1

1. Analiză comparată a unui fragment din legile mai sus amintite,

(acelaşi articol sau paragraf din fiecare lege) având în vedere eficienţa
deciziei din perspectiva politicilor educaţionale. Scurt eseu. 4 p.

Legea Educaţiei Naţionale - ianuarie 2011 abrogă:

- Legea învăţământului = L. nr.84/1995 cu modificările şi actualizările ulterioare
- Legea privind statutul personalului didactic = L. nr.128/1997 cu modificările şi
actualizările ulterioare

PARAGRAFE UTILIZATE PENTRU REALIZAREA COMPARATIEI:

A.
LEGE Nr. 84 din 24 iulie 1995 Legea invatamintului

TITLUL 1 Dispozitii generale

ART. 1
Prezenta lege reglementeaza organizarea si functionarea sistemului national de
invatamint.
ART. 2
In Romania, invatamintul constituie prioritate nationala.
ART. 3
(1) Invatamintul urmareste realizarea idealului educational intemeiat pe traditiile
umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romanesti si contribuie la
pastrarea identitatii nationale.
(2) Idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si
armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative.
ART. 4
(1) Invatamintul, are ca finalitate formarea personalitatii umane, prin:
a) insusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;
b) formarea capacitatilor intelectuale, a disponibilitatilor afective si a abilitatilor practice
prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;
c) asimilarea tehnicilor de munca intelectuala, necesare instruirii si autoinstruirii pe
durata intregii vieti;
d) educarea in spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al
demnitatii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;
 2

e) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice, a

respectului pentru natura si mediul inconjurator;
f) dezvoltarea armonioasa a individului, prin educatie fizica, educatie igienico-sanitara si
practicarea sportului;
g) profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile,
producatoare de bunuri materiale si spirituale.
(2) Invatamintul asigura cultivarea dragostei fata de tara, fata de trecutul istoric si de
traditiile poporului roman.
(3) Finalitatile scolii romanesti se realizeaza prin strategii si tehnici moderne de instruire si
educare, sustinute de stiintele educatiei si practica scolara, conform obiectivelor fiecarui
nivel de invatamint.
ART. 5
(1) Cetatenii Romaniei au drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de
invatamint, indiferent de conditia sociala si materiala, de sex, rasa , nationalitate, apartenta
politica sau religioasa.
(2) Statul promoveaza principiile invatamintului democratic si garanteaza dreptul la
educatia diferentiata, pe baza pluralismului educational.
ART. 6
Invatamintul general obligatoriu este de 8 clase. Frecventarea obligatorie a invatamintului
de 8 clase inceteaza la virsta de 16 ani.

LEGE nr.151 din 30 iulie 1999 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr.84/1995 Textul
actului publicat în M.Of. nr. 370/3 aug. 1999

MODIFICARI
- La art. 5, dupa alineatul (2) se introduce alineatul (3) cu urmatorul cuprins:
(3) Statul promoveaza principiile educatiei permanente."
articolul 6 va avea urmatorul cuprins:
-"Art. 6. - Invatamantul obligatoriu este de 9 clase.
Frecventarea obligatorie a invatamantului de 9 clase, forma de zi, inceteaza la varsta de 17
ani."

LEGE nr.268 din 13 iunie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr.
84/1995 Textul actului publicat în M.Of. nr. 430/19 iun. 2003

MODIFICARI
1. Articolul 6 va avea următorul cuprins:
"Art. 6. - Învăţământul obligatoriu este de 10 clase. Frecventarea obligatorie a
învăţământului de 10 clase, forma de zi, încetează la vârsta de 18 ani."
 3

B.

LEGEA nr.1 - ianuarie 2011a educaţiei naţionale

Art. 1. – Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a
dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii. Legea reglementează structura, funcţiile,
organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ de stat, particular şi confesional.

Art. 2. – (1) Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori,
creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale
şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate.
(2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a
societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a
Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării şi de generare sustenabilă a unei
resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi
viitoare.
(3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem
de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi
pentru angajare pe piaţa muncii.
(4) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi
formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără
nicio formă de discriminare.
(5) Aceleaşi drepturi se asigură şi cetăţenilor celorlalte state membre ale Uniunii
Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene.
(6) Drepturile prevăzute la alin. (4) sunt recunoscute în mod egal minorilor care solicită
sau au dobândit o formă de protecţie în România, minorilor străini şi minorilor apatrizi a căror
şedere pe teritoriul României este oficial recunoscută conform legii.
(7) În România învăţământul constituie prioritate naţională.

ART. 4
Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea
competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi
aptitudini, necesare pentru:
a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi
aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;
b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;
c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile;
d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi
universală şi pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului;
f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru
natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural.
 4

C.
Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea
politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării
Mircea Miclea – preşedinte, profesor, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca;

Din analiza cadrului european al competenţelor cheie pentru educaţia permanentă şi a altor
documente
relevante15, considerăm că următoarele opt competenţe cheie trebuie să devină ţinte ale şcolarizării:
1. Competenţe de comunicare în limba maternă şi în două limbi de circulaţie internaţională;
2. Competenţe fundamentale de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
3. Competenţe digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru cunoaştere şi rezolvarea de
probleme);
4. Competenţe axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă
la viaţa socială);
5. Competenţe pentru managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră;
6. Competenţe antreprenoriale;
7. Competenţe de expresie culturală;
8. Competenţe de a învăţa pe tot parcursul vieţii.

Odată asumat sistemul competenţelor cheie, se poate introduce maximă coerenţă în

sistemul
de învăţământ. Curriculumul va fi derivat din aceste competenţe, manualele vor fi evaluate în
funcţie de capacitatea lor de a promova aceste competenţe, predarea profesorilor – de măsura în
care le dezvoltă, iar elevii – în funcţie de măsura în care au dobândit competenţele menţionate la
niveluri specifice pentru fiecare ciclu de studiu.
Fiecare disciplină şi proiectele interdisciplinare vor fi judecate nu prin cantitatea de
informaţii pe care o transmit, ci prin contribuţia la
formarea competenţelor menţionate.

REALIZAREA COMPARATIEI:

Art. 1 din L1/2011 in comparație cu art. 1. sin L84/1995 :

- L1/2011: asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a

dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii în comparație cu
- Raportul comisiei Prezidențiale(Miclea)-Întâi, şcoala trebuie să se implice mai
activ în educarea adulţilor şi să funcţioneze ca un centru de educaţie
permanentă.
- L84/1995 , art. 1 nu specifică nimic despre educația permanentă, ci în art. 5 alin.
3
 5

Art. 2
Prezintă ca punct comun: În România învăţământul constituie prioritate
naţională.

- L1/2011: pune accent pe un învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități

actionale, competențe şi abilități pe care elevii le vor putea folosi în profesie şi în
societate
- L84/1995 : promovează metode de învățare bazate în principal pe însuşirea de
cunostințe

IDEALUL EDUCAŢIONAL

PUNCTE COMUNE:
Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome.
Idealul educativ al modernitatii reprezintă o configuratie de valori fundamentale
pentru devenirea si implinirea finite, de tip special, care este omul – o fiinta culturala.
Deci, Adevarul, Binele, Frumosul, Sentimentul sacrului, Legalitatea, Libertatea,
Egalitatea si Solidaritatea, adica opt valori-cadru, mostenite sau „inventate” de
modernitate, care-i structureaza intregul sistem valoric derivat.

PUNCTE DIFERITE:
- L1/2011:accentual este pus pe dezvoltarea personală, dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru
incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.
Idealul educațional este modelul sau tipul de personalitate solicitat de condiţiile
sociale ale unei etape istorice pe care educaţia este chemată să-l formeze în
procesul desfăşurării ei.
 6

Reforma invatamintului modern pune accentul pe caracterul prospectiv al

educatiei si pe plasarea copilului in centrul tuturor schimbarilor,el devenind
subiect al procesului educational. Numai astfel de elevi in viitor vor deveni
cetateni care vor edintifica temelia unei societati cu adevarat democratice.
Deci, în present se urmăreşte o centrare pe elev, o implicare mai mare a elevului
în propria formare astfel încât el să reuşească să se adapteza societății aflată într-
o permanent schimbare.
Elevul este pregătit pentru a face fată provocărilor carea apar pe piața muncii,
prin dezvoltarea unor competențe şi abilități necesare.

- L84/1995:
- sistemului valoric tradiţional: şcoala, ca instituţie dedicată,conservării, creării şi
transmiterii patrimoniului cultural al unui popor.
- accentual este pus pe formarea personalităţii în concordanță cu aspirațiile societății
romaneşti şi cu păstrarea identității naționale. Rolul elevului în dezvoltarea sa, este
mai pasiv

FINALITATEA EDUCAŢIEI

L1/2011-vizează ÎMPLINIREA ŞI DEZVOLTAREA PERSONALĂ prin realizarea

PROPRIILOR OBIECTIVE ÎN VIAŢĂ
-este o reformă şcolară, care produce o schimbare la nivelul finalităţilor şi
obiectivelor educaţionale, ce urmează să vină în întâmpinarea nevoilor şi resurselor
societăţii şi, ca urmare, creează nevoia de formare a cadrelor didactice, susţinerea de
examene, schimbarea structurilor şcolare.
Această schimbare implică o abordare sistemică, metodă care angajează pe cel
care o aplică să stăpânească transformările pe care le generează şi să măsoare
 7

efectele, să coreleze obiectivele cu conţinuturile, strategiile didactice şi modurile de

evaluare.
Obiectivele sunt exprimate în termeni de capacitate (respectiv comportamente, la
nivel preşcolar), în consecinţă şi strategiile de evaluare se impun adaptate metodei
respective, pentru a da precizie, logică, eficacitate, eficienţă, coerenţă metodologiei
actuale.
Învăţământului este proiectarea şi realizareat dintr-o perspectivă sistemică ce
impune construirea clară a obiectivelor, subordonate nevoilor societăţii, elaborarea
unor structuri organizatorice potrivite procesului instructiv-educativ, elaborarea
instrumentelor de evaluare a randamentului acestui sistem, instalarea sistemului şi
reglarea lui pe baza datelor obţinute.

Obiectivele educaţiei vizează formarea de competenţe cu valoare pentru societate,

trebuinţele individului din punct de vedere intelectual, fizic, afectiv, cunoştinţele
necesare membrilor societăţii, specialiştilor, rezultanta lor fiind exprimată prin
sintagma „dezvoltare plenară a personalităţii”.
Obiectivele educaţionale conferă o mare diversitate: obiective pe termen lung şi
scurt, obiective generale şi obiective concrete, obiective de stăpânire, transfer şi
exprimare, dar cel mai promovat de specialişti este tipologia trinivelară, care le conferă
un caracter exhaustiv la nivel de proiectare didactică: obiective generale (scopuri);
obiective intermediare (specifice); obiective concrete, comportamentale (operaţionale).

L84/1995- se pune un accent mai mare pe însuşirea de cunoştințe, nu pe modul în cre

elevul le va ştii folosii.
Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din
domeniile educaţiei şi cercetării sublinieză opt competenţe cheie care ttrebuie să devină ţinte
ale şcolarizării.