Etapele dezvoltării designului :

 aplicativistă ;

 modernistă ;

 stilistă ;

 consumistă;

 echilibrată.

BAUHAUS : ” menirea designului nu este aceea de a impulsiona vânzarea produselor de proastă ori
mediocră calitate, practicându-se <<înfrumuseţarea>> formei lor; ca factor de progres, designul
trebuie să contribuie, dimpotrivă, la îmbunătăţirea calităţii funcţionale şi estetice a obiectului util, pe
linia celor mai recente achiziţii ale ştiinţei şi tehnicii ” .

DIRECŢIILE DEZVOLTĂRII DESIGNULUI

Designul ambiental

 amenajarea şi ordonarea spaţiilor arhitecturale,

 amenajarea şi ordonarea instalaţiilor industriale,

 sistematizarea circulaţiei,

 gruparea punctelor de interes social, administrativ, cultural, cu tot “inventarul" necesar: mobilier de
interior şi exterior, dotări aferente vieţii cotidiene (cabine telefonice, refugii şi adăposturi din staţiile
mijloacelor de transport în comun, spaţiile de joacă şi agrement, corpurile de iluminat publice etc).

Designul formelor vizuale comunicante:

– domeniul graficii de carte ;

– domeniul graficii publicitare (afişul, reclama, emblema, eticheta) ;

– domeniul semnelor de orientare şi al serviciilor:

 toate semnele indicând direcţiile ce trebuie urmate pentru a se ajunge într-un punct determinat;

 mişcările ce trebuie făcute pentru a declanşa un anumit dispozitiv;

 poziţia necesară într-o anumită împrejurare; servicile de care cineva se poate folosi într-un spaţiu
public oarecare;

 manifestările la care se poate participa; accidentele care pot surveni.

Designul de obiecte :

 designul maşinilor şi aparaturii necesare în activităţile productive;

 designul maşinilor şi aparaturii folosite în activităţile de cercetare sau învăţământ;

 designul mijloacelor de transport;

 designul uneltelor de lucru;

 designul instrumentelor muzicale;

 designul instrumentelor optice;

 designul echipamentului sportiv;

 designul jucăriilor;

 designul ambalajelor…….

Aspecte actuale cu implicaţii în evoluţia designului

Noi coordonate ale dezvoltării socio-economice

 imprevizibilitatea viitorului

 structura diferită a mediului

 evoluţia gândirii şi a culturii economice..

Un nou tip de concurenţă

 substituirile tehnologice

 fenomene legate de evoluţia consumatorilor

 schimbări legate de modă

 fenomenul ecologic

Mutaţii în domeniul strategiilor întreprinderilor

 relansarea creşterii economice mondiale;

 maturitatea pieţei produsului;

 fragmentarea pieţei;

 exporturile ţărilor în curs de dezvoltare;

  maturitatea tehnologică şi difuzia de noi tehnologii;

 mondializarea pieţei (apariţia societăţilor multinaţionale).

Trăsăturile designului în diferite ţări

Richard Latham: “O examinare minuţioasă a oricărui obiect relevă concret nivelul de inteligenţă, de
îndemânare şi de înţelegere artistică al poporului care l-a creat. Ar putea, de asemenea, releva climatul, credinţa
religioasă, sistemul de guvernare, sursele naturale, structura economică şi nivelul realizărilor ştiinţifice şi
culturale".

SUA

 Norman Bel Geddes şi Raymond Loewy, “stilizarea vinde marfa", “cosmetics“

 În anul 1934 revista « Fortune » scria : « dacă de puţin timp mobilierul şi ţesăturile, dată fiind
indubitabila lor funcţie practică, se vând datorită designului lor, acum este rândul maşinilor de spălat,
a cuptoarelor, a întrerupătoarelor electrice şi a locomotivelor. » ‘20 General Electric-grup “product
styling”

 În anul 1934 revista « Fortune » scria : « dacă de puţin timp mobilierul şi ţesăturile, dată fiind
indubitabila lor funcţie practică, se vând datorită designului lor, acum este rândul maşinilor de spălat,
a cuptoarelor, a întrerupătoarelor electrice şi a locomotivelor. »

 ’Noi, designerii, muncim asupra unui lucru cu care va trebui să călătorim, pe care va trebui să ne
aşezăm, îl vom avea tot timpul sub ochi,îl vom mişca, cu ajutorul lui vom vorbi, într-un cuvânt îl vom
utiliza, singuri sau în comun cu alte persoane. Dacă punctul de contact dintre produs şi consumator
devine un punct de fricţiuni, de tensiuni permanente, în acest caz designerul a greşit. Dacă însă el
reuşeşte să aducă consumatorului o mai mare siguranţă, să facă produsul să fie dorit, mai eficient, mai
util, atunci designerul a reuşit în munca sa. ‘’

 În anul 1955, Dreyffus scria: “Rolul designerului este de a asculta sugestiile emise de cadrele, inginerii,
responsabilii de producţie şi publicitate şi de a le sintetiza imediat într-un plan viabil acestei idei sau de
a demonstra impracticabilitatea lor".

Diploma:

 Design grafic

 Design industrial

 Teoria designului

 Designul mediului ambiant

 Designul formelor vizuale

1990 Doctorat în ştiinţa designului

Institutul American de Arte Grafice

Societatea Americană a Designerilor Industriali

Programe: bazele comunicării (simbol, marcă, imagine)

istoria designului

cercetarea cerinţelor pieţei

proiectarea pe calculator

 Politehnica din Milano

 Facultatea de Arhitectură, Florenţa - Şcoala de specializare în Design

 Institutul superior pentru Industriile Artistice, Florenţa

 Domus Academy, Milano 1983

 Managementul Designului

 Fashion Design

FRANŢA

1930 – Uniunea Artiştilor Moderni F.Jourdain; Le Corbusier; J. Dumond

Asociaţia Formelor Utile – “estetică industrială” –

1951- J. Vienot “Art Present”-”Revue d’Esthetique Industrielle”

INSTITUTUL FRANCEZ DE ESTETICĂ INDUSTRIALĂ

CAMERA SINDICALĂ DE ESTETICIENI INDUSTRIALI

Paris- 1955 Primul Congres Internaţional de Design obiecte de lux, high-tech, arta de a trăi

1932 Guvernul Angliei a înfiinţat Comitetul pentru Artă şi Industrie pentru a promova designul în
industrie, comerţ şi educaţie.

Consiliul pentru Design Industrial.

Designul sporeşte numărul produselor şi le vinde; rezolvă probleme şi exprimă, comunică idei; este
artistic şi comercial, intelectual şi psihologic.

“Designul britanic: pardesiele Burberry, decoraţiunile florale interioare, automobilele Jaguar,

puloverele Shetland, ţigările Dunhill şi ceramica Wedgwood. Tradiţie, respectabilitate şi calitate”.*
 * Huggen Fr., British Design - image and identity

 Spectrul învăţământului de design cuprinde:

 colegii şi facultăţi de artă şi design;

 şcoli, colegii şi institute universitare de arhitectură, tehnologie şi inginerie;

 şcoli şi institute comerciale şi de business,

 iar “ingredientele" unei bune instrucţii pot fi rezumate la:

 concepţia de designer;

 vizualizare şi proiectare;

 cunoaşterea materialelor;

 cunoaşterea posibilităţilor de prelucrare;

 procedee artistice şi meşteşugăreşti;

 tehnici de producţie industrială;

 evaluare şi testare.

 CNAA (Council for National Academic Awards), Design Council (Consiliul de Design) şi
Departamentul pentru Comerţ şi Industrie au pus la punct un proiect de cercetare în vederea
trasării unor recomandări pentru dezvoltarea managementului designului în cadrul cursurilor
MBA.*

* Baynes K, Young Blood - Britai’s Design Schools today and tomorrow, London, 1983

 Kuroki, şeful departamentului de design al firmei Sony, :

 “Mai întâi trebuie creat conceptul în minte şi apoi pe hârtie. Noi selectăm tineri designeri
pentru ideile şi abilitatea lor de a inventa noi produse. Când se consideră că am dezvoltat ceva
de valoare, atunci se regrupează mai mulţi specialişti, ca împreună să decidă dacă produsul
respectiv întruchipează cele trei elemente, adică să fie: rentabil, comercial şi frumos. Toate
sunt la fel de importante. Dar frumuseţea este acolo unde se pune şi suflet ".
 Rolul designerilor la Sony se concretizează în:

 contribuţia “obişnuită" la fiecare produs nou;

 iniţiativa noilor concepte de produse ;

 dezvoltarea concepţiilor ”importate" de diferitele departamente;

 coordonarea activităţilor altor funcţiuni, deseori ca directori de program.

“penetrarea în cascadă a segmentelor de piaţă aparente":

 definirea segmentelor de piaţă ;

 creşterea volumului de vânzări şi dominarea segmentelor de piaţă;

 repartizarea resurselor;

 realizarea identităţii produsului pe piaţă;

 reducerea costurilor;

 perspectiva mondială etc.

În anul 1955, Dreyffus scria: “Rolul designerului este de a asculta sugestiile emise de cadrele, inginerii,
responsabilii de producţie şi publicitate şi de a le sintetiza imediat într-un plan viabil acestei idei sau de a
demonstra impracticabilitatea lor".
 Creativitate şi inovaţie

CREATIVITATEA - Acţiunea de a genera noi idei, abordări sau metode

INOVAŢIA - Procedeul prin care se generează şi se aplică ideile creative într-un context specific

Creativitatea individului şi a colectivelor este punctul de plecare pentru inovaţie; creativitatea este o
condiţie necesară dar nu suficientă pentru inovaţie (T.M. Amabile)

 Creativitatea este un proces de învăţare aparte, la care elevul şi profesorul sunt una şi aceeaşi persoană.
Arthur Koestler

 Creativitatea poate fi descrisă ca descotorosirea de certitudini. Gail Sheehy

 Creativitatea este capacitatea de a pune ordine în haosul naturii. Eric Hoffer

 Creativitatea nu este o evadare din disciplină, este o evadare însoţită de disciplină. Jerry Hirschberg

 Creativitatea nu înseamnă să găseşti un lucru, ci să faci ceva din el după ce l-ai găsit. James Russell Lowell

 Creativitatea înseamnă să vezi ceva ce încă nu există. Trebuie să afli cum s-o transpui în realitate şi astfel
să devii un partener cu Dumnezeu. Michele Shea

 Creativitatea reprezintă miraculoasa întâlnire dintre energia neinhibată a copilului cu ceea ce pare a fi
opusul şi duşmanul ei, simţul ordinii, impus de disciplinata inteligenţă a adultului. Norman Podhoretz

 Creativitatea este extinderea naturală a entuziasmului nostru. Earl Nightingale

 Creativitatea înseamnă străpungerea lumescului pentru a găsi minunatul. Bill Moyers

 Creativitatea este acea activitate chinuitoare, la care trebuie să apelezi atunci când nu mai ai după ce să
te inspiri. Maricel Popa

 Creativitatea este un drog fără de care nu pot trăi. Cecil B. DeMille

Imaginaţia - Th. Levitt: “este puterea de a construi imagini mentale <<la ceea ce este sau nu este
prezent şi n-a fost experimentat vreodată>>. Pentru ca imaginaţia să fie creativă, adaugă el, ea trebuie
să fie acompaniată de o capacitate de invenţie intelectuală sau artistică (în general amândouă)".

 IMAGINÁŢIE, imaginaţii, s.f. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza
percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior;

 IMAGINÁŢIE s.f. Capacitatea omenească de a transforma reprezentările care reflectă realitatea

existentă şi de a crea pe această bază noi reprezentări; invenţie. ♦ Închipuire, fantezie. [Gen. -iei, var.
imaginaţiune s.f. / cf. fr. imagination, lat. imaginatio].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 22 Jul 2006 | Greşeală de tipar
  Imaginaţia este totul. Este avanpremiera atracţiilor viitoare ale vieţii. definiţie de Albert Einstein

 Imaginaţia este ochiul larg deschis care ne face întotdeauna să vedem adevărul mai viu. Christopher Fry

 Imaginaţia este ochiul sufletului. Joseph Joubert

 Imaginaţia este începutul creaţiei. George Bernard Shaw

 Imaginaţia nu este decât fructul memoriei noastre. Pierre Bonnard

 Imaginaţia este singura armă în războiul împotriva realităţii. Jules de Gaultier

 Imaginaţie. Un depozit de fapte, cu poetul şi mincinosul în coproprietate. Ambrose Bierce

Competenţa şi creativitatea designerului sunt evidenţiate prin fiecare componentă a marketingului mix :

 produs, marcă, ambalaj (designul este factorul determinant al impactului psihologic al produsului sau
serviciului);

 promovare (designul bun intensifică mesajul promoţional şi împrospătează memoria consumatorului);

 locul vânzării - ambianţa (spaţiile unde se oferă servicii trebuie să fie funcţionale, dar şi atractive şi
stimulative; ele ajută la promovarea afacerilor, creează imaginea, sporesc interesul consumatorilor şi
determină vânzarea bunurilor şi serviciilor);

 preţul (banii alocaţi activităţii de design trebuie să corespundă necesităţilor acestui domeniu, ei se regăsesc în
preţul produsului).