Principiile comunicării Unele din cele mai recente principii ale comunicării au fost formulate

de reprezentanţii şcolii de la Palo Alto, care au ţinut să le confere o aura de rigurozitate numindu-le
axiome ale comunicării: Axioma 1 = Comunicarea este inevitabilă (nu putem să nu comunicăm, orice
comportament uman având valoare de mesaj). Axioma 2 = Comunicarea se desfăşoară la două niveluri:
informaţional şi relaţional (orice comunicare se analizează în conţinut şi relaţie deoarece nu se limitează
la transmiterea informaţiei, ci induce şi un comportament adecvat). Axioma 3 = Comunicarea este un
proces continuu (partenerii interacţionează în permanenţă fiind, prin alternantă, stimul şi răspuns).
Axioma 4 = Comunicarea îmbracă fie o formă digitală, fie una analogică (verbală sau nonverbală). Axioma
5 = Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, dacă se întemeiază pe egalitate sau
diferenţă. Axioma 6 = Comunicarea este ireversibilă (produce un efect asupra receptorului). Axioma 7 =
Comunicarea presupune procese de ajustare şi acomodare (mesajul căpătă sens numai în funcţie de
experienţă de viaţă şi lingvistică a fiecăruia dintre noi). //

3.3. Bariere de comunicare şi tipologia lor. Obstacolele / dificultăţile / barierele în

procesul de comunicare reprezintă orice lucru care reduce fidelitatea sau transferul de mesaj.
Principalele obstacole / dificultăţi / bariere ce apar în procesul de comunicare pot fi: Bariere de limbaj
care se pot datora următoarelor cauze: - aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane; -
între interlocutori există deosebiri de pregătire şi experienţă ; - starea emoţională a receptorului poate
deforma ceea ce el aude; - dificultăţi de exprimare; utilizarea unor termeni (cuvinte şi expresii)
inadecvate ori confuze - ideile preconcepute şi rutina care influenţează receptivitatea. Bariere de mediu -
climatul de comunicare necorespunzătoare (frig, zgomot, lumină insuficientă); 19 - folosirea suporţilor
informaţionali necorespunzători ori inadecvaţi (fluturaşi informativi care utilizează mulţi termeni tehnici,
aşezarea anunţurilor la o înălţime prea mare, etc.); Bariere datorate poziţiei emiţătorului sau
receptorului - imaginea pe care o are emiţătorul sau receptorul despre sine şi despre interlocutorul său -
caracterizarea diferită a situaţiei în care are loc comunicarea de către emiţător şi receptor - sentimentele
şi intenţiile cu care interlocutorii participă la comunicare Bariere de concepţie - existenţa presupunerilor;
- exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător; - lipsă de atenţie în receptarea mesajului; -
concluzii grăbite asupra conţinutului mesajului; - lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj; - rutină în
procesul de comunicare. O metodă calitativă de identificare a cauzelor profunde ale obstacolelor/
dificultăţilor / barierelor în comunicare este analiză perturbaţiilor în comunicare - subiectivism; -
ascultare incorectă; - implicare personală, - dezinteres. Bariere în comunicare determinate de factori
interni: - Implicare pozitivă: ex.. Îmi place Ion, deci ascult ceea ce are de spus. - Implicare negativă: ex..
Mirela m-a bârfit acum 10 ani, deci interpretez tot ceea ce spune că fiind împotrivă mea. - Frică: ex. sunt
atât de preocupat de ceea ce voi spune după aceea încât nici nu pot să aud ceea ce spune Mihai. -
Presupuneri subiective: ex.. Arăţi exact că unchiul meu pe care nu pot să-l sufăr, aşa că ori de câte ori
vorbeşti îl aud pe el. - Agenda ascunsă: ex.. Îndată ce termin şedinţa mă voi putea duce să joc baschet.
Hai ”să discutăm acest subiect în şedinţa următoare”. - Lumi imaginare: Toţi avem ”lumi imaginare”
interpretarea noastră personală a lucrurilor şi ideilor pe care le protejăm cu grijă. - Diferenţele de
percepţie: Modul în care privim noi lumea este influenţat de experienţele noastre anterioare, astfel că
persoane de diferite vârste, naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex, temperamente,etc. vom avea
alte percepţii şi vor recepta situaţiile în mod diferit. - Concluzii grăbite: Adeseori vedem ceea ce dorim să
vedem şi auzim ceea ce dorim să auzim, evitând să recunoaştem realitatea în sine.

http://www.incluziunesociala.ro/upls/31_49743_suport_curs_Tehnici_comunicare.pdf

Principii ale comunicarii

http://www.sanatatesiviata.ro/familie-si-educatie/110-educatie/646-principii-ale-comunicarii-pretuim-familia

Totul in lumea noastra functioneaza in baza unor principii. De pilda, in domeniul tehnicii, orice
mecanism – cum ar fi un banal ceas – functioneaza datorita unor legi generale ale fizici, asa cum in
domeniu socio-uman totul se articuleaza gratie legilor imprimate de Creator in fiinta umana.

Comunicarea nu se substrage de la aceasta regula! Putem sa comunicam datorita mai multor principii de functionare,
dintre care, printre cele esentiale, sunt urmatoarele:

 Nu putem sa nu comunicam! Comunicarea este inevitabila - chiar daca ne propunem sa nu facem

acest lucru, o vom face intr-un fel sau altul!
 Comunicarea este un proces! Nimic in comunicare nu ramane static, totul este inter-relationat. Conform
acestei intelegeri, fiecare componenta reactioneaza ca intreg in procesul de comunicare (nu putem
reactiona, spre exemplu, doar la nivel intelectual, atunci cand ne aflam in conflict cu cineva, ci ne implicam
si la nivel emotional).

 Comunicarea reprezinta un proces circular, continuu! Nu pot fi identificate strict puncte de pornire si
de oprire a comunicarii...

 Comunicarea implica o dimensiune a continutului si o dimensiune a relationarii: Astfel, acelasi

continut transmis (spre exemplu, "ne vedem la ora cinci") poate fi spus ca o rugaminte de la un baiat spre o
fata, ca o informatie atunci cand mai multi colegi vor sa se intalneasca intr-un local, dupa serviciu, ca o
comanda daca este adresata de un sef unui subordonat s.a.m.d. Multe probleme de comunicare pot rezulta
din dificultatea de a distinge intre cele doua dimensiuni: continut si relatie.

 Comunicarea reprezinta un cumul de factori verbali, nonverbali, de context etc. Acesti factori pot
sa se afle in armonie si sa contribuie la o mai buna intelegere a mesajului ori, dimpotriva, sa se contrazica
(spre exemplu, mesajele mixte intre comunicarea verbala, care transmite ceva, si comunicarea nonverbala,
care transmite exact opusul). "Mesajele sunt transmise verbal, prin cuvinte, si non-verbal, prin gesturi, tonul
vocii, mimica faciala, cuvinte scrise, imagini, actiuni, daruri si chiar prin tacere. Atunci cand comunicarea
verbala si non-verbala intra in contradictie este transmis un mesaj dublu, contradictoriu. Aceasta conduce la
confuzie si comunicarea inceteaza, esueaza."

 Comunicarea este simetrica si complementara! Conform acestui principiu, simetria se dezvolta atunci
cand doi indivizi se aseamana, actioneaza la fel, comportamentul lor se reflecta ca intr-o oglinda...
Paradoxal, dar si complementaritatea este un bun start pentru comunicare; aceasta a doua perspectiva se
produce atunci cand partenerul de comunicare are un comportament opus primei persoane.

(surse: Panisoara Ion-Ovidiu, Comunicarea eficienta, editia a-II-a revizuita si adaugita, Ed. Polirom, Iasi, 2004, p.
37; Sandulache Sorin, Consiliere si psihoterapie pastorala, Ed. I.T.A., Bucuresti, 2006, p. 657)

ub aspectul expresiei lingvistice, metodologia de tehnică legislativă prevede cerinţele

cărora trebuie să le răspundă textul legii: claritatea, precizia, concizia şiaccesibilitatea67.

Deşi departajarea lor nu este simplă, vom încerca să le examinăm separat, fără a pierde
din vedere interdependenţa celor patru principii care trebuie să stea la baza unei legi bine
redactate68.

3.3.2.1. Între acestea, poziţia privilegiată revine principiului accesibilităţii69, în virtutea

aşa-numitei prezumţii de cunoaştere a legii de către subiecţii ei, sintetizată în adagiul latin
“Nemo censetur legem ignorare”70.

Întrucât aspectele practice ale procesului de redactare legislativă vor fi discutate în altă
secţiune a lucrării (infra, cap. 7), menţionăm aici numai faptul că nu există o incompatibilitate
absolută între accesibilitate şi caracter “tehnic”, deoarece legiuitorul poate opta pentru un
anumit tip de discurs71, considerat adecvat situaţiei de comunicare.

Din perspectiva metodologiei de tehnică legislativă, recomandările privind terminologia

juridică pot fi sintetizate după cum urmează: “Din punct de vedere terminologic, la redactarea
unei legi necesită a fi respectate următoarele prescripţii: a) se vor folosi cuvinte ce au largă
circulaţie şi sunt uşor accesibile întregii populaţii; b) cuvintele vor fi folosite în înţelesul lor
propriu, etimologic, astfel cum sunt explicate în dicţionarul limbii române sau în dicţionarele de
specialitate; c) se vor folosi termeni tehnici, consacraţi atunci când textul de lege se adresează
în principal specialiştilor şi nu au un alt corespondent în limba uzuală; d) termenii care au o
anumită accepţiune în funcţionalitatea legii vor fi definiţi în textul acesteia; d) se va asigura
unitatea terminologică, atât la nivelul legii, cât şi la nivelul ansamblului legislativ, în special în
cazul unor instituţii sau concepte deja consacrate; f) abrevierile se vor explica prin text, fiind
contraindicat a se folosi sistemul iniţialelor”72.

3.3.2.2. Claritatea textului legislativ – care nu trebuie confundată cu accesibilitatea 73 –

presupune, în planul lexicului, asigurarea preciziei în exprimare prin proprietatea şi univocitatea
semantică a termenilor, evitarea formulărilor echivoce şi întrebuinţarea unei terminologii
constante şi uniforme.

Ca un efect tardiv al purismului în domeniul legislativ, justificabil - în opinia juriştilor – prin

nevoia de precizie şi claritate, metodologia recomandă îmbogăţirea lexicului juridic prin derivare,
de la cuvinte româneşti din fondul principal al limbii, evitându-se astfel împrumuturile74.

În acelaşi spirit purist şi conservator, art.3 al metodologiei prevede: “Neologismele se vor

folosi numai dacă sunt de largă circulaţie”75.

Pentru a asigura precizia actelor legislative, trebuie evitate sinoni-mele 76, fiind recomandată
alegerea formei cu cea mai largă circulaţie77.

3.3.2.3. Precizia exprimării nu se realizează numai la nivel lexical. În plan morfo-sintactic,

ea presupune ca în redactarea normei juridice să se utilizeze diateza activă şi indicativul
prezent78. Structura sintactică cea mai simplă a unei norme
este subiect - verb - complement79.

La nivelul frazei se recomandă “folosirea corectă a regulilor de construcţie gramaticală, de

sintaxă şi topică, a semnelor de ortografie”80.

În plan transfrastic, se urmăreşte asigurarea unităţii, coeziunii şi coerenţei textului printr-o

bună ordonare şi sistematizare, atât în plan logic, cât şi lingvistic81.

3.3.2.4. Concizia - calitate care asigură stilului juridic caracterul său lapidar 82 - este într-o
relaţie frecvent invocată cu claritatea şi cu precizia redactării 83. Procedeele de realizare a
conciziei se situează la nivel frastic şi transfrastic, venind, uneori, în contradicţie cu un anumit
tip de redundanţă, generată de tendinţa legiuitorului de a nu lăsa loc echivocului sau
ambiguităţii.

// http://ebooks.unibuc.ro/filologie/discurs/Capitolul%204.htm

PRINCIPIUL COMUNICĂRII EMPATICE

Se bazează pe înţelegerea partenerului de comunicare şi respectiv pe găsirea căilor prin care mesajul
transmis să fie înţeles de acesta. //
http://www.mpt.upt.ro/doc/curs/gp/Bazele_Managementului/Functia_de_antrenare_cap4.pdf
Principiul contradictorialităţii a fost definit în doctrină ca fiind posibilitatea
conferită de lege părţilor de a discuta şi combate orice element de fapt sau de drept
al procesului civil. Exigenţa fundamentală a contradictorialităţii impune ca nici o
masură să nu fie ordonată de către instanţă înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia
contradictorie a părţilor[1].// http://www.juridice.ro/241410/principiul-
contradictorialitatii-in-jurisprudenta-cedo-optica-doctrinei-si-a-instantelor-
nationale.html

1. Principiul legalitatii presupune:

2. Principiul egalitatii in drepturi.
3. Principiul bunei credinte.
4. Principiul adevarului.
5. Principiul corectei informari.
6. Principiul libertatii de exprimare.
7. Principiul respectarii libertatii.
8. Prezumtia de nevinovatie.
9. Principiul responsabilitatii si raspunderii.
10.Principiul impartialitatii si obiectivitatii.
11.Principiul secretului profesional.
12.Principiul umanismului.
13.Principiul liberului acces la informatii
14.Principiul comunicarii autorizate.
15.Principiul libertatii de gandire, opinie, creatie si credinta.
16. Principiul respectarii clauzei de constiinta
17.Principiul transparentei.
// http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/Principiile-dreptului-
comunica63.php

PRINCIPIILE DE LA BANGALORE PRIVIND CONDUITA JUDICIARĂ

INDEPENDENŢA

Independenţa justiţiei este premisa statului de drept şi o garanţie fundamentală a procesului echitabil. În
consecinţă, judecătorul va apăra şi va servi ca exemplu de independenţă a justiţiei, atât sub aspect
individual, cât şi sub aspect instituţional.

IMPARŢIALITATEA

Imparţialitatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare. Ea priveşte nu doar
hotărârea însăşi, ci şi întreg procesul prin care se ajunge la aceasta.

INTEGRITATEA

Integritatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare.

ETICHETA

Bunele maniere şi respectarea lor în mod vizibil sunt esenţiale în îndeplinirea tuturor activităţilor
desfăşurate de către judecător.

EGALITATEA
Asigurarea egalităţii de tratament pentru toţi în faţa instanţelor este esenţială pentru exercitarea corectă
a atribuţiilor judecătoreşti.

COMPETENŢA ŞI STRĂDUINŢA

Competenţa şi străduinţa (diligenţa) sunt premise ale exercitării corecte a atribuţiilor judiciare.

// http://www.kas.de/wf/doc/kas_19374-1522-1-30.pdf?100518095707

Definitiile dreptului comunicarii formulate în literatura de specialitate, precum

si, unele precizari de termeni din legislatie ne-au condus la concluzia pe care o
mentionam mai jos.

Dreptul comunicarii este constituit din acele norme, principii si valori juridice
care reglementeaza relatiile de transmitere publica, si continutul mesajelor unor
informatii , prin scris, sunet, imagini si alte limbaje, precum si receptionarea
acestora de catre un public nedeterminat.

Difuzarea informatiilor nu are caracterul unei corespondente private. Dreptul

comunicarii reglementeaza si garanteaza, în primul rând, continutul mesajelor
transmise public în temeiul drepturilor fundamentale ale omului privind
libertatea de exprimare si accesul la informatie.

Profesorul Nicolae Popa apreciaza ca, „dreptul este ansamblul regulilor

asigurate si garantate de stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea
comportamentului uman, în principalele relatii din societate, într-un climat
specific coexistentei libertatilor, apararii drepturilor esentiale ale omului si
statornicirii spiritului de dreptate”, Teoria generalaa dreptului, Ed. Actami 1998,
p. 97.

În opinia noastra, informatiile pot fi considerate conventional entitati care

subsumeaza cunostinte, convingeri, idei, opinii, sentimente, sugestii care
încorporeaza mesaje, în domenii diverse, cum ar fi cel politic, comercial, cultural,
educational, de divertisment etc.

Profesorul Valerica Dabu considera ca: „Prin dreptul comunicarii sociale…

întelegem totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale ce
se formeaza în cadrul comunicarii directe si indirecte între oameni, respectiv
individ, agentul media, autoritatea publica, societatea”.

Charles Debbasch, Hervé Isar, Xavier Agostinelli, apreciaza ca „Dreptul

comunicarii reglementeaza toate formele de difuzare a ideilor, a informatiilor, a
cunostintelor prin scris, prin imagine, prin sunet, sau prin orice alta tehnica
destinata unui public nedeterminat”, Droit de la communication, Dalloz, 2002, p.
1.

Prin urmare, o prima caracteristica a acestui drept consta în faptul

ca reglementeaza aspectele publice ale comunicarii, indiferent de formele si
mijloacele prin care se transmite si receptioneaza (tiparire, afisaj, internet,
multimedia)// https://dreptmd.wordpress.com/2014/05/21/dreptul-comunicarii-
ramura-a-dreptului-public-si-principiile-acestuia/

Cella Dima – De la vorbire la elocinta

Cesare Lombroso - Omul delincvent vol. 1

[Антифон]: Время есть [наша] мысль или мера, а не сущность.

— Аэций I 22, 6.
«Справедливость [заключается в том, чтобы] не нарушать законы государства, в котором
состоишь гражданином. Так, человек будет извлекать для себя наибольшие пользы из
применения справедливости, если он в присутствии свидетелей станет соблюдать законы,
высоко их чтя, оставаясь же наедине, без свидетелей, [будет следовать] законам
природы. Ибо предписания законов произвольны (искусственны), [веления же] природы
необходимы. И [сверх того], предписания законов суть результат соглашения (договора
людей), а не возникшие сами собой [порождения природы]; веления же природы суть
самовозникшие (врожденные начала), а не продукт соглашения [людей между собой].
Итак, тот, кто нарушает законы, если остается тайным от [остальных] участников
соглашения, свободен от позора и наказания; если же [его противозаконный поступок]
открывается, то его постигает позор и кара. Но если кто-нибудь попытается насильственно
нарушить что-нибудь из коренящихся в самой природе [требований], идя против
[естественной возможности], то, если это и остается скрытым от всех людей, бедствие [от
этого для него самого] будет ничуть не меньшим и нисколько не большим, чем в том
случае, если это все увидят. Ибо [в этом случае] вред причиняется не вследствие мнения
людей, но поистине. Вообще же рассмотрение этих вопросов приводит к выводу, что
многие предписания, признаваемые справедливыми по закону, враждебны природе
человека… Что же касается полезных [вещей], то те из них, которые установлены [в
качестве полезных] законами, суть оковы [для человеческой природы], те же, которые
определены природой, приносят [человеку] свободу… [В поступках, противоречащих
природе], заключается [причина] того, что люди страдают больше, когда можно было бы
меньше страдать, и испытывают меньше удовольствий, когда можно было бы
наслаждаться, и [чувствуют себя] несчастными, когда можно не быть таковыми».

— Антифон / перевод А.О. Маковельского // Антология мировой философии :

в 4 т. Т. 1, ч. 1: Философия древности и средневековья. – Москва : Мысль,
1969. – С. 320-321[10]
«Тех, которые происходят от знатных родителей, мы уважаем и чтим, тех же, которые не
из знатного дома, мы не уважаем и не почитаем. В этом мы поступаем по отношению друг
к другу как варвары, потому что по природе мы все во всех отношениях равны, притом
[одинаково] и варвары, и эллины. [Здесь] уместно обратить внимание на то, что у всех
людей нужды от природы одинаковы… И в самом деле, мы все [одинаково] дышим
воздухом – через рот и нос, и едим мы все [одинаково] – при помощи рук».

— Антифон / перевод А.О. Маковельского // Антология мировой философии :

в 4 т. Т. 1, ч. 1: Философия древности и средневековья. – Москва : Мысль,
1969. – С. 321
«Закопаем в землю семя или черенок оливы – продукт природы, – и вырастет олива;
закопаем семя лавра, и вырастет лавр. А теперь попробуем закопать в землю скамью,
продукт человеческого искусства. Допустим, что наш черенок оживет и даст ростки – что
же вырастет? Скамья? Конечно, нет. Вырастет дерево – то, чем являлась скамья по
природе – олива, лавр и т.п. Итак, сущность, приданная вещи человеческим творчеством
или постановлениями, – признак случайный и преходящий; настоящей же и постоянной
сущностью является природа вещи» (перевод С.Я. Лурье).

— Лурье, С. Я. Антифон — творец древнейшей анархической системы / Вступ.

ст. Д. И. Рублёва. Изд. 2-е, доп. — М.: Книжный дом «ЛИБРОКОМ», 2009. — С.
57