Sinuciderea privita din toate unghiurile

(1)"In toate patimind necaz, dar nefiind striviti; lipsiti fiind, dar nu
deznadajnuiti; Prigoniti fiind, dar nu parasiti; doborati, dar nu nimiciti."(II
Corinteni IV,8-9)
F. are mai putin de 40 de ani si de vreo cinci ani nu mai
asteapta nimic de la viata. Poate doar finalul. A incercat pana acum de patru
ori sa se omoare. Visul tradus intr-un pumn de medicamente date rapid pe
gat, s-a sfarsit de fiecare data pe un pat de spital. Ultima data a fost la un pas
de a reusi. A stat aporpape 2 zile in coma la reanimare, dar destinul n-a vrut
sa-i faca pe plac. Marturiseste cu nonsalanta, ca nimic n-o va putea
impiedica "sa mai incerce sa-si ia viata". Cu solemnitatea cu care cineva jura
sa respecte o promisiune, ea sustine fem ca data viitoare va reusi.
(2)Drama ei incalcita e doar una din miile de povesti care stau
in spatele gestului numit sec "sinucidere" si inchis in cifre mai mult sau mai
putin relevante.
Fostul ministru sarb de interne, Valjko Stojilikovici, co-acuzat
in procesul lu Slobodan Milosevici pentru crime de razboi comise in
Kosovo, este in stare ciritica, dupa o tentativa de sinucidere la Belgrad, la
cateva ore dupa ce Parlamentul iugloslav a votat o lege privind cooperarea
cu Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie. Valjko
Stojilikovici si-a tras un glont in cap in fata cladirii Parlamentului (stire
preluata din "Monitorul de Cluj").
Marti, 15 iulie 2003, ziarele anunta un nou caz de sinucidere:
gardianul Sergiu Dumitru s-a impuscat cu pistolul pe care-l primise cu
cateva minute mai inainte. Fara a da ceva de banuit colegilor, abia intors din
concediul de odihna, gardinaul se retrage in toaleta sectiei de politie, unde se
impusca, lasand in urma lui multe semne de intrebare.
Ministru sau gardina, finalul este acelasi: doi oameni se sinucid;
din propria lor vointa, prin propria lor actiune-sunt caracteristici ale gestului
lor. Ce i-a impins in ghearele mortii pe acestia si pe multi altii? Ce i-a
determinat sa-si doreasca moartea si sa renunte la tot ce inseamna viata? Ce
au simtit? Ce si-au dorint? Ce n-au avut? - sunt doar cateva intrebari pe care
le-au lasat in urma lor. Toti acestia s-au sinucis.
(3)"Un protest activ impotriva colaborarii utile, o retragere
totala din fata problemelor vietii, generata de o infrangere sau de teama de o
infrangere in una din cele trei mari probleme ale vietii: societatea,
profesiunea sau iubirea" este o p[osibila definitie a sinuciderii, data de
Alfred Adler.
 Conform Dictionarului Sanatatii: "Suicidul este tulburarea
instinctului de conservare, prin care o persoana se distruge singura, alegand
o metoda fizico-chimica(spanzurare, inec, electrocutare)", iar dupa
Organizatia Mondiala a Sanatatii,"suicidul este actul prin care un individ
cauta sa se autodistruga, cu intentia mai mult sau mai putin de a-si pierde
viata, fiind mai mult sau mai putin constient de motivele sale..."
In 1980, E.S. Schneidman formuleaza o definitie operational
psihologica de mare claritate:suicidul este un act uman de incetare din viata
cu intentie proprie.
Inca din Evul Mediu exista date care atesta ca sinuciderea era
practicata in toate categoriile sociale si de catre ambele sexe. Moartea
voluntara era considerata rezultatul ispitirii diavolului, care se nastea pe
fondul disperarii sau era socotita ca un comportament nebunesc. Actul era
pedepsit pe seama cadavrului, iar bunurile erau confiscate. Drept motive ale
suicidului se invocau: saracia, boala, suferinta fizica, frica de pedeapsa,
onoarea, dragostea, ura.
Filozofia greceasca si-a pus problema fundamentala a
suicidului, inca din cele mai vechi timpuri. Cirenaicii, cinicii, epicurienii si
stoicii - toti recunosc suprematia valorii individului.
(4)Libertatea lui consta in puterea de a decide singur asupra propriei vieti
sau morti. Ei considerau ca viata nu merita sa fie conservata decat daca
reprezinta un bine, adica aduce mai multe satisfactii decat nenoriciri, daca se
desfasoara in confirmitate cu ratiunea si cu demnitatea umana. Altfel,
spuneau ei, este o nebunie sa o conservi.
Suicidul politic este frecvent la Roma in anii razboiului civil si
ai inceputului imperiului. In anumiti ani, numarul mortilor voluntari in
randul oamenilor politici atinge cifre impresionante. Cato, Cassius, Brutus,
Antonius, Cleopatra - nu vor fi condamnati pentru gestul lor, ci vor deveni
modele legendare. Chiar Nero sau Othon, prin sinucidere isi ispasesc partial
viata de mizerie pe care au avut-o. Dreptul roman din epoca imperiala lasa
fiecaruia libertatea de a alege moartea.
Renasterea a cunoscut si ea toate tipurile de sinucidere, cauzate
de mizerie, suferinta, patima, gelozie, nebunie. Desi rata media a
sinuciderilor in aceasta perioada este mai mica decat in Evul Mediu, acum se
vorbeste si se scrie mai mult despre acest subiect.
Se pare ca istoria este generoasa si ne ofera de-a lungul
timpului, din ce in ce mai multe exemple: scriitorul rus S.A. Esenin cedeaza
in urma unei crize de nervi, spanzurandu-se; Virgina Woolf se arunca in
Tamira, nesuportand ororile celui de-al doilea razboi mondial abia inceput;
Hitler, E. Braun, Himler ... si lista poate continua.
 (5)La baza acestor fenomene se afla, cu siguranta, influente
socio-culturale extrem de puternice si in acelasi timp, greu de explicat.
Uneori contagiunea suicidara este bazata pe anumite convigeri religioase,
investigand moartea cu un puternic caracter eliberator. Este cunoscuta
existenta in Japonia premergatoare celui de-al doilea razboi mondial a unor
adevarate "cuiburi de sinucidere". Acestea isi incheiau reuniunile prin suicid
in sala a unor voluntari ai mortii.
Sinuciderea este acutl de autodistrugere globala, de suprimare
brusca a propriei vieti, un mod intentionat, voit, constient si privind moartea
ca un sfarsit total. Aceasta definitei ridica inca de la inceput problema
fundamentala a determinisimului sinuciderii. Este vorba despre un psihic
normal sau patologic?
Statisticile Institutului de Medicina Legala "Mina Minovici" din
Bucuresti arata ca numai anul trecut, in Romania, sinuciderile au reprezentat
31% din totalul mortiolor violente. Cele 3.486 de cazuri inseamna tot atatea
victime cate s-au inregistrat din accidentele rutiere si omoruri la un loc. Si
cifrele cresc de la an la an, lucru care nu poate decat sa-i ingrijoreze pe
specialisti.
Prof. dr. Dan Dermengiu, directorul Institutului de Medicina
Legala "Mina Minovici" spune ca se poate vorbi despre un "fenomen
ingrijorator": "Numarul sinuciderilor creste, iar cel al populatiei scade. In
ultimii 16 ani, monitorizarea evenimentelor de acest gen arata ca evolutia e
mereu ascendenta. Chiar daca intr-un an se inregistreaza mai putine cazuri
decat in anul precedent, niciodata nu ne vom intoarce, de exemplu, la 133 de
(6)sinucideri, cate au fost in 1986 in Bucuresti. In 2002 au fost 342. Foarte
important este insa faptul ca aceste cifre nu reprezinta numarul real de cazuri
de suicid.
Din cauza informatiei deficitare, ajungem la concluzia ca pe
langa numarul inregistrat, mai exista si alte cazuri de sinucidere.
Conform statisticilor, din anul 1996 pana in 2002, in Romania
s-au sinucis 23.545 de oameni. OMS anunta ca din 99 de tari investigate,
Romania ocupa locul 29 in ceea ce priveste barbatii sinucigasi si locul 46 la
capitolul femei sinucigase. Locul nr.1 este detinut in topul mortii voluntare
de catre barbatii lituanieni, iar unul dintre primele locuri in topul
sinucigasilor, il ocupa Elvetia, tara puternic dezvoltata din punct de vedere
economic. La nivel nationa, conform statisticilor Institutului de Medicina
Legala, media ete de 15,5 sinucigasi pe an / 100.000 locuitori. Exista judete
in care incidenta cazurilor este extrem de mare si judete unde numarul
sinuciderilor este mult sub medie. Primele patru locuri sunt detinute de
transilvaneni.
 In Harghita s-a inregistrat anul trecut cel mai mare numar de
sinucigasi(58,7 cazuri / 100.000 locuitori), mai mult decat dublul fata de
media pe tara. Exista foarte multe persoane satule de viata si in judetele
Covasna (35,2/100.000 locuitori), Satu Mare(32,5) si Targu Mures(28,6).
La polul opus se situeaza Alba Iulia cu cele mai putine
sinucideri, Dambovita si Vaslui. In ceea ce priveste modalitatile prin care
victimele hotarasc sa se omoare, pe primul loc se afla spanzurarea, urmata
de intoxicatia cu medicamente sau alte substante, caderea de la inaltime
(7)(precipitarea) si inecul(submersia). Majoritatea celor care se sinucid sunt
barbati, iar calendaristic, sunt "preferate" perioadele martie-iulie si
noiembrie-decembrie. Din cifrele prezentate in raportul asupra violentei si
sanatatii se constata ca in lume are loc o sinucidere la fiecare 40 de secunde.
Tragic rezultat!
"Singura problema filozofica intr-adevar serioasa"(Alber
Camus), sinuciderea este, deasemenea, cea mai impresionanta enigma a
psihologiei. Ea domina, prin totalitatea implicatiilor sale (medicale, sociale,
juridice, religioase) ansamblul stiintelor antropologice. Alfred Adler
considera ca ea este favorizata de "carentele sentimentului de comunicare" si
apare pe fondul unei melancolii.
"Din punct de vedere psihologic si psihopatologic, suicidul
reprezinta o autodistructie specifica, o reactie comportamentala de tip
antisocial ce implica factorul individual, instinctiv, dar si cauzele
psihopatologice specifice: delirul, halucinatille, ideile ipohondriace, starile
obsesive-fobice, melancola"(Conf.univ.dr.Tudorel Butoi - "Sinuciderea - un
paradox", Ed. Stiintele Medicale, 2002)
Cercetand fenomenul suicidar, vom constata ca el se manifesta,
sub diferite variante: suicidul amenintare, suicidul tentativa, veleitatea
suicidara, echivalentele suicidare si suicidul reusit. Unii oameni ii ameninta
doar pe cei din jur ca se vor sinucide, altii incearca sa se sinucida, iar altii
chiar reusesc.
In cazul suicidului amenintare, scopul lor nu este moartea, ci
individul, prin santaj, urmareste atingerea unor scouri in viata. Suicidul
(8)amenintare are un caracter teatral. Suicidul tentativa se manifesta prin
amibiguitatea intentiei subiectului. Este propriu femeilor, in timp ce suicidul
reusit este propriu barbatilor.Veleitatea suicidara este o dorinta trecatoare de
autosuprimare, in care actul ete proiectat teoretic, insa nu este pus in
practica. Echivalentele suicidare caracterizeaza modurile de comportament
care implica un risc de care insa subiectul este perfect constient. In urma
cercetarilor a rezultat ca aproximativ 2/3 din cei care s-au sinucis, anterior
avusesera cel putin o tentativa.
 Conform prof.dr.V.T. Dragomirescu, suicidopatia, care este
considerata o entitate aparte, evolueaza in trei faze: suicidatie->suicidactie-
>traumatizare. Suicidatia, prima faza a acutlui suicidar, este etapa mentala in
care subiectului ii apare motivatia, si isi pune problema mortii. Hotararea a
fost luata, asa ca, faza a doua, suicidactia, presupune procurarea substantei
toxice, fixarea latului spanzuratorii, alegerea locului pentru sinucidere.
Ultima faza, traumatizarea reprezinta punerea in practica a sinuciderii.
Ca modalitati de realizare, acestea sunt fizico-
mecanice(spanzurarea, hemoragia externa, precipitarea, electrocutarea,
inecarea, impuscarea, etc.) si chimice (intoxicatia oxid de carbon, ingerarea
de medicamente). Se constata ca metodele chimice sunt mai utilizate de
catre femei, pe care probabil le sperie durerea provocata de metodele fizico-
mecanice, precum si automutilarea.
(9)Explicatia actului suicidar s-a incercat a se obtine fie pe baza
teoriilor psihiatrice(endogene), fie pe baza teoriilor sociologice(exogene).
Solidar teoriei sociologice, Emile Durkheim arata in lucrarea sa
"Despre sinucidere" ca exista doua cazue majore ale suicidului:
• integrarea sociala - atasarea voluntara a individului la societatea de
care apartine
• reglarea sociala - ce presupune interventia coercitiva a societatii
asupra comportamentului membrilor
Astfel, el clasifica actele suicidare in:
• suicidul egoist - apare pe fondul unu exces de individualizare, ducand
la ruperea legaturii persoanei cu societatea si cu viata
• suicidul anomic - pe fondul unei reglari sociale reduse
• suicidul fatalist - pe fondul unei reglari sociale prea inalte
Ca si cauze extrinseci (sociologice) ce imping la sinucidere, se
numara: mediul - raporturile anturajului, conditiile de viata, ocupatia si
gradul de cultura. Raporturile precare cu anturajul, conditile dificile de
viata, lipsa unei ocupatii, precum si nivelul scazut al culturii, ii pot
determina pe unii oameni sa-si doreasca moartea, Doctorul Bogdan V.
Delavrancea a efectuat un studie din care reiese importanta gradului de
cultura: astfel 57% dintre sinucigasi au studii elementare, 37 % au studii
medii si doar 6% dintre ei au studii superioare.
(10)Dar numai cauzele sociologice nu sunt suficiente si
psihologii ne aduc in atentie si altele: personalitatea si temperamentul,
sociabiltatea, ereditatea. Fiecare dintre aceste cauze are un cuvant mai mic
sau mai mare de spus la conceperea gandului sinuciderii.
"Complexele care apar la nivelul psihologiei individului
predispus sinuciderii, se datoreaza fie unei patologii particulare care face ca
individul sa nu mai poata percepe realitatea la parametri normali. Aceste
complexe blocheaza instinctul de conservare, deschizand drumul spre
neant."(Conf.dr. Tudorel Butoi, Dr. Valentin Iftenie, prof.dr. Alex. Biroi,
Alex Butoi - "Sinuciderea - un paradox"). Pentru ca "o sinucidere omoara
doi oameni"(Arthun Miller), iata o concluzie a lui Alfred Bulai despre
sinucigasi: "Pana la urma ce se poate spune sigur despre sinucidere? Nu
foarte multe lucruri, daca ne gandim macar la faptul ca nu prea reusim sa ii
intelegem pe sinucigasi. Cu toate acestea, trebuie sa consideram sinuciderea
ca un tip de esec, ca un rebut pe care orice societate il produce permanent
intr-o limita inalt acceptabila. Sinucigasul este un ratat, fie ca este un filozof,
fie ca este o femeie batuta, un erou legendar sau un om cu mintea ratacita.
Cu totii, atat timp cat sunt sinucigasi, sunt simple esecuri sociale. Au ei
valoare? Cu siguranta, da. Aceasta pentru ca in viata sociala, ca si in intreaga
lume vie, micile abateri de la linia normala, sunt micii pasi prospectivi care
ne permit dezvoltare si evolutia. La fel si sinucigasul este un esec pentru el,
pentru familia sa, epntru apropiatii sai, dar cu toate acestea, el apartine unui
mecanism evolutiv prin care limitele normalului sunt fortate."
(11)Biserica Ortodoxa, alaturi de intreg crestinismul, condamna
sinuciderea, bazandu-se pe doua idei fundamentale: creatia persoanelor
umane dupa chipul lui Dumnezeu si convingerea ca viata este un dar de la
Dumnezeu, izvorand de la El si stand sub puterea Sa. Indiferent insa cat de
de cunoscatori am fi in psihologie, sociologie, medicina legala, religie,
realitatea este cruda: zilnic oameni se sinucid. Cine ii poate ajuta pe acesti
oameni ajunsi in pragul disperarii? Nu cumva si eu? Si tu? Noi toti? Daca ne
dorim toti o lume mai buna, nu este oare acum momentul sa incercam
fiecare sa fim mai buni cu ceilalti? Noi suntem lumea. De noi depinde!
"Viata si moartea ti-am pus eu astazi inainte, si binecuvantare si
blestem. Alege viata ca sa traiesti tu si urmasii tai."(Deutironomul XXX, 19)
Daca alegem sa murim acum , vom mai avea acces la "viata"
aceea? Se spune ca nu. Si atunci ce ne ramane de facut? Nu cumva "aceea"
este viata adevarata?
Nimic nu merita sa renuntam atat de usor la VIATA.
Numarul sinuciderilor din Romania, mai mare decat al
victimelor accidentelor rutiere
Potrivit statisticilor, numarul sinucigasilor din tara noastra l-a depasit
cu mult pe cel al mortilor cauzate de accidentele rutiere. Un raport al
Institutului de Medicina Legala “Mina Minovici” arata ca in 2004 a existat
un numar de 2.720 de sinucideri, in 2005 si-au pus capat vietii 2.913
persoane, iar anul trecut s-au sinucis 3.187 romani. Presedintele Aliantei
Antisuicid Cluj, prof. dr. Doina Cosman, sustine ca si la nivel mondial
numarul sinuciderilor la adulti depaseste numarul deceselor cauzate de
criminalitate sau razboi. In Romania, cea mai mare rata a suicidului se
inregistreaza in judetele Covasna si Harghita, cu 34 de cazuri de suicid la
100.000 de locuitori. Mai mult de trei sferturi dintre sinucigasi sunt barbati
cu varste cuprinse intre 45 si 50 de ani. Prof.dr. Doina Cosman afirma ca
explicatia este legata de faptul ca acestia trec mai des la fapte, se
interiorizeaza si apeleaza mai greu la medic, in timp ce femeile isi exprima
mai usor sentimentele. Principala cauza a suicidului, spun medicii, este
depresia, in ultimii 10 ani numarul pacientilor care sufera de aceasta boala
crescand semnificativ.

DESPRE SINUCIDERE

Laurentiu Dumitru [alte articole din rubrica "Tinerii pe calea

intrebarilor"]

“Fara Hristos, totul este intuneric si nebunie”

PROBLEMATICA SINUCIDERII este una destul de complexa si

imposibil de ispravit printr-un scurt cuvant gazetaresc. M-am intrebat
deseori ce se afla in spatele unei tentative de suicid, in spatele unei
sinucideri… Se pare ca la sinucidere ajung de obicei persoanele care cad
intr-o extrema a vietii: nihilistii, pasionatii de magie, ocultism, fanii rock-
ului satanic, cei foarte bogati, cei foarte saraci, etc. Omul temperat, omul de
mijloc, care nu exagereaza cu nimic, nu trece, de obicei, prin astfel de ispite.
In ghearele deznadejdii si in umbra mortii se ajunge si din pricina lipsurilor
de tot felul, a greutatilor vietii si, mai ales la tineri, din cauza unei
comunicari deficitare cu cei din jur si a lipsei de iubire. Psihologii,
psihanalistii sau sociologii vin cu diverse lamuriri si raspunsuri, fiecare
clasifica cauzele si da solutii tamaduitoare. Exista un element in aceasta
ecuatie care nu e luat in seama; se uita ca spre cumplita deznadejde cei slabi
sunt impinsi si prin lucrarea diavolului care de la inceput, a fost ucigator de
oameni si nu a stat intru adevar (Ioan 8, 44). Dincolo de explicatii
pertinente, o tacere si o tristete aparte se asterne in inimile noastre cand prin
mass-media auzim, din ce in ce mai des [1], de sinucideri. Inca o persoana
care nu si-a gasit rostul, inca un om care a incetat sa lupte, inca un infrant pe
drumul vietii… Am auzit spunandu-se ca exista la unele persoane o
dispozitie innascuta spre negativism, spre instrainare, spre suicid chiar. In
plus, cu totii am aflat inca de pe bancile liceului ca optimismul si
pesimismul tin de firea noastra si ca n-ai ce face daca te-ai nascut cu o astfel
de trasatura temperamentala. Intr-o astfel de ecuatie e periculos de usor sa
afirmi ca Dumnezeu este de vina pentru slabiciunea firii celor ce-si iau
singuri viata. Nu era oare de-ajuns ca Hristos a dus Crucea pe Golgota
pentru pacatele noastre, voalat acum sa-L gasim vinovat si de lucrarea
ispititorului ?… Un reprezentant de marca al psihologiei comportamentale
cognitive americane, dr. Martin E. P. Seligman, a facut lumina in aceasta
chestiune interesanta. Dupa un indelungat studiu de peste 25 de ani a
concluzionat ca optimismul si pesimismul nu sunt innascute, ci dobandite.
Consecinta e cat se poate de… optimista: coeficientul nostru de pesimism
(pentru ca nimeni nu e pesimist sau optimist 100 %) poate fi micsorat.
Autorul a dezvoltat in lucrarea sa Optimismul se invata (Humanitas, 2003)
anumite tehnici in acest scop. Bineinteles ca o carte de acest fel scapa din
vedere aspecte esentiale ale vietii sufletesti, adica ii lipseste latura
duhovniceasca, insa poate fi de folos multora. E imperios necesar sa taiem
pesimismul exagerat (deznadejdea) de la cei de aproape ai nostri, sa
incurajam buna-dispozitie, sa incurajam optimismul. Trebuie depistate din
timp persoanele cu disponibilitate marita spre suicid si ajutate sa depaseasca
starea nefericita in care se zbat. O statistica citata de parintele John Breck
spune ca in 91 % dintre cazurile tipice de sinucidere si de tentative de
sinucidere, mediile familiale examinate erau clasificate drept instabile ori
haotice [2].

In astfel de “focare”, terapia cea mai buna e incercarea de a crea o

comuniune fraterna si agapica in rugaciune si cateheza sustinuta pentru a-i
deschide pe acestia spre viata comunitara. Caci cel ce zace jos, daca doar il
ridici, il scuturi de praf si-i spui doar o vorba buna, va putea iarasi sa ajunga
la starea sa de mai inainte. E nevoie de staruinta… Adevarata terapie e fara
indoiala Insusi Hristos, bunul samaritean. Pe cel disperat sa-l aducem la
Hristos, sa-l infatisam Lui spre a lua adevarata vindecare. Cand cineva
ajunge sa se sinucida intreaga comunitate ar trebui sa se intrebe in ce masura
a implinit cuvintele Mantuitorului privitoare la aproapele, fiecare ar trebui sa
vada cand l-a abandonat pe fratele cazut intre talharii diavoli cuibariti in
mintea lui.

E clar ca ne aflam, ontologic vorbind, sub povara pacatelor noastre. Spune

Scriptura: “Viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine singurul
Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).
Pacatul insa perverteste, degradeaza cunoasterea. Spunea regretatul Parinte
Galeriu: “Cand faci abstractie de Dumnezeu nu ai alta alternativa decat
neantul”. Cand nu-L cautam pe Dumnezeu ne simtim dezradacinati, uscati,
tristi si goi. Lumea acesta care fuge teribil de Dumnezeu e in suferinta, in
boala, in agonie. Din nefericire, lumea actuala e prea agitata ca sa-si dea
seama de starea in care se afla.

Am intalnit multe persoane cu tentative de suicid la activ. Mai toate

prezentau simptomele a ceea ce Sfantul Ioan Cassian sau Evagrie Ponticul
numeau “duhul intristarii”: un duh nascut din neimplinirea idealurilor, din
sentimentul de vinovatie sau al inutilitatii, din anxietate aparent fara motiv
sau nepasare etc.

De unde vin aceste stari? Le-am enumerat la inceputul cuvantului meu.

Problemele sunt reale, iar cand cele de jos nu merg cum trebuie, oamenii uita
ca trebuie sa priveasca catre cele de Sus. Dar daca nu cauti pe cele de Sus si
jos e cumplit de greu, cine sa te salveze?!…

Disperarea vine din fuga de Dumnezeu! El insa ne indeamna la fiecare pas al

Evangheliei Sale: “Bucurati-va” (Matei 5, 12; 28, 9; Luca 6, 23; 15, 6; 15,
9); Sfantul Pavel, de asemenea (Romani 12, 12, 15; II Corinteni 12, 11;
Filipeni 2, 18; 3, 1; 4, 4; I Tesaloniceni 5, 16). Psalmistul spune: “Doamne,
cand s-au inmultit durerile mele in inima mea, mangaierile Tale au veselit
sufletul meu” (Psalmi 93, 19), iar intr-un alt loc: “Ca m-ai veselit, Doamne,
intru fapturile Tale si intru lucrurile mainilor Tale ma voi bucura” (Psalmi
91, 4). Credinta si implinirea poruncilor lui Dumnezeu umplu inima de
bucurie sfanta… Cautarea lui Dumnezeu aduce bucurie si veselie, pentru ca
cel ce cauta afla, cel ce cere primeste (cf. Matei 7, 7). “Cautati mai intai
Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga
voua” (cf. Matei 6, 33).
Oare cati din cei ce si-au pus capat zilelor aveau un duhovnic? Cati au mers
si au cerut sub epitrahil duhovnicului sfat la astfel de incercare, cand
diavolul soptea gandul sinuciderii? Cati stiau ca la spovedanie te nasti din
nou? Cati au cautat sa primeasca pe buzele lor Sfantul Trup si Sange al
Domnului? Oare cati dintre acestia plecau genunchii la Crucea lui Hristos si-
si varsau Lui amaraciunea inimii lor si ispita intovarasirii lor cu Iuda,
vanzatorul Domnului? Sau oare cati mergeau regulat la Liturghie sa se
intalneasca acolo, in sfanta biserica, cu Hristos, Stapanul vietii?

Golul acela intunecat din suflet pe care-l simte cel ce are ganduri de suicid
nu-l poate umple decat Hristos, Lumina lumii, caci spune lamurit
Evanghelistul Matei citand pe Isaia Proorocul: “Poporul care statea in
intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii
lumina le-a rasarit” (Matei 4, 16; Isaia 9, 1). Tuturor acelora care nu-L
cunosc pe Dumnezeu sau fug de El, Acesta le spune: “Veniti la Mine toti cei
osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi” (Matei 11, 28). Unii isi
poarta singuri poverile, ostenesc si cad sub greutatea lor, nu cauta si nu-L
vor pe Dumnezeu: nu voiti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata! (Ioan 5, 40).
De unde dar sa iei putere sa scapi de gandurile mortii, de unde dar sa ai viata
daca nu cauti pe Stapanul Vietii?!… Hristos e adevarata terapie in lupta
pentru viata.

E imbucurator ca in Biserica noastra se pune in prezent accent pe o asa

numita psihologie pastorala ortodoxa (arhiepiscopul Hrisostom de Etna,
mitropolitul Hierotheos Vlachos, pr. dr. John Breck, Jean-Claude Larchet,
dr. George Stan etc.).

Sfantul Nicolae Velimirovici, intr-o scrisoare misionara, afirma pe buna

dreptate ca “fara Hristos totul este intuneric si nebunie” [3]. Iar Apostolul
Ioan ne aminteste: “oamenii au iubit mai mult intunericul decat Lumina”
(Ioan 3, 19).

O lume care nu se raporteaza la Hristos e in agonie, in pragul sinuciderii si

in umbra mortii… Ce asteptari putem avea de la o astfel de lume? Numai ca
lumea acesta nu se poate salva prin ea insasi.

Asteptarea si nadejdea noastra nu e la lume, ci la Hristos, Iubitorul de

oameni, Caruia ne rugam impreuna cu Psalmistul: “Sa nadajduiasca in Tine
cei ce cunosc numele Tau, ca n-ai parasit pe cei ce Te cauta pe Tine,
Doamne!” (Psalmi 9, 10) si iarasi: “Pazeste-ma, Doamne, ca spre Tine am
nadajduit” (Psalmi 15, 1).

Sinuciderea, numită şi suicid, (din latină sui caedere, a se omorî pe sine)

este actul prin care cineva îşi ia singur viaţa. În unele religii, sinuciderea este
considerată un păcat, iar în unele state, e un delict. Pe de altă parte, în alte
culturi, sinuciderea este văzută ca o modalitate onorabilă de a scăpa din
situaţii umilitoare, sau prea dureroase.

Percepţia sinuciderii a fost astfel influenţată de mediul cultural, şi de

abordarea temelor existenţiale precum religia, onoarea şi sensul vieţii. În
cele mai multe religii occidentale şi asiatice, creştinism, islam, iudaism,
budism şi hinduism, sinuciderea este condamnată. În Japonia, în perioada
samurailor pe de altă parte, seppuku, sinuciderea rituală, era văzut ca o
modalitate onorabilă de a plăti pentru greşeli sau eşecuri. Sinuciderea mai
are loc şi ca formă de protest (auto-incendierea, de pildă). Suicidul a fost
folosit şi în scopuri militare, începând cu kamikaze din al doilea război
mondial, şi până la teroriştii din prezent.

Eutanasia, uciderea pacientului la cererea sa (sau lăsarea lui să moară) este o

problemă etică relativ controversată, implicând oameni bolnavi în fază
terminală, cu dureri prea mari, sau lipsiţi de posibilitatea de a duce o viaţă la
standarde acceptabile.

Sacrificiul, acceptarea morţii pentru salvarea altcuiva, nu e de obicei

considerat sinucidere, întrucât lipseşte dorinţa de a muri.

Anual, aproximativ un milion de oameni se sinucid. De asemenea, în fiecare

an au loc între 10 şi 20 de milioane de tentative de suicid. Bărbaţii în vârstă
au cea mai mare frecvenţă de suicid, deşi frecvenţa în rândurile tinerilor este
în creştere.
 Sinucideri in lant

Numarul sinuciderilor si a tentativelor de suicid a crescut alarmant in ultima

vreme, tot mai multe persoane recurgand la astfel de gesturi. In ultimii ani
suicidul a ajuns un adevarat fenomen.
Spre exemplu, in 2005 numarul sinuciderilor a fost mai mare decat cel al
victimelor inregistrate in urma accidentelor rutiere. Ultimul caz de acest gen
s-a petrecut ieri, cand un tanar a murit dupa ce s-a aruncat de la etajul zece al
unui imobil, din motive deocamdata necunoscute. Ovidiu Mihai C., de 25 de
ani, s-a aruncat de la fereastra unei spalatorii de la etajul zece al unui bloc
situat la intersectia strazii Calusari cu bulevardul Mihai Bravu. Un alt caz de
suicid s-a inregistrat la Bacau, un jandarm fiind gasit impuscat marti, in
toaleta Curtii de Apel Bacau. Din primele concluzii ale anchetei a reiesit ca
acesta a folosit arma din dotare, fiind vorba cel mai probabil de o sinucidere.
Saptamana trecuta, o femeie internata la sectia gastro-enterologie a
Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca din Capitala a murit, aruncandu-se de
la etajul sase al unitatii medicale. Un alt eveniment tragic a avut loc la
Bacau, cand doua adolescente de 16 ani au incercat sa se sinucida cu pastile
antidepresive si alcool, intr-o camera de motel unde fusesera cazate de catre
un taximetrist. "La doua ore a venit tatal uneia dintre ele si mi-a spus ca fata
lui se sinucide intr-o camera. Am luat cheia de rezerva si am incercat sa
intram, dar lasasera cheia in broasca, asa ca am spart usa. Cand am intrat, le-
am gasit pe pat in coma, abia mai bolboroseau ceva. Tatal mi-a spus ca fiica
sa l-a sunat si i-a spus ca a luat pastile si se omoara din dragoste", a declarat
receptionerul. Fetele au fost duse de urgenta la Spitalul Judetean de Pediatrie
Bacau. Tinerele erau luate in evidenta Directiei Generale de Asistenta
Sociala si Protectia Copilului Bacau. Una a vrut sa se sinucida din dragoste
si cealalta din solidaritate cu prima, fiind cu labilitate psihica dupa celelalte
tentative.
 Statistica ingrijoratoare
Potrivit raportului de activitate pe 2006 al retelei de medicina legala,
aproximativ 14 cazuri la o suta de mii de persoane este rata sinuciderilor in
Romania. Anul 2000 a fost cel mai negru an din punct de vedere al
sinuciderilor - aproape patru mii de persoane si-au pus capat zilelor. Anul
urmator numarul lor a scazut brusc, iar din 2005 cazurile de suicid au
inceput din nou sa creasca. Potrivit rapoartelor anuale ale Institutului de
Medicina Legala, in anul 2006, peste trei mii de persoane si-au pus capat
zilelor. Tot in 2006, potrivit Realitatea Tv, in Capitala s-au inregistrat 256 de
cazuri de suicid. Potrivit statisticilor, rata sinuciderilor este mai ridicata in
mediul urban. Medicii sustin ca principala cauza a suicidului este
depresia.Numarul sinuciderilor si al tentativelor de suicid in randul tinerilor
a crescut alarmant in ultima vreme, tot mai multe persoane cu varste de pana
la 20-25 de ani recurg la astfel de gesturi. La sfarsitul anului trecut, un caz
cu totul special a zdruncinat Capitala, doi tineri alegand sa se sinucida intr-
un mod inedit. Cei doi, in varsta de 19 si 22 de ani, s-au legat cu un lant de
gat, au prins de acelasi lant o bucata de beton din acoperisul blocului, apoi s-
au aruncat in gol de la etajul zece al imobilului, unul cazand pe copertina de
la intrarea in bloc, iar celalalt ramanand suspendat de lant. Tatal uneia dintre
victime era decedat, iar al celeilalte inchis pentru trafic de droguri.Un alt caz
impresionant este cel al unei eleve de 17 ani dintr-o comuna din judetul
Harghita, care s-a spanzurat pentru ca parintii nu au mai lasat-o sa mearga la
scoala. Inainte de a se sinucide, fata a lasat un ultim mesaj scris in limba
maghiara pe peretele camerei ei: "Scoala sunt eu!". (B.C.G.)
 Peste 10% dintre români suferă de depresie.
Pericolul sinuciderilor creşte de sărbători

Zece procente dintre români suferă de depresii în preajma Crăciunului.

Psihologii atrag atenţia că persoanele care sunt singure în preajma
sărbătorilor, sunt şi mai nefericite. Cel mai bun remediu pentru depresivi, în
această perioadă a anului, este acela de a căuta compania rudelor, spun
specialiştii.

Cele mai expuse la stări depresive în perioada sărbătorilor sunt persoanele

singure. Cei divorţaţi, văduvi sau cei care s-au despărţit recent de partenerul
de cuplu şi nu au pe nimeni în preajma lor sunt mult mai trişti şi mai
melancolici decât ceilalţi.

Aceste stări se accentuează, cu precădere, în preajma Crăciunului. Potrivit

ziariştilor de la Gândul, anxietatea de sărbători afectează peste 10 la sută din
români.

Nu doar sărbătorile petrecute în singurătate duc la depresie. Acelaşi efect îl

poate avea şi momentul bilanţului de sfârşit de an. Psihologii susţin că cei
care nu au avut un an prea bun, în plan afectiv sau material, au tendinţa de a
cădea în melancolie. Asta din cauză că diferenţa dintre ceea ce ne-am dorit şi
ceea ce am reuşit să realizăm este foarte mare.

Vindecarea trebuie să pornească chiar din interior, printr-o gândire pozitivă,

spun specialiştii. Totodată se recomandă depresivilor să petreacă sărbătorile
în compania unor rude sau a unor prieteni apropiaţi. Ultima soluţie în terapia
depresiei este tratamentul medicamentos.

Specialiştii avertizează că dacă nu este tratată, afecţiunea poate avea

consecinţe grave. Stările de anxietate şi de depresie sunt cauze frecvente ale
suicidului.
 Sinucigaşii români preferă spânzurătoarea
75% dintre sinucigaşi sunt bărbaţi. Femeile preferă metode de sinucidere
care nu provoacă durere fizică
Cea mai frecventa metodă de sinucidere la români este spânzurătoarea.
Potrivit raportului de activitate pe 2006 al reţelei de medicină legală, în
2006, sinuciderile au reprezentat 27,7% din totalul deceselor violente. De
asemenea, numărul sinuciderilor a fost mai mare decât cel al victimelor
înregistrate în urma accidentelor rutiere. Anul trecut, la nivel naţional s-au
înregistrat 3.187 de cazuri de sinucideri, „o valoare sensibil mai mare decât
în 2005 (2.913 cazuri), care este posibil să marcheze debutul unei oscilaţii
ascendente”, se arată în acelaşi raport. În Capitală, în 2006, s-au înregistrat
256 de sinucideri, un număr aproape dublu, comparativ cu anul 1986, dar
aproape la jumătate, faţă de cele 511 sinucideri, raportate în anul 2000.
Raportul asupra activităţii reţelei de medicină legală în 2006 arată că cea
mai frecventă modalitate de sinucidere a fost prin spânzurare (75,3% din
cazuri). Alte metode folosite sunt: intoxicaţia voluntară (8%), precipitarea
(3%), submersia (3%) şi plăgi tăiate autoproduse (2%). Raportul
menţionează că media naţională a sinuciderilor este de 14,64 cazuri la
100.000 de locuitori. „Putem constata că există zone cu o incidenţă
inexplicabil de mare a sinuciderilor: Covasna – 34,6; Harghita – 33,3; Satu
Mare – 22,2; Târgu Mureş – 22,6 cazuri la 100.000 de locuitori anual. În alte
zone ale ţării, incidenţa sinuciderilor este mult sub media naţională: Bistriţa
– 8,2; Suceava – 9; Caraş-Severin – 10 cazuri/100.000 locuitori/an”, au
subliniat medicii legişti în raport. Incidenţa sinuciderilor pe sexe, raportul
arată că cele mai frecvente cazuri (77%) se înregistrează în rândul bărbaţilor.
„Preponderenţa sinuciderilor în funcţie de sex respectă incidenţa valabilă pe
toate meridianele, raportul fiind de 75% în rândul bărbaţilor şi 25% în rândul
femeilor. Există o ciclicitate a sinuciderilor. În timpul unui an, cu anumite
fluctuaţii, existând un vârf al incidenţei primăvara şi un altul toamna spre
iarnă, până înainte de Crăciun. Numărul sinuciderilor de anul trecut poate
marca începerea unui nou val de creştere. Am constatat că aceste creşteri au
oscilaţii cam la fiecare 4 ani”, ne-a declarat prof. dr. Dan Dermengiu,
directorul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” din
Bucureşti. Directorul a mai spus că, la noi, cele mai multe sinucideri arată o
pulsiune de moment, nefiind sinucideri „pregătite”. „Mediatizarea excesivă a
unor cazuri de sinucidere nu face bine, mai ales la persoanele care au acest
impuls. „Unii se pot gândi că vor avea parte de reclamă, după viaţă.
Psihiatrii spun că mulţi dintre cei care se sinucid nu vor de fapt să moară, ci
vor o «sinucidere demonstrativă»
Cert este că aceste persoane au o disfuncţie majoră în instinctul de
supravieţuire”, a mai spus prof. dr. Dan Dermengiu. Din statistici, medicul
legist a mai spus că sinuciderile prin otrăvire, de exemplu, sunt din ce în ce
mai puţine. „Cele mai multe cazuri sunt cu sodă caustică, iar în mediul rural,
se mai folosesc substanţe insecticide, fungicide etc, în timp ce în mediul
urban, medicamentele, cum ar fi barbituricele”, a adăugat medicul. În
privinţa sinuciderilor prin metode mai rare sunt cele prin electrocuţie. Anul
acesta la INML s-au înregistrat două cazuri de sinucigaşi care şi-au dat foc.
Legiştii au mai remarcat şi faptul că sunt rare cazurile în care femeile se
sinucid folosind arme ascuţite, acestea alegând metode care să nu provoace
durere, cum ar fi intoxicaţia cu medicamente.
În cazul sinuciderii prin spânzurare, legiştii spun că sunt suficiente câteva
secunde de întrerupere a fluxului sanguin pentru a se pierde cunoştinţa. La 3-
4 minute fără circulaţie cerebrală, în cortex apar modificări ireversibile. Alte
structuri din creier mor după 10-15 sau 20 de minute, mai spun legiştii.
(L.S.)

Indiferenţa şi abandonul pot duce la sinucidere

Unul dintre factorii importanţi care conduc la sinucidere este depresia

consideră Preşedintele Alianţei Antisuicid. Aceasta a explicat că
singurătatea, abandonul, nevrozele, indiferenţa socială duc la depresie şi
nevroze care pot conduce în multe cazuri la sinucidere.
Doina Cozma a adăugat că şi bolile psihice sunt cauze importante ale
sinuciderilor mai ales dacă sunt dublate de alcoolism cronic sau
toxicomanie.
Conform statisticilor, în România rata sinuciderilor este de 16 la 100.000 de
locuitori faţă de 10 la 100.000 de locuitori în alte ţări europene. Cele mai
multe sinucideri s-au înregistrat în România în judeţele Harghita şi Covasna
şi în zonele în care locuiesc minorităţi sociale. Conform statisticilor numărul
bărbaţilor care se sinucid este mai mare decât cel al femeilor, iar metoda de
sinucidere cel mai des întâlnită este cea prin spânzurare. Doina Cozma a mai
declarat că "sinucigaşul este o persoană aparte, sinucigaşul intră într-u n
proces de sinucidere. Uneori premeditarea este lungă alteori actul pare a fi
făcut la minut."

Metode de sinucidere la romani

Intotdeauna am considerat omul ca individ inteligent, si omul ca multime
extrem de prost si usor de manipulat. Numai ca, rasfoind ziarele, mi-am dat
seama ca nu e intocmai adevarat. Omul, in anumite cazuri, e prost si cand e
singur.
Nu stiu de ce, dar nu sunt de acord cu sinuciderea. Nici un motiv nu mi s-a
parut atat de bun incat sa justifice acest ultim act. Ma refer la sinucidere, nu
la sacrificiu.
Am ajuns sa remarc ca omul, chiar daca e prost si singur, daca e roman
ramane la fel de inventiv. Este stiut ca, la romani, sinuciderile nu sunt ca-n
filme sau ca la alte popoare. Romanul nu-si trage un glonte in cap decat
daca-i militar in termen, si are acces la o arma. Romanul ar prefera sa-si
puna un pistol in gura, dar nu are posibilitatea, asa ca, recurge la cu totul alte
metode.
Aruncatul de la fereastra nu mai este asa des intalnit, dat fiind si faptul ca ori
sta la etajul unu sau parter, ori are rau de inaltime. Nici venele nu si le mai
taie in cada, pentru ca a auzit ca se poarta lungi.
Exceptand cazurile in care isi pune latul de gat dupa ce si-a omorat toata
familia si/sau vecinii (dupa mine ar fi trebuit sa inceapa cu vecinii…dar…
asta-i doar parerea mea) romanul prost foloseste spanzuratoarea ca metoda.
Este intr-adevar si cea mai des intalnita metoda, pentru ca nu presupune prea
multe resurse: o funie (furtun, curea, sireturi, cravata, etc), o grinda (sau un
copac) si o sticla de alcool.
Dar asta nu-i arata inventivitatea. Inventivitatea apare in momentul in care
arata ca este si original.
Asa cum a fost o copila de 15 ani, care, dupa o cearta cu parintii, a cazut in
depresie, si a baut oja pentru a se sinucide. Din fericire nu a reusit, pentru ca
a fost salvata.Tentativa a esuat, ea ramanand cu un gust amar in gura, o
culoare a dintilor stralucitoare care dureaza, si o fisa medicala la Spitalul de
Psihiatrie.
Un alt caz, a fost cel al unui tanar, care a incercat sa se sinucida inghitind doi
pumni de pastile. Nici el n-a reusit, pentru ca domeniul farmaceutic nu era
chiar punctul lui forte. Nestiind ce pastile se iau in astfel de boli, a inghitit
vreo 50 de aspirine si cateva pastile de paracetamol. Si el a scapat cu viata,
chiar mai sanatos decat era inainte. Fisa psihiatrica in schimb a fost bonus.
Un alt roman a incercat sa-si puna capat zilelor, din motive pe care el le
considera intemeiate, si s-a legat cu o sfoara de sina de tren. A fost gasit
acolo de un echipaj al politiei, care i-a explicat ca pe sina aia nu va trece
niciodata trenul, pe motiv ca e lunga doar de vreo 500 de metri si incepe si
se termina in boscheti.
Lista ar fi mai lunga, dar mi s-a reprosat ca scriu cam mult si se plictiseste
lumea si nu mai citeste, asa ca voi continua alta data.

De ce se sinucid mii de romani

Sinuciderile un semnal de alarma?
In Romania, cazurile de sinucidere au devenit tot mai numeroase.Tentativele
de sinucidere sunt provocate in proportie de 80 la suta de depresii, motiv
pentru care recunoasterea si tratarea precoce a starilor anxioase, chiar din
copilarie, reprezinta principalele solutii de evitare a actelor suicidale, atrag
atentia medicii psihiatrii.
"Cei mai expusi riscului suicidal sunt adultii trecuti de varsta de 40 de ani,
dar si copiii sunt predispusi sa aiba tendinte sinucigase", a declarat medicul
psihiatru Dan Ghenea, de la centrul medical Medicover.
Specialistul a explicat ca principala cauza a tendintelor sinucigase, atat la
adulti cat si la copii, o reprezinta depresiile netratate care in timp s-au
cronicizat.

Medicul psihiatru atrage atentia ca aceste manifestari apar chiar din primii
ani de viata, motiv pentru care parintii trebuie sa trateze cu mai multa
seriozitate starilor anxioase ale copiilor lor. "Temperamentul violent,
iritabilitatea, dificultatea in gandire, modificari in comportamentul
alimentar, starea de oboseala permanenta sau insomniile sunt primele semne
ale depresiei la copii", a explicat dr. Dan Ghenea.

In Romania, potrivit raportului Institutului de Medicina Legala (IML) "Mina

Minovici", in anul 2004 au fost inregistrate 2.720 de sinucideri, in 2005 un
numar de 2.913 victime, iar in anul 2006 si-au luat viata 3.187 de romani,
trei sferturi dintre decese au fost inregistrate in randul barbatilor cu varste
cuprinse intre 45 si 50 de ani. Conform raportului IML, numarul
sinuciderilor a fost mai mare decat cel al victimelor inregistrate in urma
accidentelor rutiere, informeaza NewsIn.

La nivel mondial, in fiecare an, aproximativ un milion de oameni mor in

urma tentativelor suicidare, ceea ce inseamna peste trei la suta din totalul
deceselor, motiv pentru care autoritatile internationale considera ca aceasta
este o problema majora de sanatate publica, cu un imens impact social,
familial si economic.

Intr-o statistica a Organizatiei Mondiale a Sanatatii care a evaluat rata

sinuciderilor in 34 de state europene, Romania se afla pe locul 24. Ratele
cele mai mari ale suicidului in tara noastra se inregistreaza in judetele
Covasna si Harghita, fiind de aproximativ 34 la 100.000 de locuitori. Dtele
statisticeau arata faptul ca acesti indicatori se situeaza mult peste media
nationala, de aproximativ 12-14 la suta de mii de locuitori.

Luna sinuciderilor

Luna octombrie s-a încheiat cu tentativa de suicid a unei constănţence de 41

de ani. Femeia a ajuns pe patul de spital după ce a înghiţit un pumn de
pastile. Ea a pus gestul sinucigaş pe seama depresiei de care suferă. Poliţiştii
Secţiei 1 spun că evenimentul le-a fost sesizat prin Serviciul 112, joi, în jurul
orei 18.00. Un echipaj de poliţie s-a deplasat pe strada Maramureş, din Piaţa
Chiliei, acolo unde au găsit-o pe femeie în stare de conştienţă. Nicoleta
Iordache le-a declarat poliţiştilor că, din cauza stărilor depresive cu care s-a
confruntat în ultima perioadă, a înghiţit în jur de 20 de pastile de Lexotan.
Potrivit specialiştilor, medicamentul este prescris celor care suferă de
tulburări emoţionale: anxietate şi stări tensionale, dispoziţie anxioasă,
depresivă, tensiune nervoasă, agitaţie şi insomnie. Probabil femeia încerca să
scape de depresie cu ajutorul medicamentului însă, căzută într-o pasă
proastă, l-a folosit în supradoză. Ea nu a apucat să aprofundeze cauza care a
împins-o la sinucidere deoarece a fost preluată de Serviciul de Ambulanţă şi
transportată la Urgenţa Spitalului Clinic Judeţean Constanţa. Cadrele
medicale i-au acordat îngrijiri de specialitate, apoi au externat-o.
Cazul vine la doar o săptămînă după ce, weekend-ul trecut, un constănţean
de 33 de ani a încercat să-şi pună capăt zilelor înghiţind un pumn de pastile
Algocalmin. Tînărul a recurs la gestul extrem după o discuţie aprinsă cu unul
dintre prietenii săi. Specialiştii spun că aproape un sfert dintre români, de
vîrste diferite şi din toate categoriile sociale, suferă de depresii, persoanele
cu asemenea stări fiind cele mai predispuse la suicid. Printre motivele care
împing la sinucidere se situează nivelul de trai scăzut, ritmul agitat de viaţă,
stresul, dependenţa de alcool sau de stupefiante, lipsa de comunicare,
abuzurile, orientarea sexuală, dezamăgirile sentimentale şi, mai nou,
transpunerea în practică a anumitor ideologii transmise prin intermediul
internetului. Potrivit unui studiu efectuat anul trecut, în România, media
naţională a sinuciderilor a fost de 12 cazuri la o sută de mii de locuitori, iar
judeţul Constanţa a depăşit cu trei cazuri media naţională. Organizaţia
Mondială a Sănătăţii estimează că, pînă în anul 2020, boala psihică va fi a
treia cauză a mortalităţii.