UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

Facultate : I.M.S.T

Specializare : I.M.C

PROIECT

ECOTEHNOLOGIE 2

Student : Braileanu Elena-Valentina

Grupa : 642 CB
CUPRINS

1)Calculul indicatorului de calitate al mediului

2)Stabilirea metodelor de prevenire a poluarii

3)Stabilirea metodelor de reducere a poluarii

4)Determinarea gradului optim de reducere a poluarii

5)Bilantul de mediu

6)Elaborarea modelului de organizare ecotehnologic

 1. Calculul indicatorului de calitate al mediului

Acest indicator de calitatea a mediului Icm se poate calcula la nivelul fiecarui poluant i, cu
relatia:
CMAi  Cef
Icmi= [%],
Cmax i  CMAi
unde:
 Icmi este indicatorul de calitate a mediului datorat poluantului “i”;
 CMAi-concentratia maxima admisibila in poluantul “i”;
 Cefi- concentratia efectiva, la momentul calcularii, in poluantul “i”;
 Cmax – concentratia maxima in poluantul “i” ce conduce la degradarea inevitabila a
mediului.
Acest indicator are valori cuprinse intre 0 (cand poluare este maxima si inevitabila) si 1
(cand mediul este curat).

AERUL

Tabel 1.Dispozitii comunitare asupra poluarii aerului

Poluant Limita admisa Limita de

3
[mg / m ] interventie

[mg/m3]

Oxizi de sulf exprimati in SO2 300 510

Oxizi de azot NOx exprimati in NO2 500 810

Amoniac 50 81

Compusi anorganici gazosi ai clorului exprimati in 50 81

HCl

Compusi anorgatici gazosi ai fluorului. Exprimati in 55 55

HF particule ,picaturi
55

Compusi organici (exclusiv CH4) 150 300

Praf 50 100 80100

Metale grele 0,21

Totalul de Cd(cadmiu), Hg(mercur), Tl si compusii lor 4 8

Totalul de As(astatiniu), Se(seleniu), Te si compusii lor

Totalul de Co(cobalt), Cr(crom), Cu(cupru), Sn, Mn,
Ni(nichel), Pb(plumb), Sb(stibiu), Zn(zinc) si compusii
lor

NMVOC(non-methane volatile organic 100 220

compounds=compusi organic volatile fara metan)

Dicloretan 98 149

CO(monoxid de carbon) 100 200

CO2(dioxid de carbon) 50 110

Mn(mangan) 0,5 1,1

Pb(plumb) 0,5 1,1

Ta(tantal) 0,5 1,1

300  0,0260
Icmso2(oxid de sulf)=  0,42%
510  300

500  0,0683
IcmNO2(oxizi de azot)=  0,61%
810  500

50  0,134
IcmAmoniac=  0,60%
81  50

50  0,0150
IcmHCl(acid clorhidric)=  0,61%
81  50

55  0,0151
IcmHF(acid fosforic)=  0,83%
85  55

150  0,0500
IcmCH4(metan)=  0,90%
300  150
 50100  1,450
IcmPraf=  0,66%
80100  50100

4  0,0159
Icm Metale grele=  0,91%
84

100  0,215
IcmNMVOC(compusi organic volatile fara metan)=  0,83%
220  100

98  0.66
Icmdicloretan=  0,90%
149  98

100  0,491
IcmCO(monoxid de carbon)=  0,92%
200  100

50  4,23
IcmCO2(dioxid de carbon)=  0,76%
110  50

0,5  0,001
IcmMn(mangan)= 1,1  0,5  0,83%

0,5  0,0001
IcmPb(plumb)= 1,1  0,5  0,83%

0,5  0,0005
IcmTa(tantal)=  0,83%
1,1  0,5

Icmtotal=0,42+0,61+0,60+0,61+0,83+0,90+0,66+0,91+0,83+0,90+0,92+0,76+0,83+

0,83+0,83=11,44
APA

Tabel2.Valori ale concentratiei maxime admise pentru substante toxice din apele de suprafata,
conform STAS 4706-88

Substanta Valori ale CMC, mg/dmc(3

Limita admisa Limita de interventie

Amoniac liber(NH3) 0,1 0,5

Arsen 0,05 0,2

Benzen 0,5 0,5

NH3(amoniac) 0,1 0,5

N02(dioxid de azot) 0,1 0,3

Clor liber 240 400

Cupru 0,05 0,1

Cl2(clor) 0,10 0,25

Fenoli 0,001 0,002

Fe2O3(trioxide de fier) 0,4 0,8

SO2(monoxide de 0,1 0,2

sulf)

SO42-(sulfat) 200 400

K2Cr2O7(bicromat de 3 5
potasiu)

Plumb 0,05 0,1

Al3+(aluminiu) 0,05 0,2

Reziduu fix 100 300

0,5  0,134
IcmNH3(amoniac)= 1  0,5  0,73%
 0,5  0,00015
IcmAs=  0,93%
1  0,5

0,5  0,203
IcmBenzen=  0,59%
1  0,5

0,1  0,012
IcmNH4(hidroxizi de amoniu)= 0,5  0,1  0,32%

0,1  0,092
IcmNO2(dioxid de amoniu)= 0,3  0,1  0,40%

240  0,00113
IcmCl-(clor liber)=  0,35%
400  200

0,05  0,0001
IcmCu(cupru)= 0,1  0,05  0,52%

0,1  0,01
IcmCl2(clor)= 0,25  0,1  0,60%

0,2  0,0001
IcmFenoli= 0,5  0,2  0,66%

0,4  0,35
IcmFe2O3(trioxid de fier)= 0,8  0,4  0,42%

0,1  0,026
IcmSO2(dioxid de sulf)= 0,2  0,1  0,74%

200  3,312
IcmSO42-=  0,90%
400  200

0,1  0,0023
IcmPb(plumb)= 0,4  0,1  0,32%

Icmtotal= 0,73+0,93+0,59+0,32+0,40+0,35+0,52+0,60+0,66+0,42+0,74+0,90+0,32 = 7,48

SOL

Tabel3.Substante care polueaza solul si concentratiile acestora

Tabel3.Substante care polueaza solul si concentratiile acestora

Tipul poluantului Concentratia Limita maxima Limita de
normal[ppm] admisa[ppm] interventie[ppm]

Plumb 1 100 100

Fluor 1 200 750

Fenoli 0,1 1 10

Compusi sintetici 10 1000 10000

anioni activi
biodegradabili

C(carbon) 570 1500 2500

Si(siliciu) 10 230 1000

Mn(mangan) 5 23 250

P(fosfor) 1,3 15 50

S(sulf) 0,0517 1 5

Cl(clor) 4,5 14 30

CO(bioxid de sulf) 23 115 240

CO2(dioxid de sulf) 0,7 12 228

85  0,00001
IcmPb(plumb)=  0,66%
100  85

100  0,0076
Icmfluor=  0,36%
750  100
 1  0,00001
Icmfenoli=  0,31%
10  1

10  0,00003
Icmcompusi=  0,40%
1000  10

570  0,0002
IcmC(crabon)=  0,61%
1500  570

10  0,0005
IcmSi(siliciu)=  0,40%
230  10

5  0,0003
IcmMn(mangan)=  0,37%
23  5

1,3  0,000031
IcmP(fosfor)=  0,80%
15  1,3

0,7  0,045
Icm CO2(dioxid de carbon)= 12  0,7  0,57%

4,5  0,000001
IcmCl(clor)=  0,47%
14  4,5

23  0,00005
IcmCO(monoxid de carbon)=  0,53%
115  23
Icmtotal=0,66+0,36+0,31+0,40+0,61+0,40+0,37+0,80+0,57+0,47+0,53 = 5,48

2. Stabilirea metodelor de prevenire a poluarii

Poluarea solului:

Metoda de prevenire a poluarii solului:

Procesul compostarii reziduurilor organice este realizat fie in sistem gospodaresc.

Prin compostarea reziduurilor organice se asigura obtinerea unui ingrasamant - compostul - valoros
pentru agricultura. Exista mai multe metode de compostare a reziduurilor organice
(metoda biodinamica, procedeul Indore, metoda Krantz, metoda Wurtemberg)

Metoda biodinamica elaborata inca din 1921 de catre Steiner consta in depozitarea
reziduurilor organice in gramezi cu sectiunea trapezoidala in care baza are 2,5÷4 m, latimea gramezii
la varf fiind de cca. 1 m, iar inaltimea initiala de max. 2m.
 Dimensiunile gramezii trapezoidale in cazul compostarii reziduurilor prin metoda biodinamica

Peste gramada astfel construita din reziduurile organice se dispune un strat de pamant
care are rolul de a proteja gramada in timpul fermentarii.

Poluarea aerului:

Metode de prevenire a poluarii aerului:

- Folosirea mai rara a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile publice;

- plantare de copaci.
 Poluarea apelor:

Starea de poluare a apelor poate fi controlata si redusa.

In acest scop se utilizeaza doua tipuri de procedee, aplicate cu mai multa sau mai putina
consecventa de organismele de conducere si conceptie tehnica

 Primul grup de procedee se caracterizeaza printr-o “maniera de conducere preventiva” si

include toate metodele care urmaresc limitarea evacuarii de reziduri in ape.

Inca din faza de proiectare a instalatiilor industriale, de transport, edilitare etc. , trebuie adoptata
o conceptie care corespunde unei orientari diametral opuse fata de cea veche, caracterizabila
lapidar prin ideea “apa spala tot”.
Astfel, rezidurile solide, in special ale substantelor de mare toxicitate, nu este necesar sa fie
antrenate pe cale umeda, ci, pot fi evacuate la halte sau crematorii .
Se cauta reducerea consumurilor de apa in industrie prin recircularea apei, folosita ca agent de
racire si reintroducerea in sistem a celei utilizate ca solvent, dupa corectarea adecvata a calitatii .

 In al doilea grup de procedee se incadreaza diferitele metode de epurare ale apelor uzate .

Apele uzate trebuie sa fie supuse unor tratamente prin care sa se inlature incarcarea lor cu
poluanti pana la o limita.
Epurarea cuprinde o succesiune de procese fizice si chimice, biologice si fizico-chimice
necesarepentru inlaturarea diferitelor categorii de poluanti.
Pentru distrugerea germenilor patogeni se mai include operatia de dezinfectie prin tratarea cu
clor sau azot.
 3. Stabilirea metodelor de reducere a poluarii

 Metode de prevenire a oxizilor de sulf

 Metode de prevenire a concentratiei de praf

 Metode de prevenire a oxizilor de azot

 Metode de prevenire a compusilor organici volatile

 Metode de prevenire a metalelor grele

Metode de prevenire a oxizilor de sulf

Arderea combustibililor fosili conduce la evacuarea în atmosferă a unor volume

importante de oxizi gazoşi de sulf. În urma precipitaţiilor chimice şi a transformărilor pe care le
suferă în atmosferă, aceşti oxizi devin sursa precipitaţiilor acide, formă sub care îşi exercită la
nivelul solului acţiunea distrugătoare asupra vegetaţiei perene. În acelaşi timp, în condiţiile
specifice
(temperatură şi presiune ridicată, prezenţa umidităţii, alături de particule de cenuşă) ce
caracterizează circulaţia gazelor arse dinspre instalaţia de ardere spre coşul de evacuare în
atmosferă, oxizii gazoşi exercită o puternică acţiune corozivă asupra instalaţiilor ce compun
circuitul gazelor arse. Astfel se intensifică uzura instalaţiilor.
Într-o primă fază, bioxidul de sulf dă naştere acidului sulfuros care, prin oxidare sub
acţiunea radiaţiei solare, se transformă în acid sulfuric. Acţiunea poluatoare a H2SO4 se exercită
sub forma ploilor acide, principalul factor generator al „morţii pădurilor“ în ţările industrializate
din Europa de vest şi centrală. Intrând în circulaţia atmosferică zonală, SO2
exercită efectul poluant nu numai în regiunea sau ţara în care este generat, ci şi în alte regiuni
sau ţări aflate pe direcţia vânturilor dominante. Acest proces este favorizat de construirea unor
coşuri înalte (peste 200÷250 m) prin intermediul cărora gazele arse, având o temperatură
ridicată (160÷175 °C) şi o viteză de evacuare mare, sunt conduse prin intermediul coşurilor
înalte la o înălţime egală în medie, cu dublul înălţimii coşului (cca. 500 m de la nivelul solului).

Metode de prevenire a bioxidului de sulf

Cu excepţia unor procese chimice speciale, arderea combustibililor fosili
reprezintă principala sursă de dioxid de sulf (SO2).
Se deosebesc trei căi principale de reducere a emisiei de SO2, respectiv:
-desulfurarea combustibililor,
- alegerea corespunzătoare a combustibilului,
-desulfurarea gazelor de ardere.
Reţinerea bioxidului de sulf poate avea loc în toate fazele folosirii combustibilului, începând
cu pregătirea lui înaintea arderii, în timpul arderii şi după ardere.

Reducerea bioxidului de sulf prin injecţie de calcar în focar

Pudra de calcar este injectată în focar, unde este calcinată la CaO, care reacţionează cu
SO2, rezultând CaSO4.
Produsul desulfurării şi aditivul care nu a reacţionat sunt colectate în precipitator, împreună cu
aerul de combustie. Metoda a avut cele mai bune rezultate deoarece calcarul este injectat la o
temperatură favorabilă şi acolo se află o presiune suficientă, datorată aerului de la partea
superioară a arzătorului, pentru a distribui bine aditivul. Funcţie de sarcina cazanului, eficienţa
reducerii atinge valori de 50÷70 %.
Avantajele injecţiei de calcar sunt: proces simplu, realizare rapidă, costul investiţiei
scăzut, consum mic de energie, disponibilitatea instalaţiei ridicată.
Dezavantajele metodei sunt: grad de desulfurare limitat, tendinţa de
zgurificare în focar, manipulare dificilă a cenuşei.

Procedee de desulfurare
Normele foarte severe de emisie, care coboară valoarea de la 2÷3.5 g/m3, la numai 0.4 g/m3,
, cum este exemplul pentru Japonia, SUA, Germania, impun neapărat folosirea unor instalaţii
chimice de desulfurare a gazelor, la toate cazurile de ardere a cărbunelui, în cazane cu focare
clasice sau a păcurii cu conţinut ridicat de sulf.
În ultimele două decenii au fost dezvoltate mai multe procedee de desulfurare, dintre care cele
mai importante sunt:
• procedeul umed, în care se introduce ca agent activ o soluţie de hidroxid de calciu şi carbonat
de sodiu, obţinând ca deşeu nămoluri nerecuperabile sau cel mult cu posibilitate de extracţie de
gips.
• procedeul semiuscat, în care se introduce ca agent activ o soluţie concentrată de amoniac sau
hidroxid de calciu, în filtru având loc evaporarea completă a apei. Produsele sulfatice sunt
recuperate în stare uscată, permiţând reintroducerea lor în circuitul economic.
• procedeul catalitic, cu producere de sulf, aplicat la o temperatură ridicată a
gazelor de ardere.
Cea mai largă implementare industrială o are procedeul umed.
Prin spălarea sau umidificarea aerului, se obţine o răcire a gazelor până la 50÷60 °C la procedeul
umed şi la 70÷100 °C la cel semiuscat. În aceste condiţii, ridicarea penei de fum se limitează şi
dispersia este dezavantajată. Efectul de reducere a fondului de SO2 în atmosferă rămâne, în acest
caz, să se resimtă numai pe ansamblul teritoriului, la distanţe mari.
Coborârea temperaturii sub temperatura punctului de rouă acidă atrage coroziuni inacceptabile,
sub aspectul fiabilităţii traseului de gaze, motiv pentru care este necesară reîncălzirea gazelor, fie
cu abur, fie regenerativ, fie cu amestec de gaze fierbinţi, fie prin căldura obţinută prin arderea de
combustibil suplimentar.
Instalaţiile de desulfurare uscată şi semiuscată sunt utilizate mai rar, în special pentru centralele
mici, datorită pericolului intoxicării cu amoniac.
Principala caracteristică a desulfurării umede este reducerea simultană a SO2 şi producerea de
gips şi, de asemenea, controlul alimentării cu calcar, esenţial pentru a învinge fluctuaţiile
sulfului conţinut în combustibil.
Gazele de ardere de la electrofiltru sau de la ieşirea din preîncălzitorul de aer regenerativ sunt
introduse în scruber prin intermediul a două ventilatoare înaintaşe, câte unul pe fiecare linie.
În desulfurarea uscată SO2 şi SO3 sunt reţinute prin procese fizice (adsorbţie)
sau chimice (absorbţie şi reacţii chimice).

In urmatorul grapfic se arată gradul de absorbţie a SO2 corespunzător diferiţilor aditivi uscaţi, în
funcţie de temperatură. La temperaturi ridicate, aditivii pe bază de magneziu se aracterizează
prin grade mai reduse de absorbţie şi intervale active de temperatură mai înguste.
În figura urmatoare este prezentat procesul de desulfurare a gazelor de ardere prin acest
procedeu. Produsul final este alcătuit din gips, la care se adaugă sulfit şi oxid de calciu. De
aceea, câteodată, se realizează o tratare termică ulterioară, în scopul majorării conţinutului de
gips. Produsele de reacţie, cu un conţinut ridicat de gips, pot fi utilizate în industria betoanelor şi
a materialelor de construcţii. Altfel, reziduurile pot fi folosite în acelaşi mod ca cele rezultate în
urma proceselor uscate de desulfurare.

Principalul avantaj al procedeului de absorbţie prin pulverizare este acela că, apa necesară
vaporizează, nerezultând ape reziduale. În general, gazele de ardere nu trebuie reîncălzite din
nou.In comparaţie cu procedeul uscat, prin cel semiuscat se ating grade superioare de absorbţie a
SO2 ‚ cu un exces mai redus de aditiv. Totuşi, cheltuielile de investiţie sunt mai ridicate.
Metode de prevenire a concentratiei de praf

Praful este o componentă importantă a particulelor solide suspendate în aer, care de

obicei sunt invizibile individual pentru ochiul liber. Totuşi, colectiv, particulele mici formează
deseori o pâclă care limitează vizibilitatea. Într-adevăr, în multe zile de vară cerul de deasupra
oraşelor poluate cu praf are o culoare albă lăptoasă, în loc de albastră, datorită împrăştierii
luminii de către particulele suspendate in aer.
Trebuie remarcat că, particulele suspendate într-o masă dată de aer nu sunt nici toate de
aceeaşi mărime sau formă şi nici nu au aceeaşi compoziţie chimică. Cele mai mici particule
suspendate au o mărime de aprox. 0.002 µm (adică 2 nm); în comparaţie, lungimea moleculelor
gazoase tipice este cuprinsa între 0.0001 şi 0.001 µm (0.1 până la 1 nm). Atunci când picăturile
mici de apă din atmosferă se contopesc în particule mai mari decât această valoare, ele corespund
picăturilor de ploaie şi cad din aer atât de repede, încât nu sunt considerate ca fiind suspendate.

Soluţii de reţinere a prafului

Particulele din materie se îndepărtează din aer fie prin filtrarea acestuia, fie cu ajutorul unor
colectoare de praf.
Prin filtrare se îndepărtează numai cantităţile mici de particule din materie, iar pentru antităţile
mari se utilizează colectoarele de praf.
Principalele elemente pentru stabilirea metodelor şi a echipamentelor de reţinere sunt:
concentraţia de particule, analiza mărimii particulelor, gradul necesar de îndepărtare a
particulelor, temperatura, presiunea şi debitul aerului sau gazului poluat, caracterizarea fizico-
chimică a prafului, cerinţe utilitare, metoda dorită de îndepărtare a particulelor.
Reţinerea pulberilor sau prafului se realizează cu ajutorul filtrelor, care se caracterizează prin:
debitul de gaze poluate care ies din proces Dg [m3/s ], domeniul diametrului particulelor d [µm];
temperatura maximă a gazelor tgmax ] OC ]; gradul de reţinere sau eficienţa filtrului β, viteza
particulelor în filtru w[m/s], pierderi de presiune în filtru ∆p [mmH2O ], costurile anuale de
întreţinere.
Principalele metode de reţinere a prafului sunt:
• mecanice, având la bază forţa de gravitaţie şi inerţie ;
• electrice, având la bază ionizarea particulelor în câmp electric;
• strat poros, utilizând caracteristicile curgerii fluidelor reologice;
• hidraulice, având la bază metode de spălare.

Filtrele electrostatice (denumite curent electrofiltre), realizează separaţia prafului prin

ionizarea gazelor purtătoare a particulelor de cenuşă şi prin urmare, tensiunea de lucru a acestora
este ridicată. Principiul de funcţionare a fost brevetat la începutul secolului XX de către Fredrick
Cottrell, iar la ora actuală sunt numeroase variantele de realizare practică.
Avantajele comparative ale utilizării filtrelor electrostatice în raport cu alte
aparate colectoare de particule sunt:
• posibilitatea utilizării la temperaturi ridicate ale gazelor purtătoare (200÷250 ˚C) şi prin
urmare, se pot utiliza şi furnale şi generatoare de abur;
• au o extrem de mică cădere de presiune (10÷15 Pa), astfel încât, costurile cu energia electrică
consumată de ventilatoare este minimă;
• eficienţa colectării este extrem de mare (94÷99,5 %), dacă utilizarea este adecvată tipului de
praf, însă dacă proprietăţile prafului nu sunt bine cunoscute, această eficienţă scade la 92÷95%
• pot acoperi un larg domeniu de mărimi de particule şi concentraţii de praf, dar cel mai eficiente
sunt pentru particule mai mici de 10 microni;
• costurile de întreţinere şi reparare sunt mult mai mici decât pentru oricare alt tip de sistem de
colectare.

Dezavantajele electrofiltrelor, care limitează într-o oarecare măsură folosirea lor, sunt:
• cost iniţial ridicat;
• necesitatea unui spaţiu de instalare mare;
• nu pot capta particule de praf combustibile, ca de exemplu praful de lemn;
• sunt inadecvate pentru variaţii brutale ale rezistivitaţii prafului şi debitului
de gaze.
Filtrele electrostatice lucrează prin încărcarea prafului cu ioni şi apoi colectarea particulelor
ionizate pe o suprafaţă colectoare, de formă tubulară sau plată, care este de obicei curăţată prin
răzuire.
Orice aerosol care intră în acest spaţiu liber este încărcat şi bombardat de aceşti ioni,
astfel că migrează spre suprafaţa colectoare sub efectul atracţiei electrice şi al bombardării, cum
se observă şi in figura urmatoare:
Factorii care influenţează viteza de depunere, diminuând-o, sunt:
1) încărcarea suprafeţei de depunere;
2) intensitatea curentului;
3) secţiunea de trecere
prin electrofiltru;
4) suprafaţa totală;
5) conţinutul de sulf din particule;
6) concentraţia prafului;
7) conţinutul de carbon nears (funingine);
8) suprafaţa granulelor de cenuşă.
Dacă la factorii ce influenţează viteza de depunere şi implicit, eficienta filtrării, β adăugăm şi
corecta respectare a geometriei canalelor şi a concentraţiei ramelor cu electrozi de ionizare,
putem concluziona că buna funcţionare a filtrelor electrostatice nu reprezintă o problemă de
concepţie şi de nivel tehnic, ci o problemă de execuţie, montaj şi exploatare.
Electrofiltrele sunt alcătuite din mai multe zone de lucru, alimentate electric independent, pentru
mărirea fiabilităţii şi a siguranţei în funcţionare. Lungimea unei zone este 4.5÷5 m.
De menţionat că, eficienţa de filtrare se reduce în timp, pe măsură ce elementele de filtrare se
încarcă cu praf, astfel încât sunt necesare opriri pentru curăţarea filtrelor.

Metode de prevenire a oxizilor de azot

Reducerea continuă a limitelor emisiilor de poluanţi, pentru reducerea poluării generale a
mediului înconjurător, face necesară luarea unor măsuri tehnice şi organizatorice, atât la nivelul
centralelor existente, cât şi pentru centrale aflate în faza de proiectare sau execuţie.
Optimizarea reducerii emisiilor, având în vedere costurile de investiţii şi de exploatare cele mai
mici posibile, implică un studiu aprofundat şi necesitatea modificărilor care trebuie realizate în
cadrul sistemelor de combustie (măsuri primare) şi a unor măsuri suplimentare.
De remarcat că unul dintre poluanţii cei mai responsabili de efectul de serăeste NOx, emis de
toate instalaţiile de ardere, indiferent de tipul combustibilului ars.
Schema de aer la un generator de abur pe combustibil lichid este redată în figura
urmatoare, iar pentru combustibil solid (cărbune) în figura 2.

Condiţia prealabilă pentru realizarea conceptului de ansamblu optim, necesar menţinerii calităţii
mediului, constă în cunoasterea modificărilor necesare, având ca obiect sistemele de combustie
şi a măsurilor suplimentare eventuale pentru a reduce NOx. Atunci când puterea termică este mai
mică de 300 MW, introducerea arzătoarelor denumite LOW-NOx permite menţinerea emisiilor
de NOx sub 450 mg/Nm3. Atunci când centrala termică este alimentată cu păcură sau când
este .exploatată la o putere termică de 300 MW, măsurile primare nu mai sunt eficiente. Trebuie
să se recurgă la măsuri secundare pentru a menţine valoarea limită a emisiilor de NOx sub 450
mg/Nm.3.
Metode de prevenire a compusilor organici volatile

Compuşii organici volatili sunt larg utilizaţi în industrie, având în vedere capacitatea lor de
evaporare după utilizare. Această utilizare a compuşilor organici volatili nu este fără riscuri
pentru mediul înconjurător şi în consecinţă, trebuie luate măsuri de precauţie pentru
tratarea aerului care le conţine.
Compuşii organici volatili (COV) sunt definiţi ca substanţe organice, excluzând metanul,
conţinând carbon şi hidrogen, care este substituit parţial sau total de alţi atomi şi care se găsesc
în stare gazoasă sau de vapor, în condiţiile funcţionale din instalaţii.
Proiectul de directivă europeană completează diferitele definiţii care se referă la COV, adăugând
că aceştia se comportă asemeni compuşilor organici, având o tensiune a vaporilor mai mare sau
egală cu 10 Pa la 273,15 K.
Un solvent organic este definit ca şi cum ar fi tot COV, utilizat singur sau în amestec, fără
alterarea naturii sale, ca agent de curăţare, dizolvant, mediu de dispersie, ajustor de vâscozitate,
plastifiant sau conservant.

Distrugerea prin oxidare recuperativă catalitică, prezentată în figura urmatoare, implică

prezenţa unui catalizator, pus într-un strat subţire pe un suport compus din bile de aluminiu poros
sau pe un suport metalo-ceramic şi permite obţinerea unor reacţii de oxidare la joasă temperatură
(200÷500 ˚C).
Se disting două mari tipuri de catalizatori:
• catalizatori bazaţi pe metale preţioase (platină, rhodium, paladiu);
• catalizatori bazaţi pe metale oxidante (Cr, Fe, Mo, W, Mn, Co, Cu, Ni).
Durata de viaţă a catalizatorilor este limitată în timp (aprox. 4 ani), catalizatorul fiind sensibil la
anumite otrăvuri (precum metale grele, fosfor, SO2 şi altele).
În absenţa substanţelor care atacă catalizatorii, aceste tehnici rămân interesante pentru
concentraţiile intermediare din aplicaţii industriale recuperative şi regenerative pentru debitele
cuprinse între 1000÷20.000 m3 N/h.
Concentraţia poluanţilor necesari pentru menţinerea sistemului în autotermie este mai mare de 3
g/m 3N.
Tehnica este sensibilă la mărirea concentraţiei şi temperaturii, în caz că acestea depăşesc datele
de dimensionare prevăzute.
Aplicată în bune condiţii, oxidareaa catalitică recuperativă permite obţinerea de foarte bune
rezultate, reuşind înlăturarea COV < 20 mg/m3N.

Metode de prevenire a metalelor grele

Metalele grele sunt prezente în mod obisnuit în compozitia combustibililor fosili.

Acestea sunt componente ale unor oxizi si cloruri în combinatie cu particule. Doar mercurul si
seleniul se gasesc si în faza de vapori. Metalele grele rezultate din arderea combustibililor
sunt eliminate în mediu înconjurator prin gazele de ardere, apele uzate, zgura si cenusa
depozitate. Principalele tipuri de metale eliminate de centralele termoenergetice sunt: arsenul,
cadmiul, mercurul, molibdenul, plumbul, aluminiul, cobaltul, nichelul, manganul, cromul,
cuprul, nichelul, zincul, fierul, magneziul si vanadiul. Concentrarea particulelor fractionate, în
cazul arderii carbunelui, se poate observa în figura urmatoare.

in tabelul urmator sunt prezentate câteva date pentru emisiile de metale grele de la
instalatiile de ardere la nivelul Uniunii Europene exprimate în tone pe an. Dupa cum se poate
observa cele mai mari emisii de poluanti au fost cele de zinc, iar cele mai scazute au fost cele
de cadmiu, iar la nivelul sectorului energetic cele mari au fost emisiile de nichel iar cele mai
reduse cele de cadmiu.

Reducerea emisiilor cu sisteme destinate retinerii de metale

Aceste sisteme de retinere a emisiilor au fost propuse pentru scaderea emisiilor unor
anumite metale din gazele de ardere ca: mercur, arsen, cadmiu si plumb, mai ales în cazul în
care sunt incinerate deseuri. Aceste tehnologii nu au fost înca aplicate pentru grupuri mari.
Dintre cele mai bune tehnologii sunt:
filtre cu carbon activ;
 filtre cu absorbanti;
filtre cu seleniu.
Filtrele cu carbon activ sunt destinate reducerii emisiilor de cadmiu, mercur si plumb
din gazele de ardere. Daca se utilizeaza un sistem catalizor si în acelasi timp gazele sunt
acidifiate credte cantitatea de metale retinute. Testele se afla doar în stadiu de pilot pentru
filtrarea gazelor de la incinerarea deseurilor municipale, însa se pare ca mercurul poate fi
redus în procent de peste 90%.
Mercurul aflat în stare de vapori în gazele de ardere poate fi retinut si cu ajutorul
absorbantilor impregnati cu sulfuri în sistem de pat fluidizat. Principalele tipuri de absorbanti
utilizati sunt: silice, bauxita, kaolinit, calcar. Daca sistemul este utilizat în cascada, întâi cel cu
filtre cu absorbanti impregnati si apoi sistemul cu carbune activ concentratiile de mercur tind
spre 0%.
Datorita stabilitatii legaturii dintre seleniu si mercur în HgSe se folosesc si filtre
impregnate cu seleniu însa se pare ca acest procedeu este destul de costisitor.
Sistemele de retinere pentru metale se afla în faze experimentale si de pilot, ele nu au
ajuns înca la faza comerciala si sunt destinate cu precadere instalatiilor de incinerare a
deseurilor.

4. Determinarea gradului optim de reducere a poluarii

Se poate determina si un interval de timp topt pentru realizarea unui optimum economic privind
reducerea poluarii, folosind o relatie de forma:

topt = Cam(t)-Cam(t0) [ani]

α- Cpp -βCrp

în care: Cam este capacitatea de asimilare a mediului în urma efectuării cheltuielilor pentru
reducerea poluării existente; Crp - cheltuieli cu reducerea poluării existente la timpul t; Cpp -
cheltuieli făcute pentru prevenirea poluării şi menţinerii ei în limitele standard; a şi ~ -
coeficienţi ce exprimă creşterea capacităţii de asimilare respectiv de încadrare în limitele
standard, raportaţi la unitatea monetară cheltuită; t0 şi t - momentul de timp iniţial şi respectiv,
de perspectivă.

Se adopta urmatoarele valori:

Cam=12000 Euro
Crp=800Euro
Cpp=2500Euro
α =1.2
β=2.1
t0=200zile
t=365 zile

Rezulta :

topt = Cam(t)-Cam(t0) = (12000 x 365 – 12000 x 200) = 1500 zile ~ 4 ani

α x Cpp –β x Crp[zile] 1,2 x 2500 – 2,1 x 800

5. Bilant de mediu
Bilanţ de mediu de gradul II - investigaţii asupra unui amplasament, efectuate în cadrul
unui bilanţ de mediu, pentru a cuantifica dimensiunea poluării prin prelevări de probe şi analize
fizice, chimice sau biologice ale factorilor de mediu.

Metodologia de elaborare a lucrării respectă prevederile Legea nr. 265/2006 privind

protecţia mediului şi Ordinul MAPPM nr.184/1997 privind procedura de realizare a bilanţurilor
de mediu.

Prelevarea probelor din diverse medii s-a efectuat prin metodele stabilite de reglementările în
vigoare, iar analiza acestora s-a efectuat cu respectarea standardelor şi a normelor metodologice
în vigoare.

Rezultatele tuturor investigaţiilor sunt prezentate în Raportul la Bilanţul de Mediu nivel II,
structurat în două părţi distincte :

- prima parte cuprinde descrierea acestor investigaţii şi rezultatele obţinute ;

- a doua parte cuprinde concluziile şi recomandările ce se impun.

Concluziile sunt formulate după o cuantificare a neconformării fiecărui factor de mediu.

În anexele bilanţului de mediu de gradul II sunt prezentate buletinele de analiză.

Acestea cuprind rezultatele măsurătorilor şi descrierea metodelor de analiză, a standardelor după

care s-au efectuat prelevările de probe şi aparatura folosită.

Prelevarea problelor de sol

 Probele de sol au fost prelevate din locaţie potenţial poluată (fabrica de constructii
metalice), cu PCB-uri.

Programul de recoltare a probelor de sol, conform ISO 5667-1:1993.

- Colectarea probei în vase speciale de laborator.

- Documentarea prelevării probei prin etichetarea vaselor.

- Transportul probelor în geantă frigorifică.

Pentru prelevarea probelor de sol de la adâncimea prestabilită s-a folosit o sondă pedologică.

1. Descrierea investigaţiilor şi rezultatele analizelor

Natura şi gradul de poluare a solului s-a stabilit pe baza rezultatelor analizelor efectuate pe probe
prelevate din zona fabricii de prelucrare a constructiilor metalice.

Am considerat că prelevarea probelor de sol de pe suprafaţa potenţial poluată este suficientă

pentru cuantificarea naturii şi intensităţii poluării solului ca urmare a activităţii anterioare şi
prezente, desfăşurate pe acest amplasament.

2.Descrierea secţiunilor de prelevare şi tehnicile de lucru.

Secţiunile de prelevare a probelor de sol sunt prezentate în tabelul următor:

Cod probă Coordonatele geografice ale Adâncimea Tipul probei Descrierea

secţiunilor de prelevare de stratelor
prelevare

N E m

R1 44,87225 23,20518 0,4 momentană sol vegetal

R2 44,87730 23,18846 0,4 momentană sol vegetal

R3 44,87603 23,21165 0,4 momentană sol vegetal

RD1 44,89079 23,17036 0,4 momentană sol vegetal

RD2 44,89058 23,16686 0,4 momentană sol vegetal

RD3 44,89170 23,16651 0,4 momentană sol vegetal

 Prelevarea probelor de sol s-a efectuat cu ajutorul unei sonde pedologice ce a permis
prelevarea de la adâncimi prestabilite.

Din probele prelevate s-au determinat PCB-uri.Tehnicile utilizate la determinarea indicatorilor de

poluare sunt tehnici instrumentale, bazate pe metoda gaz-cromotografiei cuplată cu
spectrofotometrie de masă.

3. Rezultatele analizei de PCB din probele de sol, mg/kg s.u., comparativ cu valorile
reglementate de Ordinul nr.756/1997 al MAPPM. [mg/kg s.u.]

Secţiunea de Concentraţii Concentraţii Concentraţii Concentraţii

prelevare determinate valori normale prag de alertă prag de
intervenţie

RD 1 nd < 0,01 1,0 5,0

RD 2 0,035 <0,01 1,0 5,0

RD 3 nd <0,01 1,0 5,0

R1 5,04 <0,01 1,0 5,0

R2 nd <0,01 1,0 5,0

R3 nd <0,01 1,0 5,0

Prelevarea probelor a apelor de suprafata

Natura şi gradul de poluare a apei de suprafata s-a stabilit pe baza rezultatelor analizelor
efectuate pe probe prelevate din canal antropic, care dreneaza apele subterane si pluviale din
incinta fabricii. Apele subterane freatice si pluviale sunt conventional curate şi din acest motiv s-
a prelevat doar probă de apa de suprafata din secţiunea aval. În acest caz nu este necesară
prelevarea unei probe de apă dintr-o secţiune situată în amonte. Au fost analizate substanţe
periculoase relevante şi prioritare periculoase.

Prelevarea transportul, conservarea şi depozitarea probelor de apă s-a efectuat cu

respectarea următoarelor standarde:

- ISO 5667-1/1993 Prelevare de probe din apă. Planificarea execuţiei de prelevarea probei
pentru analiza apelor.
- ISO 5667-2/1993 Prelevare de probe din apă. Descrierea metodelor de prelevare probe
din apă.

- EN ISO 5667-3/2004 Prelevare de probe. Metode de conservare, depozitare a probelor

de apă.

- Colectarea probei în vase speciale a laboratorului (flacon de sticlă maro borosilicată).

- Documentarea prelevării probei şi etichetarea sticlelor.

- Depozitarea probei în geantă frigorifică.

Probele de apă au fost transportate în laborator în geantă frigorifică, menţinându-se astfel o

temperatură la care componenţii din proba de apă nu se degradează chimic, respectiv fizic.

1. Descrierea investigaţiilor şi rezultatele analizelor

Natura şi gradul de poluare a apei de suprafata s-a stabilit pe baza rezultatelor analizelor
efectuate pe probe prelevate din canal antropic, care dreneaza apele subterane si pluviale din
incinta fabricii. Apele subterane freatice si pluviale sunt conventional curate.Din acest motiv s-a
prelevat doar probă de apa de suprafata din secţiunea aval.

Rezultatele analizei s-au comparat cu limitele reglementate de ordinul nr.161/2006 privind

clasificarea calităţii apelor.

Prelevarea probelor s-a efectuat în conformitate cu:

ISO 5667-1:1993 Prelevare de probe din apă. Planificarea execuţiei de prelevarea probei
pentru analiza apelor
ISO 5667-2:1993 Prelevare de probe din apă. Descrierea metodelor de prelevare probe din
apă.
EN ISO 5667-3:2004 Prelevare de probe. Metode de conservare, depozitare a probelor de apă.
Metoda de analiză pentru determinarea metalelor se bazează pe procedeul din standardul EPA
6020 cu spectrometru de masă cu plasmă cuplată inductiv iar hidrocarburile s-au determinat prin
extracţie în solvent şi cromatografie în fază gazoasă.

2. Rezultatele analizelor comparativ cu limitele admise

Denumirea poluantului UM Concentraţia Concentraţia

 măsurată. maxim admisă.

Clor liber µg/l 240 400

Fenoli µg/l 0,001 0,002

SO42-(sulfat) µg/l 200 400

K2Cr2O7(bicromat de potasiu) µg/l 0,0417 0,25

Plumb µg/l 0,05 0,1

CH4(metan) µg/l 2,62 25

CO2(dioxid de carbon) µg/l 1,7 3,3

SO(monoxide de sulf) µg/l 1 5

Si(siliciu) µg/l 2,5 5

S(sulf) µg/l 1 2,5

F(fluor) µg/l 1,5 4,5

P(fosfor) µg/l 5 20

Prelevarea probelor de aer

Au fost prelevate probe din aerul înconjurător pentru determinarea pulberilor sedimentabile
şi a pulberilor respirabile PM 10.

Aparatura folosită la prelevarea probelor din aerul înconjurător:

- Senzor complex climatic cu afişare digitală: TESTO GmbH. Típus: TESTO 400, număr de
fabricaţie: 00108606.

- Senzor multifuncţional, Tip: TESTO (0635.1540). Tub Prland. numărul certificatului de

calibrare: NYM-0204/2008

- Manometru digital, GMH 3150 Greisinger Electronic, numărul certificatului de

calibrare: OMH B042735.

- Barometru, producător: Greisinger Electronic, tip: GPB 1300. Domeniu de măsurare: 0-

1300 mbar, numărul certificatului de calibrare: OMH B042733.

- Aparat de prelevat probe de imisie Controlflex Tip: Aeromat 2000 A.

 1. Descrierea investigaţiilor realizate

Sursele semnificative de poluarea aerului înconjurător sunt amplasate în depozit. Depozitul

este localizat în Tirgu Jiu, Judetul Gorj. Distanţa maximă între casele de locuit Tirgu Jiu şi
depozit este aproximativ 900 de m iar distanţa minimă este 500 m.

Pentru cuantificarea concentraţiilor de pulberi în aerul înconjurător, s-au efectuat

măsurători în patru puncte, două pentru măsurarea monoxidului de carbon şi două pentru
măsurarea substantelor volatile in aer(COV).

2.Descrierea secţiunilor de prelevare a probelor de aer

Pentru măsurarea monoxidului de carbon primul punct de prelevare (cod probă RDI1) a fost
amplasat în in Tirgu Jiu la o distanţă de 200 m în direcţia sud-vest faţă de amplasament.

A doua secţiune de prelevare (cod probă RDI2) a fost amplasată la o distanţă de 250 m în direcţia
nord-est faţă de amplasament spre Bucuresti.

Pentru măsurarea emisiei de substantelor volatile in aer, punctele de prelevare au fost amplasate
în localitatea Tirgu Jiu la o distanţă de 200 m în direcţia sud- vest faţă de amplasament.

Primul punct de prelevare a fost amplasat în partea vestică a stivei ,iar punctul al doilea a fost
amplasat în partea estică a stivei.

Secţiunile de prelevare a probelor din aerul înconjurător:

Cod probă Locul probei Tipul Distranţa Direcţia Perioada

probei faţă de faţă de de
depozit depozit mediere

N E pub. m
 sed./COV.

RDI1 44,89135 23,16016 pub. sed. 100 SV 30 zile

RDI2 44,89170 23,16651 pub. sed 150 NE 30 zile

RDI3 44,89135 23,16016 PM10. 100 SV 24 ore

RDI4 44,89156 23,16812 PM10 100 SV 24 ore

3. Rezultatele analizelor efectuate comparativ cu valorile reglementate de ordinul

nr.592/2002 şi STAS-12574/87.

Cod probă C.M.A. Valoarea măsurată Standard/ordin pentru

reglementarea C.M.A.

RDI1 17 g/m2/lună 32 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI2 17 g/m2/lună 29 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI3 50 µg/m3 183,85 µg/m3 Ordinul 592 /2002

RDI4 50 µg/m3 175,26 µg/m3 Ordinul 592/2002

Probele au fost prelevate în condiţii de lucru normale. Rezultatele reflectă concentraţia

de monixid de carbon şi substante volatile din aerul înconjurător, datorită emisiilor difuze din
fabrica.

Depăşirea c.m.a. în imisii este rezultatul emisiilor difuze neconforme ale celor două
companii.

Masurarea nivelului de zgomot

Au fost efectuate măsurători ale NZE, în zonele protejate.

Condiţiile meteorologice în care s-au efectuat determinările de zgomot:

Ziua Noaptea U. M.

Viteza văntului 0,2 0,4 m/s

 o
Temperatura 24,6 17,5 C
Presiunea barometrică 994 1002 hPa
Umiditatea relativă 60,4 37 %

S-a utilizat sonometru cu filtru tip A

1. Descrierea investigaţiilor realizate

Condiţiile meteorologice în care s-au efectuat măsurătorile:

Ziua Noaptea U.M.

Viteza vântului 0,2 0,4 m/s

o
Temperatura 25 17,5 C
Presiunea barometrică 994 1002 hPa
Umiditatea relativă 61 37 %

2. Determinări şi calcule:

Valorile au fost determinate prin masurare directa cu aparatura verificată metrologic şi

calculate conform standardelor de mai jos.

ISO 1996-1:1982 Acoustics. Description and measurement of environmental noise. Part 1: Basic
quantities and procedures
ISO 1996-2:1987 Acoustics. Description and measurement of environmental noise. Part 2:
Acquisition of data pertinent to land use
ISO 1996-3:1987 Acoustics. Description and measurement of environmental noise. Part 3:
Application to noise limits
ISO 9613 Outdoor sound propagation

3. Executarea analizei:
 Măsurătorile au fost efectuate cu sonometre cu filtru tip A. Au fost efectuate câte trei
măsurători, ziua şi noaptea, în fiecare punct de măsurare. Sonometrele au fost amplasate în faţa
obiectivelor protejate. Distanţa de la faţada obiectivelor protejate a fost de 3 m iar distanţa de la
sol 1,5 m.

4. Rezultatele măsurătorilor efectuate comparativ cu valorile reglementate de ordinul MS

nr. 536/9.

Nivelul de
Nivelul de zgomot
Valoarea Valoarea admisă zgomot
Nr. Punctul de echivalent
admisă ziua noaptea echivalent
Crt. măsurare măsurat
LAeq dB LAeq dB măsurat ziua noaptea
LAeq dB
LAeq dB

1 CR – 1 50 40 59,8 52,3
2 CR – 2 50 40 50,2 48,3
3 CR – 3 50 40 51,6 47,2
4 CR – 4 50 40 53,2 48,1
5 CR – 5 50 40 68,0 -
6 CR – 6 50 40 61,1 -

NOTĂ:

- în punctele CR – 5 şi CR – 6 nu s-au efectuat măsurători de zgomot în timpul nopţii din cauza

că sursele de zgomot (masinile unelte ) nu au funcţionat.

Concluzii si recomandari:

Rezumatul neconformării cuantificate

Sol:
Analizele indicatorului PCB, din probele de sol prelevate din incinta amplasamentului, au scos în
evidenţă următoarele rezultate:

Concentraţiile sunt exprimate în mg/kg substanţă uscată.

Concentraţii
Secţiunea de Concentraţii Concentraţii Concentraţii
prelevare valori
determinate prag de alertă prag de intervenţie
normale

RD 1 nd < 0,01 1,0 5,0

RD 2 0,035 <0,01 1,0 5,0
RD 3 nd <0,01 1,0 5,0
R1 5,04 <0,01 1,0 5,0
R2 nd <0,01 1,0 5,0
R3 nd <0,01 1,0 5,0

Concluziile formulate după cuantificarea neconformării fiecărui factor de mediu şi

corelarea rezultatelor după o metodă grafică.

Pentru aprecierea impactului, s-a utilizat o metodă de evaluare globală a stării de poluare a
mediului.

În acest sens, calitatea factorilor de mediu, s-a încadrat într-o scară de bonitate, cu acordarea unei
note care să exprime apropierea sau depărtarea de starea ideală.

Scara de bonitate:

- Nota de bonitate 10 este considerată ca fiind starea ideală a mediului.

- Nota de bonitate 9, este acordată pentru imisii care se încadrează în limitele maxime admise

- Pentru imisiile măsurate a căror valoare este mai mare decât limita

maximă admisă, nota de bonitate acordată, reprezintă produsul între cifra 9 şi raportul dintre
limita maximă admisă şi valoarea măsurată a imisiei.

Scara pentru indicele de poluare globală:

I= 1, mediu natural neafectat de activitatea umană;

I = 1 – 2, mediu supus efectului activităţii umane în limite admisibile;

I= 2 – 3, mediu supus efectului activităţii umane, provocând stări de disconfort formelor de viaţă

I= 3 – 4, mediu afectat de activitatea umană, provocând tulburări formelor de viaţă

I= 4 – 5, mediu grav afectat de activitatea umană, periculos formelor de viaţă

I= peste 6, mediu degradat, impropriu formelor de viaţă.

Notele de bonitate acordate:

Nota de
Nr.
Factorul de mediu bonitate Observaţii.
Crt.
acordată

Depăşirea concentraţiei pentru indicatorul PCB, în

1 Sol. 8,5
secţiunea R1.
Depăşirea concentraţiei
2 Apa de suprafaţă 9

3. Atmosfera.

Imisii în aerul Sunt depăşite c.m.a. de 0,79 ori la monoxid de carbon

3.1. 3,77
înconjurător şi de 3,59 ori suspensi volatile PM 10.
Sunt depăşiri ale nivelului de zgomot admis, cuprinse
3.2. Nivel de zgomot 7,35
între 12 – 14%.

Starea ideală este reprezentată de un patrulater regulat, cu aria S1 iar starea reală este
reprezentată de patrulaterul neregulat, cu aria S2, înscris în forma geometrică regulată a stării
ideale.

Indicele de poluare globală, IPG reprezintă raportul S1/S2.

S1 = 200, S2 = 98,92, de unde:

IPG = 2,0218

Mediu mediu supus efectului activităţii umane, provocând stări de disconfort formelor de
viaţă.
 Din datele prezentate rezultă că impactul semnificativ asupra mediului îl are depozitul de
cărbune.

Impactul unei activitati antropice asupra mediului inconjurator, este determinat de

amplasament-mărimea şi localizarea acestuia, natura activităţii desfăşurate şi amploarea acesteia.

Bilanţul teritorial al amplasamentului este urmatorul:

- Drum betonat: 3825,4 m2.

- Platforma tehnologica: 7018 m2

- Masini unelte: 1207,3 m2

- Magazii: 298 m2.

- Spatii verzi: 264 m2

Ape de suprafaţă:

Rezultatele analizei apei de suprafata sunt următoarele:

Concentraţia Concentraţia maxim

Denumirea poluantului UM
măsurată. admisă.

Clor liber µg/l 240 400

Fenoli µg/l 0,001 0,002
SO42-(sulfat) µg/l 200 400
K2Cr2O7(bicromat de potasiu) µg/l 0,0417 0,25
Plumb µg/l 0,05 0,1
CH4(metan) µg/l 2,62 25
CO2(dioxid de carbon) µg/l 1,7 3,3
 SO(monoxide de sulf) µg/l 1 5
Si(siliciu) µg/l 2,5 5
S(sulf) µg/l 1 2,5
F(fosfor) µg/l 1,5 4,5
P(fluor) µg/l 5 20

Se constată ca valorile concentraţiilor metalelor grele şi indicile de hidrocarburi nu

depăşesc limitele maxime admise.

Aerul înconjurător:

Rezultatele măsurătorilor de imisii:

Concentraţia Standard/ordin pentru

Cod probă Concentraţii măsurate
maxim admisă. reglementarea c.m.a.

RDI1 17 g/m2/lună 32 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI2 17 g/m2/lună 29 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI3 50 µg/m3 183,85 µg/m3 Ordinul 592 /2002

RDI4 50 µg/m3 175,26 µg/m3 Ordinul 592/2002

Concentraţiile din aerul înconjurător ale monixidului de carbon şi substante volatile depăşesc cu
mult limitele maxime admise. Probele au fost prelevate din zonele protejate.

Monixidul de carbon are efecte negative asupra populatiei (deces in cantitati

mari),vegetaţiei în timp ce substantele volatile afectează starea de sănătate a populaţiei,toxicitate
si proprietati cancerigene sau mutagene pentru anumiti compusi (benzen),mirosuri neplacute in
anumite cazuri.

Nivelul de zgomot.

Nivelul de zgomot echivalent depăşeşte limita maximă admisă la receptorii protejaţi, în cursul
nopţii, în toate punctele unde s-au efectuat măsurătorile.

Nivelul de
Nivelul de zgomot
Valoarea Valoarea admisă zgomot
Nr. Punctul de echivalent
admisă ziua noaptea echivalent
Crt. măsurare măsurat
LAeq dB LAeq dB măsurat ziua noaptea
LAeq dB
LAeq dB

1 CR – 1 50 40 59,8 52,3
2 CR – 2 50 40 50,2 48,3
3 CR – 3 50 40 51,6 47,2
4 CR – 4 50 40 53,2 48,1
5 CR – 5 50 40 68,0 -
6 CR – 6 50 40 61,1 -

În timpul zilei valorile mari, cu depăşiri cuprinse între 15 – 17%, se înregistrează în punctele de
CR-1, CR-4 şi CR-4. În celelalte secţiuni unde s-au efectuat măsurătorile, depăşirile nivelului de
zgomot echivalent sunt mai mici, fiind apropiate de limitele admise.
 7. Elaborarea unui model de organizaţie ecotehnologica
7.1.Iniţierea implementării modelului organizaţiei ecotehnologice

Fiecare tip de organizaţie are specificul ei de organizare şi funcţionare şi din acest punct
de vedere, este dificil să se recomande o metodologie comună, aplicabilă oriunde şi oricând şi al
cărei succes este garantat Întotdeauna. Deşi consultanţii dispun adeseori de metodologii vproprii,
uneori chiar foarte performante, bazate pe o bogată experienţă profesională, totuşi nu se poate
spune că există o singură cale de reuşită. în continuare se vor preciza câteva idei şi indicaţii care
să folosească celor ce doresc să implementeze sau să menţină un astfel de sistem.

7.1.1. Crearea unui climat al schimbării. în cadrul organizaţiilor au loc o serie de schimbări;
unele sunt de mică anvergură, influenţând un individ sau un grup restrâns de indivizi, ca de
exemplu schimbări mici În organizarea muncii la un loc de muncă; altele sunt de amploare mare,
influenţând organizaţia În ansamblu ei sau domenii majore ale acesteia, (ca de exemplu
asimilarea unui nou produs sau implementarea unui nou sistem de management)

Schematic, procesul schimbării se prezintă În figura 7.1. o organizaţie trebuie să fie conştientă de
presiunile existente pe piaţă şi să dezvolte strategii corespunzătoare pentru a câştiga clienţi pe
baza criteriilor de competitivitate existente pe piaţă în acel moment.

Realitatea este că, doar criteriile de competitivitate conduc piaţa. Organizaţia nu poate modifica
aceste criterii, iar mediul care creează presiunile exteme nu se va modifica. De aceea, schimbarea
trebuie să vină din partea organizaţiei. În figura 7.2. se ilustrează consecinţele rezultate în urma
ignorării forţelor prezente pe piaţă şi a evitării acţiunilor de schimbare.

Există nenumărate exemple de organizaţii care au plătit scump ignorarea

modificării condiţiilor pieţelor ezitând sau refuzând să se adapteze la aceste
schimbări. Schimbările sunt modificări reale care se aplică în orice parte
componentă a organizaţiei: planuri şi programe de activitate, domeniul de actiune al
managementului, maşini şi utilaje, echipamente, structura de organizare oamenii înşişi etc.

Forte pentru schimbare Forte care se opun schimnbarii

Fig 7.1. Procesul schimbarii organizationale

 Fig 7.2. Consecintele ignorarii schimbarii

Fig 7.3. Factorii interni si externi ai schimbarii

În figura 7.3. se reprezintă schemele factorilor interni şi externi care pot

produce schimbări într-o organizaţie .

Factorii externi ai schimbării derivă din factorii mediului organizaţional

extern: general şi specifici (fig. 7.1. şi fig. 7.2.).
7. 1. 2. Conştientizarea necesităţii implementării managementului
mediului. Managerii din diverse organizaţii recunosc, în general, nevoia pentru schimbare, ca pe
o modalitate de a face faţă presiunilor cornpetitive, dar mulţi nu înţeleg cum trebuie să fie
implementată schimbarea.

Cheia către succes este de a integra angajaţii, rolurile şi responsabilităţile acestora din
cadrul organizaţiei, în cadrul unei structuri de procese. O abordare bazată pe procese şi începând
cu declararea viziunii şi misiunii, analizând factorii critici de succes şi identificând procesele de
bază, este cel mai eficient mod de angajare a personalului în procesul schimbării (tab. 7.1).

Tabelul 7.1. Actiunile necesare schimbarii

Managementul superior trebuie să înceapă dezvoltarea noii structuri

orientate pe proces prin angajamentul la toate nivelurile respectând anumite etape. Punctul de
start trebuie să fie o analiză generală a organizaţiei şi a transformărilor solicitate de echipa
managerială, Prin realizarea acestei analize diagnostic asupra schimbărilor impuse, asupra
problemelor care există şi asupra domeniilor care trebuie imbunătăţite, se obţine un angajament
iniţial, vital pentru începerea procesului de transformare.
 Fig 7.4. Arhitectura de procese

Procesele de bază descriu ce se realizează sau ce trebuie să fie tacut astfel

încât organizaţia să realizeze factorii de succes. Prima etapă în înţelegerea
proceselor de bază este de a identifica o reţea, arhitectură de procese de acelaşi ordin de
importanţă (fig. 7.4.).

Odată procesele de bază definite, este necesar ca pentru noua structură de procese să fie stabilite
obiectivele, ţintele şi indicatorii de performanţă. Este
necesară; de asemenea, descompunerea proceselor de bază în subprocese, activităţi şi sarcini. O
imagine asupra modului în care trebuie realizată structura de procese, se prezintă în fig. 7.5.
Sarcinile sunt realizate de către indivizi. Angajatul trebuie să înţeleagă sarcina şi poziţia lui în
ierarhia proceselor.
 Fig 7.5. Identificarea proceselor principale si descompunerea lor

Un program efficient de prevenire a poluarii trebuie:

-sa reduca riscul de raspundere civila sau penala
-sa reduca costurile de functionare
-sa protejeze sanatatea umana si mediu
-sa sporeasca imaginea companiei in cadrul comunitatii
-sa imbunatateasca morale si participarea angajatilor

BIBLIOGRAFIE:

http://calitateaaerului.ro/indici.php

http://www.scritube.com/medicina/alimentatie-nutritie/IGIENA-APEI-FOLOSITE-IN-
INDUST10424172018.php
ECOTEHNOLOGIE SI DEZVOLTARE DURABILA VOL II- GH.AMZA