Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINSUL CURSULUI:
CURSUL NR. 1
NORMALITATE ŞI SĂNĂTATE PSIHICĂ
1. CONCEPTUL DE NORMALITATE
2. CONCEPTUL DE SĂNĂTATE PSIHICĂ
3. SĂNĂTATEA MINTALĂ ŞI PERSONALITATEA MATURĂ
CURSUL NR. 2
MODELE DE CLASIFICARE A TULBURĂRILOR PSIHICE
1. DIAGNOZA CLINICĂ
2. CATEGORIILE FUNDAMENTALE ÎN PSIHOPATOLOGIE
3. SISTEME DE CLASIFICARE
4. DISTINCłIA: TULBURĂRI DE PERSONALITATE, NEVROZE, PSIHOZE
CURSUL NR. 3
PERSONALITATE NORMALĂ ŞI PATOLOGICĂ
1. CONCEPTUL DE PERSONALITATE
2. TULBURAREA DE PERSONALITATE
3. CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE
CURSUL NR. 4
TULBURĂRI DE PERCEPłIE
1. TULBURĂRI CANTITATIVE
2. ILUZIILE
3. AGNOZIILE
4. HALUCINAłIILE
CURSUL NR. 5
TULBURĂRI DE MEMORIE ŞI DE GÂNDIRE
CURSUL NR. 6
TULBURĂRI DE COMUNICARE ŞI DE ATENłIE
CURSUL NR. 7
TULBURĂRI DE VOINłĂ ŞI DE CONŞTIINłĂ
CURSUL NR. 8
TULBURĂRI DE CONDUITĂ MOTORIE ŞI ALE AFECTIVITĂłII
CURSUL NR. 9
SUICIDUL
CURSUL NR. 10
TULBURĂRILE ANXIOASE
CURSUL NR. 11
TULBURĂRILE AFECTIVE
1. SINDROMUL DEPRESIV
2. SINDROMUL MANIACAL
CURSUL NR. 12
TULBURAREA DELIRANTĂ
1. TULBURAREA DELIRANTĂ
2. TIPURI DE IDEI DELIRANTE
3. STĂRI PARANOIDE SPECIALE
2
CURSUL NR. 13
SCHIZOFRENIA
1. SCHIZOFRENIA ACUTĂ
2. SCHIZOFRENIA CRONICĂ
3. TIPURI SPECIALE DE SCHIZOFRENII
CURSUL NR. 14
TOXICOMANIILE ŞI ALCOOLISMUL
1. CONCEPTE GENERALE
2. SINDROMUL DEPENDENłEI DE ALCOOL
3. TULBURĂRI PSIHICE INDUSE DE CONSUMUL DE ALCOOL
4. TULBURĂRI TOXICE SAU NUTRIłIONALE
SUMARIZARE:
Întrebări de evaluare:
1. Cea mai frecventă accepŃiune a conceptului de normalitate în psihopatologie este cea de:
a. Normalitate statistică
b. Normalitate valorică
c. Normalitate funcŃională
2. Următoare definiŃie „O stare pozitivă în care persoana este responsabilă, capabilă de
autoconştientizare, autoevaluare şi autodeterminare iar comportamentul său este în
general acceptat de grupul căruia îi aparŃine” este a:
a. PersonalităŃii mature
b. PersonalităŃii normale
c. SănătăŃii psihice
Întrebări de evaluare:
Întrebări de evaluare:
9
Sunt mai puŃin frecvente dar foarte diagnostice (pune în evidenŃă stări psihice grave). Apar în
psihoze toxice, stări demenŃiale pe fond de deteriorare cognitivă, în depresii, mai ales în cele de
involuŃie, se asociază adeseori cu negativismul alimentar.
2.3.5.6. HalucinaŃii viscerale: senzaŃia prezenŃei unei fiinŃe străine în corp, sau senzaŃia
schimbării de poziŃie a unor organe sau senzaŃia distrugerii lor.
Foarte frecvent au localizare genitală fiind trăite ca violuri directe sau de la distanŃă (senzaŃia
de orgasm). Frecvent în isterii şi schizofrenia paranoidă.
Cenestopatia - formă particulară a halucinaŃiilor viscerale; este senzaŃia de disfuncŃie
localizată la nivelul unui organ sau aparat, manifestarea nu este consecutivă unei leziuni, ci pe
fondul de integritate anatomo-funcŃională a organului.
2.3.5.7. HalucinaŃii privind schema corporală (somatognozice): senzaŃia de modificare a
corpului sau segmentelor. Apar în deliruri hipocondriace, schizofrenii paranoide, psihoze de
involuŃie.
Întrebări de evaluare:
10
1.3. Hipermneziile - tulburări ale funcŃiei mnezice care constau într-o exagerare a
evocărilor care apar multiple, tumultuoase, cu o marcantă tendinŃă involuntară, îndepărtând
subiectul de preocupările prezentului. În psihopatologie se manifestă în: tulbutatea de
personalitate de tip paranoid, tulburări delirante, stări febrile, narcotice, sub efectul substanŃelor
psihedelice, olofrenii.
1.3.1. Mentismul: stare în care subiectul devine simplu spectator al desfăşurării
tumultuoase şi incoercibile a ideilor şi amintirilor sale; desfăşurarea sub aspect caleidoscopic a
acestor imagini în conştiinŃă, face imposibilă orice memorare actuală datorită imposibilităŃii
concentrării atenŃiei.
1.3.2. Viziune retrospectivă: formă supremă a hipermneziei care apare în stări
confuzionale, psihogene, momente paroxistice, anxioase, accese de epilepsie sau momente de
pericol existenŃial şi în care subiectul revede şi retrăieşte în câteva clipe întreaga sa viaŃă.
2. Dismneziile calitative (paramneziile): amintiri deformate, false, neconcordante cu
realitatea fie sub aspectul desfăşurărilor cronologice, fie sub aspectul lipsei de legătură cu
realitatea trăită în prezent sau în trecut de bolnav.
2.1. Tulburări ale sintezei mnezice imediate: evocări eronate ale unor evenimente sau
acŃiuni trăite în realitate de bolnav, dar nu sunt încadrate în timpul şi spaŃiul real în care s-au
petrecut.
2.1.1. Criptomnezia: constă fie în asumarea ca fiind proprii (nerecunoscute ca străine) a
unor materiale ştiinŃifice, literare pe care subiectul doar le-a auzit sau citit, fie în considerarea
unor evenimente trăite ca fiind doar auzite sau citite = înstrăinarea amintirilor.
Sunt frecvente în schizofrenii, delirul sistematizat şi în unele demenŃe traumatice.
2.1.2. False recunoaşteri (identificări): stări premergătoare stărilor de deja vu, deja conu,
deja vecu, în care subiectul are impresia de a mai fi văzut, cunoscut sau trăit situaŃiile sau
evenimentele respective. O variantă o constituie - iluziile de nerecunoaştere - în stările patologice
mai severe, când bolnavul are impresia de a nu mai fi văzut, cunoscut sau trăit evenimentele sau
situaŃiile actuale = ,,jamais vu’’.
2.2. Tulburări ale rememorării trecutului: reproduceri ale unor evenimente din trecut pe
care bolnavul le situează în mod fals în prezentul trăit.
2.2.1. Pseudo-reminiscenŃele - constau în reproducerea unor evenimente reale din trecutul
bolnavului, pe care acesta le trăieşte ca evenimente prezente (bolnavul amestecă trecutul cu
prezentul, iluzia de memorie constând în nerecunoaşterea timpului şi spaŃiului în care s-a produs
evenimentul respectiv.
2.2.2. ConfabulaŃia - constă în reproducerea unor evenimente imaginare (pe care bolnavul
nu le-a trăit) el fabulând asupra trecutului cu convingerea că îl evocă. În general prezintă şi
hipomnezii, amnezii şi tulburări de conştiinŃă. Se manifestă în : traumatisme cranio-cerebrale, în
sindromul Korsakov, în unele stări (cazuri) de alcoolism cronic.
2.2.3. Ecmnezia - reprezintă o tulburare globală a memoriei în care pacientul confundă
trecutul cu prezentul. Se manifestă în demenŃa senilă.
ex : persoanele senile, de mult pensionate trăiesc în prezent perioada trecută din viaŃa lor
profesională sau se consideră tinere, chiar adolescente.
2.2.4. Anecforia - tulburare mai uşoară a memoriei instalată în surmenaj, în forme
predemenŃiale sau demenŃiale şi reprezintă posibilitatea reproducerii unor amintiri pe care
subiectul le crede de mult uitate.
11
În stările psihopatologice se întâlneşte în: stări febrile, intoxicaŃii accidentale sau intenŃionate,
consum de substanŃe toxice, stări hipomaniacale şi maniacale, hebefrenie.
Formă particulară: MENTISM - caracterizat prin succesiune rapidă a ideilor şi
reprezentărilor, într-o manieră tumultoasă. Se manifestă în: stări de intensă tensiune nervoasă sau
oboseală prelungită, intoxicaŃii uşoare cu alcool, tutun sau cofeină, intoxicaŃii cu substanŃe
psihotone (creează bună dispoziŃie), în schizofrenie (sindrom de automatism mental, subiectul
având convingerea că fenomenul îi este indus din afară, în manie, ca ,,fuga de idei’’.
Accelerarea se manifestă într-un context simptomatologic alături de sporirea fluxului ideativ,
creşterea forŃei imaginative şi de reprezentare, creşterea capacităŃii de evocare, hiperprosexie,
toate fiind exprimate prin logoree, deci se manifestă o accelerare cvasitotală a întregii vieŃi
psihice (tahipsihie).
1.1.2. Încetinirea ritmul ideativ (succesiunea mai lentă a ideilor):
În stările psihopatologice se întâlneşte în oligofrenie, stări de determinare cognitivă,
schizofrenie, depresii (mai puŃin cele nevrotice)
Forme particulare :
1.1.2.1. VÂSCOZITATE PSIHICĂ - specifică epilepsiei, ideile par rupte de context,
aberante şi nesusŃinute afectiv, se manifestă atât viscozitate verbală (de limbaj) cât şi motrice
(lent, lipicios)
1.1.2.2. FANDING MENTAL - ideile par a curge normal, apoi ritmul slăbeşte treptat.
1.1.2.3. BARAJ MENTAL - ideile par brusc întrerupte, ca şi cum succesiunea ar fi anulată.
Încetinirea se produce într-un context simptomatic alcătuit de scăderea fluxului, a forŃei
imaginative, hipomnezie şi hipoprosexie (bradipsihie).
1.2.1. Creşterea fluxului ideativ: sporirea numărului de idei; determină şi creşterea ritmului
ideativ deci apare în aceleaşi condiŃii.
1.2.2. Scăderea fluxului ideativ:
În stările psihopatologice se întâlneşte în: insuficienŃe cognitive, schizofrenie (unde se
înregistrează o scădere progresivă a fluxului)
1.2.3. DispariŃie (anideaŃie) e rar întâlnită, poate apărea la epileptici în timpul accesului
epileptic, în stări comatoase, în stări confuzionale.
1.3. Tulburări ale coerenŃei: slăbirea asociaŃilor, pierderea, ruperea legăturilor dintre idei;
discursul pierde caracterul logic. Se manifestă în: forme de schizofrenie, stări demenŃiale
accentuate, tulburări de conştiinŃă. Forme:
1.3.1. ,,Salată de cuvinte’’ Deşi uneori propoziŃiile şi frazele păstrează forma gramaticală
corectă dar îşi pierd înŃelesul - bolnavul exprimă o serie de cuvinte sub forma unui amestec
neinteligibil de idei.
1.3.2. VerbigeraŃia - repetarea stereotipă a aceleiaşi propoziŃii sau a unor cuvinte lipsite de
înŃeles; repetiŃia poate avea tendinŃa de rimă.
2. Tulburări de conŃinut :
2.1. Ideea dominantă: ideea care se desprine din contextul celorlalte idei pe care le domină;
apare consecutiv unui eveniment sau situaŃii cu o anumită încărcătură afectivă (discuŃie,
spectacol, lectură etc.).
2.2. Ideea obsedantă: idee agresivă care izbucneşte şi iradiază gândirea, impunându-se
conştiinŃei deşi este în dezacord cu aceasta; în ciuda faptului că pare străină şi contradictorie faŃă
de personalitatea insului, deşi pacientul îi recunoaşte caracterul parazitar şi chiar luptă împotriva
ei, în general nu poate fi eliminată. În patologie este frecventă la: persoane cu structuri
obsesionale, în nevroza obsesivă, psihopatia psihastenică, în stările depresive.
2.3. Ideea prevalentă: (pregnant patologică, exprimă o stare psihotică)
Are caracter morbid evident, spre deosebire de ideile obsesive care vine de la periferia
psihismului, ideea prevalentă izbucneşte din interiorul psihismului subordonând întregul sistem
ideativ. Prezintă neconcordanŃa faŃă de realitate dar este concordantă cu sistemul ideativ al
insului care nu-i recunoaşte caracterul patologic
12
2.4. Ideea delirantă: Caracter morbid, intensitate mare. Este exprimată limpede pe un fond
de claritate a conştiinŃei. Nu corespunde cu realitatea cu care se află în opoziŃie. Pacientul îşi
modifică în sens patologic comportamentul acŃionând în baza ei. Este rezistentă la
contraargumente şi verificări. Bolnavul nu sesizează esenŃa ei patologică.
Datorită forŃei deosebite ideea delirantă nu rămâne izolată ci se organizează în sistem; este logic
structurată şi întotdeauna argumentată foarte convingător. Individul mobilizează în sprijinul ei nu
numai toate celelalte idei, dar şi întreaga sa forŃă afectiv-motivaŃională şi voliŃională în scopul
impunerii sistemului delirant.
Tipuri de idei delirante: de persecuŃie, de grandoare, de vinovăŃie, de inutilitate, de negare,
religioase, de gelozie, dexuale, de relaŃie, de influenŃă sau control, de posedare a gândurilor.
2.5. Ideea hipocondrică (ipohondriacă): când ideea dominantă, obsedantă sau prevalentă
este orientată asupra stării de funcŃionare a organismului. Empiric ipohondria este considerată ca
fiind impresia bolnavului de a avea o disfuncŃie somatică. Ea nu reflectă o stare prezentă de
disfuncŃie somatică ci mai degrabă teama că s-ar putea îmbolnăvi. Dacă se teme, înseamnă că
spre deosebire de cenestopatie, hipocondria este proiectată în viitor ceea ce reflectă natura ei
ideaŃională.
Întrebări de evaluare:
I. Tulburări de comunicare
I. Tulburări ale funcŃiei de comunicare
1. Tulburări ale caracterului adresativ (orientarea comunicării): puternic perturbat în
schizofrenie unde bolnavul nu are nevoie de partener.
2. Tulburări ale caracterului situativ (funcŃia de loc şi context): perturbat la paranoic
care adoptă un ton impropriu situaŃiei (declamativ, suspicios) şi la schizofrenici unde bolnavul
ignoră situaŃia dând frâu liber pulsiunilor sale fără cenzură.
3. Tulburări în susŃinerea comunicării - argumentare, consecvenŃă: perturbat în dublu
sens: fie prin inflexibilitatea şi rigiditatea ideilor (delir, paranoia), fie prin inconsecvenŃa ideilor
(oligofrenie, schizofrenie).
II. Tulburări propriu-zise ale limbajului :
A. Dislogii - cauze psihice
B. Disfagii - cauze organice
C. Dislalii - tulburări de pronunŃie şi articulare. (obiectul logopediei).
A. Dislogii
1. Tulburări de formă
1.1. tulburări de intensitate şi timbru: fie voce de tonalitate scăzută (depresii,
schizofrenie, stări reactive, stări de insuficientă dezvoltare cognitivă, involuŃie senilă, afecŃiuni
somatice respiratorii, stări terminale precomatoase, tratamente cu neuroleptice), fie voce de
intensitate crescută (psihopatia histrionică şi impulsivă, cea paranoidă, paranoia şi stări de
excitaŃie maniacală).
13
1.2. tulburări de ritm şi debit :
1.2.1. Hiperactivitate verbală :
a. Bavardaj: intensificare a debitului ideatic în: isterie, excitaŃie maniacală
b. Tahifenia - intensificarea ritmului (rapid dar fără conŃinut bogat) în: manie, stări de
excitaŃie.
c. Logoree: intensificare de ritm + debit + flux ideativ = curgere verbală. Întâlnit în:
excitaŃie maniacală, intoxicaŃii uşoare.
d. VerbigeraŃie: intensificare de ritm + debit, cu afectarea coerenŃei şi alterarea mesajului;
constă în repetarea stereotipă a unor cuvinte şi fraze neinteligibile.
1.2.2. Hipoactivitate verbală :
a. Hipoactivitate simplă: caracteristic stărilor nevrotice.
b. Bradifenie: încetinirea ritmului. Apare în: stări depresive (datorită accentului pus pe
bolnav pe o anumită idee), schizofrenie, insuficienŃă cognitivă, poate evolua progresiv până la
mutism.
c. Mutism: scădere până la dispariŃie a debitului verbal.
1.3. Tulburări ale coerenŃei verbale :
a. Blocaj verbal - întreruperea bruscă a comunicării. Apare în: psihopatii (tensiuni negative),
schizofrenie.
b. Salata de cuvinte - asociere de cuvinte izolate (stadiu avansat a schizofreniei)
c. Stereotipii verbale - repetarea aceluiaşi cuvânt, în schizofrenie (hebefrenică şi catatonică),
stări de involuŃie senilă.
d. Onomatomania - repetarea unui cuvânt cu tendinŃă spre rimă şi rezonanŃă onomatopeică.
e. Palilalia - folosirea stereotipă a ultimului cuvânt din propoziŃie (în stări de demenŃă şi
schizofrenie).
2. Tulburări de conŃinut: alterarea sensului cuvintelor care pot fi modificate, fuzionate sau
bolnavul le acordă o semnificaŃie diferită de cea comună. Se înregistrează 2 forme :
2.1. la nivelul cuvintelor: paralogisme (folosirea unui anumit cuvânt într-o accepŃiune
particulară în schizofrenie, stări depresive), neologisme (în schizofrenie), glosolalia (
neologismele abundă, deviind limbajul de la funcŃia sa şi dându-i un aspect bizar, automat,
incomprehensibil), jargonofazia (neologismele crează un nou limbaj = ermetismul comunicării
la schizofrenici).
2.2. la nivelul frazelor (afectează stilul): stil telegrafic, agramatismul, paragramatismul,
embolofagia, schizofazia.
B. Disfazii: tulburări ale limbajului datorate unor leziuni cerebrale, de natură tumorală,
vasculară, traumatică. Deoarece apar ca urmre a fragilizării peretelui vascular sunt mai frecvente
la persoane în vârstă, asociindu-se adesea cu tulburări adiacente (hemiplagii, pareze etc).
a. Afazia: absenŃa totală a comunicării.
b. Surditate verbală = dificultate de a înŃelege limbajul, în ciuda faptului că bolnavul aude.
c. IntoxicaŃii prin cuvânt = repetarea unui cuvânt folosit de interlocutor sau repetarea unui
răspuns pentru întrebările care urmează. Se asociază adesea cu intoxicarea prin gest şi repetarea
ordinului dat; etiologia este traumatică.
d. Amnezia verbală = dificultatea reamintirii unor cuvinte.
e. Parafazia = folosirea unor cuvinte deformate (semantic) în locul celor oportune, dar nu ca
urmare a deformării cuvântului ci a amneziei semnificaŃiei lui
Disfazicul prezintă şi tulburări ale limbajului scris: dislaxia.
Întrebări de evaluare:
I. Tulburări de voinŃă
1. Tulburări cantitative ale voinŃei :
1.1. Hiperbulia: constă în exagerarea forŃei voliŃionale. Este prezentă în starea de
normalitate la persoane caracterizate prin efort voluntar susŃinut, amplu şi puternic motivat. În
psihopatologie se întâlneşte rar deoarece boala somatică şi mai ales cea psihică dezorganizează
suportul motivaŃional:
a. - în stările obsesiv-compulsive - obsesivul luptă cu tendinŃele sale morbide pentru a se
elibera de ideile, tendinŃele sau acŃiunile obsesive
b. - în toxicomanii - hiperbulie cu caracter unidirecŃional (procurarea drogului) grefată pe o
hipobulie (dependenŃă)
c. - în paranoia - hiperbulia este selectivă şi unilaterală fiind destinată susŃinerii ideii
delirante cu orice preŃ uneori până la anularea instinctului de conservare
1.2. Hipobulia: scăderea forŃei voliŃionale, incapacitatea de a acŃiona. Frecvent în
patologia somatică şi psihică:
a. – nevroze: astenia, irascibilitatea şi insomnia reduc capacitatea de efort voluntar
b. - psihopatia impulsivă: evidenŃiază o insuficienŃă voliŃională în susŃinerea unei acŃiuni şi
o slăbire a forŃei voliŃionale care are ca efect impulsivitatea.
c. - în traumatisme cranio-cerebrale
d. - în tulburări afective: depresivul este lipsit de iniŃiativă şi incapabil de a finaliza o
acŃiune, la maniac iniŃiativa nu lipseşte dar ea nu este subordonată unui scop, bolnavul nu
finalizează acŃiunile datorită slăbirii efortului voluntar şi trece de la o acŃiune la alta după
fantezie.
e. - în oligofrenii şi în stări de deteriorare cognitivă
1.3. Abulia: lipsă totală a iniŃiativei şi incapacitatea de a acŃiona. Relativ rară.
a. - în stări comatoase şi confuzionale - formă autentică datorită suprimării conştiinŃei
15
b. - în catatonie
c. - în epilepsie - în stare de automatism mental
d. - în stările demenŃiale profunde, idioŃie
e. - în depresia profundă endogenă - un depresiv este total incapabil de iniŃiativă,
indiferent, neglijându-şi adesea chiar trebuinŃele biologice imediate
f. - tratamentul cu antidepresive pe lângă risipirea depresiei (cu acŃiune mai discretă şi mai
tardivă) înlătură de cele mai multe ori abulia. Restabilirea iniŃiativelor şi a acŃiunilor creşte riscul
de suicid (de insistat pe momentul suicidului) în fond abulia este chiar o profilaxie a suicidului.
2. Tulburări calitative ale voinŃei
2.1. Disabulia: dificultatea de a iniŃia şi finaliza o acŃiune ca şi dificultatea de a trece de la
o acŃiune la alta. Se întâlneşte în nevroze şi debutul schizofreniei.
2.2. Parabulia: abulia acompaniată de ticuri, grimase, manifestări din fenomenologia
obsesională.
2.3. Impulsivitatea: scăderea până la anularea forŃei voluntare cu caracter inhibitor, având
drept rezultat un comportament impulsiv, intempestiv, disproporŃional faŃă de situaŃie, fără o
suficientă deliberare cu un caracter imprevizibil.
1.1. Starea de obtuzie: tulburarea relativ discretă, manifestată clinic prin recepŃie senzorială
dificilă, ridicarea pragurilor senzoriale fapt ce are drept efect o inadecvare a răspunsurilor
comportamentale.
1.2. Starea de hebetudine - tulburare profundă în care omul se detaşează de realitate creând
impresia ieşirii din situaŃie. Percepe lucrurile cu dificultate, ca de la distanŃă, gândeşte şi vorbeşte
cu oarecare detaşare, răspunsurile comportamentale sunt inadecvate şi cu timp de reacŃie lung.
Sentimentul este că trăieşte situaŃiile ca şi cum nu ar fi ale lui, ca un spectator.
1.3. Starea de torpoare - incetinirea mişcărilor (hipochinezie) dezorientare auto şi
allopsihică, scăderea tonusului afectiv şi voliŃional; poate fi comparată cu starea de somnolenŃă.
1.4. Starea de obnubilare = ,,învăluit în ceaŃă’’, ,,cu capul în nori’’, se caracterizează prin
scăderea severă a tonusului funcŃional al întregului psihism. RecepŃia senzorială îngreunată, cu
timp de latenŃă lung şi inadecvată, orientarea în spaŃiu aproximativă, coerenŃă ideativă perturbată,
evocările fragmentare, bolnavul este bradipsihic şi bradichinetic.
1.5. Starea de stupoare - grad accentuat al tulburării de conştiinŃă în care activitatea psiho-
motorie pare suspendată, bolnavul pare paralizat, cu o bradichinezie accentuată, nu mai răspunde
la stimulii din mediu (devin subliminali), răspunde greu şi întârziat la stimulii foarte intenşi
agresivi, dar răspunsurile sunt grosiere şi inadecvate chiar şi stimulii algici sunt subliminali;
fluxul ideativ este întrerupt.
1.6. Starea de sopor - asemănătoare cu starea de somnolenŃă accentuată în care răspunde
doar la stimulii foarte intenşi, într-un mod grosier, apoi recade în somn.
1.7. Starea de comă - pierderea completă a conştiiŃei, asimilată cu o stare de apsihism, în care
viaŃa de relaŃie este întreruptă, conservându-se viaŃa (funcŃia vegetală).
2. Tulburări calitative: se referă la extensiunea câmpului de conştiinŃă şi la gradul de
adecvare la realiate.
2.1. Restrîngerea câmpului de conştiinŃă: îngustarea şi focalizarea lui asociată cu
concentrare mnezică şi prosexieră asupra unei idei cu estomparea concomitentă a fenomenului ce
se desfăşoară la periferia conştiinŃei. Aceste fenomene sunt parŃial fixate şi evocate; caracteristic
stărilor normale.
16
2.2. Starea oneroidă: o infiltrare a construcŃiilor visului în gândirea vigilă. Bolnavul trăieşte
un amestec de realitate şi reprezentări senzoriale cel mai adesea cu conŃinut fantastic presărate cu
reminiscenŃe halucinatorii, trăire care accentuează puternic starea de dezorientare auto şi
allopsihică.
2.3. Starea de amenŃie (fără minte): tulburare profundă a conştiinŃei, a propriului ,,eu’’,
însoŃită de dezorientare auto şi allopsihică, incoerenŃă ideativă masivă, gândire
incomprehensibilă, iar bolnavul este agitat şi neliniştit ca urmare a percepŃiei iluzorii a realităŃii
şi chiar a prezenŃei halucinaŃiilor care au caracter terifiant.
2.4. Starea crepusculară - profundă alterare a reflectării senzoriale cu conservarea
automatismelor motorii care conferă activităŃii subiectului un caracter coordonat şi coerent iar
toate evenimentele petrecute în această stare sunt urmate de amnezie.
Pe fondul suprimării conştiinŃei actele motorii automate ating performanŃe superioare care pe
fondul fenomenologiei senzoriale cu iluzii şi halucinaŃii interpretate într-o manieră delirantă pot
conduce bolnavul la comiterea unor acte agresive sau autoagresive de mare cruzime şi într-o
manieră mecanică.
Apare ca urmare a consumului de alcool pe un fond encefalopat sau epileptic, în beŃia
idiosincretică.
Pe fondul stării crepusculare sunt descrise mai multe manifestări :
- automatismul ambulator - constă în faptul că brusc şi intempestiv bolnavul pleacă; se
orientează oarecum în spaŃiu în virtutea unor automatisme motorii.
- fuga patologică (formă particulară)
- somnambulism - efectuarea unor acte automate chiar foarte complexe şi corect elaborate, în
timpul somnului (stereotipii de mişcare fixate în timp ca deprinderi).
Tulburări de conştiinŃă în diferite boli psihice
1. Epilepsia: crizele comiŃiale - suspendarea conştiinŃei însoŃite de amnezie
2. Oligofrenii şi demenŃe: se poate vorbi mai degrabă de o modificare structurală a
conştiinŃei în raport cu parametrii conştiinŃei normale, decât de o tulburare a conştiinŃei.
3. Traumatisme cranio-cerebrale: în momentul producerii. Ulterior ca urmare a fragilizării
vaselor şi a scăderii rezistenŃei faŃă de anumite agresiuni; poate dezvolta stări confuzionale la
factori toxici sau infecŃioşi relativ minori.
4. Alcolism şi toxicomanie: În intoxicaŃii acute şi delirium tremens, dezvoltă o stare
oneroidă cu iluzii, halucinaŃii, dezorientare. În beŃia patologică: tulburare de tip crepuscular.
Întrebări de evaluare:
1. łinuta vestimentară :
17
1.1. Dezordinea vestimentară - semnalează o stare confuzională de etiologie alcoolică,
schizofrenie, tulburări maniacale.
1.2. Rafinament vestimentar exagerat - expresie a unei tulburări de personalitate de tip
narcisic sau la bărbaŃi comportament homosexual; apar rar în schizofrenii
1.3. Bizarerii şi excentrităŃi vestimentare - semnalează trăsături megalomanice, tendinŃă
paranoică dar şi stări de excitaŃie maniacală sau isterică.
1.4. Travestismul - exprimă tendinŃa sau acŃiunea de adoptare a vestimentaŃiei sexului
opus; manifestat la homosexuali
1.5. Cisvestismul - adoptarea unei vestimentaŃii neconforme vârstei; se manifestă la
isterici.
2. Mimica :
2.1. Privirea - sursă de informare în psihopatologie : deschisă, surâzătoare (manie),
atotştiutoare, fermă, sigură, sfidătoare (paranoid),disociat, instabil, detaşat de realitate (tulburări
anxioase sau schizofrenice).
2.2. Hipermimia - mobilitate extremă a mimicii : la bolnavii maniacali şi hipomaniacali,
în intoxicaŃie, la hebefrenici. Formă particulară la schizofreni când există halucinaŃii, expresie
tipică bolnavului care discută cu vocile (ciuleşte urechile, este atent ...).
2.3. Hipomimia - frecvente la persoane normale : stări confuzionale, oligofrenie, demenŃă
depresivi.
2.4. Amimia - formă rară, manifestată în : schizofrenia catatonică, depresii profunde,
demenŃe avansată.
2.5. Paramimii : tulburări preponderent calitative (frecvent la hebefrenici şi în
schizofrenie unde însoŃeşte neologismele).
3. Ticuri : Mişcări bruşte cu caracter intempestiv, localizate mai ales în regiunea
superioară a corpului şi la nivelul capului.
4. Pantomimica - marcarea stilului sub aspect fizic şi comportamental : cap plecat, umeri
lăsaŃi (anxietate şi mai ales în depresii), extensie, cap ridicat (stări maniacale), gesturi sacadate;
limitare a continentului mişcării (stări de anxietate puternică), mişcări disociate, dispersate,
discordante, aberante, lipsite de scop şi finalitate (schizofrenie)
5. Motricitate generală :
5.1. Diminuarea motricităŃii (bradichinezie), apare în: depresie, schizofrenie. Vezi şi alte
forme (punctul 5.3.)
5.2. Exagerarea motricităŃii (tahichinezie) apare în psihopatologic în: hebefrenie şi
hipomanie.
Formă puternică, agitaŃia psiho-motorie apare în:
- stări confuzionale caracteristice, dublate de anxietate şi frecvente manifestări senzoriale
de tip psihotic
- demenŃe datorită sentimentului de insecuritate pe care-l trăieşte bolnavul.
- stări reactive, stări neurotice unde are o coerenŃă fiind secundare unui eveniment
psihotraumatizant, psihofrustrant.
- psihopatie impulsivă şi explozivă consecutivă unei incitaŃii minore din partea anturajului
ca urmare a slăbirii furiei voliŃionale (voinŃă de tip inhibitor).
- tulburări afective sub forma raptusului depresiv şi a furorului maniacal
- în epilepsii unde apare cea mai dramatică agitaŃie pe fondul stării crepusculare
(contradicŃie cu personalitatea epilepticului - vâscozitatea)
- în schizofrenie - caracter impevizibil şi incomprehensibil cu caracter simbolic (repetă un
gest cu semnificaŃie particulară).
5.3. Alte tulburări ale motricităŃii
5.3.1. Stupoarea (stupor = încremenire): reducerea foarte accentuată a mişcărilor şi
momente de dispariŃie a lor. Exemple: stupor neurotic, stupor depresiv / melancolic, stupor
schizoid, stupor confuzional, stupor epileptic.
18
5.3.2. Catalepsie (cata = de-a lungul / lepsis = fixare). Fixarea posturală de-a lungul unei
perioade de timp; inerŃie psihomotorie asociată cu o uşoară hipertonie (supratonus muscular) care
permite să poată păstra poziŃia impusă de interlocutor.
5.3.3. Catatonie : anularea participării motorii, o fixare tonică a corpului.
Se prezintă ca o flexibilitate ceroasă, putând menŃine poziŃii incomode mult timp Se
manifestă în schizofrenie catatonică .
5.4. Dezorganizarea actelor motorii :dispraxii şi apraxii.
Dispraxii - dificultate de a executa / efectua un gest sau o mişcare.
5.4.1. Apraxia ideativă - perturbarea proiectului ideativ al unei mişcări deşi pot fi
executate acte motorii simple, dar nu pot fi execuate mişcările complexe care presupun o
succesiune logică şi integrare a unor acte motorii separate (leziuni parietale).
5.4.2. Apraxia motorie - incapacitatea de a efectua şi finaliza o mişcare. Actele spontane
pot fi îndeplinite, dar nu pot fi executate la ordin (sub control volunar nu poate acŃiona).
5.4.3. Apraxia constructivă - incapacitatea de a executa o construcŃie (ex : cuburi),
incapacitatea de a desena figuri geometrice simple.
5.4.4. Apraxia melokinetică - localizată la nivelul unei mîini : constă în imposibilitatea de
a efectua gesturi sau mişcări fine, elaborate.
5.4.5. Altele: apraxia de îmbrăcare şi conduite instrumentale, apraxia buco-
faringeană, apraxia deglutiŃiei, apraxia mersului, apraxia mişcării mimice.
Întrebări de evaluare:
Introducere :
Datorită complexităŃii problematicii sale suicidul se înscrie în primul rând în aria
preocupărilor medicale constituind cea mai importantă condiŃie psihopatologică şi ,,cea mai
frecventă urgenŃă psihiatrică’’.
Definit în varianta sa ,,raŃională’’ suicidul este ,,un act uman de încetare din viaŃă,
autoprodus şi cu intenŃie proprie’’ - aceasta este însă rar, cel mai frecvent fiind suicidul
simptomatic - ca expresie a unei stări psihopatologice.
Din perspectiva psihosociologică - actului suicidar i se atribuie semnificaŃii multiple :
- urmare a singurătăŃii (în urma decesului, divorŃului)
- răzbunare
- neacceptarea schimbării statutului social
- ca ultimă şi unică soluŃie a unei situaŃii intolerabile sau de înlăturare a dependenŃei
(eschimoşi bătrâni pentru a nu mai fi povară familiei)
- de menŃinere a onoarei (harakiri la orientali)
- ca mijloc de a înlătura teama de moarte.
În toate aceste accepŃiuni suicidul apare ca un ,,act de afirmare a propriei voinŃe’’ sau ,,de
afirmare a libertăŃii individuale’’ - considerat astfel din perspectiva unor doctrine filosofice sau
sociologice.
Din perspectiva psihopatologică :
- aceste semnificaŃii sunt analizate în mod unilateral sub unghiul normalităŃii psihice fiind
astfel restrictiv deoarece ignoră suicidul ca simptom sau ca incident al unei tentative
suicidare
- în realitate marea majoritate a actelor suicidare sunt expresia unor stări psihice
particulare, adesea psihotice, chiar dacă, acestea fiind mascate, lasă impresia unui suicid
raŃional.
Tentativa de suicid :
- iniŃial nu s-a făcut nici o distincŃie între cei care reuşeau să se sinucidă şi cei care
supravieŃuiau unui act aparent suicidar
20
- ulterior intenŃia nu a mai fost considerată esenŃială deoarece s-a observat că cele mai
multe ,,tentative de suicid’’ - se realizau în condiŃiile unei relative siguranŃe - cu convingerea
persoanei că va supravieŃui dozei şi va avea timpul necesar pentru a fi salvată.
Suicidul în bolile psihice
1. Schizofrenie :
- riscul de suicid este mare
- cum vârsta debutului în schizofrenie este în adolescenŃă sau în perioada adultă timpurie -
cei mai mulŃi pacienŃi care comit suicid o fac în primii ani după debut.
- în general aceşti pacienŃi au simptome depresive asociate
- un procent mai mic - reprezintă pacienŃii care se sinucid datorită halucinaŃiilor (primesc
ordin) sau pentru a scăpa de delirul de persecuŃie.
2. Tulburări de personalitate :
- un procent ridicat al victimelor suicidului au prezentat diverse tulburări de personalitate
- aproximativ 5 % din pacienŃii cu tulburări antisociale comit suicid, mai frecvent printre
deŃinuŃii care au urmat un tratament psihiatric sau au avut o tentativă anterioară.
3. Alcoolism :
- aproximativ 15 % din alcoolici comit suicid
- aceştia sunt în general bărbaŃi, necăsătoriŃi, de vârstă medie, băutori permanenŃi, izolaŃi
social, cu puŃin prieteni
- o mare parte din ei prezintă simptome depresive sau tulburări afective.
- cel mai mare grup dintre alcoolici au tulburări de personalitate antisocială asociată
4. DependenŃa de droguri :
- rata suicidului este mai crescută la persoane depenente de droguri dar şi cu tulburări
antisociale, stilul de viaŃă haotic, impulsivitate.
5.Suicidul în bolile depresive :
În depresii suicidul apare cu precădere la debutul afecŃiunii printre primele simptome (în
acest fel suicidul apare ca un simptom care prin realizare anulează o fenomenologie clinică
potenŃială). Suicidul apare şi ca act final al unei depresii atunci când grupul social şi chiar
medicul consideră pacientul ameliorat sau vindecat. Deseori pacientul solicita externare pentru a-
şi pune în aplicare planul de suicid (datorită restabilirii iniŃiativelor şi acŃiunilor)
- lipsit de orice valenŃă pozitivă, totul fiind integrat negativ şi trăit cu conştiinŃa durerii
morale, bolnavul depresiv caută o ieşire în suicid
- urmare a convingerilor sale delirant depresive - suicidul nu este considerat doar ca o
rezolvare ci ca o obligaşŃie ce derivă din culpabilitatea sa incontestabilă
- ideile suicidare fac din depresie (de orice formă ar fi ea : psihotică, reactivă, nevrotică) o
urgenŃă psihiatrică.
- ca expresie a unei depresii survine mai ales după 30 ani, iar după 40 frecvenŃa lui creşte
- concomitent cu riscul de suicid poate apare asociat şi ideea de homicid.
- în general ideea suicidară este primară iar cea homicidară poate fi premeditată timp
îndelungat
- în general tentativa de homicid se face asupra unei persoane apropiate subiectul acestuia
îi propune un dublu suicid. Dacă este refuzat pacientul recurge la homicid dând curs ideii
delirante de a-l scăpa pe cei dragi de suferinŃă sau de un destin nefericit (riscul la mamele
depresive care îşi ucid copiii)
- deseori depresivul ucigaş nu se sinucide dar se autodenunŃă fără a face nici o încercare de
disimulare.
Suicidul colectiv :
-suicidul colectiv poartă masca altruismului dar şi a sugestibilităŃii induse în mod aberant
- suicidul colectiv a cunoscut proporŃii aberante în decursul istoriei - determinat de
influenŃele religioase sau socioculturale.
21
Întrebări de evaluare:
Întrebări de evaluare:
1. Aspecte generale
25
Trăirile afective, dispoziŃia afectivă se supun în mod normal legii polarităŃii. Luând drept
reper starea de echilibru, de confort afectiv (eutimia), unele evenimente sau împrejurări de viaŃă
ca şi unele aspecte de structură a personalităŃii tind să schimbe echilibrul, amplificând trăirea şi
deplasând-o spre un pol sau altul determinând distimia. Stările pot cunoaşte o varietate de nuanŃe
între cei doi poli : depresia şi euforia.
Atunci când însă starea afectivă a insului este ancorată persisent; durabil şi intens spre una
din cele extreme : depresia sau euforia atingând o intensitate psihotică - vorbim de o tulburare
afectivă.
La nivelul acestei tulburări putem evidenŃia 2 entităŃi nozografice clinic distincte, bine
conturate: sindomul depresiv şi sindromul maniacal.
ObservaŃie: atunci când pacientul a avut, în perioade diferite, ambele sindroame amintite,
se pune diagnosticul de tulburare afectivă bipolară.
2. Sindromul depresiv:
2.1.Trăsături principale (caracteristici) : dispoziŃia scăzută, lipsa plăcerii, gândirea
pesimistă, energia redusă (toate duc la deteriorarea eficienŃei).
2.2.Aspectul exterior - caracteristici :
- Ńinută şi îmbrăcămine neglijentă
- fizionomia şi mimica depresivă : comisurile bucale coborâte şi cuta verticală între
sprâncene (omega melancolie)
- corpul aplecat, capul înclinat, privirea în jos
- gesturi reduse
2.3.Tabloul clinic :
2.3.1. Lentoarea psihomotorie: încetineală în mers şi acŃiuni. Lentoarea gândirii se
reflectă în vorbire : întârzieri şi răspunsuri şi pauze lungi în conversaŃii
2.3.2. DispoziŃia depresivă
- caracterizată prin suferinŃă, nefericire şi nu se înbunătăŃeşte substanŃial în momente
fericite (veşti bune, companie plăcută)
Uneori în situaŃii depresive mai profunde pacientul resimte lipsa rezonanŃei afective - ca o
anestezie psihică dueroasă.
2.3.3. Anxietatea :
- destul de frecventă, dar în mai mică măsură în depresii severe, în mai mare măsură în
depresiile minore
2.3.4. Iritabilitatea :
- tendinŃa de a răspunde cu o supărare exagerată la solicitările şi frustrările minore
2.3.5. AgitaŃia psiho-motorie:
- o stare de nelinişte, neastâmpăr trăită de pacient ca imposibilitatea de a se relaxa
2.3.6. Lipsa interesului şi a plăcerii :
- pacientul nu arată interes pentru activitatea şi hobyurile care în mod normal l-ar fi bucurat
- nu are chef pentru a trăi şi nu se bucură de lucruri cotidiene
- evită uneori contactele sociale.
2.3.7. Energia redusă/asociată cu agitaŃie :
- se poate uneori asocia cu un grad de nelinişte fizică care poate induce în eroare
- pacientul se simte inert, priveşte totul ca pe o povară şi este incapabil de a-şi duce la bun
sfârşit îndatoririle
2.3.8. Simptome biologice :
- includ perturbarea somnului, trezire cu gânduri negre, variaŃia diurnă a dispoziŃiei,
- pierderea apetitului, scăderea în greutate, constipaŃia, pierderea libidoului şi la femei
amenoreea.
2.3.9. Ideile depresive : pentru prezent (nu are încredere în sine şi minimalizează orice
succes), pentru viitor (se aşteaptă la tot ce poate fi mai rău), pentru trecut (iau adesea forma
sentimentului de vină şi autoacuzare pentru diverse motive).
26
2.3.10. Simptome fizice :
- îmbracă numeroase forme dar în mod particular : constipaŃia şi disconfortul dureros
localizat oriunde pe corp
- preocupările hipocondriace devin obişnuite.
2.3.11. Alte simptome psihice :
- tulburări nevrotice : simptome obsesive, fobii şi simptome isterice
- slăbirea memoriei : rezultă mai mult din dificultatea de concentrare a atenŃiei
2.4. Clasificări
2.4.1.Tulburarea depresivă moderată :
- în general nu prezintă acelaşi tablou simptomatologic ca depresiile severe dar de mai
mică intensitate.
2.4.2. Tulburarea depresivă severă :
- toate caracteristicile tabloului clinic devin mai severe
- pot apare anumite trăsături distincte : idei delirante, halucinaŃii - motiv pentru care este
denumită uneori depresie psihotică
2.4.3. Depresia uşoară
Aceste simptome pot fi în general caracterizate ca ,,nevrotice’’ incluzând : anxietate, fobii,
simptome obsesive şi mai rar simptome isterice - motiv pentru care acest simptom este numit
uneori depresia nevrotică
2.4.4. Clasificarea după evoluŃie : tulburări unipolare şi bipolare :
- depresia unipolară - pacienŃii care au avut doar o tulburare depresivă
- tulburare bipolară (manie şi depresie), aproape toŃi pacienŃii cu manie vor
dezvolta în cele din urmă o tulburare depresivă
3. Sindromul maniacal
3.1.Trăsături principale :
- creşterea dispoziŃiei şi activităŃii
- ideile de autoimportanŃă (grandoare)
- unii pacienŃi par veseli, bine dispuşi şi optimişti manifestând o veselie contagioasă
- alŃii sunt mai mult iritabili decât euforici, iar iritabilitatea se poate transforma uşor în
mânie
- dispoziŃia variază pe parcursul zilei dar nu cu regularitatea tulburărilor depresive
- buna dispoziŃie este întreruptă uneori de scurte episoade depresive.
3.2.Aspectul exterior :
- îmbrăcămintea reflecta dispoziŃia prin culori strălucitoare şi adesea stridente, neasortate
- în cazuri mai severe pacientul poate fi dezordonat, neângrijit, murdar
3.3. Tabloul clinic :
3.3.1. Hiperactivitatea : este persistenŃa şi poate duce la epuizare fizică. PacienŃii încep
multe activităŃi dar le lasă neterminate pe măsură ce altele le incită fantezia.
3.3.2. Limbajul : adesea rapid şi bogat.
3.3.3. Somnul : este adesea redus. Pacientul se trezeşte devreme simŃindu-se plin de
energie
3.3.4. Apetitul :
- este crescut şi hrana poate fi consumată cu lăcomie neglijându-se bunele maniere - totuşi
se ajunge la o scădere ponderală
3.3.5. DorinŃele sexuale : sunt crescute şi comportamentul poate fi dezinhibat
3.3.6. Ideile delirante (de grandoare) :
- pot apare pe teme expansive (pacientul crede că opiniile sale sunt importante, ideile
originale iar munca de o remarcabilă calitate, alteori cheltuie nesăbuit)
- pacientul se crede profet religios, sau crede că poate sfătui personalităŃi importante.
- alteori apar idei delirante de persecuŃie pacientul crezând că ceilalŃi îi subapreciază
calitatea
27
- apar de asemenea idei delirante de relaŃii
3.3.7. HalucinaŃiile :
- pot fi auditive - sub formă de voci care elogiază subiectul sau vizuale - cu conŃinut
religios.
3.3.9.ConştiinŃa bolii : este întotdeauna perturbată
- totuşi, în general, pacienŃii pot exercita un oarecare control asupra simptomelor pentru
scurt timp.
3.4. Stadiile maniei / clasificarea după gradul de securitate
- au fost descrise 3 stadii care nu sunt total distincte şi delimitate : uşoare, moderate şi
severe.
Întrebări de evaluare:
Întrebări de evaluare:
Schizofrenia este adesea considerată ca cea mai devastatoare dintre suferinŃele mintale prin
efectele asupra vieŃii pacientului, a familiei sale, a prietenilor.
DefiniŃie : Prin schizofrenie se înŃelege o boală psihică caracterizată printr-o
simptomatologie variată în care predomină fenomenul de disociaŃie.
O primă distincŃie trebuie făcută între schizofrenie acută şi schizofrenie cronică.
Schizofrenia acută :
Trăsăturile clinice dominante sunt : ideile delirante, halucinaŃiile, tulburările de formă ale
gândirii. Acestea sunt numite adesea ,,simptome pozitive’’(susceptibil la tratament şi prognostic)
Schizofrenia cronică :
Unii pacienŃi se remit după boala acută, alŃii progresează spre un sindrom cronic
caracterizat prin : apatie, lipsa iniŃiativei, lentoarea psihomotorie, izolarea socială.
1. Trăsături clinice ale sindromului acut:
a. Aspect exterior şi comportament :
- unii pacienŃi par stângaci în comportamentul social, preocupaŃi şi retraşi sau bizari.
- unii pacienŃi : zâmbesc sau râd - alŃii par permanent perplecşi.
- unii sunt agitaŃi şi zgomotoşi - alŃii evită compania petrecând mult timp singuri în cameră,
nemişcaŃi, aparent preocupaŃi de propriile lor gânduri.
b. Tulburările de percepŃie :
- reprezentate prin halucinaŃii în ordinea frecvenŃei : auditive, vizuale, tactile, cenestezice,
olfactive, gustative.
29
c. HalucinaŃiile auditive :
- sunt cele mai frecvente şi pot lua aspectele unor zgomote, muzica, cuvinte disparate, fraze
sau conversaŃii
- unii pacienŃi îşi aud propriile gânduri rostite tare şi cu claritate fie în momentul când le
gândesc - sonorizarea gândirii - fie imediat după aceea (ecoul gândirii)
- unele voci par să dea comenzi pacientului, unele discută despre el la persoana a III-a,
altele îi comentează acŃiunile.
d. HalucinaŃiile corporale (cenestezice sau kinestezice)
e. HalucinaŃiile vizuale - puŃin frecvente (mai ales sub forma de pseudohalucinaŃii
gustative olfactive sau tactile).
f. Tulburările de gândire (sunt foarte frecvente) :
- relativ caracteristică schizofreniei pare să fie incoerenŃa
- mai apar: tulburările fluxului gândirii, blocajul gândirii, dificultatea de a opera cu idei
abstracte,
- limbajul reflectă tulburări de gândire subiacente (în forme severe: salata de cuvinte şi
verbigeraŃia.
- pot apărea paralogisme şi neologisme, precum şi stereotipii verbale.
g. Ideile delirante (sunt caracteristice) :
- cu valoare de diagnostic mai mare sunt ideile delirante de relaŃie, de control şi cele de
posedare a gândirii ca şi cele de inducere sau de sustragere a gândirii (apar insa si idei de
persecutie)
h. Anomaliile dispoziŃiei :
- anomalii persistente ale dispoziŃiei, anxietate, depresie, iritabilitate, euforie.
- o tocire a afectivităŃii (aplatizare afectivă), indiferentism afectiv, inversare afectivă,
inadecvarea afectelor.
i. AtenŃia :
- perturbarea atenŃiei este frecventă (afectând concentrarea) şi poate determina dificultăŃi
de evocare - deşi memoria nu este afectată.
j. ConştiinŃa bolii :
- este de obicei absentă - pacienŃii nu se consideră bolnavi ci cred că trăirile lor sunt
rezultatul acŃiunii răuvoitoare ale altor oameni.
k. Tulburări ale conştiinŃei :
Derealizarea (impresia de schimbare a realităŃii fizice) şi depersonalizarea (impesia de
schimbare a propriei persoane).
2. Trăsături clinice ale sindromului cronic:
- se caracterizează prin tulburarea gândirii şi prin simptome negative constând în : scăderea
activităŃii, lipsa iniŃiativei, izolare socială şi apatii.
a. Tulburări de voinŃă (trăsătura cea mai izbitoare): voinŃa scăzută, constând într-o
lipsă de impuls şi iniŃiativă.
b. Tulburări motorii - adesea numite catatonice: stuporul şi agitaŃia (raptus), flexibilitatea
ceroasă.
c. Tulburări de mişcare :
- stereotipia - o mişcare repetată care nu pare să aibă un scop; poate fi repetată regulat (ex :
legănat faŃă - spate)
- manierismul - o mişcare normal direcŃionată ca scop care pare să aibă o semnificaŃie
socială dar bizară preŃioasă şi ruptă de context - ex : salutul militar repetat
- ambitendinŃa - o formă specială a ambivalenŃei în care pacientul începe o mişcare dar
înainte de a o finaliza începe mişcarea opusă (tendinŃa de a apuca un obiect niciodată nu este
finalizată).
d. Comportamentul social - se deteriorizează: prin neglijenŃe, dezordine, murdării
(personale) şi uneori prin ignorarea convenŃiilor sociale. ).
30
e. Limbajul : - anormal, semn al tulburării de gândire caracteristic sindromului acut.
f. Afectivitatea : în general tocită cu răspunsuri emoŃionale neadecvate.
g. HalucinaŃiile : frecvente, ca în sindromul acut.
h. Delirurile : adesea sistematizate
- delirurile pot fi ,,incapsulate’’ faŃă de restul convingerilor (ex : poate delira pe tema
răspunsurilor sale sexuale dar celelalte convingeri pot fi normale).
i. ConştiinŃa bolii : este alterată.
3. Subtipuri ale schizofreniei
3.1. Schizofrenia hebefrenică : - forma cea mai gravă şi prognostic prost
- se caracterizează printr-o marcată regresie la comportamente primitive, dezinhibate şi
dezorganizate (datorată dificultăŃilor de tregere de la adolescenŃă la tinereŃe)
- debutul este în general timpuriu - înainte de 25 ani
- tulburările de gândire sunt pronunŃate şi contactul cu realitatea este extrem de slabă.
- expansivitate, frivolitate
- aspectul personal şi comportamentul social sunt alterate : ignoră evenimentele, este lipsit
de pudoare.
- răspunsurile emoŃionale sunt inadecvate şi adesea izbucnesc în râs fără un motiv aparent -
fiind frecvente strămbături şi rănjete incongruente.
- impresie stranie : este euforic dar spre deosebire de bolnavul maniacal care antrenează
interlocutorii schizofrenul nu reuşeşte să creeze comuniune afectivă.
- comportamentul lor ar fi cel mai bine descrisă : nătâng şi stupid.
3.2. Schizofrenie catatonică :
- debutează prin izolare, accentuare a introversiei, reducere a comunicării, a mobilităŃii
- alte manifestări clinice : - mersul şi mimica rigide, sugestibilitate, ecopraxie, ecolalie şi
ecomimie (repetarea gesturilor, vorbirii şi mimicii examinatorului)
- în DSM IV R se afirma că principala caracteristică a acestui tip este o perturbare
psihomotorie marcată, care poate presupune stupor, negativism, rigiditate, excitaŃie
- trăsături asociate includ mers rigid, mimică imobilă, stereotipii, manierisme şi
flexibilitate ceroasă, ecopraxie, ecolalie şi ecomimie.
- negativismul pasiv şi activ şi alimentar
- mutismul este de asemenea o trăsătură caracteristică
- pe timpul stuporului sau excitaŃiei catatonice pacienŃii trebuie supravegheaŃi deoarece pot
produce vătămări celorlalŃi sau lor înşişi.
3.3. Schizofrenia paranoidă :
- debut mai târziu, cam în al 3-lea deceniu de viaŃă
- caracteristica principală este prezenŃa halucinaŃiilor şi delirului în tabloul clinic (idei
delirante de regulă de persecuŃie sau grandoare)
- ideile delirante din schizofrenia paranoidă nu sunt sistematizate, nu sunt larg
argumentate, sunt doar relatate cu mare indiferenŃă, nu sunt susŃinute : pot fi de urmărire, de
otrăvire, de invenŃii.
- pacienŃii ajunşi la vârsta debutului schizofreniei paranoide au de obicei o poziŃie şi o
identitate în colectivitate - resursele personale sunt mai mari decât o tipurilor anterioare.
- pacienŃii schizofrenici-paranoizi manifestă o mai mică regresie a facultăŃii mintale şi a
capacităŃii de inserŃie socială
- schizofrenicii-paranoizi tipici sunt încordaŃi, suspicioşi şi rezervaŃi - ei sunt adesea ostili
şi agresivi.
Întrebări de evaluare:
I. Concepte
1. IntoxicaŃia - modificări psihice şi somatice produse de o substanŃă psihoactivă (alcool,
drog) care dispar când substanŃa este eliminată din corp
2. Consum de risc - consum ce comportă un mare risc de lezare în viitor a sănătăŃii fizice
şi psihice dar care nu a produs încă modificări patologice.
3. Consum nociv - cel care produce modificări patologice.
2 + 3 - abuzul de alcool.
4. Sindrom de dependenŃă - fenomen de ordin fiziologic şi psihologic induse de
administrarea repetată a unui drog. La acest nivel se poate manifestă starea de întrerupere
(sevraj)
5. Starea reziduală :
- modificări fiziologice şi psihologice care se manifestă la administrarea drogului şi la
întreruperea lui şi un timp după ce a fost eliminat din corp.
6. ToleranŃa - stare în care administrarea repetată a unui drog produce un efect nociv
scăzut sau pentru producerea unui anumit efect sunt necesare doze crescute de drog.
II. Sindromul dependenŃei de alcool : descrie un grup de simptome ce apar la unele
persoane atunci când încetează să mai bea.
Tablou clinic : tremurături, mai ales ale membrelor, halucinaŃii tranzitorii, accese
epileptice, delirium tremens.
Elementele caracteristice (după Edwards) :
a. - sentimentul de a fi constrâns la băutură; simte nevoia de a bea deşi ştie că nu va
putea controla consumul.
b. - mod stereotip de a bea - bea zilnic cantităŃi egale, evită întreruperea pentru a evita
simptomele caracteristice servajului
c. - prioritatea băuturii faŃă de orice alte activităŃi sau motivaŃii inclusiv familie, copii,
profesie, sănătate.
d. - modificarea toleranŃei la alcool - băutorul este relativ neafectat de nivele de alcool
care pentru alte persoane sunt extrem de mari. În stadiile tardive ale alcoolismului toleranŃa se
prăbuşeşte iar alcoolicul este incapacitat după doar câteva pahare
e. - simptomatologia de sevraj - apare la persoane cu antecedente prelungite în consumul
de alcool, momentul caracteristic se produce dimineaŃa la trezire după o scădere a concentraŃiei
de alcool în sânge în timpul somnului.
Aspecte clinice carcteristice :
- tremur accentuat ce afectează întreg corpul, cu precădere membrele
- nelinişte, agitaŃie, anxietate
- sunt afectate mişcările comune (ex : îmbrăcatul)
- dezvoltă o sociofobie (teama de oameni, de întâlnirea cu cineva sau să treacă strada etc.)
- greaŃă, vărsături, dureri de cap, transpiraŃii puternice, tahicardie, hipertensiune.
Dacă se administrează alcool simptomele scad în intensitate, îşi revine repede sau mai
poate persista câteva zile. Dacă întreruperea continuă pot apare iluzii şi halucinaŃii tranzitorii iar
în final se dezvoltă delirium tremens.
f. Limitarea prin băutură (dregerea) - pentru prevenirea simptomelor de întrerupere mulŃi
băutori beau ceva dimineaŃa la trezire. Indiciu pentru diagnosticarea dependenŃei.
32
g. Revenire după abstinenŃă - persoana care reîncepe să bea după abstinenŃă are şansă
foarte mare de recădere rapidă şi totală în alcoolism.
III. Tulburări psihice induse de alcool
1. IntoxicaŃii :
a. IntoxicaŃia alcoolică acută (beŃia propriu-zisă)
O cantitate mică de alcool exitant asupra sistemului nervos. Odaă cu creşterea dozei se
produce vasodilataŃia, efectele fiind : depresoare, narcotice şi anestezice.
Tablou clinic (beŃia acută evoluează de obicei în 3 faze) :
1.1. Faza de excitaŃie psihomotorie, în care pacientul devine euforic, se înregistrează o
creştere a ritmului şi fluxului ideativ, a forŃei imaginative, hipermnezie, logoree şi hiperprosexie.
În plan motor gesturile sunt ample, pacientul este în continuă mişcare, pe acest fond creşte gradul
de iritabilitate, subiectul se manifestă uneori agresiv, alteori devine depresiv. În această fază
perturbarea motorie este mai accentuată decât cea psihică.
1.2. Faza ebrioasă, caracteriată prin necoordonarea motorie, hiperestezie, exaltare,
dezinhibiŃie şi incoerenŃă verbală
1.3. Faza de somn: Hiperestezia se accentuează până la anestezie. RespiraŃia este
stertoroasă (cu miros de acetonă); se produce diminuarea reflexului sfincterian şi se instalează un
somn comatos de câteva ore. Somnul reduce cantitatea (concentraŃia) de alcool, iar reziduurile
crează dimineaŃa mahmureală.
b. BeŃia idiosincratică (beŃia patologică - DSM IV R).
Formă gravă şi rară care se caracterizează printr-o tulburare de conştiinŃă de tip crepuscular
care survine la ingerarea unei cantităŃi mici de alcool la persoane pedispuse (cu fond epileptic
sau encefalopat). Acest tip reprezintă urgenŃă psihiatrică pentru că imprimă un caracter de
iresponsabilitate actelor produse în acest episod.
Tablou clinic :
Bolnavul apare coordonat părând că nu este beat, pe acest fond se instalează o tulburare de
conştiinŃă profundă de tip crepuscular şi în mod neaşteptat începe să se comporte ca un automat
periculos, devine agitat, dominat de anxietate şi o stare afectivă negativă.
Procesele de cunoaştere sunt profund alterate; este dezorientat în mediu, are iluzii şi
halucinaŃi mai ales vizuale, intră nemotivat în conflict cu cei din jur, se crede ameninŃat şi evine
agresiv şi violent; uneori după îngerarea alcoolului pacientul doarme dar se trezeşte brusc din
somnul scurt şi dezvoltă stare crepusculară.
Starea durează de la câteva minute până la câeva ore timp în care bolnavul poate produce
acte antisociale, hetero- sau autodistructive. Urmează un somn profund de câteva ore din care se
trezeşte cu amnezie completă asupra episodului consumat.
Dacă în beŃia simplă sau profundă este vorba de reacŃia unui creier normal la o cantitate
progresivă de alcool, în beŃia patologică este vorba de reacŃia unui creier anormal la o cantitate
mică de alcool.
2. Delirum tremens (delirul de sevraj alcoolic) :
Manifestare clinică extrem de dramatică ce se produce în prima săptămână după
întreruperea consumului de alcool la persoanele a căror istoric de consum de alcool se întinde pe
mai mulŃi ani. Conferă urgenŃă psihiatrică tulburări, datorită unor foarte puternice manifestări
psihosomatice.
Tabloul clinic (2 perioade) :
2.1. Perioada prodromală (personaliate premorbidă) - inapatenŃă până la anorexie,
iritabilitate, anxietate, pot apare iluzii, eventual halucinaŃii.
2.2. Simptom acut - agitaŃie intensă şi dezordonată, tremur generalizat şi amplu;
dezorientare în timp şi spaŃiu, confuzie delirantă (persoane) sau delirant onirică (fragmente de
vis) întrerupte de scurte perioade de luciditate.
Tulburări senzoriale includ halucinaŃii mai ales vizuale, dinamice, zoopsihice (animale pe
care le percepe ca agresive - duc la angajare profundă). Bolnavul este agitat şi speriat, stare
33
generală profund alterată dublată cu tulburări vegetative (transpiraŃii, febră, tahicardie, creşterea
tensiunii arteriale).
Manifestări imprevizibile, actele sunt autodistructive.
3. Tulburări toxice sau nutriŃionale
3.1.. Halucinoza alcoolică :
Forma delirantă a alcoolismului cronic, se prezintă ca o stare delirantă abundentă
caracterizat prin predominanŃa acŃiunilor halucinatori pe un fond de claritate a conştiinŃei.
Tablou clinic (divers) : anxietate, halucinaŃii auditive (frecvent nocturne cu un conŃinut
injurios), delir (în general slab structurat, cu idei de persecuŃie, de urmărire, şi conŃinut ostil care
generează reacŃii de apărare, fugă, agresiune şi deseori suicid.)
Deoarece fenomenologic evoluează pe un fond de claritate a conştiinŃei, bolnavul îşi poate
reaminti manifestările halucinatorii din timpul episodului psihotic.
3.2.. Sindromul amnestic alcoolic (Sindrom Korsakov) :
Esta caracterizată de triada : amnezie (în special pentru datele recent fixate), confabulaŃie
(interferenŃa elemenetelor onirice şi a amintirilor vechi), dezorientare mnezică, asociată cu o
polinevrită degenertivă.
Debutul este relativ lent şi se manifestă prin :
- apatie, depresie, dismnezie; ansamblu de tulburări pseudoneurotice (dureri de cap,
tulburări digestive, cardiace, instabilitate, insomnie, sensibilitate la zgomot).
3.3. Sindromul Wernike (Encefalopatia Wernike) :
Constă în acutizarea şi permanentizarea deficienŃelor mnezice din sindromul Korsakov.
Debutul ste relativ brusc pe un fond de impegnaŃie alcoolică cronică şi favorizat de o intervenŃie
chirurgicală, de traumatism sau boală somatică.
Tabloul clinic :
- simptome somatice iniŃiale : anorexie, greŃuri, vomă, scădere ponderală, cefalee, semne
polinevritice, tulburări de somn, iritabilitate, anxietate
- tulburări psihice - diminuarea fluxului şi ritmului ideativ, hipomnezie şi hipoprosexie;
hipotonie şi apatie complicate în stările grave cu somnolenŃă, stări confuzionale, comă.
- tulburări neurologice - fotofobii, diminuarea reflexului pupilar de acomodare la distanŃă
şi la lumină, hipertonie şi reflex de prehensiune.
- tulburări neuro-vegeative (în formele avansate): tahicardie, tahipnee, hipertermie,
scădere ponderală.
Prognoza şi evoluŃia sunt negative, depind de promtitudinea tratamentului. În mod normal
evoluŃia este spre moarte sau lasă sechele psihice (demenŃă), neurologice (polinevrită şi paralizii
oculare).
Întrebări de evaluare:
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
35