FR MG Curs Analiza Economica-Financiara PDF

UNIVERSITATEA
„CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”
- PITEŞTI -
Prof. univ. dr. Marius Gust Lect. univ. dr. Geanina Tudose
ANALIZĂ
ECONOMICĂ-FINANCIARĂ
- CURS APLICATIV -
- 2013 -
CUPRINS
I. INFORMAłII GENERALE
a) Date de identificare a cursului..............................................................................5
b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare ...................................................................5
c) Descrierea cursului................................................................................................5
d) CompetenŃe............................................................................................................6
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului ...........................................................6
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs ...................................................6
g) Materiale bibliografice..........................................................................................6
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs ....................................................7
i) Calendarul cursului ................................................................................................7
j) Politica de evaluare şi notare.................................................................................7
k) Elemente de deontologie academică....................................................................7
l) Strategii de studiu recomandate ............................................................................8
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS

MODULUL A...........................................................................................................9
Bazele teoretice şi metodologice ale analizei economice....................................9
LECłIA 1. Conceptul şi rolul analizei economico-financiare. Tipuri
de analiză economico-financiară. FuncŃiile analizei................10
LECłIA 2. Metodologia analizei economico-financiare ...........................16
MODULUL B........................................................................................................ 29
Analiza potenŃialului firmei ................................................................................ 29
LECłIA 3. Analiza dimensiunii resurselor umane ...................................31
LECłIA 4. Analiza productivităŃii muncii ..............................................34
LECłIA 5. Analiza mijloacelor circulante ..............................................45
LECłIA 6. Analiza mijloacelor fixe.......................................................56
MODULUL C .......................................................................................71
Analiza costurilor ................................................................................................. 71
LECłIA 7. Analiza dinamică şi structurală a cheltuielilor .........................73
LECłIA 8. Analiza cheltuielilor fixe şi variabile .....................................76
LECłIA 9. Analiza cheltuielilor cu salariile ............................................87
LECłIA 10. Analiza cheltuielilor de transport şi de stocare ......................95
MODULUL D...................................................................................................... 106
Analiza activităŃii de comercializare ............................................................... 106
LECłIA 11. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri. Analiza
cotei de piaŃă. Analiza calităŃii...........................................108
LECłIA 12. Analiza factorială a cifrei de afaceri şi a corelaŃiei preŃ-cantitate ..114
MODULUL E...................................................................................................... 122
Analiza rentabilităŃii .......................................................................................... 122
LECłIA 13. Analiza rezultatului întreprinderii ......................................124
LECłIA 14. Analiza ratelor de rentabilitate ..........................................137
3
4
I. INFORMAłII GENERALE
a) Date de identificare a cursului
semestrul V nr. credite 9
a. formativă
Categoria DS
(DF - fundamentală, DS - specialitate, DC-complementară)
disciplinei
b. opŃionalitate
DO
(DO - obligatorie, DA - la alegere, DF - facultativă)
Numărul orelor de C/SI S/L/P
activităŃi didactice 28 28
Prof. univ. dr. Marius Gust
Conf. univ. dr. Sebastian Ene
Colectivul
Lect. univ. dr. Geanina Tudose
disciplinei:
Asist. univ. drd. Marin Popescu
b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare

Cursul de Analiză economică financiară nu este condiŃionat de promovarea
niciunui examen din anii anteriori, însă cunoştinŃele dobândite prin aprofundarea
disciplinelor de Teorie economică, Contabilitate, FinanŃe, Statistică, Management,
Marketing, Tehnici bancare, Monedă, PieŃe de capital, etc. sporesc considerabil
accesibilitatea temelor pe care le propunem.
c) Descrierea cursului
Cursul de „Analiză economică–financiară” îşi propune formarea la viitorii
economişti a deprinderilor necesare interpretării corecte a proceselor microeconomice,
să cuantifice cât mai exact fenomenele economiei de piaŃă contemporane.
Beneficiariii cursului vor găsi în acesta căile de analiză, cuantificare şi interpretare
corectă a fenomenelor economice atât de complexe din economia contemporană.
Cursul prezintă şi aprofundează problemele de conŃinut vizând baza
teoretico-metodică a analizei economice, după care analiza este orientată în trei
mari direcŃii: potenŃialul intern al întreprinderii, gestiunea consumurilor din firmă
şi echilibrele financiare. Lucrarea mai abordează probleme precum: rentabilitatea
în condiŃii de risc, performanŃele comerciale, criteriile de apreciere a calităŃii
activităŃii economice contemporane.
Cursul se distinge prin folosirea instrumentarului modern de analiză, a aparatului
statistico-matematic care este omniprezent în toate capitolele lucrării. Sunt folosite
frecvent, ca instrumentar de analiză, graficele, tabelele, schemele etc., ceea ce conferă
un plus de rigurozitate dar şi de accesibilitate acestui material deosebit de complex.
Pe această bază devine posibil ca aprecierile şi evaluările asupra
întreprinderilor româneşti să nu se mai facă în mod superficial aşa cum, din păcate,
s-a întâmplat de multe ori în practica economică românească, inclusiv în procesul
privatizării.
5
d) CompetenŃe
Cursul de “Analiză economică-financiară”, înarmează studenŃii cu concepte şi
metode de analiză a societăŃilor comerciale în vederea optimizării deciziilor de
funcŃionare a acestora în condiŃiile economiei de piaŃă. Prin conceptele şi tehnicile sale
disciplina “Analiză economică-financiară” este organic integrată în sistemul conducerii
întreprinderilor indiferent de forma de organizare a acestora şi contribuind, astfel, la
realizarea scopului fundamental ala activităŃii lor: creşterea performanŃelor economice
şi financiare. Cu ajutorul tehnicilor proprii disciplinei “Analiză economică-financiară”
se stabileşte diagnosticul şi strategia întreprinderii.
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului
Cursul este structurat pe cinci module:
Modulul A. Bazele teoretice şi metodologice ale analizei economice
LecŃia 1. Conceptul şi rolul analizei economico-financiare. Tipuri de analiză
economico – financiară. FuncŃiile analizei
LecŃia 2. Metodologia analizei economico – financiare
Modulul B. Analiza potenŃialului firmei
LecŃia 3. Analiza dimensiunii resurselor umane
LecŃia 4. Analiza productivităŃii muncii
LecŃia 5. Analiza mijloacelor circulante
LecŃia 6. Analiza mijloacelor fixe
Modulul C. Analiza costurilor firmelor
LecŃia 7. Tipologia cheltuielilor. Analiza dinamică şi structurală a
cheltuielilor
LecŃia 8. Analiza cheltuielilor fixe şi variabile
LecŃia 9. Analiza cheltuielilor cu salariile
LecŃia 10. Analiza cheltuielilor de transport şi a cheltuielilor de stocare
Modulul D. Analiza activităŃii de comercializare
LecŃia 11. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri. Analiza cotei de
piaŃă. Analiza calităŃii
LecŃia 12. Analiza factorială a cifrei de afaceri şi a corelaŃiei preŃ – cantitate
Modulul E. Analiza rentabilităŃii
LecŃia 13. Analiza rezultatului întreprinderii
LecŃia 14. Analiza ratelor de rentabilitate
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs
Acest silabus a fost elaborat pentru a uşura ”munca” studentului în
parcurgerea cursului de „Analiză economică-financiară”. Parcurgerea cursului
presupune atât activităŃi obligatorii cât şi facultative din partea studentului, în
funcŃie de cuprinsul fiecărui modul – acest lucru va fi precizat mai explicit la
sfârşitul modulelor. ActivităŃile facultative constau în activităŃi tutoriale, consultaŃii
on-line şi faŃă în faŃă; activităŃile obligatorii presupun prezenŃa studentului la sediul
UniversităŃii „Constantin Brâncoveanu”.
g) Materiale bibliografice
a. de bază:
1. Enache Elena, Gust Marius s.a.m.d. - Analiză economico- financiară, Ed.
“IndependenŃa economică”, 2009
6
b. facultativă:
1. Cojocaru C. (coord.) - Analiza economico - financiară, Ed. “Economică”,
Bucureşti, 2004
2. Gheorghiu Al. - Analiză economico- financiară la nivel microeconomic,
Ed. “Economică”, Bucureşti, 2004
3. Gust Marius (coord.) - Analiză economico- financiară, Ed. “IndependenŃa
economică”, 2003
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs
Se recomandă utilizarea următoarelor materiale, instrumente şi echipamente:
- în cazul studiului individual studentului îi este necesar suportul de curs,
manualul şi un calculator de birou. Se poate utiliza şi un calculator cu legătură
internet pentru accesarea suportul de curs;
- pentru desfăşurarea în condiŃii optime a activităŃilor de seminar sunt necesare:
laptop (asigurat de facultate); videoproiector (asigurat de facultate).
i) Calendarul cursului
Studentul de la frecvenŃă redusă ca studia individual suportul de curs,
manualul, urmând ca activităŃile aplicative, cum este seminarul la disciplina
Analiză economico - financiară va avea loc la sediul UniversităŃii “Constantin
Brâncoveanu” unde vor fi seminarizate modulele cursului. Calendarul activităŃilor
este înmânat studenŃilor la începutul fiecărui semestru.
j) Politica de evaluare şi notare
Evaluarea studenŃilor se va realiza printr-un examen examen scris în
sesiunea de examene din modulele cursului, notă care va avea o pondere de 50%
din nota finală, precum şi din nota primită pentru activităŃile realizate în timpul
semestrului cu pondere de 50%.
Forma de evaluare: Examen scris puncte %
Stabilirea - punctajul de la examen 5 50
notei finale - punctajul din timpul semestrului 5 50
Evaluarea - un test pe parcursul semestrului – la seminar 1 10
activităŃii - minim un răspuns în cadrul seminarului 1,5 15
din timpul - predarea proiectului individual – la curs 1,5 15
semestrului - frecvenŃă 1 10
k) Elemente de deontologie academică

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
• orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată conform
reglementărilor în vigoare;
• rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin comunicare directă
după corectarea lucrărilor şi prin afişare la sediul UniversităŃii “Constantin
Brâncoveanu” în maxim 48 ore de la examen;
• contestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor
iar soluŃionarea lor nu va depăşi 48 de ore de la momentul depunerii.
7
l) Strategii de studiu recomandate
Schema modului de lucru recomandat de cadrele didactice care funcŃionează
la această disciplină pentru parcurgerea cursului de ceste următoarea:
1. ParcurgeŃi cu atenŃie modulele cursului, bibliografia obligatorie şi
informaŃiile suplimentare primite cu ocazia activităŃilor de seminar

2. LocalizaŃi în text conceptele şi cuvintele cheie.

3. RăspundeŃi la întrebările recapitulative sub forma unor expuneri verbale
sau în scris.

4. RealizaŃi testele de autoevaluare şi temele de control, fără a apela la
răspunsuri. EvaluaŃi răspunsurile şi reluaŃi documentarea pe baza silabusului şi al
bibliografiei suplimentare.

5. RezolvaŃi aplicaŃiile, studiile de caz şi exerciŃiile consemnate cu ocazia
activităŃilor aplicative.

6. Vă documentaŃi pentru examen.
8
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS
MODULUL A
Bazele teoretice şi metodologice ale analizei economice
Introducere
În actualul context economic se manifestă nevoia constantă de a aprecia
performanŃele şi potenŃialul unei activităŃi indiferent de nivelul şi domeniul la care
se manifestă, de a compara cu ceva considerat de „referinŃă” la un moment dat, de
a defini priorităŃile şi modul de acŃiune al conducerii firmei. De aceea, apare ca o
necesitate şi utilitate, în acelaşi timp, analiza economico-financiară.
Analiza economico – financiară este o ştiinŃă care, utilizând concepte, metode şi
instrumente cercetează şi interpretează activitatea economică şi financiară a unei
întreprinderi, la un moment dat. Efectuează cercetarea de la simplu la complex, descoperind
conexiunile sistemice şi cauzele, pentru a afla factorii cauzali, condiŃii care au influenŃat
pozitiv/favorabil sau negativ/nefavorabil evoluŃia activităŃii sistemului economic.
Managementul ştiinŃific presupune îndeplinirea tuturor funcŃiilor acestuia, de la
definirea obiectivelor strategice şi pe termen scurt, până la cea de control permanent şi
preventiv a îndeplinirii scopurilor propuse. Controlul rezultatelor obŃinute şi al
activităŃii desfăşurate se îndeplineşte prin intermediul analizei economico-financiare.
Rezultatele analizei economico-financiare sunt fundament al tuturor
activităŃilor şi funcŃiilor întreprinderii.
Analiza economico-financiară este un instrument al centrelor de decizie prin
care se apreciază, cercetează, şi se găsesc rezervele interne necesare pentru obŃinerea
unei eficienŃe economico-sociale şi ecologice, în condiŃiile pieŃei concurenŃiale.
Obiective
- Conceptul de analiză economico-financiară;
- Utilizatorii jocului social ai analizei economico-financiare;
- Tipuri de analiză economico-financiară;
- Metodele analizei economico-financiare de determinare ale modelului de
analiză: metode calitative;
- Metodele analizei economico-financiare de determinare a variaŃiei
fenonomenului economico-financiar analizat: metode cantitative.
Fond de timp:
4 ore studiu individual şi 4 ore activitate de seminar
Ritmul de studiu:
Temele şi lecŃiile noi sunt expuse în conexiune cu vechile cunoştinŃe. Ele
sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă urmărindu-se
respectarea întocmai a acesteia.
Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie pe săptămână.
Timpul recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu pauză
de 10 minute.
9
Cuvinte cheie:
Conceptul de analiză economico-financiară; accepŃiunile analizei
economico-financiare; tipuri de analiză economico-financiară; utilizatorii analizei
economico-financiare; descompunerea şi diviziunea; comparaŃia; gruparea; metoda
balanŃei; metoda substituirilor în lanŃ; indicatri marginali; indicatorii de eficienŃă.
Recomandări privind studiul:
Însuşirea aspectelor teoretice presupune studiul individual al prezentului
material şi a bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs reprezentând numai
un ghid pentru sistematizarea materialului.
Se recomandă ca la început să se abordeze subiectele grele, să se grupeze
subiectele în funcŃie de similitudine, iar după înŃelegerea chestiunilor teoretice să se
treacă la rezolvarea aplicaŃiilor şi studiilor de caz. Pentru a întâmpina transferul
negativ se vor lua pauze mai mari la trecerea spre alte subiecte neînrudite.
De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul anilor
de studiu la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi mai aduce aminte de aspectele
respective este necesară recitirea suportului de curs de la disciplina în cauză.
LECłIA 1. Conceptul şi rolul analizei economico-financiare. Tipuri de

analiză economico-financiară. FuncŃiile analizei
Conceptul şi rolul analizei economico-financiare

Analiza economico-financiară este acea ştiinŃă economică prin care se
încearcă oferirea de soluŃii la întrebarea „Se obŃine un câştig înalt şi durabil din
resursele utilizate ?”. Economiştii au drept răspuns „optimul lui Pareto”1.
Analiza, în general, înseamnă descompunerea unui întreg sau a unui fenomen în
elementele sale constructive pentru ca prin metode specifice să fie studiate în esenŃa lor.
Analiza presupune cunoaşterea în detalii a fenomenelor, stabilirea relaŃiilor
cauză-efect şi factorii care le generează.
Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici şi
instrumente care asigură tratarea informaŃiilor interne şi externe, în vederea
formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaŃia unui agent economic, la
nivelul şi calitatea performanŃelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurenŃial
extrem de dinamic2.
Definim analiza ca fiind activitatea destinată cu precădere diagnosticării
activităŃii unei întreprinderi ca subsistem particular inclus într-un sistem economic
general, precum şi importanŃa fiecărui element sau factor de acŃiune. Se pot aprecia
structura utilităŃilor, a resurselor precum şi eficienŃa folosirii acestora; de
asemenea, se urmăresc echilibrele financiare de bază într-o întreprindere.
Conceptual, analiza are trei accepŃiuni:
1
J. Généraux, „Economie politică: Macroeconomie”, Ed. All, Bucureşti, 2000, pag. 23
2
M Niculescu, „Diagnostic global strategic ”, Vol.1, „Diagnostic economic” , Ed.
Economică, Bucureşti, 2003, pag. 22
10
- ştiinŃifică - este ştiinŃa al cărui obiect de activitate îl reprezintă economia
unei firme;
- activitate practică - se desfăşoară în toate unităŃile economice, realizându-se
fie în compartimentele specializate, fie la nivelul compartimentului financiar-contabil;
- activitate de cercetare - caută noi variante de optimizare a gestiunii
economico-financiare a firmei.
În oricare dintre aceste accepŃiuni nu trebuie neglijate aspectele particulare:
• Fenomenele analizate sunt complexe, această complexitate rezultând din
două aspecte: aceeaşi cauză poate genera o multitudine de efecte; acelaşi efect
poate fi rezultatul mai multor cauze;
• Fenomenele prezintă o latură calitativă şi una cantitativă;
• În economie primează analizele de tip calitativ ca urmare a faptului că o bună
parte a fenomenelor economice se pot modela cu ajutorul modelelor matematice;
• Puterea de abstracŃie a cercetătorului, gradul de cunoaştere a legităŃilor
economice, gradul de apreciere a realităŃii economice sunt esenŃiale pentru
înŃelegerea lor şi pentru desprinderea tendinŃelor;
• În analiză poate avea o oarecare influenŃă latura umană, subiectivă;
• În analiză (economică şi financiară) nu ne putem baza pe experimente de
laborator.
Necesitatea analizei decurge din următoarele:
1. Analiza ajută la cunoaşterea realităŃii obiective şi la interpretarea acesteia;
2. Analiza pune la dispoziŃia managementului informaŃiile necesare pentru
înŃelegerea evoluŃiei trecute a rezultatelor firmei, pentru cunoaşterea factorilor care
au influenŃat-o;
3. Analiza apreciază obiectiv eficienŃa alocării şi utilizării resurselor interne
ale unei firme;
4. Analiza contribuie la fundamentarea programelor de activitate ale unei firme;
5. Analiza identifică rezervele interne şi modalităŃile de îmbunătăŃire a
performanŃelor unei firme.
Cercetările şi aprecierile realizate cu ajutorul analizei economico-financiare
sunt utile diferiŃilor participanŃi la jocul economico-social (vezi fig.1.1).
Tipuri de analiză economico - financiară
Considerăm utilă o clasificare a multiplelor tipuri de analize, pe baza unor
criterii, deoarece deciziile pot fi direcŃionate şi fundamentate în raport de laturile,
cerinŃele sau segmentele analizate.
a) După raportul între momentul în care se efectuează analiza şi
momentul desfăşurării fenomenului, există:
1) Analiză post-factum (postoperatorie sau retrospectivă) – priveşte trecutul şi
prezentul. Analiza prezentului, numindu-se analiză curentă, cercetează gradul de realizare a
obiectivelor propuse anterior, bazându-se pe variabile cunoscute, certe. Studiază o singură
variantă a fenomenului – varianta de execuŃie şi prevalează legăturile de tip funcŃional;
2) Analiză previzională (prospectivă) – priveşte viitorul şi presupune
determinarea evoluŃiei viitoare a unui fenomen pe baza cercetării factorilor şi
11
acŃiunilor în perspectivă. Se bazează pe variabile presupuse, incerte. Studiază mai
multe variante ale fenomenului şi chiar este util, necesar să fie aşa, deoarece analiza
previzională este o etapă premergătoare, hotărâtoare în elaborarea strategiei firmei, în
stabilirea obiectivelor viitoare. O firmă nu se mai poate angaja astăzi într-o activitate
fără scenarii şi calcule ale investiŃiei;
b) După nivelul la care se realizează, cunoaştem:
1) Analiză microeconomică – are loc la nivelul firmei considerată ca un sistem.
Studiază comportamentul firmei şi rezultatele obŃinute de aceasta, scoate în evidenŃă
factorii care determină orientarea în investirea capitalului, în utilizarea resurselor;
2) Analiză macroeconomică – are loc la nivelul ramurii de activitate,
sectorului (numită şi analiză mezoeconomică) sau a întregii economii naŃionale,
operând cu indicatori globali şi mărimi agregate (produs intern brut; rata medie de
rentabilitate a sectorului);
c) După latura fundamentală a cunoaşterii pe care o urmărim, se întâlneşte:
1) Analiză calitativă – studiază esenŃa fenomenului, însuşirile sale de bază,
factorii care îl determină. Apelează la modele cibernetice, devansează analiza
cantitativă, mai ales astăzi când experienŃa a dovedit că multe soluŃii matematice
nu au putut fi aplicate datorită unor vicii de modelare apărute dintr-o insuficientă
apreciere calitativă;
2) Analiză cantitativă – asigură cu metode specifice măsurarea acŃiunii
diferiŃilor factori asupra rezultatelor. Se exprimă prin greutate, suprafaŃă, volum,
număr, durată, apelând la modele matematice;
d) După modul de urmărire în timp a fenomenelor, există:
1) Analiză statică – studiază fenomenul la un moment dat. Ideea de „static”
nu este legată de natura fenomenului, ci de modul de efectuare a analizei. Prin
natura lor, fenomenele nu pot fi statice;
2) Analiză dinamică – relevă poziŃia fenomenului într-un şir de momente date
(ani, luni, trimestre, decade, zile), surprinzându-l în schimbare, scoŃând în evidenŃă
succesiunea poziŃiilor ocupate de fenomen;
12
Fig. nr. 1.1.
Utilizatorii cercetării analizei economico-financiare
Agregarea datelor
economico-financiare
pentru a controla
Capitalul investit. - AcŃionarii - Guvernul realizarea strategiilor de
INVESTITORII:
dezvoltare economice
şi stabilirea politicilor
STATUL:
economice viitoare.
Aprecierea factorilor
- Investitorii
Din perspectiva capacităŃii de plată a - FinanŃele care acŃionează
în ÎNTREPRINDEREA
ratei şi dobânzii. Publice asupra veniturilor
obligaŃiuni ANALIZATĂ bugetare.
Managerii sunt preocupaŃi de
- InstituŃiile Cunoaşterea creatorilor
Capacitatea de rambursare a datoriilor. calitatea rezultatelor economico- - AutorităŃile
financiare de plus valoare şi
financiare (prin comparaŃia cu media locale
Capitalul investit. resurse financiare.
sectorului şi faŃă de concurenŃă) în
PARTENERII DE AFACERI:
- SalariaŃii vederea stabilirii demersului din - Camerele de Oferă informaŃia
Securitatea locului de muncă. ComerŃ şi tuturor partenerilor
ALłI UTILIZATORI:
viitorul apropiat şi a celui strategic.
Industrie jocului economic.
SusŃine ramurile pe
- AsociaŃiile
Starea financiară şi viitorul afacerii. - Furnizorii care le reprezintă în
comerciale
relaŃiile cu terŃii.
Oferta
Starea financiară din perspectiva
- Firmele de informaŃională în
ritmicităŃii aprovizionării, calităŃii
- ClienŃii consultanŃă şi vederea plasării
produselor, diversificarea şi îmbunătăŃirea
agenŃiile de rating unor resurse
calităŃii produselor.
financiare.
13
e) După orizontul de timp în care se cercetează fenomenul, analiza poate fi:
1) Analiză pe termen scurt – până la un an, utilizată frecvent de
managementul operativ, intern;
2) Analiză pe termen lung – mai mult de un an, implicată în diagnosticul şi
deciziile strategice ale conducerii firmei;
f) După frecvenŃa acesteia se poate efectua:
1) Analiză periodică – la anumite intervale de timp, ca de exemplu analiza
pe baza situaŃiilor financiare anuale;
2) Analiză curentă – urmăreşte în mod operativ desfăşurarea fenomenului;
3) Analiză expresă – solicitată de apariŃia unei situaŃii, de exemplu o abatere
semnificativă de la evoluŃia normală a unui fenomen;
g) După obiectivul analizat, există:
1) Analiză pe unităŃi organizatorice (firme, sisteme, concerne, corporaŃii, holdinguri);
2) Analiză pe problemă (analiza cifrei de afaceri, analiza rentabilităŃii,
analiza riscurilor);
h) După criteriile de studiere a fenomenelor, există:
1) Analiză economică vizează cercetarea utilizării, alocării, consumării factorilor
de producŃie; eficienŃa utilizării factorilor de producŃie în strânsă concordanŃă cu eficienŃa
cheltuielilor întreprinderii;
2) Analiză financiară urmăreşte nivelul şi dinamica rezultatelor
economico-financiare în corelaŃie cu analiza riscului asumat;
3) Analiză tehnico – economică, unde se pot realiza diverse combinări a unor
tipuri de analiză, fiind posibile chiar analize socio-economice, ecologico-economice;
i) După poziŃia analistului (sau locul unde are loc analiza), se practică:
1) Analiză internă – are loc în cadrul firmei şi se realizează de angajaŃi la
ordinul conducerii;
2) Analiză externă – are loc în afara firmei şi se realizează de parteneri ai firmei
(organe de control, bănci, potenŃiali investitori, tribunale, firme de consultanŃă) care îşi
vor forma o opinie despre situaŃia economico – financiară a firmei.
Ambele tipuri se bazează pe documente contabile de sinteză. BilanŃul
reflectă situaŃia financiară la un moment dat, iar contul de profit şi pierdere
sintetizează fluxurile economice şi financiare, în perioada considerată;
j) După finalitatea analizei, există:
1) Analiză global - strategică – identifică punctele forte şi punctele slabe ale
firmei şi ajută la coordonarea activităŃii interne cu avantajele şi pericolele din
mediul extern. Are trei dimensiuni: de cunoaştere, de explicare, de presiune;
2) Analiză funcŃională – investighează funcŃii concrete ale firmei, laturi ale
activităŃii sale pentru a soluŃiona probleme specifice;
k) După circumstanŃele în care se realizează, există:
1) Analiză în condiŃii de criză – identifică dificultăŃile, cauzele acestora,
precum şi măsurile de corecŃie cele mai potrivite;
2) Analiză în context de dezvoltare internă şi/sau externă – se încadrează în
procedura generală de control permanent al activităŃii cu scopul ameliorării şi
îmbunătăŃirii rezultatelor sau al identificării unor riscuri.
14
FuncŃiile analizei
ImportanŃa analizei economico-financiare pentru ştiinŃa financiară rezultă şi
din funcŃiile acesteia. Astfel, analiza economico-financiară are următoarele funcŃii:
• funcŃia informaŃională prin care centrul de decizie este informat cu
privire la situaŃia economico – financiară, la poziŃionări în comparaŃie cu
standardele sau cu alte baze de comparaŃie, la nivelul concurenŃei;
• funcŃia de fundamentare a deciziei pe criterii de eficienŃă, atât în
condiŃiile unor funcŃiuni reale (în stadiul de execuŃie), cât şi în cel de analiză a
potenŃialului corelat cu cererea de produse;
• funcŃia de diagnoză şi reglare;
• funcŃia de identificare şi mobilizare a rezervelor interne;
• funcŃia de conexiune cu mediul extern care presupune analiza relaŃiilor directe
sau indirecte ce se stabilesc cu diferiŃi parteneri: furnizori, clienŃi, organisme publice,
bănci, burse, mediul economic, social, politic, legislativ, cultural.
FuncŃia de diagnoză şi reglare. Diagnoza presupune cercetarea stării
sistemului (întreprinderii) sub raport structural şi funcŃional.
Orice sistem este dirijat în mod constant spre realizarea unor obiective
caracterizate în timp şi spaŃiu. În acest sens sunt mobilizate toate resursele interne prin
adaptare permanentă la variabilele mediului.
Realizarea faptică a diagnosticului presupune:
• identificarea elementelor componente ale fenomenului cercetat şi a
factorilor ce-l generează (interni şi externi);
• stabilirea relaŃiilor de cauzalitate dintre fenomen, elemente şi factori;
• cuantificarea, în măsura în care este posibil, a acŃiunii factorilor asupra
fenomenului cercetat;
• separarea factorilor cu acŃiune pozitivă de cei negativi;
• stabilirea rezervelor concrete de îmbunătăŃire a rezultatelor obŃinute;
• stabilirea măsurilor ce se impun pentru mobilizarea faptică a acestor rezerve.
FuncŃia de identificare a rezervelor interne-obiectul analizei. Prin rezerve
interne se înŃelege posibilitatea de îmbunătăŃire a rezultatelor firmei, acestea obŃinându-se
practic prin diferenŃa între rezultatul obŃinut şi posibilităŃile reale ale firmei.
În practica economică există o mare varietate de rezerve, care ar putea fi
structurate astfel:
După gradul de cunoaştere: rezerve certe, rezerve potenŃiale;
După caracterul lor: rezerve legate de utilizarea intensivă a factorilor de
producŃie şi rezerve legate de utilizarea extensivă a factorilor de producŃie: muncă,
capital, pământ;
În funcŃie de ciclul de activitate sunt rezerve specifice ciclului de: investiŃii,
exploatare (aprovizionare, stocare, desfacere), finanŃare (investiŃii, exploatare);
După baza de calcul folosită deosebim: rezerve faŃă de programele de
activitate, rezerve faŃă de media pe ramură, rezerve faŃă de firmele concurente.
Obiectivul analizei îl constituie investigarea completă, post-factum şi
prospectivă a activităŃii, a rezultatelor firmei în realizarea asigurării unei
funcŃionări eficiente. În acest cadru, analiza urmăreşte realizarea şi modul de
15
desfăşurare a principalelor activităŃi ale firmei. Analiza este o etapă în studierea
mediului economic şi concurenŃial. Aceasta are ca obiect identificarea poziŃiei
firmei pe piaŃă şi avantajele pe care aceasta le are faŃă de concurenŃi. Analiza îşi
propune şi cuantificarea rezervelor neutilizate de firmă.
Realizarea performanŃelor economico-financiare este condiŃionată de
dimensiunea, structura, starea şi calitatea resurselor umane şi materiale. Cum orice
activitate este consumatoare de resurse, rezultă că analiza investighează costurile
activităŃii economice pe total şi pe elemente structurale, pentru a stabili
posibilitatea de realizare a unei activităŃi eficiente cu costuri cât mai mici.
Un domeniu distinct al analizei îl constituie sistemul financiar al unei firme.
Astfel, analiza abordează aspecte privind: rentabilitatea în mărime absolută şi
relativă, valoare şi structură patrimonială a unei firme, riscul de exploatare,
financiar şi de faliment.
LECłIA 2. Metodologia analizei economico-financiare
Metodologia include metodele, procedeele şi tehnicile de analiză şi reprezintă un

instrument absolut necesar managementului în asigurarea funcŃionării firmei.
În analiză există atât metode, procedee şi tehnici specifice, cât şi
împrumutate de la alte ştiinŃe. Deoarece se întâlnesc în număr foarte mare, pentru
studiu sunt grupate conform figurii numărul 1.2.
Fig. nr. 1.2.
Metodele analizei economico-financiare
ConcordanŃei
DiferenŃei
Metode de bază VariaŃiei concomitente
METODE (J. S. Mill) Soldului
CALITATIVE
(după modelul
de analiză
ComparaŃiei
Metode Diviziunii şi descompunerii
complementare Gruparea
Modelarea
Generalizarea
R = a + b; R = a − b; R = a + b − c - metoda balanŃieră
de tip determinist 
R = a × b; R = a ; R = a × b
METODE
CANTITATIVE - metoda iterării
 b c×d - metoda
(după tipul
relaŃiei de determinării izolate
cauzalitate - metoda calculului
de tip probabilist – statistic – metoda corelaŃiei matricial
- metoda indicilor
R = a + bx - metoda calculului
marginal
R = a + bx + cx 2 - metoda ratelor
- metoda ABC
R = a x ; R = xb
a
R=
x
16
Metode de analiză calitative
Acestea stabilesc esenŃa fenomenului prin abstractizări analitice, determină
raporturile de cauzalitate şi condiŃionare care explică geneza, mărimea şi
modificările acestuia. Ajută la construirea modelelor abstracte ale fenomenului.
Cu ajutorul lor se stabilesc atât modelele sintetice de analiză, cât şi detaliile
în construirea modelelor analitice.
Metodele calitative sunt numeroase, dintre acestea enumerăm:
A) ComparaŃia. Presupune stabilirea asemănărilor şi diferenŃelor calitative
dintre două fenomene sau între un fenomen şi o bază de comparaŃie. Se disting mai
multe tipuri de comparaŃii:
- comparaŃii în timp efectuate între rezultatele unei perioade curente
(prognozate, bugetate, realizate), raportate la rezultatele pe una sau mai multe
perioade precedente;
- comparaŃii în spaŃiu efectuate între: rezultatele unor verigi organizatorice interne
comparabile ale firmei; rezultatele firmei analizate şi cele medii pe domenii, ramură,
sector de activitate; rezultatele firmei şi cele ale concurenŃilor acesteia;
- comparaŃii mixte - o combinaŃie între primele două, cu rezultate
semnificative;
- comparaŃii faŃă de un criteriu prestabilit, adică faŃă de planuri, programe,
prognoză, standarde, normative;
- comparaŃii cu caracter special efectuate după alte criterii în afara celor
enumerate mai sus. De regulă, acest tip de comparaŃie se realizează între mai multe
variante de acŃiune, strategii economice, pentru a fi aleasă cea optimă.
CondiŃii esenŃiale pentru aplicarea acestei metode sunt: posibilitatea de a
efectua o comparaŃie (exprimarea tuturor elementelor într-un etalon unic);
determinarea lor după o metodologie unică, precum şi determinarea conŃinutului;
B) Diviziunea şi descompunerea rezultatelor
Se referă la descompunerea rezultatelor până la cele mai simple elemente
componente pentru asigurarea profunzimii analizei şi stabilirea contribuŃiei fiecăruia la
modificarea totală a fenomenului studiat.
Diviziunea în timp permite urmărirea variaŃiei în timp a fenomenelor economico-
financiare, evidenŃierea abaterilor fie de la o tendinŃă generală stabilită pentru o perioadă
de timp mai îndelungată (5-7 ani), fie de la ritmicitatea proiectată pe diviziuni de timp în
cadrul anului (semestru, trimestru, luni). De exemplu, se are în vedere ritmicitatea
producŃiei, ritmicitatea vânzărilor şi încasărilor pe zile, pe decade, pe luni etc.
De asemenea, există diviziuni în spaŃiu, care urmăresc fenomenele pe locuri
de formare şi dezvoltare, sesizează structurile organizatorice ale unităŃii unde
fenomenele investigate au înregistrat variaŃii pozitive sau negative faŃă de criteriul
prestabilit. Se poate realiza divizarea până la aportul fiecărui loc de muncă;
Pentru exemplificare se alege o societate ce comercializează electrocasnice
cu cifra de afaceri de 1.450.000 lei în anul curent. Această valoare nu este
suficientă pentru o apreciere pertinentă, mai ales că firma vinde mai multe
produse, în mai multe zone geografice, cât şi centre comerciale. Astfel apare
necesitatea descompunerii cifrei de afaceri după cum urmează:
17
Nr. Zonă Cifra de afeceri (lei)
Produs
crt. comercială N N+1 N+2
Televizoare 20.000 100.000 100.000
1. Brăila
combine frigorifice 130.000 200.000 150.000
Televizoare 25.000 150.000 250.000
aspiratoare 10.000 100.000 100.000
2. GalaŃi combine frigorifice 150.000 300.000 250.000
Aparate de aer
105.000 300.000 400.000
condiŃionat
Aparate de aer
3. Tulcea 110.000 100.000 200.000
condiŃionat
4. Total 550.000 1.250.000 1.450.000
Cercetarea pe aceste diviziuni permite înŃelegerea dinamicii cifrei de
afaceri, nu numai per total, dar şi participarea ficărei zone comerciale şi fiecărei
categorii de produse la nivelul şi evoluŃia crescătoare a rezultatului comercial.
C) Gruparea se bazează pe împărŃirea unui fenomen în grupe relativ
omogene, după una sau mai multe caracteristici alese în funcŃie de scopul cercetării şi
particularităŃile fenomenului cercetat. De exemplu, în analiza resurselor umane se
folosesc mai multe criterii de grupare: modalităŃi de formare profesională, forme de
perfecŃionare profesională, pe categorii de personal, după vârstă, după vechime etc.
Se utilizează preponderent în analiza potenŃialului uman şi a situaŃiei financiare;
D) Modelarea este o reprezentare simplificată a realităŃii. Se folosesc mai
multe tipuri de modele:
• Modele imitative (modele materiale), în care proprietăŃile fenomenului se
exprimă prin ele însele, dar la altă scară: hărŃi, machete;
• Modele analitice sunt reprezentarea unor proprietăŃi cu ajutorul altora
(ex.: diagrame, grafice);
• Modele simbolice – reprezentarea unor proprietăŃi prin simboluri (ex.:
litere, cifre), care se regăsesc în formulele matematice.
În analiza economico-financiară prevalează modelele simbolice, care pot fi:
n
- modele aditive - ex.: mi
=n
Mi +n Ai ;
- model balanŃier - ex.: Sf = Si + I – E ;

CA
- modele de corelaŃie - ex.: W = ;
Ns
- modele multiplicative - ex.: CA = NS×S×Z×WZ;
- modelul mixt (combinat) între operaŃiile matematice

 ex. : R =
∆
C−N( );
 100 
E) Generalizarea sau evaluarea rezultatelor
Se referă la reunirea într-un ansamblu coerent a concluziilor ce rezultă din
studiul factorial-cauzal al fenomenelor. Aceasta redă esenŃa atât de necesară pentru
procesul decizional.
18
Metode de analiză cantitative
Cele mai cunoscute şi aplicate metode cantitative sunt:
1. Metoda balanŃelor se foloseşte pentru măsurarea influenŃei diferitelor
cauze asupra modificării fenomene puse în evidenŃă cu modele aditive, de diferenŃă
sau care le combină pe acestea două.
Măsurarea acŃiunii elementelor componente asupra fenomenului analizat se face
prin simpla diferenŃă dintre valoarea elementului în perioada curentă (1) şi valoarea
acestuia din baza de raportare (0), Ńinând însă cont de semnul algebric cu care este pus
elementul în model.
De exemplu considerăm un fenomen (F) determinat de trei elemente (a, b,
c): F = f (a, b, c)
Considerăm că fenomenul (F) poate fi scris în funcŃie de cele trei elemente
componente (a, b, c), astfel:
F=a+b–c
Calculul modificării fenomenului analizat şi acŃiunea elementelor
componente asupra acestuia se prezintă astfel:
a) modificarea fenomenului analizat
∆F = F1 – F0 = (a1 + b1 – c1) – (a0 + b0 – c0)
b) cuantificarea acŃiunii elementelor componente:
∆F(a) = (a1 + b0 – c0) – (a0 + b0 – c0) = (a1 – a0) ∆F(a) = (a1 – a0)
∆F(b) = (a1 + b1 – c0) – (a1 + b0 – c0) = (b1 – b0) ∆F(b) = (b1 – b0)
∆F(c) = (a1 + b1 – c1) – (a1 + b1 – c0)= – (c1 – c0) ∆F(c) = – (c1 – c0)
Se poate observa că dacă elementele pozitive (cu semnul + în model) scad în
dinamică, determină scăderi ale fenomenului analizat, pe când dacă cele negative
(cu semnul – în model) scad în dinamică, vor determina creşteri ale fenomenului;
2. Metoda substituirii factorilor sau a iterării (a variaŃiei succesive a
factorilor) este utilizată în analizele post-factum, de natură statică. Se aplică în
cazul în care relaŃia dintre variabile este de tip determinist (relaŃia exprimată prin
produs, raport sau mixt).
Analiza substituirii în lanŃ a factorilor respectă următoarele principii:
1. construcŃia modelului, cu alte cuvinte, aşezarea factorilor în relaŃie,
respectă ordinea de condiŃionare economică şi anume: factori cantitativi, factori
structurali, factori calitativi.
2. substituirea se face succesiv, începând cu factorii cantitativi, continuând
cu cei de structură şi apoi cu cei calitativi, pornind de la factorii direcŃi spre cei cu
acŃiune indirectă.
3.un factor odată substituit se menŃine ca atare până la sfârşitul analizei.
Exemple:
a) pentru o relaŃie de tipul R = a×b×c
avem valorile R0 şi R1 şi vom proceda la separarea acŃiunii fiecărui factor a, b, c.
19
∆R = R1 − R0 = a1 × b1 × c1 − a0 × b0 × c 0 ,
unde : ∆R(a ) = a 1 × b0 × c 0 − a0 × b0 × c0 = (a1 − a0 ) × b0 × c 0
∆R (b) = a1 × b1 × c 0 − a1 × b0 × c0 = a 1 (b1 − b0 ) × c 0
∆R (c) = a 1 × b1 × c1 − a1 × b1 × c0 = a1 × b1 (c 1 − c0 )
∆R = ∆R (a) + ∆R (b) + ∆R(c )
pentru produsul de factori sub formă de indici:
R = a×b×c şi IR indicele său,
Stabilim abaterea fenomenului, astfel:
R1 a ×b ×c
IR = × 100 = 1 1 1 × 100
R0 a 0 × b0 × c 0
∆R = I R −100
cu următoarele cuantificări ale acŃiunii factorilor:
a1 × b0 × c0 a ×b ×c
∆IR( a ) = × 100 − 0 0 0 × 100 = I a − 100
a 0 × b0 × c 0 a 0 × b0 × c0
a ×b ×c a ×b ×c I ×I
∆IR( b ) = 1 1 0 × 100 − 1 0 0 × 100 = a b − I a
a0 × b0 × c0 a 0 × b0 × c 0 100
a ×b ×c a ×b ×c I ×I ×I I ×I
∆IR( c ) = 1 1 1 × 100 − 1 1 0 × 100 = a b c − a b
a0 × b0 × c0 a0 × b0 × c0 100 100
a
R=
b) pentru o relaŃie de tipul b există două variante:
1) când factorul cantitativ se află la numărător, în cazul nostru „a”,
a1 a 0
∆R = R1 − R0 = − ;
b1 b0
a1 a 0
∆R (a) = − ;
b0 b0
a1 a1
∆R (b) = − ;
b1 b0
∆R = ∆R (a) + ∆R (b).
Dacă exprimarea este sub formă de indici, avem:
20
Ia  a1 b1 
∆I R = × 100 − 100 =  :  × 100 − 100
Ib  a0 b0 
iar acŃiunea factorilor :
a b  a b 
∆IR( a ) =  1 : 0  × 100 −  0 : 0  × 100 = I a × 100 − 100
 a0 b0   a0 b0 
a b  a b  I
∆IR( b ) =  1 : 1  × 100 −  1 : 0  × 100 = a × 100 − I a
 a 0 b0   a0 b0  Ib
2) Când factorul cantitativ se află la numitor, în cazul nostru „b”,

a1 a0
∆R = R1 − R0 = −
b1 b0
Dacă exprimarea este sub formă de indici, avem:
a b 
∆I R =  1 : 1  × 100 − 100
 a 0 b0 
a b  a b  100 2
∆IR( b ) =  0 : 1  × 100 −  0 : 0  × 100 = − 100
 a0 b0   a0 b0  Ib
a b  a b1  Ia 100 2 100 2
∆IR( a ) =  1 : 1  × 100 −  0 :  × 100 = × 100 − = IR −
 a0 b0   a0 b0  Ib Ib Ib
3. În afara metodei mai sus prezentate, pentru a separa acŃiunea factorilor în
cazul relaŃiilor de proporŃionalitate directă sau inversă, se mai utilizează metoda
determinării izolate a acŃiunii factorilor. Aceasta respectă dintre toate criteriile
de mai sus, doar pe acela care precizează că substituirile se fac succesiv.
Metoda se aplică astfel:
R =a×b×c se ştiu R1 şi R0
∆R = R1 − R0
∆R( a ) = a1 × b0 × c0 − a0 × b0 × c0
∆R( b ) = a0 × b1 × c0 − a0 × b0 × c0
∆R( c ) = a0 × b0 × c1 − a0 × b0 × c0
∆R = ∆R( a ) + ∆R( b ) + ∆R( c ) + r
unde „r” = restul nedescompus în legătură cu care s-au emis diferite ipoteze
de repartizare pe factori.
4. Metoda calculului matricial
Metoda calculului matricial se aplică în cazul relaŃiilor deterministe de tipul:
F = ∑ ai × bi
21
unde:
a – factor cantitativ;
b – factor calitativ.
Se foloseşte, în general, în întreprinderile care comercializează o gamă
variată de produse, pentru măsura acŃiunii factorilor asupra mărimii totale a unor
fenomene, precum: adaosul comercial, cheltuielile, cifra de afaceri, profitul.
Pentru aplicarea acestei metode se impun respectarea următoarelor etape:
• Se constituie matricea factorului cantitativ trecând pe prima linie factorul
cantitativ din baza de comparaŃie, iar pe a doua linie factorul cantitativ din perioada
curentă (realizat);
• Se construieşte matricea factorului calitativ, trecând pe prima coloană
factorul calitativ din baza de comparare, iar pe a doua coloană factorul calitativ
realizat (perioada curentă);
• Se construieşte matricea fenomenului ca produs al celor două matrice;
• Se măsoară influenŃa factorilor.
Prezintă dezavantajul că nu permite separarea influenŃei factorului structural.
InfluenŃa acestuia este cuprinsă în influenŃa volumului fizic;
5. Metoda scorurilor (scoring) este bazată pe analiza discriminantă care
investighează echilibrul financiar, fiind utilizată în special, de bănci. Se
construieşte pe baza unui număr de rate, diferit de la o bancă la alta.
FuncŃia scor se notează Z şi are forma:
Z =ax1 + bx 2 + ........zx n
unde x1 .....xn − ratele implicate în calcul ;
a, b............z - coeficienŃii de ponderare ai fiecărei rate.
Acest scor „Z” arată gradul de vulnerabilitate al firmei şi care este
disfuncŃionalitatea ce poate compromite situaŃia. În practica internaŃională, acest tip
de calcule este foarte apreciat pentru că au un grad înalt de predicŃie.
6. Indicatorii economico-financiari, care exprimă dinamismul fenomenelor,
coeficienŃii de structură, echilibru şi eficienŃă, coeficienŃii de sezonalitate şi de
concentrare, abaterile şi mărimile medii, toate se folosesc frecvent în analiză. Cu
ajutorul lor se determină dinamica unui fenomen, se stabilesc ritmuri şi alte aprecieri.
Din punctul de vedere al asigurării şi utilizării resurselor, deosebim indicatori ai
resurselor atribuite şi ocupate, ai consumului de resurse, ai rezultatului, ai eficienŃei şi cei
privind relaŃia financiară a întreprinderii.
Indicatorii resurselor caracterizează factorii ce concură la realizarea
procesului circuitului mărfurilor. După natura resurselor reflectate indicatorii de
resurse se împart în indicatori ai resurselor umane (cu ajutorul cărora se
caracterizează dimensiunea cantitativă a asigurării cu personal, fundamentarea
necesarului de personal, structura şi calificarea personalului), ai resurselor
materiale (aceştia caracterizează gradul de dotare cu resurse necesare realizării
procesului de producŃie sau circulaŃiei a mărfurilor, dimensiunea, starea, structura
şi eficienŃa folosirii lor), şi cei ai resurselor financiare (ce reflectă sursele de
formare şi principalele destinaŃii ale fondurilor băneşti ale firmei).
22
Indicatorii consumului de resurse reflectă cheltuielile generate de
producerea şi de desfacerea mărfurilor. În programarea şi analiza cheltuielilor se
foloseşte un sistem de indicatori de plan şi operaŃionali, format din suma de
cheltuieli (pe total şi pe general), economiile sau depăşirile de cheltuieli realizate
ca urmare a variaŃiei nivelului relativ.
Indicatorii rezultatelor caracterizează nivelul de realizare a obiectivelor pe
care întreprinderea şi le propune: volumul desfacerilor de mărfuri, volumul
producŃiei, profitul etc.
Alături de indicatorii enumeraŃi anterior, cei de eficienŃă economică ocupă
un loc important în cadrul sistemului.
Indicatorii de eficienŃă presupun compararea eforturilor făcute de
întreprindere cu efectele obŃinute pe seama consumului acestora. Pentru exprimarea
efortului se pot utiliza forŃa de muncă încadrată, fondurile fixe totale sau în
funcŃiune, mijloacele circulante, investiŃiile, resursele consumate (suma
cheltuielilor de circulaŃie, cheltuieli cu munca materială sau cu munca vie).
În activitatea economică, efectele utile au un caracter complex. Dintre
indicatorii care cuantifică efectele menŃionăm: volumul desfacerilor (cifra de
afaceri), producŃia realizată şi vândută, profitul.
Pornind de la structura eforturilor şi efectelor pentru măsurarea eficienŃei
activităŃii comerciale se construiesc indicatori de eficienŃă pe baza cunoaşterii relaŃiilor:
efect-efort, efort-efect, efort-efort, efect-efect.
Indicatori de tip efect/efort, sau efort/efect, fie generali, fie parŃiali, reflectă
eficienŃa folosirii diferitelor componente ale efortului. Prin indicator efect/efect sau
efort/efort se relevă proporŃiile dintre diferitele rezultate, precum şi cele dintre
componentele efortului total.
7. Metoda ratelor (rating). Rata reprezintă un raport între două mărimi
comparabile logico-economice şi care valorează mai mult decât cele două mărimi
evaluate separat.
Interpretarea ratelor necesită prudenŃă, pentru că, în aparenŃă pot arăta o
situaŃie bună, în realitate să ascundă anumite riscuri. Astfel sunt calculate mai ales
acele rate care permit fundamentarea deciziilor de menŃinere şi dezvoltare a unei
firme într-un context concurenŃial. Distingem: rate de structură; rate de gestiune;
rate de echilibru şi rate de eficienŃă;
8. Metoda calculului marginal. Abordarea marginalistă este o analiză statistică,
dar şi analitică, a diferitelor fenomene. Are ca principal scop identificarea posibilităŃilor
de eficientizare (optimizare) a unor factori de producŃie limitaŃi sau costisitori de care
dispune întreprinderea.
Metoda calculului marginal se foloseşte preponderent în analiza costurilor
(în acest caz operându-se cu un indicator numit cost marginal), în analiza
eficienŃei economice a utilizării factorilor de producŃie (indicatorii utilizaŃi sunt:
productivitatea marginală a muncii, productivitatea marginală a capitalului),
precum şi în analiza profitului (folosindu-se indicatorul profit marginal).
Indicatorul marginal va exprima întotdeauna sporul de efect generat de
modificarea cu o unitate a efortului.
23
9. Cercetările operaŃionale:
Cuprind un ansamblu de metode aplicate atunci când în luarea unei decizii
intervin foarte mulŃi factori.
Se cunosc în categoria cercetărilor operaŃionale:
- metode deterministe (programarea liniară, programarea dinamică, teoria
jocurilor, teoria deciziilor, metoda drumului critic);
- metode probabiliste (lanŃurile Markov, teoria firelor de aşteptare, metoda PERT);
- metode stimulative (metoda Monte Carlo, modelul dinamic al simulării gestionare).
Rezumat
Conceptul şi rolul analizei economico-financiare
FuncŃiile analizei economico-financiare
Tipuri de analiză economico-financiară
Metodele calitative ale analizei economico-financiare
Metodele cantitative ale analizei economico-financiare
Bibliografie
Enache Elena, Gust Marius, Tudose Geanina - Analiză economico-
financiară, Ed. “IndependenŃa economică”, 2009, pag. 90 - 148
Întrebări de autoevaluare:
- Cum se defineşte analiza, ca metodă a cunoaşterii realităŃii obiective? Care
sunt accepŃiunile analizei economico-financiare? Care sunt utilizatorii sintezei
obŃinute cu ajutorul analizei economico-financiare? Care sunt funcŃiile analizei
economico-financiare? Ce reprezintă rezervele interrne ale firmei?
- Care sunt metodele de care se foloseşte analiza economico-financiară?
- Care sunt metodele calitative ale analizei economico-financiare? Ce rol
joacă diviziunea şi descompunerea în analiza fenomenelor economico-financiare?
Cum ajută comparaŃia la înŃelegerea fenomenelor economico-financiare? De ce
este necesară gruparea în gestiunea unor resurse ale firmei? La ce foloseşte
modelarea analizei economico-financiare?
- Care sunt metodele cantitaive ale analizei economico-financiare? Care sunt
categoriile mari de metode calitative ale analizei economico-financiare? Când se
apelează la metoda balanŃei? În cazul căror modele de analiză a fenomenelor
economico-financiare se foloseşte metoda substituirilor în lanŃ? Ce reprezintă
indicatorii de eficienŃă şi a ratelor? Cu ce completează analiza calculul marginal?
AplicaŃie rezolvată
Să se cuantifice acŃiunea următorilor factorilor asupra vitezei de rotaŃie a
mijloacelor circulante:
Nr.
Indicatori Simbol P0 P1 %
crt.
1. Sold mediu al activelor circulante (mii lei) 15000 23400 156
S
2. Vânzarea medie zilnică (mii lei) 300 390 130
CA
3. Viteza de rotaŃie (zile) 50 60 120
V
24
V = S / CA unde: S – factor cantitativ şi CA – factor calitativ.
1. modificarea fenomenului analizat: ∆ V = V 1 – V 0 = 60 – 50 = + 10 zile
2. cuantificarea acŃiunii factorilor:
• acŃiunea desfacerilor medii zilnice asupra vitezei de rotaŃie:
∆ V ( CA ) = S 0 − S 0 = 15000 – 15000 = 38,5 – 50 = – 11,5 zile
CA1 CA 0 390 300
• acŃiunea stocurilor medii zilnice asupra vitezei de rotaŃie:
∆ V ( S ) = S 1 − S 0 = 60 – 38,5 = 21,5 zile
CA 1 CA 1
Rezultă că viteza a încetinit. Desfacerea medie zilnică a crescut cu 90 mii lei
şi a determinat o accelerare a vitezei cu 11,5 zile. Creşterea stocului a influenŃat în
sensul încetinirii vitezei cu 21,5 zile.
- modificarea fenomenului analizat:
∆IV = IV – 100 = 120 – 100 = 20% (încetinire a vitezei cu 20%)
- cuantificarea acŃiunii factorilor:
100 2
∆IV (CA) =
2
– 100 = 100 – 100 = 76,9 – 100 = - 23,1%
ID 130
(transpunere în zile: 23,1% × 50 = 11,5 zile)
∆IV (S ) = ∆IV –
2
100 = 120 – 76,9 = 43,1%
ID
Prin metoda prezentată putem calcula acŃiunea unor factori atât la nivelul
unui fenomen simplu, cât şi la nivelul unora complexe, care încorporează factorii
structurali şi care pot avea uneori o influenŃă preponderentă.
Cuantificarea acŃiunii unui factor structural se poate face prin două
procedee specifice:
Procedeul direct se caracterizează prin faptul că factorul structură se separă (se
reflectă) prin intermediul factorului cantitativ.
Ad = CA × C sau Ad = ∑ cai × ci unde: Ad – adaos comercial, CA –
100
vânzare totală, C – cotă medie de adaos comercial la nivelul firmei, ca – cifra de
afaceri pe grupe i, c – cota de adaos pe grupe „i”.
În procedeul indirect structura se reflectă cu ajutorul factorului calitativ.
Orice indicator calitativ mediu, la nivel de întreprindere, reflectă în mod necesar doi
factori: factorul structură şi factorul calitativ, respectiv pe structura implicată în analiză.
CA × ∑ i i
g ×c
Ad = CA× C = 100
100 100
CA
Ad C gi
ci
25
unde:
gi – structura vânzărilor;
ci – cota de adaos pe grupe.
Cuantificarea factorilor în cazul celor două procedee sunt:
Procedeul direct: Procedeul indirect
∆Ad = ( CA 1 × C 0 – CA 0 × C 0) × (1/100) ∆Ad = ( CA 1 × C 0 – CA 1 × C 0) × (1/100)
∆Ad(gi) = (∑ca1 c0 – CA 1 c0) × (1/100) ∆Ad(gi) = ( CA 1 × C R – CA 0 × C 0) × (1/100)
∆Ad(ci) = ( CA 1 × C 1 – ∑d1 c0) × (1/100) ∆Ad(ci) = ( CA 1 × C 1 – CA 1 × C R) × (1/100)
unde: CR - cotă medie recalculată
Măsurarea acŃiunii factorului structural prin metoda substituŃiei
Nr. Produse Vânzare (mii lei) Structura vânzării Cota de adaos
crt. (ca, CA ) (g) (%) Ci, C (%)
P0 P1 P0 P1 P0 P1
1. A 400.000 276.000 50 30 30 30
2. B 240.000 276.000 30 30 20 18
3. C 160.000 368.000 20 40 15 16
TOTAL 800.000 920.000 100 100 24 20.8
Factori care acŃionează asupra adaosului sunt:
• volumul desfacerilor;
• structura desfacerilor;
• cota de adaos comercial.
Procedeul direct se caracterizează prin faptul că structura se reflectă prin
factor cantitativ.
a. modificarea fenomenului analizat:
24
∆Ad = Ad1 – Ad0 = 920.000 × 20,8 – 800.000 × =
100 100
= 191.360 – 192.000 = - 640 mii lei
b. cuantificarea acŃiunii factorilor:
- acŃiunea desfacerilor:
∆Ad ( CA ) = ( CA 1 × C 0 – CA 0 × C 0) × (1/100) = 920.000 × 24 - 800.000
100
24
× = +28.800 mii lei
100
- acŃiunea structurii:
∆Ad (gi) = (D1 ∑ gi × c0 − D1 ∑ gi0 × c0 ) × 

 1 =

 100 
(∑ ca1 co – CA 1 × C 0) × (1/100) =- 27.600 mii lei
26
- acŃiunea cotei de adaos comercial la nivel de produse:
1
∆ Ad (ci) =( CA 1 × Σg1c1 – CA 1× Σg 1c 0 ) × = ( CA 1× C 1 - ∑ ca1×c0)
100
× (1/100) = -1840 mii lei
Procedeul indirect (al cotei medii recalculate) se caracterizează prin aceea că

factorul structură se reflectă prin intermediul factorului calitativ.
a. modificarea fenomenului:
∆ Ad = Ad1 – Ad0 = 191.360 – 192.000 = - 640 mii lei
b. cuantificarea acŃiunii factorilor:
∆Ad ( CA ) = ( CA 1 × C 0 – CA 0 × C 0) × (1/100) =
24 24
= 920.000 × – 800.000 × = +28.800 mii lei
100 100
1
∆Ad (gi) = CA 1 × ∑ g1c0 – CA 1× ∑ g0c0 × =
100
=( CA 1 × C R – CA 1 × C 0) × (1/100)
C R = g1 C 0
Structura se separă prin intermediul factorului calitativ mediu, astfel:
C R = (∑ g1 c0) / 100 = (30×30+ 30×20+ 40 × 15) / 100 = 21%
şi deci:
∆Ad(gi)=920.000×(21/100)–920.000×(24/100)=-27.600 mii lei
∆Ad (ci) = ( CA 1 × C 1 – CA 1 × C R) × (1/100) = - 1840 mii lei
Rezultă din cele două procedee că acestea sunt identice (se lucrează corect)
mai uşor de folosit este procedeul indirect.
∆ CA 28.800 mii
∆Ad ∆gi -27.600 mii
- 640 mii ∆ ci - 1840 mii
Rezultă că a scăzut adaosul comercial. Aceasta nu se datorează creşterii favorabile

desfacerilor, constituind premisa sporirii venitului net pentru că fiecare unitate de vânzare
este purtătoarea unei unităŃi de venit. Structura a acŃionat nefavorabil, în sensul scăderii
adaosului cu 27.000 mii lei. Modificarea structurii vânzării, în sens creşterii ponderii
produsului C, care are o cotă de adaos mai mică decât a produsului A şi B, respectiv mai
mică decât media pe întreprindere a determinat scăderea cotei de adaos comercial
recalculată (care scade de la 24% la 21%), aspect ce determină reducerea adaosului
comercial. Modificarea înregistrată de cotele individuale de adaos au determinat o scădere a
cotei de adaos, şi pe această bază, a adaosului total datorită scăderii mai mari înregistrată de
produsul B (comparativ cu produsul C la care s-a înregistrat o uşoară creştere).
27
AplicaŃii de rezolvat
1. AccepŃiunile analizei economico-financiare sunt:
a) activitate ştiinŃifică, de cercetare şi practică;
b) activitate de cercetare, de informare şi practică;
c) activitate practică, ştiinŃifică şi de reevaluare.
2. În elaborarea strategiei firmei, în stabilirea obiectivelor viitoare se
apelează la analiza:
a) postoperatorie;
b) curentă;
c) previzională.
3. După latura fundamentală a cunoaşterii care se urmăreşte, există:
a) analiză calitativă şi cantitativă;
b) analiză micro şi macroeconomică;
c) analiză curentă şi expresă.
4. Prin posibilitatea de îmbunătăŃire a performanŃelor firmei, care rezultă din
diferenŃa dintre rezultatul obŃinut şi posibilităŃile reale ale firmei, se exprimă:
a) cercetarea curentă;
b) rezervele interne;
c) rezultatele economico-financiare ale întreprinderii.
5. După caracterul lor într-o relaŃie de cauzalitate, factorii sunt:
a) cantitativi, structurali şi calitativi;
b) simpli şi complecşi;
c) endogeni sau exogeni.
6. După sensul acŃiunii lor factorii pot avea:
a) acŃiune favorabilă, internă şi nefavorabilă;
b) acŃiune favorabilă, nefavorabilă şi nulă;
c) acŃiune favorabilă, nefavorabilă şi imprevizibilă.
7. Tipurile de comparaŃii utilizate de analiza economico - financiară sunt:
a) în timp, în spaŃiu şi faŃă de un criteriu prestabilit;
b) în timp, în spaŃiu şi gruparea;
c) în timp, în spaŃiu, modelarea şi faŃă de un criteriu prestabilit;
8. După modul de urmărire în timp a fenomenelor, există:
a) analiză dinamică şi expresă;
b) analiză statică, economică şi financiară;
c) analiză statică şi dinamică.
9. Indicatorii de eficienŃă presupun compararea:
a) eforturilor făcute de întreprindere cu efectele obŃinute pe seama
consumului acestora;
b) materiilor prime folosite de întreprindere cu efectele obŃinute pe seama
consumului acestora;
c) eforturilor făcute şi materiilor prime folosite de întreprindere cu efectele
obŃinute pe seama consumului acestora.
28
10. EficienŃa economică se exprimă ca raport între:
a) efect-efort, efect-efect sau efort-efect;
b) efect-efect, efort-efect sau efort-efort;
c) efect-efort, efect-efect, efort-efect sau efort-efort.
11. Să se cuantifice acŃiunea factorilor asupra următoarelor modele:
a
12. R = , unde a este factorul cantitativ;
b
a
a) R = , unde a este factorul calitativ;
b
b) R = a × b × c, unde a este factorul cantitativ, b – factorul structural şi c –
factorul calitativ.
13. Să se cuantifice acŃiunea factorilor asupra cheltuielilor de transport:
Ch t = q × d × c
Nr. Indicatori Simbol P0 P1 %
crt.
1. Cantitatea (tone) q 2000 2200 110
2. DistanŃa în km d 30 36 120
3. Cost t/km (lei) c 20 26 130
4. Cheltuieli transport (mii lei) Ch t 1200 2059,2 171,6
MODULUL B
Analiza potenŃialului firmei
Introducere
În actualul context economic se manifestă nevoia constantă de a aprecia
Oricare agent economic, indiferent de profilul său de activitate şi de dimensiunile
sale, trebuie să-şi probeze în faŃa spaŃiului economico-social, în care acŃionează,
viabilitatea, capacitatea sa de concurenŃă, performanŃele pe care le realizează.
Întreaga forŃă a unei întreprinderi este dependentă de resursele sale umane,
materiale, financiare şi informaŃionale, deci de potenŃialul său intern. Analiza
economico-financiară are mijloacele necesare de a arăta în orice moment posibilităŃile
întreprinderii, de a reflecta orice problemă în eficienŃa activităŃilor desfăşurate şi de a
sugera managementului măsurile concrete ce se impun într-o situaŃie dată.
Premisa utilizării resurselor materiale şi financiare în avantajul întreprinderii o
reprezintă asigurarea cu personalul necesar atât din punct de vedere cantitativ, cât şi
calitativ. Resursa umană reprezintă o conexiune, o convergenŃă de variabile interne,
externe sau mixte care unite, în diferite proporŃii, şi alăturate performanŃelor întreprinderii
vor crea persoane şi personalităŃi cu rezultatele şi capacităŃile lor.
Obiective
- Analiza dinamică a efectivului de salariaŃi pe total şi pe categorii;
- Analiza nivelului de calificare şi consecinŃele economico-financiare ale acesteia;
- Analiza circulaŃiei şi fluctuaŃiei personalului;
- Analiza utilizării timpului de lucru;
29
- Modele de calcul a productivităŃii muncii;
- Modele de analiză factorială a productivităŃii muncii;
- Căi şi rezerve de creştere a productivităŃii muncii;
- Reflectarea modificării productivităŃii muncii în rezultatele economico-
financiare ale întreprinderii;
- Analiza dimensiunii şi structurii mijloacelor fixe ale întreprinderii;
- Analiza stării mijloacelor fixe ale întreprinderii;
- Analiza eficienŃei mijloacelor fixe ale întreprinderii;
- Analiza stocurilor active;
- Analiza stocurilor de siguranŃă;
- Analiza vitezei de circulaŃie a stocurilor.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie pe săptămână. Timpul
recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu pauză de 10 minute.
Cuvinte cheie:
rolul resurselor umane; numărul scriptic de salariaŃi; efectivul scriptic
prezent la lucru; numărul mediu de salariaŃi; numărul maxim de salariaŃi; efectivul fiscal;
coeficientul mediu de calificare; coeficientul de complexitate a lucrărilor executate;
circulaŃia personalului şi fluctuaŃia personalului; gradul de stabilitate a personalului;
gradul de utilizare a fondului de timp de lucru maxim disponibil; balanŃa folosirii
timpului de muncă; productivitatea muncii medie şi productivitatea muncii
marginală; rezerve legate de promovarea progresului tehnic; rezerve legate de
organizarea ştiinŃifică a muncii; rezerve legate de acŃiunea factorilor bio-
psiho-sociologici; stocurile active; structura stocurilor medii; stocul de siguranŃă;
timpul de siguranŃă; viteza de circulaŃie; modificarea absolută a mijloacelor fixe;
modificarea relativă a mijloacelor fixe; coeficientul mobilităŃii totale a mijloacelor
fixe; mijloace fixe productive; mijloace fixe neproductive; coeficientul
amortizărilor mijloacelor fixe; coeficientul investiŃiilor mijloacelor fixe;
coeficientul modernizărilor mijloacelor fixe; coeficientul mijloacelor fixe în
leasing; cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe; profitul la 1000 lei mijloace fixe.
30
LECłIA 3. Analiza dimensiunii resurselor umane
Principalele aspecte urmărite vor fi: analiza dinamică a efectivului de

salariaŃi pe total şi pe categorii; analiza nivelului de calificare şi consecinŃele
economico-financiare ale acesteia.
Pentru a evidenŃia dimensiunile personalului (din perspectivă cantitativă)
se utilizează următorii indicatori:
- Numărul scriptic de salariaŃi - numărul total de personal existent în
evidenŃele unităŃii, angajat fie pe bază de contract de muncă, fie pe baza unor
documente generatoare de drepturi şi obligaŃii pentru ambele părŃi;
- Efectivul scriptic prezent la lucru, respectiv numărul personalului aflat la
serviciu la un moment dat, indiferent de timpul de lucru efectiv;
- Numărul mediu de salariaŃi cu contract de muncă reprezintă media
aritmetică simplă a numărului zilnic de salariaŃi. La aceasta se mai poate adăuga
media colaboratorilor. Acest indicator este cel care, dintre toŃi, se corelează cu
rezultatele obŃinute de o întreprindere.
- Numărul maxim de salariaŃi identifică limita superioară până la care poate fi angajat
personal, fără să fie afectate negativ volumul de activitate şi productivitatea muncii.3
- Efectivul fiscal - numărul salariaŃilor plătiŃi, aflaŃi în evidenŃele firmei.
Cu ajutorul datelor primite de la compartimentul resurse umane privind
resursele umane ale întreprinderii se poate efectua următoarea analiză:
Nr. Categorii de personal Rezultate Perioada T1
crt. Perioada To prognozat realizat
Val. % Val. % Val. %
1. Muncitori, din care: 900 86 950 83 920 81
a. direct productivi 700 78 710 75 690 75
b. indirect productivi 200 23 240 25 230 25
2. Personal tehnic şi de 150 14 200 17 210 19
cercetare, din care:
a. salariaŃi din cercetare 50 33 50 25 50 24
b. salariaŃi din administraŃie şi 100 67 150 75 160 76
conducere
3. Total salariaŃi 1.050 100 1.150 100 1.130 76
4. Cifra de afaceri (în preŃuri 8.000 - 9.800 - 10.200 -
comparabile) - lei
3
A. Işfănescu, V.Robu, I. Anghel, A. łuŃu, “Evaluarea întereprinderii”, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 1999, pag. 54.
31
Comparativ cu perioada precedentă se prognozează o creştere a
personalului cu 10,95%, în condiŃiile majorării cifrei de afacere cu 12,25%.
Această situaŃie se datorează menŃinerii unui efort pentru desfăşurarea activităŃii
sub nivelul efectului obŃinut, astfel încât să se menŃină desfăşurarea activităŃii în
condiŃiii de eficienŃă economică. Pentru menŃinerea şi îmbunătăŃirea
productivităŃii muncii se urmăresc modificările din structura personalului,
respectiv menŃinerea unei ponderi ridicate a personalului din cercetare, segmente
ce participă la obŃinerea de plus valoare. Un aspect nefavorabil în structura
salariaŃilor este de reducere a personalului direct productiv, ceea ce va afecta
eficienŃa muncii şi rezultatele economico-financiare ale întreprinderii.
Pentru a demostra raŃionamentul se corelează dinamica salariaŃilor direct
productivi cu evoluŃia productivităŃii muncii, asfel:
Ndp- Nm*ICA,
Unde:
Ndp-numărul salariaŃilor direct productivi;
Nm-numărul muncitorilor;
ICA-dinamica cifrei de afaceri.
Comparativ cu perioada precedentă s-a programat +590 persoane şi realizările sunt
+273 salariaŃi faŃă de precedent , respectiv +8 salariaŃi faŃă de prognozat. Creşterea numărului de
salariaŃi peste ceea ce s-a prognozat acŃionează nefavorabil asupra productivităŃii muncii,
reflectându-se negativ asupra costului de producŃie.
La sfârşitul exerciŃiului economico-financiar, prevederile sunt realizante
parŃial, cu aspecte nefavorabile cum ar fi spre exemplu, diminuarea salariaŃilor
din cercetare şi creşterea numărului salariaŃilor din administraŃie şi conducere.
Având în vedere aspectul calitativ al dimensiunii personalului, acesta se
poate evidenŃia cu ajutorul gradului de calificare a salariaŃilor. Această abordare
întregeşte latura cantitativă a analizei personalului.
Structura forŃei de muncă pe forme de realizare a calificării şi perfecŃionării
aduce în prim-plan forma de şcolarizare a personalului: absolvenŃi de învăŃământ
superior, de şcoli profesionale, de liceu de specialitate, calificaŃi la locul de muncă
şi necalificaŃi. De asemenea, se poate evidenŃia forma de perfecŃionare: absolvenŃi
de cursuri postliceale, postuniversitare, doctorat, masterat.
Indicatorul care reflectă calificarea medie pe o unitate economică se numeşte
coeficientul mediu de calificare ( K m ) şi se calculează:
n
∑K
i =1
i ⋅ ni
Km = n
,
∑ni =1
i
unde:
Ki = categoria de încadrare a fiecărei forme de calificare „i”;
ni = numărul de lucrători din fiecare categorie „i”.
32
TendinŃa de creştere a lui K m indică preocuparea întreprinderii pentru
ridicarea calificării.
Este interesantă şi studierea concordanŃei între gradul de calificare şi gradul de
acoperire a lucrărilor după complexitatea lor. În acest sens se poate calcula coeficientul
de complexitate a lucrărilor executate ( K t ):
n
∑K i =1
i ⋅ vi
Kt = n
,
∑vi =1
i
unde:
Ki = categoria de încadrare a fiecărei forme de calificare „i”;
vi = volumul de lucrări pe categorii „i”.
Când K m = K t , între cei doi indicatori este o concordanŃă deplină. În
practică se tinde spre atingerea idealului de egalitate între cei doi coeficienŃi,
deoarece se întâlnesc următoarele situaŃii:
- K m > K t arată că există lucrări de categorie inferioară efectuate de
salariaŃi cu calificare superioară;
- K m < K t , arată că există lucrări de categorie superioară executate de
salariaŃi cu calificare inferioară, adică o utilizare incompletă a forŃei de muncă.
Pentru a caracteriza corelaŃia dintre nivelul tehnic al lucrărilor de executat şi gradul de
calificare al forŃei de muncă se cunosc următoarele informaŃii:
Repartizare Repartizare Decalaj între
Categorie salariaŃi pe salariaŃi pe repartizarea
de categorie de categorii de salariaŃilor pe
ni × ki ki×vi
calificare calificare (ni) încadrare (vi) categorii şi
(ki) Nr. Nr. ore volumul
% %
salariaŃi normă lucrărilor
I 100 10 100 300.000 25 300.000 -15
II 150 15 300 400.000 30 800.000 -15
III 350 35 1.050 350.000 29,1 1.050.000 +5,9
IV 200 20 800 100.000 12 400.000 +8
V 140 14 700 35.000 3 175.000 +11
VI 50 5 300 6.000 0,5 36.000 +4,5
VII 10 1 70 4.000 0,4 28.000 +0,6
Total 1.000 100 3.320 1.200.000 100 2.789.000
Km 3,32
Kl 2,32
Se observă că procentul cel mai mare al salariaŃilor este din categoria a III-
a şi procentul lucrărilor din categoria a II-a, fapt demonstrat şi de calcul:
100 + 300 + 1.050 + 800 + 700 + 300 + 70

Km = = 3,32
1.000
33
300 .000 + 800 .000 + 1.050 .000 + 400 .000 + 175 .000 + 36 .000 + 28 .000
Kl = = 2,32
1.200 .000
K m > K l - lucrări inferioare sunt realizate de salariaŃi cu o calificare

superioară. Lucrări din categoriile I şi II sunt efectuate de salariaŃi din categoriile
IV, V, VI, VII
ConsecinŃele unei asemenea situaŃii, pe care managerii trebuie să o
soluŃioneze, sunt:
1. creşterea costului produselor (forŃa de muncă trebuie plătită conform
calificării);
2. creşterea cheltuielilor salariale şi datoriilor similare;
3. dispariŃia motivaŃiei profesionale, deoarece salariatul lucrează sub
nivelul pregătirii sale.
Pentru aprecieri pertinente cu privire la resursa umană trebuie utilizată şi o
analiză structurală:
1. pe cele 2 mari categorii de angajaŃi: operativi; de administraŃie şi
conducere. Această împărŃire subliniază atât o latură cantitativă dar şi o anume
calitate a factorului uman de care dispune întreprinderea. Întotdeauna s-a apreciat
favorabil, tendinŃa de creştere relativă a personalului operativ, ca producător de
valori, expresie a “perfecŃiunii” organizatorice dintr-o întreprindere. Această
dimensiune subliniază un factor de bază al producŃiei: munca;
2. pe vârste – oferă informaŃii cu privire la menŃinerea echilibrului
experienŃă-creativitate, altfel spus se întâlneşte în firmă un proces natural al
tandemului retragere – promovare;
3. după vechime – o pondere crescută a salariaŃilor cu vechime are, pentru
caracterizarea resursei umane din acest punct de vedere, o semnificaŃie
contradictorie, pe de o parte asigură imaginea întreprinderii, participând la
formarea culturii sale, iar pe de altă parte generează: cheltuieli suplimentare cu
personalul aferente sporului de vechime; costuri suplimentare cu informarea în
condiŃiile introducerii unor noi tehnologii; un sindicat care va susŃine drepturile
salariale proporŃionale cu vechimea şi mai puŃin cu creativitatea – inovaŃia;
4. pe sexe;
5. pe funcŃii (cercetare-dezvoltare, producŃie, comercială,
financiar-contabilă şi resurse umane) furnizează informaŃii cu privire la calitatea
managementului. Întreprinderile moderne se bazează pe multispecializarea şi
descentralizarea funcŃiilor întreprinderii.
LECłIA 4. Analiza productivităŃii muncii
Analiza comportamentului şi utilizării eficiente a resurselor umane

Comportamentul salariaŃilor impune urmărirea unor aspecte care oferă
informaŃii cu privire la: mobilitatea salariaŃilor; utilizarea timpului de lucru.
34
A) Mobilitatea salariaŃilor
În urmărirea modificărilor de personal trebuie să se facă disticŃia între:
circulaŃia personalului şi fluctuaŃia personalului, fenomene ce se deosebesc prin
cauzele care le provoacă.
CirculaŃia personalului este mişcarea personalului întreprinderii, în decursul
unei perioade date, atât din punct de vedere al intrărilor, cât şi din cel al ieşirilor din
cauze normale, justificate şi anume: pensionare, boală, deces, invaliditate, studii,
obligaŃii cetăŃeneşti.
FluctuaŃia personalului este un fenomen anormal, determinat de ieşirile din
întreprindere fără aprobarea conducerii (demisie) sau prin desfacerea contractului
de muncă, urmare a unor abateri. Acest fenomen are două forme: fluctuaŃia activă -
ca fapt deja consumat şi fluctuaŃia pasivă - ca fenomen posibil, latent, în devenire,
ce se manifestă sub forma intenŃiei de a părăsi întreprinderea. Ca să nu devină un
fenomen activ se pot lua unele măsuri, spre exemplu: integrarea permanentă în
colectiv, relaŃii formale şi neformale, motivaŃia personalului, condiŃii de muncă
adecvate, modul de organizare sindicală.
Pentru caracterizarea circulaŃiei şi fluctuaŃiei personalului se utilizează
următorii indicatori:
- coeficientul intensităŃii intrărilor, calculat ca raport între numărul de salariaŃi
intraŃi într-o perioadă (I), de obicei un an, şi numărul mediu de salariaŃi din aceeaşi
perioadă (Np);
- coeficientul intensităŃii ieşirilor, stabilit prin raport între numărul
salariaŃilor plecaŃi justificat într-o perioadă (E) şi numărul mediu de salariaŃi din
aceeaşi perioadă;
- coeficientul fluctuaŃiei, stabilit ca raport între totalul ieşirilor nejustificate sau fără
aprobarea conducerii (En) şi numărul mediu de salariaŃi;
- coeficientul mişcării totale, determinat ca raport între totalul intrărilor (I),
ieşirilor (E) şi numărul mediu de salariaŃi;
- gradul de stabilitate a personalului, indicator ce caracterizează stabilitatea
generală a resurselor umane într-o întreprindere:
GS = 1 − C M t .
- rata de severitate, adică raportul dintre numărul de ore absentate faŃă de
Nr. de ore absentate
cele lucrate: Rsev = × 100
Nr. de ore lucrate
- rata generală a absenteismului: Rab = Nr.total de zile de absenta × 100
Timp maxim disponibil (zile)
ApreciaŃi cu ajutorul indicatorilor cunoscuŃi mişcarea salariaŃilor,
conform datelor de mai jos:
Nr. Specificare To T1
crt.
1. Numărul mediu al salariaŃilor 900 1.100
2. Numărul intrărilor de salariaŃi 70 205
3. Total ieşiri salariaŃi, din care: 10 5
35
Nr. Specificare To T1
crt.
a) pensionare 7 3
b) şomaj - -
c) plecări şcolarizare 2 -
d) demisii - 2
e) desfacerea contractului de muncă 1 -
4. Coeficientul intrărilor 0,07 0,19
5. Coeficientul ieşirilor, din care: 0,01 0,004
a) fluctuaŃii 0,001 0,001
6. Coeficientul mişcării totale 0,08 0,19
Concluzia este că obŃinerea stabilităŃii personalului, precum şi a
performanŃelor se realizează pe două căi principale: motivarea şi securitatea
muncii; dialogul social. În situaŃia mai sus prezentată stabilitatea salariaŃilor în
întreprindere se menŃine, înregistrându-se o uşoară scădere pe fondul uniui număr
mare de angajări. EsenŃial este de cunosc în continuare dacă această evoluŃie s-a
produs în condiŃii de eficienŃă.
Securitatea şi protecŃia muncii fac subiectul a numeroase legi sau altor acte
normative, care reglementează exploatarea în deplină siguranŃă a mijloacelor de
producŃie. În cadrul unei firme, securitatea personalului va fi considerată mai
presus de aspectele legate de productivitate sau cost. De altfel, în managementul
modern, protecŃia muncii şi regulile acesteia sunt considerate ca fiind factori activi,
de motivare a angajaŃilor.
B) Analiza utilizării timpului de muncă
A utiliza integral şi eficient timpul de muncă reprezintă una din laturile de bază ale
activităŃii. Este latura extensivă a acesteia şi poate fi privită atât sub aspect cantitativ
(utilizarea completă a timpului de lucru dintr-o zi, săptămână), cât şi sub aspect calitativ
(al realizării aceluiaşi volum de activitate într-un timp mai scurt, prin creşterea
productivităŃii muncii).
Modalitatea principală de analiză o constituie urmărirea timpului de lucru efectiv
lucrat şi a celui nelucrat, ponderea lor în total fond de timp de lucru, respectiv
determinarea cauzelor generatoare de rezultate obŃinute.
Primul indicator care se va calcula este gradul de utilizare a fondului de
timp de lucru maxim disponibil (Guf)
Te
Guf = ⋅100 ,
Tmax
unde:
Te = fondul de timp efectiv lucrat;
Tmax = fondul de timp maxim disponibil.
Pentru uşurinŃa exemplificării se va utiliza balanŃa folosirii timpului de
muncă pe un muncitor operativ (Tabelul 2.1.).
36
Se poate constata din analiza acestei balanŃe că s-a înregistrat o creştere a fondului de
timp efectiv lucrat de la 95,2% la 97,22% dar o neîndeplinire a acestuia faŃă de plan cu
2,78%. În anul curent, faŃă de precedent s-a diminuat timpul nelucrat de la 12 la numai 7 zile,
iar în cadrul acestuia a scăzut timpul neutilizat nejustificat, de la 7 la 2 zile.
Totuşi, pe ansamblu, situaŃia nu este favorabilă, şi i se pot aduce
îmbunătăŃiri. Măsurile ce se pot lua sunt legate în special de eliminarea timpului
neutilizat şi, cu precădere, a celui nejustificat.
Analiza eficienŃei utilizării resurselor umane se realizează cu ajutorul următorilor
indicatori: productivitatea muncii medie şi marginală, profitul pe un salariat.
Tabelul nr. 2.1.
BalanŃa folosirii timpului de lucru pe un muncitor operativ
Nr. Indicatori Anul precedent Anul curent
crt. Plan Efectiv
zile % zile % zile %
1 Fond de timp calendaristic 365 - 365 - 365 -
2 Fond de timp maxim disponibil 252 100,0 252 100,0 252 100,0
3 Fond de timp efectiv lucrat 240 95,2 252 100,0 245 97,22
4 Timpul utilizat din care: 12 4,8 - - 7 2,78
- justificat 5 2 - - 5 1,99
- nejustificat 7 2,8 - - 2 0,79
Analiza productivităŃii muncii
Productivitatea muncii se poate defini astfel: capacitatea muncii de a crea o
anumită cantitate de valori de întrebuinŃare într-o unitate de timp, reflectând, în
ultimă instanŃă, eficienŃa cu care este cheltuită o cantitate de muncă. Sau altfel
spus, reprezintă eficienŃa cu care sunt utilizaŃi, avansaŃi, combinaŃi, substituiŃi şi
consumaŃi factorii de producŃie.
A) Modele de calcul a productivităŃii muncii
Productivitatea muncii se poate determina pe un salariat, la nivel mediu
anual, zilnic sau orar. Pentru aceasta se utilizează următorii indicatori: valoarea
producŃiei vândute (Qv), valoarea adăugată (Va) şi cifra de afaceri (CA) - ca
„efecte”, respectiv: numărul de salariaŃi (Np), numărul salariaŃilor operativi (Nop),
total om zile lucrate (TZ) şi total om ore lucrate (Th) - ca „eforturi”. RelaŃiile
factoriale care rezultă sunt prezente în tabelul nr. 2.2
37
Tabelul nr. 2.2
Modele de calcul a productivităŃii muncii
Productivitatea muncii Efect Qv Va CA

Efort
Qv Va CA
Wa Np/Nop
NS NS NS
Qv Va CA
Wz Tz
Tz Tz Tz
Qv Va CA
Wh Th
Th Th Th
Între indicatorii productivităŃii muncii se pot urmări următoarele corelaŃii:
I WNpa 〈 I WNopa
- reflectă creşterea ponderii salariaŃilor operativi în total număr salariaŃi;
I WNpa 〉 I WNopa
- reflectă creşterea numărului salariaŃilor din administraŃie şi conducere;
I WNpa = I WNopa
- modificarea categoriilor de salariaŃi (operativi şi administraŃie-
conducere) este în acelaşi ritm;
I NWopa 〈 I WNopz
- semnifică existenŃa unui timp de muncă neutilizat justificat sau nejustificat;
IQv 〈 I Wa - creşterea activităŃii întreprinderii s-a produs pe cale intensivă;
IVa 〉 I Wa - semnifică accentul ce a căzut pe creşterea eficienŃei cheltuielilor
cu consumurile intermediare.
În analiza utilizării resurselor de muncă interesează: productivitatea muncii
medie şi productivitatea muncii marginală, fiecare caracterizând un alt nivel al
relaŃiei dintre forŃa de muncă (factorul uman) şi volumul de activitate.
Productivitatea muncii marginală, notată Wm, reflectă raportul între sporul
de producŃie (∆Q ) şi cantitatea suplimentară de muncă (∆T ) :
∆Q Q1 − Q0
Wm = =
∆T T1 − T0
Productivitatea marginală reprezintă partea de productivitate reflectată prin
creşterea cifrei de afaceri obŃinută cu o unitate suplimentară de factor uman utilizat.
Curba productivităŃii marginale poate fi descrisă astfel: Wm este în creştere până
la valoarea sa maximală, după care scade, atingând nivelul zero, când cifra de afaceri
atinge nivelul maxim. Din acest punct începe să scadă, căpătând valori negative, odată
cu scăderea cifrei de afaceri.
38
Spre deosebire de productivitatea medie, care reflectă utilizarea factorului
uman în totalitate, cea marginală nu reflectă decât consecinŃele utilizării ultimei
unităŃi de factor uman. Între W a şi W m pot apare trei situaŃii:
W < Wa
a) m (după punctul maxim al productivităŃii medii); Ultima unitate a
resursei umane are o eficienŃă în scădere, acŃionând în acelaşi sens şi asupra mediei;
b) Wm > Wa (înaintea punctului de maxim al productivităŃii medii), creşte pe
seama aportului unităŃii adiŃionale ale potenŃialului uman;
c) Wm = Wa (în punctul de maxim al productivităŃii medii).
Un indicator care completează informaŃiile deja furnizate despre
productivitate este coeficientul de elasticitate al producŃiei funcŃie de muncă,
reflectând creşterea procentuală a producŃiei (sau a cifrei de afaceri) la modificarea
cu un procent a factorului muncă (uman).
∆CA
∆CA T W
E = CA = ⋅ = m
∆T CA ∆T W
T
În funcŃie de valoarea coeficientului de elasticitate obŃinut, apar trei zone ale
curbei de semnificaŃie, astfel:
- zona I - numită zona randamentelor crescătoare, pentru E>1,
întreprinderea utilizează sub nivelul optim forŃa de muncă;
- zona II - numită zona randamentelor descrescătoare, pentru O<E<1, aici
atinge valoarea maximă, semnificând o utilizare optimă a timpului de muncă;
- zona III - numită zona randamentelor negative, pentru E<0. În această
zonă, orice cantitate suplimentară din factorul muncă determină diminuarea
productivităŃii muncii.
B) Modele de analiză factorială a productivităŃii muncii
Productivitatea muncii reprezintă un indicator de calitate a utilizării
factorului uman, fiind influenŃată de mai mulŃi factori. Aceşti factori fac parte din
sisteme diferite de legături cauzale, de aceea există mai multe modele factoriale,
relaŃii de calcul, care pun în evidenŃă, foarte explicit, acest lucru.
a) Un prim model, subliniază legătura între timpul de muncă şi vânzarea
medie anuală pe lucrător, astfel:
W a = T ⋅W T
unde: T = timpul;
W T = productivitatea medie pe unitatea de timp.
∆W a (T )
∆Wa
∆Wa (Wt )
39
În final, deci: ∆W a = ∆Wa (T ) + ∆W a (Wt ) , iar principalele rezerve de
creştere a productivităŃii muncii anuale sunt:
- utilizarea completă a timpului de lucru;
- sporirea permanentă a vânzărilor zilnice pe lucrător.
b) Al doilea model, pune în evidenŃă faptul că în întreprinderile care îşi
desfăşoară activitatea pe sectoare, compartimente, iar în cadrul acestora pe grupe
şi chiar sortimente de mărfuri, productivitatea medie anuală este determinată de
structura acestei activităŃi pe diviziunile amintite.
m
∑g i =1
ti ⋅ωi
Wa = ,
100
unde:
g ti = structura timpului de muncă (exprimat prin numărul de lucrători operativi);
ω i = productivitatea muncii pe diviziunile (sectoare, grupe de mărfuri etc.)
de la i = 1... n implicate.
∆Wa ( g i )
∆Wa
∆Wa (W i)
Măsurile de creştere a productivităŃii medii anuale sunt legate de optimizarea
activităŃii pe sectoare, de o mai bună structurare şi repartizare a personalului
angajat, de creşterea desfacerilor de mărfuri pe total şi medii pe un salariat.
c) Al treilea model, abordează productivitatea muncii prin prisma legăturii
acesteia cu gradul de înzestrare tehnică a personalului angajat.
CA
W = , dar introducând în relaŃie mijloacele fixe utilizate, şi mai mult,
N op
mijloacele fixe active, vom obŃine:
CA F CA Fa F CA
W = = ⋅ = ⋅ ⋅
N op N op F F N op Fa
noua relaŃie fiind corectă atât matematic, cât şi economic pentru că:
F
∆Wa ( )
Nop
Fa
F = ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe ale întreprinderii;
F
= gradul de înzestrare tehnică a personalului operativ;
N op
40
CA
= eficienŃa utilizării mijloacelor fixe active, exprimată prin volumul
Fa
vânzărilor (CA) obŃinute la 1 leu fonduri fixe active utilizate.
F
∆W a
( )
N op
CA
∆W a ∆W a ( )
Fa
CA
∆W a( )
Fa
Măsurile de îmbunătăŃire a productivităŃii constau în optimizarea celor
trei factori implicaŃi direct.
d) Pentru activitatea de comerŃ se pot aplica mai multe modele de
cauzalitate care reflectă foarte explicit acest lucru.
Un astfel de model arată cât de strânsă este legată productivitatea muncii de
asigurarea întreprinderilor cu fondul de marfă necesar:
S CA
W = ⋅
N op S
S
∆Wa ( )
Nop
∆Wa
CA
∆Wa ( )
S
C) Căi şi rezerve de creştere a productivităŃii muncii
Există un număr important de posibilităŃi de sporire a eficienŃei muncii în
unităŃile economice. Pentru a fi mai uşor studiate le putem grupa în trei mari
categorii şi anume: rezerve legate de promovarea progresului tehnic; rezerve
legate de organizarea ştiinŃifică a muncii; rezerve legate de acŃiunea factorilor
bio-psiho-sociologici (figura 2.2.).
Dacă aceste aspecte nu constituie „probleme”, gradul de atenŃie,
concentrare, calitatea muncii sunt substanŃial sporite.
D) Reflectarea modificării productivităŃii muncii în rezultatele
economico-financiare ale întreprinderii
Modificările în sensul creşterii sau scăderii productivităŃii muncii propagă
efecte în întreaga activitate a unei întreprinderi. Aceste efecte nu apar însă oricum,
condiŃiile de realizare a lor fiind influenŃate de folosirea factorului uman, de
producerea unor bunuri şi servicii care să-şi găsească rolul şi utilitatea pe piaŃă.
Reflectarea modificărilor despre care s-a amintit se face, direct sau indirect în
întregul sistem de indicatori economico-financiari ai întreprinderii spre exemplificare,
schema următoare este edificatoare.
Modificarea laturii intensive şi a laturii extensive a utilizării resurselor
umane afectează nivelul rezultatelor întreprinderii şi calitatea.
41
Fig. nr. 2.1.
Schema rezervelor de creştere a productivităŃii muncii
Fig. nr. 2.2.

ConsecinŃelor modificării productivităŃii muncii
C.A. la 1000 lei

Mijloace fixe Rezultatul
exploatării
Suma
- CIFRA DE AFACERI cheltuielilor
- PRODUCłIA variabile şi
EXERCIłIULUI Rata medie a
totale cheltuielilor
totale
Rata
ConsecinŃele cheltuielilor
modificării fixe
productivităŃii
Rata
muncii
rentabilităŃii
TIMPUL TOTAL Fond de Rata cheltuielilor

DE MUNCĂ salarii salariale
Sursa: M. Niculescu, Diagnostic global startegic, Vol. 1, Diagnostic economic, Ed.

Economică, Bucureşti, 2003, p.117.
42
Plecând de la următoarele informaŃii se fac aprecieri cu privire la acŃiunea
evoluŃiei timpului de muncă şi a productivităŃii muncii asupra unor indicatori
economico-financiari, după cum urmează:
Nr.
Indicator Simbol 0 1 %
crt.
1 Cifra de afaceri (mii lei) CA 1.800 2.100 116
2 Vânzări mărfuri (mii lei) Vm 200 300 150
3 Număr salariaŃi Ns 30 30 100
4 Număr mediu de zile lucrate Nz 290 280 96
5 Număr de ore lucrate pe salariat Nn 7,5 7,8 104
6 Stocul mediu de mărfuri (mii lei) 200 100 50
S
7 Cheltuieli salariale (mii lei) Chs 400 450 112
8 Rezultatul exploatării (mii lei) Rexp 300 400 133
9 Total om-ore Th 65.250 65.520 100,4
10 Productivitatea muncii anuală (mii lei) 9 7 77
Wa
11 Productivitatea medie zilnică (mii lei) 0,20 0,25 125
Wz
12 Productivitatea medie orară (mii lei) Wh 0,027 0,032 118
AcŃiunea timpului de muncă asupra unor rezultate economico-financiare:
1) asupra cifrei de afaceri

CA
Wh = ⇒ CA = T h × W h
Th
Modificarea fenomenului cifra de afaceri este:
∆ CA = 300 mii lei

= Th1 × Wh 0 − Th 0 × Wh 0
∆CA (Th )
1.800 1.800
↕ = 65.520 × − 65250 ×
2,33% 65.250 65.250
= 1.807 − 1.800 = 7 mii lei
2) asupra rezultatului exploatării

Re xp Re xp
Re xp = CA × = Th × Wh ×
CA CA
Re xp Re xp
= T h1 × W h 0 × CA 0
0
− Th0 × W h0 × CA 0
0
∆ Re xp (Th ) CA0 Re xp0 CA Re xp0

= Th1 × × − Th 0 × 0 ×
Th 0 CA0 Th 0 CA0
= 301 − 300 = 1 mil lei
43
Din analiza efectuată mai sus se poate realiza următoarea sinteză:
• în perioada analizată atât cifra de afaceri, cât şi rezultatul exploatării au
crescut cu 16%, respectiv 33%;
• situaŃia înregistrată este pozitivă deoarece creşterea rezultatelor s-a
produs în condiŃiile menŃinerii efortului din perspectiva timpului de muncă şi
creşterii productivităŃii muncii orare cu 18%;
• timpule de muncă, factor cantitativ a participat cu 7 mii lei la creşterea
vânzărilor, respectiv 1 mie lei la îmbunătăŃirea rezultatului exploatării. Aceste
rezultate se datorează menŃinerii numărului de salariaŃi la 30, reducerii numărului
de zile muncite de la 290 zile la 280 zile (în coniŃiile în care într-un an
calendaristic, fondul de timp disponibil este de 253 de zile pe un salariat, deci
întreprinderea are cheltuieli salariale mai ridicate muncidu-se peste acest număr
de zile ), iar durata unei zile de lucru s-a imbunătăŃit de la 7,5 la 7,8 ore pe zi.
AcŃiunea modificării productivităŃii muncii asupra dimensiunii şi calităŃii
unor rezultatelor este următoarea:
1) asupra cifrei de afaceri
= T h 1 (W h 1 − W h 0 )
∆CA (W h ) 2.100 1.800
= 65.520 ( − )
65.520 65.250
= 2.100 − 1.807 = 193 mii lei
2) asupra nivelului cheltuielilor cu salariile

∆ N Chs = 214 − 222 = − 8 mii lei la 1.000 lei CA
Chs 0 Chs 0
= × 1 . 000 − × 1 . 000
T × W h1
h1 T h1 × W h 0
400 400
∆N Chs (W h ) = × 1.000 − × 1.000
2.100 1.800
65.520 × 65.520 ×
65.520 65.250
400 400
= × 1.000 − × 1.000 = 190 − 221
2.100 1.807
= − 31 mii lei
3) asupra vitezei de rotaŃie a mărfurilor
CA Th × Wh
V= =
S S
∆V = 12 rotaŃii
44
T h1 × W h1 T × W h0
= − h1
∆V (Wh) S0 S0
2.100 − 1.807 193
= = = 0,96 rotaŃii
200 200
4) asupra rezultatului exploatării
CA1 CA0 Re xp0

= Th1 × ( − )×
Th1 Th 0 CA0
∆ Re xp
2.100 1.800 300
↕ = 65.520 × ( − )×
32% 65.520 65.250 1.800
300
= ( 2.100 − 1.807) × = 32 mii lei
1.800
• în perioada analizată atât cifra de afaceri, cât şi rezultatul exploatării au
crescut cu 16%, respectiv 33%;
• nivelulul fondului de salarii a scăzut cu 8 mii lei;
• viteza de rotaŃie a stocurilor de mărfuri a crescut cu 12 rotaŃii;
• situaŃia înregistrată este pozitivă deoarece creşterea rezultatelor s-a
produs in condiŃiile menŃinerii efortului din perspectiva timpului de muncă şi
creşterii productivităŃii muncii orare cu 18%;
• productivitatea muncii, factor calitativ a participat cu 293 mii lei la
creşterea vânzărilor, respectiv 32 mii lei la îmbunătăŃirea rezultatului exploatării.
Aceste rezultate se datorează creşterii productivităŃii muncii orare cu 18%.
Concluzionând, firma a pus accentul pe creşterea rezultatelor
economico-financiare pe latura calitativă, intensivă, mai exact pe desfăşurarea
activităŃii în condiŃii de eficienŃă economico-socială.
LECłIA 5. Analiza mijloacelor circulante
Într-o economie în care toŃi producătorii sunt interesaŃi să-şi satisfacă cererea, cel
puŃin din punct de vedere teoretic, nu ar trebui să existe probleme în aprovizionarea cu
resursele materiale necesare. Practic însă, intervin o serie de factori economici şi
conjuncturali care dau un grad de complexitate acestui proces. Rezultă clar necesitatea
cunoaşterii în fiecare moment a stocurilor, ca principală componentă a activelor
circulante. Scopul este corelarea fluxurilor de intrare şi de ieşire, amortizarea
problemelor ce pot apare din cauza nesincronizării diferitelor componente ale
activităŃii. Stocurile sunt active circulante, adică valori disponibile realizabile în termen
scurt, cu următoarele caracteristici: durată mică şi pondere foarte mare în totalul
activelor circulante. Ca elemente patrimoniale, participă la un singur circuit economic,
45
modificându-şi permanent forma. Mărimea lor trebuie să fie optimă, stocuri prea mari
antrenând imobilizări de capital, iar stocuri prea mici determinând rupturi în activitate.
Stocurile trebuie să fie continue, susŃinut de faptul că atât fluxul intrărilor (achiziŃiilor),
cât şi fluxul ieşirilor (vânzărilor) pot prezenta discontinuităŃi. De existenŃa stocurilor
este nevoie în toate cele trei faze ale unui ciclu de exploatare: faza de aprovizionare,
faza de producŃie şi faza de comercializare.
Conform IFRS 6 „Stocuri”, stocurile sunt active:
• deŃinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurări normale a activităŃii;
• în curs de producŃie, în vederea unei vânzări în aceleaşi condiŃii ca mai sus;
• sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în
procesul de producŃie sau pentru prestarea de servicii.
Pentru ca o întreprindere să cunoască în orice moment mărimea stocurilor
(cantitativ şi valoric), se recomandă înregistrarea acestora prin intermediul metodei
inventarului permanent, ca metodă de organizare a contabilităŃii stocurilor.
În analiza stocurilor se vor urmări: stocurile active (regulatoare), stocurile de
siguranŃă, viteza de circulaŃie a stocurilor (eficienŃa utilizării mijloacelor circulante).
A) Analiza stocurilor active (regulatoare)
Rolul stocurilor regulatoare, care sunt valori materiale consumabile pe
termen scurt, este acela de a asigura continuitatea şi ritmicitatea activităŃii.
În analiza stocurilor se urmăresc în principal:
- stocurile efective în comparaŃie cu cele optime, minime, medii sau
antecalculate, determinarea stocurilor sub sau peste mărimea optimă, deci stabilirea
imobilizărilor de capital în acestea;
- cauzele creării uneia din situaŃiile mai sus menŃionate şi stabilirea unor
măsuri de eliminare a lor;
- analiza în structură cantitativă şi calitativă a stocurilor, stabilirea produselor
lent sau greu vandabile, a celor neutilizate etc.;
- analiza lipsurilor în gestiunile de valori materiale etc.
Analiza dinamicii şi structurii stocurilor active
Mărimea stocurilor active (regulatoare) este influenŃată de o serie de factori:
natura produsului, fluxul intrărilor (aprovizionarea), procesul de stocare, costul
stocării, fluxul ieşirilor (desfacerile).
Este interesant de cunoscut în orice moment dacă stocurile finale au crescut
sau au scăzut, cu cât, din ce cauze etc., precum şi ce ar trebui făcut în continuare.
DiferenŃele apar în toate cele trei faze ale procesului de activitate. De exemplu:
• în faza de aprovizionare, cauzele modificării stocurilor finale sunt:
- neritmicitatea aprovizionării;
- contractarea eronată a cantităŃilor de aprovizionat;
- aprovizionarea înainte de termenele stabilite prin contracte;
- aprovizionarea de sezon sau pentru unele nevoi suplimentare;
- stocuri rămase nevândute după schimbarea sortimentelor sau tehnologiilor;
- deasortarea, desperecherea produselor;
- necorelarea politicii de aprovizionare cu politica de producŃie şi cu cea de marketing;
- alegerea nepotrivită a furnizorilor;
46
- oprirea neprevăzută a activităŃii furnizorilor;
- depăşirea consumurilor specifice;
- respingerea la recepŃia calitativă a unor sortimente necorespunzătoare.
• în faza de producŃie, cauzele modificării stocurilor finale sunt:
- lipsa de materii prime sau materiale în vederea obŃinerii produselor;
- modificarea tehnologiei de fabricaŃie;
- depăşirea duratei procesului de fabricaŃie;
- neritmicitatea producŃiei;
- creşterea (scăderea) volumului producŃiei;
- schimbarea sortimentaŃiei.
• în faza de comercializare, cauzele modificării stocurilor finale sunt:
- creşterea (scăderea) producŃiei;
- schimbarea sortimentelor;
- creşterea (scăderea) preŃurilor produselor;
- existenŃa unui ritm mai lent la vânzare, decât la fabricaŃie;
- produse necumpărate datorită calităŃii necorespunzătoare;
- neaprovizionarea ritmică a magazinelor;
- lipsa mijloacelor de transport.
După cum se observă, cauzele enumerate pot avea motivaŃie obiectivă, dar şi
subiectivă. În ambele situaŃii se impun măsuri energice şi rapide, care să suplinească
lipsa de lichidităŃi. Dintre măsuri, enumerăm: ritmicitatea aprovizionărilor, aceasta în
legătură cu calcule de necesar întocmite din timp şi corect; cunoaşterea şi respectarea
obligaŃiilor contractuale, corelarea desfăşurării producŃiei atât cantitativ cât şi
calitativ corespunzător cu cererea pieŃei, cu anotimpurile şi sezoanele etc.
Pentru toate însă se impune existenŃa unui sistem de urmărire, de informare şi
analiză permanentă a stocurilor.
În analiza stocurilor finale, relaŃia de calcul este următoarea:
Sf = Si + I – E,
unde:
Si - stoc iniŃial;
I - intrări;
E - ieşiri.
Pe această relaŃie se poate aplica analiza balanŃieră astfel:
∆Sf = Sf1 – Sf0,
unde: ∆Sf depinde de evoluŃia componentelor din relaŃie.
∆Si = Si 1 – Si 0
∆Sf ∆I = I1 – I0
∆E = – (E1 – E0)
Direct legate de stocurile de produse sunt stocurile medii de mărfuri.
ExistenŃa lor în reŃeaua comercială în mărimi şi structuri corespunzătoare
reprezintă dovada unei politici de distribuŃie corecte, eficiente, fundamentate.
În analiză este necesară cunoaşterea structurii stocurilor medii. În practică
este consacrată metoda ABC.
47
Metoda ABC porneşte de la ideea că în activitatea zilnică se manipulează
foarte multe tipuri de mărfuri. A analiza stocurile acestora, plecând de la ideea că
toate sunt egale ca importanŃă este, de cele mai multe ori, costisitor şi dificil de
realizat. De aceea, se întocmeşte analiza separat, pe clase omogene de gestiune.
Gruparea pe aceste clase are la bază un parametru distinct.
Aplicarea metodei presupune următoarele etape:
1. stabilirea conŃinutului economic al parametrului global. Acesta este stocul mediu.
La nivelul întreprinderii se calculează astfel:
n
S = ∑ d i × vi
i =1
unde:
d i - desfacerea medie zilnică (factor calitativ);
vi - viteza de circulaŃie în număr de zile (factor calitativ);
i - categorii de mărfuri.
2. calcularea parametrului global pentru fiecare sortiment de mărfuri, pe
baza formulei:
S i = d i × vi , cu aceeaşi semnificaŃie.
3. Ierarhizarea sortimentelor în funcŃie de valoarea calculată la punctul 2.
4. Determinarea valorilor cumulate ale parametrului global, astfel:
'
S1 = S1
' '
S 2 = S1 + S 2
' '
S3 = S2 + S3
5. Reprezentarea grafică a valorilor cumulate ale parametrului global, pentru
a obŃine curba ABC. Sistemul de axe utilizat are pe abscisă reprezentate
sortimentele aşezate în funcŃie de mărimile parametrului global, iar pe ordonată
valorile cumulate ale acestuia.
6. Delimitarea celor trei zone A, B şi C Ńine cont că:
- În zona A se află un număr limitat de sortimente, care deŃin ponderea
hotărâtoare în stocul mediu. Practic arată că, de obicei, aproximativ 30% din
numărul de produse, deŃin circa 60-70% din stocul mediu.
- În zona B se află circa 20% din sortimente care deŃin în jur de 15-20% din
stocul mediu.
- În zona C se află circa 50% din sortimente, multe numeric, dar care au o
pondere relativ redusă, de 10-15% din stocul mediu.
Deşi zonele B şi C au ponderi mai reduse, acestea contribuie la satisfacerea
completă a cererii de produse. VariaŃiile parametrului global la aceste sortimente
afectează în proporŃie redusă rezultatele, eficienŃa şi profitul întreprinderii. Chiar şi
în aceste condiŃii, pentru ca piaŃa să funcŃioneze corect firma „nu are dreptul” să le
scoată din activitatea sa.
48
Pentru a exemplifica se cunoaşte următoarea situaŃie:
Nr. Vânzarea Viteza de Stocul Numărul de Stocul Stocul
crt. medie rotaŃie mediu ordine al mediu în mediu
sortiment zilnică (zile) (lei) sortimentu- ordine cumulat
(lei) lui în descrescă- (lei)
funcŃie de toare (lei)
vânzare
1 750 15 11.250 5 27.000 27.000
2 50 16 800 9 24.000 51.000
3 325 25 8.125 6 19.200 70.200
4 40 50 2.000 7 13.500 83.700
5 225 60 13.500 4 11.250 94.950
6 160 120 19.200 3 8.125 103.075
7 300 80 24.000 2 2.000 105.075
8 175 3 525 10 1.350 106.425
9 15 90 1.350 8 800 107.225
10 600 45 27.000 1 525 107.750
Structura stocurilor prin metoda ABC, pe această situaŃie arată
următoarele:
• zona A este reprezentată de 2 sortimente (reprezentând 20% din numărul
total de produse) care deŃin 47,33% din valoarea totală a stocurilor;
• zona B cuprinde 2 sortimente (reprezentând 20%) care deŃin 30,34% din
valoarea totală a stocurilor;
• zona C este formată din 6 sortimente (reprezentând 60% din numărul total
de produse) ce deŃin 22,33%.
Astfel, sortimentele din zona A, deşi relativ limitate ca număr, deŃin o
pondere semnificativă în valoarea totală a stocului mediu al întreprinderii.
Gestiunea acestor sortimente în condiŃii de eficienŃă nu afectează rezultatele
întreprinderii – costurile, rentabilitatea.
Sortimentele din zonele B şi C nu afectează în aceleaşi proporŃii rezultatele
dar trebuie avute în vedere şi aceste două zone, accelerarea vitezei de rotaŃie şi
încadrarea în valoare normală a creditelor şi a cheltuielilor, creşterea
rentabilităŃii.
Pentru a stabili un diagnostic cu privire la stocurile medii ale întreprinderii
se apelează la analiza factorială a acestora.
Analiza factorială a stocurilor medii
Are două trepte ale analizei, care diferă funcŃie de nivelul la care sunt
efectuate: produs, sector sau total întreprindere:
a. la nivelul produsului sau sectorului, analiza foloseşte relaŃia:
s = ca × v
unde: s - stocul mediu pe categoria analizată
(produs, sortiment, grupă de mărfuri etc.);
ca - desfacerea medie zilnică a categoriei analizate;
v - viteza de circulaŃie în număr de zile a categoriei analizate.
49
∆ S ( ca )
∆S
∆S ( v )
b. la nivelul întreprinderii analiza este, în general aceeaşi. DiferenŃa constă în
faptul că fiecare produs, sortiment sau grupă de mărfuri deŃine altă pondere în totalul
desfacerilor, influenŃând mai mult sau mai puŃin activitatea firmei. De asemenea, viteza
de circulaŃie a fiecăruia dintre aceste elemente este diferită, banii implicaŃi circulând
într-un număr de rotaŃii diferit.
RelaŃia utilizată este:
n
∑g ×v i i
S = CA × V = CA × i =1
100
unde: CA - desfaceri medii zilnice totale;
V - viteza medie de circulaŃie pe întreprindere;
gi - structura desfacerilor pe categoriile „i”
implicate în calcul;
vi - viteza de circulaŃie pentru fiecare categorie „i” implicată în calcul.
∆S ( CA)
∆S ∆S ( gi )
∆S ( v )
∆S ( vi )
Pornind de la următoarea situaŃie, evoluŃia stocurilor medii este următoarea:
Structra
Viteza de circulaŃie cifrei de
CA (lei)
Sector (v) afaceri
(gi)
CA0 CA1 v0 v1 gi0 gi1
A 90.000 80.000 15 16 25 21
B 250.000 280.000 60 55 69 75
C 20.000 15.000 20 20 6 4
TOTAL 360.000 375.000 46,35 45,41 100 100
S = CA × V
V =∑
g i ⋅ vi
→ S = CA ⋅
∑g i ⋅ vi
100 100
∆ S = S1 − S 0 = CA1 ⋅ V1 − CA0 ⋅ V0 = 375.000 × 45,41 − 360.000 × 46,35 =

= 17.028.750 − 16.686.000 = 342.750 lei
50
V0 =
∑g i0 ⋅vi 0
=
25 × 15 + 69 × 60 + 6 × 20
= 46,35 rotaŃii
100 100
V1 =
∑g i1 ⋅vi1
=
21 × 16 + 75 × 55 + 4 × 20
= 45,41 rotaŃii
100 100
1) ∆ S (CA) = CA1 ⋅ V0 − CA0 ⋅ V0 = (CA1 − CA0 ) × V0 =
= (375.000 − 360.000) × 46,35 = 695.250 lei
2 ) ∆ S (V ) = CA1 ⋅ V1 − CA1 ⋅ V0 = CA1 × (V1 − V0 ) =

= 375 .000 ( 45 , 41 − 46 ,35 ) = − 352 .500 lei
2 a ) ∆ S ( g i ) = CA 1 ⋅
∑g i1 ⋅ vi 0
− CA 1 ⋅
∑g i0 ⋅ vi 0
=
100 100
= CA 1 (
∑g i1
−
⋅ vi 0 ∑ g i 0 ⋅ vi 0
)=
100 100
21 × 15 + 75 × 60 + 4 × 20
= 375 .000 ( − 46 ,35 ) =
100
= 375 .000 ( 48 ,95 − 46 ,35 ) = 975 . 000 lei
2 b ) ∆ S ( v i ) = CA1 ⋅
∑ g i1 ⋅ vi1 − CA ⋅ ∑ g i1 ⋅ vi 0 =
1
100 100
= CA1 (
∑ g i1 ⋅ v i1 − ∑ g i1 ⋅ v i 0 ) =
100 100
= 375 . 000 ( 45 , 41 − 48 ,95 ) = − 1 . 327 . 500 lei
∆ S (CA) 695.250 lei

∆S ∆ S ( gi ) 975.000
342.750 lei
∆ S (V ) -352.500 lei ∆ S (v i ) − 1.327.500
După cum se observă, între stocul mediu şi volumul de activitate zilnică este o
relaŃie directă, iar între stocul mediu şi viteza de circulaŃie, este, de asemenea, o relaŃie
directă. Astfel, se va avea în vedere pentru menŃinerea unui stoc optim, faptul că orice
modificare a cifrei de afaceri sau a vitezei de circulaŃie determină modificarea în acelaşi
sens a stocului mediu. Este de dorit ca ritmul de accelerare a vitezei de circulaŃie să-l
depăşească pe cel al cifrei de afaceri.
B) Analiza stocurilor de siguranŃă
Stocul de siguranŃă reprezintă suplimentul de stoc care asigură continuitatea
activităŃii (producŃie sau comercializare) în perioada în care are loc întreruperea
procesului de aprovizionare din cauze diferite.
51
Timpul de siguranŃă se poate defini ca fiind durata în zile pe care trebuie să
se asigure prevenirea întreruperii activităŃii.
Stocul de siguranŃă este asociat cu termenul de „nivel de serviciu atins de
către stocul activ”. Acest nivel de serviciu măsoară gradul de satisfacere a cererii şi
se calculează după mai multe relaŃii:
numărul de zile lucrătoare fără ruptură de stoc în perioada T
k=
numărul total de zile al perioadei T
numărul de solicitări satisfăcute pe parcursul perioadei T
k= sau
numărul total de solicitări în perioada T
volumul cererii satisfăsate în perioada T
sau k =
volumul total al cererii exprimate în perioada T
Stocul de siguranŃă depinde de dispersia fluxului intrărilor, respectiv de
dispersia fluxului ieşirilor, în jurul mediei.
Există două tipuri de stocuri de siguranŃă:
- unul pentru situaŃiile când apare caracterul aleator al cererii, deci dependent de
fluxul ieşirilor, denumit stoc de siguranŃă α;
- iar cel de-al doilea, pentru situaŃiile când se întâlneşte neritmicitate a
intrărilor, denumit stoc de siguranŃă β.
RelaŃiile de calcul sunt:
Sα = t × s × y ,
unde: t - coeficientul de corecŃie în funcŃie de nivelul de serviciu. De obicei,
se operează cu t = 2, corespunzător unui nivel de serviciu k = 95%;
s - abaterea medie pătratică a vânzărilor efective faŃă de cele medii,
∑ (x − x )
2
s= ;
n
y - raportul între termenul de reaprovizionare şi intervalul analizat
∆ ( termenul de reaprovizionare)
y= ;
360 (numărul de zile dintr - un an )
t×s
Sβ =
n −1
unde: t = idem;
s - abaterea medie pătratică a intrărilor efective faŃă de cele medii
∑ ( z − ∆ ) 2
s= ;
n
n = numărul de aprovizionări.
1. Cunoscându-se stucul mediu de mărfuri de 15.000 buc. şi termenul de
aprovizionare ∆ = 10 zile, se apreciază că stocul de siguranŃă, în condiŃiile unei
cereri variabile este următorul:
52
Nr. Luna Vânzări Vânzări (X − X ) ( X − X )2
crt. medii medii
( X − buc.) ( X − buc.) (buc.) (mii buc.)
1. Ianuarie 20.000 37.500 - 17.500 306.250
2. Februarie 15.000 37.500 -22.500 506.250
3. Martie 45.000 37.500 +7.500 56.250
4. Aprilie 30.000 37.500 -7.500 56.250
5. Mai 80.000 37.500 +42.500 1.806.250
6. Iunie 65.000 37.500 +27.500 756.250
7. Iulie 70.000 37.500 +32.500 1.056.250
8. August 55.000 37.500 +17.500 306.250
9. Septembrie 25.000 37.500 -12.500 156.250
10. Octombrie 20.000 37.500 -17.500 306.250
11. Noiembrie 15.000 37.500 -22.500 506.250
12. Decembrie 10.000 37.500 -27.500 756.250
13. TOTAL 450.000 - - 6.576.000
Pentru un k = 95%, t – coeficientul de corecŃie în funcŃie de nivelul de
serviciu este 2.
∑( X − X )
2
6.575.000.000
S= = = 23.408 buc.
n 12
10
Sα = 2 × 23.408 × = 2 × 23.408 × 0,17
360
Sα = 7.959 buc.
Sα(buc ) 7.959
Sα ( zile ) = = ≈ 6 zile
vânzarea medie zilnică 1.250
450.000
Vânzarea medie zilnică = = 1.250 buc
360
Pentru asigurarea continuităŃii livrărilor este necesar un stoc de siguranŃă
de 7.959 bucăŃi, care în 95% din cazuri – cererea va fi satisfăcută, iar petru restul
de 5% există riscul unor discontinuităŃi în vânzări.
∆
S = + ( Sα + S β )
2
Se presupune că există ritmicitate în aprovizionare, deci Sβ = 0. În aceste
condiŃii, stocul mediu are următoarele valori:
10
S= + 6 = 11 zile
2
53
S (buc.) = 11 × 1.250 = 13.750 buc.
Stocul optim este de 13.750 buc., iar stocurile aflate în depozitele
întreprinderii sunt în valoare de 15.000 buc.
În această situaŃie, întreprinderea şi-a desfăşurat activitatea cu un stoc mai mare
decât cel necesar de 2250 buc.eea ce va afecta nefavorabil costurile, respectiv rentabilitatea.
2. Cunoscând că vânzarea zilnică este de 7.000 lei, iar stocul mediu de produse
este în valoarea de 160.000 lei, stocul de siguranŃă necesar desfăşurării activităŃii,
presupunând că cererea are o dinamică uniformă (Sα = 0), este următorul:
Nr. Luna Intrări în stoc (lei) Vânzări (zile) ( Z − ∆) (Z − ∆) 2
crt. Prognozat Realizat Prognozat Realizat
(∆) (Z)
1. Ianuarie 70.000 10.000 10 19 +9 81
2. Februarie 70.000 15.000 10 17 +7 49
3. Martie 70.000 45.000 10 15 +5 25
4. Aprilie 70.000 80.000 10 8 -2 4
5. Mai 70.000 35.000 10 6 -4 16
6. Iunie 70.000 90.000 10 12 +2 4
7. Iulie 70.000 110.000 10 7 -3 9
8. August 70.000 50.000 10 9 -1 1
9. Septembrie 70.000 60.000 10 14 +4 16
10. Octombrie 70.000 55.000 10 16 +6 36
11. Noiembrie 70.000 20.000 10 10 0 0
12. Decembrie 70.000 130.000 10 13 +3 9
13. TOTAL 840.000 700.000 - - - 250
t×S 2×5 10
Sβ = = = ≈ 3 zile
n −1 12 − 1 3,31
Unde:
t reprezintă coeficientul de corecŃie funcŃie de nivelul de serviciu care pentru
un K = 95%, t = 2;
S este abaterea medie pătratică a intrărilor efective faŃă de cele medii şi se
calculează astfel:
250
S= ≈ 5 zile
12
S β (lei ) = 3 × 70.000 =210.000 lei
∆ 10
S= + ( Sα + S β ) = (0 + 5) = 25 zile
2 2
intrari prognozate 70.000
∆= = = 10 zile
vanzari prognozate zilnice 7.000
S(lei ) = 25 × 7.000 = 175.000 lei
54
Stocul optim, ce asigură buna funcŃionare a întreprinderii în condiŃii de
eficienŃă şi rentabilitate, este de 175.000 lei, în timp ce stocul mediu efectiv este în
valoare de 160.000 lei. DiferenŃa de 15.000 lei reprezintă pentru întreprindere o
ruptură de stoc, care afectează atât relaŃiile cu clienŃii, imaginea firmei, dar şi
rezultatele economico-financiare.
C) Analiza vitezei de circulaŃie a mărfurilor
Viteza de circulaŃie este un indicator care exprimă modul cum se utilizează
activele circulante ale firmei. Se mai numeşte viteză de rotaŃie. Reflectă activitatea
specifică a fiecărui tip de firmă şi este influenŃată de condiŃiile concrete în care decurge
procesul de existenŃă al acesteia. Se modifică în sensul încetinirii sau accelerării odată
cu modificările factorilor ce pot fi întâlniŃi în mediul extern al firmei.
Se exprimă în număr de rotaŃii (care trebuie să fie cât mai mare) sau în
număr de zile (care trebuie să fie cât mai mic).
RelaŃiile de calcul sunt:
cifra de afaceri ;
Coeficientul de rotaŃii =
capitaluri circulante
capitaluri circulante
Număr de zile = × 360 ( sau 90)
cifra de afaceri
În atenŃia firmelor trebuie să stea accelerarea vitezei de circulaŃie, pentru că astfel
mijloacele circulante pot fi utilizate de mai multe ori şi cu o eficienŃă mai mare.
Există numeroase căi de accelerare ale vitezei de circulaŃie. Între acestea amintim:
• pentru faza de aprovizionare - alimentarea şi aprovizionarea la timp, existenŃa
unui stoc de materii prime şi materiale optim şi fără discontinuităŃi, creşterea
operativităŃii, selectarea atentă a furnizorilor, eliminarea stocurilor mari;
• pentru faza de producŃie - menŃionăm organizarea corespunzătoare a producŃiei,
utilizarea integrală a capacităŃii de producŃie, alegerea tehnologiei optime, folosirea integrală a
timpului de lucru, aprovizionarea permanentă a locurilor de muncă;
• pentru faza de comercializare - vânzarea şi încasarea cât mai rapidă a
produselor pentru reîntregirea lichidităŃilor şi investirea lor imediată, respectarea
clauzelor contractuale, evitarea aprovizionării cu produse fără cerere şi desfacere
asigurată, operativitate în manipularea ambalajelor, accelerarea decontărilor,
întocmirea rapidă şi corectă a documentaŃiei de vânzare.
Analiza factorială a vitezei de circulaŃie se poate face pe baza mai multor modele:
Luăm două exemple: unul reprezintă viteza de circulaŃie la nivel de sector de
activitate, produs, gamă de produse sau sortimente, iar al doilea, implică activitatea
întregii întreprinderi şi se calculează ca o medie.
Modelul I
s
v=
ca
unde: s - stocul mediu;
ca - desfacerea medie zilnică.
55
∆v(ca )
∆v
∆v(s )
Modelul II (structural), pune în evidenŃă faptul că, unde activitatea este

diversificată, unele sectoare sunt mai eficiente, altele mai puŃin eficiente, acŃionând
asupra vitezei de circulaŃie.
n
∑g
i =1
i × vi
V=
100
unde: gi - structura desfacerilor pe categoriile „i” implicate în calcul;
vi - viteza de circulaŃie pentru fiecare categorie „i” implicată în calcul.
∆V( gi )
∆V
∆V(vi )
LECłIA 6. Analiza mijloacelor fixe
Se cunoaşte faptul că în cadrul analizei potenŃialului material la nivelul unei

întreprinderi un loc central îl ocupă analiza mijloacelor fixe, alături de cea a
stocurilor. Aceasta se poate realiza atât din punct de vedere al asigurării
întreprinderii cu astfel de active, cât şi din punctul de vedere al eficienŃei utilizării
mijloacelor fixe.
Analiza asigurării întreprinderii cu mijloace fixe se face: din punct de
vedere cantitativ (al dinamicii), din punct de vedere al structurii, din punct de
vedere al stării.
A) Analiza dinamicii mijloacelor fixe
Analiza dinamicii mijloacelor fixe se poate realiza cu ajutorul următorilor indicatori:
a)Modificarea absolută a mijloacelor fixe
∆ F = F1 – F0
unde: F = valoarea medie anuală mijloacelor fixe totale. Mijloacele fixe din
întreprindere pot fi evaluate la valoare de intrare în gestiune (cost istoric), valoare
rămasă (valoare de intrare din care se deduce amortizarea calculată) şi la valoare de
înlocuire (valoarea actuală necesară pentru a procura un mijloc fix cu proprietăŃi
tehnice similare).
b)Modificarea relativă a mijloacelor fixe
∆ F(%) = [(F1-F0)/F0] /100
56
Dacă modificarea absolută a mijloacelor fixe exprimă creşterea sau
descreşterea volumului de mijloace fixe din întreprindere, modificarea relativă a lor
exprimă valoarea relativă a creşterii sau descreşterii.
Teoretic, orice creştere de mijloace fixe poate fi apreciată ca favorabilă
pentru firmă, aceasta din considerentul că întreprinderea dispune de capacităŃi
suplimentare pentru a realiza noi sporuri de producŃie şi, pe această bază, creşteri
ale încasărilor (cifrei de afaceri).
În practică aprecierea creşterii mijloacelor fixe trebuie făcută plecând de la
corelaŃia dintre dimensiunea creşterii mijloacelor fixe şi dimensiunea creşterii cifrei de
afaceri. Astfel, se consideră ca fiind favorabilă doar acea creştere de mijloace fixe care
determină o creştere de valoare mai mare a cifrei de afaceri (ICA > IF). În caz contrar,
(ICA < IF) situaŃia este considerată nefavorabilă deoarece creşterea mijloacelor fixe nu
va conduce la o creştere corespunzătoare a încasărilor (altfel spus, întreprinderea deŃine
mijloace fixe pe care nu le utilizează la capacitate sau noile mijloace fixe se află în
rezervă sau conservare).
a) Coeficientul intrărilor
KI = (I/ F) × 100
unde I - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe intrate în funcŃiune în
cursul exerciŃiului.
b)Coeficientul ieşirilor
KE = (E/F) × 100
unde E - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe ieşite din funcŃiune în
cursul exerciŃiului.
c) Coeficientul mobilităŃii totale
KMT = ((I+E)/F) × 100
Aceşti indicatori exprimă efortul întreprinderii pentru majorarea mijloace
fixe deŃinute sau reducerea acestora. Aprecierile asupra dimensiunii mijloacelor
fixe se fac tot în corelaŃie cu dinamica volumului de activitate al firmei.
B) Analiza structurii şi stării mijloacelor fixe
Analiza structurii mijloacelor fixe se realizează plecând de la două criterii
de clasificare a acestora.
O primă clasificare a mijloacelor fixe are în vedere caracterul lor productiv
şi în funcŃie de care se deosebesc:
• mijloace fixe productive (numite active) care contribuie direct la realizarea
cifrei de afaceri (producŃiei);
• mijloace fixe neproductive, care deşi asigură condiŃii pentru o derulare
normală a procesului de producŃie, nu au o contribuŃie directă, evidentă la
realizarea producŃiei.
În funcŃie de această clasificare se calculează un coeficient de structură -
structura mijloacelor fixe active – după relaŃia:
gFa = (Fa/ F) × 100
unde: Fa – valoarea medie anuală a mijloacele fixe active.
57
Favorabilă pentru întreprindere este situaŃia în care acest coeficient de
structură are o dinamică crescătoare, deoarece se consideră că firma dispune de
posibilităŃi superioare pentru a realiza noi sporuri de producŃie.
O a doua clasificare a mijloacelor fixe are în vedere criteriul contabil, pe
categorii de mijloace fixe: clădiri şi construcŃii speciale, maşini şi utilaje, aparate de
măsură şi control, mijloace de transport etc.
Această clasificare permite calculul unui coeficient de structură, pe categorii:
gfi = (fi/ F) × 100
unde: fi – valoarea mijloacelor fixe dintr-o anumită categorie.
Acest coeficient are utilitate în stabilirea obiectivelor politicii de investiŃii a
firmei, în sensul că o poate orienta spre creşterea ponderii categoriilor de mijloace
fixe deficitare şi restrângerea ponderii mijloacelor fixe excedentare.
Analiza stării mijloacelor fixe se poate realiza cu ajutorul indicatorilor:
1) Coeficientul amortizărilor
KA = (A/F) × 100
unde: A - amortizarea totală calculată a mijloacelor fixe în folosinŃă;
Este privit ca nefavorabil un coeficient crescător în dinamică, acesta
indicând că mijloacele fixe din întreprindere suferă un proces de îmbătrânire, iar
politica de investiŃii este deficitară.
Procesul de îmbătrânire indică faptul că mijloacele fixe sunt uzate fizic şi
moral într-o proporŃie înaltă, aspect cu efecte nefavorabile asupra productivităŃii
(scade), asupra calităŃii producŃiei realizate de firmă (calitate inferioară) şi nu în
ultimul rând asupra preŃurilor mari de desfacere a produselor realizate de firmă.
2) Coeficientul investiŃiilor
KINV = (INV/ F) × 100
unde: INV - valoarea investiŃiilor date în folosinŃă în cursul anului realizate fie în
regie de întreprindere, fie în antrepriză (realizate de alte întreprinderi specializate).
SituaŃia e favorabilă dacă KINV înregistrează valori crescătoare în dinamică, altfel
spus firma are o bună politică de investiŃii, îngrijindu-se de gradul ei de dotare tehnică
şi având condiŃii pentru menŃinerea standardului pe piaŃa pe care acŃionează.
3) Coeficientul modernizărilor
KMOD = (MOD/ F) × 100
unde: MOD - mijloacele fixe modernizate în cursul exerciŃiului.
Prin modernizare se înŃelege procesul prin care o serie de mijloace fixe uzate
sunt aduse la un nivel tehnic superior în privinŃa parametrilor lor de funcŃionare.
De regulă, se apelează la modernizare atunci când costurile acestei
operaŃiuni sunt mult mai reduse în raport cu cele presupuse de
achiziŃionarea/realizarea unui nou mijloc fix, iar rezultatele obŃinute în urma
modernizării proprie mijlocul fix supus acestui proces de caracteristicile tehnice ale
noilor mijloace fixe, din aceeaşi categorie, apărute pe piaŃă.
În prezent, multe întreprinderi realizează investiŃii prin operaŃiuni de leasing.
Leasing-ul, potrivit IFRS 14, este un acord prin care locatorul cedează locatarului ,
în schimbul unei plăŃi sau a unei serii de plăŃi, dreptul de a păstra un bun pe o perioadă
convenită de timp.
58
Mijloacele fixe pot fi obŃinute prin leasing financiar sau leasing operaŃional. În cazul
leasing-ului financiar, mijloacele dobândite şi datoria corespunzătoare sunt înregistrate în
bilanŃ, în timp ce pentru leasing-ul operaŃional, locatarul înregistrează chiria aferentă.
Reflectarea în bilanŃul contabil este necesară pentru o analiză pertinentă a
situaŃiei mijloacelor fixe ale unei întreprinderi ce deŃine active în leasing. Acestea
permit o mai bună apreciere a situaŃiei întreprinderii deoarece rata de leasing se
regăseşte în rata de îndatorare.
Neînregistrarea în bilanŃul contabil a ratelor leasing-ului diminuează
îndatorarea firmei şi măreşte artificial capacitatea de plată a întreprinderii şi
eficienŃa mijloacelor fixe.
În analiză se poate calcula coeficientul mijloacelor fixe în leasing (KL).
KL = L
F
unde: L - valoarea mijloacelor fixe în leasing financiar.
C) Analiza eficienŃei utilizării mijloacelor fixe
Analiza eficienŃei utilizării mijloacelor fixe presupune măsurarea rezultatelor
obŃinute de firmă cu ajutorul mijloacelor fixe pe care le are în patrimoniu.
EficienŃa se va măsura cu ajutorul a doi indicatori:
1) Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe;
1000
CAF = (CA/ F) × 1000
2) Profitul la 1000 lei mijloace fixe
1000
PF = (P/ F) × 1000
Dacă aceşti indicatori sunt crescători în dinamică situaŃia firmei va fi una
favorabilă, semnificaŃia fiind aceea că întreprinderea obŃine sporuri de încasare sau
profit la 1.000 lei mijloace fixe. Ambii indicatori se pretează la analiză factorială.
Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe (CAF1000) se va analiza având în
vedere faptul că nu toate mijloacele fixe din întreprindere contribuie la realizarea
ei, ci numai cele active (Fa).
CAF1000 = (CA/ F) ×1000 =(CA/ F) × 1000 × (Fa/ Fa) = (Fa/ F) (CA/ Fa) ×
1000 = gFa CAF1000.
Deci, CAF1000 depinde de doi factori direcŃi:
• gFa = Fa/ F (structura mijloacelor fixe active în total mijloace fixe) şi
• CAFa1000 = (CA/ Fa) × 1000 (cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe
active).
∆CA1000
F ( g Fa )
∆CAF1000
∆CAF1000 (CA1000
Fa )
Profitul la 1000 lei mijloace fixe (PF1000) se va analiza factorial avându-se în

vedere fluxul care generează profitul întreprinderii (CA – care, de altfel, este şi
baza maximizării rezultatului firmei).
59
PF1000 = (P/ F) × 1000 = (P/ F) × 1000 × (CA/ CA) =
= (CA/F) × 1000 (P/ CA) = CAF1000 × RRC.
Deci, PF1000 depinde şi el de doi factori direcŃi:
• CAF1000 = (CA/ F) × 1000 (cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe) şi
• RRC = P/CA (rata rentabilităŃii comerciale, care indică eficienŃa politicii de
preŃ promovată de firmă).
∆PF
1000 1000
(CAF )
∆PF1000
∆PF1000 ( RRC )
Se cunoaşte următoarea situaŃie a utilizării mijloacelor fixe
Nr. Indicatori T0 T1
Crt.
1. Cifra de afaceri - CA (milioane lei) 1000 2500
2. Valoarea totală a mijloacelor fixe - F (milioane lei) 500 2000
Valoarea totală a mijloacelor fixe active - Fa 400 1500
3. (milioane lei)
4. Structura mijloacelor fixe - gF 0,8 0,75
Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe active - 2500 1667
5. CAFa1000 (lei)
6. Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe -CAF1000 (lei) 2000 1250
Modelul care va fi aplicat este:
CAF1000 = gF CAFa1000
a.modificarea fenomenului analizat
∆CAF1000 = CAF11000 – CAF01000 = 1250 – 2000 = - 750 lei.
b. cuantificarea influenŃei factorilor
1. ∆ CAF1000 (gF) = gF1 CAF01000 – gF0 CAF01000 =
= 0,8 2500 – 0,75 2500 = - 2000 + 1875 = - 125 lei
2. ∆ CAF1000 (CAFa1000) = gF1 CAFa11000 – gF1 CAFa01000 =
= 0,75 1667 – 0,75 2500 = 1250 – 1875 = - 625 lei
• scăderea cu 750 lei a fenomenului analizat;
• rezultatul semnifică o situaŃie negativă pentru firmă, adică o scădere a
eficienŃei cu care sunt utilizate mijloacele fixe de către firmă. Această scădere se
datorează, acŃiunii ambilor factori atît de factorul de structură (-125 lei), cât şi de
factorul CAFa1000 (- 625 lei), ponderea acestuia din urmă fiind mult mai mare;
• scăderea structurii mijloacelor fixe se explică prin micşorarea ponderii
mijloacelor fixe active în total mijloace fixe în perioada curentă faŃă de cea luată
ca bază de raportare (de la 80% la 75%); acest lucru se datorează faptului că
mijloacele fixe active cresc, de la o perioadă la alta, mai lent (de 3,75 ori – de la
400 la 1500 în perioada curentă) decât mijloacele fixe neproductive şi mai repede
decât CA (care se măreşte doar de 2,5 ori faŃă de perioada de bază - de la
1000 mil. la 2500 mil.);
60
• scăderea cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe (CAFa1000) se explică tot
printr-o diminuare a volumului desfacerilor la 1000 lei mijloace fixe, de la o
perioadă la alta (scade de la 2500 la 1667 lei).
SituaŃia de mai sus a utilizării mijloacelor fixe se completează cu
următoarele date:
Nr. Indicatori T0 T1
Crt.
1. Cifra de afaceri - CA (milioane lei) 1000 2500
2. Valoarea totală a mijloacelor fixe - F (milioane lei) 500 2000
3. Profitul - P (milioane lei) 200 250
1000
4. Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe -CAF (lei) 2000 1250
5. Rata rentabilităŃii comerciale - RRC=P/CA 0,2 0,1
1000
6. Profitul la 1000 lei mijloace fixe –PF (lei) 400 125
PF1000 = CAF1000 RRC.
a. modificarea fenomenului analizat
∆PF1000 = PF11000 – PF01000 = 125 – 400 = -275 lei
b. cuantificarea influenŃei factorilor
1. ∆PF1000 (CAF1000) = CAF11000 RRC0 – CAF01000 RRC0
= 1250 0,2 – 2000 0,2 = 250 – 400 = - 150 lei
2. ∆ PF1000 (RRC) = CAF11000 RRC1 – CAF11000 RRC0 =
= 1250 0,1 – 1250 0,2 = 125 – 250 = -125 lei
• scăderea cu 275 lei a fenomenului analizat;
• situaŃia este nefavorabilă pentru firmă semnificând o scădere a eficienŃei
utilizării mijloacelor fixe. Profitul se diminuează cu 275 lei la 1.000 lei mijloace
fixe această influenŃă negativă datorându-se ambilor factori direcŃi (CAF1000 şi
RRC), factori calitativi;
• scăderea structurii mijloacelor fixe se explică prin micşorarea ponderii
mijloacelor fixe active în total mijloace fixe în perioada curentă faŃă de cea luată
ca bază de raportare (de la 80% la 75%. Acest lucru se datorează faptului că
mijloacele fixe active cresc, de la o perioadă la alta, mai lent (de 3,75 ori – de la
400 la 1500 în perioada curentă) decât mijloacele fixe neproductive şi mai
repede decât CA (care se măreşte doar de 2,5 ori faŃă de perioada de bază - de
la 1000 mil. la 2500 mil.);
Rezumat
Analiza dimensiunii resurselor umane
Analiza dimensiunile personalului din perspectivă cantitativă
Analiza dimensiunii personalului având în vedere aspectul calitativ
Analiză structurală a resurselor umane
Analiza comportamentului salariaŃilor
Analiza caracterizarea circulaŃiei şi fluctuaŃiei personalului
Analiza utilizării timpului de muncă
61
Analiza productivităŃii muncii
Modele de calcul a productivităŃii
Modele de analiză factorială a productivităŃii muncii
Căi şi rezerve de creştere a productivităŃii muncii
Reflectarea modificării productivităŃii muncii în rezultatele
economico-financiare ale întreprinderii
Analiza stocurilor active
Analiza dinamicii şi structurii stocurilor active
Analiza stocurilor de siguranŃă
Analiza vitezei de circulaŃie a mărfurilor
Analiza dinamicii mijloacelor fixe
Analiza structurii şi starii mijloacelor fixe
Analiza eficienŃei utilizării mijloacelor fixe
Bibliografie
- Care este rolul resurselor umane? Care sunt indicatorii ce măsoară dimensiunea
resurselor umane al întreprinderii? Ce reprezintă numărul maxim de salariaŃi şi care este
legătura acestuia cu volumul de activitate? Care sunt indicatorii ce reflecta aspectele
calitative ale dimensiunii resurselor umane şi ce corelaŃie se stabileşte între aceştia?
- Ce reprezintă fluctuaŃia resurselor umane şi cu ce se diferenŃiează de circulaŃia
acestora? Care este optimul pentru gradul de stabilitate a resurselor umane?
- Cum se reflectă comportamentul resurselor umane prin utilizarea timpului
de muncă? Ce indicatori redau utilizarea timpului de muncă?
- Cum se defineşte productivitatea muncii? Care sunt modele de calcul ale
productivităŃii muncii? Cum se calculează productivitatea marginală? Ce corelaŃie
există între productivitatea medie şi productivitatea marginală? Care sunt modelele
de analiză factorială a productivităŃii muncii?
- Ce sunt stocurile? Care este mărimea optimă a stocurilor? Ce reprezintă
stocurile active? Care sunt factorii care influenŃează mărimea stocurilor active? Care
sunt cauzele modificării stocurilor active, în faza de aprovizionare? Care sunt cauzele
modificării stocurilor active, în faza de producŃie? Care sunt cauzele modificării
stocurilor active, în faza de comercializare? Ce reprezintă stocurile de siguranŃă? Cum
se determină stocurile de siguranŃă? Cre sunt modelele de analiză a stocurilor?
- Cum încadrăm activele ca fiind mijloace fixe? Ce sunt mijloacele active?
Cum calculaŃi mişcarea totală a mijloacelor fixe? Ce este coeficientul
modernizărilor? Cum se calculează coeficientul investiŃiilor? Care este scopul
calculuilui şi analizei coeficientului activelor fixe în leasing? Care sunt modelele
de analiză factorială a utilizării mijloacelor fixe?
62
AplicaŃii şi grile de rezolvat
1. Pentru a evidenŃia dimensiunile personalului se utilizează următorii indicatori:
a) numărul scriptic de salariaŃi, efectivul scriptic prezent la lucru, numărul
mediu de salariaŃi cu contract de muncă, numărul maxim de salariaŃi, efectivul fiscal;
b) numărul scriptic de salariaŃi, efectivul scriptic absent de la lucru, numărul
mediu de salariaŃi cu contract de muncă, numărul maxim de salariaŃi, efectivul fiscal;
c) numărul scriptic de salariaŃi, efectivul scriptic prezent la lucru, numărul mediu
de salariaŃi cu contract de muncă, numărul maxim de salariaŃi, efectivul nefiscal.
2. În practică între coeficientul mediu de calificare ( K m ) şi coeficientul de
complexitate a lucrărilor executate ( K t ) se întâlnesc următoarele situaŃii:
a) K m > K t arată că există lucrări de categorie inferioară efectuate de
salariaŃi cu calificare superioară sau K m < K t , arată că există lucrări de categorie
superioară executate de salariaŃi cu calificare inferioară;
b) K m = K t arată că există lucrări de categorie inferioară efectuate de
salariaŃi cu calificare superioară sau K m < K t , arată că există lucrări de categorie
superioară executate de salariaŃi cu calificare inferioară;
c) K m < K t arată că există lucrări de categorie inferioară efectuate de
salariaŃi cu calificare superioară sau K m > K t , arată că există lucrări de categorie
superioară executate de salariaŃi cu calificare inferioară.
3. InformaŃii cu privire la calitatea managementului, sunt furnizate de
clasificarea personalului după criteriul:
a) după vechime;
b) pe funcŃii ale întreprinderii;
c) în funcŃie de gradul de calificare a personalului.
4. Mişcarea personalului întreprinderii, în decursul unei perioade date, atât
din punct de vedere al intrărilor, cât şi din cel al ieşirilor din cauze normale,
justificate, defineşte:
a) fluctuaŃia personalului;
b) circulaŃia salariaŃilor;
c) mişcarea salariaŃilor.
5. FluctuaŃia personalului este un fenomen anormal, determinat de:
a) ieşirile din întreprindere fără aprobarea conducerii (demisie) sau prin
desfacerea contractului de muncă, urmare a unor abateri;
b) ieşirile şi intrările din întreprindere fără aprobarea conducerii (demisie)
sau prin desfacerea contractului de muncă, urmare a unor abateri;
c) intrarea de salariaŃi în întreprindere fără aprobarea conducerii (demisie)
sau prin desfacerea contractului de muncă, urmare a unor abateri.
6. A utiliza integral şi eficient timpul de muncă constituie una din laturile de
bază ale activităŃii, şi anume:
a) latura extensivă;
63
b) latura intensivă şi extensivă;
c) latura intensivă.
7. Utilizarea timpului de muncă se poate aprecia cu ajutorul:
a) balanŃei folosirii timpului de muncă şi gradul de utilizare a fondului de
timp de lucru maxim disponibil;
b) coeficientul intensităŃii intrărilor de personal şi balanŃa folosirii timpului
de muncă;
c) balanŃa folosirii timpului de muncă şi gradul de stabilitate a personalului.
8. Capacitatea muncii de a crea o anumită cantitate de valori de întrebuinŃare
într-o unitate de timp, reflectând eficienŃa cu care este cheltuită o cantitate de
muncă, reprezintă:
a) motivarea salariaŃilor;
b) eficienŃa economică;
c) productivitatea muncii.
9. Creşterea activităŃii întreprinderii s-a produs pe cale intensivă, în cazul
următoarei situaŃii:
a) IQv 〈 I Wa ;
I WNpa 〉 I Nop
Wa
b) ;
I WNpa = I WNopa
c) .
10. Semnifică existenŃa unor timpi de muncă neutilizaŃi justificat sau
nejustificat dacă între indicatorii productivităŃii muncii apare următoarea corelaŃie:
a) IQv 〈 I Wa ;
b)
IVa 〉 I Wa ;
I WNopa 〈 I Nop
Wz
c) .
11. Punctul de maxim al productivităŃii medii se înregistrează când:
a) Wm = Wa ;
b) Wm > Wa ;
c) Wm < Wa .
12. Ce exprimă corelaŃia: IQv =107%; ICA =109%; INp =102%
a) a crescut productivitatea muncii şi valorificarea producŃiei;
b) a crescut productivitatea muncii şi a scăzut valorificarea producŃiei;
c) a scăzut productivitatea muncii şi valorificarea producŃiei.
2. Să se interpreteze situaŃia: I Wa = 104% ; I Wz = 107% ; I Wh = 108%
a) timpul de muncă la nivelul anului şi a zilei de lucru sunt peste plan;
b) rezervele de timp de muncă la nivelul anului şi ziua de lucru sunt neutilizate;
c) rezervele de timp de muncă la nivelul anului şi a zilei de lucru sunt egale cu planul.
13. AnalizaŃi datele: INp =110%; INop =107%
64
a) productivitatea anuală pe salariat a crescut;
b) productivitatea anuală pe salariat a scăzut;
c) productivitatea anuală pe salariat nu a fost influenŃată.
14. Ce exprimă corelaŃia: Km=2,78; Kl=2,95
a) arată că există lucrări de categorie superioară executate de salariaŃi cu
calificare inferioară, adică o utilizare incompletă a forŃei de muncă;
b) arată că există lucrări de categorie inferioară efectuate de salariaŃi cu
calificare superioară;
c) arată că există lucrări de categorie inferioară efectuate de salariaŃi cu
calificare inferioară.
15. ApreciaŃi dinamica stabilităŃii salariaŃilor dacă: Gs0 = 0,91; Gs1 = 0,78
a) indicatorul caracterizează îmbunătăŃirea stabilităŃii generale a salariaŃilor
în întreprindere;
b) indicatorul caracterizează diminuarea stabilităŃii generale a salariaŃilor în
întreprindere;
c) indicatorul caracterizează menŃinerea stabilităŃii generale a salariaŃilor în
întreprindere.
16. Pe baza indicatorilor:
Indicator T0 T1
Cifra de afaceri (lei) 10.000 20.000
Numărul mediu de personal 20 25
Numărul mediu de zile lucrate 250 200
DeterminaŃi acŃiunea modificării numărului de zile lucrate asupra
productivităŃii anuale pe salariat este:
a) –100 lei;
b) 100 lei;
c) 500 lei.
17. Pe baza datelor:
Indicator T0 T1
ProducŃia marfă (lei) 10.000 20.000
Total om-zile lucrate 5.000 6.750
Total om-ore lucrate 39.000 50.625
DeterminaŃi acŃiunea modificării productivităŃii medii orare asupra
productivităŃii medii anuale:
a) -283,5 lei;
b) 200 lei;
c) 283,5 lei.
Indicator T0 T1
65
DeterminaŃi acŃiunea modificării numărului de salariaŃi şi a cifrei de afaceri
asupra productivităŃii medii anuale:
a) - 200 lei şi 300lei;
b) - 200 lei şi 500 lei;
c) 200 lei şi 300 lei.
Indicator T0 T1
ProducŃia marfă (lei) 10.000 20.000
Fondul de salarii (lei) 4.000 6.000
DeterminaŃi acŃiunea modificării productivităŃii medii anuale asupra nivelului
cheltuielilor salariale:
a) 0,25 lei;
b) 0,2 lei;
c) -50 lei.
Indicator T0 T1
Profitul din exploatare (lei) 2.500 2.250
DeterminaŃi acŃiunea modificării productivităŃii medii anuale asupra profitului din exploatare:
a) -1.250 lei;
b) 1.000lei;
c) 800 lei.
21. Stocurile regulatoare sunt:
a) valori materiale consumabile pe termen scurt;
b) valori imateriale consumabile pe termen mediu;
c) valori materiale consumabile pe termen lung.
22. Rolul stocurilor regulatoare este acela de:
a) a asigura valori materiale consumabile pe termen scurt;
b) a asigura continuitatea şi ritmicitatea activităŃii;
c) a asigura analiza în structură cantitativă şi calitativă a stocurilor.
23. În faza de aprovizionare, cauza modificării stocurilor finale este:
a) modificarea tehnologiei de fabricaŃie;
b) schimbarea sortimentelor;
c) aprovizionarea înainte de termenele stabilite prin contracte.
24. În faza de comercializare, cauzele modificării stocurilor finale sunt:
a) lipsa mijloacelor de transport;
b) depăşirea consumurilor specifice;
c) neritmicitatea producŃiei.
25. Cunoaşterea structurii stocurilor medii se poate realiza cu ajutorul:
a) metodei ABC;
b) calculului marginal;
c) indicatorilor de structură.
66
26. Pentru faza de aprovizionare, căile de accelerare ale viteza de circulaŃie sunt:
a) operativitate în manipularea ambalajelor, accelerarea decontărilor;
b) utilizarea integrală a capacităŃii de producŃie, alegerea tehnologiei optime;
c) creşterea operativităŃii, selectarea atentă a furnizorilor.
27. Mijloace fixe productive (numite active):
a) nu au o contribuŃie directă, evidentă la realizarea producŃiei;
b) contribuie direct la realizarea cifrei de afaceri;
c) contribuie direct şi indirect la realizarea cifrei de afaceri.
28. În dinamică este privit ca nefavorabil un coeficient al amortizărilor crescător deoarece:
a) indică că mijloacele fixe din întreprindere suferă un proces de îmbătrânire, iar
politica de investiŃii este deficitară;
b) indică că mijloacele fixe din întreprindere suferă un proces de modernizare;
c) indică că mijloacele fixe din întreprindere suferă un proces de înnoire, iar
politica de investiŃii este eficientă.
29. Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe este exprimată cu ajutorul
următoarei relaŃii de cauzalitate:
a)
∆CAF ( g Fa )
1000
b) PF1000 = (P/ F) 1000;

c) CAF1000 = (CA/ F) 1000.
30. Dinamica profitului la 1000 lei mijloace fixe (PF1000) este determinată de variaŃia:
a) cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe şi a ratei rentabilităŃii comerciale;
b) structurii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe şi a cifrei de afaceri
la 1000 lei mijloace fixe active;
c) structurii desfacerilor pe categoriile „i” implicate în calcul şi a vitezei de
circulaŃie pentru fiecare categorie „i” implicată în calcul.
32. Ce exprimă corelaŃia: ISf =125%; ICA = 130%
a) firma are o activitate comercială ineficientă;
b) firma vinde şi ce are pe stoc;
c) firma are o activitate comercială eficientă şi vinde produsele de pe stoc.
33. Conform metodei ABC, produsele din grupa B (25 – 30% din produse
firmei, ce aduc 25-30 % din cifra de afaceri) sunt:
a) produse cu viteză de circulaŃie scăzută, marja comercială este mare;
b) produse care ridică probleme legate de aprovizionare şi stocare;
c) produse standard, cu viteza de circulaŃie şi marja comercială aflate la
media întreprinderii.
34. Conform metodei ABC, produsele cu o viteză de circulaŃie rapidă, marjă
comercială redusă şi cu aprovizionare şi gestionare eficiente sunt:
a) produse din grupa C;
b) produse din grupa B;
c) produse din grupa A.
35. Ce exprimă corelaŃia: IV 1 =54 zile ; IVo = 41 zile
a) activele circulante ale firmei sunt utilizate eficient;
b) activele circulante ale firmei sunt utilizate conform planului;
67
c) activele circulante ale firmei sunt greu vandabile.
36. Pe baza următoarelor date:
-lei-
Indicatori To T1
Cifra de afaceri 10.000 30.000
Valoarea medie a fondurilor fixe 4.000 6.000
Valoarea medie a fondurilor fixe active 2.000 4.000
AcŃiunea modificări structurii mijloacelor fixe active asupra dinamicii cifrei
de afaceri la 1000 lei mijloace fixe este:
a) 0;
b) 425 lei;
c) 850 lei.
37. Pe baza următorilor indicatori:
-lei-
Cifra de afaceri Valoarea medie a stocurilor
Sectoare
To T1 To T1
A 360 720 200 180
B 1080 1440 180 160
AcŃiunea structurii cifrei de afaceri asupra vitezei de rotaŃie a stocului mediu
al firmei este de:
a) – 38,33 zile;
b) 11,66 zile;
c) 49,99 zile.
38. Să se analizeze datele primite de la compartimentul resurse umane
privind resursele umane ale întreprinderii:
Nr. Categorii de personal Rezultate Perioada T1
crt. Perioada To
prognozat realizat
Val. % Val. % Val. %
1. Muncitori, din care: 900 950 920
a. direct productivi 700 710 690
b. indirect productivi 200 240 230
2. Personal tehnic şi de 150 200 210
cercetare, din care:
a. salariaŃi din cercetare 50 50 50
b. salariaŃi din administraŃie şi 100 150 160
conducere
3. Total salariaŃi 1.050 1.150 1.130
4. Cifra de afaceri – lei 9.000 9.100 9.200
(preŃuri nominale)
5. Indice de preŃ-% 6 5 7
6. Cifra de afaceri (în preŃuri
comparabile) - lei
68
39. CaracterizaŃi corelaŃia dintre nivelul tehnic al lucrărilor de executat şi
gradul de calificare al forŃei de muncă dacă se cunosc următoarele:
Repartizare Repartizare
salariaŃilor pe
calificare (ki)
Decalaj între
Categorie de
repartizarea
categorii şi
salariaŃi pe salariaŃi pe
lucrărilor
volumul
n i × ki
ki×vi
categorie de categorii de
calificare (ni) încadrare (vi)
Nr. Nr. ore
% %
salariaŃi normă
I 100 300.000 300.000
II 150 400.000 800.000
III 350 350.000 1.050.000
IV 200 100.000 400.000
V 140 35.000 175.000
VI 50 6.000 36.000
VII 10 4.000 28.000
Total 1.000 1.200.000 2.789.000
40. ApreciaŃi cu ajutorul indicatorilor cunoscuŃi mişcarea salariaŃilor,

conform datelor de mai jos:
Nr.c Specificare To T1 T2
rt.
1. Numărul mediu al salariaŃilor 900 1.100 750
2. Numărul intrărilor de salariaŃi 70 205 15
3. Total ieşiri salariaŃi, din care: 10 5 315
a. pensionare 7 3 15
b. şomaj - - 250
c. plecări şcolarizare 2 - -
d. demisii - 2 47
e. desfacerea contractului de muncă 1 - 3
41. În tabelul de mai jos este sintetizată situaŃia utilizării forŃei de muncă:
Nr. Indicatori To T1
crt.
1. ProducŃia exerciŃiului (lei) 150.000 200.000
2. Venituri din prestări servicii (lei) 15.000 10.000
3. Cifra de afaceri (lei) 120.000 140.000
4. Numărul mediu de salariaŃi 500 450
5. Numărul mediu de zile lucrate 280 260
6. Durate medie a unei zile de lucru 7,2 7,5
7. Stocul mediu de mărfuri (lei) 45.000 70.000
8. Valoarea medie a mijloacelor fixe (lei) 70.000 85.000
9. Valoarea medie a mijloacelor fixe active (lei) 65.000 75.000
69
CaracterizaŃi dinamica productivitatea muncii.
42. AnalizaŃi consecinŃele modificării productivităŃii anuale a muncii asupra
rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii, dacă se cunosc următoarele informaŃii:
Nr. Indicatori To T1
crt.
1. ProducŃia exerciŃiului (lei) 150.000 200.000
2. Venituri din prestări servicii (lei) 15.000 10.000
3. Cifra de afaceri (lei) 120.000 140.000
4. Numărul mediu de salariaŃi 500 450
5. Numărul mediu de zile lucrate 280 260
6. Durate medie a unei zile de lucru 7,2 7,5
7. Soldul mediu al activelor circulante (lei) 80.000 100.000
8. Cheltuielile cu personalul (lei) 50.000 75.000
9. Cheltuielile convenŃional constante (lei) 35.000 45.000
10. Cheltuielile totale (lei) 165.000 225.000
11. Rezultatul exploatării (lei) 16.000 14.000
43. Să se analizeze dinamica productivităŃii medii zilnice a întreprinderii, pe

baza următoarelor date:
Nr.
Indicator Simbol To T1 %
crt.
1 Cifra de afaceri (lei) CA 18.000 21.000
3 Număr salariaŃi Ns 30 30
4 Număr mediu de zile lucrate Nz 290 280
8 Productivitatea muncii anuală (lei) Wa
44. Să se analizeze dinamica productivităŃii medii anuale a întreprinderii, pe
baza următoarelor date:
-lei-
Productivitatea medie
Nr. Cifra de afaceri
Sector de activitate zilnică
crt.
To T1 To T1
1 A 5.000 4.500 0,67 0,58
2 B 2.000 3.500 0,80 0,67
3 C 4.000 5.000 0,80 0,48
4 Total 11.000 13.000
45. Pe baza următoarelor informaŃii, caracterizaŃi eficienŃa mijloacelor fixe:
Indicatori To T1
Profitul 2.000 2.050
Valoarea medie a mijloacelor fixe 5.000 20.000
70
46.Să se analizeze structura stocurilor pe baza metodei ABC, dacă situaŃia
cifrei de afaceri pe produse este următoarea:
Vânzări
Produs
(lei)
1 2.000
2 4.000
3 44.000
4 7.000
5 7.500
6 6.000
7 67.000
8 84.000
9 1.500
10 2.500
11 4.500
12 12.000
13 3.000
14 5.500
Total 250.500
47.Să se analizeze dinamica stocurilor dacă se cunosc următoarele:
-lei-
Produse Cifra de afaceri Stocuri
To T1 To T1
A 36.000 40.000 2.000 1.000
B 108.000 108.000 18.000 12.000
MODULUL C
Analiza costurilor
Introducere
Cheltuielile unei firme cuprind o sferă largă de procese economice legate, în
esenŃă, de consumul şi utilizarea factorilor producŃiei: natura, capitalul, munca. Analiza
acestora se constituie într-o componentă foarte importantă a managementului intern al
firmei şi este premisa de bază a obŃinerii performanŃelor economico-financiare.
Sunt folosite permanent două noŃiuni: cheltuieli şi costuri. Ambele exprimă
în fond acelaşi lucru, şi anume: repartizarea, dirijarea unor sume de bani ale firmei
pentru buna desfăşurare a activităŃii. A cheltui reprezintă acŃiune concretă de
repartizare a banilor pe diverse canale, iar costurile sunt definite ca expresia
bănească a cheltuielilor suportate de agenŃii economici. Ca indicator economic,
costul măsoară efortul firmei pentru consumul de materii prime, materiale,
combustibil, energie, maşini, utilaje, instalaŃii, plata salariilor, dobânzi, penalizări,
chirii, impozite şi taxe, contribuŃia pentru asigurări sociale, ajutorul de şomaj,
71
cheltuieli pentru prevenirea şi înlăturarea poluării mediului ş.a. Costul reprezintă o
parte a preŃului de vânzare, pe care agenŃii economici o recuperează la vânzarea
bunurilor pentru a-şi acoperi cheltuielile efectuate.
Sursele de informaŃii în materie de costuri sunt: bugetul de venituri şi
cheltuieli, contul de profit şi pierderi, dări de seamă statistice pentru cheltuielile şi
rezultatele firmei, bilanŃul contabil şi anexele la bilanŃ, alte informaŃii externe
privind piaŃa muncii, piaŃa capitalului etc.
Obiective
- Analiza dinamică, structurală şi calitativă a cheltuielilor.
- Analiza cheltuieli totale, cheltuielile variabile şi fixe.
- Analiza structurală şi factorială a fondului de salarii.
- Analiza corelaŃiei dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica salariilor.
- Analiza cheltuielilor de transport.
- Analiza costului stocării şi componentele sale.
- Analiza cheltuielilor financiare.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
de 10 minute.
Cuvinte cheie:
cost, cheltuială, analiza dinamică a cheltuielilor, analiza structurală a
cheltuielilor, analiza calitativă a cheltuielilor, analiza cheltuieli totale, analiza
cheltuielilor variabile, analiza cheltuielilor fixe, analiza cheltuielilor de personal,
corelaŃa dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica salariilor, analiza cheltuielilor
de transport, analiza costului stocării
De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul
anilor de studiu la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi mai aduce aminte de
aspectele respective este necesară recitirea suportului de curs de la disciplina în cauză.
72
LECłIA 7. Analiza dinamică şi structurală a cheltuielilor
Analiza cheltuielilor întreprinderii este importantă pentru că ea oferă o serie

de informaŃii privind modul în care firma consumă resursele materiale şi umane,
precum şi pentru faptul că o serie de cheltuieli, fiind puse în relaŃie cu rezultatul
întreprinderii, determină în mod direct profitul şi, deci, ele permit desprinderea
unor concluzii privitoare la eficienŃa întreprinderii în cauză.
Analiza dinamică a cheltuielilor se poate realiza cu ajutorul indicatorilor clasici:
• cheltuielile totale ale întreprinderii (Ch)
• modificarea absolută a cheltuielilor ( ∆ Ch)
∆Ch = Ch1 − Ch0
• modificarea relativă a cheltuielilor ( ∆ Ch %)
Ch − Ch0
∆Ch(% ) = 1 × 100
Ch0
Atunci când întreprinderea îşi propune să realizeze sporuri ale volumului de
activitate (Ca1 > CA0) este normal ca şi eforturile făcute de întreprindere (adică cheltuieli)
să crească (Ch1 > Ch0). De exemplu, dublarea producŃiei fizice a întreprinderii este
imposibil de realizat fără o creştere corespunzătoare a consumurilor şi, deci, a
cheltuielilor firmei. Dar obŃinerea optimului economic de către întreprindere presupune
ca dinamica volumului de activitate să fie superior în raport cu dinamica cheltuielilor
înregistrate de ea (ICA > ICH). Ceea ce înseamnă ca fiecare leu cheltuit de întreprindere să
genereze o încasare mai mare, în raport cu încasarea adusă în perioada de raportare (3):
ICA > ICH ; (1)
CA1 CH 1
× 100 > × 100 (2)
CA0 CH 0
CA1 CA0
> (3)
CH 1 CH 0
CorelaŃia anterioară, între volumul de activitate (văzut ca prin intermediul
încasărilor generate de producŃia realizată, adică prin indicatorul cifră de afaceri) şi
cheltuielile firmei (Ch), mai poate fi surprinsă şi cu ajutorul indicatorului:
• nivel al cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri (N)
Ch
N= × 1000
CA
Indicatorul măsoară efortul (cheltuiala) pe care îl(o) face întreprinderea
pentru a realiza o încasare de o mie de lei. Din punctul de vedere al optimului
economic va fi apreciată ca pozitivă situaŃia în care nivelul cheltuielilor la 1000 de
lei încasare este în dinamică în scădere (N1 < N0), aceasta însemnând creşterea
eficienŃei cheltuielilor, ca urmare a faptului că o cheltuială mai mică (noua valoarea
a lui N) generează acelaşi volum de încasare (1000 de lei) – relaŃia (7).
73
ICA > ICH ; (4)
CA1 CH 1
× 100 > × 100 (5)
CA0 CH 0
CH 0 CH 1
× 1000 > × 1000 (6)
CA0 CA1
N0>N1 (7)
Indicatorul este util în analiză pentru că realizează legătura directă cu
rentabilitatea firmei (dacă se consumă o anumită valoare pentru a realiza o încasare
de o mie de lei, înseamnă că diferenŃa până la această valoare a încasării o
reprezintă profitul firmei sau, generalizând, orice scădere a nivelului de cheltuială
este sinonimă cu o creştere a profitului firmei).
Indicatorul anterior poate fi agregat şi pornind de la structurile existente în
întreprindere, indiferent de profilul de activitate al acesteia. În acest caz, se pleacă de la
nivelele de cheltuială înregistrate la nivelul structurilor (care sintetizează eficienŃa
consumului de resurse), ponderându-se cu contribuŃia acestor structuri la realizarea
cifrei de afaceri a întreprinderii (greutatea specifică a componentelor cifrei de afaceri a
firmei) se impune calculul şi explicarea modificărilor nivelului mediu al cheltuielilor.
Scopul analizei nivelului cheltuielilor la 1000 de lei cifră de afaceri, în funcŃie de
structura acesteia din urmă şi nivelele de cheltuială ale structurilor este acela de a
releva tendinŃa şi de a preveni evoluŃii necorespunzătoare. Dacă notăm cu N ch , nivelul
mediu al cheltuielilor pe întreprindere, atunci:
i i i
CH
∑ ch
n =1
i
∑d ×n
n =1
i chi
∑g ×n
n =1
i chi
N ch = ⋅ 1000 = i
× 1000 = i
= ,
CA 100
∑d
n =1
i
∑dn =1
i
unde: CH - suma totală a cheltuielilor;

CA - cifra de afaceri;
chi – cheltuiala aferentă unei structuri (componente) din firmă;
di – desfacerea aferentă unei structuri (componente) din firmă;
gi - structura cifrei de afaceri (sau producŃiei) pe structurile i implicate în calcul;
nchi - nivelul cheltuielilor pe tipurile i de structuri (de activităŃi, sectoare etc.).
• analiza structurii cheltuielilor se realizează cu ajutorul unui coeficient
de structură (gi), calculat după relaŃia:
Ch
g i = i × 100
Cht
unde: Chi = o categorie de cheltuieli (cu materia primă, cu salariile, cu
dobânda etc.)
Cht = cheltuieli totale
CoeficienŃii de structură sunt utili în analiză pentru că ei orientează eforturile
întreprinderii în direcŃia reducerii acelor cheltuieli care au ponderi mari (sunt
74
dominante) în totalul cheltuielilor. Structura cheltuielilor este diferită de la o
întreprindere la alta, factorul principal care o particularizează fiind domeniul (ramura
de activitate) în care funcŃionează aceasta. Prin urmare şi măsuri pe care pe care le iau
întreprinderile, în direcŃia reducerii cheltuielilor, vor fi diferite, în funcŃie de sectorul în
care funcŃionează acestea, de interesul lor pentru îmbunătăŃirea performanŃelor ei.
EficienŃa firmei reducerea şi gestionarea economicoasă a cheltuielilor “dominante”,
precum şi de modul cum sunt acestea optimizate.
Din datele cuprinse în tabelul nr. 3.1. se desprinde concluzia că asupra
fiecărui tip de activităŃi acŃionează, dominant, categorii diferite de cheltuieli. În
firma A – cheia succesului constă în acŃiunea asupra cheltuielilor cu materii prime,
materiale, semifabricate, în firma C – cheia sunt salariile, iar în firma B, cheia sunt
costurile mărfurilor ce vor deveni mai apoi obiectul comerŃului. Astfel, măsurile
adoptate de întreprinderi pentru gestionarea corespunzătoare a cheltuielilor vizând,
ca efect final, reducerea lor, vor fi:
• dacă domină costurile de cumpărare se va urmări să existe: contracte ferme
de aprovizionare la cele mai bune preŃuri, dacă este posibil chiar contracte la preŃuri fixe,
clauze de negociere a preŃului cu furnizorii;
Tabel nr. 3.1.
Structura cheltuielilor pentru trei întreprinderi care funcŃionează în in
sectoare de activitate diferite (în procente %)
Întreprindere industrială Întreprindere comercială Întreprindere de prestări
servicii
Cheltuieli materiale 40 Costul mărfurilor 70 Cheltuieli salariale 80
Cheltuieli salariale 20 Cheltuieli de desfacere 20 Cheltuieli materiale 5
Cheltuieli de cercetare 20 Cheltuieli financiare 5 Cheltuieli financiare 5
10 5 Cheltuieli de 5
Cheltuieli financiare Cheltuieli de desfacere
desfacere
Cheltuieli de desfacere 5 Cheltuieli generale 5
Cheltuieli generale 5
Total 100 Total 100 Total 100
• dacă domină costul cu personalul (salariile) – accentul va cădea pe politica de
recrutare şi de angajare a viitorilor salariaŃi, perfecŃionarea permanentă a calificării, un
sistem de stimulare şi cointeresare, materială şi morală atrăgător, politica de promovare;
• dacă domină costurile de stocare se va urmări ritmicitatea şi continuitatea în
aprovizionarea stocurilor de siguranŃă, preocuparea pentru accelerarea vitezei de
circulaŃie a mărfurilor;
• dacă domină costurile de producŃie vom urmări: standardizarea produsului,
sau standardizarea unor componente, automatizarea şi mecanizarea fabricaŃiei,
substituirea şi combinarea factorilor de producŃie;
• dacă domină cheltuielile financiare este de presupus că întreprinderea are
mari datorii, deci atenŃia se va orienta spre politica de restituire a datoriilor, gestionarea
lichidităŃilor şi trezoreriei şi sistemul de acoperire a nevoii de fond de rulment.
75
AplicaŃie practică:
Pe baza datelor din tabelul de mai jos să se analizeze dinamica cheltuielilor şi
corelaŃia dintre cheltuieli şi cifra de afaceri a firmei „X”:
Indicator 0 1 2
Cheltuieli totale (Ch) - mil. lei 400 600 800
Modificare absolută a cheltuielilor totale ( ∆ Ch) - mil. lei - 200 200
Modificare relativă a cheltuielilor totale ( ∆ Ch %) - % - 50 33,33
Indicele cheltuielilor totale; (ICH = Ch1*100/Ch0) - % - 150 133,33
Cifra de afaceri (Ca) – mil. lei 500 800 1000
Indicele cifrei de afaceri; (ICa = Ca1*100/Ca0) - % - 160 120
Nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri (N)- %0 800 750 800
În condiŃiile în care întreprinderea realizează volume de activitate superioare
de la un an la altul este normal şi justificat ca şi volumul de cheltuială să
înregistreze creşteri, altfel întreprinderea nu ar putea să înregistreze creşterile de
producŃie pe care şi le-a propus. Din datele din tabelul nr. 4.1. se observă că, deşi,
cheltuielile totale cresc cu aceiaşi valoare atât în anul 1, cât şi în anul 2
( ∆ Ch1/0 = ∆ Ch2/1 = 200 mil. lei), în expresie procentuală, ca modificare
relativă, dar şi ca dimensiune a indicatorului , indicele cheltuielii acestea cunosc un
regres ( ∆ Ch1/0 % > ∆ Ch 2/1%; 50% > 33,33% şi ICH1/0 > ICH2/1; 150%
>133,33). Această situaŃie se explică prin aceea că sporurile anuale se raportează la
o valoare diferită a indicatorului cheltuieli totale (Ch0 < Ch1< Ch2). În ceea ce
priveşte corelaŃia dintre cheltuieli şi cifra de afaceri se remarcă o situaŃie optimă în
anul 1, urmată de deteriorarea ei în anul următor al II-lea. Astfel, în anul 1
dinamica cifrei de afaceri este superioară dinamicii cheltuielilor totale (ICA1/0 >
ICH1/0), ceea ce înseamnă că întreprinderea obŃine cu un efort mai mic o mie de
lei încasare (N1 < N0; 750%0<800%0). În anul al II-lea dinamica încasărilor este
întrecută de către dinamica cheltuielilor (ICA2/1 < ICH2/1), ceea ce înseamnă că
întreprinderea analizată consumă (cheltuieşte) mai mult pentru a produce 1000 de
lei încasare (N2 > N1; 800%0<750%0).
LECłIA 8. Analiza cheltuielilor fixe şi variabile
Cheltuielile întreprinderii, în funcŃie de modul în care se modifică la

variaŃiile volumului de activitate se pot împărŃi în două mari categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli variabile şi b) cheltuieli fixe.
Cheltuielile variabile sunt acele cheltuieli care se modifică în acelaşi sens
cu modificarea volumului de activitate al firmei. Altfel spus dacă cifra de afaceri
(volumul de activitate) creşte şi cheltuiala variabilă va creşte, după cum atunci
când volumul de activitate se reduce şi această categorie de cheltuială se va afla în
regres. Cheltuielile variabile au în vedere activitatea de exploatare a întreprinderii
şi în cadrul lor se cuprind: cheltuielile cu materia primă, cheltuielile cu materiale,
cheltuielile cu salarii, cheltuielile directe, cele de desfacere sau cele privind costul
76
mărfurilor cumpărate etc. Analiza acestor cheltuieli pe perioadă scurtă de timp (de până
la un an) indică o corelaŃie directă, relativ strânsă între ele şi volumul de activitate al
firmei, aşa după cum se poate remarca şi din graficul nr. 3.1.
Graficul nr. 3.1.
EvoluŃia pe termen scurt a cheltuielilor variabile
Ch Ch
Cheltuieli variabile
totale Cheltuieli variabile/
produs
CA CA
Din graficul nr. 3.1. se observă că volumul total al acestor cheltuieli se află,
permanent, în mişcare, el modificându-se în acelaşi timp şi acelaşi sens cu volumul
cifrei de afaceri (indicator utilizat pentru dimensionarea volumului de activitate).
Dacă însă ne referim la cheltuiala variabilă pe produs (sau, ceea ce este acelaşi
lucru, la cheltuiala variabilă care revine la un leu încasare) observăm că indiferent
de sensul în care se modifică cifra de afaceri, aceasta are tendinŃa de a se menŃine
constantă (sau de a se modifica prea puŃin în perioada de analiză). Studiul
cheltuielile variabile pe termen lung, pentru mai multe exerciŃii financiare (adică,
pentru intervale de timp mai mari de un an), face ca proporŃionalitatea dintre acestea şi
volumul de activitate, constatată anterior, să fie afectată. La fel se întâmplă şi cu
cheltuiala variabilă pe produs, ea cunoscând o anumită fluctuaŃie. ExplicaŃia acestei
modificări în comportamentul cheltuielilor variabile trebuie căutat în ciclul de viaŃă al
produsului, în sensul că se manifestă o anumită asimetrie între eforturile pe care le face
o firmă pentru a produce şi comercializa un anumit produs şi încasările generate de
acestea, corespunzător fazelor de expansiune, maturitate sau declin, pe care le cunoaşte
orice bun (graficul nr. 3.2.).
Astfel, într-o primă perioadă, care corespunde fazei de expansiune a
produsului, încasările cresc mai rapid în raport cu cheltuielile variabile totale,
iar în planul costului pe produs se observă o micşorare continuă a acestuia, care
determină obŃinerea unei rentabilităŃi înalte, normale de altfel, pentru amortizarea a
cheltuielilor de producŃie şi comercializare cât şi acelor de cercetare-dezvoltare,
efectuate înaintea lansării acestuia în exploatare.
Urmează o a doua perioada, scurtă ca durată, care corespunde fazei
maturităŃii produsului. În această etapă între dinamica cheltuielilor variabile
totale şi dinamica încasărilor este un echilibru perfect, care determină, pe planul
costului variabil pe produs, atingerea valorii minime.
77
Graficul nr. 3.2.
EvoluŃia pe termen lung a cheltuielilor variabile
Ch Ch
maturitate maturitate
ICh>ICA
expansiune declin expansiune declin
ICh<ICA
CA CA
În sfârşit, cea de-a treia etapă, corespunzătoare declinului produsului în
cauză, dinamica cheltuielile variabile totale întrece dinamica cifrei de afaceri,
pentru că apar produse noi, care deşi corespund aceloraşi nevoi, prin calitate,
performanŃe tehnice atrag consumatorii, aceştia evitând să achiziŃioneze produsele
mai vechi, deja cunoscute. Pe planul costului variabil pe produs, ca urmare a
dinamicii diferite a celor două variabile (cifra de afaceri şi cheltuiala variabilă
totală), se observă a creştere, ceea ce înseamnă şi o deteriorare a rentabilităŃii
produsului în cauză.
Analiza cheltuielilor variabile, dar şi a categoriilor de cheltuială care o
compun (consumuri materiale, cheltuieli cu salariile etc.), se realizează cu indicatorii
clasici: modificare absolută, modificare relativă, indice, nivelul cheltuielii la o mie
de lei încasare.
Analiza factorială a acestor cheltuieli se face plecând de la legătura care
există între aceste categorii de cheltuieli şi volumul de activităŃi, cheltuiala
variabilă putând fi scrisă ca o funcŃie de cifra de afaceri (CA - volumul de activitate
al întreprinderii). Al doilea factor care determină cheltuiala variabilă totală fiind
nivelul cheltuielii variabile la 1000 de lei cifră de afaceri (Nv - care măsoară efortul
pe care îl face firma, din punctul de vedere al acestei categorii de cheltuială pentru
a produce 1000 de lei cifră de afaceri).
1 
Chv = CA × N V ×
1000  ⇒ Ch = CA × ∑ g i × nVi × 1
∑ g i × nvi  V
 100 1000
Nv =
100 
CA
CHV
gi
NV
nvi
78
unde: CA = cifra de afaceri a întreprinderii
Nv = nivelul cheltuielilor variabile pe întreprindere calculat la 1.000
lei încasare
gi = structura vânzărilor firmei pe produs (cifrei de afaceri); pe
sectoare de activitate, produse, secŃii etc.
nvi = nivelul cheltuielilor variabile la 1.000 de lei desfaceri, calculat
la nivelul unei structuri
Dezvoltarea modelului de analiză a cheltuielii variabile se face plecând de la
faptul că această cheltuială nu este unică (egală) pentru toate produsele, activităŃi
sau celelalte structuri din întreprindere, acestea funcŃionând cu cheltuieli variabile
diferite (şi deci şi nivele de cheltuială variabilă la 1000 de lei cifră de afaceri
diferite - nvi). Prin urmare, nivelul cheltuielii variabile la 1000 de lei cifră de
afaceri, stabilit la nivelul întreprinderii, nu este altceva decât o medie aritmetică
ponderată a nivelurilor de cheltuială variabilă de la nivelul componentelor
funcŃionale, organizatorice, productive şi comerciale ale firmei, ponderile fiind
structura cifrei de afaceri a firmei (gi) pe produse, sectoare de activitate, secŃii,
forme de vânzare, unităŃi operative etc.
AplicaŃie practică: Analiza factorială a cheltuielilor variabile
Pe baza datelor din tabelul de mai jos să se analizeze cheltuielile variabile ale
firmei „X”
Produs
CA (mil.) ( )
Nv 0 00 ( )
gi 0 0
0 1 0 1 0 1
Scaune 200 800 300 200 20 40
Masă 800 1200 400 600 80 60
TOTAL 1000 2000 380 440 100 100
ChV = CA ×
∑ g i × nVi
×
1
100 1000
Pentru calculul structurii cifrei de afaceri se va folosi relaŃia:
di
gi = ×100 ,
CA
iar pentru calculul nivelelor de cheltuială variabilă la 1.000 de lei încasare se
vor folosii modelul anterior, cu particularizări referitoare la perioada de analiză:
∑ g i0 × nvi0 300 × 20 + 400 × 80
N v0 = = = 380 %0
100 100
200 × 40 + 600 × 60
N v1 = = 440 %0
100
1 1
∆Chv = Chv1 − Chv0 = CA1 × N v1 × − CA0 × NV0 ×
1000 1000
79
1 1
∆Chv = 2000 × 440 × − 1000 × 380 × = 500 mil.
1000 1000
b) cuantificarea influenŃei factorilor
1. influenŃa modificării cifrei de afaceri asupra cheltuielilor variabile totale:
(CA ) 1 1 N V0
∆Chv = CA1 − N v0 × − CA0 × N v0 × = (CA1 − CA0 )
1000 1000 1000
380
CA
∆Chv =
× 1000 = 380 mil.
1000
2. influenŃa modificării nivelului cheltuielilor variabile totale la 1.000 de lei
cifră de afaceri asupra cheltuielilor variabile:
(N )
∆Chv V = CA1 − N v1 ×
1
1000
− CA1 × N v0 ×
1
=
1000 1000
CA1
(NV1 − N v0 )
2000
= × 60 = 120 mil.
1000
2.1. influenŃa modificării structurii cifrei de afaceri asupra cheltuielilor
variabile:
( ) ∑ g i1 × nvi0 1 ∑ g i0 × nvi0 1
∆Chv gi = CA1 × × − CA1 × × =
100 1000 100 1000
N Vr Nv 0
=
CA1
1000
(
N vr − N v0 =
2000
1000
)× (− 20) = −40 mil.
∑ g i1 × nvi0 40 × 300 + 60 × 400

Nv =
r
= = 360 %0
100 100
2.2. influenŃa modificării nivelului cheltuielilor variabile pe cele două
produse asupra cheltuielilor variabile totale:
(n )
∆Chv vi = CA1 ×
∑ gi1 × nvi
1 × 1
− CA1 ×
∑ g1 × nvi
0 × 1 =
100 1000 100 1000
=
CA1
1000
(
N v1 − N vr ) =
2000
1000
× 80 = 160 mil.
Schematic influenŃa factorilor asupra cheltuielilor variabile totale se prezintă astfel:

∆ CA
380 mil.
∆ Chv gi
500 mil. - 40 mil.
∆ Nv
120 mil.
nvi
160 mil.
80
Din datele anterioare se observăm:
a) o creştere a cheltuielii variabile totale cu 500 mil. lei;
b) această creştere nu este favorabilă pentru întreprindere sau altfel spus
creşterea cheltuielii variabile nu are loc în condiŃiile respectării optimului economic
de către întreprindere. Aprecierea creşterii cheltuielii variabile ca favorabilă sau
nefavorabilă se face în funcŃie corelaŃia dintre dinamica cifrei de afaceri şi
dinamica cheltuielii, indicele cifrei de afaceri trebuind să fie mai mare decât
indicele cheltuielii variabile.
Chv1 880
I Chv = × 100 = × 100 = 231,58%
Chv0 380
CA1 2000
I CA = × 100 = × 100 = 200%
CA0 1000
În cazul firmei analizate se observă că ICA<IChv şi, deci, concluzia este că
majorarea cheltuielilor variabile nu este favorabilă întreprinderii.
Cu aceleaşi rezultate se poate utiliza şi indicatorul nivel al cheltuielii
variabile pe întreprindere la 1.000 de lei cifră de afaceri, dar în acest caz acesta
trebuind să înregistreze, pentru a fi favorabil, o scădere. In cazul particular, al
firmei analizate, se observă că Nv1 > Nv0 (440%0 > 380%0), aspect care confirmă
observaŃia anterioară, cum că majorarea cheltuielii variabile nu respectă condiŃia de
optim economic, sau altfel spus întreprinderea produce 1.000 de lei încasare cu un
efort, din punctul de vedere al cheltuielii variabile, mai mare decât cel înregistrat în
perioada de raportare.
c) creşterea cheltuielii variabile se datorează ambilor factori direcŃi, atât
cifra de afaceri, cât şi nivelul cheltuielii variabile contribuind la această
majorare, cu observaŃia că cifra de afaceri contribuie cu 76% la sporul
cheltuielii variabile:
∆ Chv (500 mil./100%)= ∆ CA (380 mil./76%)+ ∆ Nv (120 mil./24%)
d) În ceea ce priveşte contribuŃia factorilor (cauzelor) consideraŃi la
modificarea fenomenului acesta se prezintă astfel:
d.1. Cifra de afaceri determină o creştere cu 380 mil. lei a cheltuielii
variabile totale, influenŃă pe care o vom considera drept normală şi justificată.
Aceasta pentru că firma analizată şi-a propus, dar a şi realizat un volum de activitate (o
cifră de afaceri) dublă faŃă de cea raportată cu un an înainte, iar în condiŃiile în care
eficienŃa cheltuielii nu se modifică (substituŃia cifrei de faceri se face în condiŃiile
nivelului de cheltuială din anul precedent) este normal ca şi cheltuiala variabilă să
înregistreze o creştere proporŃională (sau altfel spus dublarea ei pe fondul dublării cifrei
de afaceri, adică trecerea de la o cheltuială variabilă de 380 mil. lei, la un volum al ei
de 760 mil. lei, vezi influenŃa cifrei de afaceri asupra cheltuielii variabile). În plus, nici
aritmetic nu este posibil ca firma să obŃină o scădere a cheltuielii variabile, în condiŃiile
în care ea realizează un spor al cifrei de afaceri (relaŃia 5).
∆ Chv (CA) < 0 (1)
CA1*Nv0*1/1.000 - CA0*Nv0*1/1.000 < 0 (2)
81
(CA1 - CA0) *Nv0*1/1.000 < 0 (3)
dar: Nv0 > 0 (380%0 > 0) (4)
=> CA1 - CA0 < 0 => CA1 < CA0 (5)
Firma poate obŃine o reducere a cheltuielii variabile, sub impactul cifrei de
afaceri doar atunci când volumul de activitate (cifra de afaceri) înregistrează o
scădere, dar această situaŃie este specifică doar întreprinderilor aflate în regres, în
pierdere de viteză, care înregistrează dificultăŃi de menŃinere pe piaŃă.
d.2. Nivelul cheltuielii variabile la 1.000 de lei cifră de afaceri determină
o creştere de 120 mil. lei a cheltuielii variabile, situaŃie anormală pentru firmă.
Această situaŃie se explică prin faptul că firma nu a reuşit să gestioneze raŃional
diversele cheltuieli variabile care stau la baza realizării celor două produse din
nomenclatorul ei de fabricaŃie, obŃinând 1000 de lei încasare în condiŃii mai puŃin
eficiente faŃă de anul anterior (nivelul cheltuielii variabile creşte cu 60 de lei la
fiecare 1.000 de lei încasare, de la 380 lei, cât se înregistra în anul precedent, la 440
de lei, cât se înregistrează în anul curent de analiză).
d.3. Structura cifrei de afaceri determină o scădere modestă, de 40 mil. lei a
cheltuielii variabile, situaŃie care trebuie apreciată drept favorabilă pentru
întreprindere. Este singurul factor care are o influenŃă în sensul scăderii cheltuielii.
ExplicaŃia acestei situaŃii trebuie căutată în faptul că întreprinderea se
orientează către produsul scaune (ponderea acestuia crescând în totalul vânzărilor
la 40%), în condiŃiile în care în perioada de raportare nivelul cheltuielii variabile la
cest produs este de numai 300 de lei la 1000 de lei desfaceri, valoare inferioară
celei înregistrate la cel de al II-lea produs (masă – 400 de lei) şi inferioară mediei
pe întreprindere (Nv0 – 380 lei).
De fapt, modificarea de structură determină modificări de acelaşi sens la
nivelul cheltuielilor variabile înregistrate la cele două produse din nomenclatorul
de fabricaŃie (creşterea ponderii la produsul scaune determină o creştere a
cheltuielii variabile la acest produs, iar scăderea ponderii în totalul vânzărilor la
produsul masă determină o scădere a cheltuielii variabile totale cu care se obŃine
acest produs), numai că dimensiunea aritmetică a celor două modificări este
diferită, fiind determinată de nivelele de cheltuială diferite cu care se obŃin 1.000
de lei vânzări la cele două produse.
Din cumularea celor două influenŃe obŃinându-se efectul final al structurii (în
cazul analizat scăderea cheltuielii variabile cu 40 mil. lei). Concret, pentru firma
analizată, situaŃia se prezintă astfel:
InfluenŃa structurii cifrei de afaceri asupra cheltuielii variabile se scrie
global astfel:
( gi ) ∑ g i1 × nvi0 1 ∑ g i0 × nvi0 1
∆Chv = CA1 × × − CA1 × × =
100 1000 100 1000
InfluenŃa modificării structurii vânzărilor la cele două produse, calculate
separat, sunt (altfel spus vom calcula separat influenŃa calculată cumulat anterior):
- produsul „scaun”:
2000*40/100*300/1000 – 2000*20/100*300/1000 = 240 – 120 = 120 mil.
lei – reprezentând creşterea cheltuielii variabile la produsul „scaun”, ca urmare a
82
creşterii ponderii (structurii) lui în totalul vânzărilor de la 20% în anul precedent,
la 40% în anul de analiză;
- la produsul „masă”:
2000*60/100*400/1000 – 2000*80/100*400/1000 =480 – 640 = - 160 mil.
lei – reprezentând scăderea cheltuielii variabile la produsul „masă”, ca urmare a
scăderii ponderii (structurii) lui în totalul vânzărilor de la 80% în anul precedent,
la 60% în anul de analiză.
InfluenŃa cumulată a modificărilor de structură la cele două produse,
calculate separat anterior, este:
∆ Chv (gi totale) = ∆ Chv (gi-produsul scaun)+ ∆ Chv (gi-produsul masă)=
= 120 +(-160) = - 40 mil. lei
d.4. Nivelul cheltuielilor variabile la 1.000 desfaceri calculat la pe cele două
produse determină o creştere a cheltuielii variabile cu 160 mil. lei, influenŃă pe
care o apreciem ca nefavorabilă. SituaŃia se explică prin faptul că, în prezent firma
obŃine 1000 de lei desfacere la al II-lea produs cu un nivel de cheltuială mai mare, faŃă
de valoarea pe care o înregistra în trecut (600 lei în prezent, faŃă de 400 lei în trecut).
Din păcate reducerea nivelului de cheltuială, în prezent faŃă de anul trecut, la primul
produs (scaun) de la 300 la 200 de lei nu compensează integral creşterea de cheltuială
variabilă de la al II-lea produs (masă) din două motive:
- modificările aritmetice ale celor două nivele de cheltuială variabilă sunt
diferite ca dimensiune (la produsul „scaun” reducere de 100 de lei la o mie de lei
vânzare, iar la produsul „masă” creştere de 200 de lei la o mie de lei vânzare);
- deşi ponderea vânzărilor la produsul „masă” s-a redus în totalul cifrei
de afaceri de la 80%, anul trecut, la 60%, în anul curent, acesta continuă să
deŃină majoritatea absolută în vânzările firmei (rămâne produsul dominant)
şi, deci, orice creştere a nivelului de cheltuială la acest produs va avea o influenŃă
de dimensiune mai mare asupra cheltuielilor variabile ale firmei.
Pentru a înŃelege mai bine de unde provine creşterea cheltuielii variabile de
180 mil. lei, ca urmare a nivelelor individuale ale cheltuielii variabile pe cele două
produse vom calcula separat influenŃa acestui factor:
InfluenŃa nivelului cheltuielilor variabile la 1.000 de lei vânzare pe cele
două produse se scrie global astfel:
∆Chv
(nvi )
= CA1 ×
∑ g i1 × n vi1
×
1
− CA1 ×
∑ g 1 × n vi 0
×
1
100 1000 100 1000
InfluenŃa nivelului cheltuielilor variabile la 1.000 de lei vânzare la cele
două produse, calculate separat, sunt (altfel spus vom calcula separat influenŃa
calculată cumulat anterior):
- la produsul „scaun”:
2000*40/100*200/1000 – 2000*40/100*300/1000 =160 – 240 = - 80 mil. lei –
reprezentând scăderea cheltuielii variabile la produsul „scaun”, ca urmare a scăderii
nivelului de cheltuială de la 300 lei, anul trecut la 200 lei la 1.000 lei vânzări în anul curent;
- la produsul „masă”:
2000*60/100*600/1000 – 2000*60/100*400/1000 = 720 – 480 = 240 mil.
lei – reprezentând creşterea cheltuielii variabile la produsul „masă”, ca urmare a
83
creşterii nivelului cheltuielii variabile de la 400 lei anul trecut, la 600 lei la 1.000
lei vânzări, în anul curent.
InfluenŃa cumulată a modificărilor nivelului cheltuielilor variabile la cele
două produse, calculate separat anterior, este:
∆ Chv(nvitotale) = ∆ Chv(nvi-produsul scaun) + ∆ Chv(nvi-produsul masă)=
= (- 80) + 240 = 160 mil. lei
Cheltuielile fixe sunt acele cheltuieli care nu sunt dependente de volumul de
activitate al firmei, în sensul că ele modificarea dimensiunii lor nu este datorată
unei modificări de acelaşi sens a cifrei de afaceri (ca indicator care cuantifică
volumul de activitate al întreprinderii). Ele sunt dependente (cresc sau scad) în
funcŃie de capacitatea de producŃie al întreprinderii, orice modificare în structura
organizatorică acesteia ar trebui, teoretic, să determine şi modificări ale volumului
cheltuielilor fixe. Concret în cadrul acestor cheltuieli fixe se cuprind: cheltuieli cu
amortizarea, cele de cercetare – dezvoltare, cele de administrare şi conducere ale
firmei, precum şi cheltuielilor financiare, cum ar fi de exemplu cu dobânda plătite
de aceasta la sursele de finanŃare externă.
Cum, în principiu, pe termen scurt capacitatea de producŃie a întreprinderii nu se
modifică sau se modifică prea puŃin, volumul total al cheltuielilor fixe ar trebui să
rămână constant, indiferent de modificările, în sensul creşterii sau scăderii, volumului
de activitate al acesteia. În acelaşi timp cheltuiala fixă pe produs (sau cheltuiala fixă
care revine la o unitate valorică de încasare) se modifică în funcŃie de variaŃiile
volumului de activitate al firmei. Astfel, orice creştere a volumului de activitate al
firmei, în condiŃiile în care cheltuiala fixă totală rămâne neschimbată, este echivalentă
cu o scădere a cheltuielii fixe unitare (pe produs sau a celei care revine la o unitate
valorică de încasare), după cum orice scădere a volumului de activitate va determina o
creştere a cheltuielii fixe unitare (graficul nr. 3.3.)
Graficul nr. 3.3.
Comportamentul pe termen scurt al cheltuielilor fixe totale şi unitare
Cheltuiala fixă totală Cheltuiala pe produs
Ch
Ch
C C
Dacă însă analiza are loc pe termen lung, pentru mai multe exerciŃii financiare,
adică într-om perioadă de timp mai lungă, în care sunt plauzibile modificări în structura
organizatorică a firmei atunci vom asista şi la modificarea în sensul creşterii
cheltuielilor fixe totale. Aceasta pentru că structura întreprinderii cunoaşte modificări,
de exemplu, la secŃiile existente se adaugă altele noi, cărora trebuie să li se asigure
elementele de management şi administraŃie necesare, sau întreprinderea lansează în
84
producŃie noi produse, pentru care a făcut o serie de cheltuieli de cercetare-dezvoltare,
a achiziŃionat noi mijloace fixe, care trebuie amortizate, apelează la noi resurse
financiare, pentru care trebuie plătite dobânzi, etc. Într-un cuvânt, volumul total al
cheltuielilor fixe are tendinŃa de a creşte (graficul nr. 3.4.).
Graficul nr. 3. 4.
Comportamentul pe termen lung al cheltuielilor fixe totale
Ch
1 an 2 ani 3 ani CA
Analiza cheltuielilor fixe, dar şi a categoriilor de cheltuială care o compun
(amortizare, cheltuieli de administrare şi conducere, dobânzi etc.), se realizează cu
indicatorii clasici: modificare absolută, modificare relativă, indice, nivelul cheltuielii la o
mie de lei încasare. În ceea ce priveşte analiza factorială a cheltuieli fixe aceasta se
realizează asupra nivelului lor relativ (cheltuiala fixă unitară sau asupra nivelului cheltuielii
fixe care revine la 1.000 lei cifră de afaceri). Aceasta pentru că analiza studiază doar
fenomene dinamice şi nu statice, ori în cazul cheltuielilor fixe volumul lor total, teoretic nu
se modifică sau se modifică prea puŃin, pe când ceea ce se modifică este nivelul lor relativ:
cheltuiala fixă pe produs sau nivelul cheltuielii fixe care revine la o unitate valorică de
încasare (sau la 1.000 lei cifră de afaceri).
Ch f
Deci, modelul de analiză este: N f = ×1000
CA
CA
Nf
Chf
unde:
Nf = nivelul cheltuielilor variabile pe întreprindere calculat la 1.000 lei încasare
CA = cifra de afaceri a întreprinderii (factor cantitativ)
Chf = cheltuiala fixă totală (factor calitativ)
AplicaŃie prcatică: Analiza factorială a cheltuielilor fixe
Pe baza datelor de mai jos să se analizeze factorial cheltuiala fixă (nivelul
cheltuielii fixe la 1.000 lei cifră de afaceri):
Indicator 0 1
Cifra de afaceri - CA (mil.) 1000 2000
Cheltuiala fixă totală - Chf (mil.) 100 90
Nivelul cheltuielilor fixe totale la 1.000 de lei cifră de afaceri
Ch f 100 45
Nf = ×1000 (%0)
Ca
85
Ch f
Modelul care va fi aplicat este: N f = ×1000
CA
a) modificarea fenomenului analizat ( ∆ Nf)
∆N f = N f1 − N f 0 = 45 − 100 = −55 0 00
1. influenŃa modificării cifrei de afaceri asupra nivelului cheltuielilor
fixe la 1000 lei încasare :
(CA ) Ch f 0 Ch f 0
∆N f = × 1000 − × 1000 =
CA1 CA0
100 100
= ×1000 − × 1000 = 50 − 100 = −50 0 00
2000 1000
2. influenŃa modificării cheltuielilor fixe totale asupra nivelului
cheltuielilor fixe la 1000 lei încasare:
(Ch ) Ch f1 × 1000 − Ch f 0 × 1000 =
∆N f f =
CA1 CA1
90 100
= × 1000 − × 1000 = 45 − 50 = −5 0 00
2000 2000
Schematic influenŃa factorilor asupra fenomenului analizat se prezintă astfel:
∆ CA
-50%0
∆ Nf
-55%0 ∆ Chf
-5%0
Din informaŃiile de mai sus se pot desprinde următoarele concluzii:
• nivelul cheltuielilor fixe s-a redus în perioada de analiză cu 55 de lei
la 1.000 lei cifră de afaceri;
• aceasta este o situaŃie favorabilă pentru întreprindere, pentru că, dacă
plecăm de la premisa că celelalte cheltuieli cuprinse în 1.000 de lei încasaŃi nu se
modifică, atunci reducerea cheltuielii fixe la 1.000 de lei încasare este echivalentă
cu o creştere a profitului firmei;
• scăderea nivelului cheltuielilor fixe la 1.000 lei încasare se datorează
ambilor factori direcŃi, cu precizarea că primul factor, cel cantitativ (cifra de
afaceri) contribuie cu peste 90% la reducerea anterior menŃionată.
∆ Nf (55%0/100%)= ∆ CA (50%0/91%)+ ∆ Chf (5 %0/9%)
• influenŃa factorilor este următoarea:
- creşterea cifrei de afaceri de la 1000 milioane în anul de raportare, la 2000
milioane în anul de analiză a determinat înjumătăŃirea nivelului cheltuielilor fixe
(scăderea lor de la 100 lei, anul trecut, la 50 de lei la 1.000 lei vânzări, în anul curent).
Aceasta pentru că volumul cheltuielilor fixe de 100 milioane (adică cel înregistrat în
urmă cu un an) se distribuie acum la un volum de activitate dublu;
86
- scăderea cheltuielilor fixe totale cu 10 milioane lei (de la 100 milioane
lei, anul trecut, la 90 milioane în anul de analiză) contribuie cu reducerea cu încă 5
lei la 1000 lei cifră de afaceri a nivelului cheltuielilor fixe. Reducerea cheltuielilor
fixe, de la un exerciŃiu la altul, se poate explica fie prin gestionarea mai corectă a
unor categorii de cheltuieli (de exemplu reducerea cheltuielilor de administrare şi
conducere a firmei), optimizarea finanŃării întreprinderii (în sensul reducerii unor
finanŃări externe firmei, cu impact asupra scăderii cheltuielilor cu dobânzile) sau
prin influenŃa unor factori exogeni (de exemplu reducerea ratelor de dobândă de
piaŃă, care are ca efect şi reducerea dobânzilor plătite de întreprindere) etc.
Se poate constata că, din punctul de vedere al cheltuielilor fixe, căile de
reducere a acestor cheltuieli şi pe aceasta bază de consolidare a rentabilităŃii sunt
creşterea volumului de activitate al întreprinderi şi optimizarea - în sensul scăderii
sau reducerii – elementelor de cheltuială fixă.
LECłIA 9. Analiza cheltuielilor cu salariile
Reprezintă acele cheltuieli realizate de întreprindere în scopul de a remunera

munca – factorul principal al producŃiei şi contribuŃiei pentru asigurări şi protecŃie
socială. În structura cheltuielilor cu munca vie sunt cuprinse următoarele componente:
• costuri suportate de întreprindere în care intră:
- salariile (cu ponderea de bază), reflectând calitatea factorului uman,
(calificarea) şi diverse forme de adaosuri (vechime, sporuri, compensaŃii, prime);
- contribuŃiile sociale (asigurări sociale, sănătate, ajutorul de şomaj, concedii şi
indemnizaŃii, accidente de muncă şi boli profesionale, garantarea creanŃelor salariale);
- alte cheltuieli (comision Inspectoratul Teritorial de Muncă).
• costuri suportate de salariaŃi, cuprinzând:
- impozitul pe salarii;
- contribuŃii sociale (asigurări sociale, sănătate, ajutorul de şomaj).
Toate acestea formează fondul de salarii al întreprinderii.
Caracteristica generală a cheltuielilor cu salariile
Caracteristica generală a cheltuielilor cu salariile se realizează cu ajutorul
următorilor indicatori:
1. Fondul total de salarii (FS)
2. Modificarea absolută a fondului de salarii ∆FS = FS1 − FS0
Creşterea fondului de salarii de la o persoană la alta, poate fi datorată:
creşterii volumului de activitate al întreprinderii (CA1 > CA0); modificării
structurii salariilor (în sensul creşterii ponderii categoriilor de personal cu calificare
superioară sau a creşterii ponderii celor cu studii medii şi superioare sau a creşterii
vechimii în muncă a angajaŃilor); creşterii salariilor angajaŃilor urmare a negocierii
unor noi contracte de muncă.
3. Modificare relativă a fondului de salarii ∆FS (%)
I
∆FS (%) = FS1 − FSa , iar FSa = FS0 × CA
100
87
unde: FSa = fondul de salarii admisibil
I CA = indicele cifrei de afaceri
De regulă, cheltuielile cu salarii sunt cheltuieli variabile (sau au o
componentă majoritară variabilă, motiv pentru care acestea cresc de la o perioadă
la alta în condiŃiile în care întreprinderea îşi propune volume de activitate sporite).
Atunci când ∆FS (%) > 0, FS1 > FSa , este o situaŃie nefavorabilă pentru firmă
pentru că acesta produce un leu încasare cu un efort, din punct de vedere al cheltuielilor
cu salarii, mai mare faŃă de cel înregistrat în perioada precedentă.
Atunci când ∆FS (%) < 0; FS1 < FS a , avem o situaŃie favorabilă pentru că
întreprinderea realizează 1 leu încasare cu o cheltuială mai mică din punct de
vedere al cheltuielilor cu salariile.
4. Ponderea cheltuielilor cu salariile în total cheltuieli ( g S )
FS
gS = × 100
Ch
Este favorabilă situaŃia în care ponderea cheltuielilor cu salariile se reduce în
dinamică în totalul cheltuielilor.
5. Nivelul cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei cifră de afaceri (NS)
F
N S = S × 1000
CA
Indicatorul dă informaŃii despre cheltuiala cu salariile pe acre întreprinderea o
înregistrează pentru a realiza 1.000 lei cifră de afaceri. CorelaŃia optimă pentru
întreprindere este aceea în care nivelul cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri
este în dinamică descrescător, pentru că aceasta înseamnă că firma îşi reduce efortul
pentru a realiza 1000 de lei încasare, din punctul de vedere al cheltuielilor cu salariile.
N S1 < N S0 → situaŃie favorabilă (1)
Ultima corelaŃie (1) mai poate fi scrisă şi la nivelul indicilor cifrei de afaceri
şi cel al indicelui cheltuielilor cu salariile, caz în care:
I CA > I FS (2)
Această corelaŃie (2) măsoară optimul economic la nivelul întreprinderii (în
sensul că cifra de afaceri, ca indicator de efect, trebuie să crească mai repede decât
cheltuielile cu salariile, ca indicator de efort). CorelaŃia anterioară (2), dintre cifra
de afaceri şi cheltuielile cu salariile, mai ea poate fi scrisă nu numai la nivel agregat
pe întreprindere ci şi la nivelul fiecărui salariat în parte.
CA1 FS NS CA F
×100 > 1 ×100 / : 1 , cum: = WaS , iar S = S a , rezultă că:
CA0 FS0 N S0 NS NS
CA1 FS1
N S1 N S1 Wa31 S a1
× 100 > × 100 ⇒ × 100 > × 100 ⇒ IW > I S
S (3)
CA0 FS0 Wa30 S a0 a a
N S0 N S0
88
Din corelaŃia (3) rezultă că întreprinderea trebuie să asigure o creştere a
productivităŃii muncii (W) de dimensiuni mai mari faŃă de creşterea salariului mediu
anual pe angajat, pentru că din creşterea de producŃie (de productivitate, ca indicator de
efect), ea trebuie să asigure pe lângă sumele necesare creşterii salariilor şi surse
(fonduri, sume) pentru dezvoltare activităŃii (trebuie să aloce din sporul de producŃie la
fondul de dezvoltare al firmei, pentru ca producŃia ei să se dezvolte).
RelaŃia dintre productivitatea muncii – W (de fapt, productivitatea anuală pe salariat)
şi salariul mediu anual pe angajat - Sa sau, la nivel de întreprindere, între cifra de afaceri -
CA şi fondul de salarii (sau cheltuiala cu salariile - FS) este una corelaŃiile economice
fundamentele. Pentru a observa necesitatea respectării acesteia iată următorul exemplu.
Pentru înŃelegerea ei plecăm de la ipoteza în care CA (sau W) rămân la valoarea
anului precedent, adică I CA (sau IW) este 100%, iar întreprinderea trebuie să majoreze, în
perioada curentă faŃă de baza de raportare, FS (sau Sa) cu 50%. Ştiind că în structură CA
trebuie să acopere pe de o parte cheltuielile materiale şi cele salariale, iar pe de altă parte,
trebuie să obŃină şi un anumit profit, să urmărim în schema nr. 3.1. ce efect va avea
majorarea salariilor asupra celorlalte elemente ce trebuie acoperite din cifra de afaceri.
Schema nr. 3.1.
CorelaŃia productivitatea muncii – W şi salariul mediu anual pe angajat
- Sa sau, la nivel de întreprindere, între cifra de afaceri şi fondul de salarii
Cifra de afaceri din anul 0
Cheltuieli materiale
Salarii din anul 0 Profit din anul 0
din anul 0
SoluŃia A. Majorarea salariilor în anul 1 pe seama cheltuielilor materiale
Cheltuieli
materiale Salarii din anul 1 Profit din anul 1
din anul 1
SoluŃia B. Majorarea salariilor în anul 1 pe seama profitului
Cheltuieli materiale Profit
Salarii din anul 1
din anul 1 din anul 1
Din schema nr. 3.1. se observă că în condiŃiile unor venituri (CA) date majorarea
salariilor se poate face doar în condiŃiile diminuării celorlalte categorii de cheltuieli ori
a profitului. Dacă se alege soluŃia creşterii salariilor pe seama cheltuielilor materiale,
aceasta ar însemna o producŃie mai mică (în cazul anterior redusă la jumătate). Cealaltă
soluŃie, creşterea salariilor pe seama profitului este echivalentă cu reducerea
posibilităŃilor de dezvoltare a întreprinderii (o parte a profitului se capitalizează pentru
dezvoltările viitoare) şi reducerea remunerării acŃionarilor (cu consecinŃa retragerii
acestora din poziŃia de furnizori de capitaluri pentru firmă). La fel se pune problema
dacă o privim la nivelul unui singur salariat, adică ca şi corelaŃie dintre productivitatea
muncii – W şi salariul mediu anual pe angajat – Sa..
În concluzie, respectarea acestei corelaŃii înseamnă ca din creşterea de venit (de
cifra de afaceri) realizată de întreprindere trebuie să se asigure atât majorarea
89
cheltuielilor materiale (adică creşterea producŃiei), a cheltuielilor salariale, dar şi a
profitului şi nu numai a unora dintre ele, pentru că în acest caz echilibrele ar fi rupte.
Analiza factorială a fondului de salarii
Cheltuielile cu salariile (cunoscute şi sub numele de fond de salarii)
reprezintă un efect al diverselor procese de producŃie de producŃie şi circulaŃie a
mărfurilor desfăşurate de întreprindere. O serie dintre cauzele (factorii) care
acŃionează asupra cheltuielilor cu salariile pot fi cuantificate cu ajutorul unor
modele, acestea din urmă pretându-se la analiza factorială.
Un prim model de analiză factorială a fondului de salarii (Fs) consideră
că principala cauză care determină modificări în nivelul cheltuielilor cu
salariile este volumul de activitate, pleacându-se de la premisa că fondul de
salarii este cheltuială variabilă. Astfel orice creştere a cifrei de afaceri produce şi
o creştere la nivelul cheltuielilor cu salariile, acestea din urmă având caracter
variabil. Creşterea cheltuielilor cu salariile poate fi redusă (compensată) prin
factorul calitativ, nivelul cheltuielilor cu salariile la 1000 de lei cifră de faceri,
adică prin creşterea eficienŃei cu care firma utilizează potenŃialul uman.
1
FS = CA × N S ×
1000
având în vedere că: CA = N P × WaS , iar N S = N SV + N S F
(
rezultă că: FS = N p × WaS N SV + N S F × ) 1
1000
;
NP = L× S 
  ∑ g i × N SV  1
∑ g i × N SV  ⇒ FS = L × S × WaS  + N S f  ×
N SV =   100  1000
100
unde: CA = volumul de activitate
NS = nivelul cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri calculat pe
întreprindere
NP = numărul de personal, salariaŃi
WaS = productivitatea anuală pe salariat
L = număr de lucrători dintr-un schimb
S = număr de schimburi
N SV = nivelul cheltuielilor cu salariile variabile la 1000 lei cifră de afaceri calculat
pe întreprindere4,
4
salariile variabile privesc personalul operativ, direct productiv, calculate după relaŃia:
FSV
N SV = × 100 , iar salariile fixe sunt aferente conducerii şi administraŃiei firmei şi se
CA
FS F
calculează după relaŃia N S F = × 1000
CA
90
N S F = nivelul cheltuielilor cu salariile fixe calculat la 1000 lei cifră de
afaceri şi pe întreprindere,:
g i = structura vânzărilor firmei pe sectoare de activitate, secŃii;
N SV = nivelul cheltuielilor cu salariile variabile la 1000 lei cifră de afaceri
calculată pe structura analizată.
NP
S
CA
FS WaS
NS V
NS
NS F
Al doilea model de analiză al fondului de salarii (cheltuielilor cu salariile)

consideră că acesta se modifică de la o perioadă la alta în funcŃie de numărul de
salariaŃi de care dispune aceasta şi salariul mediu anual pe angajat, variaŃii în
mărimea acestor indicatori producând şi modificări în dimensiunea fondului de salarii:
Np = L×S
1
FS = N S × S a 1 ⇒ FS = L × S × Wa × N S ×
S
S a = WaS × NS × 1000
1000
L
NP
S
FS
WaS
Sa
NS
FS
unde: S a = salariul mediu anual pe angajat, adică S a =
NP
AplicaŃie practică
Pe baza următoarelor date să se analizeze factorial cheltuiala cu salariile
Indicator 0 1
Fondul de salarii - FS (mil.) 400 600
Indicele fondului de salarii - I FS (%) - 150
91
Indicator 0 1
Indicele cifrei de afaceri - I CA (%) - 187,5
Numărul de personal folosit de întreprindere - NP (pers.) 80 100
Fondul de salarii variabile, cuvenit salariaŃilor operativi, direct
productivi - FSV (mil.) 320 480
Nivelul cheltuielilor cu salariile calculat la 1.000 de lei cifră de

F
( )
afaceri - N S = S ×1000 0 / 00
CA
250 200
Productivitatea muncii calculată la nivelul anului şi pentru un

CA 20 30
salariat - WaS = (mil./pers.)
NP
Nivelul salariilor variabile calculate la 1.000 lei cifră de afaceri -
N SV =
FSV
CA
( )
×1000 0 / 00
200 160
Nivelul salariilor fixe (cuvenite personalului de conducere şi

administraŃie) calculate la 1.000 lei cifră de afaceri - 50 40
( )
N SF = N S - N SV 0 / 00
Fondul de salarii fixe, cuvenite salariaŃilor de conducere şi
administraŃie - FS F = FS − FSV (mil.) 80 120
Nivelul salariilor fixe (cuvenite personalului de conducere şi

administraŃie) calculate la 1.000 lei cifră de afaceri -
50 40
N SP =
FS
CA
( )
× 1000 0 / 00
Primul model de analiză:
Np = L×S
1
FS = N S × S a 1 ⇒ F = L × S × W S
× N ×
S a = WaS × N S × S a S
1000
1000
a) Modificarea fenomenului analizat
∆FS = FS1 − FS0 = 600 − 400 = 200 mil.
b) Cuantificarea influenŃei factorilor
1 1
1. ∆FS(CA ) = CA1 × N S0 × − CAo × N S0 × =
1000 1000
1 1
= 3000 × 250 × − 1600 × 250 × = 750 − 400 = 350 mil.
1000 1000
1 1
1.1. ∆FS( N P ) = N P1 × WaS0 × N S0 × − N p0 × WaSo × N S0 × =
1000 1000
1 1
= 100 × 20 × 250 × + 80 × 20 × 250 × = 500 − 400 = 100 mil.
1000 1000
92
1.2. ∆FS(Wa ) = N P1 × WaS1 × N S0 ×
S 1 1
− N p1 × WaSo × N S0 × =
1000 1000
1 1
= 100 × 30 × 250 × − 100 × 20 × 250 × = 750 − 500 = 250 mil.
1000 1000
1 1
2. ∆FS( N S ) = CA1 × N S1 × − CA1 × N S0 × =
1000 1000
1 1
= 3000 × 200 × − 3000 × 250 × = 600 − 750 = −150 mil.
1000 1000
(N )
(
2.1. ∆FS SV = CA1 N SV + N SF ×
1
)
0
1
1000
(
− CA1 N SV + N S F ×
0 0
) 1
1000
=
1 1 1
= CA1 × N SV × + CA1 × N S F × − CA1 × N SV × −
1 1000 0 1000 0 1000
1 1 1
− CA1 × N S F × = CA1 × N SV × − CA × N SV × =
0
1000 1
1000 0
1000
1 1
= 3000 × 160 × − 3000 × 200 × = 480 − 600 = −120 mil.
1000 1000
(N )
(
2.2. ∆FS S F = CA1 N SV + N S F ×
1 1
) 1000
1
(
− CA1 N SV + N SF ×
1 0
) 1
1000
=
1 1 1
= CA1 × N SV × + CA1 × N S F × − CA1 × N SV × −
1
1000 1
1000 1
1000
1 1 1
− CA1 × N S F × = CA1 × N S F × − CA × N SF × =
0
1000 1
1000 0
1000
1 1
= 3000 × 40 × − 3000 × 50 × = 120 − 150 = −30 mil.
1000 1000
Schematic modificarea cheltuielilor cu salariile şi influenŃa factorilor se
prezintă astfel:
∆N P 100
∆CA
350 ∆WaS 250
FS
200 ∆N SV -120
∆N S
-150
∆N S F -30
Al doilea model de analiză factorială:

1
FS = N P × S a = N P × WaS × N S ×
1000
93
∆FS = FS1 − FS0 = 600 − 400 = 200 mil.
1. ∆FS( N P ) = N P1 × S a0 − N P0 × S a0 = 100 × 5 − 80 × 5 = 100 mil.
2. ∆FS(Sa ) = N P1 × S a1 − N P1 × S a0 = 100 × 6 − 100 × 5 = 100 mil.
2.1. ∆FS(Wa ) = N P1 × WaS1 − N S0 ×

S 1 1
− N P1 × WaS0 − N S0 × =
1000 1000
1 1
= 100 × 30 × 250 × − 100 × 20 × 250 × = 250 mil.
1000 1000
2.2. ∆FS(Wa ) = N P1 × WaS1 − N S0 ×
S 1 1
− N P1 × WaS0 − N S0 × =
1000 1000
1 1
= 100 × 30 × 250 × − 100 × 20 × 250 × = 250 mil.
1000 1000
Schematic modificarea cheltuielilor cu salariile şi influenŃa factorilor se
prezintă astfel:
∆N P
100
FS
200 ∆WaS 250
∆S a
100
∆N S -150
Din analiza fondului de salarii se observă o creştere a acestuia cu 200
milioane lei.
Această creştere este considerată a fi favorabilă întreprinderii în condiŃiile în
care dinamica acestuia a fost inferioară dinamicii volumului de activitate al firmei
(fondul de salarii reprezintă 150% faŃă de valoarea indicatorului înregistrată cu un
an în urmă, iar cifra de afaceri din anul curent reprezintă 187,5% în raport cu
valoarea înregistrată în perioada precedentă). În concluzie se poate aprecia că
întreprinderea a obŃinut economii la nivelul cheltuielilor cu salariile, urmare a
eficienŃei consumului potenŃialului uman folosit de firmă.
Dintre factorii care au determinat creşteri ale fondului de salarii se remarcă,
din analiza factorială, următorii:
14. cifra de afaceri a determinat o creştere de 350 milioane lei a fondului de
salarii. Această influenŃă o considerăm justificată şi normală, în condiŃiile în care
firma şi-a propus şi a realiza o creştere a volumului de activitate, pe de o parte, iar
pe de altă parte pentru că cheltuiala cu salariile are un caracter relativ variabil,
modificări ale cifrei de afaceri determinând modificări de acelaşi sens la nivelul
cheltuielilor cu salariile;
94
15. numărul de salariaŃi care a determinat o creştere de 100 milioane lei a
fondului de salarii. Acesta este un alt factor cu influenŃă obiectivă, întrucât orice
creştere de personal, necesar îndeplinirii unui program de activitate de dimensiuni
mai mari, implică în mod normal şi creşterea fondului de salarii cu valoarea
reprezentând salariilor cuvenite noilor angajaŃi;
16. salariul mediu anual pe angajat a determinat o creştere 100 milioane lei a
cheltuielilor cu salariile. InfluenŃa acestui factor trebuie apreciată diferenŃiat. Astfel,
atunci când creşterea acestui factor se datorează sporirii productivităŃii muncii sau unor
salarii individuale mai mari stabilite prin contractele de muncă colective, sau
îmbunătăŃirii structurilor salariaŃilor, în sensul creşterii celor cu pregătire superioară sau
mai bine calificaŃi etc, va fi considerată ca normală, justificată. Dimpotrivă când sporirea
acestui factor nu are acoperire în sporuri de producŃie sau este datorată presiunii
salariaŃilor etc, influenŃa factorului în sensul creşterii cheltuielilor cu salariile va fi
considerată ca nefavorabilă;
17. productivitatea muncii care a determinat o creştere de 250 milioane lei a
cheltuielilor cu salariile. Această influenŃă trebuie explicată plecând de la premisa că, în
mod normal, salariatul care munceşte mai mult va fi primii o remunerare mai mare (în
acest sens salariul având rolul de a stimula salariatul în realizarea unor producŃii
cantitative şi calitative mai mari) şi, de aici, dacă productivitatea este un fenomen pe
ansamblul firmei, se va înregistra creşterea întregului fond de salarii al acesteia.
Scăderea cheltuielilor cu salariile, ca fenomen pozitiv pentru întreprindere, în
condiŃiile în care ea îşi realizează şi depăşeşte programul de activitate pe care şi l-a
propus se explică prin:
d) reducerea nivelului cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei cifră de afaceri,
care a determinat reducerea cheltuielilor salariale cu 150 milioane lei. Acesta este
principala rezervă pe care o au la dispoziŃie întreprinderile pentru reducerea unei
categorii de cheltuieli în general şi a celor cu salariile, în cazul de faŃă şi care a re
rolul de a compensa influenŃa datorată creşterii cheltuielii ca urmare a volumului de
activitate al firmei;
e) reducerea nivelului cheltuielilor cu salariile variabile şi fixe calculate la
1.000 de lei încasare, care au determinat scăderea fondului de salarii cu 120 milioane şi
respectiv 30 milioane lei şi care reprezintă sporuri de eficienŃă ale consumului forŃei de
muncă pe diversele componente ale fondului de salarii: cel rezervat salariaŃilor
operativi şi, respectiv, cel rezervat salariaŃilor de conducere şi administraŃie.
LECłIA 10. Analiza cheltuielilor de transport şi de stocare
Analiza cheltuielilor de transport

Aprovizionarea întreprinderilor cu materii prime, materiale precum şi
desfacerea produselor finite ocazionează o serie de cheltuieli ce formează categoria
cheltuielilor cu transportul.
Problemele analizei cheltuielilor cu transportul se structurează pe două segmente:
♦analiza dinamicii şi structurii a cheltuielilor de transport;
♦analiza factorială a cheltuielilor de transport.
95
Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor cu transportul se poate realiza
cu ajutorul următorilor indicatori:
• cheltuieli de transport totale Chtr
• modificarea absolută a cheltuielilor cu transportul
∆Chtr = Chtr1 − Chtr0
• modificarea relativă a cheltuielilor cu transportul
(% ) Chtr1 − Chtr0
∆Chtr = ×100
Chtr0
Atunci când întreprinderea îşi propune să realizeze un volum de activitate
superioare faŃă de cel realizat în anul precedent, ea trebuie să se aprovizioneze cu
cantităŃi sporite de mărfuri, de unde rezultă că cheltuielile cu transportul vor înregistra
sporiri. Însă, întreprinderea realizează optimul economic atunci când dinamica
cheltuielilor cu transportul este inferioară dinamicii volumului de activitate (CA).
I Chtr < I CA
• nivelul cheltuielilor cu transportul la 1.000 lei cifră de afaceri
Ch
N Chtr = tr ×1000
CA
Optimul economic se înregistrează atunci când se reduce în dinamică nivelul
cheltuielilor cu transportul la 1.000 lei cifră de afaceri, adică N1 < N o , acesta
însemnând că firma îşi reduce efortul necesar pentru obŃinerea unei încasări de
1000 lei, din punctul de vedere al acestor cheltuieli.
• structura cheltuielilor cu transportul (ponderea lor în cheltuielile totale
ale întreprinderii)
Ch
g Chtr = tr × 100 , unde: Cht = cheltuieli totale
Cht
Având în vedere că cheltuielile cu transportul sunt variabile, ele se pot
modifica de la o perioadă la alta în primul rând ca urmare a creşterii volumului
de activitate (CA).
AlŃi factori obiectivi care determină creşterea cheltuielilor de transport:
creşterea tarifelor de transport; creşterea preŃurilor la combustibil; încercarea întreprinderii
de a-şi mări profitul în condiŃiile în care apelează la furnizorii direcŃi, ocolind verigile de
distribuŃie intermediare, proces ce implică o creştere normală a cheltuielilor de transport;
utilizarea unor mijloace de transport mai costisitoare, dar care asigură condiŃii mai bune de
păstrare a mărfii pe timpul transportului, aspect ce conduce la reducerea sau eliminarea
pierderilor legate de transport.
În acelaşi timp, cheltuielile cu transportul pot creşterea şi ca urmare a
unor cauze subiective: utilizarea mijloacelor de transport sub capacitate; creşterea
timpului de staŃionare la încărcare-descărcare; efectuarea unor transporturi încrucişate,
neoptimizate; efectuarea unor aprovizionări de mărfuri de la furnizorii îndepărtaŃi în
dauna unor furnizori locali care ar vinde marfă de aceeaşi calitate.
96
O parte din cauzele care acŃionează asupra volumului cheltuielilor de
transport, determinând creşterea sau reducerea lor de la o perioadă la alta, pot fi
surprinşi şi cuantificaŃi cu ajutorul unor modele de analiză factorială. Iată câteva
astfel de modele:
Primul model consideră că principala cauză care determină modificări în
volumul acesteia este cifra de afaceri (volum de activitate), plecând de la premisa
că aceste cheltuieli au o importantă componentă variabilă.
1 ∑ g i × nChtri 1
Chtr = CA × N Chtr × = CA × ×
1000 100 1000
CA
Chtr
gi
N Ch tr
nCh tri
unde: Chtr = cheltuiala de transport totală

CA = cifra de afaceri (volumul de activitate)
N Chtr = nivelul cheltuielilor de transport la 1.000 de lei cifră de afaceri,
calculat la nivel de întreprindere
g i = structura cifrei de afaceri pe tipuri de transport (auto, feroviar etc.) prin
care au fost realizate aprovizionările ce au determinat obŃinerea cifrei de afaceri
nChtr = nivelul cheltuielilor de transport la 1.000 lei cifră de afaceri calculat
i
la nivelul structurilor reprezentând aprovizionările pe fiecare tip de transport prin

care s-a realizat cifra de afaceri.
Al doilea model aplicabil doar pentru transportul auto consideră că factorii
care determină volumul cheltuielilor de transport sunt: cantitatea totală de marfă
aprovizionată, distanŃa medie, costul mediu de transport.
q
Chtr = q × d × c
Chtr d
c
unde: q = cantitatea totală de mărfuri transportate (în tone)
d = distanŃa medie de transport pentru o tonă marfă (în km.)
c = costul mediu pentru o tonă marfă transportată pe distanŃa de un kilometru.
Al treilea model reprezintă o detaliere a modelului precedent, plecând de la
premisa că totalul cantităŃilor aprovizionate se realizează nu printr-o singură
comandă (aprovizionare) de la furnizori, ci prin mai multe. Astfel cantitatea totală
97
de marfă aprovizionată se scrie în funcŃei de numărul de comenzi (aprovizionări)
de la furnizori şi cantitatea medie aprovizionată pe o comandă: q = N c × q
şi deci modelul de analiză a cheltuielilor de transport totale devine:
Nc
Chtr = N c × q × d × c q
Chtr
d
c
unde: N C = numărul de comenzi
q = cantitatea medie transportată pe o comandă (în tone)
Pe baza următoarelor date să se analizeze cheltuiala de transport
Indicator 0 1
Cheltuielile de transport totale - Chtr (mil.) 100 225
Număr total de comenzi (aprovizionări) - N c 50 100
Cantitatea medie de marfă aprovizionată pe o comandă - q (tone) 4 5
DistanŃa medie de transport a unei tone de marfă - d (kilometri) 25 15
Costul mediu de transport a unei tone de marfă pe distanŃa de un 0,02 0,03
kilometru – (milioane pe tona-kilometru) C =
Chtr
N ×q×d
mil.
t.km
( )
c

Chtr = N c × q × d × c
∆Chtr = Chtr1 − Chtr0 = 225 − 100 = 125 mil.
1. ∆Chtr( N c ) = N c1 × q 0 × d 0 × c 0 − N c0 × q 0 × d 0 × c 0 =
( )
= N c1 − N c0 × q 0 × d 0 × c0 = 50 × 4 × 25 × 0,02 = 100 mil.
()
2. ∆Chtrq = N c1 × q1 × d 0 × c0 − N c1 × q0 × d 0 × c0 = 50 mil.
(d )
3. ∆Chtr 0 = N c1 × q1 × d1 × c0 − N c1 × q1 × d 0 × c0 =
( )
= N c1 × q1 × d1 − d 0 × c 0 = −10 × 100 × 15 × 0,02 = −100 mil.
4. ∆Chtr(c ) = N c1 × q1 × d1 × c1 − N c1 × q1 × d1 × c0 =
98
( )
= N c1 × q1 × d1 × C1 − C0 = 0,01 × 100 × 5 × 15 = 75 mil.
Din analiza cheltuielilor de transport se observă ca acestea au crescut cu 125
milioane lei.
Creşterea cheltuielilor de transport se apreciază ca favorabilă firmei, aceasta
deoarece suportul acestor cheltuieli (cantitatea de marfă transportată) creşte într-un
ritm superior.
Chtr1 225
I Chtr = × 100 = × 100 = 225%
Chtr 0 100
q tr 0 = N c 0 × q 0 = 50 × 4 = 200tone
q tr1 = N c1 × q 1 = 100 × 5 = 500tone
qtr1 500
Iqtr = × 100 = × 100 = 250%
qtr 0 200
I Chtr < Iqtr
N c 100 mil.
q 150 mil.
Chtr
125 mil.
d -100 mil.
c 75 mil.
DiferenŃa de ritm al celor două variabile, cheltuielile de transport şi cantitatea

totală de marfă transportată, în favoarea celei de-a dou are semnificaŃia unei
reduceri a cheltuielilor de transport unitare (pe tona de marfă transportată) sau
altfel spus, atingerea unui optim economic de către firmă.
Numărul de comenzi (Nc) a determinat o creştere a cheltuielilor de transport
cu 100 milioane lei, influenŃă normală şi justificată ca urmare a faptului că
întreprinderea propunându-şi să realizeze un volum sporit de vânzări, trebuia
implicit să crească numărul aprovizionărilor de la furnizori (acestea crescând de la
50 în anul anterior la 100 în prezent).
Cantitatea medie transportată ( q ) pe o comandă a determinat o creştere a
cheltuielilor de transport de 150 milioane lei. Această influenŃă o considerăm ca
normală atâta vreme cât se realizează prin creşterea cantităŃii aprovizionate la o
comandă (de la patru tone în trecut, la cinci tone în prezent), reprezentând o mai
bună utilizare a capacităŃii de încasare a mijloacelor de transport folosite de firmă
în activitatea de aprovizionare.
DistanŃa medie de transport ( d ) a unei tone de marfă determină o scădere
a cheltuielilor de transport cu 100 milioane lei, situaŃie favorabilă firmei şi care se
poate explica prin optimizarea rutelor de transport, evitându-se transporturile
99
încrucişate sau transporturile pe distanŃe lungi sau evitându-se furnizori aflaŃi la
distanŃe mari, preferându-se furnizori locali, aflaŃi în apropierea sediului firmei.
Costul mediu de transport a unei tone de marfă pe distanŃa de un
kilometru ( c ) a determinat o creştere de 75 milioane a cheltuielilor de transport şi
se poate explica fie prin motive obiective (creşterea preŃului la combustibili,
creşterea tarifelor de transport, folosirea unor mijloace de transport mai scumpe dar
care asigură condiŃii mai bune de păstrare a mărfurilor pe timpul transportului) sau
prin motive subiective (creşterea ratelor de încărcare-descărcare, neutilizarea la
capacitate a parcului de maşini etc.).
Analiza cheltuielilor de stocare (depozitare)
În categoria cheltuielilor de stocare se includ următoarele categorii de
cheltuieli: cheltuielile de reaprovizionare, cheltuielile de întreŃinere a mărfurilor în
stoc, cheltuielile legate de stocurile cu mişcare lentă, cheltuielile cu ruptura de stoc,
cheltuielile de finanŃare a stocurilor.
Cheltuielile de reaprovizionare sunt formate din: cheltuieli de contactare a
furnizorilor, cheltuieli de contractare, cheltuieli de negociere, cheltuieli legate de
corespondenŃa comercială, cheltuieli de recepŃionare a mărfurilor. De regulă, aceste
cheltuieli sunt relativ fixe (constante) pe o comandă, de unde rezultă că volumul
brut total depinde de numărul de comenzi (aprovizionări). Deci cheltuielile de
aprovizionare se pot scrie după următorul model:
Chra = N c × c
unde: Chra – cheltuielile de reaprovizioare totale;
Nc – numărul de comenzi (de aprovizinări);
c - costul mediu pe o comandă.
Cheltuielile cu întreŃinerea mărfurilor în stoc. De la aprovizionare şi până
la desfacere, mărfurile rămân o anumită perioadă de timp în depozitele
întreprinderii, perioada în care întreprinderea face o serie de cheltuieli legate de
acestea. Aceste cheltuieli sunt formate din: consumurile de materiale pentru operaŃiunile
de ambalare, reambalare; cheltuieli cu utilităŃile aferente depozitelor: apă, căldură,
energie electrică; salariile personalului angajat în depozite; amortizarea mijloacelor
fixe din depozite. Toate aceste cheltuieli formează cheltuieli cu întreŃinerea mărfurilor
în stoc ( Chîs ). Volumul acestor cheltuieli depinde de dimensiunea stocului; stocuri
mari implicând cheltuieli de întreŃinere mari şi invers.
1 1
ChîS = S × N ciS × = D × V × N cîS × , unde S = D × V
1000 1000
unde: S = stoc mediu
D = desfacerea medie zilnică (CA/360)
V = viteza de rotaŃie a mărfurilor ( S / D )
N cî S = nivelul cheltuielilor cu întreŃinerea mărfurilor în stoc (la 1.000 lei stoc).
100
D
S
V
Chtr
N cî S
Între cheltuielile de reaprovizionare şi cheltuielile de întreŃinere a mărfurilor

în stoc există o legătură directă. Astfel, în cazul în care întreprinderea doreşte să
funcŃioneze cu un stoc mare, acest lucru va determina un număr redus de
aprovizionare, ceea ce înseamnă pe plan gestionar (al costurilor) că cheltuielile cu
întreŃinerea mărfurilor în stoc este ridicată, iar cheltuiala de reaprovizionare este
redusă. Atunci când funcŃionează cu un stoc mic, numărul de comenzi va creşte,
ceea ce înseamnă pe plan gestionar reducerea cheltuielilor de stocare şi creşterea
cheltuielilor de reaprovizionare, corelaŃia dintre cele două categorii de cheltuieli
este prezentată în figura nr. 3.5.
C Chîs Chra
h
Figura nr. 3.5.
CorelaŃia dintre cheltuielile de întreŃinere a
Ch.totala
optima mărfurilor în stoc şi cheltuiala de
reaprovizionare
(Chra +Chîs)
NC
optim NC
Pe baza următoarelor date să se analizeze cheltuiala de întreŃinere a
mărfurilor în stoc
Indicator 0 1
Stoc mediu - S (mil.) 500 800
Cheltuieli cu întreŃinerea mărfurilor în stoc - Chîs (mil.) 100 200
Nivelul cheltuielilor cu întreŃinerea mărfurilor în stoc 200 250
Ch
- N cîs = îs × 1000
S
101
Indicator 0 1
CA 4 5
Desfacerea medie zilnică - D = (mil./zi)
360
S 125 160
Viteza de rotaŃie a stocului - V = (zile)
D
1 1
ChîS = S × N ciS × = D × V × N cîS ×
1000 1000
∆Chîs = Chîs1 − Chîs0 = 200 − 100 = 100 mil.
1. ∆Chîs(S ) = S1 × N cîs0 ×
1 1
− S 0 × N cîs0 × =
1000 1000
( )
= S1 − S 0 × N cîs0 ×
1000
1
= 300 × 200 ×
1
1000
= 60 mil.
1.1. ∆Chîs(D ) = D1 × V0 × N cîs0 ×

1 1
− D0 × V0 × N cîs0 × = 25 mil.
1000 1000
1.2. ∆Chîs(V ) = D1 × V1 × N cîs0 ×
1 1
− D1 × V0 × N cîs0 × = 35 mil.
1000 1000
1 1
2. ∆Chîs( Ncîs ) = S1 × N cîs1 × − S1 × N cîs0 × =
1000 1000
( )
= S1 × N cîs1 − N cîs0 ×
1
1000
= 50 × 800 ×
1
1000
= 40 mil.
∆ D 25 mil.
∆S 60 mil.
∆V 35 mil.
∆ Chîs-100 mil.
∆N cîs 40 mil.
Cheltuiala cu întreŃinerea mărfurilor în stoc înregistrează o creştere de 100
milioane lei. Această creştere a cheltuielilor cu întreŃinerea mărfurilor în stoc este
considerată drept nefavorabilă firmei pentru că suportul cheltuielilor (stocul mediul de
mărfuri) în raport cu care se efectuează acestea înregistrează o dinamică mai mare:
s1 800
Is = × 100 = × 100 = 160%
s0 500
Chtr1 225
I Chîs = × 100 = × 100 = 225%
Chtr 0 100
102
Chîs1 200
I Chîs = × 100 = × 100 = 200%
Chîs 0 100
Dinamica diferită a celor două variabile în favoarea cheltuielilor cu
întreŃinerea mărfurilor în stoc este nefavorabilă firmei pentru că echivalează cu o
creştere a costului de întreŃinere a mărfurilor pe unitatea valorică de produs stocat.
Stocul mediu de mărfuri ( S ) a determinat o creştere de 60 milioane lei a
cheltuielilor de întreŃinere situaŃie considerată normală atâta vreme cât stocul creşte de
la 500 milioane lei în trecut la 800 lei în prezent, iar această cheltuială are un caracter
variabil în raport cu stocul.
InfluenŃa anterioară a stocului asupra cheltuielilor de întreŃinere a mărfurilor
în stoc se explică prin:
2.desfacerea medie zilnică ( D ) care a determinat o creştere de 25 milioane a
cheltuielilor analizate, situaŃie explicată prin creşterea desfacerii medii zilnice de la 4
milioane lei în trecut la 5 milioane lei în anul curent. Această influenŃă este justificată
în condiŃiile în care firma şi-a propus şi a realizat un volum de activitate (cifră de
afaceri) sporit. (Să observăm că desfacerea medie zilnică poate determina reduceri ale
cheltuielilor de întreŃinere a mărfurilor doar în situaŃia în care se reduce în dinamică,
situaŃie nespecifică firmelor aflate în creştere; reducerea desfacerilor zilnice fiind o
caracteristică numai pentru firmele care înregistrează dificultăŃi).
3.viteza de rotaŃie a determinat o creştere de 35 milioane a cheltuielilor de
întreŃinere a mărfurilor în stoc care urmare a faptului că firma înregistrează o încetinire
a numărului de zile în care se roteşte stocul de la 125 zile în anul precedent la 160 zile
în anul curent. Cum mărfurile staŃionează o perioadă mai mare în stoc, în mod normal
că şi cheltuiala de întreŃinere a lor va creşte (aceasta din urmă având un caracter
variabil). InfluenŃa vitezei de rotaŃie în sensul creşterii cheltuielii o vom considera
nefavorabilă firmei, sintetizând dificultăŃile de gestionare a stocurilor).
4. nivelul cheltuielilor de întreŃinere a mărfurilor în stoc (NCîs), ca factor
calitativ, a determinat o creştere de 40 milioane a cheltuielilor analizate ca urmare a
faptului că în anul curent firma înregistrează o cheltuială de 250 lei la 1000 lei stoc
faŃă de numai 200 lei cât înregistra în urmă cu un an. InfluenŃa este nefavorabilă şi
se poate explica, fie ca urmare a unor dificultăŃi înregistrate de firmă în gestionarea
acestor cheltuieli, fie ca urmare a creşterii tarifelor ataşate utilităŃilor consumate în
depozite (energie, apă, căldură etc.)
Cheltuiala legată de stocurile cu mişcare lentă. O serie de mărfuri
(alimentare) care sunt perisabile, dacă stau o perioadă îndelungată în stoc îşi pierd
proprietăŃile. Astfel, aceste stocuri de mărfuri, care din punctul de vedere al vitezei
de rotaŃie lente stau o perioadă mare în stoc, formând stocurile cu mişcare lentă,
determină o serie de pierderi pentru întreprindere. Indicatorul pierdere poate fi
cuantificat astfel:
valoarea de înregistrare în valoare reziduală constantă cu

Pierderi = –
contabilitate ocazia inventarelor
103
Cheltuielile legate de ruptura de stoc. Ruptura de stoc defineşte acea stare
a întreprinderii în care aceasta nu înregistrează vânzare ca urmare a faptului că
cererea clientelei nu poate fi satisfăcută, bunurile solicitate de acesta neexistând în
depozitele întreprinderii. Aceste cheltuieli trebuie apreciate din punct de vedere al
consumatorilor. Astfel, dacă cererea se menŃine în aşteptare neîndreptându-se către
alŃi furnizori, atunci costul rupturii de stoc este egal cu costul unei reaprovizionări
rapide. Dacă cererea nu se menŃine în aşteptare, clienŃii îndreptându-se către alŃi
furnizori, costul ruperii de stoc echivalează cu o pierdere de vânzare, şi care, dacă
se permanentizează, echivalează cu o deteriorare a poziŃiei întreprinderii pe piaŃă,
ca urmare a reducerii gradului de fidelitate al clientelei.
Cheltuielile de finanŃare a stocului. Cheltuielile aferente finanŃării
stocurilor trebuie apreciate prin intermediul surselor de finanŃare a stocurilor.
Astfel, dacă stocurile sunt finanŃate din credite bancare, costul finanŃării stocului
este egal cu dobânda plătită la acele credite. Dacă stocurile sunt finanŃare din
credite comerciale acordate de furnizori şi acestea se achită în termene, costul de
finanŃare este nul. Dacă creditele comerciale se achită cu întârziere, costul de
finanŃare a stocurilor este egal cu penalizarea achitată furnizorului. Dacă stocurile
se finanŃează din capitalul propriu costul finanŃării stocului este egal cu dividendul
plătit acŃionarilor.
Rezumat
Analiza dinamică a cheltuielilor
Analiza structurală a cheltuielilor
Analiza cheltuielilor fixe şi variabile
Analiza cheltuielilor variabile: comportament şi modele
Analiza cheltuielilor fixe: comportament şi modele
Analiza cheltuielilor cu salariile
Caracteristica generală a cheltuielilor cu salariile
CorelaŃia cifra de afaceri – cheltuieli de personal sau productivitate a muncii –
salariu mediu anual
Analiza factorială a fondului de salarii
Analiza cheltuielilor de transport
Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor cu transportul
Analiza factorială a cheltuielilor de transport
Analiza cheltuielilor de stocare (depozitare)
Cheltuieli de reaprovizionare
Cheltuieli cu întreŃinerea mărfurilor în stoc
Cheltuiala legată de stocurile cu mişcare lentă
Cheltuieli legate de ruptura de stoc
Cheltuielile de finanŃare a stocului
Bibliografie
Enache Elena, Gust Marius s.a.m.d - Analiză economico - financiară, Ed.
“IndependenŃa economică”, 2009, pag. 90 - 148
104
- Care sunt semnificaŃiile cheltuielilor variabile? Care sunt tipurile de
cheltuieli variabile? Cum evoluează cheltuielile variabile corelat cu volumul de
activitate? Care sunt modelele de analiză factorială a cheltuielilor variabile?
- Care sunt semnificaŃiile cheltuielilor fixe? Care sunt tipurile de cheltuieli
fixe? Cum evoluează cheltuielile fixe corelat cu volumul de activitate? Care sunt
modelele de analiză factorială a cheltuielilor fixe?
- MenŃionaŃi conŃinutul şi factorii de influenŃă ai cheltuielilor cu salariile (de
personal); Care sunt indicatorii de analiză a dinamicii cheltuielilor de personal?
Care sunt corelaŃiile cheltuielilor de personal cu volumul de activitate (cifra de
afaceri)? Dar corelaŃia dintre salariu mediu anual şi productivitatea muncii? Care
este semnificaŃia indicatorului nivel al cheltuielilor de personal? Care sunt
modelele de analiză factorială a cheltuielilor de personal?
- MenŃionaŃi conŃinutul şi factorii de influenŃă ai cheltuielilor de transport;
Ce semnificaŃii are corelaŃia cheltuielilor de transport cu volumul de activitate
(cifra de afaceri)? Care este semnificaŃia indicatorului nivel al cheltuielilor de
transport? Care sunt modelele de analiză factorială a cheltuielilor de transport?
- MenŃionaŃi principalel categorii de cheltuielil de stocare; Care este
conŃinutul, factori de influenŃă şi modelul de analiză factorială a cheltuielile de
reaprovizionare? Care este conŃinutul, factori de influenŃă şi modelul de analiză
factorială a cheltuielile de întreŃinere a mărfurilor în stoc? Ce semnificaŃii are
corelaŃia cheltuielilor de reaprovizionare şi a cheltuielilor de întreŃinere a
mărfurilor în stoc? Descrie-Ńi cheltuielile legate de stocurile cu mişcare lentă!
Descrie-Ńi cheltuielile de finanŃare a stocurilor!
- Pe baza datelor din tabelul următor:
Cifra de afaceri – CA -mii Nivelul chetuielilor variabile - Nv (%o)
Produs
0 1 0 1
A 600 1200 200 400
B 900 800 800 600
Se cere:
a) să analizeze cantitativ cheltuielile variabile, folosind modelul:
1 ∑ gi * nvi 1
Chv = CA * Nv * = CA * *
1000 100 1000
b) să se analizeze calitativ rezultatele obŃinute în cadrul analizei cantitative
(comenteze) şi să se propună măsuri pentru reducerea cheltuielilor variabile
Indicator 0 1 2
Cheltuieli cu întreŃinerea mărfurilor în stoc–Chîms-mii lei 100 120 240
Stocul mediu – S – mii lei 2000 3000 4000
105
Se cere:
a) să se analizeze evoluŃia cheltuielilor cu întreŃinerea mărfurilor în stoc, faŃă de anul
anterior (folosind modificarea absolută, relativă şi indicele) şi să se coreleze
indicatorul în cauză cu volumul stocajului, folosind dinamica (indicii) şi indicatorul
„nivel al cheltuielilor cu întreŃinerea mărfurilor în stoc” (Ncîs = Chîms*1000/S)
b) Cum apreciaŃi optimul (eficienŃa) evoluŃiei indicatorilor respectivi? Este evoluŃia
respectivă pentru companie pozitivă sau negativă? Argumente.
Indicator 0 1 2
Cheltuieli de personal – Chp - mii lei 600 1200 1800
Cifra de afaceri – CA - mii lei 2000 3000 5000
Se cere:
a) să se analizeze evoluŃia cheltuielilor de personal, faŃă de anul anterior, (folosind
modificarea absolută şi relativă şi indicele) şi să se coreleze indicatorul în cauză
cu volumul cifrei de afaceri, folosind indicii şi indicatorul „nivel al cheltuielilor de
personal” (Np = Chp*1000/CA)
b) Cum apreciaŃi optimul (eficienŃa) evoluŃiei indicatorilor respectivi? Este evoluŃia
respectivă pentru companie pozitivă sau negativă? Argumente.
Indicator 0 1 2
Cheltuieli de transport – Cht - mii lei 120 240 360
Cifra de afaceri – CA - mii lei 4000 6000 10000
Se cere:
a) să se analizeze evoluŃia cheltuielilor de transport, faŃă de anul anterior
(folosind modificarea absolută şi relativă şi indicele) şi să se coreleze
indicatorul în cauză cu volumul cifrei de afaceri, folosind indicii acestora şi
indicatorul „nivel al cheltuielilor de transport” (Nt = Cht*1000/CA)
b) Cum apreciaŃi optimul (eficienŃa) evoluŃiei indicatorilor respectivi? Este
evoluŃia respectivă, pentru companie, pozitivă sau negativă? Argumente.
MODULUL D
Analiza activităŃii de comercializare
Introducere
Cifra de afaceri este un indicator care evidenŃiază volumul activităŃii
agentului economic, locul deŃinut de acesta în sectorul său de activitate, poziŃia pe
piaŃă, capacitatea de a lansa activităŃi profitabile.
Cifra de afaceri este un indicator de efect, stabilind performanŃa comercială a
firmei. Este considerat un indicator fundamental întrucât exprimă volumul
veniturilor obŃinute din operaŃiunile comerciale pe o perioadă de un an.
Conceptual, cifra de afaceri desemnează volumul tranzacŃiilor firmei
evaluate la preŃurile pieŃei, totalitatea încasărilor, desfacerilor unui agent economic.
106
Se determină pe baza elementelor din « Contul de profit şi pierderi » şi include
valoarea facturată a mărfurilor, produselor sau serviciilor, indiferent de gradul de
încasare a contravalorii, adică valoarea mărfurilor şi a producŃiei vândute,
neincluzând în componenŃa ei veniturile financiare şi cele excepŃionale.
Teoria economică evaluează cifra de afaceri cu ajutorul următorilor
indicatori: cifra de afaceri totală, medie, marginală, cifra de afaceri prag (critică).
Obiective
- Analiza dinamicii cifrei de afaceri
- Analiza structurii cifrei de afaceri
- Analiza concurenŃei şi a cotei de piaŃă
- Analiza calităŃii
- Analiza factorială a cifrei de afaceri
- Analiza cifrei de afaceri prin corelaŃia preŃ – cantitate
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
de 10 minute.
Cuvinte cheie:
cifra de afaceri, cifra de afaceri curentă, cifra de afaceri reală, indicee
preŃurilor, raportul dintre indicatorii valorici, raportul dintre indici (raport static,
raport dinamic), coeficientul de concentrare (Gini-Struck), coeficientul Hrefindahl,
metoda ABC, cotă de piaŃă, calitate, modele de analiză factorială
De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul
anilor de studiu la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi mai aduce aminte
de aspectele respective este necesară recitirea suportului de curs de la disciplina în
cauză.
107
LECłIA 11. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri.
Analiza cotei de piaŃă. Analiza calităŃii
Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Obiectivul întreprinderii, din punctul de vedere al cifrei de afaceri, este
creşterea permanentă a acesteia, ca bază pentru consolidarea poziŃiei întreprinderii
pe piaŃă şi pentru îmbunătăŃirea rentabilităŃii. EvoluŃia cifrei de afaceri este
influenŃată atât de factori interni, cât şi de factori externi. În categoria factorilor
interni pot fi evidenŃiaŃi următorii: potenŃialul de care dispune întreprinderea
(resurse umane, potenŃial material), gradul de cunoaştere a nevoilor clientelei,
forŃele de vânzare de care dispune aceasta (inclusiv amplasarea unităŃilor de
desfacere, politica de produs), calitatea produsului o serie. Factorii externi care pot
influenŃa cifra de afaceri sunt: concurenŃa; evoluŃia cererii pe piaŃa pe care
acŃionează întreprinderea (modificarea veniturilor şi nevoilor clientelei, schimbările
socio-profesionale, cele demografice), legislaŃia economico-financiară.
Analiza dinamică a cifrei de afaceri se realizează cu ajutorul indicatorilor cunoscuŃi:
• modificarea absolută care dă o imagine asupra evoluŃiei încasărilor
întreprinderii:
∆CA = CA1 – CA0;
• modificarea relativă care indică ritmul de creştere al acesteia în raport
cu o anumită bază de comparaŃie:
∆CA% =
CA1 - CA0
x 100
CA 0
Analiza trebuie realizată în unităŃi de valoare comparabile, pe o perioadă de
cel puŃin trei ani. Cifra de afaceri se cuantifică prin intermediul preŃurilor, iar în
valoarea ei absolută sunt reflectate şi aspecte ale creşterii generale a preŃurilor din
economie (rata inflaŃiei). Pentru a se evita apariŃia unor concluzii eronate cu privire
la evoluŃia cifrei de afaceri, trebuie să se elimine din valoarea absolută creşterea
generală a preŃurilor din economie. Astfel, se calculează cifra de afaceri reală
măsurată în preŃuri comparabile, preŃuri constante.
CA reală = CA (preturi curente) x 100
IP
unde:
IP = indicele preŃurilor
CA (preŃuri curente) = cifra de afaceri a perioadei analizate
Pe baza datelor din tabelul următor să se calculeze şi analizeze cifra de
afaceri reală
Indicator t tn+1 tn+2
CA pr. curente (mil. lei) 7.500 7.900 8.200
Indicele preŃurilor IP 100 200 300
CA reală 7.500 3.950 2.733,3
108
CA reală = 7.500 x 100 = 7.500
100
Cifra de afaceri exprimată în preŃuri curente a evoluat în sensul creşterii de
la un an la altul, însă, în realitate, datorită evoluŃiei galopante a preŃurilor, cifra de
afaceri reală a scăzut în perioada analizată.
Analiza structurii cifrei de afaceri

Analiza structurală a cifrei de afaceri se bazează pe un anumit criteriu de
descompunere, care împarte vânzările totale ale firmei realizate în cursul unei perioade de
timp, pe diverse componente. Altfel spus, analiza structurală a cifrei de afaceri permite
aprecierea contribuŃiei fiecărei componente a cifrei de afaceri (activităŃi, sortimente,
grupe, sectoare, clienŃi, pieŃe de desfacere, etc) la realizarea acesteia.
Din punct de vedere metodologic, analiza structurală a cifrei de afaceri se
realizează cu ajutorul unui coeficient de structură calculat după relaŃia:
gi =
di
x 100
CA
unde di = desfacerea realizată de fiecare componentă
InformaŃiile obŃinute prin analiza structurală permit ierarhizarea diverselor
componente ale cifrei de afaceri în ordinea importanŃei şi stabilirea obiectivelor
politicii comerciale a firmei.
Analiza modului de realizare a cifrei de afaceri pe diverse componete poate
indica fie o structură concentrată (cifra de afceri se realizează dintr-un număr
restrâns de componete, existânt o componentă dominantă), fie, dimpotrivă, o
structură distribuită (cifra de afaceri se realizează prin numeroase componente, cu
valori relativ apropiate, neexistând una cu caracter dominator). Pentru a aprecia
tipul de structură al cifrei de afaceri se folosesc indicii de concentrare:
- coeficientului de concentrare GINI
n ⋅ ∑ gi 2 - 1
G=
n -1
unde: gi = ponderea activităŃii, a produsului “i” în cifra de afaceri totală
n = numărul de termeni ai seriei
G ∈ [0; 1]; când G → 1 ⇒ în structura vânzărilor sunt câteva produse care
realizează cea mai mare parte din cifra de afaceri; când G → 0 ⇒ în structura
vânzărilor există o distribuŃie relativ uniformă a vânzărilor pe structurile implicate
în calcul.
n
- indicele Herfindhal H = ∑g
i =1
i
2
Valoarea acestui indicator este zero dacă firma vinde un singur produs şi este
egală cu 1/n dacă vânzările sunt repartizate în mod egal în cadrul nomenclatorului
acesteia. Diversificarea este o soluŃie ce asigură creşterea cifrei de afaceri, a
rentabilităŃii şi reducerea riscului.
109
Analiza structurii cifrei de afaceri poate fi investigată şi cu ajutorul metodei
denumită “curba ABC” sau curba Pareto (legea 20 – 80). Astfel, atunci când
componentele cifrei de afaceri sunt produsele realizate de firmă, se pot
identifica trei grupe de produse cu caracteristicile specifice (figura nr. 4.1.):
• grupă A ce include foarte puŃine produse sau mărfuri care realizează o
mare parte din cifra de afaceri (circa 60 – 70%);
• două grupe (B şi C) care contribuie cu mai puŃin de jumătate la crearea
cifrei de afaceri, dar care concentrează majoritatea produselor comercializate.
Figura nr. 4.1.
Curba ABC în analiza structurii cifrei de afaceri pe produse
100
90
80
CA 70
60
(%)
50
40
30
20
10
0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Nr. prod (%)
Zona A Zona B Zona C
Curba reală; Curba teoretică
Curba ABC se aplică şi pentru a investiga cifra de afaceri pe categorii de

clienŃi. ClienŃii, caracteristicile relaŃiilor cu aceştia au importanŃă în diagnosticul
cifrei de afaceri. EficienŃa ctivităŃii comerciale este asigurată dacă modificarea
absolută a cifrei de afaceri în sensul creşterii se realizează cu contribuŃia clienŃilor
tradiŃionali, dar şi a clienŃilor noi. În general, clienŃii se grupează în clienŃi
tradiŃionali cu care firma are relaŃii de afaceri de peste 5 ani, clienŃi cu care firma
are relaŃii de afaceri de 1 – 5 ani şi clienŃi noi. În zona A sunt incluşi aproximativ 10%
dintre clienŃii care acoperă 60% din vânzări. Este zona care prezintă riscul cel mai mare.
Pentru a-şi menŃine clienŃii, firma va asigura acestora diverse avantaje financiare. Cu cât
numărul clienŃilor este mai mic, cu atât riscul la care se expune agentul economic este mai
mare. Zona B include 40% din clienŃi care realizează circa 30% din cumpărări.
Aceştia asigură stabilitatea firmei reprezentând o zonă stabilă. Zona C cuprinde
50% din clienŃi care contribuie cu circa 10% la vânzări.
Pe baza datelor din tabelul următor să se calculeze şi analizeze structura
cifrei de afaceri
110
Sector t0 t1
Abs. % Abs. %
Alimentar 400 40 600 60
Nealimentar 500 50 300 30
AlimentaŃie publică 100 10 100 10
Total 1.000 100 1.000 100
Din analiza structurii se observă că întreprinderea dezvoltă ponderea
sectorului alimentar în realizarea cifrei de afaceri şi, în contrapartidă, se restrânge
ponderea sectorului nealimentar. Sectorul alimentaŃie publică îşi menŃine ponderea,
aceasta fiind cu mult inferioară ponderii celorlalte două sectoare.
Analiza concurenŃei şi a cotei de piaŃă

ConcurenŃa este un element de referinŃă în diagnosticul comercial al firmei
care necesită un volum informaŃional apreciabil cu privire la concurenŃii actuali şi
cei potenŃiali sub raport numeric, din punctul de vedere al puterii economice, al
provenienŃei (piaŃa internă sau externă), al nivelului preŃurilor practicate, al calităŃii
produselor, a reŃelei de distribuŃie, al poziŃiei pe piaŃă, a imaginii în rândul
consumatorilor.
Analiza concurenŃei are în vedere poziŃia ocupată pe piaŃă de agentul economic
şi de principalii concurenŃi. Pentru a evidenŃia care este partea de piaŃă căreia i se
adresează cu produsele şi serviciile sale, un agent economic recurge la analiza cotei
parte de piaŃă deŃinută de acesta, precum şi de principalii competitori pe piaŃă. În acest
sens, se calculează cota parte de piaŃă absolută (globală) care exprimă ponderea
vânzărilor firmei în totalul vânzărilor sectorului de activitate:
Cp = CAi × 100
CAt
unde:
CAi = cifra de afaceri a firmei
CAt = cifra de afaceri totală a sectorului de activitate al firmei
Privită în dinamică, această cotă de piaŃă caracterizează mutaŃiile care au
intervenit în activitatea firmei şi a sectorului, ca şi în domeniul nevoilor satisfăcute
ale clientelei.
Un alt indicator, cota de piaŃă relativă5, exprimă raportul procentual dintre
vânzările firmei analizate şi vânzările concurentului cel mai important:
CAi
Cpr = × 100
CAy
unde:
CAi = cifra de afaceri a firmei
CAy = cifra de afaceri a concurentului cel mai important
5
M. Niculescu, op. cit., p. 68
111
Dacă raportul procentual tinde depăşeşte 100, înseamnă că agentul economic
deŃine poziŃia de lider pe piaŃă; cu cât se apropie mai mult de zero, cu atât firma are
o poziŃie nesemnificativă pe piaŃă.
Pe baza acestor indicatori se poate realiza o ierarhizare a firmelor ce
activează pe piaŃa sectorului de activitate în perioada de timp supusă diagnosticării.
Gestiunea calităŃii produselor oferite spre vânzare pe piaŃă reprezintă un
obiectiv strategic al firmei atât pentru producător cât şi pentru distribuitor. O
calitate înaltă reprezintă garanŃia realizării pe piaŃă a produsului, dar şi premisa
obŃinerii unui preŃ avantajos prin valorificarea lui. Calitatea acŃionează atât asupra
volumului de produse ce se valorifică pe piaŃă, cât şi asupra preŃului, deci asupra
ambilor factori ce influenŃează direct cifra de afaceri.
AplicaŃie practică Pe baza datelor din tabelul următor să se calculeze şi

analizeze cota de piată globală a întreprinderii analizate şi cota de piaŃă relativă
Indicator 0 1 2
Cifra deafaceri a întreprinderii
analizate – CAi – mii lei 3000 5000 7000
Cifra de afaceri totală a sectorului
de activitate al firmei CAt – mii lei 10000 15000 20000
Cifra de afaceri a concurentului
cel mai important –CAy – mii lei 2727 5000 7800
Cp 30% 33% 35%
Cpr 110% 100% 90%
Analiza calităŃii
Calitatea6 se defineşte ca „aptitudinea unui produs de a satisface într-un
anumit grad nevoile exprimate sau potenŃiale ale utilizatorilor fideli. Este un
concept relativ care nu are sens decât prin raportarea la satisfacŃia obŃinută de client
în relaŃia sa cu întreprinderea, cu produsul oferit de aceasta”.
În prezent, teoria economică vorbeşte de calitatea totală, un concept care
presupune asigurarea calităŃii prin mobilizarea firmei analizate cu tot ce implică ea
sub aspectul concepŃiei şi producerii. Pe lângă aceasta, importante sunt şi celelalte
firme aflate în amontele firmei analizate întrucât, împreună, contribuie la obŃinerea
celei mai bune satisfacŃii a clientului cu costuri cât mai mici.
Asigurarea calităŃii este impusă în condiŃiile economiei de piaŃă de către
concurenŃă, dar şi de influenŃa legislaŃiei care are în vedere protecŃia
consumatorului. PerformanŃele legate de asigurarea calităŃii se pot obŃine pornind
de la cerinŃele consumatorului (orientarea spre piaŃă), dar şi de la exigenŃele
progresului economico-social.
În ceea ce priveşte evaluarea calităŃii, aceasta poate fi realizată cu ajutorul
următorilor indicatori:
6
M. Niculescu, „Diagnostic global strategic”, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p. 261
112
a) coeficientul mediu de calitate
K=∑
qi × ki
sau K =
∑ gi × ki
∑ q1 100
unde:
qi = cantitatea fizică dintr-un anumit produs de o anumită calitate
gi = structura cantităŃii pe clase de calitate
ki = rang alocat calităŃii: 1 pentru cal. I, 2 pentru cal. II, etc.
Coeficientul este favorabil firmei atunci când, în dinamică, acesta tinde spre 1.
b) preŃul poate fi considerat un element ce subliniază calitatea. Produsele de
calitate superioară au preŃuri mai mari în raport cu produsele de calitate inferioară,
în consecinŃă orice creştere de preŃ având cauză creşterea calităŃii produselor va
conduce la creşterea corespunzătoare a încasărilor.
c) valoarea mărfurilor refuzate de clienŃi din motive de calitate şi ponderea
lor în cifra de afaceri totală;
d) valoarea remedierilor mărfurilor aflate în perioada de garanŃie ca şi
valoarea produselor returnate de cumpărători din motive de calitate şi ponderea lor
în cifra de afaceri totală;
e) numărul reclamaŃiilor clienŃilor care au drept cauză calitatea produselor
achiziŃionate;
f) valoarea stocurilor de marfă fără mişcare sau greu vandabile ca urmare a
calităŃii şi ponderea lor în stocul mediu total;
g) valoarea reducerilor de preŃ la mărfuri care provin din motive de calitate.
Problematica diagnosticului calităŃii trebuie să stea la baza strategiei firmei.
Asigurarea unei calităŃi deosebite a produselor constituie garanŃia deŃinerii unei
poziŃii privilegiate a firmei pe piaŃă, a obŃinerii unei rentabilităŃi certe, sigure pe
termen lung. Premisa asigurării calităŃii o constituie prevenirea noncalităŃii care
poate afecta o parte importantă din bogăŃia firmei, o bună conlucrare între toŃi
agenŃii economici care concură la realizarea produsului respectiv. Calitatea
produsului se poate obŃine pornind de la nevoile consumatorului şi canalizând toate
acŃiunile, structurile, personalul spre satisfacerea în condiŃii cât mai bune a
nevoilor, cu costuri de producŃie şi comercializare cât mai mici.
Pe baza datelor din tabelul următor să se calculeze şi analizeze coeficientul
mediu de calitate
Clase de calitate qi0 gi0 qi1 gi1
1 12.000 54,5 16.400 58,6
2 6.000 27,3 7.200 25,7
3 4.000 18,2 4.400 15,7
Σ 22.000 100,0 28.000 100,0
113
Coeficientul mediu al calităŃii este:
K0 =
∑ gi0 × ki0 = 54,5 × 1 + 27,3 × 2 + 18,2 × 3 = 54,5 + 54,6 + 54,6 = 1,64
100 100 100
K1 =
∑ gi1 × ki1 58,6 × 1 + 25,7 × 2 + 15,7 × 3 58,6 + 51,4 + 47,1
= = = 1,57
100 100 100
În cazul dat, se remarcă o creştere a calităŃii ( K 0 > K1 ), întrucât a crescut

ponderea produselor de calitate superioară (I) şi a scăzut corespunzător ponderea
produselor de calitate inferioară (II şi III).
LECłIA 12. Analiza factorială a cifrei de afaceri şi a corelaŃiei

preŃ-cantitate
Analiza factorială a cifrei de afaceri

Analiza factorială permite stabilirea acelor cauze, împrejurări sau factori care
determină modificarea cifrei de afaceri şi cuantificarea contribuŃiei acestora.
În cadrul sistemului de factori, un loc important îl ocupă resursele umane
privite atât cantitativ, cât şi prin intermediul eficienŃei rezultate ca urmare a
folosirii lor. Astfel, un prim model de analiză factorială evidenŃiază influenŃa
numărului de personal asupra cifrei de afaceri. Conform acestuia, cifra de
afaceri este influenŃată direct de numărul de personal din fiecare firmă şi de
productivitatea realizată de fiecare salariat.
CA = Np x WaS
Această relaŃie se dezvoltă pe trepte de analiză factorială astfel:
∆L
∆Np
∆S
∆CA
∆z
∆Wa S
∆WzS
unde:
Np = număr de personal
L = numărul de lucrători dintr-un schimb
S = numărul de schimburi
WaS = productivitatea anuală pe salariat
Z = timpul lucrat, în medie, de un salariat măsurat în zile
WzS = productivitatea zilnică pe salariat
Cifra de afaceri poate creşte ca urmare a influenŃei ambilor factori (Np şi
S
Wa ). Benefic pentru agentul economic analizat ar fi ca această creştere să se
realizeze, în principal, pe cale intensivă, adică urmare a influenŃei hotărâtoare a
productivităŃii muncii.
114
Un alt model de analiză factorială are în vedere dependenŃa cifrei de afaceri
de numărul de cumpărători şi de desfacerea medie realizată de fiecare client.
Astfel:
CA = Nc × d = Nc × q × p
∆Nc
∆CA
∆q
∆d
∆p
unde :
Nc = numărul de clienŃi
d = desfacerea medie realizată pe fiecare client
q = cantitatea medie de mărfuri cumpărată de fiecare client
p = preŃul mediu al unei unităŃi de cantitate
Cifra de afaceri poate fi analizată şi pe baza unor modele de analiză
specifice domeniului de activitate al firmei. Pentru analiza vânzărilor în
ramurile productive se foloseşte modelul următor:
F Qe CA
CA = Np ⋅ ⋅ ⋅
Np F Qe
unde:
Np = numărul de personal; F = gradul de înzestrare tehnică a muncii
Np
Qe = eficienŃa utilizării mijloacelor fixe
F
CA = gradul de valorificare a producŃiei exerciŃiului şi contribuŃia acestuia
Qe
la realizarea cifrei de afaceri
∆Np
F
∆
Np
Qe
∆CA ∆
F
∆
CA
Qe
Specific sferei comerŃului este următorul model care se bazează pe faptul că
principalul factor care contribuie la creşterea vânzărilor este suprafaŃa comercială
115
privită din punct de vedere cantitativ, dar şi calitativ, respectiv pe baza eficienŃei cu
care este utilizată aceasta (desfacerea medie pe metru pătrat).
CA = S x d = S x ∑
gi di ; unde:
100
2
S = suprafaŃa comercială în m
d = desfacerea medie pe m2
gi = structura suprafeŃei comerciale pe sectoare de activitate, forme de
vânzare sau unităŃi operative
di = desfacerea individuală a fiecărei structuri
∆S
∆CA
∆ gi
∆d
∆ di
Dacă suprafaŃa comercială creşte sau creşte eficienŃa cu care este utilizată
aceasta, firma va obŃine un supliment de încasări, deci un supliment al cifrei de
afaceri.
În sfârşit, un alt model de analiză factorială evidenŃiază legătura dintre
cifra de afaceri, intrări şi stocuri. Fluiditatea vânzărilor este asigurată de
reînnoirea stocurilor prin intrări de mărfuri. ExistenŃa stocurilor cu o structură
sortimentală corespunzătoare cererii consumatorilor determină plusuri de
încasări.
CA = Si + I – Sf
unde:
Si = stoc iniŃial
I = intrări
Sf = stoc final
∆Si
∆CA ∆I
∆Sf
Metoda cantitativă aplicabilă în cazul acestui model este metoda balanŃieră.

Modificările pozitive determină creşteri ale cifrei de afaceri, iar modificările
negative înseamnă scăderi ale cifrei de afaceri. Firma trebuie să acorde atenŃie
indicatorului stoc final:
a) dacă Sf1 > Sf0 ⇒ cererea pentru produsele pe care le desface firma este în
scădere şi, pentru a evita formarea unor stocuri cu mişcare lentă, greu vandabile,
este necesar să se reducă fluxul intrărilor în perioada următoare;
b) dacă Sf1 < Sf0 ⇒ cererea pentru produsele firmei este în creştere; firma trebuie
să valorifice conjunctura majorând fluxul intrărilor pentru perioada următoare.
116
Pe baza datelor din tabelul următor să se analizeze factorial cifra de afaceri
folosind modelul CA = Si + I – Sf
Produs Stoc iniŃial (Si) Intrări (I) Vânzări (D) Stoc final (Sf)
Si0 Si1 I0 I1 D0 D1 Sf0 Sf1
A 1.200 1.200 48.200 50.400 46.000 50.200 3.400 1.400
B 3.600 4.000 42.800 51.000 42.000 52.000 4.400 3.000
C 5.800 5.400 32.800 30.400 32.600 29.000 6.000 6.800
ContribuŃia intrărilor şi a stocurilor la realizarea vânzărilor este prezentată în
tabelul următor
Produs ∆D ∆Si ∆I ∆Sf
A + 4.200 0 + 2.200 + 2.000
B + 10.000 + 400 + 8.200 + 1.400
C - 3.600 - 400 - 2.400 - 800
InterdependenŃa dintre vânzări, intrări şi stocuri se exprimă prin egalitatea
balanŃieră Si + I = D + Sf, deci D = Si + I – Sf. ContribuŃia fiecărui factor la
modificarea fenomenului este egală cu modificarea factorului cu semnul cu care
acesta apare în model.
În cazul produsului A, intrările de mărfuri au contribuit cu 52,38% la
acoperirea vânzărilor, iar stocul final cu 47,62%. EvoluŃia stocului final semnifică
tendinŃele de creştere a vânzărilor, ceea ce determină necesitatea unei aprovizionări
suplimentare în concordanŃă cu cererea. În cazul produsului B, toŃi cei trei factori
au contribuit la creşterea vânzărilor, iar în cazul produsului C se semnalează o
reducere a vânzărilor ca urmare a scăderii intrărilor de mărfuri. Creşterea stocului
final este fie urmare a neritmicităŃii aprovizionării, fie a aprovizionării cu mărfuri
care nu corespund structurii cererii.
Analiza cifrei de afaceri prin corelaŃia preŃ – cantitate

Elementul care orientează, în principal, activitatea firmei este preŃul; de
aceea, este absolut necesară analiza corelaŃiei cifră de afaceri – preŃ întrucât, în
funcŃie de acestea, firma îşi va aplica strategiile comerciale. Cifra de afaceri
reprezintă evaluarea afacerilor prin intermediul preŃurilor. Evaluarea cifrei de
afaceri poate fi realizată atât la nivel de produs cât şi la nivel de firmă.
La nivel de produs:
CA = q × p
unde:
q = cantitatea vândută
p = preŃul fiecărui produs
În practică, situaŃia de mai sus nu se întâlneşte; într-o economie normală,
cantităŃile şi preŃurile nu cresc concomitent. În schimb, în practică, sunt valabile
următoarele situaŃii folosite de firmă pentru creşterea vânzărilor:
a) când firma optează pentru creşterea vânzărilor prin intermediul cantităŃii,
este obligată să scadă preŃul de vânzare;
117
b) când firma doreşte să crească vânzările prin intermediul preŃurilor, va fi
obligată să scadă cantitatea de produse vândute.
În cazul produselor diferenŃiate pe clase de calitate, sistemul factorial are forma:
∑ gi × pi
CA = q × p = q ×
100
unde:
q = cantitatea totală de produse vândute indiferent de clasa de calitate
p = preŃul mediu / unitatea fizică de produs
gi = structura cantităŃilor pe clase de calitate
pi = preŃul individual al fiecărei clase de calitate
Evaluarea cifrei de afaceri la nivel de firmă are în vedere următoarele situaŃii:
a) In cazul unei grupe relativ omogene de mărfuri, cifra de afaceri se stabileşte ca
produs între cantitatea totală vândută rezultată prin însumarea cantităŃilor fiecărui tip de
produs şi preŃul mediu pe unitatea fizică de produs vândut. În această situaŃie,
modificarea vânzărilor este rezultatul acŃiunii a trei factori: volumul fizic al produselor
vândute, structura pe tipuri de produse şi preŃul unitar.
∑ gi × pi
CA = Q × P = Q × , unde:
100
Q = cantitatea totală de produse vândute
P = preŃul mediu pe unitatea fizică de produs vândut
gi = structura cantităŃilor pe tipuri de produse
pi = preŃul individual al fiecărui tip de produs
∆Q
∆CA ∆ gi
∆P
∆ pi
folosind modelul:
CA = Q × P = Q × ∑ gi × pi
100
Cantitate vândută PreŃ de Volum vânzări Structură
Pro-
(buc) vânzare (lei) (mii lei) vânzări (%)
dus
q0 q1 p0 p1 q0p0 q1p1 gi0 gi1
A 5.000 5.500 8.000 8.500 46.000 46.750 25 22
B 4.500 5.000 5.000 6.000 22.5000 30.000 22,5 20
C 10.500 14.500 3.500 4.000 36.750 58.000 52,5 58
Total 20.000 25.000 4.962,5 5.390 99.250 134.750 100 100
PreŃul mediu de comercializare a produselor fabricate de firmă a fost:
p0 = ∑q p
0 0
=
99.250 = 4.962,5 lei
∑q 0 20.000
118
p1 = ∑q p 1 1
=
134.750 = 5.390 lei
∑q 1 25.000
PreŃul mediu de vânzare recalculat a avut valoarea de:
pr = 22.800 + 20 × 5.000 + 58 × 3.500 = 176.000 + 100.000 +
+ 203.000 = 4.790 lei
I. Modificarea fenomenului analizat
∆CA = CA1 – CA0 = 134.750 – 99.250 = 35.500 mii lei
II. Cuantificarea influenŃei factorilor
1. ∆CA (Q) = Q1 × P 0 - Q0 × P 0 = (Q1- Q0) × P 0 = (25.000 – 20.000) ×
4.962,5 = 5.000 × 4.962,5 = 24.812,5 mii lei
2. ∆CA(P) = Q1 × P1 - Q1 × P0 = ( P1 - P0 ) × Q1 = (5.390 – 4962,5) ×
25.000 = 427,5 × 25.000 = 10.687,5 mii lei
∑ gi1 × pi0 gi0 × pi0 = Q ( Pr - ) =
2.1. ∆CA (gi) = Q1 × - Q1 × ∑ 1 P0
100 100
= 25.000(4.790 – 4.962,5) = 25.000 (- 172,5) = - 4.312,5 mii lei
2.2. ∆CA (pi) = Q1 × ∑ gi1 × pi1 - Q1 × ∑ gi1 × pi0 = Q1 ( P1 - Pr) =
100 100
= 25.000(5.390 – 4.790) = 25.000 × 600 = 15.000 mii lei
∆Q
24.812,5
∆CA
35.500 ∆ gi- 4.312,5
∆P
10.687,5 ∆pi15.000
Volumul vânzărilor a crescut cu 35,76% datorită influenŃei ambilor factori:

producŃia vândută şi preŃul mediu. ProducŃia vândută a contribuit cu circa 70% la
creşterea cifrei de afaceri. PreŃul mediu a influenŃat şi el volumul vânzărilor în
sensul creşterii datorită preŃurilor individuale care au anihilat influenŃa în sensul
scăderii a factorului de structură.
b)În cazul unei game diversificate de produse cu preŃuri individuale ce

variază, relaŃia de calcul este:
CA = Σ di = Σ qi × pi; unde:
gi = cantitatea fizică vândută din fiecare produs
pi = preŃul unitar al fiecărui produs
În situaŃia în care creşterea încasărilor s-ar fi realizat mai ales pe seama
factorului calitativ, s-ar fi putut proceda la recalcularea indicatorului luându-se în
calcul indicele preŃurilor, adică:
1
Σq1p0 = Σ q1p1 = Σq0p0 × iq
ip
119
folosind modelul:
Cantitate (buc) PreŃ unitar (lei) Vânzări (mii lei) Recalculat
Produs
q0 q1 p0 p1 q0p0 q1p1 q1p0
A 4.000 5.000 8.000 8.200 32.000 41.000 40.000
B 200 250 1.000 1.100 200 275 250
C 6.000 8.000 9.600 9.800 57.600 78.400 76.800
- - - - 89.800 119.675 117.050
I. Modificarea fenomenului analizat

∆CA = CA1 – CA0 = 119.675 – 89.800 = 29.875 mii lei
II. Cuantificarea influenŃei factorilor
• InfluenŃa variaŃiei volumului fizic pe produs
∆CA (qi) = Σ q1p0 - Σ q0p0 = 117.050 – 89.800 = 27.250 mii lei
• InfluenŃa variaŃiei preŃului unitar pe produs
∆CA (pi) = Σ q1p1 - Σ q1p0 = 119.675 – 117.050 = 2.625 mii lei
Din sporul total al vânzărilor, 91,2 % este rezultatul acŃiunii factorului
cantitativ, respectiv cantitatea de produse vândute, şi 8,8% al creşterii preŃului
unitar. Firma şi-a propus să-şi sporească încasările prin creşterea cantităŃilor de
produse vândute, preŃul suferind creşteri foarte mici.
Rezumat
Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri. Analiza cotei de piaŃă şi
analiza calităŃii
Indicatorii cifrei de afaceri.
Analiza dinamicii cifrei de afaceri totale.
Creşterea aparentă, inflaŃia şi creşterea reală a cifrei de afaceri.
Analiza structurii cifrei de afaceri.
ConsecinŃele economico - sociale ale modificării structurii.
Cifra de afaceri - indicator de apreciere a poziŃiei firmei în cadrul mediului
economic. Analiza cotelor de piaŃă.
Analiza calităŃii mărfurilor.
Analiza factorială a cifrei de afaceri şi a corelaŃiei preŃ – cantitate
Sisteme factoriale de analiză a cifrei de afaceri a firmei.
• în funcŃie de numărul de personal
• în funcŃie de clientelă
• model sectoriale
• în funcŃie de mişcarea mărfurilor
Analiza complexă a relaŃiei cifră de afaceri - preŃ.
Bibliografie
Enache Elena, Gust Marius s.a.m.d - Analiză economico- financiară, Ed.
“IndependenŃa economică”, 2009, pag. 149 - 172
120
- Care este conŃinutul cifrei de afaceri?
- Ce indicatpri de folosesc pentru aprecierea dinamicii cifrei de afaceri totale
- Ceeste creşterea aparentă? Dar inflaŃia? Cum se calculează creşterea reală a
cifrei de afaceri?
- Cum se analizează structura cifrei de afaceri? Ce semnificaŃii are structura
cifrei de afaceri?
- Cum se calculează şi analizează cotele de piaŃă?
- Care sunt sistemele factoriale de analiză a cifrei de afaceri a firmei (în
funcŃie de potenŃial: uman, tehnic, stocuri ; în funcŃie de activul caracteristic, în
funcŃie de suprafaŃa, în funcŃie de stocaj, în funcŃie de clientelă)? Care sunt, factori
de influenŃă?
- În ce constă analiza corelaŃiei cantitate – preŃ (la nivel de produs
nediferenŃiat calitativ, la nivelul produselor diferenŃiate pe clase de calitate, la nivel
de întreprinderi cu producŃie omogenă, la nivel de întreprinderi cu producŃie
neomogenă)? Care sunt modelele de analiză factorială? Dar factori de influenŃă?
SuprafaŃa Desfacerea
Sec- comercială medie
tor - S -(mp.) -d-(mil. lei/mp.)
0 1 0 1
A 320 300 0,5 1
B 80 200 1 1,5
Se cere:
a) să analizeze cantitativ cifra de afaceri în funcŃie de suprafaŃa comercială,
− ∑ gi * di
folosind modelul: CA = S * d = S *
100
(comenteze) şi să se propună măsuri pentru creşterea cifrei de afaceri.
Cantitate PreŃ
–Q- – P-
Produs
(buc.) (lei)
0 1 0 1
A 10 60 20 30
B 90 90 10 10
Se cere:
a) să analizeze cantitativ cifra de afaceri în funcŃie de cantitate şi preŃ, folosind
− ∑ gi * pi
modelul: CA = Q * P = Q *
100
(comenteze) şi să se propună măsuri pentru creşterea cifrei de afaceri.
121
MODULUL E
Analiza rentabilităŃii
Introducere
În economia de piaŃă, rentabilitatea este o condiŃie sine qua non a însăşi
existenŃei întreprinderilor şi rezultatul corelaŃiei profesionalismului
întreprinzătorului, a resurselor tehnico-materiale şi financiare investite, a
motivării salariaŃilor şi dialogului social, pe fondul progresului tehnico-ştiinŃific şi
a exigenŃelor asigurării unei relansări şi dezvoltări durabile.
„Economia reprezintă întregul sistem de activităŃi, la care participă şi se înscriu,
prin funcŃiile lor, toate unităŃile economice de producŃie, de consum, de intermediere
bancară…”. Acest sistem de activităŃi cuprinde elemente componente, cum ar fi: factori,
cauze, condiŃii, raporturi şi relaŃii. Activitatea din sistemul global poartă amprenta
conjuncturii economice, sociale, politice specifice societăŃii naŃionale şi internaŃionale, la
un moment dat. Toate acestea alcătuiesc mediul extern al întreprinderii, iar rezultatele
întreprinderii reflectă capacitatea managerială de adaptare la mecanismele mediului,
capacitatea managerială de a lua decizia justă şi în timp util în faŃa oportunităŃilor şi
riscurilor transmise de mediu.
EficienŃa şi eficacitatea unei întreprinderi depind de calitatea activităŃii
conducătorului. Peter Drucker consideră că „managementul este echivalent cu
persoanele de conducere”. Astfel, capacitatea managerială are un rol major în ceea ce
priveşte dimensiunea rezultatelor şi, mai mult, a performanŃelor obŃinute de întreprindere.
Capacitatea managerială este o componentă ce presupune un set de
cunoştinŃe, tehnici care vizează deprinderea de a organiza ştiinŃific activitatea, forŃa
şi priceperea de a valorifica eficient resursele umane, materiale şi financiare, în
vederea obŃinerii unor rezultate înalte şi durabile, în condiŃii de rentabilitate, pe
fondul asumării riscurilor mediului global.
„Riscul de mediu” pentru o întreprindere este probabilitatea succesului sau
eşecului în care succesul înseamnă profit şi eşecul semnifică pierdere. Plecând
de la această idee trebuie să înŃelegem riscul şi să analizăm capacitatea unei
întreprinderi de a obŃine profit, cu alte cuvinte de a fi rentabilă.
CompensaŃia riscurilor este profitul. Cu cât riscul este mai mare profitul este
mai mare, la risc mic profitul este redus.
EficienŃa economică finală a întregii activităŃi economico-financiare,
chintesenŃa tuturor laturilor eficienŃei este exprimată de rentabilitate.
Profitul este, pe lângă un venit al riscului asumat, şi un indicator de volum
al rentabilităŃii.
Pentru a aprecia dacă o firmă este viabilă se impune măsurarea rentabilităŃii, iar
în acest sens se utilizează doi indicatori sintetici: profitul şi rata rentabilităŃii.
Mărimea absolută a rentabilităŃii se exprimă prin însăşi masa profitului.
Pentru dobândirea unei imagini de ansamblu, sistematice, cu privire la situaŃia
rentabilităŃii unei întreprinderi, este necesar ca analiza acesteia să fie efectuată pe linia
ambilor indicatori sintetici, deci să se urmărească caracterul corelativ dintre profit
(rentabilitate absolută) şi rata rentabilităŃii (rentabilitate relativă).
122
Rata rentabilităŃii este un indicator care măsoară gradul în care utilizarea
diverselor resurse (inclusiv a veniturilor) aduce profit. Exprimând cuantumul
profitului care revine pe unitatea de resursă consumată, utilizată sau alocată, sau pe
unitatea de venit realizat, rata rentabilităŃii este cel mai concludent indicator al
dinamicii rentabilităŃii. În plus, dacă se pleacă de la relaŃia matematică „clasică” de
calcul a ratei rentabilităŃii – rata rentabilităŃii cheltuielilor – se poate determina dacă
întreprinderea a reuşit sau nu să pună un accent deosebit, pe de o parte, pe structura
producŃiei, iar pe de altă parte, pe factorii calitativi, respectiv pe reducerea costului pe
unitatea de produs, obŃinerea unui preŃ unitar care să devanseze costul pe produs,
factori cu rol „cheie” pentru o rentabilitate înaltă, competitivă şi durabilă.
Măsurarea şi evidenŃa fluxurilor de valoare care contribuie la creşterea bogăŃiilor
întreprinderilor, pentru o anumită perioadă de gestiune, se realizează cu ajutorul
contului de profit şi pierdere.
Obiective
- Analiza dinamicii şi structurii rezultatului întreprinderii.
- Tabloul soldurilor intermediare de gestiune.
- Analiza factorială a rezultatului întreprinderii.
- Analiza factorială a ratei rentabilităŃii comerciale.
- Analiza factorială a ratei rentabilităŃii economice.
- Analiza factorială a ratei rentabilităŃii resurselor consumate.
- Analiza factorială a ratei rentabilităŃii financiare.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
de 10 minute.
Cuvinte cheie:
eficienŃa, eficacitatea, rentabilitatea, profitul, rata rentabilităŃii, veniturile din
exploatare, cheltuielile pentru exploatare, rezultatul din exploatare, veniturile financiare,
cheltuielile financiare, rezultatul financiar, rezultatul extraordinar, profitul contabil sau
rezultat al exerciŃiului, rezultatul exerciŃiului, rezultatul net, soldurile intermediare de
gestiune, marja comercială, producŃia exerciŃiului, valoarea adăugată, excedentul
brut al exploatării, rezultatul exploatării, rezultatul curent, rata rentabilităŃii
comerciale, rata rentabilităŃii economice, rata rentabilităŃii resurselor consumate,
rata rentabilităŃii financiare.
123
LECłIA 13. Analiza rezultatului întreprinderii
SituaŃiile financiare (contul de profit şi pierdere) oferă informaŃii utilizatorilor,

participanŃilor la „jocul social” nu numai despre tranzacŃiile trecute, care au implicat plăŃi
şi încasări, dar şi despre obligaŃiile de plată din viitor şi despre resursele privind încasările
viitoare. Mai mult, profitul este bază de referinŃă pentru rezultatul pe acŃiune. Veniturile
şi cheltuielile se regăsesc în contul de profit şi pierdere făcându-se distincŃie între
caracterul lor curent sau extraordinar (evenimente sau tranzacŃii diferite de activităŃile
curente ale întreprinderilor şi care nu apar frecvent sau cu regularitate). Câştigurile se
prezintă la valoarea lor netă (ex.: cifra de afaceri netă => sumele provenite din vânzări de
bunuri şi servicii, din activitatea curentă a întreprinderilor scăzându-se reducerile
comerciale, alte taxe şi impozite, T.V.A.-ul).
Prezentarea contului de profit şi pierdere pe fiecare tip de activitate
(exploatare, financiară, extraordinară) permite identificarea exactă a activităŃii
generatoare de fluxuri de venituri, cheltuieli, rezultate. Mai mult, forma listă a
contului de profit şi pierdere are avantajul delimitării rezultatului curent, de cel
extraordinar, ştiind că cel din urmă are o dinamică nesemnificativă de la o perioadă
de gestiune la alta. Această delimitare este importantă şi datorită faptului că
rezultatul curent este un indicator relevant în aprecierea rezultatelor şi chiar,
performanŃelor întreprinderilor. Rezultatul net este obŃinut prin corectarea
rezultatului brut cu impozitul pe profit.
InformaŃiile furnizate de contul de rezultate ajută în efectuarea analizei
rentabilităŃii.
Veniturile din exploatare se obŃin din vânzările de produse, mărfuri şi servicii, din
variaŃia stocurilor şi a producŃiei de imobilizări pentru nevoi proprii, a veniturilor din
subvenŃii de exploatare primite de întreprindere, precum şi a veniturilor din provizioanele
pentru exploatare.
Cheltuielile pentru exploatare sunt generate de costul materiilor prime,
materialelor şi mărfurilor, de lucrările şi serviciile executate de terŃi, de impozitele, taxele
şi vărsămintele asimilate plătite bugetului de stat, cheltuielile cu personalul şi
provizioanele suportate de agentul economic.
124
Rezultatul din exploatare se obŃine ca diferenŃă între veniturile din exploatare şi
cheltuielile din exploatare.
Veniturile financiare se compun din veniturile provenite din: imobilizări
financiare; investiŃii pe termen scurt; creanŃe imobilizate; investiŃii financiare cedate;
diferenŃe de curs valutar; dobânzi; sconturi primite în urma unor reduceri financiare.
Cheltuielile financiare sunt formate din pierderi din creanŃe legate de
participaŃii, investiŃii financiare cedate, diferenŃe nefavorabile de curs valutar,
dobânzi, sconturi acordate.
Rezultatul financiar exprimă diferenŃa dintre veniturile financiare şi
cheltuielile financiare.
Rezultatul extraordinar reprezintă diferenŃa dintre veniturile extraordinare şi
cheltuielile extraordinare.
Suma celor trei rezultate (din exploatare, financiare şi extraordinare) poartă denumirea de
profit contabil sau rezultat al exerciŃiului.
Corespunzător rezultatului exerciŃiului (Rex), se calculează impozitul de
profit (Ip).
După calculul şi evidenŃierea impozitului pe profit, se poate determina rezultatul net,
adică acea parte din rezultatul exerciŃiului ce rămâne întreprinderii după impunere şi este
folosit de aceasta corespunzător statutului şi prevederilor legale (distribuirea dividendelor
către acŃionari, autofinanŃarea întreprinderii).
Orice agent economic, indiferent de forma de proprietate sau organizare, îşi
propune ca, în urma activităŃii desfăşurate, să obŃină ceea ce, în mod generic,
poartă denumirea de rezultat.
Acest indicator permite aprecierea eficienŃei activităŃii desfăşurate de agentul
economic şi, totodată, prin analiza sa, luarea unor măsuri fie de consolidare în
situaŃia în care rezultatul este favorabil (profit) sau de reorientare şi corectare a
deficienŃelor în situaŃia în care rezultatul este nefavorabil (pierdere).
Conform Contului de profit şi pierdere, profitul întreprinderii are următoarea structură:
Fig. nr. 5.2
Structura rezultatului întreprinderii (profitului)
ven. fin.
Rezultat fin.
che. fin.
Rezultat curent
ven,. exp.
Rezultat exp.
Rezultat
exerciŃiu che. exp.
ven. extr.
Rezultat
extraordinar
Rezultat net al che. extr.
exerciŃiului
Impozit profit
125
Pentru a putea analiza rezultatul, trebuie cunoscută structura acestuia, modul de
formare precum şi incidenŃa fiecărui rezultat intermediar asupra rezultatului final.
Pentru exemplificarea calcului rezultatului net cu ajutorul metodei
balanŃelor, propunem următorul caz:
Nr. Indicatori ExerciŃiu ∆R %

crt. Precedent Curent
1. Venituri totale 20.000 28.000 8.000 140
1.1. Venituri curente 18.000 27.000 9.000 150
1.1.1. Venituri exploatare 15.500 24.000 8.500 154,83
1.1.1.1. Venituri activ. de bază 14.000 21.500 7.500 153,57
1.1.1.2. Venituri activ. auxiliară 1.500 2.500 1.000 166,66
1.1.2. Venituri financiare 2.500 3.000 500 120
1.2. Venituri extraordinare 2.000 1.000 - 1.000 50
2. Cheltuieli totale 16.000 20.000 4.000 125
2.1. Cheltuieli curente 14.500 19.500 5.000 134,48
2.1.1. Cheltuieli exploatare 13.200 17.300 4.100 131,06
2.1.1.1. Cheltuieli activ. de bază 11.000 15.100 4.100 137,27
2.1.1.2. Cheltuieli activ. auxiliară 2.200 2.200 - -
2.1.2. Cheltuieli financiare 1.300 2.200 900 169,23
2.2. Cheltuieli extraordinare 1.500 500 - 1.000 33,33
3. Cheltuieli nedeductibile 500 700 200 140
4. Deduceri fiscale 600 800 200 133,33
5. Rezultat exerciŃiu 4.000 8.000 4.000 200
5.1. Rezultat curent 3.500 7.500 4.000 214,28
5.1.1. Rezultat exploatare 2.300 6.700 4.400 291,3
5.1.1.1. Rezultat activ. de bază 3.000 6.400 3.400 213,33
5.1.1.2. Rezultat activ. auxiliară - 700 300 1.000
5.1.2. Rezultat financiar 1.200 800 - 400 66,66
5.2. Rezultat extraordinar 500 500 - -
6. Impozit profit 624 1.264 640 202,56
7. Rezultat net 3.376 6.736 3.360 199,52
Pentru calculul impozitului pe profit, se Ńine seama de rezultatul fiscal al
fiecărui exerciŃiu.
Astfel:
Ip = Rfisc ⋅ C%
Rfisc = Rezultat exerciŃiu + Chned – Dedfisc
Rnet = Rexer – Ip
Rfisc0 = Rexer0 + Chned0 – Dedfisc0 = 4000 +5000 -600 = 3900 mil. lei
Ip0 = 3.900 x 0,16= 624 mil. lei
Rnet0 = Rexer0 – Ip0 = 4.000– 624= 3.376 mil. lei
Rfisc1 = Rexer1 + Chned1 – Dedfisc1 = 3000 +700 -800 = 7900 mil. lei
Ip1 = 7.900 mil x 0,16= 1.264 mil. lei
Rnet1 = Rexer1 – Ip1 = 8.000 – 1.264 = 6.736 mil. lei
AcŃiunea fiecărui factor care participă la realizarea rezultatului net poate fi
analizată după următoarea schemă:
126
∆ Rexer
(4.000 mil)
“+”
∆Rfisc (4.000 mil) ∆ Chned
(200 mil)
“-“
∆Rnet (3.000 mil) “-” ∆Dedfisc
(200 mil)
∆ Ip (640 mil)
În perioada analizată, rezultatul net s-a modificat în sensul creşterii cu 3.000

mil.lei, această modificare este benefică întreprinderii prin creşterea capacităŃii de
autofinanŃare, dar şi asupra acŃionarilor care pot încasa dividende în sume mai mari.
Creşterea se datorează exclusiv rezultatului fiscal care s-a modificat cu 202,56%. La
rândul său, şi acesta a fost influenŃat în special de rezultatul exerciŃiului care a cunoscut
o creştere în valoare absolută de 4.000 mil.lei, dublându-se faŃă de anul precedent.
Modificarea favorabilă a rezultatului exerciŃiului scoate în evidenŃă faptul că resursele
întreprinderii sunt utilizate în mod corespunzător, indicele veniturilor totale crescând
mai rapid decât indicele cheltuielilor (1,4 faŃă de 1,25). În ceea ce priveşte cheltuielile
nedeductibile (amenzi şi penalităŃi), acestea au o influenŃă negativă asupra rezultatului
fiscal (200 mil), impunându-se luarea unor măsuri care să conducă la diminuarea lor.
Deducerile fiscale reprezentate în special de dividendele încasate de întreprinderi de la o
altă persoană juridică română are un impact pozitiv asupra rezultatului fiscal. Creşterea
impozitului pe profit datorat statului cu 202,56% este considerată normală în condiŃiile
în care cota de impunere nu s-a modificat deoarece a crescut rezultatul fiscal.
La rândul său, rezultatul exerciŃiului poate fi descompus şi analizat pe
factori de influenŃă după următoarea schemă:
Rezultatul exerciŃiului în perioada curentă s-a dublat faŃă de perioada
precedentă ca urmare a rezultatului curent ce a cunoscut o modificare de 214,28%.
Indicele veniturilor din activitatea de bază (IVAB = 153,57%) şi cel al
veniturilor din activitatea auxiliară (IVAA = 166,66%) depăşesc indicele
cheltuielilor din activităŃile respective (137,27% şi 100%), fapt ce demonstrează
creşterea eficienŃei utilizării resurselor.
Această diferenŃă favorabilă dintre veniturile şi cheltuielile menŃionate
anterior face ca rezultatul exploatării să crească în valoare absolută cu 4.400 mil.
lei, influenŃând în mod pozitiv activitatea întreprinderii. Nu acelaşi lucru se poate
spune şi despre rezultatul financiar care, în perioada analizată, a cunoscut o
diminuare cu 33,33% ca urmare a creşterii mai rapide a cheltuielilor financiare în
comparaŃie cu veniturile financiare. În consecinŃă, firma trebuie să-şi revizuiască
politica financiară, acordând o mai mare atenŃie eventualelor plasamente făcute.
În ceea ce priveşte rezultatul extraordinar, acesta nu a influenŃat rezultatul
exerciŃiului deoarece veniturile s-au diminuat cu aceeaşi valoare cu care s-au diminuat
cheltuielile (– 100 mil. lei).
127
∆Ven act bz
7500 mil
∆ R act bz
3400 mil
∆ Ch act bz
∆ R expl 4100 mil
4400 mil
∆Ven act aux
1000 mil
∆ R crt ∆ R act aux
4000 mil 1000 mil
∆ Ch act aux
∆Ven fin 0
∆ R ex 500 mil
4000 mil ∆ R fin
-400 mil
∆ Ch fin
900 mil
∆Ven exd
-1000 mil
∆ R exd
0
∆ Ch exd
-1000 mil
A)Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
Din structura contului de profit şi pierdere se desprind anumite solduri de
acumulări băneşti pe cele trei tipuri de activitate, destinate remunerării factorilor de
producŃie şi finanŃării activităŃii viitoare, denumite solduri intermediare de
gestiune.
Soldurile intermediare de gestiune sunt reprezentate de marja comercială,
producŃia exerciŃiului, valoarea adăugată, excedentul brut al exploatării, rezultatul
exploatării, rezultatul curent şi rezultatul net al exerciŃiului, fiecare din ele reflectă
rezultatul gestiunii financiare pe treapta respectivă, pornind de la cel mai
cuprinzător indicator (producŃia exerciŃiului + marja comercială) şi finalizând cu
cel mai sintetic (rezultatul net).
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune este un agregat informaŃional ce
derivă din „contul de profit şi pierdere”. Principalul avantaj al tabloului este acela
că pune în evidenŃă calculul rezultatului pe fiecare treaptă de formare a acestuia.
128
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
VENITURI CHELTUIELI SOLDURI INTERMEDIARE
Vânzări de mărfuri Cost de cumpărare a mărfurilor Marja comercială
vândute
ProducŃie vândută VariaŃia stocurilor ProducŃia exerciŃiului
ProducŃie stocată
ProducŃie imobilizată
Marjă comercială Consumuri de la terŃi Valoarea adăugată
ProducŃia exerciŃiului
Valoarea adăugată Cheltuieli cu impozite, taxe şi Rezultatul brut la exploatării
SubvenŃii pentru exploatare alte vărsăminte
Cheltuieli cu personalul
Rezultatul brut al exploatării Cheltuieli cu amortizările şi Rezultatul exploatării
Venituri din exploatare privind provizioanele calculate
provizioanele Alte cheltuieli pentru exploatare
Alte venituri din exploatare
Rezultatul exploatării Cheltuieli financiare Rezultat curent
Venituri financiare
Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Rezultat extraordinar
Rezultat curent (profit) Rezultat curent (pierdere) Rezultatul brut
Rezultat extraordinar (profit) Rezultat extraordinar (pierdere)
Rezultatul brut Impozit pe profit Profitul net
Marja comercială (adaosul comercial) vizează activitatea comercială realizată

de întreprinderile comerciale sau cele cu activitate industrială şi comercială. Aceasta
reprezintă valoarea adăugată de comerciant la costul de cumpărare a mărfurilor,
marjă destinată acoperirii cheltuielilor comerciantului şi realizării profitului său.
ProducŃia exerciŃiului include producŃia vândută, producŃia stocată şi
producŃia imobilizată evaluate la preŃul de vânzare (producŃia vândută) şi preŃ de
producŃie (producŃia stocată şi imobilizată).
Qe = Qv + ∆S + Qi
unde:
Qe = producŃia exerciŃiului
Qv = producŃia vândută
∆S = variaŃia stocurilor
Qi = producŃia imobilizată
Indicatorul reflectă valoarea bunurilor şi serviciilor destinate vânzării,
stocării sau folosirii pentru nevoile proprii. Se diferenŃiază de cifra de afaceri care
evidenŃiază vânzările de produse (producŃia vândută) în cazul firmelor cu activitate
industrială, respectiv vânzările de mărfuri şi produse în cazul firmelor mixte.
Valoarea adăugată (VA) reprezintă bogăŃia creată prin valorificarea resurselor
materiale, umane şi financiare ale întreprinderii.
Rezultatul brut al exploatării (RBE) evidenŃiază rezultatele economice ale
întreprinderii generate de operaŃiunile de exploatare, independent de sistemul de
amortizare adoptat, de politica financiară şi cea fiscală. Este primul sold
intermediar de gestiune cu semnificaŃie în termeni de rentabilitate.
RBE = (Valoarea adăugată + SubvenŃii pentru exploatare) - (Impozite şi
taxe + Cheltuieli cu personalul); după caz, poate lua forma excedentului sau
deficitului brut al exploatării.
129
Acest indicator exprimă rezultatul obŃinut din activitatea de exploatare
destinat menŃinerii şi dezvoltării potenŃialului productiv al întreprinderii,
remunerării capitalurilor utilizate şi statului.
Rezultatul exploatării (RE) pune în evidenŃă rezultatele comerciale ale
întreprinderii, independent de politica financiară şi fiscală, însă Ńinând cont de
politica de amortizare şi de constituire a provizioanelor.
RE = Rezultatul brut al exploatării + (Venituri din provizioane privind
exploatarea + Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli cu amortizările şi
provizioanele pentru exploatare + Alte cheltuieli pentru exploatare)
Acest indicator exprimă rentabilitatea activităŃii de exploatare în mărime
absolută, obŃinută prin scăderea cheltuielilor plătibile şi calculate din activitatea de
exploatare. Raportat la activele de exploatare serveşte la calculul ratei rentabilităŃii
de exploatare (rentabilitatea economică).
Rezultatul curent (RC) are în vedere măsurarea rezultatelor exploatării
normale şi curente, cât şi a rezultatelor activităŃii financiare a firmei şi se
calculează prin majorarea rezultatului exploatării cu soldul operaŃiunilor financiare.
RC = Rezultatul exploatării + Venituri financiare – Cheltuieli financiare
Rezultatul extraordinar (Rexd) este independent de mărimea celorlalte rezultate ale
firmei (exploatare sau financiar), fiind generat de operaŃii cu caracter neperiodic, datorate
unor stări conjuncturale.
Rexd = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare
Rezultatul net al exerciŃiului (Rn) reprezintă acea parte din rezultatul exerciŃiului ce
rămâne întreprinderii după impunere şi este folosit de aceasta corespunzător statutului şi
prevederilor legale (ex. distribuirea dividendelor către acŃionari, autofinanŃarea
întreprinderii).
Rn = RC ± Rexd – Impozit pe profit
B)Analiza factorială a rezultatului
Analiza factorială a rezultatului permite evidenŃierea factorilor ce acŃionează
asupra fenomenului, identificarea şi luarea unor măsuri cu privire la aceşti factori,
de consolidare în situaŃia unei evoluŃii favorabile a rezultatului sau de reorientare în
situaŃii nefavorabile.
EvidenŃierea influenŃei factorilor se face utilizând modele de analiză
factorială.
Un prim model scoate în evidenŃă participarea cifrei de afaceri la formarea
rezultatului. Astfel:
1
R = CA × RrC ×
100
unde: RrC =
∑ gi × rci
100
R = CA ×
∑ gi × rci × 1 , iar rci = ci – ni
100 100
Deci, ca model final: R = CA × ∑ gi × (ci - ri ) × 1
100 100
130
unde:
R = rezultat;
Rrc = rata rentabilităŃii comerciale;
gi = structura vânzărilor pe produse, sectoare sau activităŃi;
rci = rata rentabilităŃii comerciale la nivel de structură;
ci = cota medie dea adaos comercial pe structură;
ni = nivelul cheltuielilor de circulaŃie pe structură.
∆R(CA)
∆R ∆R(gi)
∆R(RRC)
∆R(ni)
∆R(rci )
∆R(ci)
O evoluŃie favorabilă a rezultatului presupune un ecart cât mai mare între
adaosul comercial şi cheltuielile de circulaŃie.
Pentru exemplificare, propunem următorul caz:
Sector CA (mil.lei) gi (%) N(%) C (%) Rrc (%)
0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
A 600 600 40 30 15 20 25 35 10 15
B 900 1.400 60 70 25 30 30 40 5 10
Total 1.500 2.000 100 100 21 27 31 38,5 10 11,5
gi ⋅ ni ∑ gi ⋅ ci
N= ∑
CAi
gi = ⋅ 100 ; ; C =
CAT 100 100
N0 =
∑ gi 0 ⋅ ni0 = 40 ⋅ 15 + 60 ⋅ 25 = 21%
100 100
N0 =
∑ gi1 ⋅ ni1 = 30 ⋅ 20 + 70 ⋅ 30 = 27%
100 100
C0 =
∑ gi 0 ⋅ ci0 = 40 ⋅ 25 + 60 ⋅ 35 = 31%
100 100
C1 =
∑ gi1 ⋅ ci1 = 30 ⋅ 25 + 70 ⋅ 40 = 38,5%
100 100
NR =
∑ gi1 ⋅ ni0 = 30 ⋅ 15 + 70 ⋅ 25 = 22%
100 100
CR =
∑ gi1 ⋅ ci0 = 30 ⋅ 25 + 70 ⋅ 30 = 28,5%
100 100
Rrc= C - N
1
R1 = CA1 ⋅ Rrc1 ⋅ = 2.000 ⋅ 11,5/100=230 mil. lei
100
131
1
R0 = CA0 ⋅ Rrc0 ⋅ = 1.500 ⋅ 10/100=150 mil.lei
100
1. Modificarea fenomenului analizat
∆R = R1 – R0 = 230 – 150 = 80 mil. lei
2. Cuantificarea influenŃei factorilor
CA1 ⋅ RRc0 CA 0 ⋅ RRc0 (CA1 - CA0) ⋅ RRc0
2.1. ∆R (CA) = - = =
100 100 100
(2.000 - 1.500 ) ⋅ 10
= = 50 mil .lei
100
CA1 ⋅ RRc1 CA1 ⋅ RRc0 (RRc1 - RRc0) ⋅ CA1
2.2. ∆R (Rrc) = - = =
100 100 100
(11,5 - 10) ⋅ 2.000
= = 30 mil . lei
100
a) ∆R (N) =
CA1 ( C - N ) CA1 ( C - N ) CA1 ( N0 - N1 )
= =
0 1 0 0
-
100 100 100
= 200 (21 - 27) = - 120 mil. lei
100
gi0 ⋅ ni0 ∑ gi1 ⋅ ni0 
CA1  ∑

 = CA1 (N0 - N )=
-  R
a1) ∆R (gi)
=  100 100
100 100
= 2.000 (21 - 22 ) = - 20 mil. lei

100
gi1 ⋅ ni0 ∑ gi1 ⋅ ni1 
CA1  ∑

1 (N - N1)
-  CA R
a2) ∆R (ni) =  100 100  = =
100 100
= 2.000 (22 - 27 ) = - 100 mil. lei

100
b) ∆R (C) = CA1 ( C - N ) - CA1 ( C - N ) = CA1 ( C0 - C1 ) =

1 1 1 0
100 100 100
=
200 (38,5 - 31) = 150 mil.lei
100
132
gi1 ⋅ ci0 ∑ gi0 ⋅ ci0 
CA1  ∑
  
-  CA1  C R - C0 
b1) ∆R (gi) =  100 100  =  =
100 100
= 2.000 (28,5 - 31) = - 50 mil.lei

100
 gi1 ⋅ ci1 ∑ gi1 ⋅ ci0   
CA1  ∑ -  CA1  C1 - C R 
b2) ∆R (ci) =  100 100  =  =
100 100
=
2.000 (38,5 - 28,5 ) = 200 mil.lei
100
Pentru perioada analizată se poate desprinde următorul diagnostic:
• creşterea rezultatului cu 80 mil.lei, situaŃie favorabilă pentru întreprindere,
deoarece cu 62,5% a participat factorul cifra de afaceri şi doar cu 37,5% rata
rentabiliăŃii comerciale;
• această modificare se datorează, în primul rând, creşterii cifrei de afaceri cu
33,33% faŃă de perioada precedentă. Rata rentabilităŃii comerciale a participat la
creşterea rezultatului cu +30 mil. lei, în condiŃiile unei majorării în perioada analizată
cu 1,5%. Această modificare a ratei rentabilităŃii comerciale se datorează creşterii cotei
de adaos comercial de la 31% la 38,5% acŃionând asupra profitului cu 150 mil. lei;
• nivelul cheltuielilor de circulaŃie a mărfurilor care a crescut cu 3%
exercitat o acŃiune pozitivă asupra ratei rentabilităŃii comerciale şi, implicit, a
rezultatului. Modificarea structurii vânzărilor antrenează modificarea
nefavorabilă a rezultatului, după cum reiese şi din schema de analiză. Se impune
luarea unor măsuri care să conducă la reorientarea structurii vânzărilor.
Al doilea model de analiză factorială a rezultatului pune în evidenŃă participarea
resurselor întreprinderii la formarea acestuia. Se analizează astfel participarea forŃei de
muncă, a mijloacelor fixe şi a stocurilor.
a) acŃiunea resursei umane a întreprinderii se cuantifică cu ajutorul
următorului model:
CA R Np R CA Nop R
R = R× = CA × = CA × × = Np × × × =
CA CA Np CA Np Nop CA
= Np × Nop × CA × R
Np Nop CA
unde:
Nop
= gn (structura salariaŃilor);
Np
CA
= waop (productivitatea anuală pe salariat operativ).
Nop
133
În aceste condiŃii: R = Np × gn × waop × Rrc
∆R(Np)
∆R ∆R(gn)
∆R( waop )
∆R(Rrc)
Pentru a evidenŃia cele menŃionate anterior se cunosc următoarele date:
Indicatori 1999 2000
CA (mi. leil) 2.000 3.500
Np 50 60
Nop 40 55
R (mil lei) 150 220
gn 80 91,67
waop (mil. lei) 50 63,64
Rrc (%) 7,5 6,29
1. Modificarea fenomenului analizat

∆R = R1 – R0 = 220 – 150 = 70 mil. lei
2. Cuantificarea acŃiunii factorilor
2.1. ∆R(Np) = Np1 ⋅ gn0 ⋅ W opa 0 ⋅ Rrc0 - Np0 ⋅ gn0 ⋅ W opa 0 Rrc0 =
= (Np1 – Np0) ⋅ gn0 ⋅ Wopa 0⋅ Rrc0 = 10 ⋅ 0,8 ⋅ 50 ⋅0,0 75 = 30 mil.lei
2.2. ∆R(gn) = Np1 ⋅ gn1 ⋅ W 0 ⋅ Rrc0 - Np1 ⋅ gn0 ⋅ W 0 Rrc0 =

op
a
op
a
= (gn1 – gn0) ⋅ Np1 ⋅ W opa 0 ⋅ Rrc0 = 0,1167⋅ 60 ⋅ 50 ⋅ 0,075 = 26,15 mil.lei

op
2.3. ∆ R( W a ) = Np1 ⋅ gn1 ⋅ W
op
a
1 ⋅ Rrc0 - Np1 ⋅ gn1 ⋅ Wopa 0 Rrc0 =
= ( W op 1- W 0) ⋅ Np1 ⋅ gn1 ⋅ RRc0 = 13,64 ⋅ 60 ⋅ 0,9167 ⋅0, 075= 56,20 mil.lei

op
a a
2.4. ∆R(Rrc) = Np1 ⋅ gn1 ⋅ Wopa 1 ⋅ Rrc1 - Np1 ⋅ gn1 ⋅ W opa 1 ⋅ Rrc0 =
= (Rrc1 – Rrc0) ⋅ Np1 ⋅ gn1 ⋅ Wopa 1= - 0,0121 ⋅ 60 ⋅0, 9167⋅ 63,64 = - 42,35 mil.lei
134
∆R(Np) 30 mil. lei
∆R(gn) 26,15 mil. lei

∆R
70 mil ∆R( Wopa ) 56,20 mil. lei
∆R(Rrc) - 42,35 mil. lei
În perioada analizată se constată următoarele:

• creşterea rezultatului în valoare absolută cu 70 mil lei. Cei patru factori
care acŃionează în mod diferit asupra fenomenului, au intensităŃi diferite;
• astfel, rezultatul este influenŃat în mod favorabil de creşterea
productivităŃii anuale pe salariat operativ cu 27,28% (creşte eficienŃa personalului
operativ), de creşterea numărului total de salariaŃi de la 50 la 60 persoane ceea ce
a făcut ca fenomenul să se modifice cu 30 mil. lei;
• variaŃia ponderii personalului operativ în total personal de la 80% la
91,67% are, de asemenea, o acŃiune favorabilă asupra fenomenului (+26,15 mil
lei). În aceste condiŃii, putem spune că întreprinderea promovează o politică de
personal corespunzătoare întrucât angajările făcute au condus la sporirea
rezultatului, în condiŃiile creşterii productivităŃii muncii;
• firma are probleme în gestionarea cheltuielilor, deoarece profitul rămas
la dispoziŃia firmei din cifra de afaceri, altfel spus rata rentabilităŃii comerciale a
scăzut cu 1,21% şi a influenŃa nefavorabil rezultatul cu 42, 35 mil. lei. În aceste
condiŃii, putem spune că indicele profitului a cunoscut o creştere inferioară
indicelui cifrei de afaceri. Se impune luarea unor măsuri care să conducă la
creşterea rentabilităŃii comerciale.
b) Participarea resursei materiale la formarea rezultatului este pusă în

evidenŃă de următorul model de analiză factorială:
CA R F R CA R CA Fa R
R = R× = CA× = CA× × =F× × =F× × × =
CA CA F CA F CA F Fa CA
Fa CA R
= F× × ×
F Fa CA
unde:
Fa
= gf (structura mijloacelor fixe sau ponderea mijloacelor fixe active în
F
total mijloace fixe);
CA
= CAFa (eficienŃa utilizării mijloacelor fixe active).
Fa
135
În funcŃie de relaŃiile anterioare,
R = F × gf × CAFa × Rrc
∆R(F)
∆R(gf)
∆R
∆R(CAFa)
∆R(Rrc)
Constatăm astfel că rezultatul este influenŃat în mod direct de mijloacele fixe de care
dispune întreprinderea, de ponderea fondurilor fixe active în total mijloace fixe, de eficienŃa
cu care sunt utilizate mijloacele fixe active, precum şi de rata rentabilităŃii comerciale.
c) Un alt model are în vedere eficienŃa activelor totale, gradul de valorificare
a producŃiei exerciŃiului şi marja de exploatare.
Qex CA Rex
R = A× × × = A × EA × G × mexpl
A Qex C A
unde:
Qex = producŃia exerciŃiului;
A = total activ;
CA = cifra de afaceri;
Rex= rezultatul din activitatea de exploatare;
Qex
EA = eficienŃa activelor totale (EAt = );
A
CA
G = gradul de valorificare a producŃiei exerciŃiului (G = );
Qex
mexpl = profitul din exploatare la 1 leu CA
Re x
(marja exploatare mexpl = ).
CA
∆R(A)
∆R(EA)
∆R
∆R(G)
∆R(mex)
136
LECłIA 14. Analiza ratelor de rentabilitate
Necesitatea cunoaşterii şi determinării gradului de independenŃă economică şi

financiară a întreprinderii, precum şi identificarea cauzelor care conduc la manifestări
nedorite în cadrul acesteia, impune în analiza financiară şi un sistem de rate de eficienŃă.
Prin rată de rentabilitate se înŃelege raportul dintre efectele economice şi financiare
obŃinute şi eforturile depuse pentru obŃinerea lor. Ratele de rentabilitate permit aprecierea
şi compararea în timp a rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii.
Principalele categorii de rate de rentabilitate supuse analizei în cadrul unei
întreprinderi sunt:
1. Rata rentabilităŃii comerciale (Rrc);
2. Rata rentabilităŃii economice (Rre);
3. Rata rentabilităŃii resurselor consumate (Rrrc);
4. Rata rentabilităŃii financiare (Rf).
Rata rentabilităŃii comerciale

Rata rentabilităŃii comerciale, calculată ca raport între marjele de
acumulare (indicator de rezultate) şi cifra de afaceri, caracterizează eficienŃa
politicii comerciale şi, mai ales, de preŃ a întreprinderii. RelaŃia de calcul este
următoarea:
R
Rrc = × 100
CA
Pentru întreprindere, optim este ca această rată să crească în dinamică. Aceasta
presupune adoptarea unei politici comerciale şi de preŃ adecvate care să conducă la sporirea
rezultatului în cadrul cifrei de afaceri. Nu există un nivel optim al indicatorului, valoarea lui
fiind dependentă de sectorul de activitate. Pentru firmele din sfera producŃiei şi distribuŃiei,
rata rentabilităŃii comerciale poate fi calculată după următorul model:
Rrc = R × 100 = ∑
qipi - ∑ qici
× 100
CA ∑ qipi
unde: qi = cantitate de produse;
ci = cost mediu pe produs;
pi = preŃ mediu de vânzare.
În cazul unităŃilor comerciale, rata rentabilităŃii comerciale poate îmbrăca
următoarele forme:
a) Rrc= ∑
gi × rci
, în situaŃia în care sunt implicate structuri,
100
sectoare şi activităŃi diverse.
b) Rrc = C – N , în situaŃia în care componentele analizate sunt cota de
adaos comercial şi nivelul cheltuielilor de circulaŃie a mărfurilor.
Factorial poate fi prezentat astfel:
Rrc = ∑g ×r
i ci
, unde rci = ci - ni
100
137
Deci Rrc = ∑ g × (c - n )
i i i
100
∆Rrc (gi)
∆Rrc ∆Rrc (ni)
∆Rrc (rci)
∆Rrc (ci)
gi = structura vânzărilor;
rci = rata rentabilităŃii comerciale pe sectoarele implicate;
ni = nivelul cheltuielilor de circulaŃie pe sectoarele implicate;
ci = nivelul cotei de adaos comercial pe sectoarele implicate.
Pentru exemplificare, propunem următoarea aplicaŃie:
SECTOR CA (mil) gi (%) N (%) C (%) Rrc (%)
0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
Alimentar 300 600 30 40 20 15 30 25 10 10
Nealimentar 700 900 70 60 25 20 30 30 5 10
TOTAL 1.000 1.500 100 100 23,5 18 30 28 6,5 10
N0 =
∑g i0 ⋅ ni0
=
30 ⋅ 20 + 70 ⋅ 25
= 23 ,5%
100 100
N1 =
∑g i1 ⋅ ni1
=
40 ⋅ 15 + 60 ⋅ 20
= 18%
100 100
C0 =
∑g i0 ⋅ ci0
=
30 ⋅ 30 + 70 ⋅ 30
= 30%
100 100
C1 =
∑g i1 ⋅ ci1
=
40 ⋅ 25 + 60 ⋅ 30
= 28%
100 100
N R
=
∑ g i1 ⋅ ni0
=
40 ⋅ 20 + 60 ⋅ 25
= 23%
100 100
CR =
∑g i1 ⋅ ci0
=
40 ⋅ 30 + 60 ⋅ 30
= 30%
100 100
1. Modificarea fenomenului analizat.
∆Rrc = Rrc1 – Rrc0 = 10 - 6,5 = 3,5%
2. Cuantificarea influenŃei factorilor.
138
2.1. ∆Rrc(N) = C0 – N1 – C0 + N0 = 23,5 - 18 = 5,5%
a) ∆Rrc(gi)=
∑g ⋅ ni0
i0
-
∑ g ⋅ ni0
i1
= N0 – NR = 23,5 - 23 = 0,5%
100 100
b) ∆Rrc(ni)=
∑g ⋅ ni0
i1
-
∑g ⋅ ni1
i1
= NR – N1 = 23 - 18= 5%
100 100
2.2. ∆Rrc( c ) = C1 − N 1 − C0 + N 1 = C1 − C0 =28 − 30 = −2%
a) ∆Rrc(gi)=
∑g ⋅ ci0
i1
-
∑ g i1 ⋅ ci0
=C R − C0 = 30- 30 = 0%
100 100
b) ∆Rrc(gi)=
∑g ⋅ ci1
i1
-
∑g i1 ⋅ ci0
=C1 − C R = 28- 30= -2%
100 100
∆Rrc(gi) 0,5%
∆Rrc( N )
5,5% ∆Rrc(ni) 5%
∆Rrc
3,5% ∆Rrc(gi) 0%
∆Rrc( C )
-2% ∆Rrc(ci) -2%
În perioada analizată se constată următoarele:

• creşterea ratei rentabilităŃii comerciale cu 3,5%, influenŃând pozitiv
activitatea economico-financiară a întreprinderii;
• cei doi factori direcŃi (nivelul adaosului comercial şi nivelul cheltuielilor
de circulaŃie a mărfurilor) au o acŃiune contrară şi de intensităŃi diferit;
• scăderea nivelului cheltuielilor cu circulaŃia mărfurilor de la 23,5% la
18% conduce la modificarea favorabilă a fenomenului cu 5,5%. Acest lucru a fost
posibil datorită scăderii pe sectoare a nivelului cheltuielilor cu circulaŃia
mărfurilor (-5%), precum şi modificării structurii desfacerilor şi a condus la
modificarea generală cu 0,5% a ratei rentabilităŃii comerciale;
• nivelul cotei de adaos comercial are o acŃiune nefavorabilă asupra
fenomenului (-2%) datorită scăderii cotei generale de la 30% la 28%. Această
diminuare se datorează politicii de preŃ adoptată de firmă, probabil în funcŃie de
evoluŃia pieŃei, de sectorul alimentar unde cota s-a redus cu 5%.
139
Rata rentabilităŃii economice
Rata rentabilităŃii economice exprimă eficienŃa cu care întreprinderea îşi utilizează
potenŃialul de care dispune. Aceasta se calculează ca raport între rezultatul obŃinut de
întreprindere (în special rezultatul exploatării) şi activul bilanŃier.
Re x
Rre= × 100
A
unde:
Rex = rezultat exploatare;
A = activ bilanŃier.
Însă trebuie evidenŃiat faptul că nu întreg activul întreprinderii participă la
realizarea rezultatului din exploatare, o parte, spre exemplu, putând fi utilizată pentru
desfăşurarea activităŃilor financiare care nu sunt incluse în rezultatul exploatării şi care
determină rezultatul financiar. Astfel, relaŃia de calcul a acestei rate devine:
Re x
Rre = × 100
Aex
Eficient pentru întreprindere ar fi ca rata rentabilităŃii economice să crească în
dinamică, ceea ce presupune o utilizare eficientă a activului disponibil. În ceea ce priveşte
analiza factorială a ratei rentabilităŃii economice, aceasta se poate realiza prin intermediul
fluxului care generează rezultatul exploatării, adică prin intermediul cifrei de afaceri.
Re x Re x CA CA Re x
Rre= × 100 = × × 100 = × × 100 = n × Rrc
A A CA A CA
CA
unde: n = - număr de rotaŃii activ;
A
Re x
Rrc = × 100 - rata rentabilităŃii comerciale.
CA
Dacă se analizează rata rentabilităŃii economice prin prisma factorilor direcŃi
(n şi Rrc) în economie, se vor deosebi două categorii de întreprinderi: o categorie
care îşi formează rata rentabilităŃii economice printr-un număr mare de rotaŃii ale
activului şi o rentabilitate comercială redusă - întreprinderile comerciale; o altă
categorie care înregistrează un număr redus de rotaŃii ale activului şi o rentabilitate
comercială mare - întreprinderile industriale.
Se analizează rata rentabilităŃii economice, cunoscând următoarele date:
Nr. Indicatori t0 t1
crt.
1. CA (mil. lei) 8.000 9.000
2. A (mil. lei) 4.000 6.000
3. RAB (rezultatul din activitatea de bază-mil. lei) 2.000 3.000
4. RAA (rezultatul din alte activităŃi-mil. lei) 500 1.000
5. Smf (stocul mediu de mărfuri-mil. lei) 100 200
6. g(a) (ponderea stocului mediu de mărfuri în activ-%) 2,5 3,33
7. nSmf (numărul de rotaŃii ale stocului mediu de mărfuri) 80 45
8. n (număr rotaŃii activ) 2 1,5
9. Rrc (%) 31,25 44,44
140
RAB0 + RAA 0 2.500
Rre0 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 62,5%
A0 4.000
RAB1 + RAA1 2.500
Rre1 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 66,66%
A1 4.000
∆Rre = Rre1 – Rre0 = 66,66 - 62,5 = 4,16%
2.1. ∆Rre(n) = n1Rrc0 – n0Rrc0 = (n1 – n0) Rrc0 = - 0,5 ⋅ 31,25=- 15,62%
a)∆Rre(ga) =ga1⋅nSmf0⋅Rrc0–ga0⋅nSmf0⋅Rrc0(ga1–ga0)⋅nSmf0⋅Rrc0 = 20,75%
b) ∆Rre(nSmf) = ga1⋅nSmf1⋅Rrc0 – ga1⋅nSmf0⋅Rrc0 = (nSmf1 – nSmf0) ⋅ga1⋅Rrc0 =
= -6,37%
2.2. ∆Rre(Rrc) = n1Rrc1 – n1Rrc0 = n1 (Rrc1 – Rrc0)= 19,78%
a) ∆Rre(Rrc/AB) = n1(Rrc/AB1 + Rrc/AA0) – n1(Rrc/AB0 + Rrc/AA0) =
= n1  RAB1 ⋅ 100 − RAB0 ⋅ 100  = 12,49%
 CA1 CA 0 
b) ∆Rre(Rrc/AA) = n1(Rrc/AB1 + Rrc/AA1) – n1(Rrc/AB1 +Rrc/AA0) =
n1  RAA1 ⋅ 100 − RAA 0 ⋅ 100  = 7,29%

 CA1 CA 0 
În perioada analizată s-au constat următoarele aspecte:
• o creştere a ratei rentabilităŃii economice cu 4,16%, influenŃând în mod pozitiv
activitatea întreprinderii. Modificarea pozitivă a acestei rate se datorează creşterii ratei
rentabilităŃii comerciale de la 31,25% la 44,44%, acŃionând asupra fenomenul cu
19,78%. A crescut rentabilitatea comercială atât în activitatea de bază cât şi în cea
auxiliară, fapt ce evidenŃiază o politică comercială şi de preŃ adecvat;
• numărul de rotaŃii ale activului au scăzut în perioada analizată cu 0,5
rotaŃii, acŃionând nefavorabil asupra fenomenul cu 15,62%. Această scădere a
numărului de rotaŃii ale activului a fost provocată de scăderea numărului de rotaŃii
a stocului de marfă de la 80 la 45. Se impune, deci, adoptarea unor măsuri care să
conducă la creşterea vitezei de rotaŃie a stocului de marfă.
Rata rentabilităŃii resurselor consumate

Rata rentabilităŃii resurselor consumate (Rrrc) măsoară eficienŃa costurilor de
realizare a producŃiei sau a celor de circulaŃie. Se compară astfel profitul cu
cheltuielile realizate pentru obŃinerea acestuia. RelaŃia de calcul este redată de
următoarea formulă:
141
R
Rrrc = × 100
Cost
Pentru activitatea de comerŃ, costul este reprezentat de cheltuielile cu
circulaŃia mărfurilor (Chc), cheltuieli ce nu includ costurile de achiziŃie.
Pentru firmă, indiferent de activitatea desfăşurată, optim ar fi ca rata să crească
în dinamică, ceea ce ar indica o creştere a eficienŃei costurilor efectuate de către firmă.
Factorial, rata rentabilităŃii resurselor consumate se poate analiza după cum
urmează:
R Ad − Chc Ad
Rrrc = × 100 = × 100 = × 100 − 100
Chc Chc Chc
unde:
R= Ad – Chc,
CA × C
Ad = ,
100
CA × N
Chc = .
100
În situaŃia în care activitatea se desfăşoară pe sectoare, pe activităŃi, pe
produse:
C=
∑ g ×c i i
şi N =
∑g ×n i i
100 100
În consecinŃă, Rrrc=
C
× 100 − 100 =
∑ g × c × 100 − 100
i i
N ∑g ×n i i
∆ Rrrc(gi)
∆ Rrrc ∆ Rrrc (ni)
∆ Rrrc (ci)
Pentru exemplificare se prezintă următoarea situaŃie:

SECTOR CA (mil.lei) gi (%) N (%) C (%) Rrrc (%)
0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
Alimentar 300 600 30 40 20 15 30 25 50 66
Nealimen- 700 900 70 60 25 20 30 30 20 50
tar
TOTAL 1.000 1.500 100 100 23,5 18 30 28 27,65 55,55
142
C
R
=
∑ g i1 ⋅ ci0
=
40 ⋅ 30 + 60 ⋅ 30
= 30%
100 100
N =
R ∑g i1 ⋅ ni0
=
40 ⋅ 20 + 60 ⋅ 25
= 23%
100 100
C0
Rrc0 = ⋅ 100 − 100 = 30 ⋅ 100 − 100 = 27,65%
N0 23,5
C1
Rrc1 = ⋅ 100 − 100 = 28 ⋅ 100 − 100 = 55,55%
N1 18
∆Rrrc = Rrrc1 – Rrrc0 = 55,55- 27,65 = 27,9%
2. Cuantificarea influenŃei factorilor.
 
2.1. ∆Rrrc(gi) =  C − 1 ⋅ 100 −  C 0 − 1 ⋅ 100 = 2,78%
R
 R   
   N0
N  
2.2. ∆Rrrc(ni) =  C   R 
R
 C  = 36,23%
 − 1 ⋅ 100 −  − 1 ⋅ 100
N   NR 
 1   
2.3. ∆Rrrc(ci) =  C 1 

 R


= -11,11%
− 1 ⋅ 100
C
 − 1  ⋅ 100 − 
  
 N1   N1 
∆Rrc(gi) 2,78%
∆Rrrc ∆Rrc(ni) 36,23%

27,9%
∆Rrc(ci ) -11,11%
În perioada analizată, se constată o creştere a ratei rentabilităŃii resurselor

consumate cu 27,9%, semnificând creşterea eficienŃei resurselor consumate de
către firmă. Această situaŃie pozitivă se datorează scăderii nivelului cheltuielilor
cu circulaŃia mărfurilor cu 5,5% şi modificării structurii vânzărilor, ceea ce
înseamnă că firma şi-a orientat vânzările spre sectorul cel mai profitabil. Scăderea
cotei de adaos comercial de la 30% la 28% a provocat o modificare nefavorabilă a
fenomenului cu 11,11%. Această scădere a nivelului adaosului comercial poate fi
pusă pe seama atragerii de noi clienŃi prin preŃuri mai scăzute.
Rata rentabilităŃii financiare

Rentabilitatea financiară desemnează capacitatea întreprinderii de a obŃine
profit net prin utilizarea capitalurilor proprii. Rata rentabilităŃii financiare
143
exprimată ca raport procentual între rezultatul net şi capitalul propriu exprimă
eficienŃa cu care este utilizat capitalul propriu. Modelul de analiză al ratei este:
Rn
Rf = × 100
Cp
unde: Rn = rezultat net;
Cp = capital propriu.
Analiza factorială a ratei rentabilităŃii financiare poate fi pusă în evidenŃă prin:
a) cifra de afaceri:
Rn Rn CA CA Rn
Rf= × 100 = × 100 × = × × 100 = ncp × Rrc
Cp Cp CA Cp CA
CA
unde: ncp = - nr. rotaŃii capital propriu (eficienŃa capitalului propriu);
Cp
Rn
Rrc = - rata rentabilităŃii comerciale.
CA
∆ Rf(ncp)
∆Rf
∆ Rf (Rrc)
Optim pentru întreprindere este ca această rată să crească în dinamică, iar acest
lucru se poate realiza printr-o mai bună utilizare a capitalurilor proprii şi printr-o
politică comercială adecvată.
b) structura financiară a firmei. Caz în care, pe lângă capitalurile proprii,
întreprinderea se poate finanŃa şi din capitaluri atrase şi alte surse:
Rf= Rn × 100 = Rn × A × 100 = Rn × A × 100 = Rn × A × 100 × CA =
Cp Cp A A Cp A Cp CA
= Rn × 100 × CA × A = CA × A × Rn × 100 = CA × Cp + D × Rn × 100 = n×Sf× Rrc
A CA Cp A Cp CA A Cp CA
Deoarece A = Cp+D, iar
CA
n= - nr. de rotaŃii activ;
A
Cp + D
Sf = - structura financiară a întreprinderii;
Cp
Rn
Rrc = × 100 - rata rentabilităŃii comerciale.
CA
∆ Rf (n)
∆ Rf ∆ Rf (Sf)
∆ Rf (Rrc)
144
Pentru exemplificare, propunem următorul caz:
Nr. Indicatori t0 t1
crt.
1. CA (mil.lei) 6.000 9.000
2. A (mil.lei) 1.500 2.600
3. Rn (mil.lei) 1.000 2.000
4. Cp (mil.lei) 1.300 2.400
5. ncp 4,615 3,75
6. n 4 3,461
7. Sf 1,153 1,083
8. Rrc (%) 16,666 22,222
Rrf= Rn ⋅ 100
Cp
Rrf0 = 1000 ⋅ 100 = 76,92%

1300
Rrf1 = 1000 ⋅ 100 = 88,33%

2400
∆Rrf= Rrf1 – Rrf0 = 88,33 - 76,92 = 6,41%
Rrf= n ⋅ Sf ⋅ Rrc
2.1. ∆Rrf(n) = n1⋅ Sf0 ⋅ Rrc0 – n0⋅ Sf0 ⋅ Rrc0 = (n1 – n0) Sf0 ⋅ Rrc0= -10,367%
2.2. ∆Rrf(Sf) = n1⋅ Sf1 ⋅ Rrc0 – n1⋅ Sf0 ⋅ Rrc0 = (Sf1 – Sf0) n1 ⋅ Rrc0 = - 4,047%
2.3. ∆Rrf(Rrc) = n1⋅Sf1 ⋅Rrc1 – n1⋅ Sf1 ⋅Rrc0 = n1 ⋅SF1* (Rrc1 – Rrc0) = 20,824%
∆Rrf(n) -10,367%
∆Rrf ∆Rrf(Sf) -4,047%

6,41%
∆Rrf(Rrf) 20,824%
Dinamica pozitivă a ratei rentabilităŃii financiare este determinată de acŃiunea
celor trei factori direcŃi, respectiv numărul de rotaŃii al activului, structura financiară
a întreprinderii şi rata rentabilităŃii comerciale, astfel:
• se constată o scădere a numărului de rotaŃii ale activului de la 4 la 3,461,
acŃionând nefavorabil asupra fenomenul cu 10%, deci scade acŃiunea utilizării activului;
• structura financiară a întreprinderii a scăzut cu 4,047%, ceea ce semnifică
că întreprinderea se finanŃează mai mult din surse proprii în perioada analizată;
145
• creşterea ratei rentabilităŃii comerciale de la 16,66% la 22,22% face ca
fenomenul să cunoască o evoluŃie pozitivă (+6,41%) datorită unei politici comerciale
adecvate adoptată de firmă.
În concluzie, rentabilitatea capătă calitatea de „parte” esenŃială în aprecierea
„întregului” – eficienŃa economică a activităŃii întreprinderii.
Profitul este o recompensă a întreprinzătorilor pentru riscul asumat, dar este
şi sursă a investiŃiilor în aceeaşi industrie sau în industrii noi, mai avantajoase.
Beneficiile nu trebuie privite doar ca expresie a raŃionalităŃii economice, ci şi ca o
expresie a raŃionalităŃii sociale şi a raŃionalităŃii ecologice. Astfel, dezvoltarea
activităŃilor economice trebuie să se desfăşoare şi în condiŃiile:
• „justiŃiei sociale” – nivelul de pregătire (treapta ocupată într-o
întreprindere);
• „justiŃiei ecologice” – protejarea ecosistemului care favorizează dezvoltarea
activităŃii, formează progresul general al societăŃii.
Rezumat
Analiza rezultatului întreprinderii
Analiza structurii rezultatului
Analiza factorială a rezultatului
Analiza ratelor de rentabilitate
Analiza ratei rentabilităŃii comerciale
Analiza ratei rentabilităŃii economice
Analiza ratei rentabilităŃii resurselor consumate
Analiza ratei rentabilităŃii financiare
Bibliografie
- Ce reprezintă rentabilitatea? Cum se măsoară rentabilitatea întreprinderii?
Cum se defineşte rata rentabilităŃii? Care este structura profitului întreprinderii? Ce
sunt soldurile intermediare de gestiune? Care sunt soldurile intermediare de
gestiune? Care sunt modele de analiză factorială ale rezultatului întreprinderii?
- Care sunt cele mai importante rate de rentabilitate? Ce reprezintă rata
rentabilităŃii comerciale? Cum se analizează factorial rata rentabilităŃii comerciale? Ce
reprezintă rata rentabilităŃii economice? Cum se analizează factorial rata rentabilităŃii
economice? Ce reprezintă rata rentabilităŃii resurselor consumate? Cum se analizează
factorial rata rentabilităŃii resurselor consumate? Ce reprezintă rata rentabilităŃii
financiare? Cum se analizează factorial rata rentabilităŃii financiare? Ce corelaŃie există
între rata rentabilităŃii financiare şi rata rentabilităŃii economice?
146
AplicaŃii şi grile de rezolvat
1. Capacitatea unei întreprinderi de a înregistra încasări mai mari decât costul
total de producŃie şi totodată să obŃină un profit net, necesar atât dezvoltării, cât şi
remunerării capitalurilor, este:
a) productivitatea muncii;
b) rentabilitatea;
c) viteza de circulaŃie.
2. Pentru cercetarea situaŃiei rentabilităŃii unei întreprinderi trebuie să se
urmărească caracterul corelativ dintre:
a) profit şi rata rentabilităŃii ;
b) profit, productivitatea muncii şi rata rentabilităŃii;
c) profit, eficienŃa economică şi rata rentabilităŃii.
3. Rata rentabilităŃii este un indicator care măsoară:
a) gradul de utilizare muncii;
b) gradul în care utilizarea diverselor resurse (inclusiv a veniturilor) aduce profit;
c) gradul de utilizare a stocurilor.
4. Soldurile de acumulări băneşti pe cele trei tipuri de activitate, destinate remunerării
factorilor de producŃie şi finanŃării activităŃii viitoare, formează:
a) cash-flow-ul;
b) randamentul întreprinderii;
c) soldurile intermediare de gestiune.
5. Primul sold intermediar de gestiune cu semnificaŃie în termeni de
rentabilitate, este:
a) Rezultatul exploatării;
b) Rezultatul curent;
c) Rezultatul brut al exploatării.
6. Rezultatul exploatării pune în evidenŃă:
a) rezultatele comerciale ale întreprinderii, independent de politica financiară şi
fiscală, însă Ńinând cont de politica de amortizare şi de constituire a provizioanelor;
b) rezultatele exploatării normale şi curente, cât şi rezultatele activităŃii
financiare a firmei;
c) rezultatele economice ale întreprinderii generate de operaŃiunile de exploatare,
independent de sistemul de amortizare adoptat, de politica financiară şi cea fiscală.
7. Capacitatea de autofinanŃare a exerciŃiului financiar reprezintă:
a) un surplus financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii care trebuie să
fie susŃinut de mijloace financiare efective (trezorerie disponibilă) pentru a deveni reală;
b) un surplus financiar degajat de activitatea nerentabilă a întreprinderii care trebuie să
fie susŃinut de mijloace financiare efective;
c) un surplus financiar degajat de activitatea nerentabilă a întreprinderii care
trebuie să fie susŃinut de trezoreria reală.
8. Dinamica rezultatului activităŃii întreprinderii depinde de:
a) cifra de afaceri, structura vânzărilor, rata rentabilităŃii comerciale la nivel de
structură, cota medie dea adaos comercial pe structură, nivelul cheltuielilor de circulaŃie
pe structură;
147
b) structura vânzărilor pe produse, sectoare sau activităŃi, rata rentabilităŃii
comerciale la nivel de structură, cota medie dea adaos comercial pe structură;
c) cifra de afaceri, rata rentabilităŃii comerciale la nivel de structură.
9. EficienŃa politicii comerciale şi, mai ales, de preŃ a întreprinderii este
caracterizată prin:
a) rata rentabilităŃii comerciale;
b) rata rentabilităŃii economice;
c) rata rentabilităŃii resurselor financiare.
10. Rentabilitatea financiară desemnează:
a) eficienŃa cu care întreprinderea îşi utilizează resurselel de care dispune;
b) eficienŃa costurilor de realizare a producŃiei sau a celor de circulaŃie;
c) capacitatea întreprinderii de a obŃine profit net prin utilizarea capitalurilor proprii.
11. Se cunosc următoarele date:
Sector Cifra de afaceri (lei) Rata rentabilităŃii
comerciale (%)
To T1 To T1
A 500 750 15 10
B 1.500 1.750 10 20
DeterminaŃi acŃiunea structurii cantităŃilor vândute asupra rezultatului firmei:
a) 500 lei;
b) 5,75 lei;
c) 625 lei.
12. Se cunosc următoarele date:
Indicator To T1
Profitul (lei) 200 300
Numărul mediu de salariaŃi 30 35
Numărul salariaŃilor operativi 20 30
AcŃiunea w aNop asupra rezultatului firmei este:
a) 51,6 lei;
b) 60,2 lei;
c) 66,5 lei.
13. Se cunoaşte evoluŃia indicatorilor:
- lei-
Indicator To T1
Rezultatul exploatării 500 600
Activul total 1.000 800
AcŃiunea RRC (%) asupra ratei rentabilităŃii economice este:
a) 0%;
b) 25%;
c) – 25%.
14. Se cunoaşte dinamica indicatorilor:
148
- lei -
Indicator To T1
Rezultatul net 500 600
Capitalul propriu 1.200 1.800
AcŃiunea eficienŃei capitalului propriu (nCp) asupra ratei rentabilităŃii
financiare este:
a) 8,5%;
b) – 8,5%;
c) 0 lei.
15. Ce exprimă corelaŃia: ICA =105%; INp=101%; IP aferent CA=103%
a) sporirea productivităŃii muncii şi rentabilităŃii;
b) scăderea productivităŃii muncii şi creşterea costurilor;
c) sporirea productivităŃii muncii şi a costurilor.
16. Ce exprimă corelaŃia: ICA =105%; IFa=101%; IP aferent CA=106%
a) diminuarea eficienŃei fondurilor fixe active şi creşterea costurilor;
b) diminuarea eficienŃei fondurilor fixe active şi a costurilor;
c) creşterea eficienŃei fondurilor fixe active şi a costurilor.
17. Ce exprimă corelaŃia: ICA =108%; IA =105%; IRre =103%
a) a încetinit viteza de rotaŃie a activelor şi a crescut rata rentabilităŃii comerciale;
b) s-a accelerat viteza de rotaŃie a activelor şi a scăzut rata rentabilităŃii comerciale;
c) s-a accelerat viteza de rotaŃie a activelor şi a crescut rata rentabilităŃii comerciale.
18. Ce exprimă corelaŃia: IRn =107%; IRrf =102%;
a) ICp =105%;
b) ICp =95%;
c) ICp =10%.
19. Ce exprimă corelaŃia: ICA =109%; IA =105%; IP aferent CA=112%
a) a încetinit viteza de rotaŃie a activelor, au crescut costurile şi rata
rentabilităŃii economice;
b) s-a accelerat viteza de rotaŃie a activelor, au crescut costurile şi rata
rentabilităŃii economice;
c) s-a accelerat viteza de rotaŃie a activelor, au scăzut costurile şi a sporit rata
rentabilităŃii economice.
20. Ce exprimă corelaŃia: IP aferent CA =107%; IRrc=109%;
a) ICA =101,9%;
b) ICA =3,7%;
c) ICA =98,2%.
21. AnalizaŃi dinamica profitului aferent cifrei de afaceri, dacă se cunoaşte
evoluŃia următoare a indicatorilor:
149
Sector Cifra de afaceri Nivelul Cota de adaos
(lei) cheltuielilor de comercial (%)
circulaŃie (%)
To T1 T0 T1 T0 T1
A 1.500 2.000 30 35 35 45
B 1.000 800 25 20 30 25
Total 2.500 2.800
22. AnalizaŃi dinamica profitului aferent cifrei de afaceri, dacă se cunoaşte

evoluŃia următoare a indicatorilor:
Indicatori To T1
Profitul (lei) 2.000 3.000
Numărul mediu de salariaŃi 50 60
Numărul salariaŃilor operativi 40 45
23.AnalizaŃi dinamica ratelor de rentabilitate cunoscute dacă se cunosc

următoarele date:
Indicatori To T1
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri (lei) 180.000 220.000
Active totale (lei) 90.000 100.000
Capital propriu (lei) 85.000 90.000
Profitul brut (lei) 25.000 30.000
Profitul net (lei) 21.000 25.200
24. CalculaŃi şi analizaŃi soldurile intermediare de gestiune din următorul tabel:
150
- mii lei -
Nr. Venit Cheltuială Sold intermediar de gestiune
crt. Categorie 0 1 Categorie 0 1 Categorie 0 1
1. Venituri din vânzări de mărfuri 200 300 Cheltuieli cu mărfurile 100 200 Marja comercială
2. ProducŃia vândută 1600 1400 VariaŃia stocurilor 100 -
VariaŃia stocurilor - +100
ProducŃia imobilizată 100 200
TOTAL TOTAL - ProducŃia
exerciŃiului
3. Marja comercială Consumuri terŃi (materii prime, 600 700+ Valoare 1.000 1.000
ProducŃia exerciŃiului materiale, alte cheltuieli + 100 adăugată
materiale, energie, apă, servicii 100
prestate terŃi)
TOTAL 700 800
4. Valoarea adăugată Cheltuieli de personal 400 300
SubvenŃii pentru exploatare 0 0 Cheltuieli cu impozite, taxe şi 200 100
alte vărsăminte
TOTAL TOTAL Rezultatul brut
al exploatării
5. Excedent brut al exploatării Cheltuieli cu amortizările şi 200 500
Venituri din amortizări şi provizioane 100 300 provizioanele
Alte venituri din exploatare 0 0 Altecheltuieli din exploatare 0 0
TOTAL TOTAL Rezultatul exploatării
6. Rezultatul exploatării Cheltuieli financiare 200 200
Venituri financiare 200 300
TOTAL TOTAL Rezultatul curent
7. Venituri extraordinare 0 100 Cheltuieli extraordinare 100 200 Rezultatul extraordinar
8. Rezultatul curent Impozitul pe profit 100 200
Rezultatul extraordinar
TOTAL TOTAL Rezultatul net
151

FR MG Curs Analiza Economica-Financiara PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FR MG Curs Analiza Economica-Financiara PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA

II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS

b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare

k) Elemente de deontologie academică

LECłIA 1. Conceptul şi rolul analizei economico-financiare. Tipuri de

Conceptul şi rolul analizei economico-financiare

LECłIA 2. Metodologia analizei economico-financiare

Metodologia include metodele, procedeele şi tehnicile de analiză şi reprezintă un

- model balanŃier - ex.: Sf = Si + I – E ;

2) Când factorul cantitativ se află la numitor, în cazul nostru „b”,

∆Ad (gi) = (D1 ∑ gi × c0 − D1 ∑ gi0 × c0 ) × 

Procedeul indirect (al cotei medii recalculate) se caracterizează prin aceea că

Rezultă că a scăzut adaosul comercial. Aceasta nu se datorează creşterii favorabile

LECłIA 3. Analiza dimensiunii resurselor umane

Principalele aspecte urmărite vor fi: analiza dinamică a efectivului de

100 + 300 + 1.050 + 800 + 700 + 300 + 70

K m > K l - lucrări inferioare sunt realizate de salariaŃi cu o calificare

LECłIA 4. Analiza productivităŃii muncii

Analiza comportamentului şi utilizării eficiente a resurselor umane

Productivitatea muncii Efect Qv Va CA

Fig. nr. 2.2.

C.A. la 1000 lei

TIMPUL TOTAL Fond de Rata cheltuielilor

Sursa: M. Niculescu, Diagnostic global startegic, Vol. 1, Diagnostic economic, Ed.

AcŃiunea timpului de muncă asupra unor rezultate economico-financiare:

1) asupra cifrei de afaceri

∆ CA = 300 mii lei

2) asupra rezultatului exploatării

∆ Re xp (Th ) CA0 Re xp0 CA Re xp0

2) asupra nivelului cheltuielilor cu salariile

3) asupra vitezei de rotaŃie a mărfurilor

4) asupra rezultatului exploatării

CA1 CA0 Re xp0

LECłIA 5. Analiza mijloacelor circulante

∆ S = S1 − S 0 = CA1 ⋅ V1 − CA0 ⋅ V0 = 375.000 × 45,41 − 360.000 × 46,35 =

2 ) ∆ S (V ) = CA1 ⋅ V1 − CA1 ⋅ V0 = CA1 × (V1 − V0 ) =

∆ S (CA) 695.250 lei

S(lei ) = 25 × 7.000 = 175.000 lei

Modelul II (structural), pune în evidenŃă faptul că, unde activitatea este

LECłIA 6. Analiza mijloacelor fixe

Se cunoaşte faptul că în cadrul analizei potenŃialului material la nivelul unei

Profitul la 1000 lei mijloace fixe (PF1000) se va analiza factorial avându-se în

b) PF1000 = (P/ F) 1000;

40. ApreciaŃi cu ajutorul indicatorilor cunoscuŃi mişcarea salariaŃilor,

43. Să se analizeze dinamica productivităŃii medii zilnice a întreprinderii, pe

Analiza cheltuielilor întreprinderii este importantă pentru că ea oferă o serie

unde: CH - suma totală a cheltuielilor;

LECłIA 8. Analiza cheltuielilor fixe şi variabile

Cheltuielile întreprinderii, în funcŃie de modul în care se modifică la

∑ g i1 × nvi0 40 × 300 + 60 × 400

Schematic influenŃa factorilor asupra cheltuielilor variabile totale se prezintă astfel:

LECłIA 9. Analiza cheltuielilor cu salariile

Reprezintă acele cheltuieli realizate de întreprindere în scopul de a remunera

Al doilea model de analiză al fondului de salarii (cheltuielilor cu salariile)

Nivelul cheltuielilor cu salariile calculat la 1.000 de lei cifră de

Productivitatea muncii calculată la nivelul anului şi pentru un

Nivelul salariilor fixe (cuvenite personalului de conducere şi

Nivelul salariilor fixe (cuvenite personalului de conducere şi

Al doilea model de analiză factorială:

2. ∆FS(Sa ) = N P1 × S a1 − N P1 × S a0 = 100 × 6 − 100 × 5 = 100 mil.

2.1. ∆FS(Wa ) = N P1 × WaS1 − N S0 ×

LECłIA 10. Analiza cheltuielilor de transport şi de stocare

Analiza cheltuielilor de transport