PSIHOPATOLOGIE

CUPRINSUL CURSULUI:

CURSUL NR. 1
NORMALITATE ŞI SĂNĂTATE PSIHICĂ

1. CONCEPTUL DE NORMALITATE
2. CONCEPTUL DE SĂNĂTATE PSIHICĂ
3. SĂNĂTATEA MINTALĂ ŞI PERSONALITATEA MATURĂ

CURSUL NR. 2
MODELE DE CLASIFICARE A TULBURĂRILOR PSIHICE

1. DIAGNOZA CLINICĂ
2. CATEGORIILE FUNDAMENTALE ÎN PSIHOPATOLOGIE
3. SISTEME DE CLASIFICARE
4. DISTINCłIA: TULBURĂRI DE PERSONALITATE, NEVROZE, PSIHOZE

CURSUL NR. 3
PERSONALITATE NORMALĂ ŞI PATOLOGICĂ

1. CONCEPTUL DE PERSONALITATE
2. TULBURAREA DE PERSONALITATE
3. CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE

CURSUL NR. 4
TULBURĂRI DE PERCEPłIE

1. TULBURĂRI CANTITATIVE
2. ILUZIILE
3. AGNOZIILE
4. HALUCINAłIILE
CURSUL NR. 5
TULBURĂRI DE MEMORIE ŞI DE GÂNDIRE

1. TULBURĂRI DE MEMORIE CANTITATIVE

2. TULBURĂRI DE MEMORIE CALITATIVE
3. TULBURĂRI DE GÂNDIRE DE FORMĂ
4. TULBURĂRI DE GÂNDIRE DE CONłINUT

CURSUL NR. 6
TULBURĂRI DE COMUNICARE ŞI DE ATENłIE

1. TULBURĂRI ALE FUNCłIEI DE COMUNICARE

1
2. TULBURĂEI PROPRIU-ZISE ALE LIMBAJULUI
3. TULBURĂRI ALE ATENłIEI

CURSUL NR. 7
TULBURĂRI DE VOINłĂ ŞI DE CONŞTIINłĂ

1. TULBURĂRI CANTITATIVE ALE VOINłEI

2. TULBURĂRI CALITATIVE ALE VOINłEI
3. TULBURĂRI CANTITATIVE DE CONŞTIINłĂ
4. TULBURĂRI CALITATIVE DE CONŞTIINłĂ

CURSUL NR. 8
TULBURĂRI DE CONDUITĂ MOTORIE ŞI ALE AFECTIVITĂłII

1. TULBURĂRI DE CONDUITĂ MOTORIE

2. TULBURĂRI CANTITATIVE ALE AFECTIVITĂłII
3. TULBURĂRI CALITATIVE ALE AFECTIVITĂłII

CURSUL NR. 9
SUICIDUL

1. PERSPECTIVE ASUPRA SUICIDULUI

2. TENTATIVA DE SUICID
3. SUICIDUL ÎN BOLILE PSIHICE
4. SUICIDUL COLECTIV

CURSUL NR. 10
TULBURĂRILE ANXIOASE

1. TULBURAREA ANXIOASĂ GENERALIZATĂ

2. TULBURĂRILE FOBICE
3. ATACUL DE PANICĂ
4. TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ
5. TULBURĂRI DE CONVERSIE ŞI DISOCIATIVE

CURSUL NR. 11
TULBURĂRILE AFECTIVE

1. SINDROMUL DEPRESIV
2. SINDROMUL MANIACAL

CURSUL NR. 12
TULBURAREA DELIRANTĂ

1. TULBURAREA DELIRANTĂ
2. TIPURI DE IDEI DELIRANTE
3. STĂRI PARANOIDE SPECIALE
2
 CURSUL NR. 13
SCHIZOFRENIA

1. SCHIZOFRENIA ACUTĂ
2. SCHIZOFRENIA CRONICĂ
3. TIPURI SPECIALE DE SCHIZOFRENII

CURSUL NR. 14
TOXICOMANIILE ŞI ALCOOLISMUL

1. CONCEPTE GENERALE
2. SINDROMUL DEPENDENłEI DE ALCOOL
3. TULBURĂRI PSIHICE INDUSE DE CONSUMUL DE ALCOOL
4. TULBURĂRI TOXICE SAU NUTRIłIONALE

SUMARIZARE:

CURSUL NR. 1 – NORMALITATE ŞI SĂNĂTATE PSIHICĂ

Domeniul psihopatologiei şi psihiatriei s-a confruntat încă de la început cu dificultatea de a-şi

stabili cu precizie principalele sale concepte: normalitate / anormalitate şi sănătate psihică /
boală psihică. Complexitatea fenomenologiei psihice nu permite o unanimitate de păreri asupra
celor două dihotomii amintite, deşi s-au scris o multitudine de materiale pe această temă.
1. Conceptul de normalitate psihică
Chiar dacă se folosesc în mod frecvent noŃiunile de normalitate psihică şi sănătate psihică ca
sinonime, în realitate prima dintre ele are o sferă mai largă decât a doua.
Cuvântul normalitate timite la acela de normă. O normă este ceea ce corespunde unui model
comun, unei reguli într-un context socio-cultural precis. Pentru a diferenŃia normalitate/
anormalitate putem apela la trei tipuri de norme.
a. Normalitatea ca valoare medie (statistică) :
Conform acesteia cu cât un fenomen este mai frecvent, cu atât este considerat mai normal; cu
cât este mai puŃin frecvent este anormal.
b. Normalitatea ideală (valorică) :
Aceasta se referă la idealul de normalitate, atât din punct de vedere individual cât şi comunitar
şi reprezintă tipurile ideale (valorile) pe care le promovează anumite culturi.
c. Normalitatea funcŃională :
Arată măsura în care o persoană îşi exercită rolul funcŃional ca parte a sistemului
supraordonat de care aparŃine. Există aici o dificultate de a stabili cu precizie care este rolul
funcŃional al persoanei, în diferitele sisteme de care aparŃine (familial, profesional, social,
spiritual) şi cât de eficient ar trebui el să fie.
Această a treia accepŃiune este ceea folosită cel mai frecvent în psihopatologie şi psihiatrie.
În înŃelesul ei mai larg implică referiri la adaptare şi comunicare. Anormalitate este, în mod
evident, absenŃa stării de normalitate.
2. Sănătate – boală psihică
Tratatul de psihiatrie Oxfort (T.P.O.) apreciază că în practica psihiatrică termenii de boală
psihică şi afecŃiune psihică sunt folosiŃi fără multă precizie.
Prin analogie cu termenii din medicina generală tulburarea psihică poate fi considerată mai
degrabă „afecŃiune psihică”. Termenul de afecŃiune desemnează conştiinŃa subiectivă a unei
suferinŃe sau limitări funcŃionale spre deosebire de conceptul de boală care se referă mai mult la
o patologie organică obiectivă.
Boala şi afecŃiunea pot fi definite în trei modalităŃi:
3
 - prin absenŃa sănătăŃii
- prin prezenŃa suferinŃei
- prin prezenŃa unui proces psihopatologic (perturbarea evidentă a funcŃiilor psihice
parŃiale sau a eficienŃei generale)
Si termenii de „sănătate” la modul general şi „sănătate psihică” la modul particular sunt greu
de definit. O.M.S. a definit sănătatea ca „o completă bunăstare fizică, mintală şi socială, şi nu
numai absenŃa bolii sau a infirmităŃii”.
Definirea sănătăŃii psihice poate fi făcută fie în formulare negativă (ca absenŃa bolii sau a
infirmităŃii), fie în formulare pozitivă (o stare pozitivă în care persoana este responsabilă,
capabilă de autoconştientizare, autoevaluare şi autodeterminare iar comportamentul său este în
general acceptat de grupul căruia îi aparŃine.
AsociaŃia Americană de Psihiatrie în ,,Glosarul psihiatric’’ defineşte sănătatea mentală ca
fiind un succes simultan în: muncă, dragoste, creaŃie, o matură şi flexibilă rezolvare a
conflictelor între instinct, conştiinŃă, alŃi oameni şi realitate.
Psihologii umanişti au lărgit conceptul de sănătate psihică introducând caracteristici ale
personalităŃii mature. Astfel A. Maslow a dezvoltat următoarele criterii pentru sănătate mintală:
1. Abilitatea individului de a se accepta pe sine şi pe ceilalŃi cât şi natura
2. Abilitatea de a întreŃine relaŃii apropiate cu ceilalŃi
3. Capacitatea de a se percepe lumea ca fiind reală
4. Capacitatea de a lua decizii pertinente
5. Optimismul şi bucuria de a trăi
6. IndependenŃa în gândire şi acŃiune
7. Capacitatea de a se orienta după standarde valorice
8. Capacitatea de a rezolva probleme şi situaŃii de viaŃă
9. ConsecvenŃa în comportament
10. Capacitatea de a-i asculta şi respecta pe ceilalŃi.

Întrebări de evaluare:

1. Cea mai frecventă accepŃiune a conceptului de normalitate în psihopatologie este cea de:
a. Normalitate statistică
b. Normalitate valorică
c. Normalitate funcŃională
2. Următoare definiŃie „O stare pozitivă în care persoana este responsabilă, capabilă de
autoconştientizare, autoevaluare şi autodeterminare iar comportamentul său este în
general acceptat de grupul căruia îi aparŃine” este a:
a. PersonalităŃii mature
b. PersonalităŃii normale
c. SănătăŃii psihice

CURSUL NR. 2 – MODELE DE CLASIFICARE A TULBURĂRILOR PSIHICE

Marea diversitate a fenomenelor întâlnite în psihiatrie, impun cu necesitate existenŃa unui

sistem de clasificare al cărui scop este identificarea grupurilor de pacienŃi care au în comun
caracteristici clinice similare cu scopul de a stabili un diagnostic clinic, tratamentul adecvat şi
prognosticul cel mai probabil.
Diagnoza clinică este procesul prin care se stabileşte locul unei tulburări psihice într-o
categorie diagnostică. Medicul psihiatru este cel care realizeză diagnosticul psihiatric. El
porneşte de la datele de bază (simptome şi semne) şi le grupează în sindroame (constelaŃii de
4
simptome ce se manifestă mai frecvent impreună, având implicaŃii terapeutice şi prognostice). În
acest demers psihiatru apelează la sistemele de clasificare existente.
Cele mai multe sisteme de clasificare au la bază categorii diagnostice ca de exemplu :
schizofrenia, tulburări afective, tulburări de personalitate...
Cunoaşterea acestor clasificări şi a tipurilor de tulburări face posibilă comunicarea în
echipa terapeutică (psihiatrii, psihologi, psihoterapeuŃi).
Sistemul de clasificare operează cu o serie de categorii fundamentale care se presupune
că reprezintă unităŃi distincte (conform T.P.O.) :
I. Retardare mintală - se referă la prezenŃa în primii ani ai copilăriei a unui deficit de
funcŃionare intelectuală.
II. Tulburări de personalitate - se referă la prezenŃa unor anomalii comportamentale care
se prefigurează încă din copilărie, se cristalizează la vârsta adultă şi tind să se estompeze spre
bătrâneŃe.
III. Tulburări mintale - constă în anomalia de comportament sau trări psihice cu conŃinut
patologic, al căror debut survine în mod distinct (decelabil) după o perioadă de funcŃionare
normală.
Pentru a justifica diagnosticul de tulburare mentală, această anomalie trebuie să fie
prezentă o anumită perioadă de timp şi să aibă o anumită gravitate.
IV. Tulburări de adaptare - corespund criteriilor unei tulburări mentale, dar survine în
legătură cu un eveniment stresant sau o schimbare de mediu.
V. Alte tulburări (tulburări care nu pot fi înscrise în primele patru categori) :
ex : - preferinŃe sexuale anormale; - tulburări incluse de drog sau alcool.
VI - tulburări de dezvoltare;
VII - alte tipuri de tulburări specifice copilăriei.
Aceste categorii au fost definite în funcŃie de tipurile de simptome, de gruparea lor, de
evoluŃie şi de prognostic.
Cele mai cunoscute sisteme de clasificare sunt :
a. I.C.D. - clasificarea internaŃională a bolilor - elaborat de O.M.S. (ajuns la varianta 10)
b. D.S.M. - manual diagnostic şi statistic de clasificare a bolilor – elaborat de AsociaŃia
Americană de Psihiatrie (ajuns la varianta IV R)
La ora actuală cel mai cunoscut sistem de clasificare este D.S.M. IV R. El are puncte
comune dar şi elemete diferite de sistemul I.C.D. 10.
Utilizarea clasificărilor trebuie să meargă în paralele cu abordarea individualizată prin care
pacientul este văzut în unicitatea sa (cu calităŃi individuale unice, inclusiv unicitatea răspunsului
la intervenŃia terapeutică).
Conceptele de „nevroză” şi „psihoză” deşi mai vechi şi mai puŃin amintite în D.S.M. IV
R. şi I.C.D. 10, au valoarea lor diagnostică şi încă mai sunt utilizate în practica clinică pentru a
desemna tulburări cărora nu li se poate da un disgnostic cert.
Termenul de nevroză desemnează tulburări mintale (psihice) mai puŃin severe decât
psihozele şi se caracterizează prin simptome mai apropiate de experienŃa normală şi deci mai
frecvent întâlnite (aici intrând tulburările anxioase).
Termenul de psihoză indică, în general, forme mai severe de afecŃiuni mintale, cum sunt
tipurile de schizofrenie, tulburările afective, tulburări mintale organice.
În linii mari, cele mai frecvente afecŃiuni psihice pot fi incadrate în trei mari grupări, după
cum urmează:

Tulburări de personalitate Nevroze Psihoze

- nu are un debut distinct,
afecŃiunea se infiripă încă din
copilărie şi adolescenŃă şi
durează, de obicei, toată viaŃa.
- au un debut distinct, datorat - au un debut distinct, datorat
unor evenimente de o mare unor evenimete nedefinite, dar
încărcătură psihică negativă boala evoluează ciclic
sau de natură existenŃială (puseuri) cu perioade de
5
 remitere.
- nu există conştiinŃa bolii. - are conştiinŃa boli (există un - nu are conştiinŃa boli
model premorbid)
- orientat în mediu şi realitate - este orientat în realitate, are - are loc ruperea contactului
dar percepe realitatea într-un interacŃiuni adecvate cu cu realitatea sau negarea
mod deformat, specific, mediul realităŃii.
relaŃiile fiind neadecvate. - crează o nouă lume a lui în
care caută securitatea.
- are comportamente mai mult - are comportamente sociale - are comportamente bizare,
sau mai puŃin bizare, acceptabile. nepotrivite; are
nepotrivite. comportamente neadaptative
cu halucinaŃii, delir, autism.
- nu prezintă halucinaŃii sau - nu prezintă halucinaŃii sau - poate prezenta halucinaŃii
idei delirante ci idei idei delirante ci idei şi/sau idei delirante.
dominante specifice tipului. dominante specifice tipului.
- nu prezintă tulburări psiho- - există tulburări psiho- - pot apare tulburări psiho-
somatice somatice variate, putând fi somatice
deosebit de intense.
- foloseşte mecanisme de - foloseşte mecanisme de - de regulă mecanismele de
apărare în încercarea de a apărare în încercarea de a apărare sunt neeficiente,
reduce anxietatea reduce anxietatea conducând la dezorganizarea
personalităŃii (pot apărea doar
disocierea şi/sau negarea)

Întrebări de evaluare:

1.Sistemul de clasificare al afecŃiunilor psihice are următorul rol:

a. Delimitarea unor afecŃiuni psihice de ansamblul normalităŃii psihice
b. Identificarea grupurilor de pacienŃi care au în comun caracteristici clinice similare
cu scopul de a stabili un diagnostic clinic
c. A pune bazele teoretice ale psihiatriei
2.Retardarea mintală se referă la:
a. Deficit intelectual continuu
b. PrezenŃa în primii ani ai copilăriei a unui deficit de funcŃionare intelectuală.
c. Deterioarearea facultăŃilor intelectuale datorat unei boli psihice

CURSUL NR. 3 – PERSONALITATE NORMALĂ ŞI PATOLOGICĂ

1. Conceptul de personalitate. Termenul de personalitate se referă la calităŃi

comportamentale stabile ale unui individ într-o mare varietate de circumstanŃe.
Unele trăsăturile de personalitate, fac ca oamenii să fie mai predispuşi la anumite tulburări
emoŃionale atunci când se confruntă cu evenimente stresante.
Deasemenea unele personalităŃi sunt evident anormale (violenŃi), la altele trăsăturile
anormale sunt mai atenuate. Este insă dificil de a trasa o linie de demarcaŃie între normal şi
anormal şi chiar de a găsi criteriul pentru această departajare.
2. Tulburările de personalitate
Tulburările de personalitate (numite uneori personalităŃi anormale sau psihopatii) nu sunt la
modul propriu boli. Nu au un debut bine delimitat. Se cristalizează mai mult în copilărie şi
adolescenŃă şi durează întreaga viaŃă. Ele sunt expresia unei dizarmonii psihice, a unei construcŃii
psihice labile, după cum pot fi şi expresia unei imaturităŃi psihice, emoŃionale.
6
 I.C.D. dă o definiŃie larg acceptată: ,,modele comportamentale neadaptate, profund
implantate, ce se cristalizeaza in perioada adolescenŃei sau mai devreme, şi care se continuă de-a
lungul vieŃii adulte deşi devin mai puŃin evidente la vârste medii sau înaintate”.
Tulburările de personalitate se manifestă prin dificultăŃi de inserŃie socială, dificultăŃi
relaŃionale.
Caracteristici generale pentru toate tulburările de personalitate:
- Comportamentul este rigid şi inflexibil (rezistent la schimbare).
- Prezintă o toleranŃă scăzută la stres şi o inadaptabilitate crescută de a reacŃiona la anxietate.
- FuncŃionarea egoului este intactă dar aceasta nu poate controla acŃiunile impulsive.
- Persoana este în contact cu realitatea deşi are dificultăŃi de interacŃiune cu ea.
- În foarte multe cazuri apar tulburări de dispoziŃie (depresie, anxietate).
3. Clasificarea şi principalele tipuri de tulburări de personalitate.
Există mai multe clasificări ale tulburărilor de personalitate. Cea mai clară pare să fie
aceea bazată pe similarităŃi descriptive, prezentată de D.S.M. IV R.:
- grupa A cuprinde tipurile ale căror reprezentanŃi „apar ca ciudaŃi sau excentrici”
(tulburarea de personalitate schizoidă, schizotipală şi paranoidă).
- grupa B cuprinde tipurile ale căror reprezentanŃi par „dramatici, emoŃionali, hieratici”
(tulburarea de personalitate antisocială, borderline, histrionică şi narcisică).
- grupa C cuprinde tipurile ale căror reprezentanŃi sunt „anxioşi şi temători” (tulburarea de
personalitate evitantă, dependentă şi obsesiv-compulsivă).
George Ionescu adaugă o nouă perspectivă acestei clasificări considerând că:
- grupa A are o sorginte psihotică
- grupa B are o sorginte psihosocială
- grupa C este de natură nevrotică
În afara clasificării şi tipurilor amintite mai sus există şi altele. Prezentăm în continuare
doar tipurile de tulburări de personalitate amintite. Fiecare dintre ele prezintă atât trăsături
caracteristice cât şi trăsături facultative.
a. Tulburarea schizoidă de personalitate este un pattern pervaziv cu un grad
semnificativ de introversie, detaşare de realitate, sociofobie şi slabă disponibilitate
de rezonanŃă afectivă.
b. Tulburarea schizotipală de personalitate este un pattern pervaziv de deficit
interpersonal sau social, marcat de un disconfort afectiv acut, de capacitate redusă
pentru legături apropiate şi de distorsiuni cognitive şi perceptuale ilustrate prin
excentricităŃi comportamentale
c. Tulburarea paranoidă de personalitate este un pattern pervaziv de suspiciozitate,
neîncredere şi interpretativitate.
d. Tulburarea antisocială (dissocială) de personalitate este un pattern pervaziv de
sfidare şi violare a normelor, regulilor şi obligaŃiilor sociale şi, implicit, a
drepturilor celorlalte persoane.
e. Tulburarea borderline de personalitate este un pattern pervaziv de instabilitate a
relaŃiilor interpersonale, a imaginii de sine, a afectelor şi o impulsivitate
accentuată.
f. Tulburarea histrionică de personalitate este un pattern pervaziv de extraversie,
sociofilie, comunicabilitate, impresionabilitate, labilitate dispoziŃională şi
conduită demonstrativă de rol.
g. Tulburarea narcisică de personalitate este un pattern pervaziv de exagerare a
importanŃei propriei persoane şi de convingere fantezistă nerealistă asupra
calităŃilor sale, pe care le percepe ca unice sau excepŃionale.
h. Tulburarea evitantă (anxioasă) de personalitate este un pattern pervaziv de
inhibiŃie socială, cu sentimente de inadecvare şi hipersensibilitate la evaluarea
negativă.
7
 i. Tulburarea dependentă de personalitate este un pattern pervaziv de autostimă
redusă, neîncredere în posibilităŃile proprii, nevoie excesivă de ocrotire şi
îngrijire, incapacitate de a lua decizii în probleme curente şi tendinŃă continuă de a
acorda altuia girul propriilor responsabilităŃi.
j. Tulburarea obsesiv-compulsivă (anancastă) de personalitate este un pattern
pervaziv de ordine, rigoare, meticulozitate, perseverenŃă şi perfecŃionism.

Întrebări de evaluare:

1. Tulburările de personalitate sunt expresia:

a. Unui deficit intelectual
b. Unui eveniment negativ de o intensitate foarte mare trăit de pacient
c. Unei dizarmonii psihice, a unei construcŃii psihice labile
2.„Un pattern pervaziv de extraversie, sociofilie, comunicabilitate, impresionabilitate,
labilitate dispoziŃională şi conduită demonstrativă de rol” este definiŃia:
a. Tuburării de personalitate de tip histrionic
b. Sindromului maniacal
c. Schizofreniei hebefrenice

CURSUL NR. 4 - TULBURĂRI DE PERCEPłIE

1. Tulburări predominant cantitative :

1.1. Hiperestezia :
- coborârea pragurilor senzoriale, suprasensibilizare la excitanŃi anterior subliminali
- se manifestă în surmenaj, stări de suprasolicitare fizică şi nervoasă, în fazele de debut ale
bolilor infecto-contagioase, la debutul unor tulburări psihice, în manie.
1.2. Hipoestezia :
- creşterea pragului senzorial, o scădere a acuităŃii senzoriale
- frecventă în stări nepatologice (vârstă înaintată, sub efectul tranchilizantelor)
- în tulburări psihice apare cu predilecŃie în : - stări reactive acute, după stres, tulburări
disociative şi de conversie, schizofrenie, oligofrenie, tulburări de conştiinŃă, în depresie
2. Tulburări predominant calitative :
2.1. Iluzii : - percepŃii deformate ale unui obiect real şi concret, dar adesea însoŃite de
interpretări delirante, modificarea lucidităŃii sau scădere a atenŃiei, memoriei, proceselor
asociative.
2.1.1. Iluzii vizuale : - cele mai frecvente şi polimorfe (diverse).
2.1.1.1. Metamorfopsiile - impresii de modificare şi deformare ale obiectelor şi spaŃiului :
2.1.1.2. Porropsiile - impresia de modificare a distanŃelor până la obiect.
2.1.1.3. Pareidolia - iluzie în care imagini anodine (norii de pe cer; desenul unui covor) sunt
percepute ca fiind animale, fiinŃe fantastice, monştrii.
2.1.2. Altele : iluzii auditive (percepŃii deformate ale stimulilor auditivi), iluzii olfactive şi
gustative (perceperea eronată a miros/gust), iluzii viscerale (percepŃii eronate a funcŃionării unor
organe), iluziile modificării schemei corporale (percepŃia deformată a mărimii, formei şi
poziŃiei propriului corp)
Iluziile patologice apar în schizofrenie, depresii, tulburări obsesive, fobice, disociative,
tulburări de conştiinŃă, stări de delir, intoxicaŃii.
2.2. Agnoziile : defecte de integrare gnozică, de transformare a excitaŃiei în senzaŃie şi a
senzaŃiilor în imagine perceptivă. Se datorează unor leziuni ale centrilor de integrare nervoasă
(aria de proiecŃie a analizatorilor).
8
 Putem întâlni: agnozia vizuală (forme, culori, simboluri grafice, spaŃialitate), agnozia auditivă,
agnozia tactilă, agnozia schemei corporale :
2.3. HalucinaŃiile: reprezintă patologia majoră a senzorialităŃii care evocă tulburări
psihopatologice definite ca ,,percepŃii fără obiect’’. Sunt percepŃii în lipsa stimulilor externi.
HalucinaŃia este resimŃită ca provenind din lumea exterioară (sau din propriul corp), ca şi
percepŃia, şi nu din interiorul minŃii, ca imaginea mintală.
2.3.1. Halucinoide:
- reprezentări foarte vii (intense) şi halucinaŃii slabe (oscilează între ele)
- forme prehalucinatorii care apar în faza de debut sau de dispariŃie a halucinaŃiei.
2.3.2. Imagini eidedice:
- imagine intensă şi detaliată având calitate fotografică (cu detalii); poate fi evocată,
reproiectată în exterior sau suprimată voluntar.
- apar pe fondul normalităŃii (înainte de culcare sau trezire) = hipnagogice (seara) /
hipnapompice (dimineaŃa)
2.3.3. Halucinozele :
- halucinaŃii de care bolnavul se delimitează critic şi le recunoaşte ca fiind nereale
- forme intermediare până la patologic.
2.3.4. PseudohalucinaŃii :
- nu se proiectează în afară ci se petrec în minte
- au aspectul reprezentărilor, dar evocă obiecte sau persoane fără corespondent în lumea
reală.
- nu pot fi modificate prin voinŃă
- în raport cu ele dezvoltă o intensă trăire afectivă (terifiant)
- se manifestă în fază de debut a halucinaŃiilor.
2.3.5. HalucinaŃii propriu-zise :
Caracteristici : - au proiecŃie spaŃială
- percepute pe căi senzoriale normale
- antrenează convingerea deplină a bolnavului privind realitatea lor
- grad variabil de intensitate, claritate şi complexitate
- au puternice rezonanŃe afective, cu sau fără conŃinut anxiogen.
2.3.5.1. HalucinaŃii auditive:
Pot avea forme diferite de zgomote, auzite clar sau confuz, pot conversa cu subiectul sau pot
discuta între ele despre subiect (,,halucinaŃii de persoana a III-a’’), unele zgomote par să
anticipeze ceea ce subiectul urmează să gândească sau îi pot rosti gândurile (ecou al gândirii).
Întâlnite în : schizofrenii paranoide unde au un caracter bizar şi relativ neinteligibil (şi unde
întreŃin delirul bolnavului), depresii (au conŃinut acuzator), manii (au conŃinut laudativ).
2.3.5.2. HalucinaŃii vizuale:
- caracter terifiant, puternică rezonanŃă afectivă, sunt trăite în mod dramatic de subiect.
Întânite în patologie în: stări neurotice reactive (stres puternic), psihoze acute, stări
confuzionale (tulburări de conştiinŃă), afecŃiuni oftalmologice sau neurologice, delirul alcoolic,
sindromul Korsakow (frecvent).
2.3.5.3. HalucinaŃii autoscopice :
Pacientul îŃi vede propriul corp, sau unele organe proiectate în afară, de obicei în faŃa sa.
Întâlnite în stări de involuŃie senilă, stări demenŃiale, toxicomani (mescalină, LSD), tulburări
organice cerebrale (epilepsie, ....)
2.3.5.4. HalucinaŃii gustative-olfactive: percepute ca gusturi sau mirosuri neplăcute sau
plăcute. Se regăsesc frecvent în stări delirante cu conŃinut persecutor şi stări confuzionale.
2.3.5.5. HalucinaŃii tactile: impresie de atingere sau arsură, înŃepătură, rece, fierbinte,
subsumate unei interpretări delirante. Sau senzaŃia de insecte care se mişcă sub piele. Apar în
schizofrenie sau abuzul de substanŃe toxice.

9
 Sunt mai puŃin frecvente dar foarte diagnostice (pune în evidenŃă stări psihice grave). Apar în
psihoze toxice, stări demenŃiale pe fond de deteriorare cognitivă, în depresii, mai ales în cele de
involuŃie, se asociază adeseori cu negativismul alimentar.
2.3.5.6. HalucinaŃii viscerale: senzaŃia prezenŃei unei fiinŃe străine în corp, sau senzaŃia
schimbării de poziŃie a unor organe sau senzaŃia distrugerii lor.
Foarte frecvent au localizare genitală fiind trăite ca violuri directe sau de la distanŃă (senzaŃia
de orgasm). Frecvent în isterii şi schizofrenia paranoidă.
Cenestopatia - formă particulară a halucinaŃiilor viscerale; este senzaŃia de disfuncŃie
localizată la nivelul unui organ sau aparat, manifestarea nu este consecutivă unei leziuni, ci pe
fondul de integritate anatomo-funcŃională a organului.
2.3.5.7. HalucinaŃii privind schema corporală (somatognozice): senzaŃia de modificare a
corpului sau segmentelor. Apar în deliruri hipocondriace, schizofrenii paranoide, psihoze de
involuŃie.

Întrebări de evaluare:

1. HalucinaŃiile auditive pot fi întâlnite în:

a. Retard mintal
b. Sindromul de conversie
c. Sindromul disociativ
d. Schizofrenia paranoidă

CURSUL NR. 5 - TULBURĂRI DE MEMORIE ŞI DE GÂNDIRE

II. Tulburări de memorie

1. Tulburări cantitative (dismnezii):
1.1. Hipomnezia - scăderea în diferite grade a forŃei mnezice.
Se manifestă : la persoane normale în stări de surmenaj, nevroze, în stări de insuficientă
dezvoltare cognitivă (oligofreni, stări de involuŃie).
1.2. Amneziile - în sens strict semnifică pierderea totală a capacităŃii mnezice, prăbuşirea
funcŃiei mnezice.
1.2.1. Amnezii anterograde - se referă la evenimente trăite după debutul bolii, fiind
datorate mai ales slăbirii capacităŃii de fixare a imaginilor şi evenimentelor noi. Se referă la
incapacitatea insului de a reda un eveniment trăit recent, în timp ce amintirile anterior fixate sunt
relativ bine conservate şi putând fi încă bine redate.
Se manifestă : stări confuzionale, sindromul Korsakov, tulburări afective bipolare, stări
reactive, stări nevrotice, reacŃii psihogene.
1.2.2. Amnezii retrograde (de evocare) - tulburări de memorie ce întind progresiv spre
trecut până în copilărie; sunt amnezii progresive.
1.2.3. Amnezii lacunare - hiatus în memoria insului. Pacientul are perioade de care nu-şi
reaminteşte nimic. Se manifestă în : stări confuzionale, traumatisme craniene, accese de
epilepsie, beŃia profundă sau beŃia patologică.
1.2.4. Amnezia tardivă (întârziată) - legat de tulburări de cunoştinŃă, dar nu se instalează
concomitent cu perioada confuzională (lacunară) ci treptat şi numai după o anumită perioadă.
1.2.5. Amnezia electivă - constă în ştergerea (uitarea) unor evenimente, situaŃii sau
persoane a căror trăire a fost acompaniată de o stare afectivă, motiv pentru care a fost numită
psihogenă sau afectogenă.

10
 1.3. Hipermneziile - tulburări ale funcŃiei mnezice care constau într-o exagerare a
evocărilor care apar multiple, tumultuoase, cu o marcantă tendinŃă involuntară, îndepărtând
subiectul de preocupările prezentului. În psihopatologie se manifestă în: tulbutatea de
personalitate de tip paranoid, tulburări delirante, stări febrile, narcotice, sub efectul substanŃelor
psihedelice, olofrenii.
1.3.1. Mentismul: stare în care subiectul devine simplu spectator al desfăşurării
tumultuoase şi incoercibile a ideilor şi amintirilor sale; desfăşurarea sub aspect caleidoscopic a
acestor imagini în conştiinŃă, face imposibilă orice memorare actuală datorită imposibilităŃii
concentrării atenŃiei.
1.3.2. Viziune retrospectivă: formă supremă a hipermneziei care apare în stări
confuzionale, psihogene, momente paroxistice, anxioase, accese de epilepsie sau momente de
pericol existenŃial şi în care subiectul revede şi retrăieşte în câteva clipe întreaga sa viaŃă.
2. Dismneziile calitative (paramneziile): amintiri deformate, false, neconcordante cu
realitatea fie sub aspectul desfăşurărilor cronologice, fie sub aspectul lipsei de legătură cu
realitatea trăită în prezent sau în trecut de bolnav.
2.1. Tulburări ale sintezei mnezice imediate: evocări eronate ale unor evenimente sau
acŃiuni trăite în realitate de bolnav, dar nu sunt încadrate în timpul şi spaŃiul real în care s-au
petrecut.
2.1.1. Criptomnezia: constă fie în asumarea ca fiind proprii (nerecunoscute ca străine) a
unor materiale ştiinŃifice, literare pe care subiectul doar le-a auzit sau citit, fie în considerarea
unor evenimente trăite ca fiind doar auzite sau citite = înstrăinarea amintirilor.
Sunt frecvente în schizofrenii, delirul sistematizat şi în unele demenŃe traumatice.
2.1.2. False recunoaşteri (identificări): stări premergătoare stărilor de deja vu, deja conu,
deja vecu, în care subiectul are impresia de a mai fi văzut, cunoscut sau trăit situaŃiile sau
evenimentele respective. O variantă o constituie - iluziile de nerecunoaştere - în stările patologice
mai severe, când bolnavul are impresia de a nu mai fi văzut, cunoscut sau trăit evenimentele sau
situaŃiile actuale = ,,jamais vu’’.
2.2. Tulburări ale rememorării trecutului: reproduceri ale unor evenimente din trecut pe
care bolnavul le situează în mod fals în prezentul trăit.
2.2.1. Pseudo-reminiscenŃele - constau în reproducerea unor evenimente reale din trecutul
bolnavului, pe care acesta le trăieşte ca evenimente prezente (bolnavul amestecă trecutul cu
prezentul, iluzia de memorie constând în nerecunoaşterea timpului şi spaŃiului în care s-a produs
evenimentul respectiv.
2.2.2. ConfabulaŃia - constă în reproducerea unor evenimente imaginare (pe care bolnavul
nu le-a trăit) el fabulând asupra trecutului cu convingerea că îl evocă. În general prezintă şi
hipomnezii, amnezii şi tulburări de conştiinŃă. Se manifestă în : traumatisme cranio-cerebrale, în
sindromul Korsakov, în unele stări (cazuri) de alcoolism cronic.
2.2.3. Ecmnezia - reprezintă o tulburare globală a memoriei în care pacientul confundă
trecutul cu prezentul. Se manifestă în demenŃa senilă.
ex : persoanele senile, de mult pensionate trăiesc în prezent perioada trecută din viaŃa lor
profesională sau se consideră tinere, chiar adolescente.
2.2.4. Anecforia - tulburare mai uşoară a memoriei instalată în surmenaj, în forme
predemenŃiale sau demenŃiale şi reprezintă posibilitatea reproducerii unor amintiri pe care
subiectul le crede de mult uitate.

II. Tulburări de gândire

1. Tulburări de formă :
1.1.1. Accelerare ritmul ideativ (succesiunea mai rapidă a ideilor) :

11
 În stările psihopatologice se întâlneşte în: stări febrile, intoxicaŃii accidentale sau intenŃionate,
consum de substanŃe toxice, stări hipomaniacale şi maniacale, hebefrenie.
Formă particulară: MENTISM - caracterizat prin succesiune rapidă a ideilor şi
reprezentărilor, într-o manieră tumultoasă. Se manifestă în: stări de intensă tensiune nervoasă sau
oboseală prelungită, intoxicaŃii uşoare cu alcool, tutun sau cofeină, intoxicaŃii cu substanŃe
psihotone (creează bună dispoziŃie), în schizofrenie (sindrom de automatism mental, subiectul
având convingerea că fenomenul îi este indus din afară, în manie, ca ,,fuga de idei’’.
Accelerarea se manifestă într-un context simptomatologic alături de sporirea fluxului ideativ,
creşterea forŃei imaginative şi de reprezentare, creşterea capacităŃii de evocare, hiperprosexie,
toate fiind exprimate prin logoree, deci se manifestă o accelerare cvasitotală a întregii vieŃi
psihice (tahipsihie).
1.1.2. Încetinirea ritmul ideativ (succesiunea mai lentă a ideilor):
În stările psihopatologice se întâlneşte în oligofrenie, stări de determinare cognitivă,
schizofrenie, depresii (mai puŃin cele nevrotice)
Forme particulare :
1.1.2.1. VÂSCOZITATE PSIHICĂ - specifică epilepsiei, ideile par rupte de context,
aberante şi nesusŃinute afectiv, se manifestă atât viscozitate verbală (de limbaj) cât şi motrice
(lent, lipicios)
1.1.2.2. FANDING MENTAL - ideile par a curge normal, apoi ritmul slăbeşte treptat.
1.1.2.3. BARAJ MENTAL - ideile par brusc întrerupte, ca şi cum succesiunea ar fi anulată.
Încetinirea se produce într-un context simptomatic alcătuit de scăderea fluxului, a forŃei
imaginative, hipomnezie şi hipoprosexie (bradipsihie).
1.2.1. Creşterea fluxului ideativ: sporirea numărului de idei; determină şi creşterea ritmului
ideativ deci apare în aceleaşi condiŃii.
1.2.2. Scăderea fluxului ideativ:
În stările psihopatologice se întâlneşte în: insuficienŃe cognitive, schizofrenie (unde se
înregistrează o scădere progresivă a fluxului)
1.2.3. DispariŃie (anideaŃie) e rar întâlnită, poate apărea la epileptici în timpul accesului
epileptic, în stări comatoase, în stări confuzionale.
1.3. Tulburări ale coerenŃei: slăbirea asociaŃilor, pierderea, ruperea legăturilor dintre idei;
discursul pierde caracterul logic. Se manifestă în: forme de schizofrenie, stări demenŃiale
accentuate, tulburări de conştiinŃă. Forme:
1.3.1. ,,Salată de cuvinte’’ Deşi uneori propoziŃiile şi frazele păstrează forma gramaticală
corectă dar îşi pierd înŃelesul - bolnavul exprimă o serie de cuvinte sub forma unui amestec
neinteligibil de idei.
1.3.2. VerbigeraŃia - repetarea stereotipă a aceleiaşi propoziŃii sau a unor cuvinte lipsite de
înŃeles; repetiŃia poate avea tendinŃa de rimă.
2. Tulburări de conŃinut :
2.1. Ideea dominantă: ideea care se desprine din contextul celorlalte idei pe care le domină;
apare consecutiv unui eveniment sau situaŃii cu o anumită încărcătură afectivă (discuŃie,
spectacol, lectură etc.).
2.2. Ideea obsedantă: idee agresivă care izbucneşte şi iradiază gândirea, impunându-se
conştiinŃei deşi este în dezacord cu aceasta; în ciuda faptului că pare străină şi contradictorie faŃă
de personalitatea insului, deşi pacientul îi recunoaşte caracterul parazitar şi chiar luptă împotriva
ei, în general nu poate fi eliminată. În patologie este frecventă la: persoane cu structuri
obsesionale, în nevroza obsesivă, psihopatia psihastenică, în stările depresive.
2.3. Ideea prevalentă: (pregnant patologică, exprimă o stare psihotică)
Are caracter morbid evident, spre deosebire de ideile obsesive care vine de la periferia
psihismului, ideea prevalentă izbucneşte din interiorul psihismului subordonând întregul sistem
ideativ. Prezintă neconcordanŃa faŃă de realitate dar este concordantă cu sistemul ideativ al
insului care nu-i recunoaşte caracterul patologic
12
 2.4. Ideea delirantă: Caracter morbid, intensitate mare. Este exprimată limpede pe un fond
de claritate a conştiinŃei. Nu corespunde cu realitatea cu care se află în opoziŃie. Pacientul îşi
modifică în sens patologic comportamentul acŃionând în baza ei. Este rezistentă la
contraargumente şi verificări. Bolnavul nu sesizează esenŃa ei patologică.
Datorită forŃei deosebite ideea delirantă nu rămâne izolată ci se organizează în sistem; este logic
structurată şi întotdeauna argumentată foarte convingător. Individul mobilizează în sprijinul ei nu
numai toate celelalte idei, dar şi întreaga sa forŃă afectiv-motivaŃională şi voliŃională în scopul
impunerii sistemului delirant.
Tipuri de idei delirante: de persecuŃie, de grandoare, de vinovăŃie, de inutilitate, de negare,
religioase, de gelozie, dexuale, de relaŃie, de influenŃă sau control, de posedare a gândurilor.
2.5. Ideea hipocondrică (ipohondriacă): când ideea dominantă, obsedantă sau prevalentă
este orientată asupra stării de funcŃionare a organismului. Empiric ipohondria este considerată ca
fiind impresia bolnavului de a avea o disfuncŃie somatică. Ea nu reflectă o stare prezentă de
disfuncŃie somatică ci mai degrabă teama că s-ar putea îmbolnăvi. Dacă se teme, înseamnă că
spre deosebire de cenestopatie, hipocondria este proiectată în viitor ceea ce reflectă natura ei
ideaŃională.

Întrebări de evaluare:

1. DipariŃia fluxului ideativ se poate întâlni în:

a. Stări confuzionale
b. Stări maniacale
c. Stări delirante

CURSUL NR. 6 - TULBURĂRI DE COMUNICARE ŞI DE ATENłIE

I. Tulburări de comunicare
I. Tulburări ale funcŃiei de comunicare
1. Tulburări ale caracterului adresativ (orientarea comunicării): puternic perturbat în
schizofrenie unde bolnavul nu are nevoie de partener.
2. Tulburări ale caracterului situativ (funcŃia de loc şi context): perturbat la paranoic
care adoptă un ton impropriu situaŃiei (declamativ, suspicios) şi la schizofrenici unde bolnavul
ignoră situaŃia dând frâu liber pulsiunilor sale fără cenzură.
3. Tulburări în susŃinerea comunicării - argumentare, consecvenŃă: perturbat în dublu
sens: fie prin inflexibilitatea şi rigiditatea ideilor (delir, paranoia), fie prin inconsecvenŃa ideilor
(oligofrenie, schizofrenie).
II. Tulburări propriu-zise ale limbajului :
A. Dislogii - cauze psihice
B. Disfagii - cauze organice
C. Dislalii - tulburări de pronunŃie şi articulare. (obiectul logopediei).
A. Dislogii
1. Tulburări de formă
1.1. tulburări de intensitate şi timbru: fie voce de tonalitate scăzută (depresii,
schizofrenie, stări reactive, stări de insuficientă dezvoltare cognitivă, involuŃie senilă, afecŃiuni
somatice respiratorii, stări terminale precomatoase, tratamente cu neuroleptice), fie voce de
intensitate crescută (psihopatia histrionică şi impulsivă, cea paranoidă, paranoia şi stări de
excitaŃie maniacală).
13
 1.2. tulburări de ritm şi debit :
1.2.1. Hiperactivitate verbală :
a. Bavardaj: intensificare a debitului ideatic în: isterie, excitaŃie maniacală
b. Tahifenia - intensificarea ritmului (rapid dar fără conŃinut bogat) în: manie, stări de
excitaŃie.
c. Logoree: intensificare de ritm + debit + flux ideativ = curgere verbală. Întâlnit în:
excitaŃie maniacală, intoxicaŃii uşoare.
d. VerbigeraŃie: intensificare de ritm + debit, cu afectarea coerenŃei şi alterarea mesajului;
constă în repetarea stereotipă a unor cuvinte şi fraze neinteligibile.
1.2.2. Hipoactivitate verbală :
a. Hipoactivitate simplă: caracteristic stărilor nevrotice.
b. Bradifenie: încetinirea ritmului. Apare în: stări depresive (datorită accentului pus pe
bolnav pe o anumită idee), schizofrenie, insuficienŃă cognitivă, poate evolua progresiv până la
mutism.
c. Mutism: scădere până la dispariŃie a debitului verbal.
1.3. Tulburări ale coerenŃei verbale :
a. Blocaj verbal - întreruperea bruscă a comunicării. Apare în: psihopatii (tensiuni negative),
schizofrenie.
b. Salata de cuvinte - asociere de cuvinte izolate (stadiu avansat a schizofreniei)
c. Stereotipii verbale - repetarea aceluiaşi cuvânt, în schizofrenie (hebefrenică şi catatonică),
stări de involuŃie senilă.
d. Onomatomania - repetarea unui cuvânt cu tendinŃă spre rimă şi rezonanŃă onomatopeică.
e. Palilalia - folosirea stereotipă a ultimului cuvânt din propoziŃie (în stări de demenŃă şi
schizofrenie).
2. Tulburări de conŃinut: alterarea sensului cuvintelor care pot fi modificate, fuzionate sau
bolnavul le acordă o semnificaŃie diferită de cea comună. Se înregistrează 2 forme :
2.1. la nivelul cuvintelor: paralogisme (folosirea unui anumit cuvânt într-o accepŃiune
particulară în schizofrenie, stări depresive), neologisme (în schizofrenie), glosolalia (
neologismele abundă, deviind limbajul de la funcŃia sa şi dându-i un aspect bizar, automat,
incomprehensibil), jargonofazia (neologismele crează un nou limbaj = ermetismul comunicării
la schizofrenici).
2.2. la nivelul frazelor (afectează stilul): stil telegrafic, agramatismul, paragramatismul,
embolofagia, schizofazia.
B. Disfazii: tulburări ale limbajului datorate unor leziuni cerebrale, de natură tumorală,
vasculară, traumatică. Deoarece apar ca urmre a fragilizării peretelui vascular sunt mai frecvente
la persoane în vârstă, asociindu-se adesea cu tulburări adiacente (hemiplagii, pareze etc).
a. Afazia: absenŃa totală a comunicării.
b. Surditate verbală = dificultate de a înŃelege limbajul, în ciuda faptului că bolnavul aude.
c. IntoxicaŃii prin cuvânt = repetarea unui cuvânt folosit de interlocutor sau repetarea unui
răspuns pentru întrebările care urmează. Se asociază adesea cu intoxicarea prin gest şi repetarea
ordinului dat; etiologia este traumatică.
d. Amnezia verbală = dificultatea reamintirii unor cuvinte.
e. Parafazia = folosirea unor cuvinte deformate (semantic) în locul celor oportune, dar nu ca
urmare a deformării cuvântului ci a amneziei semnificaŃiei lui
Disfazicul prezintă şi tulburări ale limbajului scris: dislaxia.

II. Tulburări de atenŃie

Tulburări ale atenŃiei (disprosexii) sunt predominant cantitative :

14
 1. Hiperprosexia - exagerarea orientării selective, apare în: manii (unde angajează întreg
comportamentul), toxicomanii sau stări de uşoare intoxicaŃii (alcool, cafea) fenomene de mai
mică amplitudine. ParticularităŃi: poate să se manifestă predilect pe un anumit domeniu al vieŃii
psihice, îmtreună cu anumit conŃinut ideativ.
Exemple: în depresii, unde orientează atenŃia preponderent asupra ideii de culpabilitate, la
hipocondrici, la paranoici unde atenŃia orientată spre orice eveniment sau situaŃie legată de tema
delirantă.
2. Hipoprosexia: scăderea atenŃiei în intensităŃi diferite până la aprosexie. Se manifestă în
stări de surmenaj, irascibilitate, anxietate, de insuficientă dezvoltare cognitivă şi în toate stările
confuzionale direct proporŃional cu gravitatea tulburării de conştiinŃă.
3. Aprosexia: scăderea totală a atenŃiei.

Întrebări de evaluare:

1. Aprosexia poate fi întâlnită în:

a. Stări comatoase
b. Stări maniacale
c. Stări depresive

CURSUL NR. 7 - TULBURĂRI DE VOINłĂ ŞI DE CONŞTIINłĂ

I. Tulburări de voinŃă
1. Tulburări cantitative ale voinŃei :
1.1. Hiperbulia: constă în exagerarea forŃei voliŃionale. Este prezentă în starea de
normalitate la persoane caracterizate prin efort voluntar susŃinut, amplu şi puternic motivat. În
psihopatologie se întâlneşte rar deoarece boala somatică şi mai ales cea psihică dezorganizează
suportul motivaŃional:
a. - în stările obsesiv-compulsive - obsesivul luptă cu tendinŃele sale morbide pentru a se
elibera de ideile, tendinŃele sau acŃiunile obsesive
b. - în toxicomanii - hiperbulie cu caracter unidirecŃional (procurarea drogului) grefată pe o
hipobulie (dependenŃă)
c. - în paranoia - hiperbulia este selectivă şi unilaterală fiind destinată susŃinerii ideii
delirante cu orice preŃ uneori până la anularea instinctului de conservare
1.2. Hipobulia: scăderea forŃei voliŃionale, incapacitatea de a acŃiona. Frecvent în
patologia somatică şi psihică:
a. – nevroze: astenia, irascibilitatea şi insomnia reduc capacitatea de efort voluntar
b. - psihopatia impulsivă: evidenŃiază o insuficienŃă voliŃională în susŃinerea unei acŃiuni şi
o slăbire a forŃei voliŃionale care are ca efect impulsivitatea.
c. - în traumatisme cranio-cerebrale
d. - în tulburări afective: depresivul este lipsit de iniŃiativă şi incapabil de a finaliza o
acŃiune, la maniac iniŃiativa nu lipseşte dar ea nu este subordonată unui scop, bolnavul nu
finalizează acŃiunile datorită slăbirii efortului voluntar şi trece de la o acŃiune la alta după
fantezie.
e. - în oligofrenii şi în stări de deteriorare cognitivă
1.3. Abulia: lipsă totală a iniŃiativei şi incapacitatea de a acŃiona. Relativ rară.
a. - în stări comatoase şi confuzionale - formă autentică datorită suprimării conştiinŃei

15
 b. - în catatonie
c. - în epilepsie - în stare de automatism mental
d. - în stările demenŃiale profunde, idioŃie
e. - în depresia profundă endogenă - un depresiv este total incapabil de iniŃiativă,
indiferent, neglijându-şi adesea chiar trebuinŃele biologice imediate
f. - tratamentul cu antidepresive pe lângă risipirea depresiei (cu acŃiune mai discretă şi mai
tardivă) înlătură de cele mai multe ori abulia. Restabilirea iniŃiativelor şi a acŃiunilor creşte riscul
de suicid (de insistat pe momentul suicidului) în fond abulia este chiar o profilaxie a suicidului.
2. Tulburări calitative ale voinŃei
2.1. Disabulia: dificultatea de a iniŃia şi finaliza o acŃiune ca şi dificultatea de a trece de la
o acŃiune la alta. Se întâlneşte în nevroze şi debutul schizofreniei.
2.2. Parabulia: abulia acompaniată de ticuri, grimase, manifestări din fenomenologia
obsesională.
2.3. Impulsivitatea: scăderea până la anularea forŃei voluntare cu caracter inhibitor, având
drept rezultat un comportament impulsiv, intempestiv, disproporŃional faŃă de situaŃie, fără o
suficientă deliberare cu un caracter imprevizibil.

II. Tulburări de conştiinŃă

1. Tulburări cantitative: reflectă profunzimea tulburărilor sau gradul de alterare al vigilităŃii

1.1. Starea de obtuzie: tulburarea relativ discretă, manifestată clinic prin recepŃie senzorială
dificilă, ridicarea pragurilor senzoriale fapt ce are drept efect o inadecvare a răspunsurilor
comportamentale.
1.2. Starea de hebetudine - tulburare profundă în care omul se detaşează de realitate creând
impresia ieşirii din situaŃie. Percepe lucrurile cu dificultate, ca de la distanŃă, gândeşte şi vorbeşte
cu oarecare detaşare, răspunsurile comportamentale sunt inadecvate şi cu timp de reacŃie lung.
Sentimentul este că trăieşte situaŃiile ca şi cum nu ar fi ale lui, ca un spectator.
1.3. Starea de torpoare - incetinirea mişcărilor (hipochinezie) dezorientare auto şi
allopsihică, scăderea tonusului afectiv şi voliŃional; poate fi comparată cu starea de somnolenŃă.
1.4. Starea de obnubilare = ,,învăluit în ceaŃă’’, ,,cu capul în nori’’, se caracterizează prin
scăderea severă a tonusului funcŃional al întregului psihism. RecepŃia senzorială îngreunată, cu
timp de latenŃă lung şi inadecvată, orientarea în spaŃiu aproximativă, coerenŃă ideativă perturbată,
evocările fragmentare, bolnavul este bradipsihic şi bradichinetic.
1.5. Starea de stupoare - grad accentuat al tulburării de conştiinŃă în care activitatea psiho-
motorie pare suspendată, bolnavul pare paralizat, cu o bradichinezie accentuată, nu mai răspunde
la stimulii din mediu (devin subliminali), răspunde greu şi întârziat la stimulii foarte intenşi
agresivi, dar răspunsurile sunt grosiere şi inadecvate chiar şi stimulii algici sunt subliminali;
fluxul ideativ este întrerupt.
1.6. Starea de sopor - asemănătoare cu starea de somnolenŃă accentuată în care răspunde
doar la stimulii foarte intenşi, într-un mod grosier, apoi recade în somn.
1.7. Starea de comă - pierderea completă a conştiiŃei, asimilată cu o stare de apsihism, în care
viaŃa de relaŃie este întreruptă, conservându-se viaŃa (funcŃia vegetală).
2. Tulburări calitative: se referă la extensiunea câmpului de conştiinŃă şi la gradul de
adecvare la realiate.
2.1. Restrîngerea câmpului de conştiinŃă: îngustarea şi focalizarea lui asociată cu
concentrare mnezică şi prosexieră asupra unei idei cu estomparea concomitentă a fenomenului ce
se desfăşoară la periferia conştiinŃei. Aceste fenomene sunt parŃial fixate şi evocate; caracteristic
stărilor normale.

16
 2.2. Starea oneroidă: o infiltrare a construcŃiilor visului în gândirea vigilă. Bolnavul trăieşte
un amestec de realitate şi reprezentări senzoriale cel mai adesea cu conŃinut fantastic presărate cu
reminiscenŃe halucinatorii, trăire care accentuează puternic starea de dezorientare auto şi
allopsihică.
2.3. Starea de amenŃie (fără minte): tulburare profundă a conştiinŃei, a propriului ,,eu’’,
însoŃită de dezorientare auto şi allopsihică, incoerenŃă ideativă masivă, gândire
incomprehensibilă, iar bolnavul este agitat şi neliniştit ca urmare a percepŃiei iluzorii a realităŃii
şi chiar a prezenŃei halucinaŃiilor care au caracter terifiant.
2.4. Starea crepusculară - profundă alterare a reflectării senzoriale cu conservarea
automatismelor motorii care conferă activităŃii subiectului un caracter coordonat şi coerent iar
toate evenimentele petrecute în această stare sunt urmate de amnezie.
Pe fondul suprimării conştiinŃei actele motorii automate ating performanŃe superioare care pe
fondul fenomenologiei senzoriale cu iluzii şi halucinaŃii interpretate într-o manieră delirantă pot
conduce bolnavul la comiterea unor acte agresive sau autoagresive de mare cruzime şi într-o
manieră mecanică.
Apare ca urmare a consumului de alcool pe un fond encefalopat sau epileptic, în beŃia
idiosincretică.
Pe fondul stării crepusculare sunt descrise mai multe manifestări :
- automatismul ambulator - constă în faptul că brusc şi intempestiv bolnavul pleacă; se
orientează oarecum în spaŃiu în virtutea unor automatisme motorii.
- fuga patologică (formă particulară)
- somnambulism - efectuarea unor acte automate chiar foarte complexe şi corect elaborate, în
timpul somnului (stereotipii de mişcare fixate în timp ca deprinderi).
Tulburări de conştiinŃă în diferite boli psihice
1. Epilepsia: crizele comiŃiale - suspendarea conştiinŃei însoŃite de amnezie
2. Oligofrenii şi demenŃe: se poate vorbi mai degrabă de o modificare structurală a
conştiinŃei în raport cu parametrii conştiinŃei normale, decât de o tulburare a conştiinŃei.
3. Traumatisme cranio-cerebrale: în momentul producerii. Ulterior ca urmare a fragilizării
vaselor şi a scăderii rezistenŃei faŃă de anumite agresiuni; poate dezvolta stări confuzionale la
factori toxici sau infecŃioşi relativ minori.
4. Alcolism şi toxicomanie: În intoxicaŃii acute şi delirium tremens, dezvoltă o stare
oneroidă cu iluzii, halucinaŃii, dezorientare. În beŃia patologică: tulburare de tip crepuscular.

Întrebări de evaluare:

1.Starea crepusculară poate fi întâlnită în:

a. Stări depresive
b. Schizofrenie
c. BeŃia patologică

CURSUL NR. 8 – TULBURĂRI DE CONDUITĂ MOTORIE ŞI ALE AFECTIVITĂłII

I. Tulburări de conduită motorie

1. łinuta vestimentară :

17
 1.1. Dezordinea vestimentară - semnalează o stare confuzională de etiologie alcoolică,
schizofrenie, tulburări maniacale.
1.2. Rafinament vestimentar exagerat - expresie a unei tulburări de personalitate de tip
narcisic sau la bărbaŃi comportament homosexual; apar rar în schizofrenii
1.3. Bizarerii şi excentrităŃi vestimentare - semnalează trăsături megalomanice, tendinŃă
paranoică dar şi stări de excitaŃie maniacală sau isterică.
1.4. Travestismul - exprimă tendinŃa sau acŃiunea de adoptare a vestimentaŃiei sexului
opus; manifestat la homosexuali
1.5. Cisvestismul - adoptarea unei vestimentaŃii neconforme vârstei; se manifestă la
isterici.
2. Mimica :
2.1. Privirea - sursă de informare în psihopatologie : deschisă, surâzătoare (manie),
atotştiutoare, fermă, sigură, sfidătoare (paranoid),disociat, instabil, detaşat de realitate (tulburări
anxioase sau schizofrenice).
2.2. Hipermimia - mobilitate extremă a mimicii : la bolnavii maniacali şi hipomaniacali,
în intoxicaŃie, la hebefrenici. Formă particulară la schizofreni când există halucinaŃii, expresie
tipică bolnavului care discută cu vocile (ciuleşte urechile, este atent ...).
2.3. Hipomimia - frecvente la persoane normale : stări confuzionale, oligofrenie, demenŃă
depresivi.
2.4. Amimia - formă rară, manifestată în : schizofrenia catatonică, depresii profunde,
demenŃe avansată.
2.5. Paramimii : tulburări preponderent calitative (frecvent la hebefrenici şi în
schizofrenie unde însoŃeşte neologismele).
3. Ticuri : Mişcări bruşte cu caracter intempestiv, localizate mai ales în regiunea
superioară a corpului şi la nivelul capului.
4. Pantomimica - marcarea stilului sub aspect fizic şi comportamental : cap plecat, umeri
lăsaŃi (anxietate şi mai ales în depresii), extensie, cap ridicat (stări maniacale), gesturi sacadate;
limitare a continentului mişcării (stări de anxietate puternică), mişcări disociate, dispersate,
discordante, aberante, lipsite de scop şi finalitate (schizofrenie)
5. Motricitate generală :
5.1. Diminuarea motricităŃii (bradichinezie), apare în: depresie, schizofrenie. Vezi şi alte
forme (punctul 5.3.)
5.2. Exagerarea motricităŃii (tahichinezie) apare în psihopatologic în: hebefrenie şi
hipomanie.
Formă puternică, agitaŃia psiho-motorie apare în:
- stări confuzionale caracteristice, dublate de anxietate şi frecvente manifestări senzoriale
de tip psihotic
- demenŃe datorită sentimentului de insecuritate pe care-l trăieşte bolnavul.
- stări reactive, stări neurotice unde are o coerenŃă fiind secundare unui eveniment
psihotraumatizant, psihofrustrant.
- psihopatie impulsivă şi explozivă consecutivă unei incitaŃii minore din partea anturajului
ca urmare a slăbirii furiei voliŃionale (voinŃă de tip inhibitor).
- tulburări afective sub forma raptusului depresiv şi a furorului maniacal
- în epilepsii unde apare cea mai dramatică agitaŃie pe fondul stării crepusculare
(contradicŃie cu personalitatea epilepticului - vâscozitatea)
- în schizofrenie - caracter impevizibil şi incomprehensibil cu caracter simbolic (repetă un
gest cu semnificaŃie particulară).
5.3. Alte tulburări ale motricităŃii
5.3.1. Stupoarea (stupor = încremenire): reducerea foarte accentuată a mişcărilor şi
momente de dispariŃie a lor. Exemple: stupor neurotic, stupor depresiv / melancolic, stupor
schizoid, stupor confuzional, stupor epileptic.
18
 5.3.2. Catalepsie (cata = de-a lungul / lepsis = fixare). Fixarea posturală de-a lungul unei
perioade de timp; inerŃie psihomotorie asociată cu o uşoară hipertonie (supratonus muscular) care
permite să poată păstra poziŃia impusă de interlocutor.
5.3.3. Catatonie : anularea participării motorii, o fixare tonică a corpului.
Se prezintă ca o flexibilitate ceroasă, putând menŃine poziŃii incomode mult timp Se
manifestă în schizofrenie catatonică .
5.4. Dezorganizarea actelor motorii :dispraxii şi apraxii.
Dispraxii - dificultate de a executa / efectua un gest sau o mişcare.
5.4.1. Apraxia ideativă - perturbarea proiectului ideativ al unei mişcări deşi pot fi
executate acte motorii simple, dar nu pot fi execuate mişcările complexe care presupun o
succesiune logică şi integrare a unor acte motorii separate (leziuni parietale).
5.4.2. Apraxia motorie - incapacitatea de a efectua şi finaliza o mişcare. Actele spontane
pot fi îndeplinite, dar nu pot fi executate la ordin (sub control volunar nu poate acŃiona).
5.4.3. Apraxia constructivă - incapacitatea de a executa o construcŃie (ex : cuburi),
incapacitatea de a desena figuri geometrice simple.
5.4.4. Apraxia melokinetică - localizată la nivelul unei mîini : constă în imposibilitatea de
a efectua gesturi sau mişcări fine, elaborate.
5.4.5. Altele: apraxia de îmbrăcare şi conduite instrumentale, apraxia buco-
faringeană, apraxia deglutiŃiei, apraxia mersului, apraxia mişcării mimice.

II. Tulburări ale afectivităŃii

1. Tulburări predominant cantitative :

1.1. Hipotimii : - scădere elanului afectiv şi reducerea tonusului afectiv asociate cu o
expresivitate mimică redusă (hipomimie), cu lentoarea în mişcări şi reducere a angajării insului
în realitate. Apar în: insuficientă dezvoltare cognitivă, involuŃie senilă, schizofrenie, stări post-
traumatice, infecŃioase, stări confuzionale, epilepsie
Formă particulară: anestezia psihică este imposibilitatea omului de a dezvolta stări
afective intense mai ales pozitive. Se întâlneşte în : fazele târzii ale depresiei, depersonalizare şi
derealizare, schizofrenie (debut sau final).
1.2. Atimiile - totală lipsă de trăire afectivă, însoŃită e inexpresivitate mimico-pantomimică.
Se manifestă în : stări confuzionale grave, stări precomatoase sau comă, idioŃie, scizofrenia
catatonică, stări demenŃiale profunde.
1.3. Hipertimii
1.3.1. Hipertimia negativă :
1.3.1.1. Stare depresivă: puternică trăire afectivă negativă însoŃită de sentimentul durerii
morale, al inutilităŃii şi devalorizării. În psihopatologie se întânleşte în: tulburări afective
depresive, involuŃia senilă care amplifică depresia sau favorizează apariŃia unui puseu depresiv.
Stările depresive pot apare şi pe fondul unei tulburări anxioase, ca şi în tulburări de personalitate
de tip afectiv.
1.3.1.2. Starea de anxietate: ,,teama fără obiect’’ - însoŃeşte stările depresive şi este trăită ca
o stare de teamă amestecată cu presimŃire. Trăirea afectivă este proiectată în viitor, ca o aşteptare
a ceva îngrozitor, ce s-ar putea produce. Se manifestă prin nelinişte psiho-motorie însoŃită de
tulburări neuro-vegetative. În psihopatologie se întânleşte în: tulburări anxioase generalizate,
tulburări depresive, demenŃă, involuŃie senilă, sevraj, debutul bolilor somatice şi psihice.
1.3.2. Hipertimia pozitivă :
1.3.2.1. Euforia - puternică încărcătură afectivă pozitivă, exagerearea predispoziŃiei pe linia
veseliei, optimism exacerbat, mimică expresivă, gesturi largi, bogate. Apare în: stări maniacale,
intoxicaŃii uşoare cu alcool, cafea, drog, stări febrile, paralizia generală progresivă (PGP),
19
 2. Tulburări predominant calitative :
2.1. Paratimii - se caracterizează prin reacŃii afective aberante şi inadecvate, uneori
paradoxale în raport cu situaŃia.
2.1.1. Inversiunea afectivă - trăire afectivă cu conŃinut (sens) opus celui scontat, trăită în
general în sens negativ şi se traduce prin stare de ostilitate faŃă de persoane apropiate mai ales
din familie. Frecvent în schizofrenie.
2.1.2. AmbivalenŃa afectivă - trăirea concomitentă a unor stări afective +/- faŃă de o situaŃie
sau persoană; se manifestă frecvent în schizofrenie când iubeşte şi urăşte aceeaşi persoană.
2.1.3. Labilitate afectivă (versalitate timică) - trecere de la un sentiment la opusul lui. Se
întâlneşte în: debilitate mentală, hipertiroidie, schizofrenie.

Întrebări de evaluare:

1. Starea depresivă este:

a. atimie
b. hipertimie negativă
c. dismnezie calitativă

CURSUL NR. 9 – SUICIDUL

Introducere :
Datorită complexităŃii problematicii sale suicidul se înscrie în primul rând în aria
preocupărilor medicale constituind cea mai importantă condiŃie psihopatologică şi ,,cea mai
frecventă urgenŃă psihiatrică’’.
Definit în varianta sa ,,raŃională’’ suicidul este ,,un act uman de încetare din viaŃă,
autoprodus şi cu intenŃie proprie’’ - aceasta este însă rar, cel mai frecvent fiind suicidul
simptomatic - ca expresie a unei stări psihopatologice.
Din perspectiva psihosociologică - actului suicidar i se atribuie semnificaŃii multiple :
- urmare a singurătăŃii (în urma decesului, divorŃului)
- răzbunare
- neacceptarea schimbării statutului social
- ca ultimă şi unică soluŃie a unei situaŃii intolerabile sau de înlăturare a dependenŃei
(eschimoşi bătrâni pentru a nu mai fi povară familiei)
- de menŃinere a onoarei (harakiri la orientali)
- ca mijloc de a înlătura teama de moarte.
În toate aceste accepŃiuni suicidul apare ca un ,,act de afirmare a propriei voinŃe’’ sau ,,de
afirmare a libertăŃii individuale’’ - considerat astfel din perspectiva unor doctrine filosofice sau
sociologice.
Din perspectiva psihopatologică :
- aceste semnificaŃii sunt analizate în mod unilateral sub unghiul normalităŃii psihice fiind
astfel restrictiv deoarece ignoră suicidul ca simptom sau ca incident al unei tentative
suicidare
- în realitate marea majoritate a actelor suicidare sunt expresia unor stări psihice
particulare, adesea psihotice, chiar dacă, acestea fiind mascate, lasă impresia unui suicid
raŃional.
Tentativa de suicid :
- iniŃial nu s-a făcut nici o distincŃie între cei care reuşeau să se sinucidă şi cei care
supravieŃuiau unui act aparent suicidar

20
 - ulterior intenŃia nu a mai fost considerată esenŃială deoarece s-a observat că cele mai
multe ,,tentative de suicid’’ - se realizau în condiŃiile unei relative siguranŃe - cu convingerea
persoanei că va supravieŃui dozei şi va avea timpul necesar pentru a fi salvată.
Suicidul în bolile psihice
1. Schizofrenie :
- riscul de suicid este mare
- cum vârsta debutului în schizofrenie este în adolescenŃă sau în perioada adultă timpurie -
cei mai mulŃi pacienŃi care comit suicid o fac în primii ani după debut.
- în general aceşti pacienŃi au simptome depresive asociate
- un procent mai mic - reprezintă pacienŃii care se sinucid datorită halucinaŃiilor (primesc
ordin) sau pentru a scăpa de delirul de persecuŃie.
2. Tulburări de personalitate :
- un procent ridicat al victimelor suicidului au prezentat diverse tulburări de personalitate
- aproximativ 5 % din pacienŃii cu tulburări antisociale comit suicid, mai frecvent printre
deŃinuŃii care au urmat un tratament psihiatric sau au avut o tentativă anterioară.
3. Alcoolism :
- aproximativ 15 % din alcoolici comit suicid
- aceştia sunt în general bărbaŃi, necăsătoriŃi, de vârstă medie, băutori permanenŃi, izolaŃi
social, cu puŃin prieteni
- o mare parte din ei prezintă simptome depresive sau tulburări afective.
- cel mai mare grup dintre alcoolici au tulburări de personalitate antisocială asociată
4. DependenŃa de droguri :
- rata suicidului este mai crescută la persoane depenente de droguri dar şi cu tulburări
antisociale, stilul de viaŃă haotic, impulsivitate.
5.Suicidul în bolile depresive :
În depresii suicidul apare cu precădere la debutul afecŃiunii printre primele simptome (în
acest fel suicidul apare ca un simptom care prin realizare anulează o fenomenologie clinică
potenŃială). Suicidul apare şi ca act final al unei depresii atunci când grupul social şi chiar
medicul consideră pacientul ameliorat sau vindecat. Deseori pacientul solicita externare pentru a-
şi pune în aplicare planul de suicid (datorită restabilirii iniŃiativelor şi acŃiunilor)
- lipsit de orice valenŃă pozitivă, totul fiind integrat negativ şi trăit cu conştiinŃa durerii
morale, bolnavul depresiv caută o ieşire în suicid
- urmare a convingerilor sale delirant depresive - suicidul nu este considerat doar ca o
rezolvare ci ca o obligaşŃie ce derivă din culpabilitatea sa incontestabilă
- ideile suicidare fac din depresie (de orice formă ar fi ea : psihotică, reactivă, nevrotică) o
urgenŃă psihiatrică.
- ca expresie a unei depresii survine mai ales după 30 ani, iar după 40 frecvenŃa lui creşte
- concomitent cu riscul de suicid poate apare asociat şi ideea de homicid.
- în general ideea suicidară este primară iar cea homicidară poate fi premeditată timp
îndelungat
- în general tentativa de homicid se face asupra unei persoane apropiate subiectul acestuia
îi propune un dublu suicid. Dacă este refuzat pacientul recurge la homicid dând curs ideii
delirante de a-l scăpa pe cei dragi de suferinŃă sau de un destin nefericit (riscul la mamele
depresive care îşi ucid copiii)
- deseori depresivul ucigaş nu se sinucide dar se autodenunŃă fără a face nici o încercare de
disimulare.
Suicidul colectiv :
-suicidul colectiv poartă masca altruismului dar şi a sugestibilităŃii induse în mod aberant
- suicidul colectiv a cunoscut proporŃii aberante în decursul istoriei - determinat de
influenŃele religioase sau socioculturale.

21
Întrebări de evaluare:

1. În cadrul depresiei suicidul apare în:

a. Etapa iniŃială
b. Etapa intermediară
c. Etapa finală

CURSUL NR. 10 – TULBURĂRILE ANXIOASE

1. Tulburarea anxioasă generalizată (T. A.G.)

Este o afecŃiune caracterizată prin simptomele somatice şi psihice ale anxietăŃii:
Simptome psihice : anxietate, iritabilitate, concentrare dificilă, sensibilitate la zgomot,
nelinişte, îngrijorări repetate, acuze de slăbirea memoriei.
Aspect general - caracteristic : faŃa încordată, fruntea brazdată, postură tensională, tremur
şi agitaŃie psihomotorie, pielea palidă, transpiraŃii frecvente, plâns rapid, senzaŃie de slăbiciune
cu tendinŃa de lipotimie, ameŃeli.
Simptome şi semne somatice - rezultă fie din hiperactivitatea SN simpatic, fie din tonusul
crescut al musculaturii voluntare.
Simptome digestive : uscăciunea gurii, dificultate în deglutiŃie, disconfort epigastric,
flatulenŃa excesivă, scaune frecvente sau moi.
Simptome respiratorii : senzaŃie de constricŃie toracică, inspirul dificil, hiperventilaŃie
(frecvenŃe respiratorii rapide şi superficiale ce duc la o creştere a circulaŃiei sanguine şi CO2)
Simptome cardiovasculare : palpitaŃii, disconfort sau durere precordială, perceperea de
pauze în bătăile inimii şi pulsaŃii în gât.
Simptome genito-urinare : micŃiuni frecvente şi imperioase, insuficienŃa erectilă şi lipsa
libidoului, disconfort menstrual crescut, uneori amenoree.
Simptome ale SNC : tinnitus (zgomote sub formă de Ńiuituri, vâjâieli care apar în urechi),
înceŃoşarea privirii, înŃepături şi furnicături în piele, senzaŃia de amorŃeală şi furnicături la nivelul
mâinilor, picioarelor şi feŃei.
Simptome în legătură cu tonusul muscular :
- la nivelul scalpului - resimŃite ca cefalee (presiune şi constricŃie) - bilaterală şi regiunea
frontală sau occipitală
- la nivelul altor muşchi - senzaŃie dureroasă sau rigiditate mai ales în spate sau în umeri
- tremur al mîinilor afectând mişcarea fină.
Somnul este perturbat : dificultăŃi de adormire (pe un fond de griji), somn superficial cu
treziri dese, uneori ,,pavor nocturn’’ - trezire bruscă cu un sentiment de frică.
ObservaŃii : trezirea excesiv de matinală şi dificultatea de a readormi este mai frecvent la
pacienŃii cu tulburări depresive decât la cei cu anxietate - deci prezenŃa acestor simptome
sugerează ca anxietatea este secundară unei tulburări depresive.
Unii pacienŃi au atacuri de panică.
2. Tulburări anxioase fobice (T.A.F.)
TAF - au acelaşi nucleu de simptome cu TAG dar aceste simptome apar doar în anumite
circumstanŃe în afara cărora subiectul nu resimte anxietate.
Caracteristici :
- persoana evită circumstanŃele provocatoare de anxietate
- resimte o anxietate anticipatorie pentru astfel de situaŃii
22
 2.1. Fobia simplă
- situaŃia în care o persoană este în mod inadecvat anxioasă în prezenŃa unui anumit obiect
sau situaŃii pe care tinde să o evite.
- în prezenŃa obiectului apare toată gama de simptome anxioase
- tendinŃa de a evita stimulul este puternică
- perspectiva întâlnirii obiectului sau situaŃiei provoacă anxietate anticipativă.
2.2. Fobia socială
- SituaŃia în care o persoană devine în mod neadecvat anxioasă şi situaŃii în care este
observată şi ar putea fi criticată.
- tinde să evite aceste situaŃii sau nu se angajează (stă retras, nu atrage atenŃia, evită
conversaŃiile)
- anxietatea este resimŃită anticipat
- simptomatologia este aceaşi cu TAG (mai frecvent tremurături şi înroşirea feŃei).
- persoanele sunt preocupate de faptul că sunt privite critic deşi ştiu că această idee nu are
temei.
2.3. Agorafobie
- anxietatea disproporŃionată a pacienŃilor atunci când se găsesc departe de casă, locurile
aglomerate sau din care nu pot ieşi (uşor) când doresc.
Simptomatologie: asemănătoare TAG dar apar frecvent şi alte simptome: depresie,
gânduri obsesive, depersonalizare.
Două tipuri de simptome sunt mai accentuate faŃă de alte fobii: atacurile de panică şi
cogniŃiile anxioase (despre leşin şi pierderea controlului).
CircumstanŃele în care apare agorafobia sunt numeroase dar aparŃin aceluiaşi model
caracteristic (autobuze, trenuri, supermagazine, scaun de coafor sau un loc la mijloc de unde nu
se poate ieşi uşor). PacienŃii evită aceste situaŃii până când în cazurile mai severe ajung să se
izoleze în casă, sau pot apela la persoane însoŃitoare.
Anxietatea anticipativă este frecventă.
3. Atacul de panică
Caracteristica generală : episoade subite de anxietate în care predomină simptomele
somatice, însoŃite de frica de o urmare gravă (ex : atac de cord).
Tabloul clinic: creşterea rapidă a anxietăŃii, răspuns somatic sever, frica de un
deznodământ fatal (moarte).
Principalele simptome : dispnee sau senzaŃie de sufocare, senzaŃie de strangulare,
palpitaŃii şi tahicardie, disconfort sau durere toracică, transpiraŃii, ameŃeli, senzaŃii de lipotimie,
depersonalizare sau derealizare, parestezii (amorŃeli sau furnicături), greaŃă sau suferinŃă
abdominală, valuri de căldură sau senzaŃii de frig, tremur sau frison, teama de a-şi ieşi din minte
sau de a face un lucru necontrolate.
Atacul de panica poate apărea în: TAG, TAF (agorafobie), tulburări depresive, tulburări
organice acute.
4. Tulburarea obsesiv - compulsivă
Caracteristici generale :
- ,,o stare în care simptomul cel mai remarcabil este o constrângere interioară, căreia
trebuie să i se opună rezistenŃă, la a îndeplini o anumită acŃiune, a stărui asupra unei idei, a-şi
reaminti o experienŃă sau a reflecta steril asupra unei probleme abstracte’’ (ICD10)
- impulsiunea sau ideea obsesivă este cunoscută ca străină personalităŃii dar ca provenind
din sine, (invadează psihismul individului)
- acŃiunile obsesive pot fi realizări cvasirituale destinate scăderii anxietăŃii (spălatul
mâinilor)
- încercările de a risipii gândurile sau impulsurile intruse pot induce un conflict interior
sever cu creşterea anxietăŃii, persoana pare a fi disjunctă pendulând între două euri : unul morbid
şi agresiv, altul sănătos şi aflat în depresie.
23
 Tablou clinic :
Gândurile obsesive: sunt cuvinte idei sau credinŃe recunoscute de pacient că îi aparŃin dar
care pătrund cu forŃă în mintea sa şi pe care pacientul încearcă să le evite. Pot lua forma unor
cuvinte, fraze sau rime, sunt deobicei neplăcute sau şocante pentru pacient (pot fi obscene sau
blasfemiatoare).
Imaginile obsesive: sunt imagini vii adesea cu un caracter violent sau dezgustător.
RuminaŃiile obsesive : dezbateri interioare sterile şi prelungite (pro şi contra asupra unor
activităŃi cotidiene banale).
Îndoielile obsesive: se referă la temerile privind neîmplinirea unei acŃiuni (ex : închiderea
gazului, luminii etc.), sau temerile de a nu face rău unei persoane (ex : de a nu lovi din greşeală),
altele sunt legate de obiceurile religioase.
Impulsurile obsesive (compulsii): pornirea de a îndeplinii unele acte adesea cu un
caracter violent sau stînjenitor (ex : a sări în faŃa unei maşini, a înjura în biserică).
Ritualurile obsesive (compulsii): include atât activităŃi mentale (numărarea maşinilor),
cât şi comportamente repetate dar lipsite de sens (ex : spălarea mâinilor). Unele ritualuri au
legătură cu gândurile obsesive (ex : spălatul mâinilor în legătură cu gândurile despre
contaminare) altele nu.
PacienŃii sunt conştienŃi că ritualurile sunt ilogice şi caută deobicei să le ascundă, atât
ritualurile cât şi gândurile obsesive duc de obicei la scăderea performanŃei în activităŃile
cotidiene.
Anxietatea: o componentă importantă a tulburărilor obsesiv-compulsive motiv pentru care
în DSM IV R sunt clasificate ca tulburări anxioase.
Depresia: episoade depresive sunt frecvente fie datorită gândurilor obsesive fie
independent de ele.
Depersonalizarea: - apare uneori.
5. Tulburări de conversie şi disociative
Caracterizare generală: sunt tulburări cunoscute anterior sub numele de isterie, termen
evitat datorită sensului comun peiorativ
Cele 2 sisteme de clasificare au adoptat denumiri diferite:
DSM IV R: - tulburări de conversie – unde simptomele somatice sunt mai relevante
- tulburări disociative – unde simptomele psihice sunt mai relevante
(ca amnezia şi personalitatea multiplă)
ICD 10 - tulburări disociative ale memoriei, conştiinŃei şi identităŃii (psihice)
- tulburări disociative motorii şi senzoriale (somatice).
Sindroame de conversie şi disociative sunt acelea care sugerează afecŃiunea somatică,
dar apare în afara unei patologii somatice fiind produs mai degrabă inconştient decât deliberat.
Tabloul clinic :
ConsideraŃii generale - particularităŃi :
1. - deşi simptomele de conversie şi disociative nu sunt produse deliberat ele reflectă
informaŃiile şi ideile pacientului despre boală.
2. - ca regulă generală există discrepanŃe evidente între semnele tulburăriilor de conversie
şi cele ale bolilor organice
3. - prezenŃa beneficiului secundar (adică unele avantaje ale afecŃiunii aduse subiectului)
4. - pacienŃii cu tulburări de conversie arată o suferinŃă mai mică decât ar fi de aşteptat
după intensitatea simptomelor somatice declarate - stare numită uneori ,,belle indiference’’.
5.1. Tulburări motorii : cuprind paralizii ale muşchilor ce realizează mişcări voluntare,
tremor, ticuri şi tulburări ale mersului. Se agravează atunci când pacientul este observat şi se
diminueată atunci când atenŃia lui este orientată în altă parte.
5.1.1. Paralizia psihogenă :
- deşi subiectul nu răspunde la cererea de a executa o anumită mişcare - muşchii sunt
capabili totuşi să reacŃioneze atunci când atenŃia pacientului este orientată în altă parte
24
 - tipul de paralizie nu corespunde inervaŃiei segmentului respectiv
- nu se constată modificări corespunzătoare a reflexelor
5.1.2. Tulburări de mers psihogene :
- sunt adesea izbitoare, şocante, menite să atragă atenŃia.
- nu se aseamănă cu nici o tulburare neurologică cunoscută
5.1.3. Tremorul psihogen :
- are amplitudine mare şi cuprinde întregul membru
- înainte de a diagnostica orice tip de mişcare ca fiind psihogenă va fi investigat SNC - ul.
5.2. Tulburări senzoriale :
- simptomele senzoriale cuprind anestezii, parestezii, hiperestezii şi durerea, ca şi
surditatea şi orbirea
- modificările senzorialităŃii se caracterizează printr-o distribuŃie ce nu corespunde
inervaŃiei zonei respective ca şi prin variabilitate şi sugestibilitate.
5.2.1. Hiperesteziile: se localizează deobicei la nivelul capului şi abdomenului şi se
prezintă ca senzaŃii dureroase sau arsuri.
5.2.2. Durerea psihogenă: va fi diagnosticată doar după eliminarea tuturor cauzelor
organice posibile.
5.2.3. Orbirea psihogenă: poate lua forma micşorări concentrice a câmpului vizual
(vederea în tunel) dar şi în alte feluri.
- nu este însoŃită de modificări a reflexelor pupilare
- există dovezi că persoana vede (ex : se fereşte de obstacole)
5.2.4. Surditatea psihogenă : - caracteristici comune cu orbirea.
5.2.5. Convulsii psihogene : pot fi diferenŃiate de epilepsie în 3 moduri :
- 1. - pacientul nu devine inconştient
- 2. - tipul de mişcări nu are forma, caracterul regulat şi stereotipic al unui acces
- 3. - nu există încontinenŃă, cianoză, nu se produc leziuni şi limba nu este
muşcată
Deasemenea înregistrarea EEG este normală.
5.2.6. Simptomele gastrointestinale: cuprind acuze de disconfort abdominal, flatulenŃă şi
regurgitaŃii. Vărsăturile repetate sunt uneori clasificate ca psihogene doar după excluderea
cauzelor organice.
5.3. Simptome psihice
5.3.1. Amnezia psihogenă: debutează brusc; pacienŃii nu-şi amintesc perioade de viaŃă
anterioare, neagă orice cunoştinŃă în acest sens şi uneori chiar identitatea.
5.3.2. Fuga psihogenă: nu este doar amnezie ci şi abandonarea mediului obişnuit de viaŃă.
Când este găsit neagă existenŃa anterioară şi chiar identitatea.

Întrebări de evaluare:

1. Paralizia psihogenă este:

a. Tulburare de conversie şi disociativă
b. Tulburare mintală datorată unor traumatisme cerebrale.
c. Tulburare hipocondrică

CURSUL NR. 11 – TULBURĂRILE AFECTIVE

1. Aspecte generale

25
 Trăirile afective, dispoziŃia afectivă se supun în mod normal legii polarităŃii. Luând drept
reper starea de echilibru, de confort afectiv (eutimia), unele evenimente sau împrejurări de viaŃă
ca şi unele aspecte de structură a personalităŃii tind să schimbe echilibrul, amplificând trăirea şi
deplasând-o spre un pol sau altul determinând distimia. Stările pot cunoaşte o varietate de nuanŃe
între cei doi poli : depresia şi euforia.
Atunci când însă starea afectivă a insului este ancorată persisent; durabil şi intens spre una
din cele extreme : depresia sau euforia atingând o intensitate psihotică - vorbim de o tulburare
afectivă.
La nivelul acestei tulburări putem evidenŃia 2 entităŃi nozografice clinic distincte, bine
conturate: sindomul depresiv şi sindromul maniacal.
ObservaŃie: atunci când pacientul a avut, în perioade diferite, ambele sindroame amintite,
se pune diagnosticul de tulburare afectivă bipolară.
2. Sindromul depresiv:
2.1.Trăsături principale (caracteristici) : dispoziŃia scăzută, lipsa plăcerii, gândirea
pesimistă, energia redusă (toate duc la deteriorarea eficienŃei).
2.2.Aspectul exterior - caracteristici :
- Ńinută şi îmbrăcămine neglijentă
- fizionomia şi mimica depresivă : comisurile bucale coborâte şi cuta verticală între
sprâncene (omega melancolie)
- corpul aplecat, capul înclinat, privirea în jos
- gesturi reduse
2.3.Tabloul clinic :
2.3.1. Lentoarea psihomotorie: încetineală în mers şi acŃiuni. Lentoarea gândirii se
reflectă în vorbire : întârzieri şi răspunsuri şi pauze lungi în conversaŃii
2.3.2. DispoziŃia depresivă
- caracterizată prin suferinŃă, nefericire şi nu se înbunătăŃeşte substanŃial în momente
fericite (veşti bune, companie plăcută)
Uneori în situaŃii depresive mai profunde pacientul resimte lipsa rezonanŃei afective - ca o
anestezie psihică dueroasă.
2.3.3. Anxietatea :
- destul de frecventă, dar în mai mică măsură în depresii severe, în mai mare măsură în
depresiile minore
2.3.4. Iritabilitatea :
- tendinŃa de a răspunde cu o supărare exagerată la solicitările şi frustrările minore
2.3.5. AgitaŃia psiho-motorie:
- o stare de nelinişte, neastâmpăr trăită de pacient ca imposibilitatea de a se relaxa
2.3.6. Lipsa interesului şi a plăcerii :
- pacientul nu arată interes pentru activitatea şi hobyurile care în mod normal l-ar fi bucurat
- nu are chef pentru a trăi şi nu se bucură de lucruri cotidiene
- evită uneori contactele sociale.
2.3.7. Energia redusă/asociată cu agitaŃie :
- se poate uneori asocia cu un grad de nelinişte fizică care poate induce în eroare
- pacientul se simte inert, priveşte totul ca pe o povară şi este incapabil de a-şi duce la bun
sfârşit îndatoririle
2.3.8. Simptome biologice :
- includ perturbarea somnului, trezire cu gânduri negre, variaŃia diurnă a dispoziŃiei,
- pierderea apetitului, scăderea în greutate, constipaŃia, pierderea libidoului şi la femei
amenoreea.
2.3.9. Ideile depresive : pentru prezent (nu are încredere în sine şi minimalizează orice
succes), pentru viitor (se aşteaptă la tot ce poate fi mai rău), pentru trecut (iau adesea forma
sentimentului de vină şi autoacuzare pentru diverse motive).
26
 2.3.10. Simptome fizice :
- îmbracă numeroase forme dar în mod particular : constipaŃia şi disconfortul dureros
localizat oriunde pe corp
- preocupările hipocondriace devin obişnuite.
2.3.11. Alte simptome psihice :
- tulburări nevrotice : simptome obsesive, fobii şi simptome isterice
- slăbirea memoriei : rezultă mai mult din dificultatea de concentrare a atenŃiei
2.4. Clasificări
2.4.1.Tulburarea depresivă moderată :
- în general nu prezintă acelaşi tablou simptomatologic ca depresiile severe dar de mai
mică intensitate.
2.4.2. Tulburarea depresivă severă :
- toate caracteristicile tabloului clinic devin mai severe
- pot apare anumite trăsături distincte : idei delirante, halucinaŃii - motiv pentru care este
denumită uneori depresie psihotică
2.4.3. Depresia uşoară
Aceste simptome pot fi în general caracterizate ca ,,nevrotice’’ incluzând : anxietate, fobii,
simptome obsesive şi mai rar simptome isterice - motiv pentru care acest simptom este numit
uneori depresia nevrotică
2.4.4. Clasificarea după evoluŃie : tulburări unipolare şi bipolare :
- depresia unipolară - pacienŃii care au avut doar o tulburare depresivă
- tulburare bipolară (manie şi depresie), aproape toŃi pacienŃii cu manie vor
dezvolta în cele din urmă o tulburare depresivă
3. Sindromul maniacal
3.1.Trăsături principale :
- creşterea dispoziŃiei şi activităŃii
- ideile de autoimportanŃă (grandoare)
- unii pacienŃi par veseli, bine dispuşi şi optimişti manifestând o veselie contagioasă
- alŃii sunt mai mult iritabili decât euforici, iar iritabilitatea se poate transforma uşor în
mânie
- dispoziŃia variază pe parcursul zilei dar nu cu regularitatea tulburărilor depresive
- buna dispoziŃie este întreruptă uneori de scurte episoade depresive.
3.2.Aspectul exterior :
- îmbrăcămintea reflecta dispoziŃia prin culori strălucitoare şi adesea stridente, neasortate
- în cazuri mai severe pacientul poate fi dezordonat, neângrijit, murdar
3.3. Tabloul clinic :
3.3.1. Hiperactivitatea : este persistenŃa şi poate duce la epuizare fizică. PacienŃii încep
multe activităŃi dar le lasă neterminate pe măsură ce altele le incită fantezia.
3.3.2. Limbajul : adesea rapid şi bogat.
3.3.3. Somnul : este adesea redus. Pacientul se trezeşte devreme simŃindu-se plin de
energie
3.3.4. Apetitul :
- este crescut şi hrana poate fi consumată cu lăcomie neglijându-se bunele maniere - totuşi
se ajunge la o scădere ponderală
3.3.5. DorinŃele sexuale : sunt crescute şi comportamentul poate fi dezinhibat
3.3.6. Ideile delirante (de grandoare) :
- pot apare pe teme expansive (pacientul crede că opiniile sale sunt importante, ideile
originale iar munca de o remarcabilă calitate, alteori cheltuie nesăbuit)
- pacientul se crede profet religios, sau crede că poate sfătui personalităŃi importante.
- alteori apar idei delirante de persecuŃie pacientul crezând că ceilalŃi îi subapreciază
calitatea
27
 - apar de asemenea idei delirante de relaŃii
3.3.7. HalucinaŃiile :
- pot fi auditive - sub formă de voci care elogiază subiectul sau vizuale - cu conŃinut
religios.
3.3.9.ConştiinŃa bolii : este întotdeauna perturbată
- totuşi, în general, pacienŃii pot exercita un oarecare control asupra simptomelor pentru
scurt timp.
3.4. Stadiile maniei / clasificarea după gradul de securitate
- au fost descrise 3 stadii care nu sunt total distincte şi delimitate : uşoare, moderate şi
severe.

Întrebări de evaluare:

1. Sindromul depresiv şi cel maniacal:

a. Apar de cele mai mult ori împreună în acelaşi timp.
b. Pot apărea succesiv la acelaşi bolnav
c. Nu au nici o legatură unul cu altul.

CURSUL NR. 12 – TULBURAREA DELIRANTĂ

DefiniŃie: un sistem delirant, durabil şi de nezdruncinat, ce se dezvoltă insidios la o

persoană de vârstă mijlocie. Acest sistem delirant este incapsulat şi nu există perturbări ale altor
funcŃii fizice.
Caracteristicile ideilor delirante paranoide : sunt în afara realităŃii, în contrast cu
realitatea, bine structurate şi logice, intens şi logic argumentate de pacient, rezistenŃe la
contraargumente, persuasiune etc.
ObservaŃie : Spre deosebire de ideile obsedante care îşi au originea în exterior şi
invadează psihicul subiectului - ideia delirantă vine parcă din abisurile psihismului paralizând
celelalte idei sau angrenându-le ca argumentaŃii suplimentare.
ConŃinutul ideilor delirante din tulburările paranoide pot fi de o variabilitate extremă:
a. Ideile de relaŃie :
- apar la cei cu susceptibilitate crescută. Subiectul are impresia că i se acordă atenŃie în
autobuz, că îi sunt observate unele gesturi secrete. El realizează falsitatea acestei interpretări dar
nu i se sustrage şi nici nu o poate explica.
b. Ideile delirante de relaŃie :
- constau într-o elaborare ulterioară a ideilor de relaŃie. Subiectul raportează şi
interpretează toate gesturile, replicile şi evenimentele din jur ca având legătură directă cu ele şi
nu recunoaşte că această interpretare este falsă. (Ex : o replică de la TV pare a i se adresa, crede
că este urmărit şi gândurile îi sunt înregistrate pe benzi).
c. Ideile delirante de persecuŃie :
- subiectul este convins că o persoană sau o forŃă oarecare încearcă să-i facă rău într-un fel
sau altul (pentru a-i strica reputaŃia, a-l răni, a-l înnebuni sau a-l suprima).
d. Idei delirante de grandoare :
- subiectul cu delir de grandoare referitor la aptitudinile deosebite crede că este ales pentru
o misiune specială datorită talentelor sale neobişnuite. Se crede supradotat, apt de a citi gândurile
celorlalŃi, cu mult peste puterea de înŃelegere a celorlalŃi oameni
- cei cu delir de grandoare privind identitatea cred că sunt renumiŃi, bogaŃi, sau că au fost
înlocuiŃi când erau copii şi părinŃii lor sunt de viŃă regală.
Stări paranoide speciale :
28
 1.Gelozia patologică :
- trăsătura principală - convingerea anormală ca partenerul este infidel - această convingere
este susŃinută pe temeiuri inadecvate şi nu este influenŃată de argumente raŃionale
- convingerea este adesea însoŃită de stări emoŃionale puternice şi de un comportament
caracteristic
- este mai frecvent la bărbaŃi decât la femei şi prezintă un grad mare de periculozitate
- dispoziŃia pacientului poate varia şi consta într-un amestec de nefericire, suferinŃă,
nelinişte, iritabilitate şi mânie.
- comportamentul caracteristic : caută dovezi, îşi urmăreşte soŃia, îi pune veşnic întrebări
ceea ce poate duce la manifestări proxistice.
2. Delirul erotic :
- în erotomanie femeia (e mai frecvent la femei) crede că o persoană importantă este
îndrăgostită de ea. Presupusul iubit este de obicei inaccesibil (căsătorit sau cu statut social foarte
înalt)
- pacienta crede că ,,obiectul iubit’’ nu are posibilitatea să-şi dezvăluie şi să-şi dovedească
dragostea, că este împiedicat să se întâlnească cu ea.
- în această situaŃie pacienta agresionează victima; o aşteaptă, i se adresează - uneori
ajunge la reproşuri, admonestări, uneori ameninŃări.

Întrebări de evaluare:

1. Delirul erotic este:

a. Tulburare de conversie şi disociativă
b. Tulburare delirantă
c. Tulburare de conştiinŃă

CURSUL NR. 13 – SCHIZOFRENIA

Schizofrenia este adesea considerată ca cea mai devastatoare dintre suferinŃele mintale prin
efectele asupra vieŃii pacientului, a familiei sale, a prietenilor.
DefiniŃie : Prin schizofrenie se înŃelege o boală psihică caracterizată printr-o
simptomatologie variată în care predomină fenomenul de disociaŃie.
O primă distincŃie trebuie făcută între schizofrenie acută şi schizofrenie cronică.
Schizofrenia acută :
Trăsăturile clinice dominante sunt : ideile delirante, halucinaŃiile, tulburările de formă ale
gândirii. Acestea sunt numite adesea ,,simptome pozitive’’(susceptibil la tratament şi prognostic)
Schizofrenia cronică :
Unii pacienŃi se remit după boala acută, alŃii progresează spre un sindrom cronic
caracterizat prin : apatie, lipsa iniŃiativei, lentoarea psihomotorie, izolarea socială.
1. Trăsături clinice ale sindromului acut:
a. Aspect exterior şi comportament :
- unii pacienŃi par stângaci în comportamentul social, preocupaŃi şi retraşi sau bizari.
- unii pacienŃi : zâmbesc sau râd - alŃii par permanent perplecşi.
- unii sunt agitaŃi şi zgomotoşi - alŃii evită compania petrecând mult timp singuri în cameră,
nemişcaŃi, aparent preocupaŃi de propriile lor gânduri.
b. Tulburările de percepŃie :
- reprezentate prin halucinaŃii în ordinea frecvenŃei : auditive, vizuale, tactile, cenestezice,
olfactive, gustative.
29
 c. HalucinaŃiile auditive :
- sunt cele mai frecvente şi pot lua aspectele unor zgomote, muzica, cuvinte disparate, fraze
sau conversaŃii
- unii pacienŃi îşi aud propriile gânduri rostite tare şi cu claritate fie în momentul când le
gândesc - sonorizarea gândirii - fie imediat după aceea (ecoul gândirii)
- unele voci par să dea comenzi pacientului, unele discută despre el la persoana a III-a,
altele îi comentează acŃiunile.
d. HalucinaŃiile corporale (cenestezice sau kinestezice)
e. HalucinaŃiile vizuale - puŃin frecvente (mai ales sub forma de pseudohalucinaŃii
gustative olfactive sau tactile).
f. Tulburările de gândire (sunt foarte frecvente) :
- relativ caracteristică schizofreniei pare să fie incoerenŃa
- mai apar: tulburările fluxului gândirii, blocajul gândirii, dificultatea de a opera cu idei
abstracte,
- limbajul reflectă tulburări de gândire subiacente (în forme severe: salata de cuvinte şi
verbigeraŃia.
- pot apărea paralogisme şi neologisme, precum şi stereotipii verbale.
g. Ideile delirante (sunt caracteristice) :
- cu valoare de diagnostic mai mare sunt ideile delirante de relaŃie, de control şi cele de
posedare a gândirii ca şi cele de inducere sau de sustragere a gândirii (apar insa si idei de
persecutie)
h. Anomaliile dispoziŃiei :
- anomalii persistente ale dispoziŃiei, anxietate, depresie, iritabilitate, euforie.
- o tocire a afectivităŃii (aplatizare afectivă), indiferentism afectiv, inversare afectivă,
inadecvarea afectelor.
i. AtenŃia :
- perturbarea atenŃiei este frecventă (afectând concentrarea) şi poate determina dificultăŃi
de evocare - deşi memoria nu este afectată.
j. ConştiinŃa bolii :
- este de obicei absentă - pacienŃii nu se consideră bolnavi ci cred că trăirile lor sunt
rezultatul acŃiunii răuvoitoare ale altor oameni.
k. Tulburări ale conştiinŃei :
Derealizarea (impresia de schimbare a realităŃii fizice) şi depersonalizarea (impesia de
schimbare a propriei persoane).
2. Trăsături clinice ale sindromului cronic:
- se caracterizează prin tulburarea gândirii şi prin simptome negative constând în : scăderea
activităŃii, lipsa iniŃiativei, izolare socială şi apatii.
a. Tulburări de voinŃă (trăsătura cea mai izbitoare): voinŃa scăzută, constând într-o
lipsă de impuls şi iniŃiativă.
b. Tulburări motorii - adesea numite catatonice: stuporul şi agitaŃia (raptus), flexibilitatea
ceroasă.
c. Tulburări de mişcare :
- stereotipia - o mişcare repetată care nu pare să aibă un scop; poate fi repetată regulat (ex :
legănat faŃă - spate)
- manierismul - o mişcare normal direcŃionată ca scop care pare să aibă o semnificaŃie
socială dar bizară preŃioasă şi ruptă de context - ex : salutul militar repetat
- ambitendinŃa - o formă specială a ambivalenŃei în care pacientul începe o mişcare dar
înainte de a o finaliza începe mişcarea opusă (tendinŃa de a apuca un obiect niciodată nu este
finalizată).
d. Comportamentul social - se deteriorizează: prin neglijenŃe, dezordine, murdării
(personale) şi uneori prin ignorarea convenŃiilor sociale. ).
30
 e. Limbajul : - anormal, semn al tulburării de gândire caracteristic sindromului acut.
f. Afectivitatea : în general tocită cu răspunsuri emoŃionale neadecvate.
g. HalucinaŃiile : frecvente, ca în sindromul acut.
h. Delirurile : adesea sistematizate
- delirurile pot fi ,,incapsulate’’ faŃă de restul convingerilor (ex : poate delira pe tema
răspunsurilor sale sexuale dar celelalte convingeri pot fi normale).
i. ConştiinŃa bolii : este alterată.
3. Subtipuri ale schizofreniei
3.1. Schizofrenia hebefrenică : - forma cea mai gravă şi prognostic prost
- se caracterizează printr-o marcată regresie la comportamente primitive, dezinhibate şi
dezorganizate (datorată dificultăŃilor de tregere de la adolescenŃă la tinereŃe)
- debutul este în general timpuriu - înainte de 25 ani
- tulburările de gândire sunt pronunŃate şi contactul cu realitatea este extrem de slabă.
- expansivitate, frivolitate
- aspectul personal şi comportamentul social sunt alterate : ignoră evenimentele, este lipsit
de pudoare.
- răspunsurile emoŃionale sunt inadecvate şi adesea izbucnesc în râs fără un motiv aparent -
fiind frecvente strămbături şi rănjete incongruente.
- impresie stranie : este euforic dar spre deosebire de bolnavul maniacal care antrenează
interlocutorii schizofrenul nu reuşeşte să creeze comuniune afectivă.
- comportamentul lor ar fi cel mai bine descrisă : nătâng şi stupid.
3.2. Schizofrenie catatonică :
- debutează prin izolare, accentuare a introversiei, reducere a comunicării, a mobilităŃii
- alte manifestări clinice : - mersul şi mimica rigide, sugestibilitate, ecopraxie, ecolalie şi
ecomimie (repetarea gesturilor, vorbirii şi mimicii examinatorului)
- în DSM IV R se afirma că principala caracteristică a acestui tip este o perturbare
psihomotorie marcată, care poate presupune stupor, negativism, rigiditate, excitaŃie
- trăsături asociate includ mers rigid, mimică imobilă, stereotipii, manierisme şi
flexibilitate ceroasă, ecopraxie, ecolalie şi ecomimie.
- negativismul pasiv şi activ şi alimentar
- mutismul este de asemenea o trăsătură caracteristică
- pe timpul stuporului sau excitaŃiei catatonice pacienŃii trebuie supravegheaŃi deoarece pot
produce vătămări celorlalŃi sau lor înşişi.
3.3. Schizofrenia paranoidă :
- debut mai târziu, cam în al 3-lea deceniu de viaŃă
- caracteristica principală este prezenŃa halucinaŃiilor şi delirului în tabloul clinic (idei
delirante de regulă de persecuŃie sau grandoare)
- ideile delirante din schizofrenia paranoidă nu sunt sistematizate, nu sunt larg
argumentate, sunt doar relatate cu mare indiferenŃă, nu sunt susŃinute : pot fi de urmărire, de
otrăvire, de invenŃii.
- pacienŃii ajunşi la vârsta debutului schizofreniei paranoide au de obicei o poziŃie şi o
identitate în colectivitate - resursele personale sunt mai mari decât o tipurilor anterioare.
- pacienŃii schizofrenici-paranoizi manifestă o mai mică regresie a facultăŃii mintale şi a
capacităŃii de inserŃie socială
- schizofrenicii-paranoizi tipici sunt încordaŃi, suspicioşi şi rezervaŃi - ei sunt adesea ostili
şi agresivi.

Întrebări de evaluare:

1. Hipoestezia poate fi întâlnită în:

31
 a. schizofrenie
b. tulburarea de personalitate de tip histrionic
c. manie

CURSUL NR. 14 – TOXICOMANIILE ŞI ALCOOLISMUL

I. Concepte
1. IntoxicaŃia - modificări psihice şi somatice produse de o substanŃă psihoactivă (alcool,
drog) care dispar când substanŃa este eliminată din corp
2. Consum de risc - consum ce comportă un mare risc de lezare în viitor a sănătăŃii fizice
şi psihice dar care nu a produs încă modificări patologice.
3. Consum nociv - cel care produce modificări patologice.
2 + 3 - abuzul de alcool.
4. Sindrom de dependenŃă - fenomen de ordin fiziologic şi psihologic induse de
administrarea repetată a unui drog. La acest nivel se poate manifestă starea de întrerupere
(sevraj)
5. Starea reziduală :
- modificări fiziologice şi psihologice care se manifestă la administrarea drogului şi la
întreruperea lui şi un timp după ce a fost eliminat din corp.
6. ToleranŃa - stare în care administrarea repetată a unui drog produce un efect nociv
scăzut sau pentru producerea unui anumit efect sunt necesare doze crescute de drog.
II. Sindromul dependenŃei de alcool : descrie un grup de simptome ce apar la unele
persoane atunci când încetează să mai bea.
Tablou clinic : tremurături, mai ales ale membrelor, halucinaŃii tranzitorii, accese
epileptice, delirium tremens.
Elementele caracteristice (după Edwards) :
a. - sentimentul de a fi constrâns la băutură; simte nevoia de a bea deşi ştie că nu va
putea controla consumul.
b. - mod stereotip de a bea - bea zilnic cantităŃi egale, evită întreruperea pentru a evita
simptomele caracteristice servajului
c. - prioritatea băuturii faŃă de orice alte activităŃi sau motivaŃii inclusiv familie, copii,
profesie, sănătate.
d. - modificarea toleranŃei la alcool - băutorul este relativ neafectat de nivele de alcool
care pentru alte persoane sunt extrem de mari. În stadiile tardive ale alcoolismului toleranŃa se
prăbuşeşte iar alcoolicul este incapacitat după doar câteva pahare
e. - simptomatologia de sevraj - apare la persoane cu antecedente prelungite în consumul
de alcool, momentul caracteristic se produce dimineaŃa la trezire după o scădere a concentraŃiei
de alcool în sânge în timpul somnului.
Aspecte clinice carcteristice :
- tremur accentuat ce afectează întreg corpul, cu precădere membrele
- nelinişte, agitaŃie, anxietate
- sunt afectate mişcările comune (ex : îmbrăcatul)
- dezvoltă o sociofobie (teama de oameni, de întâlnirea cu cineva sau să treacă strada etc.)
- greaŃă, vărsături, dureri de cap, transpiraŃii puternice, tahicardie, hipertensiune.
Dacă se administrează alcool simptomele scad în intensitate, îşi revine repede sau mai
poate persista câteva zile. Dacă întreruperea continuă pot apare iluzii şi halucinaŃii tranzitorii iar
în final se dezvoltă delirium tremens.
f. Limitarea prin băutură (dregerea) - pentru prevenirea simptomelor de întrerupere mulŃi
băutori beau ceva dimineaŃa la trezire. Indiciu pentru diagnosticarea dependenŃei.

32
 g. Revenire după abstinenŃă - persoana care reîncepe să bea după abstinenŃă are şansă
foarte mare de recădere rapidă şi totală în alcoolism.
III. Tulburări psihice induse de alcool
1. IntoxicaŃii :
a. IntoxicaŃia alcoolică acută (beŃia propriu-zisă)
O cantitate mică de alcool exitant asupra sistemului nervos. Odaă cu creşterea dozei se
produce vasodilataŃia, efectele fiind : depresoare, narcotice şi anestezice.
Tablou clinic (beŃia acută evoluează de obicei în 3 faze) :
1.1. Faza de excitaŃie psihomotorie, în care pacientul devine euforic, se înregistrează o
creştere a ritmului şi fluxului ideativ, a forŃei imaginative, hipermnezie, logoree şi hiperprosexie.
În plan motor gesturile sunt ample, pacientul este în continuă mişcare, pe acest fond creşte gradul
de iritabilitate, subiectul se manifestă uneori agresiv, alteori devine depresiv. În această fază
perturbarea motorie este mai accentuată decât cea psihică.
1.2. Faza ebrioasă, caracteriată prin necoordonarea motorie, hiperestezie, exaltare,
dezinhibiŃie şi incoerenŃă verbală
1.3. Faza de somn: Hiperestezia se accentuează până la anestezie. RespiraŃia este
stertoroasă (cu miros de acetonă); se produce diminuarea reflexului sfincterian şi se instalează un
somn comatos de câteva ore. Somnul reduce cantitatea (concentraŃia) de alcool, iar reziduurile
crează dimineaŃa mahmureală.
b. BeŃia idiosincratică (beŃia patologică - DSM IV R).
Formă gravă şi rară care se caracterizează printr-o tulburare de conştiinŃă de tip crepuscular
care survine la ingerarea unei cantităŃi mici de alcool la persoane pedispuse (cu fond epileptic
sau encefalopat). Acest tip reprezintă urgenŃă psihiatrică pentru că imprimă un caracter de
iresponsabilitate actelor produse în acest episod.
Tablou clinic :
Bolnavul apare coordonat părând că nu este beat, pe acest fond se instalează o tulburare de
conştiinŃă profundă de tip crepuscular şi în mod neaşteptat începe să se comporte ca un automat
periculos, devine agitat, dominat de anxietate şi o stare afectivă negativă.
Procesele de cunoaştere sunt profund alterate; este dezorientat în mediu, are iluzii şi
halucinaŃi mai ales vizuale, intră nemotivat în conflict cu cei din jur, se crede ameninŃat şi evine
agresiv şi violent; uneori după îngerarea alcoolului pacientul doarme dar se trezeşte brusc din
somnul scurt şi dezvoltă stare crepusculară.
Starea durează de la câteva minute până la câeva ore timp în care bolnavul poate produce
acte antisociale, hetero- sau autodistructive. Urmează un somn profund de câteva ore din care se
trezeşte cu amnezie completă asupra episodului consumat.
Dacă în beŃia simplă sau profundă este vorba de reacŃia unui creier normal la o cantitate
progresivă de alcool, în beŃia patologică este vorba de reacŃia unui creier anormal la o cantitate
mică de alcool.
2. Delirum tremens (delirul de sevraj alcoolic) :
Manifestare clinică extrem de dramatică ce se produce în prima săptămână după
întreruperea consumului de alcool la persoanele a căror istoric de consum de alcool se întinde pe
mai mulŃi ani. Conferă urgenŃă psihiatrică tulburări, datorită unor foarte puternice manifestări
psihosomatice.
Tabloul clinic (2 perioade) :
2.1. Perioada prodromală (personaliate premorbidă) - inapatenŃă până la anorexie,
iritabilitate, anxietate, pot apare iluzii, eventual halucinaŃii.
2.2. Simptom acut - agitaŃie intensă şi dezordonată, tremur generalizat şi amplu;
dezorientare în timp şi spaŃiu, confuzie delirantă (persoane) sau delirant onirică (fragmente de
vis) întrerupte de scurte perioade de luciditate.
Tulburări senzoriale includ halucinaŃii mai ales vizuale, dinamice, zoopsihice (animale pe
care le percepe ca agresive - duc la angajare profundă). Bolnavul este agitat şi speriat, stare
33
generală profund alterată dublată cu tulburări vegetative (transpiraŃii, febră, tahicardie, creşterea
tensiunii arteriale).
Manifestări imprevizibile, actele sunt autodistructive.
3. Tulburări toxice sau nutriŃionale
3.1.. Halucinoza alcoolică :
Forma delirantă a alcoolismului cronic, se prezintă ca o stare delirantă abundentă
caracterizat prin predominanŃa acŃiunilor halucinatori pe un fond de claritate a conştiinŃei.
Tablou clinic (divers) : anxietate, halucinaŃii auditive (frecvent nocturne cu un conŃinut
injurios), delir (în general slab structurat, cu idei de persecuŃie, de urmărire, şi conŃinut ostil care
generează reacŃii de apărare, fugă, agresiune şi deseori suicid.)
Deoarece fenomenologic evoluează pe un fond de claritate a conştiinŃei, bolnavul îşi poate
reaminti manifestările halucinatorii din timpul episodului psihotic.
3.2.. Sindromul amnestic alcoolic (Sindrom Korsakov) :
Esta caracterizată de triada : amnezie (în special pentru datele recent fixate), confabulaŃie
(interferenŃa elemenetelor onirice şi a amintirilor vechi), dezorientare mnezică, asociată cu o
polinevrită degenertivă.
Debutul este relativ lent şi se manifestă prin :
- apatie, depresie, dismnezie; ansamblu de tulburări pseudoneurotice (dureri de cap,
tulburări digestive, cardiace, instabilitate, insomnie, sensibilitate la zgomot).
3.3. Sindromul Wernike (Encefalopatia Wernike) :
Constă în acutizarea şi permanentizarea deficienŃelor mnezice din sindromul Korsakov.
Debutul ste relativ brusc pe un fond de impegnaŃie alcoolică cronică şi favorizat de o intervenŃie
chirurgicală, de traumatism sau boală somatică.
Tabloul clinic :
- simptome somatice iniŃiale : anorexie, greŃuri, vomă, scădere ponderală, cefalee, semne
polinevritice, tulburări de somn, iritabilitate, anxietate
- tulburări psihice - diminuarea fluxului şi ritmului ideativ, hipomnezie şi hipoprosexie;
hipotonie şi apatie complicate în stările grave cu somnolenŃă, stări confuzionale, comă.
- tulburări neurologice - fotofobii, diminuarea reflexului pupilar de acomodare la distanŃă
şi la lumină, hipertonie şi reflex de prehensiune.
- tulburări neuro-vegeative (în formele avansate): tahicardie, tahipnee, hipertermie,
scădere ponderală.
Prognoza şi evoluŃia sunt negative, depind de promtitudinea tratamentului. În mod normal
evoluŃia este spre moarte sau lasă sechele psihice (demenŃă), neurologice (polinevrită şi paralizii
oculare).

Întrebări de evaluare:

1. ConfabulaŃia se intâlneşte în:

a. Sindromul Korsakov
b. Sevrajul alcoolic
c. Sindromul depresiv

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:

1. Ionescu, G. (1997), Tulburările personalităŃii, Bucureşti, Ed. Asklepios.

2. Tudose, F., ş.a. (2002), Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Bucureşti, Ed.
Infomedica.
34
3. * * * (1994), Tratat de psihiatrie Oxford, Bucureşti, editat de AsociaŃia Psihiatrilor Liberi,
Geneva, Initiative on Psychiatry.

35