SINDROMUL ADENOMEGALIC

DEFINIŢIE
Se înţelege prin sindrom adenomegalic o mărire de volum a ganglionilor limfatici
însoţită de semne şi simptome locale şi/sau generale în funcţie de cauzele şi mecanismele ce
stau la baza creşterii patologice a ganglionilor (inflamatorii, imunoalergice, neoplazice,
metabolice).
 simpla mărire de volum a ganglionilor se defineşte în mod curent ca adenomegalie.
 adenomegalia asociată cu semne acute inflamatorii se numeşte adenită.
Ganglionii limfatici sunt organe limfopoetice 500-700 de formă rotundă sau ovalară,
cu diametrul de 3-6 mm, distribuiţi pe traiectul circulaţiei limfatice.
Se disting două grupe topografice:
 ganglioni profunzi sau viscerali (submaxilari profunzi, parotidieni, suprahioidieni,
retrofaringini, cervicali profunzi, recurenţiali, inghinali profunzi, mediastinali,
diafragmatici, bronşici, juxtaaortici, lombari, lomboaortici, gastrici, pancreatico-
splenici, celiaci, hepatici, menzeterici, hipogastrici, iliaci).
 ganglioni superficiali sau subcutanaţi (mastoidieni, suboccipitali, preauriculari,
submaxilari, cervicali, supraclaviculari, supraepitrohleeni, axilari, tibiali, anteriori,
poplitei, intercostali, sternali, inghinali).
La copii există hiperplazia limfoidă fiziologică ce determină palparea ganglionilor cu
diametrul de 3 mm sau mai puţin în regiunea occipitală, axilară şi de 1 cm în regiunea
cervicală şi inghinală fără semnificaţie patologică.
Palparea ganglionilor preauriculari, epitrohleeni, supraclaviculari poate avea o
semnificaţie patologică.

Diagnosticul unei adenomegalii

1. Anamneza
a. vârsta copilului: unele adenopatii sunt legate de anumite perioade ale copilăriei
(adenopatia supraepitrohleană la nou născut cu lues congenital)
b. data de debut a adenopatiei
c. circumstanţele de apariţie a adenomegaliei:
 adenopatie cervicală poate fi legată de o leziune a feţei, buzelor, gură
 adenopatia axilară sau inghinală poate fi legată de o plagă infectată sau
zgârietură provocată de pisică la nivelul membrelor superioare sau inferioare
d. semne asociate locale: durere, tumefiere, culoarea tegumentelor, fistule
e. semne generale:
 febră persistentă sau recurentă poate semnala o infecţie, malignitate,
colagenoză;
 disfagia poate semnala o angină, mononucleoză infecţioasă;
 tuse: o tuberculoză sau o infecţie fungică;
 epistaxisul sau echimozele pot semnala o leucemie;
 durerea la nivelul unei extremităţi şi şchiopătarea pot semnala o artrită
juvenilă, leucemie, neuroblastom;
 pruritul generalizat poate semnala boala Hodgkin
f. durata şi severitatea simptomelor asociate;
g. progresivitatea sau retrocedarea manifestărilor clinice;
h. sensibilitatea adenopatiei:
  adenopatiile inflamatorii sau alergice sunt de obicei dureroase
 adenopatiile neoplazice sau metabolice sunt nedureroase
i. contactul cu animalele (toxoplasmoza, bruceloza)
j. călătoria într-o ţară tropicală (leishmanioza, tripanozomiaza)
k. ocupaţia (bruceloza)
l. imunizările recente, medicamente utilizate (boala serului)
m. unele îmbolnăviri anterioare care pot sta la baza adenopatiilor actuale (tuberculoza,
sarcoidoza, colagenoze, deficite imune, limfoame maligne)
n. riscul pentru infecţia HIV (virusul imunodeficienţei umane), contactul cu un
bolnav de tuberculoză

2. Examenul fizic
Se vor preciza:
 numărul ganglionilor limfatici hipertrofiaţi
 repartiţia lor topografică
 dacă adenopatia este localizată, regională (în mai multe regiuni, situate de
aceeaşi parte a diafragmului) sau generalizată (de ambele părţi ale
diafragmului)
 dimensiunile ganglionilor
 aspectul: confluenţi sau izolaţi
 forma
 suprafaţa
 contururile
 consistenţa (fermă, elastică, dură, moale, fluctuentă în centru)
 mobilitatea (diminuată în caz de periadenită sau pierdută în caz de invazie,
infiltraţie)
 sensibilitatea ganglionilor măriţi de volum (adenopatiile inflamatorii sunt de
obicei sensibile la palpare, cele neoplazice sunt indolore)
Examenul clinic trebuie să fie complet, să aprecieze în special volumul splinei şi
ficatului; să examineze teritoriile anatomice care drenează în ganglionii hipertrofiaţi; să se
noteze starea generală a bolnavului; prezenţa sau absenţa febrei. O hepatosplenomegalie de
exemplu alături de o poliadenopatie poate sugera existenţa unei leucemii sau a unui limfom
malign.
În cadrul:
a. adenomegaliilor localizate se disting:
 adenomegalii benigne: limfadenite satelite din infecţiile cu piogeni, din TBC,
lues, boala zgârieturilor de pisică, herpes, zona Zoster, postvaccinale;
 adenomegalii maligne: limfoame maligne, cancer metastatic.
b. adenomegaliile generalizate se caracterizează prin prezenţa ganglionilor măriţi de
volum, cu aspect normal, ce interesează mai mult de 2 grupe ganglionare
neînvecinate
Se disting:
 adenomegalii benigne:
a. limfoproliferări reactive virale (rubeolă, mononucleoză infecţioasă, boala
incluziilor citomegalice, rujeolă, varicelă); bacteriene (listerioză,
bruceloza, tularemia); parazitare (toxoplasmoza); micotice (histoplas-
moza);
b. boli autoimune (anemii hemolitice autoimune, lupus eritematos sistemic,
boala Still, boala Kawasaki);
 c. boli limfoproliferative benigne (sarcoidoza, hiperplazie limfoidă
pseudotumorală cu histiocitoză sinusală masivă);
d. reactive medicamentoase (fenitoină, primidon);
e. boli de tezaurizare (boala Gaucher, boala Niemann-Pick);
 adenopatii maligne: leucemii acute şi cronice, histiocitoza X, limfoame
maligne – forme generalizate, metastaze ganglionare.
Pentru aprecierea stării diverselor grupe ganglionare şi a zonelor învecinate de drenaj
vor fi examinate următoarele regiuni:
a. regiunea cervicală cuprinzând: ganglionii occipitali care drenează zona scalpului;
ganglionii retroauriculari sau mastoidieni care drenează urechea şi scalpul (în
rubeolă se întâlneşte adenopatie retroauriculară); ganglioni paratiroidieni
(înaintea fragusului urechii) drenează urechea, faţa, scalpul, glanda paratiroidă;
ganglionii submandibulari drenează glandele salivare, faţa, partea anterioară a
cavităţii bucale (procese infecţioase dentare, stomatite); ganglionii submentali
drenează pielea bărbiei, buza inferioară, peretele anterior al gurii; ganglioni
jugulocarotidieni drenează limfa din amigdale, limbă, faringe (infecţiile
faringoamigdaliene se însoţesc de adenopatii subangulomaxilare şi
jugulocarotidiene ce pot supura până la constituirea de adenoflegmoane);
ganglioni supraclaviculari drenează limfa de la nivelul capului, a membrelor
superioare şi peretele toracic. Pot fi interesaţi şi în procese neoplazice abdominale
(cei stângi) sau ale esofagului şi plămânului (cei drepţi)
b. regiunea axilară şi a membrului superior: ganglionii axilari sunt afectaţi de
procese infecţioase, neoplazice de la nivelul membrului superior, peretele toracic,
peretele abdominal superior; ganglionii epitrohleeni sunt afectaţi în procese
infecţioase ale părţii ulnare a antebraţului, a mâinii sau în unele boli sistemice (lues
congenital la nou-născut şi artrită reumatoidă la copil).
c. regiunea inghinală şi a membrului inferior: ganglioni inghinali drenează limfa din
membrele inferioare, organele genitale externe, peretele abdominal inferior, din
fese şi anus. Sunt afectaţi în procese infecţioase sau neoplazice, boli sistemice;
ganglioni din regiunea poplitee drenează limfa din genunchi, partea distală a
membrului inferior.

Explorarea paraclinică
Va cuprinde
 hemoleucogramă completă
 VSH
 electroforeza proteinelor
 proteina C reactivă
 IDR la tuberculină
 testul ELISA şi Western Blot pentru HIV
 examen radiologic: toracic, schelet
 investigaţii serodiagnostice orientate etiologic
 ECHO abdominal
 tomografie computerizată abdominală
 puncţie medulară
 puncţie ganglionară (se practică examen direct cu coloraţie Gram şi Ziehl-
Neelsen şi culturi pe medii obişnuite şi pe mediul Loewenstein)
  biopsia chirurgicală este necesară atunci când etiologia nu este stabilită prin
investigaţii obişnuite. Se va practica examen bacteriologic, micologic, citologic
şi histologic.
Toate aceste examene paraclinice au scopul de a stabili cauza locală sau generală a
hipertrofiei ganglionare.

CLASIFICARE

I. adenopatii localizate

II. adenopatii generalizate

I. Adenopatii localizate
1. Infecţii
Adenopatia acută localizată: cea mai comună formă de afectare ganglionară întâlnită în
practică. Leziunea sau afecţiunea primară se găseşte în teritoriul cutanat sau visceral drenat de
ganglionii limfatici atinşi de procesul inflamator. Adenitele cu piogeni (stafilococice,
streptococice) sunt cele mai frecvente; se însoţesc de limfangită, febră, leucocitoză cu
polinucleoză.
Exemple:
 infecţii superficiale cu germeni piogeni, leziuni de grataj suprainfectate în
pediculoză sau în eczemă impetiginizată a pielii capului se pot asocia cu
tumefacţii ale ganglionilor occipitali
 în otita externă sau eczema suprainfectată a conductului auricular sunt afectaţi
ganglionii retroauricular
 în conjunctivita purulentă, otita medie, furuncul nazal sunt afectaţi ganglionii
preauriculari
 în stomatite, granuloame dentare, amigdalite acute (streptococice sau
stafilococice); afectul primar TBC al mucoasei bucale sunt afectaţi ganglionii
submandibulari
 în ulcerul lingual, cheilită, procese infecţioase dentare sunt afectaţi ganglionii
submentonieri
 în procesele inflamatorii ale cavităţii nazale, sinusurilor paranazale, ale urechii
medii, în boli ale amigdalelor, faringelui, glandei tiroide sunt afectaţi
ganglionii cervicali (palpabili de-a lungul traiectului venei jugulare externe
 în angina acută streptococică, scarlatină, difterie sunt afectaţi ganglionii
laterocervicali
Infecţiile adenoamigdaliene cronice pot întreţine adenomegalii laterocervicale
persistente.
 în leziunile cutanate superficiale, panariţiu, eczemă suprainfectată a mâinii sunt
afectaţi ganglionii axilari
 leziunile asemănătoare de la membrele inferioare determină adenopatia
inghinală
Oricare din adenopatiile amintite pot supura ducând la apariţia unui adenoflegmon.
Virusurile (adenovirusul tip 3,8; echovirusuri, coxsackie, v. Epstein-Barr) pot
determina mai rar adenite infecţioase.
Difteria, scarlatina, boala Kawasaki pot prezenta tumefacţii ale ganglionilor
submandibulari şi laterocervicali şi chiar reacţie periganglionară.
 Limforeticulita benignă de inoculare (boala zgârieturii de pisică) evoluează cu adenită
cervicală şi axilară [se constată limfadenită regională satelită locului de inoculare cu evoluţie
prelungită (săptămâni, luni) cu tendinţă la supuraţie neinfluenţată de antibiotice].
Diagnosticul este ajutat de anamneză.
Puncţia ganglionară evidenţiază puroi verzui, steril.
Serologia pentru Clamidia este pozitivă în 1/3 din cazuri
IDR cu antigenul preparat din produsul obţinut din puncţia ganglionară este pozitiv.
Recent în biopsia de la locul de inoculare sau în adenita satelită s-a evidenţiat un bacil
gram negativ intracelular; agentul etiologic al acestei afecţiuni este stabilit în prezent:
BARTONELA HENSELAE.
Tuberculoza este cea mai frecventă cauză de adenopatie dintre infecţiile cronice.
Grupele ganglionare interesate sunt: cervicale, mediastinale, mezenterice.
Mărirea de volum este lent progresivă, ganglionii devin dureroşi, duri, aderenţi între ei
şi la planurile din jur. Uneori pot fistuliza în exterior. Evoluţia este lentă, fistula persistă mult
timp, cicatricea este retractilă, cheloidă. Adenopatiile TBC indiferent de localizare se însoţesc
de o reacţie tuberculinică intens pozitivă, ce ajută la stabilirea diagnosticului. Adenitele
mezenterice sau cervicale cu şancru endobucal sunt produse de Mycobacterium bovin prin
ingestia de lapte sau produse lactate nesterilizate.
Adenitele cu Mycobacterii atipice au sediul în special cervical, afectează mai ales
copilul sub 3 ani şi sunt asemănătoare clinic cu adenitele TBC.
Actinomicoza ganglionară cu poartă de intrare la nivelul membrelor inferioare este
rară la copil şi se manifestă prin adenopatie voluminoasă fără caractere inflamatorii locale şi
cu evoluţie spre fistulizare.
2. Adenopatii postvaccinale
Becegita este rară (1-2% la sugar şi copil) şi reprezintă complicaţia vaccinării BCG
caracterizându-se prin adenită satelită vaccinării.
3. Limfoame maligne
Prezintă adenopatii tumorale cu sediul unic sau multiplu.
a. Boala Hodgkin debutează uniganglionar, periferic (adenopatie latero-cervicală,
predominent stângă) întâlnită la 90% din bolnavi, în general băieţi în jurul vârstei
de 10 ani. Ganglionii sunt mobili, duri, nedurerosi, de mărime variabilă în cadrul
aceluiaşi grup, determinând foarte rar sindrom compresiv. Rar se întâlnesc
adenopatii tumorale situate axilar sau inghinal. Adenopatiile mediastinale
asimptomatice depistate radiologic pot fi frecvente. Semnele asociate sunt: febra,
transpiraţii nocturne, scădere în greutate, şi mai rar prurit. Diagnosticul nu este
clinic ci histopatologic (biopsie ganglionară).
b. Limfoame maligne non-Hodgkin
Sunt afecţiuni neoplazice care debutează în ţesutul limfoid pornind de la elementele
celulare care-l constituie. Terminologia de „limfom nehodgkinian” înlocuieşte denumirile mai
vechi de limfosarcom şi reticulosarcom.
 aproximativ 1/3 cazuri au boala localizată la debut şi un pronostic bun
 60-70% din copiii cu limfom non-Hodgkinian au boala extinsă, generalizată în
momentul stabilirii diagnosticului.
4. Metastaze tumorale
Sunt rare la copil; ele preced, însoţesc sau succed debutul manifest al cancerului
tiroidian, gastric, pulmonar.

II. Adenopatii generalizate

1. Mononucleoza infecţioasă
 Boala este produsă de virusul Epstein-Barr. Se caracterizează prin: limfadenopatie ce
se constituie la 1-4 zile după debutul clinic cu: febră, angină cu false membrane,
splenomegalie (în 75% din cazuri).
Sunt afectaţi mai frecvent ganglionii cervicali care sunt duri la palpare; mai rar poate
apare poliadenopatie. Unii bolnavi prezintă afectare hepatică (icter); unii pot prezenta reacţie
meningeală sau variate citopenii (anemie, trombopenii).
Diagnostic:
 leucocitoză: 10000-30000/mm3
 tablou morfologic sanguin caracteristic: limfocite şi monocite în proporţie de peste
50% din care limfocite şi monocite „atipice” în proporţie de 20% care persistă cel
puţin 10 zile. Această condiţie este necesară pentru a elimina „virocitele” cu aspect
asemănător care apar dar persistă puţin timp în unele boli virale.
 testul Hăngănuţiu-Paul-Bunnel-Davidsohn pozitiv
 monospot test (testul pentru decelarea anticorpilor heterofili pe lamă) – pozitiv
(test simplu şi rapid)
 anticorpi faţă de virusul Epstein-Barr prezenţi în sângele tuturor bolnavilor cu
mononucleoză infecţioasă; se pot pune în evidenţă: anticorpi IgG faţă de antigenul
capsidic (IgG-VCA), prin testul cu imunofluorescenţă; anticorpi IgM faţă de
antigenul capsidic (EBV-IgM); anticorpi faţă de antigenul precoce, componentă
difuză (EBV-EA); anticorpi faţă de antigenul nuclear (EBVNA). Toate aceste teste
specifice nu sunt teste de rutină (se folosesc în cazurile dificile fără anticorpi
heterofili).
2. Sindroame mononucleoze
Se definesc prin hiperleucocitoză (inconstantă), neutropenie relativă, creşterea
elementelor mononucleate ce pot atinge 50-80%; eritrocite şi trombocite normale. Aceste
anomalii hematologice nespecifice se observă în cursul a diverse agresiuni virale, bacteriene,
parazitare, uneori medicamentoase. Diagnosticul etiologic este frecvent orientat de datele
clinice şi de laborator. Se poate întâlni în următoarele situaţii: sindrom mononucleozic
evidenţiat la un copil imunodeprimat sau survenind după câteva săptămâni de la efectuarea
unei transfuzii de sânge proaspăt sau după o grefă de măduvă osoasă sau de rinichi – pune în
discuţie în primul rând o infecţie cu virusul citomegalic, mai rar o infecţie cu virusul Epstein-
Barr sau cu virusul imunodeficienţei umane (HIV); un sindrom mononucleozic evidenţiat la
un adolescent sau adult tânăr neimunodeprimat evocă în primul rând o mononucleoză
infecţioasă mai rar o infecţie cu virusul citomegalic, o toxoplasmoză sau o rubeolă şi chiar o
infecţie cu HIV; unele sindroame mononucleozice în care tabloul hematologic de sindrom
mononucleotic este de obicei discret pot fi observate in afecţiuni ca: bruceloza, sifilisul
secundar, hepetite virale, febră tifoidă, rickettsioze, listerioze; unele manifestări
imunoalergice ca: febra, poliadenopatii, eritem, mononucleoză sanghină se pot observa după
anumite medicamente (fenilbutazona, sulfamide, hidantoina, benzodiazepine); sindroame
mononucleozice se observă şi în faza de regenerare a unei agranulocitoze sau a unei aplazii
medulare toxice.
3. Infecţii
 infecţiile bacteriene (tuberculoza, luesul, bruceloza, tularemia, endocardita
bacteriană, lepra) se pot însoţi de adenopatii generalizate
 infecţiile virale (rujeola, varicela, adenovirozele) pot determina
poliadenomegalii diseminate cu evoluţie tranzitorie
 toxoplasmoza, leishimanioza, malaria, tripanosomiaza pot evolua cu
adenomegalie
4. Boli autoimune
  artrita juvenilă (forma sistemică) poate prezenta poliadenopatie, febră,
hepatosplenomegalie, erupţii fugace, manifestări articulare (VSH crescut,
leucocitoză, anemie, hipergamaglobulinemie)
 lupusul eritematos diseminat, dermatomiozita, adenopatii moderate,
splenomegalie
 boala serului: cuprinde în tabloul clinic poliadenomegalie
5. Boli de tezaurizare (Gaucher şi Niemann-Pick)
 sunt consecinţa unor deficite genetice enzimatice
Tabloul clinic:
 Boala Gaucher: pancitopenie, splenomegalie, sindrom poliadenomegalic
generalizat.
 Diagnosticul se pune prin evidenţierea celulelor Gaucher în puncţia medulară.
 Boala Niemann-Pick: adenopatii superficiale şi profunde însoţite de
hepatosplenomegalie, afectare pulmonară, afectare neurologică.
Diagnosticul se pune prin evidenţierea celulelor Niemann-Pick în puncţia medulară.
6. Histiocitoza
a. Boala Letterer-Siwe, forma acută generalizată a histiocitozei cu celule
Langerhans (clasa I din histiocitozele copilului) apare mai ales sub 3 ani.
Tabloul clinic se caracterizează prin: leziuni cutanate, pulmonare,
hepatosplenomegalie, osoase, adenomegalii diseminate în toate teritoriile ganglionare.
b. Limfohistiocitoza eritrofagocitară familială (clasa II-a din histiocitozele
copilului), afectează mai mulţi membri dintr-o fratrie (se aseamănă cu boala Letterer-
Siwe dar fără afectare osoasă şi pulmonară).
Tabloul clinic se caracterizează prin: anorexie, febră, vărsături, iritabilitate, sângerări,
convulsii, hepatosplenomegalie, adenomegalii moderate.
c. Histiocitoza sinuzală cu limfadenopatie
Tablou clinic: febră, adenomegalie cervicală, dilatarea sinusurilor subcapsulare şi
medulare, leucocitoză, proliferare histiocitară la examenul histologic.
d. Histiocitoza malignă (clasa III-a) se caracterizează prin: adenomegalii cu
caracter inflamator, infiltraţii cutanate, febră, hepatosplenomegalie.
7. Neoplasme
 Limfoamele maligne
În primul stadiu interesează unul sau două grupe ganglionare (adenomegalie
tumorală: boala Hodgkin, limfoame non-Hodgkin); în stadii mai avansate interesează mai
multe grupe ganglionare (ganglioni superficiali: cervicali, supraclaviculari, axilari, inghinali şi
ganglioni profunzi).
Interesarea viscerală este obişnuită în limfoamele non-Hodgkin.
 Leucemia acută limfoblastică
Se caracterizează prin adenopatii în stadiile mai tardive ale bolii. Sunt adenopatii
de talie medie, generalizate interesând grupele ganglionare superficiale (cervicale, axilare,
inghinale) şi uneori grupele ganglionare profunde (mediastinale, abdominale).
Alte semne clinice sugestive sunt: paloarea, hepatosplenomegalia, purpura
 Neuroblastomul (este cea mai limfoidă tumoră malignă)
Adenomegaliile apar din stadiul II când sunt afectaţi ganglionii regionali de aceiaşi
parte cu tumora, extinzându-se în stadiul III şi de partea opusă tumorii, iar în stadiul IV
afectează ganglionii situaţi la distanţă de tumoare.
8. Rubeola postnatală (dobândită)
Debutează cu adenopatie ce se evidenţiază clinic cu 7 zile înaintea erupţiei. Mai
frecvent sunt afectaţi ganglionii occipitali, postauriculari şi cervicali (micropoliadenopatie cu
consistenţă crescută, dureroşi, fără supuraţie ce pot persista 3-6 săptămâni)
 9. Sarcoidoza (Besnier-Boeck-Schaumann)
Se caracterizează prin adenopatii localizate în mediastin (rar hipertrofia ganglionară
poate fi difuză), manifestări articulare, cutanate, pulmonare.
Examenul radiologic este caracteristic: limfom hilar bilateral.
Se mai foloseşte pentru diagnostic: testul Kweim, reacţia la tuberculină negativă,
examenul histologic ce evidenţiază aspect de tuberculoză productivă necazeificată; prezenţa
hipercalcemiei, hipercalciuriei.
10. Boala granulomatoasă cronică
Este o boală rară în care manifestările clinice apar din primele luni de viaţă
Clinic sunt prezente infecţii recurente ale tegumentelor, ganglionilor (adenopatie
subangulo-mandibulară şi latero-cervicală) care au aspect pseudo-tumoral, afectarea ficatului
(hepatosplenomegalie), plămânilor, creşterea imunoglobulinelor şi evoluţie spre deces în
câţiva ani. [Testul NBT (nitro-blue tetrazolium) este pozitiv]
11. Adenopatiile alergice
Apar după înţepături de insectă, tratamente prelungite cu medicamente (antiepileptice,
fenilbutazonă, medicaţie antitiroidiană, izoniazidă). Adenopatiile periferice sau profunde pot
simula aspectul clinic al limfoamelor maligne. Ganglionii tumefiaţi dureroşi spontan şi la
palpare nu aderă de planurile profunde sau superficiale. Apariţia la 7-10 zile după
administrarea unor medicamente sau a unui ser heterolog la care se adaugă: febra, artralgii,
edem, urticaria şi dispariţia după 2-4 zile pledează pentru diagnostic.
12. Boala Kawasaki
Apare mai frecvent la băieţi sub vârsta de 5 ani. Se caracterizează prin: rash, afectarea
mucoaselor, limfadenopatie.
Debutul se caracterizează prin: sindrom febril prelungit, conjunctivită bilaterală,
stomatită, eritem, edeme la mâini şi picioare ulterior dezvoltându-se adenopatia cervicală
nesupurată. La 40% din copii apare vasculita arterelor coronare iar 1-20% pot face infarct
miocardic. Prognosticul bolii este bun, vindecarea urmând după săptămâni sau luni.
13. SIDA
Primoinfecţia se poate manifesta ca un episod pseudogripal sau de tip mononucleozic
cuprinzând: febră, tuse, cefalee, poliadenopatie periferică. Primoinfecţia poate prezenta şi un
aspect de hepatită acută (icter, transaminaze crescute) sau de meningită, sau de
meningoencefalită.
După perioada simptomatică în tabloul clinic se poate întâlni: hepatosplenomegalie,
poliadenopatie, scădere în greutate, febră persistentă sau intermitentă, diaree cronică,
recidivantă, anorexie, cefalee, prurit, astenie.
La copil limfadenopatia cronică generalizată se caracterizează prin prezenţa unor
ganglioni limfatici cu sediul axilar şi la nivelul a cel puţin alte două arii limfatice periferice ce
persistă de peste 3 luni în absenţa unei alte afecţiuni sau ingestie de medicamente. Tabloul
clinic poate fi completat şi cu alte infecţii oportuniste: candidoza bucofaringiană, zona,
leucoplazie linguală (atribuită virusului Epstein-Barr).

Diagnosticul diferenţial al adenopatiilor

Adenopatiile izolate pot fi confundate cu alte formaţiuni având aceeaşi localizare.
 adenopatiile cervicale se vor diferenţia de:
 malformaţiile congenitale ale gâtului (chistul tractului tireoglot, chistele de
origine branhială, hemangiomul cavernos, limfangioamele chistice)
 hematomul muşchiului stenocleidomastoidian
 tumori vasculare (angioame şi anevrisme)
 tumori (maligne sau benigne) ale glandelor salivare
 inflamaţii ale glandelor salivare
  hipertrofia unui lob tiroidian
 tiroidă aberantă
 adenopatiile cervicale mediane se va diferenţia de:
 tumefacţia chistică a glandei sublinguale
 chist al tractului tireoglos
 tumoare tiroidiană
 adenopatiile axilare se vor diferenţia de:
 hidrosadenită
 anevrism
 adenopatiile inghinale se vor diferenţia de:
 hernie ştrangulată
 abces al tecii psoasului
 hidrosadenită
 flebita a crosei safenei
 testicul ectopic
 chist de cordon
 tumori benigne (lipoame sau fibroame)
În toate localizările se vor elimina: un chist subcutanat, un lipom.