fizice), adică prin introducerea unor activităţi suplimentare de compensare – recuperare, simplificare şi mixte
 accesibilizarea prin simplificare a tuturor părţilor din curriculum (conţinut, activităţi de predare, activităţi de
evaluare), pentru a putea fi înţelese şi învăţate de elevii cu C.E.S.
 selectarea unor metode şi procedee didactice şi a unor mijloace de învăţământ preponderent intuitive care să
ajute elevul cu C.E.S. să înţeleagă şi să interiorizeze conţinuturile predate în clasă;
 extinderea perioadei de timp alocate procesului de învăţare . Valoarea creditului unei unităţi de competenţă nu se
acordă în funcţie de timp;
  implicarea elevilor în stabilirea ţintelor individuale de învăţare şi monitorizarea progresului obţinut în procesul de
atingere a ţintelor stabilite;
 cunoaşterea şi evidenţierea evoluţiei în procesul de învăţare pe baza unui sistem longitudinal de înregistrare a
randamentului şcolar.
 folosirea unor metode şi procedee de evaluare prin care să se evidenţieze evoluţia şi performanţele elevilor nu
numai în plan intelectual, ci mai ales în plan aplicativ (modalităţile de rezolvare a unor probleme tipice de viaţă,
posibilităţile de comunicare şi relaţionare cu cei din jur etc.). În plus, evaluarea competenţei profesionale va avea loc
în momentul în care persoana respectivă este pregătită
 completarea curriculum-ului general cu elemente noi care constă în introducerea elevilor cu CES, într-o serie
largă de activităţi individuale, compensatorii şi terapeutice, destinate recuperării acestora şi asigurării restabilirii
participării lor, în mod eficient (ex: activităţi de terapie complexă şi specifice: ergoterapie, meloterapie, terapia
tulburărilor de limbaj şi a celor psihomotorii)
Sugestii didactice cu caracter general privind adaptarea curriculum-ul la nevoile elevilor cu CES :
1. Volum: Puteti adapta numãrul de elemente pe care elevul trebuie sã le învete şi sã le completeze. De exemplu,
reduceti numãrul termenilor ştiintifici pe care elevul trebuie sã-i învete într-o lectie; eşalonaţi materialului de învăţat
în secvenţe bine delimitate dar temeinic înlănţuite intre ele
2. Metode de predare: Puteti adapta metodele de predare. De exemplu, folositi diverse materiale didactice ilustrate,
planificati introducerea mai multor exemple practice, planificati activitãti practice, recurgeti la grupuri de învãtare prin
cooperare, orientaţi ludic elevul şi afectivizaţi activităţilor de învăţare
3. Participare: Puteti adapta mãsura în care elevul este implicat activ în rezolvarea sarcinii. De exemplu, un elev va
inregistra pe fişa de lucru datele măsurătorilor facute cu aparatele de specialitate, în timp ce ceilalţi colegi vor realiza
măsurătotorile propriu-zise.
4. Timp: Puteti adapta timpul alocat învãtãrii, completãrii unei sarcini sau unui test. De exemplu, creati un orar
individualizat pentru finalizarea unei sarcini; stabiliti ritmuri de învãtare diferite (creşteti sau reduceti ritmul) pentru
unii elevi.
5. Nivelul de sprijin: Puteti aloca mai mult sprijin individual anumitor elevi. De exemplu, apelati la elevi care sã îşi
ajute colegii, cadre didactice de sprijin, tutori elevi (de aceeaşi vârstã sau mai mari).
6. Dificultate: Puteti adapta nivelul continuturilor, tipul problemei, regulile pe care elevul le poate folosi în rezolvarea
sarcinii. De exemplu, permiteţi utilizarea calculatorului, simplificaţi instrucţiunile pentru rezolvarea sarcinii, schimbaţi
regulile pentru a rãspunde nevoilor elevilor.
7. Rezultat: Puteţi adapta modul în care elevul poate rãspunde cerinţelor. De exemplu, în loc sã rãspundã la
întrebãri în scris, daţi-i voie elevului sã rãspundã oral, folosiţi un caiet de comunicare pentru unii elevi, permiteţi
elevilor sã demonstreze cunoştinţele pe care le au prin utilizarea unor mijloace practice.
Sugestii didactice cu caracter specific privind adaptarea
curriculum-ului la nevoile elevilor cu CES Vezi ANEXA 1

FIŞE SUPORT PENTRU ADAPTAREA CURRICULARA

Vezi ANEXA 2
MACHETĂ - PLAN DE INVATARE PERSONALIZAT
Etapa 6  Proiectarea şi implementarea unui Program de intervenţie personalizat
Un program educaţional individualizat trebuie să includă următoarele componente:
1. Descrierea cerinţelor educaţionale speciale ale elevului (Evaluarea nivelului actual de dezvoltare a
elevului)
2. Identificarea a 3 sau 4 obiective pe termen scurt, mediu şi lung, care se potrivesc cerinţelor copilului
(Obiectivele proximei dezvoltari)
3. Determinarea serviciilor de asistenta si a formele de sprijin / resurselor care sunt necesare (implicarea
cadrelor didactice /alte servicii de sprijin –medical, de consiliere etc., frecvenţa acordãrii sprijinului,
programe specifice, materiale şi echipament);
4. Formularea în scris a obiectivelor şi indicarea metodelor instructive şi educative (precizarea activităţii,
durata învăţării, alegerea metodelor);
5. Evaluarea progreselor elevilor şi a realizării obiectivelor pe termen scurt, mediu şi lung;
6. Readaptarea planului în funcţie de progresele elevului integrat (fixarea altor obiective sau recurgerea la
alte metode dacă progresele sunt lent ori par imposibile).
OBS: Trebuie stabilita o data la care planul sã fie revizuit. De obicei, un plan de intervenţie personalizat
este proiectat pentru un semestru, dupã care ar trebui sã fie revizuit.

Etapele unui plan de intervenţie personalizat :

Evaluarea nivelului actual de dezvoltare

Fixarea obiectivelor pe termen lung şi scurt (obiectivele proximei dezvoltari)

Determinarea serviciilor de asistenţă şi de resurse

Formularea in scris a obiectivelor şi metodelor, a strategiilor, a mijloacelor

Evaluarea progreselor copilului

Readaptarea programei educative individualizate în funcţie de progresele

sau non-progresele realizate

MACHETĂ - PLAN DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

Vezi ANEXA 3