ASISNTENT BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE SI RECUPERARE

HIDROTERMOTERAPIA
Suport de curs

Prof. Vartic Camelia

 Hidrotermoterapia

Definiti=este ramura balneofizioterapiei care foloseste in scop terapeutic si preventiv apa

sub diferite stari de agregare:lichida,solida si gazoasa la diferite temperaturi,utilizand metode
specifice.

Proceduri variate functie de temperatura intalnim 3 categorii:

1. CRIOTERAPIA sau TERAPIA PRIN FRIG=procedura in care se utilizeaza apa la

temperaturi sub -10 grade C(gheta)
2. HIDROTERAPIA PROPRIU-ZISA=tratamentul in care apa este folosita la temperaturi
cuprinse intre 5-42 grade C.
3. TERMOTERAPIA=cand apa se foloseste la temperaturi intre 45-80 grade C.

EFECTELE HIDROTERAPIEI:

 Efectul mecanic=actiunea apei(a presiunii hidrostatice) asupra organismului.

 Efectul termic=temperatura apei
 Efectul chimic=cand se utilizeaza anumite substante farmacologice.

REGULI GENERALE ALE TEHNICII(PRACTICII) HIDROTERMOTERAPIEI:

o Inainte de efectuarea tehicii de HTT,pacientul trebuie examinat de catre medic ,chiar daca
nu este la primul tratament. Pot aparea fenomene supraadaugate care exclud executarea
tratamentului sau intreruperea acestuia,chiar daca pacientul insista sa faca tratament(poate
avea temperatura,greata,voma)
o Pacientii vor beneficia de tramament DIMINEATA !
o Procedurile de HTT nu vor fi executate pe stomacul plin ci la interval de 30 minute dupa ce
s-a servit micul dejun. Sunt considerate proceduri majore(importante) care solicita
organismul,de aceea se fac dimineata.
o Nu se efectueaza dupa nopti nedormite,persoanelor agitate(nervoase)=>reactia este nula in
astfel de cazuri!
o Nu se efectueaza dupa solicitari sau efort fizic si psihic importante! Din acest motiv pacientul
trebuie sa fie internat ca efectul sa fie cel dorit.
o Daca exista recomandarea(mai rar) sa se faca 2 proceduri de HTT in aceeasi zi,atunci intre
proceduri trebuie sa existe o pauza de cel putin 2 ore.
o Prezenta ciclului menstrual impune oprirea tratamentului,obligatoriu in prima zi. A doua
zi(de ciclu menstrual) poate sa urmeze tratamentul,insa numai la maini ,picioare si trunchi.

1
 o La pacientii cu tegumente reci se vor face inainte aplicatii calde,asa zisa preincalzire(cu
masaj,electroterapie)
o La pacientii cu tegumente fierbinti este recomandat sa se faca o procedura de racire,in asa
fel incat temperatura apei baii sa redreseze temperatura corpului pe de alta parte,pentru a
mentine functiile circulatorii normale. Dupa caldura,circulatia devine lenesa=>oboseste
pacientul.
o In timpul tratamentului pacientul rebuie supravegheat in permanenta de catre asistent,NU
AVEM VOIE SA IL LASAM SINGUR SI NOI SA FACEM ALTCEVA!
o Tratamentul se efectueaza strict dupa fisa medicala:se respecta
durata,temperatura,regiunea=in scopul efecuarii tratamentului avem voie sa aplicam doar
frictiunea si perierea. Alte proceduri sunt total interzise,intrucat pregatirea medicala nu ne
permite,pe de alta parte nu stim ce boli mai are pacientul.
o Dupa efectuarea tratamentului(baii),tegumentul va fi sters cu un prosop sau cerceaf curat
mai energic sau mai putin energic,dupa indicatii.
o In timpul tratamentului,asistentul trebuie sa aiba un comportament civilizat cu
pacientul,trebuie sa-l supravegheze oar daca apar intolerante,asistentul are datoria de a-l
ajuta pe pacient sa explice ce s-a intamplat,pentru ca pacientul sa nu intre in panica si sa
incerce sa-l convinga sa continue tratamentul.
o La terminarea procedurii,pacientul este indrumat spre alte proceduri,conform fisei de
tratament iar asistentul trebuie sa dezinfecteze cada si sa urmeze procedura altui pacient.

ASISTENTUL:

o Reusita tratamentului in HTT depinde de asistent!

o Trebuie sa respecte fisa de tratament cu prescriptiile din ea.
o Trebuie sa aiba o tinuta impecabila
o O tinuta neglijata creeaza un discomfort pentru pacient.
o Trebuie sa aiba o atitudine corecta fata de pacient.
o Trebuie sa respecte planificarea in asa fel incat sa nu creeze goluri sau supraincarcari in
programul tratamentului pacientilor.
o In timpul tratamentului,asistentul nu are voie sa poarte discutii cu ceilalti colegi in afara
sarcinilor de serviciu ce-i revin.
o Sa fie ordine si disciplina in sali.
o Nu trebuie sa se certe cu pacientii.
o De modul cum se comporta(asistentul),creste prestigiul asistentului si capata increderea
o pacientilor=>pentru ca efecul sa fie cel dorit.

SALA DE HIDROTERMOTERAPIE SI DOTAREA EI:

o Sa fie mare,spatioasa(in limita posibilitatilor).

o Trebuie sa cuprinda o antecamera,sau o sala in care pacientul se dezbraca si se odihneste
dupa tratament si salile de tratament propriu-zise.

2
o In antecamera temperatura trebuie sa fie de 20 oC,in salile de tratament de 22-23 grade C.
o Iluminatul=lumina naturala,lami fluroscente care sa permita observarea culorii tegumentului
o Incaperile trebuie sa aiba peretii catusiti cu faianta alba sau vopsea de culoare deschisa
pana la 2 m,iar deasupra var alb sau culoare deschisa
o Sala de tratament se doteaza in functie de procedurile de tratament cu pereti separatori sau
incaperi separate.
o Dusumeaua sa fie cu gresie antiderapanta prevazuta cu panta de scurgere si cu gratare de
plastic sau lemn.
o In Sali trebuie sa existe termometre de camera si acolo unde se fac bai,termometre de bai.
o Umiditatea incaperii nu trebuie sa depaseasca 75%, sa fie aerisite,pentru confortul
pacientului.
o In incaperile de HT trebuie instalata apa calda,apa rece cu tevi de alimentare si cu sisteme
de scurgere supradimensionate pentru ca alimentarea sa se faca rapid si scurgerea la fel, 3-4
minute,pentru eficienta.

3
 NTRODUCERE

DEFINITIE. NOTIUNI GENERALE. PROPRIETATI FIZICE ALE

APEI.

TERMALITATEA APEI
Definitie: Hidrotermoterapia este o procedura terapeutica ce foloseste ca agent apa calda.

Se folosesc:

- apa simpla de retea;

- ape minerale cu diferite compozitii chimice;

- ape simple de retea imbogatite cu saruri, extracte de plante, namoluri.

Termoterapia (terapia prin caldura) este o metoda terapeutica foarte valoroasa, cu efecte
multiple asupra organismului. In general caldura blanda este sedativa, decontracturanta, relaxanta.
Daca la aceste efecte adaugam efectul apei (miscarile mai usor de realizat, senzatia placuta
din vana sau bazin si uneori ale compozitiei chimice a apei) obtinem adevarata valoare a
hidrotermoterapiei.

Alarturi de aer, apa este cea care da viata planetei. In Antichitate era considerata originea tuturor
lucrurilor, fiind un fruct al dragostei si al unirii dintre pamant si aer.

Leonardo da Vinci spunea ca apei i-a fost data puterea magica de a deveni seva vietii pe pamant.

Apa este un solvent aproape perfect pe care l-a realizat natura. Doua treimi din suprafata
Pamantului este ocupata de apa. Doua treimi din corpul omenesc este apa; regenerarea vietii se
face numai in prezenta apei.

Poprietatile apei:

- participa la procesul de termoreglare a organismului;

- conductibilitate calorica crescuta.

Rolurile apei:

- structural doua treimi din apa din organism este endocelulara.

Apele termale:

- apele care au o temperatura >20°C, independent de continutul mineral;

- temperatura intre 20-31°C = hipotermale
- temperatura intre 32-38°C = termale

4
 - temperatura >38°C = hipertermale.

Apele minerale folosite in terapia balneara a reumatismului degenerativ sunt:

- ape termale oligominerale

- ape sarate: concentrate, iodurate, sulfuroase;
- ape sulfuroase termale.

Efectele caldurii:

- antialgic;
- decontracturant;
- vasodilatator;
- scaderea durerii.

In bai scade contractura musculara la temperaturi superioare zonei de indiferenta:

- 34-36°C pentru apa dulce

- 32-34°C pentru ape carbogazoase
- 38°C pentru namol.

L1: BAZELE FIZIOLOGICE ALE TERMOREGLARII

1. Schimburi de caldura organism-mediu. Raportul termic intre zona centrala si cea periferica.

Hidrotermoterapia cuprinde o serie de proceduri care folosesc apa calda sau rece, cu adaosuri de
substante chimice sau gaze, precum si aplicatii de cald sau rece prin diferite mijloace: aburi, aer cald
sau alte substante ca parafina, namol, sau amestecul lor la care se pot adauga si factori mecanici:
frictiuni, kinetoterapie.

Verigile care interfera in realizarea efectelor acestor proceduri sunt in principal doua:
termoreglarea si circulatia periferica.

Din punct de vedere al reglarii termice organismul uman cunoaste trei modalitati de adaptare:

o compartimentul termoregulator – imbracamintea, adapostirea (ex: migrarea

pasarilor,adaptarea animalelor, hibernarea);
o termoreglarea chimica – modificarea schimburilor metabolice: termogeneza
o tremuranda si netremuranda si termoliza;
o termoreglarea fizica:

• impotriva recelui: cresterea capacitatii de izolare a partilor superficiale• impotriva caldurii:

cresterea trasferului de caldura prin straturile superficiale ale corpului.

Sub raportul teperaturii corporale, distingem:

5
 o vietuitoare poikiloterme = cu sange rece, temperatura corpului lor variind in functie
de temperatura ambianta. Vietuitoarele mari, nascute, sunt poikiloterme.
o vietuitoare homeoterme = cu sange cand – au o productie de caldura reglata de un
aport termoreglator cu posibilitatea de influentare atat a productiei cat si a
pierderilor.

Homeotermia este o treapta superioara evolutiva a homeostaziei.

- Vietuitoare hibernante = o grupa intermediara intre cele doua de mai sus; datorita scaderii
temperaturii ambientale, temperatura corpului lor scade cu 5-10° => o scadere a metabolismului.

Din punct de vedere al functiei de termoreglare a organismului au fost descoperite doua zone:

o zona centrala: capul si trunchiul ce adapostesc organele vitale (creierul si cordul,

ficatul, rinichiul) cu rol in producerea caldurii;

o zona periferica = “coaja” care are o suprafata foarte mare si un rol foarte important in
schimburile de caldura; este reprezentata de invelisul exterior al corpului, tesutul
subcutanat si membrele.

Am putea afirma ca din punct de vedere al termoreglarii organismul este alcatuit dintr-o zona
centrala homeoterma si o zona periferica poikiloterma.

Schimburile de caldura intre organism si mediu se fac prin patru cai:

- conductie;
- convectie;
- iradiatie;
- evaporare.

CONDUCTIA:- transmiterea de caldura prin contact direct.

CONVECTIA:

- transmiterea de caldura prin fluide: apa, aer;

- poate fi interna (reglarea schimburilor de caldura prin transportul caldurii de catre
sange) sau externa;
- incalzirea aerului din jurul corpului are loc in doua etape:

• contactul aerului cu pielea = contact direct => schimb de caldura prin conductie;

• apoi indepartarea caldurii de la suprafata corpului = convectia propriu-zisa. Se realizeaza

astfel o circulatie externa a aerului.

- aproximativ 12% din caldura corporala se pierde prin convectie;

- pierderea caldurii prin convectie este posibila si in apa; caldura specifica a apei este
mult mai mare decar cea a aerului (1=apa, 0,17-0,24=aerul), de aceea pierderile de

6
 caldura in apa sunt de 200 de ori mai mari pentru aceeasi temperatura (ex: la 20°C
apa si aer);
- pentru a rezista acestor pierderi mari, organismul creste capacitatea de izolare
a tesuturilor de acoperire => rezista mai bine in apa rece cei ce au un tesut adipos
mai bogat.

IRADIATIA:

o cea mai mare pierdere de caldura;

o la cheltuieli de energie 2600 Kcal/24h se pierd prin iradiatie 1200 Kcal – imbracat si
1800 Kcal – dezbracat;
o tegumentul emite radiatii electromagnetice, mai ales infrarosii – sub forma de
protoni;
o in conformitate cu legea Boltzman, orice corp cu temperatura mai mare de 0°C emite
radiatii infrarosii egale cu puterea a 4-a a temperaturii;
o orice corp care emite caldura poate sa si absoarba caldura; un copr omenesc plasat
langa o sursa de caldura poate absorbi aproximativ 97% din radiatia proiectata pe
tegument de sursa de caldura;
o corpul uman este producator de caldura, deci mai mult emite decat primeste
caldura.

EVAPORAREA:- cuprinde urmatoarele elemente:

• perspiratia insensibila 18-25g apa = 10-15 Kcal/h => 200 Kcal/24h;

• evaporarea la nivel respirator: 5-14g apa = 3-8 kcal/h => 180 kcal/24h;
• sudoratia: 1l apa = 180-700 Kcal.
- in conditii normale omul pierde aproximativ:
• 500 ml apa prin perspiratie insensibila;
• 500 ml apa prin mecanism respirator => aproximativ 600 Kcal/24h numai prin
evaporarea apei;

Cea mai mare cantitate de caldura se elimina prin tegument: 83% datorita iradiatiei, convectiei si
evaporarii; prin aparatul respirator – convectie (incalzirea aerului) si evaporare (saturarea aerului cu
vapori de apa); pierderea prin conductie este mai mica si ocazionala ca si cea prin urina si materii
fecale.

RAPORTUL TERMIC INTRE ZONA CENTRALA SI CEA PERIFERICA

Din punct de vedere al termoreglarii, descriem doua zone sau segmente:

- zona centrala sau nucleul – care are temperatura aproape constant 37°C
- zona periferica sau coaja – a carui temperatura variaza intre 34-35°C.

7
Diferenta de temperatura intre zona centrala si zona periferica se numeste gradient intern de
caldura sau gradient termic interior si este de aproximativ 2-3 grade.

Diferenta de temperatura intre zona periferica si mediul ambiant se numeste gradient termic
extern. In conditii de confort termic, gradientul termic extern este de aproximativ 9-11°C; de aici
rezulta ca temperatura ambientala confortabila pentru organism este de 24°C.

Datorita gradientului intern caldura este transportata spre zona periferica, unde, datorita
gradientului termic extern, este eliminata in mediul ambient.

L2: FUNCTIILE ZONEI CENTRALE SI PERIFERICE IN TERMOREGLARE

A. Functiile zonei centrale

Determinarea temperaturii centrale se face cel mai bine sublingual, avand valori normale de
37-37,5°C.

Zona centrala = producator de caldura.

Echilibrarea temperaturii intre organele producatoare se face prin:

- conductie – contact direct;

- convectie – circulatia sangelui unde temperatura nu se transmite “transversal”
ci
longitudinal, amestecandu-se in cordul drept si pulmon si abia in circulatia periferica
se uniformizeaza.

Modificarea de temperatura a nucleului nu este facuta prin efectul circulatiei –vasodilatatie

sau vasoconstrictie – ci numai prin cresterea metabolismului cand mecanismele de reglare sunt
depasite si cand organismul nu se poate opune pierderilor.

Nu are receptori pentru temperatura.

B. Functiile zonei periferice

- 1. termoreceptie;
- 2. tampon termic.

1. Termoreceptia este realizata prin prezenta in piele a receptorilor specifici:

• cald – Ruffini
• rece – Krausse, terminatii libere din derm

Receptorii percep:

- variatiile de temperatura;
- temperatura absoluta;

8
 - variatia factorilor de la nivelul extremitatii cefalice

Functia este dubla:

- receptori pentru termoreglare;

- senzoriala – transmit informatii despre starea mediului ambiant.

De aici informatia ajunge la hipotalamusul anterior unde sunt analizate si generate comenzile

- vasoconstrictie la rece = mecanism activ

- vasodilatatie la cald = mecanism pasiv.

2. Tampon termic

Zona periferica (coaja) se interpune intre mediul ambiant si zona centrala, moduland
schimburile de caldura

Aceste mecanisme adaptative ale zonei periferice se pot realiza datorita unor caracteristici
functionale particulare:

o circulatie periferica bogata si cu utilitati functionale deosebite;

o capacitatea de izolare termica;
o dotari pentru termoliza.
o CIRCULATIA PERIFERICA
- bogata;
- sarcina metabolica nutritiva este mai mica decat cea a termoreglarii; (ex: la antebrat
si
umar debitul circulator este de 20-30 de ori mai mare decat necesarul pentru
nutritie);
- circulatia de termoreglare sunteaza sectorul capilar, trecand direct in venula, cedand
caldura tegumentului;
- complexul artera-vena satelita are rol in economisirea de caldura.

b) IZOLAREA TERMICA

- prin tesut adipos.

c) TERMOLIZA

- prin glandele sudoripare.

- Reglarea schimburilor de caldura este sub control nervos si umoral.

A. Centrul termogenetic

Centrul termoreglarii se gaseste in hipotalamusul posterior; stimularea acestui centru

produce:

9
 - piloerectie;
- creste secretia de adrenalina
- hiperglicemie
- cresterea temperaturii sangelui
- creste productia de caldura
- creste tonusul vascular ce impiedica pierderea de caldura.

Calea aferenta are originea in receptorii din piele.

Calea eferenta este tripla:

- simpatoadrenergica – vasoconstrictie, piloerectie, cresterea metabolismului;

- adenohipofizara – creste secretia de ACTH, TSH;
- somatica – frisonul termic.

B. Centrul antitermic

Se gaseste in hipotalamusul anterior, in zona preoptica si produce:

- vasodilatatie cutanata;
- sudoratie;
- polipnee; – tonusul vascular este pastrat, creste debitul circulator;

3) staza cu vasodilatatie capilara – pielea devine rece si violacee.

Raportul dintre temperatura cutanata si circulatia cutanata:

- temperatura mediului mai mica de 22°C si temperatura cutanata mai mica de 28°C –
- circulatia cutanata este minima;
- temperatura mediului mai mare de 30°C si temperatura cutanata mai mare de 35-
36°C
– circulatia este maximala;
- intre valori de 22-30°C temperatura mediului si 28-35°C temperatura cutanata,
exista
– un raport de proportionalitate intre cresterea temperaturii si circulatia periferica.

10
 Importanta circulatiei in termoreglare

In general rectia organismului la cald este de vasodilatatie si la frig de vasoconstrictie. Dar

aceste reactii nu sunt intotdeauna indentice. Ele depind de durata aplicarii, de gama temperaturii
folosite. La cald se produce reactia dermovasculara in trei faze:

1) Vasoconstrictie 10 – 20 secunde;
2) Hiperemia active - dureaza foarte putin si consta intr-o vasodilatatie a arteriolelor,
capilarelor si venulelor;
3) Hiperemia pasiva staza cu vasodilatatie capilara si vasoconstrictie arteriolara si venulara.

La rece se produce reactia dermovasculara in urmatoarele faze:

1) Vasoconstrictie 1 – 2 minute culoare alba – violacee;

2) Vasodilatatie activa – pielea este calda, rozacee – tonusul vascular este pastrat, creste
debitul circulator;
3) Staza cu vasodilatatie capilara – pielea devine rece si violacee.

Raportul dintre temperature cutanata si circulatia cutanata:

 Temperatura mediului mai mica de 22* C si temperatura cutanata mai mica de 28*C –
circulatia cutanata este minima;
 Temperatura mediului mai mare de 30* C si temperatura cutanata mai mare de 35-36* C -
circulatia este maxima;
 Intre valori de 22-30*C temperatura mediului si 28-35*C temperatura cutanata, exista un
raport de proportionalitate intre cresterea temperaturii si circulatia periferica.

In cadrul reactiei dermovasculare la cald sau la rece, etapa finala este plegia vasculara, deci
tonusul vascular se pierde => scade tonusul => colaps. In cadrul procedurilor de hidrotermoterapie
trebuie sa avem grija sa nu aducem organismul in aceasta a treia etapa de vasoplegie. De aceea
pentru a stimula tonusul vascular, o procedura calda se incheie cu o procedura rece, si invers.
Circulatia este veriga efectorie cea mai importanta a hidrotermoterapiei.

Aplicatia calda determina vasodilatatie ( prin reflex axonal si prin reflex metameric si
raspuns consensual) => determina cresterea debitului circulator periferic. Creste intoarcerea

11
venoasa => creste debitul sistemic ( prin mobilizarea din depozite si prin vasoconstrictia splahnica)
=> creste tensiunea arteriala = > creste travaliul cardiac si necesarul de oxigen => creste frecventa
cardiaca.

In general, caldura blanda este sedativa, decontracturanta, relaxanta. Daca la aceste efecte
adaugam efectul apei ( miscarile mai usor de realizat, senzatia placuta din bazin si uneori ale
compozitiei chimice a apei) obtinem adevarata valoare a hidrotermoterapiei.

Proprietatile apei:
 Participa la procesul de termoreglare a organismului;
 Conductibilitatea calorica crescuta.

Rolurile apei:
 Structural doua treimi din apa din organism este endocelulara

Apele termale:
 Apele care au o temperature > 20*C, independent de continutul mineral
 Temperatura intre 20-31*C = hipotermale
 Temperatura intre 32-38*C = termale
 Temperatura > 38*C = hipertermale.
Apele minerale folosite in terapia balneara a reumatismului degenerative sunt:

 Ape termale oligominerale

 Ape saturate: concentrate, iodurate, sulfuroase;
 Ape sulfuroase termale.

Efectele caldurii:

 Antialgic
 Decontracturant
 Vasodilatator
 Scaderea durerii

In bai scade contractura musculara la temperature superioare zonei de indiferenta:

 33-36*C pentru apa dulce

 32-34*C pentru ape carbogazoase
 38*C pentru namol.

12
 Modalitati de actiune a hidrotermoterapiei

a) Actiunea termica
Actiunea termica asupra organismului este foarte complexa si are rolul cel mai important.
Actiunea temperaturilor ridicate si coborate, in general duc la modificarea temperaturii
tegumentului, volumului vaselor, vitezei de circulatie a sangelui cat si a presiunii capilare.

Sub actiunea excitantului rece, temperatura cutanata scade brusc in cursul primului minut.
In urmatoarele doua minute, temperatura continua sa scada insa mult mai putin, iar dupa aceasta
se mentine cam la acelasi nivel.

Restabilirea temperaturii cutanate dupa actiunea excitantului rece se face destul de repede.
In general, dupa 20-30 minute, temperatura se apropie de cea initiala. Cresterea cea mai mare se
inregistreaza dupa 1-2 minute, dupa care se constata o redicare lenta si treptata a temperaturii.

Sub actiunea excitantului cald, temperatura cutanata creste. Ca si la cel rece, ridicarea cea
mai importanta are loc in primul minut. Iar in minutele urmatoare se inregistreaza chiar un grad de
scadere a temperaturii.

Dupa indepartarea excitantului cald, temperatura pielii revine spre normal, scaderea cea
mai marcata inregistrandu-se in primele doua minute.

Cresterea temperaturii in tesuturi este cu atat mai rapida, cu cat tesutul este mai superficial,
stratul adipos mai slab reprezentat, iar aportul sangelui mai deficient.

Mentinerea temperaturii ridicate determinata de bai, este de durata mai lunga in muschi

in comparatie cu stratul subcutanat, din cauza izolarii termice mai bune a muschilor.

Sub influenta excitatiei termice, se elibereaza in tegument substante cu rol de mediator

chimic.

b) Actiunea mecanica

13
 Excitantul mecanic, ocupa locul al doilea in ordinea importantei, in cadrul hidroterapiei.
Uneori, imprima in cadrul procedurii careia ii este asociat caractere deosebite, care influenteaza
reactia de raspuns a organismului.

Actiunile mecanice legate de procedurile de hidroterapie se impart in:

 Actiunea de impingere in sus

 Presiunea hidrostatica
 Factorii mecanici adaugati procedurilor

Actiunea de impingere in sus = a corpului cufundat intr-un lichid, potrivit legii lui Arhimede,
duce la diminuarea greutatii acestuia. Aceasta explica de ce se pot executa in apa miscari care nu se
pot executa in aer, in cazul unor leziuni ale aparatului locomotor.

Organismul reactioneaza impotriva acestor impingeri din apa, mai ales in apele sarate
concentrate si acestea se traduc prin marirea frecventei ritmului inimii, amplitudinii respiratorii si
marirea debitului pe minut.

Presiunea hidrostatica = se adauga efectului mecanic de impingere in sus, exercitandu-se

asupra partilor compresibile ale organismului, cavitatilor si circulatiei venoase.
Presiunea hidrostatica, face sa scada circumferinta toracelui cu 1-3,6 cm.

{
La extremitati are loc de asemenea o miscare a volumului, mai ales, la cele inferioare, cu 0,6
pana la 3,1%.
Actiunea mecanica asupra presiunii hidrostatice asupra toracelui, a cavitatii abdominale si
asupra extremitatilor are drept consecinta modificari importante asupra respiratiei, circulatiei si
metabolismului.

Factorii mecanici adaugati procedurilor in aceasta procedura intra o serie de manevre,

realizate de obicei in mod artificial, care favorizeaza, datorita reactiei vasculare puternice pe care o
determina, efectuarea procedurilor la o temperatura cu 2*-3* mai scazuta decat cea posibila, fara
adaugarea factorilor amintiti.
Se folosesc in acest scop valurile artificiale, curgerea continua a apei in baie, presiunea
dusurilor, frictiunea, periatul, bulele de diferite gaze ( aer, , O, current de aer, etc.)

c) Actiunea chimica

14
 Excitantul chimic ocupa in hidroterapie, locul al treilea. Se obtie pe cale artificiala si consta
din introducerea in apa a diferitelor substante.

Se folosesc:

 Decocturi de plante medicinale – care actioneaza prin uleiurile eterice pe care le

contin.
 Unele plante au efect astringent = coaja de stejar
 Alte plante au efect iritant = hrean, mustar

 Substante chimice si medicamentoase: {

Actiunea si efectele hidrotermterapiei asupra:

 Aparatului cardiovascular :

 In baile calde, creste viteza undei pulsatile in aorta si se incetineste in cele reci
 Incetinirea undei pulsatile este provocata de relaxarea musculaturii aortei, care
duce la o crestere a calibrului sau.
 Asupra muncii inimii, baile calde, actioneaza in sensul maririi, iar in cele
moderate, reci in sensul scaderii temperaturii.
 La peste 40*C, frecventa pulsului creste foarte mult
 Cresterea numarului de pulsatii se produce pe calea reflexelor pornite de la
temperatura modificata a pielii si a sangelui
 Pulsul creste, in medie cu 18-19 batai pe minut, pentru fiecare grad de crestere a
temperaturii corpului
 Asupra tensiunii arteriale (TA), in baile calde amplitudinea este marita
 In baia rece au loc cresteri ale ambelori presiuni ( sistolica - dar mai ales cea
diastolica)
 Baile moderat reci usureaza munca inimii, cele calde (37-39*C) maresc moderat
munca inimii iar cele fierbinti solicita foarte mult inima si pot crea ca urmare o
obosire a miocardului.

15
  Aparatului respirator :

 Aplicatiile reci, produc o inspiratie profunda, apoi o oprire scurta a inspiratiei,

dupa care urmeaza respiratii sacadate, superficial si neregulate
 Urmeaza apoi o marire a frecventei si amplitudinii, pentru ca acestea sa capete
din nou caracterul normal.
 Cele mai sensibile regiuni pentru actiuni reflexe asupra respiratiei prin procedure
toracale, sunt ceafa, regiunea dorsala superioara, abdomenul si toracele.
 In baile generale, tipul de respiratie variaza in functie de temperatura baii
( )
( )

{ ( )

 In baile ascendente-pariale = respiratia este profunda si rara

 Sub actiunea bailor de temperature diferite, se produc modificari si in valorile
coeficientului respirator.

 Aparatului digestiv:

 Aupra diurezei => aceasta creste dupa orice procedura hidroterapeutica, urmata de
o vasodilatatie activa renala.
 Baile reci scurte produc o micsorare a secretiilor urinare, pe cand cele de indiferenta
produc o crestere a ei.
 Secretia renala depinde de hidremie, de nivelul TA, a vitezei de circulatie, a gradului
de dilatare a vaselor renale, precum si de component hormonala
 Asupra secretiei gastrice => influenteaza multi factori, dintre care cel mai important
este factorul nervos, starea proceselor de excitatie sau de inhibitie corticala.
 Actiunea agentilor termici, asupra secretiei gastrice este in functie de starea
functionala a mucoasei gastrice.

 Asupra secretiei biliare => creste sub actiunea procedurilor reci si scurte

16
 SNC si SNV cat si a SNP ( periferic ):

 Sistemul nervos, prin reteaua de receptori cutanati este primul care sesizeaza
excitantii termici
 Aplicarea repetata a unui excitant termic cald, pe aceeasi suprafata cutanata,
produce SOMN.
 SCN este cel care asigura termoreglarea sub influenta modificarilor de temperatura a
sangelui care il iriga.

 regiunile mai sensibile care determina reactii mai puternice din partea SNC sunt:

 partea posterioara a gatului

 regiunea dorsal superioara
 in functie de temperatura si durata lor, procedurile hidroterapeutice pot sa fie
excitante sau calmante pentru SN
 caldura si raceala, aplicate scurt timp cresc excitabilitatea nervilor senzitivi periferici
si a SNC
 caldura, aplicata o durata mai mare, diminueaza sensibilitatea nervoasa, iar raceala
aplicata in acelasi conditii poate sa duca la anestezie.
 Procedurile calde cresc tonusul vagului, iar cele reci pe ale simpaticului.
 Caldura placuta este sedativa.

 Sistemului muscular:

 Excitatiile termice influenteaza musculatura neteda cat si pe cea striata

 Aplicatiile reci, de scurta durata cresc randamentul muschilor striate, inlaturand
oboseala.
 Aplicatiile fierbinti, de scurta durata au efecte asemanatoare, dar mai putin intense
 Procedurile calde diminueaza forta muscular
 Sub actiunea prelungita a racelei, musculatura striata isi mareste tonusul, apar
contractii sub forma de tremuraturi, involuntare, iar tegumentul ia aspect de “piele
de gaina”
 Aplicatiile calde de 36*-37* au o actiune calmanta asupra SN, determinand scaderea
tonusului muscularueii. Ele inlatura spasmele musculaturii striate.
 Asupra musculaturii stomacului si intestinului, actiunile termice locale sau generale
depend de starea functional normal sau patologica a acestor organe.

17
 Metabolismului :

 Modificarile produse de agentii termici si mecanici asupra metabolismului sunt in

stransa interdependenta cu celelalte modificari produse in organism.
 Procedurile calde, de intensitate mijlocie (36-37*C) pot produce chiar usoare scaderi
ale metabolismului.
 Procedurile mai calde,(38-40*C) produc usoare cresteri ale metabolismului
 Sub influenta bailor caldute se observa o intensificare, atat a proceselor de asimilare,
cat si a celor de dezasimilare, cu actiune favorabila si asupra alor functii ale
organismului.
 Procedurile calde(38-40*C) prelungite, sau cele fierbinti, daca prin durata lor duc la
creterea temperaturii corpului, maresc considerabil metabolismul.
 Procedurile reci, chiar de scurta durata, aplicate sub forma de frictiuni complete sau
dusuri generale, produc o crestere a metabolismului foarte accentuate.
 Modificarile metabolice produse de procedurile reci si calde de scurta durata, revin
la normal la putin timp dupa incetarea procedurilor.
 Dupa procedurile calde, cu durata lunga, revenirea la normal a metabolismului se
face mult mai greu.
 In cadrul unei cure hidroterapeutice mai indelungate, accelerarea metabolismului
duce la cresterea eliminarii acidului uric( pana la 20% ) si cele ale amoniacului.
 Creste si eliminarea unor substante minerale
 Prin urina se observa eliminari crescute de fosfati, sulfati si cloruri
 Procedurile cu temperatura de indiferenta produc o crestere marita de aceste
procedure
 Se remarca o mai buna tolerant la hidroliti de carbon la bolnavii cu diabet, fapt care
explica o buna influenta a hidroterapiei asupra pancreasului.

18
 Cataplasmele

Sunt proceduri hidroterapeutice care constau in aplicari pe diferite regiuni ale corpului a
unor substante organice sau anorganice sau plante medicinale,la o anumita temperatura.

Clasificare: ele pot fi:

 calde sau reci

 umede sau uscate

Cele mai folosite sunt cele calde si umede.

Materiale necesare pentru cataplasme:

 substante organice sau anorganice cum ar fi:painea,tarate,faina de grau,porumb,orez,orz.

 Plante medicinale: musetel,menta,nalba,faina de mustar.
 Alte materiale: 2 bucati de panza,saculeti si o sursa de caldura.

Cataplasmele umede:
1. Cataplasme cu paine: se ia o cantitate de paine aproximativ cu suprafata pe care o
aplicam ,se scoate miezul ,se farmiteaza,se amesteca cu apa dupa care se aseaza la o
sursa de caldura si se amesteca pana se obtine o pasta. Se introduce pasta obtinuta intre
cele 2 bucti de panza sau saculet iar saculetul se leaga deoarece inainte de aplicatie se
preseaza foarte bine in asa fel incat sa se uniformizeze si sa ajunga la un strat de 2-4 cm
grosime dupa care se aplica pe regiunea indicata. Se lasa regiunea de tratat pana se
raceste dupa care se indeparteaza . Procedeul este acelasi la toate aplicatiile!
2. Cataplasme cu hrean:se rade hreanul prin razatoare, se amesteca cu apa calduta si cu
faina de grau in asa fel incat sa se formeze un fel de pasta care se pune in saculet,se
preseaza acesta si se aplica pe zona de tratat. Pentru a mentine caldura se acopera cu o
patura. Cataplasma se tine pana la aparitia senzatiei de arsura dupa care se indeparteza.
3. Cataplasme cu mustar: se ia fie boabe,fie faina de mustar care se amesteca cu apa calda
pentru boabe si cu apa rece pentru faina si inainte de aplicare se adauga apa calda la
boabe pana se formeaza o pasta. Se introduce in saculet si se pune pe articulatie.
4. Cataplasme cu faina de grau si orez: se folosesc 1/2kg-1kg de faina ,se inmoaie cu apa
calduta.
5. Cataplasme cu musetel: fie se fierbe musetelul se se introduce in saculet fie se fierbe
saculetul,esential este sa iasa apa din saculet sa nu se prelinga.
6. Cataplasme cu tarate:se foloseste 1/2kg-1kg pentru o cataplasma ,se fierbe pana se
obtine o pasta dupa care se pune in saculet.
7. Cataplasme cu menta si frunze de nalba:o cantitate aproximativ de plante,nu se
fierbe,se oparesc pentru ca substantele volatile din frunze se evapora si nu se mai obtine

19
 efectul dorit. Aceste cataplasme sunt folosite in afectiunile reumatismale cronice si
subacute,in aplicatiile din jurul viscerelor,in afectiuni acute toracale. Ca mod de actiune
ele au actiune analgezica,antispastica,hiperemianta(vasodilatatie),resorbtiva.
8. Cataplasme cu namol sau lut(argila): dupa aceeasi tehnica

Cataplasme uscate:
Se pot face cu faina de porumb ,secara,cu sare sau nisip.

Cataplasmele cu sare au efect antiinflamator. Substanta pentru cataplasma se incalzeste,se

pune in saculet si se aplica pe zona de tratat. Se procedeaza la fel si cu faina si nisipul.

Compresele

Sunt cele mai raspandite. Materialele necesare:

 Bucati de panza,ceas semnalizator

Vas cu apa calda,canapea sau pat.
Clasificare: compresele se impart :

Dupa aspect,umede sau uscate

 Functie de temperatura
 Functie de regiunea de aplcatie
 Functie de temperatura sunt:
 Reci
 Calde
 Alternante si:
 Stimulante
 Cu aburi

Functie de regiunea de tratat sunt:la frunte,ceafa,gat,torace,abdomen,genital,gambe,longhete(la

degetele mainii).

Comprese dupa temperatura:

1. Comprese reci: se foloseste apa rece la termperatura de 12-16-18 grade celsius. Se
inmoaie bucata de panza in apa rece se stoarce ca sa nu se prelinga apa din ea,se
impatureste in 4-6 straturi si se aplica pe regiunea de aplicatie. Durata de aplicatie
este de 30 minute pana la 1 ora.

20
 Efectul: vasoconstrictor,analgezic,antiinflamator,antiinfectios,rezorbtiv.
Reguli: compresele se aplica etans pe tegument nelasand sa intre aerul sub ele(la
compresele reci). La cele calde se stor in asa fel incat sa nu curga apa din ele. La
cele stimulante ele trebuie sa fie bine stoarse si daca in decurs de 10-15 min nu s-
au incalzit ele se indeparteaza si se aplica in acelasi loc dupa un interval de timp.
2. Comprese calde:se umezesc cu apa calda la temperatura de 38-43 grade celsius iar
pentru compresele fierbinti apa la temperatura de 45-55 grade celsius. Durata de
aplicare este de 20-60-90 minute.
Efectul: vasodilatator,antispastic,antalgic(calmeaza durerea)
3. Comprese alternante:(reci +calde) intai se aplica compresa calda 2-3 minute(apa
calda 38-43grade C) si alterneaza cu compresa rece 1/2min-1 min(apa rece 16-
18grade C). Aplicatia se repeta in numar de 4-8 alternari cald-rece. Compresele se
schimba din 5 in 5 minute.
4. Comprese stimulante(prisnite).se folosesc 2 comprese: una mica(compresa
umeda) si una mare(compresa uscata). Daca sunt reci se inmoaie in apa rece (16-
18 grade C) iar daca sunt calde se inmoaie in apa calda(38-43 grade C). Se aplica
cea uscata peste cea umeda+un material impermeabil. Compresele uscate trebuie
sa depaseasca compresa umeda cu 1-2 cm. Compresele nu trebuie aplicate prea
strans incat sa nu faca compresiune pe vasele de sange sau presiune pe torace.
Efecte: este local,nu general. Stimuleaza sistemul nervos,tonifica tesutul pe care se
aplica.
5. Comprese cu aburi: se folosesc 2 bucati de flanela,o bucata de panza ,apa calda la
40-50grade celsius => se fierb la 70 grade celsius. Se aplica o bucata deflanela pe
tegument,compresa fierbinte stoarsa nu prea mult iar peste aceasta se aplica
cealalta flanela. Se aplica un material impermeabil pentru a mentine caldura.
Efectul: stimuleaza sistemul nervos,tonifica musculatura si analgezic.

Comprese dupa regiunea de aplicatie:

1. Compresele la cap si la frunte: sunt comprese partiale sau complete ,reci,calde sau
stimulante. Cele mai utilizate sunt cele reci,calde sau alternante.
 Compresele complete pentru cap:se foloseste o compresa triunghiulara,se
umezeste cu apa rece sau calda dupa cum este recomandat,se aplica pe
frunte si pe cap,se trec capetele dupa urechi(legatura ca baticul),lasand
urechile afara.
 La cele calde:se mai aplica o compresa uscata deasupra pentru a mentine
caldura.
 La cele reci: nu se pune nimic deasupra.
 La cele partiale: se impatureste compresa si se aplica pe frunte,temporal si
ceafa functie de recomandari.

21
  Indicatii: in hemoragii cerebrale,in congestii cerebrale ,pentru prevenirea
congestiei cerebrale atunci cand se fac proceduri hiperterme. Cele calde se
folosesc in migrene si afectiuni reumatismale.
2. Compresele la gat: avem nevoie de o compresa lunga de 50-60 cm si 10cm latime.
Se umezeste si se infasoara in jurul gatului. Pacientul poate sta in sezut sau culcat
in decubit dorsal. Daca sta in sezut se infasoara compresa in jurul gatului in asa fel
incat la spate sa se prinda cu un ac de siguranta iar regiunea de la spate sa fie
uscata(la ceafa). Daca sta culcat nu se mai aplica nimic la ceafa.
 Cele reci se folosesc in:amigdalite acute,laringite,flegmoane amigdaliene.
 Cele calde: in amigdalite insotite de edeme si cianoza.
3. Compresele la torace: se realizeaza cu o compresa lunga de 2-2,5m si lata de 0,5m.
Se umezeste compresa,se stoarce si se infasoara ca o fasa,se porneste de sub axila
stanga se trece peste umar oblic,pe la spate se repeta si se vine peste umarul
celalat,apoi se unesc ambele ca un brau. Se mai pot face aplicatie cruciata cu 3
prosoapemari sau 6 prosoape mici. Sefolosesc calde si stimulante. Se aplica inca un
rand pentru a le proteja.
 Indicatii: in afectiuni ale organelor toracice,in bronsita acuta(cele reci) si
chiar cronica,in pleurizii,pneumnopatii si chiar TBC.
 Cele calde:(fierbinti): in bronsite cronice pentru a elimina mucozitatile si
pentru organele abdominale superioare:colecistite acute.
4. Compresele abdominale: se foloseste o compresa mare de 2m pentru infasurarea
de 2 ori lata de 0,5m care se umezeste rece sau cald ,se infasoara pacientul in zona
de sub sani si pubis. Are acelasi efect in colecistite.
5. Compresele trunchiului(torace+abdomen): compresa este mai lata(1 m) si 2m
lungime,se infasoara bolnavul de 2 ori-spatiul axila-pubis. Bolanvul sta culcat sa un
in picioare. Se folosesc in afectiuni toracale si abdominale
6. Compresele genitale: se foloseste compresa in forma de T. Se trinde pe crestele
iliace cu un ca de siguranta si din spatespre pubis in fata, prinse tot cu ac de
siguranta. Se folosesc calde+reci in afectiuni ale organelor genitale:
metrite,anexite.
7. Compresele pentru gambe: se infasoara fiecare gamba de 2 ori in spatiul dintre
maleola si genunchi. Se folosesc comprese cu lungimea de 60cm si latimea de
40cm. Se indica in flebite,in varice,in afectiuni circulatorii.
8. Longhetele(la degetele mainilor): compresa umeda se infasoara fiecare deget
separat+antebratul,ramane libera numai palma
 Cele reci: la degetele umflate sau gigante si afectiuni inflamatorii
 Cele calde: in artorze,boala Socolski Boion)

22
 Hidrofoare si termofoare

Hidrofoarele se folosesc pentru alicatii reci cu comprese.

Termofoarele se folosesc pentru aplicatii cu comprese calde.

Hidrofoarele: sunt niste dispozitive confectionate din tuburi de obicei din tabla prevazute la
un capat cu un sistem de adaptare la o sursa de apa rece(chiuveta) iar in capatul opus un sistem de
evacuare a apei. Practic prin aceste tuburi circula apa rece.

Termofoarele: prin aceste dispozitive circula apa calda in permanenta.

Rolul lor este de a mentine durata mai mare a temperaturii calda sau rece a compreselor
aplicate. Pot fi:

 Pentru cap:forma circulara

 Dreptunghiulare: pentru torace,aplicatii la trunchi.
 Circulare(rotund): pentru abdomen si inima.
 De forma speciala: vaginale,rectale,pshihofoare->pentru uretre

23
 Impachetarile

Sunt proceduri de hidroterapie care constau in invelirea corpului in intregime sau partial dupa
anumite metode/feluri:

1. Umeda
2. Uscata
3. Cu parafina
4. Cu namol
5. Cu nisip

1. Impachetarea umeda: consta in aplicarea pe tot corpul sau in anumite zone a unui
cersaf umezit cu apa la temperatura de 18-20 grade C si stors. Poate fi:
 Generala sau totala
 Trei sferturi
 Jumatatea superioara
 Jumatatea inferioara
 Modificata
 A trunchiului

 Impachetarea totala sau generala: avem nevoie de:

o un cersaf mare de 2.2/2.5m
o o patura de aceeasi marime
o un cersaf mic
o vas de apa
o ceas semnalizator
o termometru
o compresa rece pentru frunte

Pe o canapea se aseaza patura,peste patura cearsaful(18-20 grade C) umezit

si stors. Bolnavul se dezbraca si se aseaza pe cearsaf in decubit dorsal,mainile
pe langa corp. Se infasoara cearsaful peste maini in jurul gatului iar capetele
in spate. Se infasoara acoperindu-se corpul ,membrele inferioare, dupa care
cersaful se resfrange peste laba piciorului si peste calcai. Aceeasi operatiune
se executa si cu patura. La gat se infasoara cersaful mic pentru a impedica
frecarea gatului de patura si pentru ca sa nu iasa caldura. Se aplica compresa
rece pe frunte si se fixeaza ceasul semnalizator cu durata de tratament. Tot
timpul se supravegheaza,daca apar frisoane se intrerupe

24
 tratamentul,bolnavul este scos si se face o procedura de racire si se lasa sa se
odihneasca. Pe tot pacrcursul acestei impachetari,pacientul trece prin 3 faze:

Prima faza: la contactul cu apa rece apare vasoconstructie,inima bate mai

tare,bolnavul simte frigul=>faza excitanta, dureaza 3-5 minute pana se
acomodeaza. Urmeaza cedarea caldurii de catre corp cearsafului,incet-incet
temperatura corpului creste,senzatia de frig dispare si este inlocuita cu
senzatia de caldura usoara si placuta. In cazul acesta se produce un echilibru
intre temperatura corpului si cea a cearsafului=are loc termoreglarea. Aceasta
prima faza dureaza 15-20 minute(in totalitate). Este indicata in starile
febrile,in bolile infectioase pentru reducerea febrei.

Faza a doua: este faza de sedare(calmare),corpul cedeaza caldura

cersafului,se produce vasodilatatie,miscarile respuratorii sunt mai rare,pulsul
se regleaza(nu mai bate rapid) senzatia bolnavului este de somnolenta si de
caldura placuta. Durata este de 50 minute! Indicatii:se foloseste la bolnavii
obositi(surmenati) la cei cu insomnii si la cei cu prurit(mancarimi).

Faza a treia: corpul cedeaza caldura cersafului,caldura devine

puternica,procedeul devine hipertermic,corpul se incalzeste abundent,efectul
excitant,bolnavul transpira mult. Aceasta faza actioneaza asupra nervilor.
Durata este de 90 minute! Indicatii: se foloseste in obezitate,guta,la cei
intoxicati cu metale grele(se elimina prin transpiratie).

Bolnavul este supravegheat in permanenta,daca apare stare de

greata,voma,agitatie,nervozitate, tratamentul se inrerupe. Se face o
procedura de racire,bolnavul este dus in salon dupa ce s-a odihnit 10-20
minute.

Procedura de racire=baie sau dus cu apa rece pentru a-i aduce temperatura
corpului la normal,se face dupa procedura hiperterma.

Contraindicatiile impachetarilor umede: la bolnavii cu tulburari miocardice

decompesate,TBC pulmonar,boli inflamatorii,HTA,la persoanele slabe.

 Impachetarile ¾ (treisferturi): se fac sub axila in jos dupa aceeasi metoda,mainile

incrucisate pe piept si se acopera cu un alt cersaf curat care sa-i mentina
temperatura corpului
 Impachetarile jumatate superioara: se fac de la gat-umeri pana la coapse,mainile pe
langa corp
 Impachetarile jumatatea inferioara: se fac de la ombilic in jos.
 Impachetarea trunchiului: se fac de la axila pana la pubis.
 Impachetarea modificata: consta intr-o combinatie de impachetare de la ombilic in
jos(jumatatea inferioara) combinata cu aplicarea de comprese cruciate iar peste

25
 compresele cruciate se infasoara cu un alt cersaf uscat(jumatatea uscata,jumatatea
umeda).

2. Impachetarea uscata: sunt manevre de hidroterapie care consta in invelirea intregului

corp sau a unei portiuni numai in patura. Sunt partiale sau generale.
 Impachetarile generale: avem nevoie de:
o O patura de 2.2/2.5m
o Un cersaf obisnuit
o Termometre
o Compresa pentru cap
o Canapea/pat

Tehnica de aplicare: este aceeasi ca la impachetarile umede ,diferenta este ca nu-l

mai invelim pe bolnav cu cearsaf umed ci doar cu patura.

Durata procedurii este de 90 minute. Aceasta procedura este solicitanta pentru

organism deoarece se produce incalizirea lui avand efect excitator. In situatii in care
apare senzatia de ameteala,voma,neliniste,frisoane, se depacheteaza bolnavul si se
aplica procedura de racire ,un dus rece sau o baie scurta in cada,i se aplica o
compresa precodrdial,se lasa sa-si revina,dupa ce si-a revenit il insotim pana la
medic. Fiind o procedura hiperterma se foloseste si compresa pe frunte pentru a
evita aparitia congestiei cerebrale.

Daca procedura a decurs normal,la sfarsitul duratei bolnavul este despachetat face
un dus de racire la 20-22 grade celsius ,este lasat sa plece sau urmeaza o alta
procedura minora.(atentie-deci nu proceduri importante!).

Indicatii: obezitate,hipertiroidie,intoxicatii cu metale grele,afectiuni reumatismale

subacute si cronice,afectiuni postraumatice subacute si cronice.

Contraindicatii: boli eruptive,infectioase si contagioase, in perioada ciclului

menstrual,boli inflamatorii,TBC,febra, boli acute.

3. Impachetarea cu parafina: este o procedura de hidroterapie care consta in aplicatii pe

portiuni limitate de corp a parafiei topite. Parafina se topeste la 60-65 grade celsius, dupa ce
a fost folosita ea se sterge de transpiratie sau de picaturi de apa si se retopeste. Se
sterilizeaza la 110-120 grade celsius timp de 10 minute.
La primele folosiri parafina are o elasticitate proprie care permite mularea pe corp. Folosita
de mai multe ori isi pierde elasticitatea dar si-o recapata prin adaugarea a 20-25% parafina
proaspata.

26
 Tehnica de aplicare:
 Materiale necesare:
-parafina alba de parchet
-patura
-vas cu apa fierbinte
-aleza
-penson(8cm latime)
-ceas semnalizator
-vas cu parafina topita

Parafina nu se topeste in totalitate ci prin ea trebuie sa ramana si bucati solidificate,asta

pentru a preveni aparitia arsurilor. Exista mai multe modalitati de aplicare a parafinei si anume:

 Aplicarea parafinei prin pensulare: se face pe suprafete netede intinse,pacientul isi

dezgoleste suprafata de tratat. Daca este paroasa,suprafata se unge cu ulei. Vasul cu
parafina topita se introduce in vasul cu apa calda pentru a mentine temperatura
constanta. Asistentul imbiba pensula in parafina topita si o aplica prin pensulare pe
regiunea de tratat. Pentru ca pacientul sa suporte mai bine prima pensulare se sufla
usor ca sa se solidifice mai rapid. Se continua aplicatiile pana se ajunge la 1 cm
grosime a stratului de parafina. Dupa ce s-a aplicat,stratul se inveleste cu aleza apoi
cu patura. Durata impachetarii este de 20-60 min. NU se aplica pe zona cervicala
pentru ca produce congestie cerebrala.
 Aplicarea parafinei cu ajutorul mansoanelor,panzelor cauciucate : aceasta
modalitate de aplicare a parafinei se face la articulatiile mai mari:genunchi ,coate.
Aceste mansoane se imbraca peste genunchi ,coate,se leaga la capete ca sa nu curga
parafina. De asemenea sunt prevazute cu un orificiu prin care se poate introduce si o
palnie mai larga prin care se toarna parafina topita. Dupa ce s-a turnat parafina se
acopera cu un dop al mansonului respectiv si se inveleste cu aleza,cu un cersa si cu
patura. Durata este de 20 minute.
 Aplicarea parafinei la articulatiile mai mici ale mainilor si picioarelor: modalitatea
de aplicare consta in introducerea in vane cu parafina topita a articulatiilor mici ale
mainii si picioarelor. Daca este pentru membrul superior se idrtoduc cu 5-10cm mai
sus de articulatie,la membrul inferior la fel. Se introduce mana in parafina pana la
jumatatea antebratului si se lasa sa se solidifice pe mana apoi se reintroduce ceva
mai jos decat prima data,se repeta pana cand mana se obisnuieste cu temperatura
parafinei din vana. Din acest moment se lasa mainile sau picioarele in vana cu
parafina pana la expirarea timpului . dupa expirarea timpului se indeparteaza
parafina de pe maini sau picioare si se spala cu apa calduta. Pentru articulatiile mici
aplicatiile se fac cu fese parafinate – se introduc fesele in parafina topita dupa care
se infasoara in jurul articulatiilor(degetelor).
 Aplicarea parafinei dupa metoda sovietica: este cea mai utilizata metoda de
aplicare. Se folosesc pentru aceasta tavi cu o lungime de 65 cm si 25 cm latimesi 5

27
 cm inaltime. Se toarna parafina topita in tava si se lasa sa se solidifice stratul de
deasupra. Parafina se adauga in tavi in grosimea 1.5-2 cm! Se verifica daca parafina
este buna de aplicat in felul urmator: se introduce degetul pana la fundul tavii iar
daca dupa indepartarea acestuia pe fundul tavii nu mai ramane parafina
topita,inseamna ca parafina este buna de aplicat. Parafina buna de aplicat este cea
SEMISOLIDA. Apoi se desprinde de pe marginea tavii cu un cutit si se taie in functie
de locul unde trebuie sa o aplicam. Aplicatiile cu parafina se fac la articulatiile
coatelor,genunchilor,pe regiunea dorsala,lombara,aplicatii in
pelerina(gat+umeri),aplicatii ale articulatiilor mainilor si picioarelor.
Efectul: actioneaza factorul termic si produce vasodilatatie locala si
hiperemie locala si o crestere a temeraturii constante de 38-40 grade celsius.
Transpiratia abundenta,ceea ce permite desprinderea mai usor a parafine de
pe tegument. Pentru mentinerea elasticitatii se adauga ulei de parafina 10-
12% sau parafina proaspata 20-25%.
Indicatii:
 in afectiuni subacute si cronice ale reumatismului
 artrite reumatoide subacute si cronice
 artrite deformante si infectioase
 afectiuni postraumatice subacute si cronice(contuzii,luxatii,entorse)
 algoneurodistrofii(distrofia dureroasa de nerv)
 afectiuni ale aparatului digestiv si ale organelor invecinate: hepatita
cronica,ulcer duodenal sua gastric(se aplica lambar!)
 afectiuni genitale: metroanexite,anexite cronice.

Contraindicatii: febra,boli acute,inflamatii acute, TBC cutanata,boli

contagioase,ciclu menstrual,afectiuni cardiace decompensate.

4. Impachetarea cu namol: reprezinta aplicarea de namol incalzit la o anumite

temperatura pe suprafete limitate de corp sau tot corpul. Namolul se incalzeste in instalatii
speciale cu aburi sau se amesteca cu apa fierbinte. Trebuie sa aiba o consistenta pastoasa.
Temperatura de incalizre este de 38-44 grade celsius.
Tehnica de aplicare:
 Materiale:
- Namol incalizt
- Canapea
- Manusi de cauciuc
- Termometru de baie
- Ceas semnalizator
- Patura,cersaf,panza impereabila
- Compresa pentru frunte

28
 Pentru aplicatiile generale,pacientul se dezbraca complet,se aseaza patura pe
pat,deasupra panza imperneabila si cersaful. Se termometrizeaza namolul din vas si se unge
tot corpul ramanand libere regiunea inimii,gatul si capul. Se face repede ca sa nu se
raceasca. Se inveleste cu cearsaful,cu panza si patura pana la gat,nu se aplica proceduri
termice pe gat si ceafa. Se aplica compresa pe frunte si se fixeaza ceasul la 15-30-45
minute,pana se raceste namolul.

Indicatii:

- afectiuni ale aparatului locomotor si ale aparatului genital

- afectiuni reumatismale secundare si degenerative(celulite,prioriazis)

Contraindicatii:

- in afectiuni renale, HTA hTA

- astm bronsic,ciclu menstrual,sarcina
- boli infectioase,boli insotite de fera,persoane in varsta in perioada de
covalescenta

Factorii care actioneaza sunt:

 factorul termic(dat de caldura)

 factorul mecanic(dat de actiunea namolului asupra nervilor senzitivi din tegument).
Produce histamina care calmeaza durerea,creste permeabilitatea membranelor
celulare.

5. Impachetarea cu nisip: sau baia cu nisip este o procedura de hidroterapie care consta in
invelirea corpului cu nisip(incalizt) la o anumita temperatura.
 Materiale necesare:
- Cada
- Instalatii speciale pentru incalzit nisipul
- Compresa pentru cap
- Galeata de apa rece si prosop
 Tehnica de aplicare: bolnavul asezat intr-o cada este acoperit partial sau total cu
nisip incalzit la temperatura de 45-50-60 grade celsius. La cap i se aplica ocompresa
rece. Procedura dureaza 20-40-60 minute si se termina cu o spalare la 20-22 grade
celsius sau dus(chiar la 38-40 grade celsius).
 Modul de actiune: factorul pe care se bazeaza actiunea acestei proceduri sunt
factorul termic si cel mecanic realizat de iritatia pe care o provoaca firicelele de nisip
pe tegument. Procedura e incadreaza in categoria procedurilor termoterapeutice.
Influenta asupra organismului este generala si asemanatoare procedurilor
hiperterme.

29
 Indicatii si contraindicatii: sunt identice cu a procedurilor hiperterme. Nisipul
abosarbe transpiratia care are loc. Pentru a putea fi realizat se spala cu ajutorul unor
instalatii speciale. In lipsa acestora se arunca. Impachetarile cu nisip se pot realiza in
locurile calduroase, pe malul marii sau al unui rau cu nisip incalzit la soare. Dupa
procedura se face o baie in mare sau in rau.

Aplicare parafina

Impachetare cu namol

30
 Afuziunile bailor

Sunt proceduri de hidroterapie care constau in aplicarea unui jet de apa fara presiune
asupra intregului corpsau pe portiuni limitate de corp. Acestea pot fi: generale sau partiale.

Dupa temperatura apei pot fi reci(18-22 grade celsius) sau alternante(reci 18-22 cu calde
38-40 grade celsius).

In functie de regiunea de aplicare:

 Afuziuni inferioare:afuziuni la picioare,genunchi,coapse

 Afuziuni superioare: brate,ceafa,spate
 Afuziuni generale
 Afuziuni fulger

Materiale necesare: instalatie de apa calda si rece,doua furtunuri de 1.5m lungime,si 3-5cm
diametru, gratar din lemn sau plastic.

Modul de aplicare:

 Afuziunea la plante/picioare: pacientul sta la o distanta aproximativ 2 m de

asistent,la inceput va sta asezat cu spatele spre asistent,care va proiecta jetul de apa
rece la calcai in dreptul articulatiei astragalo-calcaniene si spre marginea externa a
tendonului lui Ahile, intai la un picior apoi la celalalt. Se repeta de 3-4 ori. In
continuare se intoarce pacientul cu fata catre asistent,jetul de apa se proiecteaza
incepand de la degetul mare(haluce) pe marginea interioara a piciorului retro-
calcanean,pe marginea exterioara a piciorului,spre degetul mic.
 Afuziunea la genunchi: pacientul sta cu spatele catre asistent,se porneste cu jetul de
apa din marginea interioara a calcaneului,se urca pe marginea interioara a gambei
pana la spatiul popliteu,se coboara pe marginea exterioara a gambei pana la calcai.
Apoi se intoarce pacientul cu fata si se urca jetul de apa dinspre partea interioara de
la haluce pe gamba pana la genunchi si se coboara pe partea externa a gambei pana
la degetul mic.
 Afuziunea la coapsa: pacientul sta cu spatele catre asistent,se incepe cu jetul de apa
tot din marginea interioara a halucelui,se urca pe marginea pana sub fesa , se
transverseaza ,se coboara pe marginea externa pana la calcai. Pacientul se intoarce
cu fata ,de la degetul mare se urca , se transverseaza zona inghinala si se coboara pe
marginea exterioara a coapsei pana la degetul mic.
 Afuziunea inferioara: la membrul inferior: se urca din spatele calcaiului,pe marginea
inferioara a unui membru in sus pe gamba,pana in regiunea lombara unde se fac
cateva miscari in zig-zag si se coboara apoi pe marginea inferioara a celuilalt
membru. La membrul superior: pacientul sta in ortostatism,va tine mainile pe un

31
 paravan sau marginea unui scaun,jetul de apa se proiecteaza de la police in sus
inspre regiunea umarului,transverseaza umarul dupa care coboara spre marginea
membrului superior pana la degetul mic.
 Afuziunea spatelui: pentru aceasta jetul se proiecteaza din regiunea lombara pe
marginea externa a toracelui efectuand zig-zaguri mici lateral pentru ca apa sa curga
pe marginile toracelui, se urca pana in regiunea umarului pe marginea toracelui,se
transverseaza regiunea toracelui ,se coboara pe cealalta parte laterala pana in
regiunea lombara. Pacientul se protejeaza cu mainile pe regiunea cefei si partea din
fata-gat.
 Afuziunea aplicata fata: pacientul se intoarce cu fata catre asistent,se incepe din
partea externa,degetul mic al piciorului stang, se urca pana la ombilic pe un picior si
se coboara pe celalalt picior.
 Afuziunea general: spate:->se incepe de la calcai,pe mijlocul coapsei ,marginea
stanga a toracelui,se urca pana la regiunea cervicala,se tranverseaza regiunea
cervicala si se coboara pe marginea cealalta a toracelui pe membrul inferior drept
pana la calcai. Fata:-> se urca pe marginea anterioara a piciorului drep,pe
gamba,coapsa,marginea laterala a toracelui pana la baza gatului unde se fac miscari
transversale si se coboara pe partea cealalta laterala a toracelui,coapsa,gamba pana
la piciorul stang. Se protejeaza sanii si zona genitala precum si fata. Pentru aplicarea
afuziunii la coloana vertebrala-ceafa, se sta aplecat si se toarna 2-3l de apa cu un vas.
 Afuziunea alternativa: este de fapt afuziunea generala care se executa cu aplicarea
unei afuziuni calde urmata de una rece. Se repeta de 3-4 ori cu apa rece ,3-4 ori cu
apa calda. Daca tegumentul pacientului este rece se intrerupe afuziunea,inseamna ca
afuziunea este ineficienta!
 Afuziunea fulger: se diferentiaza de cea generala prin 2 feluri:presiune si mod de
aplicare. Aceste afuziuni sunt numite impropii fulger,intrucat asupra corpului se
aplica jetul de apa la presiune mica de 1.5 atmosfere,sunt afuziuni generale care se
executa pe fata posterioara ,anterioara si laterala. Se da drumul la jet cu 1.5atm se
urca de jos in sus se se coboara pe celalalt membru. Se continua ca la afuziunea
generala.

Efectul lor:

 La locul de aplicare: vasoconstrictie puternica rapida urmata apoi de

vasodilatatie(daca nu se observa imediat vasodilatatia inseamna ca nu este
aplicata corect afuziunea).
 Practic actioneaza circulatia. Se indica chiar si in varice,are rol tonifiant asupra
musculaturii inimii,calmant pentru sistemul nervos,astenie,surmenaj.
 Se contraindica in meralgii,anexite acute si subacute,in afectiuni renale ,calculi
renali si biliari

32
 Dusurile

Sunt proceduri de hidroterapie care constau in aplicarea unui jet de apa la diferite
temperaturi pe diverse regiuni ale corpului sau pe tot corpul la anumite presiuni. Dusurile se
clasifica dupa mai multe criterii:

1. Dusuri reci: foloseste apa la 18-20 ocelsius timp de 1’-3’. Efect excitant.
2. Dusuri calde: foloseste apa la temperaturi de 38-40-45o celsius. Efect calmant.
3. Dusuri alternante: sunt dusuri care se alterneaza cald+rece. Se incepe cu cele calde si se
termina cu cele reci. Dusurile calde se executa 40 secunde,dusurile reci 10-15 secunde. Au
efect tonifiant asupra musculaturii,actioneaza circulatia,trofic pentru vasele de sange.
4. Dusurile cu aburi: folosesc aerul incalzit cu vapori supraincalziti. Pentru ca acesti vapori prin
condesare se transforma in picaturi fierbinti,asistentul are datoria de a verifica dusul inainte
de al aplica pe pacient. Se indica in neuroastenii,mialgii,pareze,parestezii,paralizii.
5. Dusuri cu aer cald: sunt benefice tratamentul se face la patul bolnavului. Aceste se executa
cu un feon.
6. Dusuri rozeta,evantai,dusul scotian: functie de forma jetului.
7. Dusuri dupa directia jetului de apa:
 Dusul vertical
 Dusul ascendent->dusuri pentru sezut,hemoroizi
 Dusul descendent
 Dusul orizontal
 Dusul circular->pentru grabirea tranzistului intestinal

Indicatii:

 reci->impotenta sexuala
 calde->in afectiuni cronice genitale
 calde-fierbinti in amenoree(absenta ciclului menstrual)

Dusul scotian: este un dus sub forma de sul,este lunguiet,adaptat la furtun, pot fi
reci,calde,alternante. Cel mai folosit este dusul sul alternant. Pentru efectuarea acestuia avem
nevoie de :o o incapere de 2-4 m lungime,1-1.5m latime,2 furtunuri,apa calda ,apa
rece,gratare,cersaf pentru pacient.

Tehnica de aplicare: pacientul sta in picioare la capatul opus pe gratar,la distanda de 2-4m .
Asistentul apuca furtunul de apa calda apoi apa rece,fixeaza la 1-1.5 atmosfere si incearca sa
dirijeaze jetul plimbandu-l de la calcai in sus spre gamba,coapsa,regiunea lombara, face cateva
miscari transversale,urca in sus pana in marginea toracala=>toate se petrec in stanga se urca
pana in regiunea scapulo-humerala unde se face si aici miscarea transversala dupa care se
coboara pe partea dreapta pe la baza membrului inferior drept apoi pacientul se intoarce cu

33
 fata,se urca cu jetul de la membrul inferior drept pe fata interioara a lui,gamba,coapsa pana in
regiunea abdominala,pacientul este rugat sa-si bombeze abdomenul,se fac cateva miscari
circulare in sensul evacuarii intestinale,se revine,inapoi in dreapta se urca pana in regiunea
supraclaviculara,unde se tranverseaza si se revine pe partea stanga pana jos la baza piciorului.
Se incepe cu 3 dusuri apa calda,3 apa rece dupa care se repeta alternarea de 3 ori. Se fersc
sanii,regiunea genitala,iar pacientul tine capul flectat spre spate. Se incepe cu 3 dusuri calde, 3
dusuri reci. Aceste dusuri pot vi partiale sau generale, cele generale se folosesc la persoanele
obeze si la cei in hipertiroidie.

Dusul evantai: au forma de evantai cu aceleasi indicatii. Se pot aplica mai usor in regiuni
greu accesibile pentru cele in forma de rozeta.

Dusuri speciale:

1. Dusul masaj: este masajul sub dus. Avem nevoie de un pat/canapea, dispozitiv de
scurgere, 6 dusuri de tip rozeta care pot fi deschise toate odata sau pe rand in functie
de regiunea pe care se face masajul. Se poate executa pe zone limitate sau mai rar
general. Temperatura este de 38o-40oC iar durata de 10-15 minute. Maseurul trebuie
sa aibe echipament de protectie. Este un masaj relaxant care fortifica musculatura si
actioneaza asupra circulatiei. Factorii care actioneaza sunt factorii termici si mecanici.
Se indica in mialgii,entorse,contuzii,constipatii,
2. Dusul subacval: proiectarea unui jet de apa lao temperatura si presiune mai ridicata
sub apa. Avem nevoie de o instalatie speciala constiuita din:
 Motor electric care este in legatura cu o pompa aspiro-respingatoare
 Priza trifazica cu impamantare
 O cda dreptunghiulara sau in forma de trefla cu o capacitate de 300-400l
 O bancuta cu trepte pentru urcarea/coborarea din cada.
 Manometru
 Apa calda/rece
 2 furtunuri:unul poate denumirea de SORB(are functia de a absorbi apa din
cada si de a o trimite catre pompa aspiratoare-respingatoare. Al doilea
furtun este prevazut cu un maner metalic ca sa poata fi tinut de asistent.

In cada se introduce apa calda la 37-38oC, se umple ¾ . pacientul este invitat sa se

dezbrace,sa intre in cada si sa se aseze cu fata in jos. Asistentul introduce stecherul in priza si apuca
al doilea furtun cu mana dreapta,introducanu-l cu varful spre fundul cazii. Da drumul la presiune(nu
trebuie sa depaseasca 2atm). Se incepe sa se manevreze furtunul sub apa: va tine acest furtun la o
distanta de 20-30 cm de tegument(sub apa). Va incepe dirijarea pe partea inferioara a membrului
inferior stang in linie dreapta urcand spre lombe unde va face cateva miscari transversale. Urcand
spre torace se fac miscari transversale dupa care se coboara pe partea dreapta prin apa ajungand la
membrul inferior drept. Se executa la fel la membrul superior. Apoi bolnavul este rugat sa se
intoarca cu fata in sus si se incep manevrele pe fata anterioara: se fac manevre circulare in dreptul

34
abdomenului in sensul evacuaii intestinale. Se va avea grija sa protejam sanii si zona genitala in
special scrotul(la barbati).

Durata unui dus subacval este de 5-15 min iar al unui dus masaj de 10-15 minute.

Factorii care actioneaza sunt termic,mecanic si hidrostatic.

Indicatii: mialgii,nevralgii,pareze,paralizii,postraumatic,obezitate,hipertiroidie,afectiuni
gastrice si intestinale.

Contraindicatii: hipertensivi,fragilitate vasculara, tendinte la hemoragii, hipersensbilitate.

Dusul subacval

Baile

35
Sunt proceduri hidroterapeutice care constau in utilizarea apei simple sau cu diverse ingrediente.

Clasificare:

 Functie de suprafata apei se impart in:

 Partiale: ¼ , ½ , ¾ (genunchi,ombilic pana in rgiunea inimii.)
 Generale(complete)
 Dupa temperatura:
 Reci sub 20oC
 Racoroase 21o-33oC
 Infiderente 33-34-35oC
 Calde: 35-39-40oC
 Fierbinti(hiperterme) 40-45oC
 Functie de compozitie:
 Bai cu apa simpla
 Bai cu apa minerala su diferite gaze si ingrediente

1. Baia HALBBAD: se foloseste o cada mai mare decat obisnuita confectionata din inox in
care se introduce apa la 32oC(racoroasa), pacientul este rugat sa se dezbrace sa intre in
cada ,sa stea in sezut in asa fel incat sa lase un spatiu in spate pentru ca asistentul sa
poata executa manevrele decare are nevoie. Pacientul este rugat sa se spele pe fata,pe
torace,abdomen si maini,sa se frictioneze usor ,apoi asistentul ia in mana un sistar(vas cu
gatul larg de 1l-1.5l si efectueaza 10-15 turnari pe umeri si spatele bolnavului. Apoi
executa frictiuni pe spate de sus in jos si de jos in sus cu mana apoi trece la picioarele
pacientului. Pacientul se aseaza in decubit dorsal (pe spate) cu picioarele usor departate,
asistentul de obicei sta in dreapta,la picioarele bolnavului, executa 10-15 turnari pe fata
anterioara pe torace si abdomen,face frictiuni de sus in jos repede iar zona abdominala
circular in sensul evacuarii(din dreapta spre stanga). Se face frictiune la membrul superior
din partea opusa asistentului apoi la membrul alaturat superior,pe fata anterioara si fata
posterioara si pe palme. Apoi se trece la frictiunea membrului inferior din partea opusa
asistentului si apoi cel alaturat asistentului. Dupa ce s-au efectuat aceste manevre
consideram timpul 1 terminat. Daca in prescriptie nu este trecuta baia ca procedura de
racire atunci se mai repeta acelasi procedeu inca o data, daca este trecuta ca procedura
de racire atunci se face termometrizarea,racirea apei se da drumul la robinetul de apa
rece care se afla la picioarele pacientului. Dupa termometrizare se opreste robinetul.
Atunci cand se ajunge la temperatura dorita. Se mai poate face racirea apei si prin turnare
cu galeata de 2-3 ori. Timpul 2 se executa tot in aceste turnari dar invers,se incepe cu
membrul inferior ,frictiunea si se termina in sezut si turnarea pe umeri si spate cate 10-15
turnari,cu sistarul.

36
 Atentie! Toate manevrele se executa in apa. Durata unei bai este de 3-5 minute(rapid) in
mod exceptional 10 minute,pentru scaderea temperaturii.
Indicatii: in atonii intestinale si digestive(constipatii),pentru tonifierea muschilor in
afectiuni circulatorii periferice,obezi,circulatia de intoarcere
Contraindicatii: in debilitate fizica,cu fragilitate vasculara,sensibili.
Se indica ca procedura de racire dupa proceduri hiperterme.

I. Bai simple sau cu diverse ingrediente

Clasificare:
 Functie de durata:
- De durata scurta =3-5 minute
- De durata medie =5-15 minute
- De durata mare = 15-20 minute
 Dupa suprafata:
- Bai partiale: ½ ,¼ ,¾
- Bai generale sau complete

Reguli generale: aceste bai sunt proceduri majore care se executa numai dimineata. Inainte
de baie,bolnavul poate servi o gustare mica cu o jumatate de ora inainte. La 2-3h dupa,daca
a fost o masa consistenta. Nu se fac bai dupa nopti nedormite,surmenaj fizic si
intelectual,dupa stari de nervozitate accentuata. Bolanvul va sta comod in cada cu capul
sprijinit de prosop,perna de cauciuc,picioarele sprijinindu-se in marginea cazii. Bolnavul nu
are voie sa intre in apa pana nu se termometrizeaza apa functie de prescriptia medicului. Pe
toata durata baii ,bolnavul trebuie sa fie supravegheat de asistent! In caz ca apar mai multe
semne de intoleranta cum ar fi greata,voma,ameteala, se intrerupe baia ,pacientul este scos
din apa si trebuie sa se odihneasca. Dupa terminarea baii,cada se spala cu jet de apa
fierbinte,se dezinfecteaza cu detergent,se clateste si se pregateste cada pentru urmatorul
pacient.

 Baia cu peria: se foloseste o cada mare care se umple cu ¾ apa la temperatura de

34-35oC (baia indiferenta),pacientul intra in cada ,se aseaza in sezut, asistentul va
folosi o perie mai mare si mai aspra cu care va executa perierea de sus in jos pe toata
suprafata spatelui avand grija ca de fiecare data cand se face de jos in sus sa
seumezeasca peria,apoi se aseaza pacientul in decubit dorsal,se face perierea
toracelui si pe fata anterioara pe marginea anterioara,apoi in regiunea
abdominala,apoi membrele superioare,membrele inferioare. Durata baii=3-4
minute(baie de scurta durata). Factorii care actioneaza sunt:termic,mecanic si
hidrostatic. Indicatii: nevroze,tulburari circulatorii. Contraindicatii: HTA,leziuni
generale,fragilitate vasculara,sarcina.

37
  Baia kinetoterapeutica:(baie calda) este baia in care se executa miscari. Se folosesc
cazi de dimensiuni mari. Temperatura apei 37-38oC,baie de ¾ bolnavul intra in
cada,se aseaza in decubit dorsal,se odihneste 5 minute,dupa care asistentul sau
kinetoterapeutul incearca sa execute miscari pasive sub apa(sau in apa). Se incepe cu
degetele de la membrele superioare,executandu-se tot felul de miscari
posibile:flexie,extensie,rotatie,luand in parte fiecare articulatie. Urmeaza membrul
inferior , se incepe cu membrul stang apoi cel drept. Se fac toate miscarile la
trunchi,gat,cap,ceafa. Durata baii este de 15-20 minute incluzand toate
miscarile+odihna, 5 minute odihna,10 minute kinetoterapie,5 minute miscari active
apoi se reia. Indicatii: pareze,paralizii,boli reumatismale insotite de redori articulare
dureroase. Contraindicatii: dureri acute,febra, boli inflamatorii.

II. Bai generale: se impart in functie de temperatura in:

1. Bai sub temperatura de indiferenta: sub 34oC (reci-racoroase)
2. Baia la temperatura de indiferenta 34-35oC
3. Bai peste temperatura de indiferenta: calde(36-38-39-40oC) si fierbinti(40-45oC)

1. Baia sub temperatura de indiferenta:

 Baia de imersie: (de scufundare in apa), se folosesc cazi obisnuite,cantitatea de
apa ¾ ,temperatura apei de 15-18oC(baie rece). Pacientul se dezbraca si se
aseaza pe un cersaf mai rezistent,patru asistenti il ridica si-l introduc in apa 3-10
secunde,dupa care il ridica 3-10 secunde,apoi se repeta 3-5 ori dupa care se
inveseleste pacientul cu o patura,se frictioneaza usor si se lasa sa se odihneasca.
Se folosesc in bolile infectioase cu febra mare. Are loc
vasoconstructia,actioneaza circulatia,creste pulsul,frecventa
cardiaca,stimuleaza metabolismul. Se foloseste in astenii nervoase de
suprasolicitare(pentru refacere).
 Baia cu valuri: se foloseste cada obsnuita,apa ¾,temperatura 28-32oC(baia
racoroasa). Pacientul sta in decubit dorsal,cu picioarele flectate si genunchii
departati,se introduce in cada un dispozitiv de format valuri sau se efectueaza
cu mana. Actioneaza factorul termic si mecanic.
2. Bai la temperatura de indiferenta:
 Baia kinetoterapeutica: care poate fi aplicata si intr-o baie cu plante.
 Baia cu masaj: la temperatura de 36-38oC. Durata baii este in functie de durata
masajului. Indicatii: in covalescenta,dupa boli la cei cu debilitate fizica si astenii
nervoase
3. Bai cu temperatura peste indiferenta: bai ascendente complete,din care
baiapiretoterapeutica si baile simple fierbinti

38
  Baia piretoterapeutica: se pune in cada apa la temperatura de 35oC. Pacientul se
spala pe fata si pe corp si se face frictionarea pentru a impedica aparitia
congestiei cerebrale. Bolnavul intra in cada se spala pe fata,dupa 2 minute i se
toarna in cada apa fierbinte si se urmareste cresterea temperaturii dupa un
termometru pe care il tine in gura din minut in minut si se tot adauga apa
urmarind ca temperatura sa creasca treptat pana la 39-40oC->temperatura
corpului indicata de termometru,iar temperatura apei de 41-43oC. Durata baii
este de 1h-1/2h. Daca pacientii sunt rezistenti li se face pentru cresterea
temperaturii o impachetare generala uscata ori se sterge cu un prosop,se
odihneste 10-15-20 minute. Indicatii: in afectiuni reumatice cronice,in intoxicatii
cu metale grele sau alte substante,astm bronsic,obezitate.
 Baile simple fierbinti: se folosesc la baile partiale. Pot fi de scurta durata 1-
2min(efect calmant), de durata medie 2-5 minute sua de lunga durata 5-10
minute(efect excitant).

III. Bai partiale: se clasifica in functie de temperatura in bai reci,calde,alternante sau

ascendente(Hauffe). Functie de suprafata pe care se aplica se impart in: bai pentru
maini,pentru picioare sau bai pentru sezut.
 Bai pentru maini: se execut in vane speciale,de forma ovala sau intr-un lighean
mai adanc. Temperatura apei este de 15oC la cele reci(se introduc mainile pana la
cot). Durata baii este de 2-3 min. Are influenta asupra circulatiei si produc
decongestionarea creierului si a organelor toracice.
- Baia calda pentru mani: se folosesc temperaturi de 38-40oC si
cele fierbinti la 40-45oC. Durata lunga 5-10minute-cele calde cu
efect excitant. Durata medie 2-5 minute cele fierbinti. Efectul
baii este determinat de factorul termic care actioneaza
reducand spasmele si relaxand muschii organelor interioare. Se
foloseste in astmul bronsic,angina pectorala si afectiuni
reumatismale subacute si cronice,localizate la membrele
superioare.
- Baia pentru maini alternanta: se folosesc 2 vane una cu apa
rece,una cu apa calda. Se incepe cu apa rece 15-18oC iar calda
la 38-40oC. Durata: baie rece 3-5 minute,baie calda 5-10
minute. Se fac 3-5 alternari(numai pentru membrele
superioare). Actioneaza circulatia toracica si este tonifiant.
- Baia ascendenta pentru maini sau baia numita Hauffle:
foloseste apa la temperatura 35oC. Bolnavul introduce mainile
in cada, 1-2 minute,se odihneste dupa care adauga apa calda
sau fierbinte din 5 in 5 minute crescandu-se temperatura apei

39
 cu 1 grad. Temperatura trebuie sa ajunga la 40-45oC,dupa ce a
ajuns la aceasta temperatura,bolnavul mai sta inca 15-30
minute. Efectul este cel vasodilatator puternic. Indicatii: in
astm bronsic,scleroza pulmonara,arteroscleroza.
Contraindicatii: afectiuni cardiace,febra.

 Bai partiale pentru picioare: pentru membrele inferioare se folosesc vane

speciale de dimensiuni mici in care se toarna apa pana ajunge la o palma sub
genunchi. Baile pentru picioare sunt:
- Reci=35oC cu durata < 1-2 minute, efect:congestionarea
organelor abdominale.
- Calde=38-40oC, vasodilatator
- Alternante: calde intai apoi reci
- Ascendente: identic cu Hauffle

Cuprind : plimbatul prin roua sau rau,dimineata plimbari de 10-15 minute cu

talpile goale prin roua sau printr-un rau cu apa curgatoare dar nu mai adanca
de 10-20 cm(sub genunchi). Calcatul prin apa care consta in faptul ca se poate
face si acasa in cada. La 10-15 cm se ca calca la temperatura de 18-20oC.
Plimbatul de 5-10 minute se foloseste in migrene,dureri cervicale(dupa cap)
sau persoanelor cu piciorul plat.

 Baile pentru sezut: se fac tot in vane speciale prevazute cu manere de sustinere a
mainilor iar picioarele pe o bancuta la nivel mai sus. Mai avem nevoie de un
cearsaf de acoperit bolnavul dupa ce a intrat in baie pentru a nu iesi caldura si o
compresa pentru frunte. Sunt : reci,calde,alternante sau ascendente.
- La baile reci:bolnavul isi frictioneaza coapsele si abdomenul.
Durata 3-5 minute,temperatura 15-18oC,sunt indicate in
insuficienta ovariana,in infectii cronice ale organelor genitale in
insomnii.
- Baile racoroase: se folosesc la 32-36oC durata mica. Indicatii:
metrite,epididinite(inflamarea organelor genitale masculine).
- Baile calde: se vor indica in colici uterine,vezicale. Sunt
contraindicate in aceste afectiuni,baile reci.
- Baile alternante: sunt indicate in atonii uterini,insuficienta
ovariana.
- Baile reci si ascendete sunt indicate in ipotenta sexuala si
afectiuni genitale.

IV. Baile cu igrediente chimice: sunt diferite de celelalte bai prin aceea ca pe langa
factorul termic si mecanic al apei,actioneaza si factorul chimic al ingredientelor introduse in

40
 baie. Temperatura apei este de 35-37oC. Pot fi partiale sau generale,iar durata este de 10-20
minute.

 Baia cu iod: se foloseste o cantitate de 5-10 g iod/baia partiala,si 50-100g

iod/baia generala. Se pot folosi unul din ingrediente: iodura de potasiu,20g
iodura de potasiu+10g iod pur care se amesteca,se dizolva in apa calda si se
introduce in cada. Sare de Bazma(sare iodata) 3-5 kg/250l. Cada trebuie sa fie
acoperita cu capac iar in cazul in care nu exista,un cearsaf sau patura. Efect:
scaderea TA prin fluidizarea sangelui,mentinerea echilibrului de iod in
corp,antiinflamator,creste imunitatea . Indicatii: in artrite,afectiuni reumatismale
cronice,arteroscleroza cu HTA, nevralgii,nevrite,mialgii,afectiuni genitale cronice.
 Baia cu sublimat(otrava): este o solutie toxica de aceea se foloseste in
concentratie foarte mica: 1/10.000-1/20.000. de asemenea este un puternic
dezinfectant. Cada trebuie s fie acoperita. Indcatii: in furunculoza,impetigo(bolile
de piele de care nu se mai scapa),boli infectioase,plagi infectioase.
 Baia cu sapun: se da prin razatoare sapun de casa obisnuit 100-200G si se
amesteca cu sapun de sulf 10g se dizolva si se introduce in apa din cada. Efect:
descumare dupa exeme,dezinfectant dupa bolile infectioase. Indictii:
interigo,psoriazis.
 Baia cu sare: se foloseste sare de bucatarie 6-10 kg pentru baia generala si 1-2 kg
pentru baia partiala. Se dizolva in apa calduta si se introduce in cada.
Efect: antiinflamator,normalizarea echilibrului fosfor-calciu,elimina acidul
uric,analgezic,resorbtiv. Indicatii: afectiuni reumatismale cronice si degenerative,
activarea circulatiei->imbunatatirea metabolismului, la persoane cu dezechilibru
fosfor-calciu.

V. Baile cu plante medicinale si plante inrudite cu acestea: pentru acestea

se folosesc diferite plante medicinale dintre care: mustetel,tei,menta,coada
soricelului,coada calului,frunza si coarja de nuca,pojarnita etc. Se pot face cu o parte din
plantele medicinale: daca se face numai cu musetel va fi nevoie de cantitatea de 500-1000g
planta care se va infuza in 3-5l apa.Daca este numai menta->300-500g menta infuzie. La
spital este nevoie de o cantitate mare de apa 200-250l ,se introduc plantele medicinale in
saculeti de tifon sau rafie pentru a se strecura. Infuzia se face cu aburi sau electric. La noi se
face cu aburi. Dupa ce s-a pregatit infuzia se pregatesc cazile de baie,la aceste bai vor
actiona factorul termic,mecanic si chimic. Cu cat este mai concentrata infuzia,cu atat este
apa mai aromata,mai placuta,determinand caracterul sedativ(de calmare). Se introduce apa
calda ¾ ,se adauga infuzia care la cazile mici 5l-cada iar la cazile mari 10l-cada, se amesteca
si se termometrizeaza apa. Temperatura apei nu trebuie sa depaseasca 36.5-37oC. Durata
baii este de 20 minute.
Baile cu plante medicinale pot fi:

41
 - Propiu-zisa cu plante: generale sau partiale.
- Baia kintetoterapeutica cu plante.
 Daca sunt bai kinetoterapeutice,bolnavul va executa miscarile singur sau cu ajutorul
kinetoterapeutului,in cazut bailor propriu-zise cu plante medicinale acestea pot fi
generale sau partiale( de ½ ,mai rar mai mici).
 Cele genrale: bolnavul trebuie sa stea linistit in cada,apa sa-i acopere umerii si restul
corpului,capul sprijinit pe un rulou facut din prosop,perna cauciucata iar picioarele
de marginea cazii sau suport daca exista, regiunea inimii ramane libera. Nu vor sta
bolnavii in sezut! La sfarsitul tratamentului pacientul este invitat sa iasa din cada,
cada se spala si se dezinfecteaza.

VI. Baile cu alte ingrediente

 Baile cu mustar: sunt baile la care se folosteste 10-100g faina de mustar care se
introduce in saculet. Saculetul se inmoaie in cada si se plimba prin cada pana cand
culoarea apei devine galben-verzui iar mirosul devine intens. Efect: astringent si
exicitormotor. Temperatura apei trebuie sa fie de 38oC. Indicatii:
bronsita,pneumonii,mialgii,nevralgii,nevroze,poliartrita. Durata 10-20 minute.
Contraindicatii: boli cardiace,boli acute,inflamatii,sensibilitate cutanata.
 Baile cu malt de orez,tarate de grau si amidon: se ia 1-1.3 kg malt de orez care se
amesteca cu apa calda ,se fierbe 30 minute dupa care se strecoara si se introduce in
baie. Pentru tarate de greu se ia 1-1.5 kg tatare, se fierbe tot la fel dupa care se
amesteca in apa. Pentru ca este emoliant se foloseste si amodon 1-1.5 kg care se
inmoaie in apa din cada. Durata baii este de 10-20 minute. Indicatii: afectiuni
reumatismale cronice si subacute,afectiuni ale pielii urticarie. Contraindicatii:
aceleasi ca la celelalte bai.
 Baia cu coaja de stejar si castan: cu coaja de stejar: 1-1.5 kg coaja,se farmiteaza,se
fierbe 30 min in 5 l apa dupa care se strecoara si se introduc in cada. Cu coaja de
castan: ½ kg de coaja se fierbe in 5 l apa 30 min,se strecoara se se introduce in cada.
Exista si plante medicinale care se amesteca cu acestea. Indicatii: alergii
medicamentoase,urticarie,eczeme.

VII. Bai cu diferite gaze: dintre gaze cu care se fac baile sunt: CO2,O2, si H2S(hidrogen
sulfurat).
 Bai cu bioxid de carbon(CO2)-umeda cu CO2: cuprind instalatii speciale care la
randul lor au un tub cu CO2 prevazut cu un manometru de presiune,un
termometru in legatura cu tubul de bioxid,un tub de legatura cu un diametru de 2
cm care face legatura dintre tubul CO2 si cada in care face baie pacientul. Instalatia
pentru baie se afla intr-o incapere separata de cea in care se fac tratamentele cu
bai. In cada se pune apa la temperatura de 30-35-36oC. Pacientul se dezbraca,intra
in cada, trebuie sa stea linistit. Baile pot fi: partiale de ½ (pana la ombilic), ¾ sau

42
 generale(cand apa cuprinde tot corpul,ramanand liber doar capul si partial zona
inimii). Asistentul merge in camera alatura deschide robinetul lent,asteapta
urmarind pe manometru cresterea presiunii si a mercurului din termometru si acul
manometrului,lasa un pic sa curga,inchide robinetul,merge inapoi la bolnav si vede
daca s-au format bule de CO2 si daca sunt depuse pe corpul pacientului. In capatul
celalalt al cazii se gaseste un dispozitiv de formare a bulelor cu 6 orificii . acestea
infiltreaza pe furtun cand se da drumul la presiune,aerul trece inspre orificii si intra
in apa. Bulele se aseaza pe pacient, asistentul are grija ca presiunea sa nu fie
mare:0.5-1.5 atm. Durata presiuni este pana cand stratul de bule ajunge de 1-2cm
dupa care se inchide robinetul iar pacientul ramane intre 5 si 20-25 minute. Daca
pacientul se misca,bulele se sparg si dispar. Efectul: analgezic,sedativ. Indicatii:
afectiuni cardio-respiratotrii,arterite,varice,afectiuni cardiace(angina
pectorala),boala hiperotonica. Baia cu CO2 poate fi: umeda sau uscata(fara apa).
Baia uscata cu CO2-Generala: se numeste mofeta uscata la cada. Se
procedeaza la fel,aparent la fel,singura deosebire este ca nu se utilizeaza apa ci
numai CO2,bolnavul sta tot nemiscat,se fac numai bai generale,se acopera cada cu
un cersaf ramanand afara doar capul. Se fac de obicei la bolnavii care nu suporta
presiunea hidrostatica a apei. Actiune pe tegumentul bolnavului prin
micromasaj(pacientul simte usoare intepaturi fine). Durata 20-25 minute. Bulele se
formeaza numai in contact cu apa.
Mofeta partiala cu CO2 . se utilizeaza atunci cand se urmareste actiunea asupra
circulatiei periferice fie a membrelor superioare fie a membrelor inferioare. De
aceea avem nevoie de o instalatie speciala diferita de cea din baile cu bule. Se face
in camera separata,instalatia cuprinzand: un tub de CO2 prevazut cu maneometru
de presiune si un robinet pentru deschidere si inchidere. Dispozitiv special pentru
efectuarea mofetelor sub forma de cizme pentru membrele inferioare si sub forma
de manusi pentru membrele superioare. Legatura dintre tubul de CO2 si cizme se
face printr-un tub de cauciuc de 1.5-2 m,acest furtun se infileteaza la un tub care
este prevazut fiecare cizma. Cizmele sunt confectionate din metal prevazut in partea
de sus cu o panza cauciucata ce nu permite iesirea CO2. Pentru a preveni aparitia
spasmelor musculare furtunul de cauciuc trebuie sa treaca print-run vas cu apa
calda. Pacientul va sta pe un scaun. Tehnica de aplicare: pacientul is dezgoleste fie
membrele superioare fie membrele inferioare ,se va aseza pe scaun in pozitie
comoda. Se leaga portiunea cauciucata pentru a asigura etanseitatea. Dupa aceasta
se trece la manevrarea manometrului de presiune si se deschide robinetul usor
lasand sa patrunda prin tub CO2 in cizme sau manusi. Presiunea nu trebuie sa
depaseasca 0.5-1 atm. Cand tubul are bruma inseamna ca este defect si se
intrerupe!!! In timpul tratamentului bolnavul se supravegheaza permanent si nu
are voie sa umble la instalatie. Durata unei sedinte variaza intre 25-40 minute. In
decursul unei sedinte de 25 minute se introduce CO2 din 5 in 5 minute. La expirarea
timpului se desfac cizmele sau manusile si se pregateste pentru urmatorul pacient.

43
 Procedura actioneaza ca un micromasaj asupra tegumentului determinand:
vasodilatatie cu scaderea TA,reducerea pulsului,creste diastola si regleaza bataile
inimii. Efect: tonifiant pentru sistola cardiaca. Indicatii: angina pectorala,boala
hipertona,arterita obeliteracuta.(bai cu CO2). Mofetele se indica in:
varice,arterite,arteriopatii,nevroze(efect sedativ asupra sistemului nervos si
stimuleaza circulatia venoasa).

 Baile cu oxigen si cu bule de aer: pentru baile cu O2 se folosesc tuburi de O2.

Tehnica este aceeasi ca la CO2, doar ca gazule este O2 si temperatura apei 33-35oC.
Pentru cele cu aer se foloseste un compresor. Temperatura apei trebuie sa fie 36-
37oC ,nu mai mult! Actiune acestor bule de gaz consta in spargerea lor pe
tegument producand un micro masaj tegumentar si vasodilatatie. Produc sedare
asupra sistemului nervos. Indicatii: in boala hipertona,in stadiu neurogen la cei
nervosi si agitati,in artrita obiteranita,in general in afectiuni in sistemul circulator
venos.
 Baile cu apa sulfuroasa: se pot face in bazine speciale dar si in cada. Bazinul de sulf
este un bazin mare cu adancimea de 1.5m iar capacitatea in functie de
bolnavi,prevazut cu trepte si bare de sustinere. Incaperea este prevazuta cu dusuri.
Inainte de intrarea in bazin pacientul trebuie sa isi fac un dus de curatenie. Bazinul
se va umple cu apa sulfuroasa combinata cu apa calda in concentrarie de 50-
200mg/litru. Bazinul se goleste la sfarsitul zilei,se curata cu apa fierbinte,si se
dezinfecteaza. Durata procedurii este de o ora. Temperatura baii 35-37oC. Dupa ce
s-a obtinut concentratia corecta se termometrizeaza apa astfel:se introduce
termometrul de baie in mijlocul bazinului,la mijlocul distantei de jos in sus si la
distante laterale se lasa 10-15 minute. Cand totul este pregatit se da drumul la
seria de bolnavi in numar de 6-8 . sulful contine hidrogen sulfurat cu miros de balta
care actioneaza asupra tegumentelor producand o vasodilatatie puternica insotita
de hiperemie prin aceasta vasodilatatie se creste permeabilitatea membranei

44
 celulare a tegumentului favorizand patrunderea in corp a S prin tegument. Odata
patruns,contribuie la reglarea metabolismului sulfului in organism. Bazinul de S
trebuie sa fie prevazut cu spatiu deschis in plafon pentru aerisire deoarece
reactioneaza toxic si poate da intoxicatii. Sulful este coroziv ,distruge chiar si inoxul
de aceea trebuie curatat tot timpul. Baile de S se pot executa si in cada,cazile vor fi
instalate in camere separate de celelalte bai. Cada va fi prevazuta cu capac sau
cearsaf sa se inveleasca pentru a nu inhala sulful. Durata bazinului si a baii este de
8-12 minute. Baia de S se face separat pentru fiecare bolnav in incaperi separata,se
supravegheaza in permanenta. Indicatii: in boli reumatismale,afectiuni cronice
dermatologice insosite de prurit,afectiuni cronice ale sistemului nervos
periferic,afectiuni genitale cronice,psoriazis. Contraindicatii: afectiuni acute,stari
febrile,neoplasm,boli cardiace,boli contagioase infectioase. Sulful este antialergic
si chiar atiinfectios in sensul ca are capacitatea foarte mare de a distruge microbii.

Baile cu spuma: sunt bai care functioneaza pe principiul bulelor de gaze dar nu folosim gaze ci
spuma rezultata de la o planta/radacina uscata de sapunaria oficialis(sapunarita) . Se iau 2-3
radacini de sapunarita,se fierbe 2-3 ore se obtine un mucilagiu care se toarna in cada care este
prevazuta cu un dispozitiv care vine de la compresor pentru bule,furtun prin care vine aerul
comprimat. Sub presine se formeaza bule care umple cada cu spuma. Rol: spuma are propietatea
de a mentine temperatura crescuta a apei mai multa vreme. Se folosesc cand se doreste
mentinerea temepraturei apei mai multa vreme,in baile de lunga durata.

Baile radioactive: sunt bai care constau in introducerea in apa a baii de substante radioactive.
Dintre substantele radioactive cele mai utilizate sunt: radiu care prin dezagregare da nastere la
radon. Pentru acest tratament se folosesc cazi obisnuite,o instalatie sau un dispozitiv special in care
se prepara radonul pentru baie, aceasta se prepara in laboratoare in anumite cantitati. Aceasta
ajunge la o concentratie de 50-400 unitati Machi. O data obtinuta se introduce in baie cu un
dispozitiv special din sticla sub apa,temperatura 35-37oC, durata baii 10-30 minute. Aceasta se
folosesc pentru ca substanta radioactiva se pastreaza mai mult timp pe corp chiar daca se sterge
pacientul de apa,substanta radioactiva va ramana pe tegument actionand atat intern cat si extern.

45
Indicatii: in boli reumatismale dermatologice cum ar fi:proriazis,sclerodermia,neurodermatite si
afectiuni ale sistemului nervos periferic. Contraindicatii: aterioscleroza,persoane cu tendinte la
hemoragii,sarcina,persoane alergice,febra,ciclu menstrual,afectiuni anxiale.

Bai cu namol si onctiuni(ungeri) cu namol: se pregateste una din cazi prin amestec
cu apa,namol intr-o concentratie care creste progresiv, de la 10 a 25% incalzit la temperatura de 36-
44oC in funcite de indicatie. Bolnavul este invitat sa se aseze in baie. Durata procedurii este de 15-
30-45 minute. Cantitatea de namol din baie creste progresiv in sensul ca bolnavul incepe cu o baie
de jumatate,apoi trei sferturi si mai tarziu se indica baia completa,regiunea precordiala ramanand
descoperita. Capul se sprijina pe o perna din cauciuc. Pe tot timpul procedurii,bolnavul are pe
frunte o compresa rece. Dupa terminarea baii bolnavul face o baie de curatire,dupa ce in prealabil
s-a indepartat namolul sau un dus cald la 37-38oC. Dupa procedura i se indica timp de 60 minute
odihna,pe o canapea sau pat. Modul de actiune este asemanator cu al impachetarilor cu namol la
care se mai adauga actiunea presiunii hidrostatice. Baile cu namol sunt proceduri foarte solicitante
de aceea trebuie indicate cu prudenta si urmarite cu atentie. Indicatiile sunt identice cu ale
impachetarilor cu namol. Contraindicatii: varsta inaintata,covalescenta.

Onctiunile cu namol: aceste proceduri sunt mult practicate pe litoral,pe langa lacurile sarate
din Transilvania si Campia Dunarii. Tehnica de aplicare:
bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana
se incalzeste pielea apoi se unge cu namol proaspat complet
sau partial. Se expune din nou la soare 20-60 minute pana
cand namolul incepe sa se usuce. In acest interval va purta o
compresa rece pe frunte. Dupa ce va face o baie scurta in lac
sau mare,se va sterge se va imbraca si se va odihni la umbra
o ora. Mod de actiune: ungerile cu namol isi bazeasca
actiunea pe elementul termic alternant rece la inceput apoi
cald datorita incalzirii la soare, al doilea element este
reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in

46
organism. Sunt proceduri solicitante si ca atare trebuie indicate cu precautie. Indicatii: atrofii
musculare dupa aparat gipsat,artroze,obezitate,hipertiroidism,paralizii etc. Contraindicatii: varsta
inaintata,ateroscleroza,HTA,afectiuni renale etc.

Termoterapia

Este utilizarea caldurii in scop terapeutic in special temperaturi de 40-80oC. Este utilizata apa
sub diferite forme la temperaturi crescute. Fac parte:

 Baile cu aburi
 Baile cu aer cald
 Baile cu lumina
 Baile cu nisip

Baile cu aburi: materialele necesare: un dulap din lemn cu instalatie speciala ,cu dispozitiv
de aburi,un termostat,prosop,termomeru,dus cu apa rece. Aceste dulapuri pot fi fie orizontale fie
verticale. Pacientul se dezbraca ,intra in dulapul din lemn,sta pe un scaun rotativ,are capac exterior
prevazut cu un orificiu pentru cap si gat,se aseaza un cearsaf imprejurul gatului,o compresa pe
frunte,se da drumul la termostat,se creste temperatura de la 35-37oC pana la 50-55oC. Pacientul sta
linistit,este supravegheat daca apar efecte negative se intrerupe baia. Factorul care actioneaza este
factorul termic care influenteaza cresterea metabolismului si actioneaza circulatia avand si efect
sedativ. Indicatii: obezitate,hipertiroidie,nevralgii,nevrite cronice,diateza urica,afectiuni reumatice
cronice. Contraindicatii: batrani,copii,afectiuni hemoragipare,febra. Durata unei bai este intre 5-30
minute. Durata scurta 5-10 min,preinvalzirea, durata medie 10-15 min,stimularea circulatiei, durata
lunga 20-30 min afectiuni cronice reumatismale,hipertiroidie,obezitate.

Baile cu aer cald: au acelasi efect si aceleasi indicatii in schimb in loc de caldura umeda se
foloseste caldura uscata. Durata 10-20 minute,insa temperatura este mai mare 80-120oC.

Baia cu soare: consta in expuneri la soare,periodice,anumit timp. Aici avem nevoie de

nisip,ochelari de soare,palarie si dus(ca la plaja). Pacientul se expune la inceput 3 sau 5 minute,apoi
treptat se adauga cate 5 minute pana la durata de 10-15-20 minute. Dupa terminarea expunerii
pacientul face o procedura de racire in sensul ca poate face dus,baie in apa marii sau baie incalzita
la soare. Indicatii: afectiuni reumatice cronice,obezitate,hipertiroidie,TBC osteoarticular si cea
ganglionara. Contraindicatii: HTA,bolnav cu IC si IR,afectiuni renale,afectiuni pulmonare, TBC
pulmonara activa. Mod de expunere: 3-5 minute 3 zile,apoi se creste timpul expunerii in fiecare zi
cate 5 minute pana se ajunge la 120 minute pe toata perioada tratamentului.

47
 Baile cu aer: balneologia,kineto,reumato,recuperare,nevralgie,pneumoterapia->constau
in expunerea corpului general sau partial la aer(practic pentru a se obisnui organismul cu aer).
Expunerea la aer se face pentru intarirea rezistentei organismului pentru fortificarea lui si a
metabolismului intrucat asupra corpului pot aciona: radiatii UV si IR,temperatura si umiditatea
aerului,caldura. Expunerea la aer nu se va face cand temperatura va fi mai mica de 20 oC si nici in
zilele cu vant. Expunerea se va face treptat,cate 10-15 minute/zi si se pot face cate 10-12
expuneri/zi(3h/zi), 12 zile. Indicatii: afectiuni respiratorii si circulatorii,hipotiroidie. Contraindicatii:
nu se expun bolnavii cu tensiune,cancer,TBC pulmonara activa ,stari febrile,boli
infectioase,debilitate fizica.

Terapia respiratorie

Cuprinde o serie de proceduri speciale aplicate in scop terapeutic sau preventiv aparatului
respirator. Cuprinde:

 Kinetoterapia respiratorie
 Pneumoterapia
 Terapia cu inhalatii

In afectiuni:

 kintetoterapia are ca scop coordonarea miscarilor respiratorii,tonifierea

musculaturii,asigurarea unei ventilatii corecte. Se adreseaza proceselor patologice
ale aparatului respirator extern. In ceea ce priveste pneumoterapia,se adreseaza
atat proceselor patologice ale aparatului respirator extern cat si intern.
 Pneumnoterapia se refera la utilizarea in scop terapeutic a aerului comprimat si
rarefiat. Acestea se realizeaza cu ajutorul camerelor penumatice sau a aparatelor
pneumatice.
 Inhalatiile se pot face in aer liber sau spatiu inchis.

Ca actiune asupra aparatului respirator aerul comprimat sau suprapresiunea->actiuneaza cu

presiune asupra aparatului respirator provocand un inspir scurt si lent iar expirul este mai lung.
Frecventa respiratorie devine scazuta in aerul comprimat la o presiune de ½ atm scade cu 2-3
respiratii. Daca se mentine presiunea o perioada mai indelungata,mai scade frecventa respiratorie
ajungand pana la 4-5 respiratii pe minut. Aerul ramane la nivelul alveolelor de aceea diametrul
toracic este crescut,volumul creste cu 200-300cm3 la ½ atmosfere. Cand aerul este rarefiat,actiunea
este inversa: frecventa creste,miscarile sunt mai ample,volumul si diametrul toracic scad. La

48
utilizarea aerului comprimat pacientului ii dispare senzatia de oboseala si ii creste pofta de
mancare. In unele cazuri bolnavii prezinta intoleranta la tratament(presiune in urechi). La aerul
rarefiat intervine fenomenul de oboseala,somnolenta,senzatia de ameteala. Utilizarea
penumoterapiei se face numai in scop terapeutic

Sistemul circulator prezinta modificari datorate suprapresiunii si subpresiunii aerului.

Suprapresiunea: scade debitul cardiac,ritmul pulsului,scade si tensiunea arteriala,sangele are
tendinta de depozitare. Cand presiunea scade-> creste TA,ritmul cardiac,pulsul.

Camerele pneumatice sunt incaperi asemanatoare cu camerele obisnuite in care se fac

aplicatii cu aer comprimat sau combinate. Cel mai des utilizate sunt cele de forma cubica. Ele
trebuie sa fi amplasate la inaltime in paduri inverzite de brazi cu aer curat. Camera trebuie sa fie
rezistenta si complet etansa. Camera trebuie sa fie dotata cu masa,fotolii,telefon,sonerie,sursa de
apa calda si rece,dulap cu medicamente de urgenta. Camera pneumatica cuprinde camera propiu-
zisa,antecamera,anexe. Aerul se introduce in camera propiu-zisa se purifica de ulei,impuritati,se
incalzeste sau se aeriseste,se aromatizeaza cu esenta de brad,dupa care se introduce in camera
propiu-zisa. Acesta intra in interiorul camerei prin niste orifice situate in dusumea iar dupa
tratament se elibereaza printr-un venitl situat in plafon. Antecamera este goala si are scopul de a
introduce bolnavii care nu suporta tratamentul. Instalatiila anexe sunt situate in unul din peretii
externi ai camerei propiu zise si sunt aceesoriile cu care se executa manevrele. Exista un
manometru cu mercur la baza termometrului si un manometru de presiune, robinete cu aer cald si
rece,sistem de legatura cu reteaua electrica,un telefon de perete si sonerie.

Tehnica de aplicare a camerei pneumatice: in antecamera,pe unul din pereti se afla 2

robinete:pentru aerul comprimat si pentru aerul rarefiat. Asistenta invita pacientii in camera
pneumatica,le explica in ce masura consta tratamentul ,le explica nu au voie sa se plimbe prin
camera,sa stea linistiti in fotolii si sa citeasca,sa inspire si sa expire daca le vine rau sa nu se agite,sa
sune telefonul sau soneria. Intr-o sedinta pot fi 4 persoane,maxim 8 persoane sau un singur individ.
Individual se aplica aerul rarefiat iar in grup aerul comprimat. Dupa ce se asigura pacientii asistenta
iese din camera si merge afara la tabloul de comanda ,creste presiunea ,fixeaza
temperatura,urmareste manometrul. Presiunea creste len, in primele zile de tratament ajungandu-
se la 0.3 atm urmand ca in urmatoarele zile sa se ajunga pana la 0.5 atm. Se verifica daca totul
functioneaza in parametrii normali. Iarna se incalzeste aerul din camera iar vara se raceste. Durata
unei sedinte de tratament este de 105 min pentru aerul comprimat din care 30 minute reprezinta
cresterea presiunii pana la 0.3 atm. Durata propiu-zisa a tratamentului este de 45
minute,presiunea ramane constanta,30 minute se reduce presiunea din camera pana se ajunge la
presiunea aerului din atmosfera. Durata tratamentului cu aer raferiat este de 85 minute,adica 20
minute pentru introducerea aerului rarefiat,45 minute mentinerea presiunii constante si 20 minute
cresterea presiunii pana la presiunea normala,cea egala cu a aerului atmosferic. Tratamentul
trebuie facut corect intrucat pot sa apara embolii,congestii pulsonare sua chiar accidente mortale!

49
 Daca totusi unui pacinet i se face rau,acesta va fi scos din camera in antecamera,ceilalti
bolnavi ramanand sa continue tratamentul,iar asistenta ramane la panoul de comnada si cheama
telefonic persoana care este pusa sa intervina daca este cazul. Persoana care trebuie sa intervina
poate sta in antecamera sau vine din afara, intra in antecamera,inchide usa care face legatura cu
exteriorul,prin cele 2 robinete actioneaza aerul si urmareste ca presiunea sa se egalizeze in cele 2
camere. Dupa ce presiunea s-a egalizat,intra in camera penumatica si acorda primul ajutor
pacinetului cu medicamente din dulapul de urgenta si scoate pacientul din antecamera. Mai usor
suporta pacientii aerul comprimat decat cel sub presiune.

Indicatii:

 Suprapresiunea are ca scop asigurarea unei ventilatii pulmonare bune si hiperemia

tesutului pulmonar si se indica in astul bronsic,bronsite cronice,in simfizele pleurale.
 Presiunea scazuta este indicata pentru eliminarea secretiilor pulmonare,pentru
reducerea spasmelor musculare cum ar fi tusea convulsiva si pentru testarea
capacitatii de munca a bolnavilor cu scleromfizem pulmonar,pentru antrenarea
sportivilor,a aviatorilor.

Contraindicatii: infectii acute si cronice a urechii medii sau a sinusurilor fetei,la bolnavii cu
hemofilie,boli circulatorii congestive,TBC pulmonara activa,neoplasm,ulcer gastric si
duodenal,pusee in afectiuni cardiace,sinuzita frontala etc.

Aparatele pneumatice: sunt utilizate si ele

ca si camerele pneumatice in tratamente cu aer
comprimat si aer rarefiat. Exista diverse
aparate,cel mai utilizat fiind aparatul HEYER.
Acesta poate fi asezat le o chiuveta,cel sau pe o
suprafata mai inalta si este constituit dintr-un
suport,postament in forma de cutie
dreptunchiulara din metal(otel). Contine 2
robinete(1 AC, 1 AR) pe aceasta cutie se afla 2
cilindri metalici mari fiind prevazute cu ventil,in
fata acestor tuburi se gaseste un rezervor pentru
apa care indica in loc de mercur presiunea aerului
comprimat ri rarefiat. Acet aer se incalzeste cu
ajutorul unei rezistente electrice in fata
robinetului cu AC se afla un pulverizator,cu care pulverizeaza medicamentul sau substanta aromata.
Legatura intre aceste tuburi de AC si AR si pacient se face prin intermedierea unui tub care la randul
lui este prevazut cu un ventil cu clapa si-si regleaza singur presiunea iar la capat se afla o piesa

50
bucala(din plastic sau sticla care se poate steriliza). Aceasta piesa se adapteaza la capatul tubului
pentru fiecare bolnav. De asemenea instalatia cuprinde si o scuipatoare la care s-a tras apa calda
sau rece. In spatele aparatului sau a cutiei respective se afla comutatoarele pentru AC si
AR(inchis/deschis) priza ,stecherul.

Tehnica de aplicare: pacientul este invitat sa ia loc e un scaun in fata aparatului ,este instruit
cum sa foloseasca ventilul cu supapa(clapeta),cum sa inspire si sa expire in AC sau AR. Pentru ca nu
nu elimine aerul mai rapid decat trebuie,se prinde nasul pacientului cu o pensa apoi se pune
aparatul in priza, se deschide cumutatorul AC se va trece la cresterea progresiva a presiunii
urmarindu-se cresterea sau ridicarea apei(gradatiile). Se va incepe cu presiunea maxima sau
minima in sensul ca foloseste 100mm3col apa presiunea minima si 150mm3col H2O presiunea
maxima. Apoi se inspira aerul acesta cam 5-10 minute dupa care se creste presiunea 250mm3col
apa presiunea maxima si 200mm3col apa presiunea minima. Se fac apoi 3-5 inspiuri normale dupa
cre se poate creste presiunea pana la 400mm3col apa presiunea amxima sau pozitiva si 300mm3col
apa presiunea minima sau negativa. Exista situatii cand dorim sa facem tonifierea musculaturii
respiratorii si in aceste cazuri se face inspir in AR si expirul in AC. Si atunci presiunea maxima va fi de
100mm3col apa iar presiunea minima de 50mm3col apa dupa care se poate creste la 200mm3
presiunea maxima si 150mm3 presiunea minima. Durata unei sedinte este de 10-12 minute,se
poate face 1 sedinta/zi sau 2-3 sedinte/zi functie de indicatia medicului.

Indicatii:

 Emfizem pulmonar insotit sau nu de bronsita

 Pleuritele aderente
 Atelectazii pulmonare,hipotrofie pulmonara

Contraindicatii:

 TBC pulmonara activa

 Boli de sange,hemofilie
 Post infarct
 Neoplazii
 Stari febrile

51
 Terapia cu inhalatii si aerosoli

Prin terapia cu inhalatii si aerosoli se intelege introducerea pe cale respiratorie la anumite

nivele ale aparatului respirator a unor substante gazoase,lichide sau solide,pulverizate sub fora de
ceata. Deosebirea dintre aerosoli si inhalaii consta in marimea particulelor:mici,foarte mici sub
1micron->5microni sunt numite aerosoli si cepe peste 5 microni inhalatii. Dupa felul cum se
aplica,inhalatiile se impart in:

 Inhalatii de camera
 Inhalatii individuale
 Inhalatii in aer liber

Inhalatiile de camera: se realizeaza prin creearea in camerele de tratament a unui mediu artificial
pentru inhalatie. Se pot realiza cu ape minerale,substante aromatice si/sau cu substante
medicamentoase. Scopul acestor inhalatii este sa ajunga cat mai adanc la nivelul alveolelor pe cale
inhalatorie

Inhalatiile individuale: se realizeaza folosind aparate care contin piese nazale sau bucale pentru
pacienti,inhalatorul ajungand pe aceasta cale in plamani.

Inhalatiile in aer liber: se realizeaza fie cu aer pur sau cu instalatii situate in aer liber care pot
pulveriza substante aromatice in aerul atmosferic inspirat.

Principiile pe care se bazeaza inhalatia: folosirea unor compresoare care actioneaza

prin niste tuburi asupra substantelor respective. Compresorul trimite aerul prin tub ,presiunea care
este mare formeaza vid si dezintegreaza particulele.

Inhalatiile de camera folosesc un tub care contine 4 compresoare in interior si 2

compresoare mai micute la baza. Cel mici ajuta la pulverizarea substantelor medicamentoase si
esentelor aromate. Celelalte realizaeaza aerosolii cu ape minerale. Aceste pulverizatoare sunt fixate
in tavan in camera pentru inhalatii. Peretii trebuie sa fie acoperiti cu faianta,dusumea cu gresie sau
marmura,sistem de ventilatie si incalzire a incaperii dar si sistem de incalzire pentru inhalat.
Incalizrea poate fi electrica prin interpunearea unor cercuri metalize(rezistente) prin care circula fie
apa calda in jurul cilindrului ca sa se incalzeasca apa din vasul respectiv. Instalatiile fiind in perete se
acceseaza tragand dintr-un lant ,se da drumul la compresor. Presiunea asupra apei minerale din vad
pe care o izbeste din peretii vasului pana la transformarea in fragmente de 5 microni transformate
in ceata. Mobilierul trebuie sa contina fotolii din paie,scaune pe care pacientul isi va aseza
picioarele. Suprafata necesara pentru un pacient este de 5m2 intr-o astfel de incapere,de aceea vor
intra in grupuri functie cat de mare este camera->cel mult 20 pacienti. Tehnica: pacientii sunt
invitati sa inre in camera de inhalatie,li se da halate albe pentru protectia imbracamintei,se aseaza
pe fotolii cu picioarele pe bancute,asistentul introduce substanta(apa minerala,inhalantul) in vas

52
,trage de lant ,da drumul la compresor si se trece la efectuarea tratamentului la inceput durata ese
de 15 minute,ulterior poate sa creasca la 20 sau chiar 30 minute. Numarul sedintelor variaza intre
15-20. Exista dispozitive de inhalatie in forma de coloana care se rotesc care prezinta orificii pe
suprafata lor ca un ventilator si prin aceasta rotire imprastie ceata in toata incaperea. Mai exista
sub forma de bara asupra careia se loveste substanta de inhalat. Exista mai multe modalitati de
producere a substantei inhalante.

Indicatii:

 In catare a cailor respiratorii

 In bronsite cu hipa sau hipersecretie
 In astmul bronsic

Contraindicatii:

 Stari febrile
 Boli acute
 Tumori localizate la aparatul respirator

Inhalatiile cu aparate: se folosesc diferite aparate diferite aparate,cel mai utilizat aparat
care se foloseste pentru inhalatii individuale. Se fac in camere de inhalatie de preferinta
compartimentate prin pereti despartitori din sticla opaca. Instalatia cuprinde un vas din ebonita sau
PVC care se aseaza pe o chiuveta ,este prevazut cu robinete pentru cresterea prsiunii si cresterea
temperaturii. Instalatia consta in partea din spate-dispozitiv de pulverizare in fata are o prelungire
in forma de cioc la care se ataseaza o piesa bucala sau nazala pe care o foloseste pacientul.
Tehnica: bolnavul este invitat sa ia loc in fata chiuvetei pe un scaun,va sta cu antebratele cu mainile
pe marginile chivetei,cu trunchiul aplecat usor inainte si cu capul in extensie pe spate. I se va
explica de catre asistent cum se va face inspiru,expirul de asemenea cum sa manevreze robinetul
pentru presiune,apa calda si apa race cat are el nevoie. Se fixeaza de catre asistent piesa nazala sau
bucala la aparat,se va introduce substanta medicamentoasa sau apa minerala pentru ca aceste
tratamente se fac cu ape minerale,substante medicamentoase sau uleiuri eterice. Durata
tratamentului este de 4-8 minute, se va efectua treptat crescandu-se durata progresiv. Se incepe cu
½ atmosfere si se termina cu 1 atmosfera jumatate. Pentru ca substanta sa ajunga la mucoasa
traheiei sau la cea bronsica trebuie ca piesa bucala sa fie in gura iar limba lipita de maxilar pentru a
creea cale libera de patrundere a inhalatorului. Se pot face 10-20 minute,inhalatii 10-12 sedinte. Se
repeta dupa indicatia medicului,in functie de tipul de inhalant. Indicatii:
rinofaringite,laringite,troheite,sinuzite frontale sau maxilara. Contraindicatii: afectiuni acute
respiratorii.

Inhalatiile in aer liber: trebuie facute pe terenuri mai inalte de preferat la munte ,in zone
impadurite. Acestea se executa in niste bazine speciale care au un adancimea de 2 m cel mult,in
care se introduce substanta medicamentoasa,aromate sau apa minerala iar bolnavii sunt invitati sa
ia loc in jurul bazinului pe un scaun sau sezlong si sa inspire durata de 10-15 minute.

53
 Aerosolii

Se folosesc in terapia respiratorie,in afectiuni pulmonare,prin introducerea pe cale

respiratorie in diferitele portiuni ale aparatului respirator a unor substante lichide,solide sau
gazoase sub forma pulverizata

Aerosolii sunt particule mici cu 0.01->5 microni. Pentru formarea acestora trebuie sa existe
obligatoriu un mediu volatil(uleios) gazos numit faza dispersanta care se combina cu o substanta
lichida sau solida foarte fin dispersata care alcatuieste faza dispersa.

Actiunea aerosolilor este determinata de mai multi factori:

 Dimensiunea mica de 0.01->5 microni

 Dispersia se face in apa calda,lent,o particula de 1 micron are o viteza de cadere de 1
cm in 10 minute,la o temperatura de 15oC.
 Au propietatea de a se absorbi foarte bine la nivelul aparatului respirator
 Produc energie prin deplasare care dispare odata cu absorbtia in corp pe zona care
se aplica
 Nu condenseaza pe suprafete reci
 Pot sa strabata un strat lichid de cativa cm fara sa se dizolve
 Au o mare dispersie,substantele medicamentoase putand sa atinga cantitatea de
100mg/l. Sunt indicate in afectiuni pulmonare care intereseaza mucoasa.

Efectul local si general al aerosolilor depind de o serie de conditii si anume:

a) Frecventa respiratorie. Cu cat respiratia este mai superficiala si mai deasa cu atat aerosolii
vor fi absorbiti in cantitate mai redusa. Cel mai bine este ca dupa inspiratie sa se intercaleze
o pauza apneica,atunci se depune o cantitate de peste 60%
b) Dimensiunea(suprafata) cailor respiratorii: bronhospasmele impedica patrunderea
aerosloilor. De aceea se vor administra in prealabil tratamentul bronhodilatator.
c) Secretiile. Prezenta unui strat de secretie impedica reasorbtia.
d) Mai pot exista diverse aderente sau tumori si trebuie indepartate pentru ca aerosolii sa aiba
cale libera

Tehnica de aplicare a terapiei cu aerosoli:

in fucntie de regiune si modul lor de formare,aerosolii se impart in: aerosoli

naturali:maritimi si aerosoli de padure, aerosoli artificiali.

 Aerosolii naturali se pot forma prin propietatea de absorbtie pe care o au unele

substante din atmosfera sau prin pulverizarea naturala a apei.

54
  Aerosolii artificiali se pot obtine in Sali detratament cu ajutorul unor dispozitive speciale
si anume:
 Generatorul de aerosoli cu dispozitiv filtrant
 Aparatul producator de aerosoli pe baza de ultrasunet

Aerosolii maritimi: se formeaza prin lovirea valurilor de tarm si spargerea acestora in largul
marii. Cantitatea cea mai bogata in aerosoli se gaseste pana la o distanta de 50-100 de tarm. Ei sunt
complexe chimice care contin clorura de Na,iod,brom,Mg, si sunt ionizati,predominant negativ.

Aerosolii de padure: sunt constituiti in jurul unei substante volatile prin condensarea unei
pelicule de apa sau se pot obtine printr-o modalitate in care polenul absoarbe apa si da aerosoli.
Sunt cei mai preferati in special cei de la munte.

55
 Aerosolii cu dispozitiv filtrant

Pentru obtinerea acestor aerosoli este nevoie de o instalatie speciala care cuprinde un
compresor situat intr-o alta incapere decat sala de tratament,acesti aerosoli artificiali sunt obtinuti
cu ajutorul unei instalatii din cupru. Instalatia mai cuprinde un manometru de presiune si un
robinet care regleaza presiunea aerului care merge spre dispozitivul filtrant.

Dispozitivul filtrant este constituit dintr-un tub de sticla cilindric prevazut cu doua capete.
La unul din capete in special in partea dinspre compresor este introdus printr-un dop de cauciuc un
sistem de formare a erosolilor adica un tub de sticla prevazut la varf cu o biluta. La capatul opus se
afla un sistem de obstacole tot din sticla pe una din marginile laterale se afla o gaura prin care se
introduce substanta medicamentoasa sau apa sulfuroasa care se intransforma in aerosoli. Aceasta
gaura se acopera tot cu un dop de cauciuc. Tubul cilindric are 2 capete alungite la care se adapteaza
doua furtunuri(pentru ambele capete) din cauciuc capatul cu dispozitiv de formare a aerosolilor se
fixeaza pe teava de la compresor. In capatul celalalt este adaptat un alt furtun prin care trec
aerosolii din dispozitivul filtrant spre pacient. La acest capat se fixeaza o piesa bucala sau nazala din
material plastic sterilizat pe care pacientul o va tine in gura iar pe cea nazala in nas.

Tehnica de aplicare: pacientul este invitat in sala de tratament se deschide compresorul,se

da drumul la manometru de presiune ca sa ajunga aerul comprimat in tuburile de cupru. Presiunea
sa nu depaseasca 1.5 maxim 2 atmosfere. Se da drumul lent in tub inainte de a da drumul se
introduce substanta medicamentoasa cu ajutorul unei seringi de 10ml prin orificiu lateral in
interiorul tubului de sticla. Daca substanta medicamentoasa nu cuprinde 10ml atunci se
completeaza pana la 10ml cu apa sulfuroasa sau cu apa distilata. Daca avem de efectuat cu
antibiotic atunci se dizolva cu apa distilata medicamentul prescris. Dupa ce s-a introdus
medicamentul se aseaza dispozitivul fie intr-un rezervor cu apa fierbinte fie sub jetul cu apa
fierbinte de la chiuveta avand grija sa nu fie mai departe sa nu scuipe pacientul pe el. Pacientul sta
pe scaun in fata chiuvetei,adaptam piesa bucala sau nazala,cea bucala pentru
sinuzite,laringite,faringite,amigdalite,bronsite,astm etc iar cea nazala pentru partile respiratorii
superficiale in sinuzite frontale. Se da drumul la presiune ,se deschide si robinetul care permite
aerului din tavile de cupru sa ajunga la dispozitivul filtrant,acesta patrunde in interiorul
tubului,loveste bila care izbeste cu putere peretii tubului, astfel se disperseaza substanta pana ce se
obtin aerosoli. Ca substante medicamentoase se pot folosi
bronhodilatatoare,antiinflamatoare,antiinfectioase care se introduc local si antialergice(bronsita
astmatiforma sau astm bronsic). Pacientul trebuie sa fie indrumat sa expire acesti aerosoli,face 20-
30 inspiruri urmate de apnee si expir usor,nu fortat. Dupa terminarea aerosolilor,dispozitivul filtrant
se spala cu apa fierbinte. Piesele nazale si bucale sunt scoase din tubul de cauciuc,se spala si se
introduce intr-un vas cu dezinfectant. Nu vom efectua tratamentul daca nu avem piese sterile!

56