Paradigma şcolii tradiţionale Paradigma şcolii moderne

1.Elevul este privit mai mult ca obiect al 1.Elevul devine subiect al procesului
instruirii; instructiv-educativ;

2.Accentul se pune îndeosebi pe 2.Se urmăreşte nu numai achiziţia de

însuşirea cunoştinţelor; cunoştinţe, ci şi dezvoltarea
capacităţilor şi aptitudinilor elevilor;

3.Alegerea obiectivelor nu se face în 3.În stabilirea obiectivelor se ţine

funcţie de repertoriul specific elevului, seama de competenţele pe care le
ci pe baza unui nivel mediu de posedă fiecare elev, în funcţie de care
cunoştinţe ce se presupune că îl are o se stabilesc sarcinile (abordarea
diferenţiată);
clasă (abordarea nediferenţiată);

4,Elevii au, în general, o idee vagă 4.Elevii sunt informaţi asupra

despre comportamentul pe care trebuie obiectivelor urmărite şi a modului în

care se va verifica realizarea lor;
să-l însuşească;

5. Elevii nu-şi pot afirma preferinţele şi 5.Elevii au posibilitatea să-şi afirme

preferinţele şi şi să aleagă obiectivul;
deci nu pot alege obiectivul;

6. Sursele de informare se limitează la 6.Sursele de informare sunt mult mai

diversificate;
profesor şi manual;

7.Profesorul transmite cunoştinţele într- 7.Prefesorul creează condiţiile pentru

o formă dinainte pregătită, pe care ca elevii înşişi, cu forţele de care
dispun, să descopere şi să-şi
elevii trebuie să le urmeze;
însuşească cunoştinţele, dezvoltându-
şi priceperile şi deprinderile;

8.Predarea se sprijină, în mare măsură,

8.Predarea se bazează pe expunerea pe activitatea independentă şi
profesorului; productiv-creativă a elevilor;

9.Sunt utilizate frecvent metode

9.Metodele utilizate sunt predominant centrate pe acţiune, cercetare,
expozitive, livreşti, receptive şi pasive, explorare, pe tehnici de muncă
bazate pe memorie şi reproducere; intelectuală, de autoinstruire;

10. Conducere rigidă a instituţiei şi 10. Încurajează independenţa elevului

control formal, aversiv; în gândire şi acţiune, stimulează.

11. Motivaţie preponderent extrinsecă 11.Motivaţie preponderent intrinsecă a

a învăţării; învăţării;

12. O îmbinare slabă a învăţării 12. O bună îmbinare a învăţării

individualizate şi pe grupe; individuale şi pe grupe.

13. Evaluarea se realizează îndeosebi 13. Evaluarea se face în vederea

pentru clasificare şi diagnosticare optimizării, în scop prognostic cu
(reuşită şi nereuşită); se aşteaptă o accent pe autoevaluare,
distribuţie gaussiană a rezultatelor. automonitorizare.