Revista de Psihologie Sociala 13 2004

PSIHOLOGIA SOCIAL|
Buletinul Laboratorului
Psihologia câmpului social
Universitatea Al.I. Cuza, Ia[i
Nr. 13/2004,
num\r tematic: Memorie social\/colectiv\
POLIROM
2004
Editura POLIROM, B-dul Carol I nr. 4
P.O. BOX 266, 700506, Ia[i, ROMÂNIA
B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ;
P.O. BOX 1-728, 030174, Bucure[ti
Copyright © 2004 by Editura POLIROM
ISSN: 1454-5667
Printed in ROMANIA
Psihologia Social\
Nr. 13/2004, num\r tematic: Memorie social\/colectiv\
Sumar
I. STUDII
Nikos Kalampalikis
Numele reprezentãri ºi memorie ............................................................ 7
Annamaria Silvana de Rosa
The role of emotions in the dynamics of remembering/forgetting
the collective traumatic event 9/11 2001 from September 11 to Iraq war ........... 19
Lavinia Betea
Memorie ºi resemnificare în istoria comunismului ...................................... 44
Ticu Constantin
Codificarea evenimentelor publice în memoria socialã ................................. 59
II. SINTEZE TEORETICE
Gérard Namer
Le contretemps démocratique chez Halbwachs ........................................... 85
Valérie Haas
O perspectiv\ psihosocial\ asupra memoriei ºi uit\rii colective ..................... 93
Alin Gavreliuc
Memorie socialã ºi istorie personalã. Rolul istoriei
orale în cunoaºterea socialã ................................................................ 101
III. REMEMORÃRI
Serge Moscovici
Le Laboratoire Européen de Psychologie Sociale (LEPS) ............................ 123
Adrian Neculau
Naissance et développement de la psychologie sociale en Roumanie .............. 130
Adrian Neculau
Afacerea Meditaþia Transcendentalã ................................................... 162
Vladimir Gheorghiu
Domnia arbitrariului sau despre condamnarea psihologiei,
a psihologilor [i a pedagogilor la `nceputul deceniului opt ....................... 166
Grigore Nicola
Un test de istorie [i demnitate: `nscenarea MT ................................... 174
Aurora Liiceanu
Nedreptate colectiv\ ..................................................................... 178
Mioara Mo]escu
M\rturia unui abuz nesolu]ionat pân\ `n 2004 .................................... 182
Genoveva Pogorilovschi
Ce mai este Medita]ia Transcendental\? ........................................... 185
IV. INTERVIU
Interview avec Adrian Neculau réalisée par Sylvain Delouvée ...................... 191
V. RECENZII
Adrian Neculau
Ceauºescu, anii numãrãtorii inverse ...................................................... 201
Lavinia Betea
Secolul XX sub raportul memoriei rãului ºi semnificaþiei binelui ................... 205
Andrei Cosmovici
Humorul ......................................................................................... 208
Luminiþa Iacob
Mentalitate ºi Societate. Cartografii ale imaginarului identitar
în Banatul contemporan ...................................................................... 211
Luminiþa Iacob
Constructions identitaires et dynamiques politiques .................................... 215
Oana Dãnilã
Memorie ºi funcþionare cognitivã. Memoria de lucru ................................. 217
I. STUDII
Nikos Kalampalikis1
Numele reprezentãri ºi memorie2
Rezumat: Proclamarea, în 1991, a independenþei Republicii Macedonia a provocat puternice

reacþii din partea uneia dintre þãrile vecine, Grecia, care a refuzat sã recunoascã proaspãt
constituitul stat, pretinzând cã numele acestuia, precum ºi simbolurile sale naþionale aparþin
exclusiv moºtenirii culturale elene. În prezentul articol, ne-am focalizat atenþia asupra importanþei
capitale a numelor, motivatã prin implicaþiile lor simbolice, identitare ºi ameninþãtoare pentru gru-
purile naþionale. Îndãrãtul numelor etnice se ascund semnificaþii, uzaje lingvistice specifice, amintiri
ºi reprezentãri sociale. În ceea ce ne priveºte, vom analiza contribuþia lucrãrilor de filozofie a
spiritului la examinarea dimensiunii sociale a denumirii ºi vom ilustra, pe baza unor rezultate
empirice, rolul crucial al acesteia din urmã în elaborarea unei realitãþi comune, pentru a vedea în
ce mãsurã psihologia socialã permite înþelegerea relaþiei inextricabile dintre limbajul simbolic al
reprezentãrilor ºi dialectica memoriei sociale.
Cuvinte-cheie: denumire, reprezentãri sociale, identitate naþionalã, memorie istoricã, afacerea mace-
doneanã.
1. Conflictul, o reþetã balcanicã

Dacã ne-am propune sã cãutãm stereotipuri care s\ aibã la origine un sâmbure de adevãr
cu privire la obiectele lor, cel care graviteazã în jurul Balcanilor ne-ar putea servi foarte
bine drept exemplu iniþial. Un stereotip, întrucât nimic nu anunþa cã numele unui întins
lanþ muntos (sensul real al cuvântului de origine turcã Balkan) va dobândi înþelesul de
butoi cu pulbere care i-a fost atribuit pe tot parcursul secolului XX. Imaginea
caricaturalã ºi primitivã a populaþiilor balcanice, proiectate ca având o fire violentã, le-a
urmãrit, de multe ori prin aceleaºi adjective, de-a lungul marilor rãzboaie ale secolului
XX pânã foarte de curând, din cauza conflictelor sângeroase care au urmat dizolvãrii
federaþiei iugoslave. Totuºi, sâmburele de adevãr din cadrul stereotipului se întemeiazã
în special pe faptul cã, în istoria sa recentã, aceastã regiune a fost un adevãrat teatru de
1. Universitatea Lumière Lyon 2, Institutul de Psihologie (GERA): nikos.kalampalikis@univ-

-lyon2.fr
2. O versiune extinsã a acestui studiu a fost publicatã, în 2002, în Cahiers Internationaux de
Psychologie Sociale, 53, pp. 20-31.
PSIHOLOGIA SOCIAL| 13/2004, num\r tematic: Memorie social\/colectiv\

8 NIKOS KALAMPALIKIS
luptã ºi conflicte. Dacã imaginea violenþei ºi a urii a fost asociatã cu populaþiile balcanice
ca fiind o trãsãturã esenþialã a acestora (Said, 1979), în interiorul fiecãreia dintre ele s-a
produs ºi s-a reprodus pe larg imaginea conflictului, integratã în special prin construirea,
nararea ºi difuzarea istoriilor naþionale ºi a amintirilor istorice. Bineînþeles cã sensul
cauzalitãþii acestor conflicte nu este de fiecare datã acelaºi, variind în funcþie de punctul
de vedere adoptat. Nu trebuie sã deducem de aici cã antagonismul sau conflictul ar fi
singurele tipuri de relaþionare instituite între popoarele balcanice. Dimpotrivã chiar,
afirmã Simmel, care elucideazã definitiv problema, arãtând cã, în opinia sa, conflictul
este un element inerent societãþilor; apoi, acesta îndeplineºte un rol polivalent: el
dezbinã tot atât cât uneºte, socializeazã tot atât cât izoleazã, fiind ceva care ar putea fi
sintetizat prin formula: «unul împotriva celuilalt», care ar trebui aºezatã alãturi de
«unul pentru celãlalt», sub acelaºi concept supraordonat unic (1908, p. 20, s.a.).
În cercetarea de faþã, ne-am ocupat de studierea unui conflict simbolic în Balcani, ºi
anume afacerea macedoneanã, epifenomen direct al rãzboiului iugoslav. Totuºi, sub
aceastã sintagmã se ascunde dubla evoluþie a unei probleme identitare: pe de o parte, ea
desemneazã revendicãrile teritoriale, religioase ºi identitare intercomunitare din regiunea
balcanicã, de la sfârºitul secolului al XIX-lea pânã la jumãtatea secolului urmãtor; pe de
altã parte, în versiunea modernã, aceastã sintagmã serveºte la descrierea conflictului cu
privire la denumirea Macedonia, conflict care, iscat la începutul anilor 90 între Atena
ºi Skopje, nu s-a stins nici astãzi. Într-adevãr, din 1991, Grecia se opune ca þara vecinã
sã poarte numele Macedonia, considerând cã acesta aparþine exclusiv moºtenirii sale
istorice ºi culturale, încã de la Alexandru cel Mare. Din 1995 pânã foarte recent,
discuþiile diplomatice purtate de cele douã þãri în cadrul Naþiunilor Unite, centrate
exclusiv asupra acestui diferend legat de nume, nu au condus la un acord veritabil, ci
mai curând la instaurarea unei atmosfere de neliniºte ºi scepticism. Au fost propuse mai
multe denumiri alternative, mai multe soluþii de uz ecumenic (ºi propuneri au venit
din partea tuturor þãrilor, inclusiv din partea Greciei) sau numai de uz intern, pentru
Grecia (teza dublei denumiri), ºi, pânã în prezent, totul demonstreazã cã dezacordul cu
privire la nume a fost amânat ad graecas calendas. Ca o consecinþã logicã, acest modus
vivendi a privilegiat schimburile economice dintre cele douã state ºi, mai mult, rãzboiul
din Kosovo le-a condus la o colaborare strânsã la nivelul politicii lor externe. În prezent,
în Grecia, pe scena politicã, diplomaticã, mediaticã ºi socialã, o tãcere paradoxalã
înruditã cu uitarea mascheazã acest diferend cu privire la nume. În discursul public ºi în
accepþia comunã, denumirea pentru care s-a optat pentru a desemna republica vecinã
este Skopje, de la numele capitalei acesteia, în timp ce locuitorilor li se spune skopieni;
în ultima vreme, o anumitã parte a presei elene a început sã uzeze de denumirea oficialã
a ONU, F.Y.R.O.M. (tradusã sau ca atare) sau chiar F.Y.R.O. Macedonia.
F.Y.R.O. Macedonia
Atitudinea de respingere a unei denumiri este un fapt esenþial, care constituie unul dintre
elementele ce favorizeazã federalizarea culturii istorice a unui grup naþional. Atenþia
noastrã s-a focalizat astfel asupra acestui recurs la istorie, asupra argumentelor ce îl
fundamenteazã ºi asupra mãsurii în care memoria poate explica un asemenea refuz.
Acest conflict simbolic a fost creat în principal de efortul colectiv de a se diferenþia de
celãlalt, de strãdania de a demonstra cã un nume nu poate fi împãrþit atunci când cei doi
NUMELE REPREZENTÃRI ªI MEMORIE 9
actori ai partajului nu îl meritã în egal\ mãsurã, în acelaºi grad. În acest sens, în

articolul de faþã ne vom ocupa de chestiunea denumirii, de fondul reprezentaþional ºi
mnemonic la care trimite ea, de diferenþierile pe care le implicã ºi le impune, de
modalitãþile de afirmare a identitãþii pe care le presupune ºi de clasificãrile pe care le
proiecteazã pentru membrii grupului naþional.
2. Un conflict de definiþii: numele Macedonia

De îndatã ce ne decidem sã cãutãm definiþia sau definiþiile numelui Macedonia, aºa
cum apare el în dicþionarele a trei limbi: francezã, englezã ºi greacã, se contureazã un
veritabil paradox.
În limba francezã, acest cuvânt apare ca nume comun începând din secolul al XVIII-lea
(1740). Ca toponim, el desemna imperiul lui Alexandru cel Mare, teritoriu în care se
ciocneau neîncetat popoare de origini diferite. Aceastã diversitate este rãspunzãtoare de
soarta cu totul aparte care i-a fost hãrãzitã cuvântului. De-a lungul unui secol, alãturi de
referinþa geograficã, el dobândeºte trei noi semnificaþii, din domenii foarte diferite
arta culinarã, jocul de cãrþi ºi literatura. Conotaþia sa culinarã, care apare la sfârºitul
secolului al XVIII-lea, conferã un prim sens metaforic acestei diversitãþi, cuvântul
desemnând o mâncare fãcutã din tot felul de legume sau fructe mai pe scurt, o salatã.
Macédoine era, de asemenea, o succesiune de partide de cãrþi în care fiecare jucãtor,
când îi venea rândul, stabilea regulile jocului. În sfârºit, acelaºi cuvânt desemna reunirea
a diferite genuri literare într-o carte, aºa-numita macédoine literarã. În domeniul culinar,
la jocul de cãrþi sau în literaturã, cuvântul macédoine este utilizat în francezã, începând
cu anul 1850, în sens figurat, desemnând o masã heteroclitã, printr-o glumeaþã trimitere
la imperiul lui Alexandru cel Mare, locuit de popoare de origini diferite.
Prin contaminare, ca efect al modei sau pe calea împrumutului lingvistic, începând
cu 1846 vom gãsi ºi în limba englezã cuvântul macédoine, redat în ortografie francezã
ºi având acelaºi sens de salatã.
Interesant este cã adjectivul (macedonean, -ã) calificã atât locuitorii Macedoniei
antice ºi limba vechilor macedoneni, cât ºi populaþia actualã a regiunii ºi limba slavã a
poporului macedonean. Astãzi, numele Macedonia are, atât în englezã, cât ºi în
francezã, patru referinþe istorico-geografice majore: 1. regatul antic al Macedoniei;
2. o regiune geograficã întinsã, situatã în inima Balcanilor; 3. departamentul geografic
al Macedoniei din nordul Greciei; ºi 4. republica independentã Macedonia.
Într-un dicþionar al limbii greceºti moderne recent publicat (Babiniotis, 1998), numele
menþionat pãstreazã trei dintre referinþele precedente (regat, regiune ºi departament),
pentru ca, în continuare, cititorul sã întâlneascã o a patra definiþie, care se detaºeazã de
celelalte. Ea este calificatã drept o utilizare eronatã, abuzivã, autorii dicþionarului
nefãcând altceva decât sã-i postuleze existenþa, ceea ce nu presupune în mod necesar
utilizarea ei în limba greacã: (abuziv) F.Y.R.O.M. Prin aceastã formulã, o denumire
geograficã a devenit, printr-un exces, naþionalã (1998, p. 1043). Dintr-o datã, în limba
greacã modernã, o asemenea referire la numele Macedonia pare a fi nu doar diferitã
de cele existente în accepþia datã termenului de locutori, ci, mai mult, ea este împinsã în
planul doi, ca ºi cum ar reprezenta o invenþie ce ia forma unui neologism abuziv. În
acelaºi dicþionar, la câteva pagini distanþã, de data aceasta la cuvântul Skopje, gãsim
douã definiþii: 1. oraº în fosta Iugoslavie, capitalã a F.Y.R.O.M.; 2. (definiþie care

ilustreazã o accepþie circumscrisã spaþiului grecesc) (pentru partea greacã) (Skopje
este) þara a cãrei capitalã este Skopje. Aceeaºi soartã tautologicã este rezervatã ºi
adjectivului skopian (-ã): originar din oraºul Skopje sau, mai general, din F.Y.R.O.M.
(1998, p. 1630).
3. A numi, a te referi: denumire ºi referinþã

Aceste accepþii, definiþii ºi origini istorice diferite ale cuvântului Macedonia, aºa cum le
gãsim în dicþionare, atestã existenþa unei multitudini de semnificaþii pornind de la unul
ºi acelaºi nume. Rolul capital al numelor proprii în elaborarea colectivã a unei realitãþi
comune a fost subliniat nu o datã de specialiºtii în ºtiinþe umane. În afara lucrãrilor de
etnologie ºi antropologie (cf. Lévi-Strauss, 1962), mai recent, contribuþiile teoretice
novatoare ale logicienilor ºi ale specialiºtilor în filozofia spiritului (Kripke, 1982;
Chomsky, 1985; Putnam, 1990; Searle, 1958) cu privire la referinþã, la limbaj ºi la
semnificaþie au lãmurit o parte din misterul care învãluia denumirea ºi au deschis noi
piste de investigaþie, marcând o îndepãrtare de schema aristotelicã a semnificaþiei ºi a
referinþei.
În conformitate cu schema clasicã a lui Aristotel, înþelegerea unui cuvânt este însoþitã
ºi condiþionatã de asocierea acestuia cu un concept. Cuvântul ºi conceptul formeazã o
tautologie aflatã în directã legãturã cu lumea. Delimitarea de aceastã schemã a presupus
o schimbare de perspectivã ºi o relativizare a legãturii unice dintre cuvânt ºi concept.
Într-adevãr, un cuvânt poate avea mai mulþi referenþi, a cãror cunoaºtere exhaustivã nu
este câtuºi de puþin indispensabilã pentru comunicarea între interlocutori aparþinând
aceluiaºi grup cultural. Mediul cultural joacã un rol esenþial în determinarea realitãþilor
pe care le desemneazã cuvintele folosite de un locutor sau de o comunitate. În limbaj,
singurul ºi imensul interes pragmatic al numelor proprii priveºte tocmai faptul cã acestea
ne permit sã ne referim la obiecte fãrã ca intervenþia noastrã sã provoace întrebãri
suplimentare ºi fãrã a fi nevoiþi sã ne punem de acord asupra caracteristicilor exacte care
construiesc identitatea obiectului. În opinia lui Searle, [numele proprii] nu funcþioneazã
ca niºte descrieri, ci ca niºte puncte în care sunt ancorate descrierile (1958, p. 173).
Procesul de denominare se aflã în directã legãturã cu sistemul limbajului, cu mediul
ºi cultura grupurilor sociale. Astfel, el se supune regulilor gramaticii, precum ºi unor
condiþii sociale, istorice ºi ideologice de producere. Kripke (1982) subliniazã cã, în
realitate, ceea ce asociem unui nume este un mesaj multiplu, mai exact o încrengãturã de
descrieri ºi referinþe care rezultã din faptul cã locutorii fac parte dintr-o comunitate ce
uzeazã de acelaºi nume. Acesta le-a fost transmis graþie unei tradiþii culturale ºi
vehiculeazã semnificaþiile unei anumite valori pentru grupul care îl foloseºte. Atribuirea
unui nume constã în conferirea ºi apoi împãrtãºirea socialã a unor semnificaþii asupra
unui obiect dat (real sau ideal), într-un context sociocultural ºi istoric particular.
Actul denominãrii se aseamãnã unui botez social, ca sã parafrazãm expresia lui
Kripke (1982, p. 84), în sensul cã obiectul numit este dotat cu o identitate (sau chiar cu
mai multe), reprezintã produsul unei elaborãri colective, care îi permite sã poatã fi
înþeles, recunoscut ºi comunicat, ºi e un vector al reprezentãrilor în cadrul unei
colectivitãþi. În mod inevitabil, referinþa este un adevãrat fenomen social, îndãrãtul
numelor ascunzându-se o sumã de semnificaþii, uzaje specifice ºi condiþii sociale. Mai
târziu, Kripke aprofundeazã ideea, afirmând cã aceste semnificaþii pot avea legãturi
identitare variate cu obiectul lor de referinþã, legãturi care pot îmbrãca forma unui
adevãr mai mult sau mai puþin rezistent în timp ºi care întreþin cu referentul o relaþie de
necesitate (adevãr necesar) sau o relaþie incontestabilã (adevãr aprioric). Putem pre-
supune cã un cuvânt, mai ales un nume propriu, care are calitatea de a fi o denumire
identitarã (deci o semnificaþie individualã ºi/sau colectivã), precum numele unui grup
naþional, poate avea calitãþi de adevãr incontestabil pentru membrii sãi.
4. A numi, a ancora: denumire ºi reprezentãri sociale

În opera sa majorã, intitulatã Gândirea sãlbaticã (1962), Lévi-Strauss vorbeºte despre
legãtura profundã existentã între procesul numirii ºi acela al clasificãrii, dând chiar de
înþeles cã actul de a numi se reduce la a clasifica, iar el nu se produce niciodatã cu
adevãrat. În funcþie de natura pasivã sau activã, normativã sau creativã a actului de a
atribui un nume, Lévi-Strauss identificã douã cazuri de denominaþie legate, inevitabil,
de identificare, de diferenþiere ºi clasificare, de limitele individualului ºi colectivului,
prin bias-ul unui raþionament pe care teoriile psihologice ale categorizãrii ºi ale identitãþii
sociale pot ºi trebuie sã-l aibã în vedere în mod serios.
Prin urmare, nu este un hazard conceptual faptul cã în psihologia socialã, în cadrul
teoriei reprezentãrilor sociale, procesul de denominare a fost asociat direct cu acela al
ancorãrii (Moscovici, 2000). A ancora un nume în una sau mai multe categorii sociale
înseamnã a te familiariza cu acestea, a-i permite respectivului nume sã-ºi exprime
conþinutul cu ajutorul sensului comun ºi prin încorporarea sa într-o reþea de semnificaþii
deja formatã datoritã sistemelor anterioare de categorizãri. Graþie legãturilor pe care le
stabileºte ºi relaþionãrii sale cu aceastã reþea, noul element devine recognoscibil,
imaginabil ºi funcþional, într-un cuvânt, poate fi reprezentat ca obiect social ºi ca
mediator pentru diversele interpretãri din cadrul unui grup social. A te familiariza cu un
obiect, o idee sau o persoanã înseamnã a-i conferi un sens ºi o existenþã prin denumirea
sa ºi prin clasificarea sa într-un sistem de categorii sociale. Dimpotrivã, absenþa
denominãrii echivaleazã cu o ameninþare.
Pe tendinþa nominalistã se sprijinã totodatã un întreg vocabular social de naturã
identitarã. Sã luãm exemplul numelor de naþiuni. Întreaga simbolisticã ce însoþeºte,
concretizeazã ºi materializeazã ideea naþionalã în ochii membrilor sãi ºi în interiorul
instituþiilor (de exemplu nume, drapele, embleme, lideri) este încorporatã într-o vastã
structurã de reprezentãri, cogniþii ºi sisteme de valori (Tajfel, 1969). Ideea naþionalã
însãºi este rezultatul difuziunii culturale a unor semnificaþii simbolice. Fiecare naþiune
are un nume, marcã identitarã individualã ºi colectivã pentru membrii sãi, semn de
recunoaºtere ºi de diferenþiere faþã de alþii. Prima grijã a unei naþiuni proaspãt apãrute
nu este aceea de a exista de facto, ci de a fi recunoscutã, prin calitãþile sale specifice, de
cãtre celelalte naþiuni. A obþine recunoaºterea ºi vizibilitatea socialã din partea
celorlalþi echivaleazã cu a individualiza, a identifica ºi a-ºi face cunoscutã existenþa ºi
aspectele distinctive în cadrul unei societãþi a naþiunilor. Putem presupune cã alegerea
unui nume de cãtre o comunitate naþionalã in statu nascenti poate semnifica nevoia de a
desemna sau de a afirma o nouã identitate, de multe ori chiar un nou spaþiu-timp. În
acest caz, a clarifica sensul noului ºi sensul vechiului reprezintã o sarcinã dificilã. De la
cãderea regimurilor comuniste ºi de la sciziunea Uniunii Sovietice ºi a Iugoslaviei, mai
multe entitãþi politico-statale noi ºi-au fãcut apariþia pe continentul european. Numele
lor existau deja, de multe ori de secole, fãrã însã a corespunde neapãrat unei organizãri
politice autonome, cu statut de stat. Rupturi sociopolitice profunde au condus aceste noi
entitãþi spre o nouã erã. De la vechea genealogie a popoarelor am trecut, astfel, la o
nouã taxonomie a statelor.
Apariþia acestor noi formaþiuni politice a tulburat ºi peisajul nominal existent pânã la
acea datã. Unei denumiri însoþite de unul sau mai multe adjective (de exemplu, mace-
doneni iugoslavi, ucraineni ruºi, cehoslovaci) i-a succedat o alta, mai scurtã, care se
delimita de trecut. Afinitãþile lingvistice ale trecutului au devenit în prezent încãrcãturi
afective explozive. A vorbi astãzi de un nume al tuturor sovieticilor ar reprezenta o
ideologie paseistã, o nostalgie incurabilã sau un naþionalism latent.
În sfârºit, trasarea frontierelor între noile naþiuni presupune evidenþierea barierelor
între nume, definirea unei noi geografii a popoarelor influenþând ºi geografia numelor.
5. Efectul denumirii asupra clasificãrii ºi ancorãrii

Din 1997 am început sã mã ocup în special de interpretarea afacerii macedonene din
perspectiva teoreticã a reprezentãrilor ºi a memoriei sociale (Kalampalikis, 2001, 2002).
Metodologia de care am uzat combinã mai multe instrumente psihosociologice calitative,
precum interviurile individuale, focus-grupurile, asocierile verbale, scalele de atitudine,
analiza presei ºi a manualelor de istorie. Rezultatele obþinute prin astfel de tehnici
lãmuresc, fiecare în felul sãu, multiplele dimensiuni þinând de identitate, memorie,
reprezentare, denumire ale acestei afaceri.
Din motive de spaþiu, în articolul de faþã mã voi opri exclusiv asupra unei pãrþi a
rezultatelor pe care le-am obþinut în interviuri individuale, pentru a pune astfel în
evidenþã epifenomenele acestei situaþii nominale din perspectiva reprezentãrilor, a
clasificãrii ºi a ancorãrii.
O parte a ghidului de interviu semidirectiv era consacratã modului în care erau
percepute în prezent populaþia ºi þara vecinã ºi numelui folosit pentru a le desemna. Dat
fiind faptul cã, în discursurile lor, toþi intervievaþii numeau Republica Macedonia Skopje,
iar pe locuitorii acesteia skopieni, expresii perfect legitime în discursul social utilizat în
Grecia, problema numelui actual în limbajul curent pare a fi superfluã. Dimpotrivã,
mi-am focalizat atenþia asupra numelor preferate de subiecþii intervievaþi pentru a numi
aceastã republicã, altfel spus, asupra denumirii pentru care opteazã ei. Mai mulþi subiecþi
au dat douã sau trei denumiri diferite, alþii una singurã, aproape toþi excluzând dintre
numele propuse cuvântul Macedonia, indiferent de forma gramaticalã sub care apãrea.
Prezentãm mai jos, sub formã de tabel, rãspunsurile subiecþilor, în ordinea preferinþelor:
Tabelul 1. Denumiri preferate
Nume preferat Total (%) Salonic (%) Atena (%)

Skopje 53 61 45
Oricare, mai puþin termenul Macedonia 35 38 32
F.Y.R.O.M. 11 0 22
T 100
În discursul public ºi în accepþia comunã datã de greci, numele actual al Republicii

Macedonia, ºi anume Skopje, reuneºte majoritatea opþiunilor subiecþilor noºtri (53%),
mai cu seamã la cei originari din partea greceascã a Macedoniei (61%). Apoi, 35%
dintre subiecþi doresc un nume oarecare, mai puþin termenul Macedonia, indiferent de
forma gramaticalã. În sfârºit, un lot de doar 11% de intervievaþi, compus exclusiv din
atenieni, declarã cã ar prefera actualul nume provizoriu al Republicii Macedonia, sub
forma siglei F.Y.R.O.M., care mascheazã numele deranjant ºi evitã pronunþarea acestuia.
Pe baza acestor rezultate ºi însumând primele douã preferinþe nominale, observãm,
o datã în plus, expresia, larg majoritarã (88%), a voinþei de a desemna republica vecinã
cu un nume care nu include termenul Macedonia. Mai mult, trebuie sã constatãm
absenþa unei denumiri, alta decât aceea construitã artificial pornind de la numele capitalei,
care sã convinã mai mult intervievaþilor. Discursul înregistat confirmã decizia unanimã
a liderilor politici greci, care, sub egida preºedintelui republicii, s-au reunit în douã
rânduri în 1992 ºi au decretat cã nu vor accepta niciodatã o denumire care sã conþinã
vreo formã a numelui Macedonia. Totuºi, caracterul absolut al acestei afirmaþii ar trebui
nuanþat, dat fiind faptul cã, din ansamblul populaþiei vizate, un procentaj, chiar dacã redus,
din eºantionul originar din Atena s-a pronunþat în favoarea denumirii provizorii actuale.
Întorcându-ne acum la raportul dintre denumire ºi clasificare, respectiv diferenþiere,
sã ne oprim pe scurt asupra unui aspect al limbii ºi al traducerii, nu lipsit de importanþã
pentru discuþia noastrã. Este vorba despre fonetica numelor. Demersul nostru este
susþinut de faptul cã aceastã confuzie nominalã are ceva specific ºi interesant din punct
de vedere identitar, ºi anume un aspect fonetic special.
Într-adevãr, variantele cuvântului Macedonia, comune ºi relativ omofone în diferite
contexte lingvistice (de exemplu, în gr. Makedonia, în engl. Macedonia, în fr. Macédoine),
constituie o rezervã suplimentarã în ceea ce priveºte împãrþirea sa cu un alt grup
naþional. Sã-l lãsãm pe unul dintre subiecþi sã ne explice:
B1/A1: ªtii, problema este cã Grecia, în sfârºit, vreau sã spun cuvântul Elada (Helas), îl
auzi ºi îl citeºti în presa strãinã sub forma Greece. Pe când cuvântul Macedonia îl auzi la
fel: Macedonia (pronunþã în englezã). Asta-i problema. Auzi cuvântul exact aºa cum este.
Dupã Lévi-Straus, în ciuda principiului saussurian conform cãruia nimic a priori nu
poate predestina anumite grupuri de sunete sã desemneze anumite obiecte, nu este mai
puþin probabil cã, o datã adoptate, aceste grupuri de sunete imprimã o serie de nuanþe
particulare conþinutului semantic cãrora le-a fost ataºat (1985, p. 106). În cazul nostru,
simbolismul fonetic al numelui traduce o atracþie semanticã profund identitarã, care,
tocmai din acest motiv, este respinsã în eventualitatea aplicãrii sale la un grup care nu
îndeplineºte condiþiile necesare (origine, limbã, istorie).
Revenind la discuþiile în jurul denumirii ºi al referinþei pe care am evocat-o, am fi
tentaþi sã afirmãm cã, din cauza acestui efect de omofonie, varietatea de semnificaþii ale
numelui rãmân ataºate acestuia la traducerea în alte limbi. Fiind reflexul fricii colective
de omologia identitarã, aceastã omofonie lingvisticã produce un efect semantic explo-
ziv (Moscovici, 1961), care perturbã ºi schemele de clasificare obiºnuite ºi familiare,
iar simplul fapt de a te gândi la ea sau de a o pronunþa devine dificil sau interzis, un gen
de tabu.
1. Legendã: B = bãrbat, F = femeie; nr. interviului; A = Atena, S = Salonic.

B2/A: Într-o conversaþie, le-aº spune skopieni. Nici macedoneni, nici slavo-macedoneni,
nici neo-macedoneni; în general, noþiunea Macedonia sau un derivat al acestui cuvânt nu
mi-ar veni în minte în mod spontan. Le-aº spune skopieni. Nu m-ar deranja pe hartã:
Grecia, Albania, Macedonia, dar n-aº putea sã le spun macedoneni Skopieni Iatã cã
astãzi descopãr în mine un paradox: accept Macedonia, dar nu ºi pe macedoneni Da
Existã Macedonia, dar în ea trãiesc skopieni.
Î: Deci, dacã înþeleg bine, pentru tine existã Macedonia ºi în ea trãiesc skopieni.
B2/A: Da. Grecia ºi grecii, Macedonia ºi skopienii. Eu vãd Macedonia exclusiv geo-
grafic. Dar nu ºtiu dacã putem vorbi de Macedonia greceascã ºi de Macedonia skopianã. Când
mã gândesc la Macedonia, îmi vine în minte harta Greciei. Poate pãrea bizar, dar aºa e.
Lectura acestui fragment ilustreazã conflictul cognitiv declanºat de perturbarea unei
scheme de clasificare familiare, a unei categorii culturale învestite cu semnificaþii
identitare. Dupã ce au precizat numele pe care-l preferã, li s-a cerut subiecþilor ca, pe
baza acestei afirmaþii, sã atribuie o naþionalitate respectivilor locuitori. Aceastã întrebare
a provocat de multe ori mirarea ºi, câteodatã, chiar stânjeneala intervievaþilor. Ea
presupunea câteva secunde de reflecþie, aºa cum se întâmplã când eºti pus în faþa unei
întrebãri care nu þi-a trecut niciodatã prin minte ºi care þi se pare dintr-o datã foarte
importantã. Afirmaþia de mai sus nu este menitã sã punã în valoare întrebarea, ci sã
demonstreze, sã reflecte, pe cât posibil, surpriza subiecþilor în faþa unei întrebãri la care
s-au obiºnuit sã rãspundã exclusiv prin negaþii (altceva decât greci) sau prin tautologia
negãrii (greci = macedoneni).
B1/S: Drept sã spun, nu m-am gândit niciodatã la un nume pentru skopieni, pur ºi simplu
nu mi-a trecut niciodatã prin minte.
F4/A: Într-adevãr, mi-e ruºine sã recunosc, dar nu ºtiu ce sunt. Eu îi consider skopieni,
fãrã nici o naþionalitate, originari din Skopje. Nimic special.
B16/A: Mi-e cu neputinþã sã-i definesc. În orice caz, nu noi
F12/T: Nu ºtiu, dar, oricum, altceva decât greci.
Dupã Aristotel, în definiþii, ne concentrãm în special asupra unei probleme de
identitate sau de diferenþã (1949, pp. 15-102). Subiecþii noºtri îndeplinesc jumãtate din
condiþia enunþatã mai sus, mai precis cea de-a doua jumãtate, ei fiind obiºnuiþi sã
defineascã alteritatea pornind de la diferenþele faþã de propria identitate, sã-l defineascã
pe celãlalt pe baza a ceea ce nu îi caracterizeazã, adicã pornind de la ei înºiºi, ºi nu
de la ceea ce este celãlalt în esenþa sa. Rezultatele noastre verificã astfel maxima lui
Tajfel conform cãreia suntem ceea ce suntem pentru cã ei nu sunt ceea ce suntem noi
(1979, p. 183).
Totuºi, o parte dintre subiecþi au dat pânã la urmã unul sau mai multe rãspunsuri
am fi tentaþi sã le numim ipoteze verificate foarte interesante în ceea ce priveºte
apartenenþa naþionalã a vecinilor lor ºi care au fost grupate în tabelul de mai jos sub
formã de procentaj raportat la ansamblul populaþiei experimentale ºi pentru fiecare
eºantion în parte.
Tabelul 2. Naþionalitãþi atribuite, în ordinea preferinþelor
Naþionalitatea Total (%) Salonic (%) Atena (%)

1. nu ºtiu 22 20 24
2. iugoslavi 20 31 9
Naþionalitatea Total (%) Salonic (%) Atena (%)

3. skopieni 14 14 12
4. altceva decât greci 11 10 12
5. oameni 11 10 12
6. albanezi 5,5 3 8
7. slavi 5,5 3 8
8. bulgari 5 6 4
9. slavo-macedoneni 3,5 3 4
10. macedoneni din Iugoslavia 2 0 4
T 100%
De ce vorbim despre ipoteze verificate? Pur ºi simplu, pentru cã, parcurgând

tabelul, observãm dificultãþile întâmpinate de populaþia experimentalã în a-i clasifica, în
a-i include pe noii vecini în categorii a cãror validitate a fost atestatã în trecut. Lãsând
la o parte mãrturisirea ignoranþei (nu ºtiu), afirmaþia prin negaþie (altceva decât
greci) sau tautologia (skopieni), pe care le-am comentat mai sus, considerãm
interesant sã ne oprim asupra celui de-al doilea rãspuns, iugoslavi. Pentru acesta au
optat majoritatea subiecþilor originari din partea greceascã a Macedoniei (31% vs. 9%),
ceea ce demonstreazã clar persistenþa unui sistem de clasificare anterior, aplicat unui
element nou (Skopje). Noutatea acestui element trebuie relativizatã, în mãsura în care el
exista dinainte, de circa cincizeci de ani, ca nume al uneia dintre cele ºase republici ale
federaþiei iugoslave. Totuºi, mai mulþi subiecþi au recunoscut în cursul interviurilor cã
numele oraºului, mai mult decât cel al republicii, le era necunoscut. Pe de altã parte,
situaþia nouã în care se opereazã clasificarea, ºi anume disputa nominalã dintre cele douã
þãri, face aceastã denumire diferitã, conferindu-i un aspect de noutate, de stranietate,
care, afectând direct câmpul identitar, devine în mod obligatoriu ameninþãtor.
În teoria reprezentãrilor sociale, ancorarea face straniul familiar ºi mediazã înþe-
legerea existenþei unei ierarhii ºi a unei reþele de semnificaþii, sincronizatã cu sistemul
de reprezentãri în care se insereazã. A-i considera pe skopieni iugoslavi înseamnã,
într-o anumitã mãsurã, a refuza sã abandonezi o clasificare ce asigura în trecut frontierele
identitare dintre cele douã grupuri.
Putem presupune cã, datã fiind situaþia nominalã particularã care s-a instalat în
nordul Greciei, în sistemul de clasificare a celuilalt, vizând noua republicã, s-a produs
o anumitã deplasare. Aspectul provizoriu, artificial ºi polemica din jurul numelui acesteia
nu-i permit sã se claseze în alte categorii decât cele deja existente. De unde înainte exista,
invizibilã ºi nepericuloasã, în cadrul unei federaþii largi, Iugoslavia, acum ea continuã sã
trimitã la categoria din care fãcea parte, altfel spus, la trecutul sãu, tocmai cel care îi
garanta identitatea. Un nume provizoriu trimite la o categorie provizorie, chiar dacã aceasta
nici mãcar nu este validã, sau la categorii mai universale ºi consensuale, având o
nuanþã umanistã, ca, de exemplu, categoria oameni. Procentajele reduse ale categoriilor
bulgari ºi albanezi atestã voinþa colectivã de a extrapola aceastã populaþie prin categorii
care statueazã o diferenþã în raport cu grupul naþional. În sfârºit, scorul denumirilor
slavo-macedoneni, slavi sau macedoneni din Iugoslavia, care tinde spre zero,
demonstreazã forþa de rezistenþã colectivã, ce se împleteºte cu ignorarea celuilalt.
6. Un conflict al reprezentãrilor
Focus-grupurile organizate pe tema denumirii F.Y.R.O.M. au prilejuit conceperea unei
axiomatici în legãturã cu dreptul de folosinþã exclusivã a numelui Macedonia ºi cu
principiile care ar trebui sã modeleze aceastã exclusivitate. Primatul grupului naþional de
apartenenþã este justificat atât prin originea sa (în termeni etnici), cât ºi prin arheologia
poziþiei sale în teritoriu (în termeni spaþiali). Istoria este un subiect transversal, ce atinge
toate aceste dimensiuni: mai întâi etimologia, întrucât, în argumentaþia lor, limba
utilizatã pentru a numi prima datã acest spaþiu nu era alta decât limba greacã; apoi
originea etnicã, pentru cã, în Antichitate, vechii macedoneni fãceau parte din lumea
elenã, în vreme ce macedonenii greci de astãzi (care, în discursul subiecþilor, sunt
numiþi macedoneni ºi atât) fac parte din Grecia modernã, concepþie ce face abstracþie de
toate celelalte faze istorice intermediare; în sfârºit, deoarece partea greceascã a Macedoniei
a pãstrat, în opinia lor, acest nume ca pe un calificativ geografic în cadrul unui stat
autonom.
Cert este cã opþiunea pentru numele Skopje exprimatã de membrii societãþii greceºti
ºi mai ales de cei originari din partea greceascã a Macedoniei se subordoneazã unei
logici colective de apãrare a identitãþii naþionale. O alternativã nominalã care asigurã
individualitatea în interior ºi în exterior, care ascunde un nume nedorit, care stig-
matizeazã, deoarece îi lipsesc sensul ºi realitatea sau, cum ne-a mãrturisit unul dintre
subiecþi, un nume ce-l face pe celãlalt nu doar strãin, ci ºi straniu:
Eu îi vãd cumva ca pe niºte extratereºtri, ca pe niºte marþieni ºtii, ca-n filme, când vor
sã cucereascã ºi sã conducã Pãmântul, ceva de genul ãsta îmi inspirã (F17/A).
Din justificare a utilizãrii unui toponim argumentul monopolizãrii numelui se trans-
formã, în discursul subiecþilor, într-un drept bazat pe trecutul identitar ºi pe memoria
istoricã legatã de acelaºi spaþiu, element ce conferã numelui un statut de etnonim,
inseparabil de natura sa elenã ºi de îndelungatul sãu trecut. Pânã la urmã, un nume nu
este altceva decât un cuvânt, conþinuturile care îi sunt atribuite fiind cele ce îl fac mai
mult decât un simplu toponim, un etnonim, îndrãznim sã spunem chiar un mnemonim.
Acest discurs suscitã pentru grupul naþional, pe de o parte, teama de a fi privat de un
element ce îl defineºte în însãºi esenþa sa, adicã de numele, locul ºi istoria ce i-au fost
rezervate, ºi, pe de altã parte, grija de a nu fi confundat cu un alt grup, pe care îl
considerã nu doar diferit, ci ºi inferior din punct de vedere cultural. Douã continuitãþi
colective paralele riscã sã se întrepãtrundã, douã grupuri diferite riscã sã se confunde.
Teama de nondiferenþiere nominalã este însoþitã de angoasa unei clasificãri în aceeaºi
categorie culturalã. Aceastã incompatibilitate identitarã (limbã, origine, trecut) ascunde
o fricã de a fi asimilat cu celãlalt, de a-ºi pierde o parte din propria individualitate, mai
ales din perspectiva unui observator din afarã (Jodelet, 1998).
Paradoxul acestei argumentãri a diferenþierii faþã de celãlalt, dacã nu chiar a exclu-
derii acestuia, se aflã în acceptarea de cãtre intervievaþi a întinderii geografice a regiunii
macedonene, în istoria sa mai apropiatã sau mai îndepãrtatã, în afara teritoriului grec.
Aceastã afirmaþie, care ar putea justifica existenþa unei denumiri comune pornind de la
geografia regiunii, îºi pierde pânã la urmã din forþã din moment ce partea greceascã
este, în opinia subiecþilor, singurul vector al trecutului antic ºi glorios al Macedoniei.
Restrângerea gloriei trecutului la teritoriul grec îºi gãseºte un fundament în argumentul

continuitãþii etnice ºi culturale elene, în acest spaþiu, din Antichitate ºi pânã în prezent.
Includerea geograficã devine excludere nominalã, motivatã de incompatibilitatea identi-
tarã, de neîmpãrtãºirea aceloraºi reprezentãri cu privire la trecut.
Acest conflict balcanic ne-a dat ocazia sã observãm îndeaproape, în cadrul sociopolitic
contemporan, procesul de denominare ºi de clasificare, însoþit asemenea unei tautologii
de procesul de diferenþiere. Sentimentul unei incriminãri identitare este pus în luminã
prin efortul grecilor de a refuza sã recunoascã o denumire prea încãrcatã istoric, ºi anume
Macedonia, ºi de a persista în utilizarea alteia, Skopje, care eliminã orice asemãnare
semanticã sau foneticã (deci identitarã, istoricã ºi geograficã) între cele douã regiuni,
þãri, popoare. Numele Macedonia vehiculeazã un mesaj identitar colectiv, definit în manierã
aprioricã ºi selectivã. Acelaºi mesaj este definitoriu, la rândul sãu, pentru o mare parte
dintre reprezentãrile identitãþii naþionale elene. Definiþia reflectã un adevãr colectiv, de
naturã existenþialã, care trimite la însãºi originea grupului în trecutul istoric antic.
Exemplul problemei macedonene faciliteazã înþelegerea importanþei acordate numelor,
toponimelor ºi etnonimelor, mai cu seamã atunci când acestea vehiculeazã semnificaþii
identitare esenþiale pentru grupul care le poartã. În acest caz, acceptarea aceleiaºi
denumiri regionale ºi naþionale este perceputã ca o ameninþare simbolicã colectivã, care
se întemeiazã pe fondul reprezentaþional al unui trecut colectiv glorios ºi al unui prezent
nesigur. Acelaºi cuvânt desemneazã deopotrivã o regiune geograficã sau un imperiu, o
provincie administrativã sau un stat independent, pe locuitorii unei þãri sau pe cei dintr-o
provincie a unui alt stat. Un singur cuvânt este încãrcat de semnificaþii, de amintiri, de
tradiþii, de istorie ºi de conþinuturi identitare antinomice, antagonice, dacã nu chiar polemice.
Acest conflict simbolic constituie pentru noi un exemplu ilustrativ al importanþei pe
care o au, în psihologia socialã, studierea rolului numelor ºi luarea în considerare a istorici-
tãþii lor, pentru mai buna înþelegere a proceselor identitare ºi mnemonice pe care le presupune,
precum ºi pentru o contribuþie substanþialã la o înþelegere mai sinteticã a ideaþiei colective.
Traducere de Florin Botoºineanu
Abstract: The creation of the independent state of the Republic of Macedonia in 1991 provoked
strong reactions from the neighbouring state of Greece, which refused to recognise this new state
claiming that its name and national symbols belong exclusively to its own hellenic cultural
heritage. In this article, the central concern is with the capital importance of names in relation to
their symbolic, identificatory, and threatening contents for national groups. Behind proper names
there are hidden significations, specific language uses, memories and social representations. We
will examine the contribution of the work philosophers of mind related to the social dimension of
naming, and we will draw on empirical research to illustrate the capital role of naming in the
elaboration of a common reality and to suggest a better understanding in social psychology of the
relation between the symbolic language of representations and the dialectics of social memory.
Key words: naming, social representations, national identity, historical memory, macedonian question.
Résumé: Lindépendance de la République de Macédoine en 1991 a provoqué des réactions vives

de la part dun pays voisin, la Grèce, qui a refusé de reconnaître ce nouvel état en prétendant que
son nom et ses symboles nationaux appartiennent exclusivement à lhéritage de la culture
hellénique. Dans le cadre de cet article, nous nous focalisons sur limportance capitale des noms
dans ce quils véhiculent de symbolique, didentitaire et de menaçant pour les groupes nationaux.
Derrière les noms propres se cachent des significations, des usages spécifiques dans le langage,
des souvenirs, et des représentations sociales. Nous examinerons lapport des travaux des
philosophes de lesprit autour de la dimension sociale de la dénomination et nous illustrerons à
laide de résultats empiriques son rôle capital dans lélaboration dune réalité commune, afin de
voir comment on peut mieux appréhender en psychologie sociale la relation inextricable entre le
langage symbolique des représentations et la dialectique de la mémoire sociale.
Mots-clés: dénomination, représentations sociales, identité nationale, mémoire historique, affaire

macédonienne.
Bibliografie
Aristotel (1949), Organon, V, Les Topiques, Vrin, Paris.
Chomsky, N. (1985), Règles et représentations, Flammarion, Paris.
Jodelet, D. (1998), A alteridade como producto e processo psicosocial, in A. Arruda (ed.),
Representado a alteridade, Editora Voces, Petropolis, pp. 47-67.
Kripke, P. (1982), La logique des noms propres, Éditions de Minuit, Paris.
Kalampalikis, N. (2001), Le nom et ses mémoires. Ancrages des représentations sociales face à
une menace identitaire: laffaire macédonienne, tezã de doctorat în psihologie socialã,
École des hautes études en sciences sociales, Paris.
Kalampalikis, N. (2002), Représentations et mythes contemporains, Psychologie & Société, 5,
pp. 61-86.
Kalampalikis, N. (2004), Les focus groups, lieux dancrages, Bulletin de Psychologie, nr.
special despre focus-grupuri, editat de I. Markova, B. Orfali, în curs de apariþie.
Lévi-Strauss, C. (1962), La pensée sauvage, Plon, Paris.
Moscovici, S. (1961), La psychanalyse, son image et son public, PUF, Paris.
Moscovici, S. (2000), What is in a name?, in M. Chaib, B. Orfali (eds.), Social representations
and communicative processes, Jönköping University Press, Jönköping, pp. 12-28.
Putnam, H. (1990), Représentation et réalité, Gallimard, Paris.
Said, E. (1979), Orientalism, Vintage, New York.
Searle, J. (1958), Proper names, Mind, 67, pp. 166-173.
Simmel, G. (1908/1995), Le conflit, Circé, Paris.
Tajfel, H. (1969), The formation of national attitudes: A social-psychological perspective, in
M. Sherif, C. Sherif (eds.), Interdisciplinary Relationships in the Social Sciences, Aldine
Publishing Company, Chicago, pp. 137-176.
Tajfel, H. (1979), Individuals and groups in social psychology, British Journal of Social
Psychology, 18, pp. 183-190.
Dicþionare
Babiniotis, G. (1998), Dicþionar al limbii greceºti moderne, Centrul de Lexicologie, Atena (în lb.
greacã).
[Robert] Dictionnaire historique de la langue française (1992), vol. II.
[Bescherelle M.T. II] Dictionnaire universel de la langue française (1856), Éditions Frères
Garnier, Paris.
Le Grand Robert de la langue française (1985), vol. VI.
The Shorter Oxford English Dictionary on historical principles (1968), vol. I, Clarendon Press,
Oxford.
Websters Third New International Dictionary of the English Language (1971), vol. II, Encyclopædia
Britannica, Londra.
Annamaria Silvana de Rosa1
The role of emotions in the dynamics of remembering/

forgetting the collective traumatic
event 9/11 2001 from September 11 to the Iraq war
Abstract: The article concerns the role of images and their emotional impact in the construction
of social memory mediated by the new scenarios in mass communications systems. It starts with
considerations of a theoretical nature by critically discussing the statute of images in Flashbulb
Memories paradigm which still remains anchored to an informative and computational model
and in the almost ignored field of study about the iconic representations and their invisibility in
psychological research on social representations and collective memory. The data analyses focus
on the mediated role of emotions in the collective remembering: realized then and then re-elicited
5 weeks, 7 months, 1 year, 15, 17 and 18 months after the traumatic media event of the attack on the
World Trade Centre in the United States and the day after the invasion of Iraq by the Anglo-
-American-Australian coalition. The results are presented in a double temporal (then/now and in
a time frame lasted 18 months) and social (between individual and collective memory) perspective.
1. Introduction
This article concerns the role of images and their emotional impact in the construction
of social memory mediated by mass communications systems. After a few considerations
of a theoretical nature, I will present some of the results obtained from a research
program for which data gathering was conducted from October 2001 to March 2003 on
The impact of evoked and selected images and social sharing of emotions on the
construction social memory: from September 11 to the Iraq war2.
The constructs examined in this research program were concerned with an extremely
complex social event. The research program by necessity had to be conducted using an
1. Authors address for correspondence: European Ph.D. on Social Representations and Communi-
cation Research Centre and Multimedia Lab, University of Rome La Sapienza, Piazza
DAra Coeli, 1 00186 Rome, Italy.
e-mail: annamaria.derosa@uniroma1.it website address: http://www.europhd.psi.
uniroma1.it.
2. Cf. de Rosa, Bigazzi, Bocci, Iconic representations, emotional impact and construction of
the social memory about September 11, 2001, in de Rosa (2002).

20 ANNAMARIA SILVANA DE ROSA
equally complex methodological apparatus (see table 1). Here we will refer only to the
following dimensions:
images (both as research tool and object of investigation, in the multiple meanings of
displayed-stimuli, of mentally activated eidetic scenarios and socially chosen images)
emotions (individually evoked and socially negotiated in the impact with the images).
These dimensions, which correspond to an equal number of constructs, are involved
and investigated in the research design concerning eidetic memory (individually elabora-
ted and socially shared) concerning the representation of the tragic events of September
11, object of a mass-media tom-tom with spectacular unprecedented effects on a
global scale, a kind of mass flashbulb memory.
2. The statute of images in the Social Psychology

and in the Flashbulb Memories paradigm
A preliminary consideration of a more general character is based on a conviction that
once I used to cautiously limit myself to propose as only an impression: that social
psychology seems to almost completely ignore the role of images, to the point of making
it invisible in research on the processes of construction and reconstruction of social
reality. This disinterest is reflected as well in the infrequent use of images, both static
(photographs), or dynamic (films) as research tools.
This is true not only in research on attitudes and social representations, but also in
the study of collective, mass and social memory. Many authors use these terms in an
indiscriminate way, almost as if they were synonyms or, alternately, as preferential
options, such as the adoption of the term social by Fentress and Wickam (1992) or Celso
de Sà (2000) compared to collective preferred by Jedlowski (2000). Other authors, for
example, Jodelet (1992) and more recently, Viaud (2002), even if they recognize their
articulations, work with clear distinctions among the various denominations according
to the specificity of disciplinary references (i.e., cognitive psychology and neuropsycho-
logy, social psychology, sociology and anthropology), constructs around which research
traditions have developed (see de Rosa, Farr, 2001; Seca, 2001). Traditionally, when
considering the role of images, psychology interested in research on memory as a basic
process and faculty of the mind (like perception, cognition, etc.) even when taking into
consideration the role of images, did so using them either as a pure perceptive stimulus
or as a mental image. That is to say, as cognition or representation, in a great measure
de-contextualized and de-socialized; an individual product of mental activity.
After the change brought about in 1978 by Neisser in cognitivist circles to bring the
study of memory in the context of daily life and aimed at objects salient from the social
view point using an ecological research approach, beginning in the 1980s one sees the
rediscovery of nature and social functions of collective and social memory (already
postulated by Bartlett, 1932 and Halbawchs, 1925) and a return to cultural mediation
systems based on the communitys interpretive practices (Vygotskij, 1934). This
revised perspective, on one hand, encouraged researchers to take interest in social facts/
actions as target events. On the other hand, it transformed the study of memory and
forgetting as forms of social action, rather than as individual properties of the mind
(Middleton, Edwards, 1990).
THE ROLE OF EMOTIONS IN THE DYNAMICS OF REMEMBERING/FORGETTING... 21
In any case, even in this recognized nature culturally mediated by memory, linked
to the semiotic character of thought processes, images, which alongside other languages
constitute the living material of iconic language and a powerful semiotic tool, do not
appear to have attracted a lot of attention among researchers. This includes neither those
inspired by renewed cognitivist traditions nor those inspired by socio-constructivist
paradigms and discorsivists.
Even when the role of images seems to be taken into consideration, as in the research
paradigm called flashbulb memory, in reality, it is done by assuming the images to be
metaphors of photography or its attributes. That is to say, their character of figurative
vividness, as if, in addition, each image had the clarity of well-developed photographs
and there were no ambiguous or polysemous images or out-of-focus photographs. In
other terms, always as a body of information, a sum of details, an original scenic event
against which to measure photographic clarity, the accuracy and persistence of memory
and the mediational incidence of cognitive and evaluative factors (prior Knowledge,
personal consequentiality, importance and salience, novelty) and emotional/communi-
cative factors (affect and overt rehearsal). This is the case, even if behind the appearance
of a figurative evocation, research plans also deduce an almost metric and mathematical
concept of memory; reproductive rather than symbolic.
It is true that studies on Flashbulb Memory have the merit of investigating memory
processes in relation to great social-target events that have a strong impact on the
collectivity and that are very pregnant from the communicative and visual-scenographic
point of view.
As one can see from this list of the most notable studies ascribable to the Flashbulb
Memory current, even though the target events have a strong valence in the polarization
of collective sentiments and opinions, beyond a strong media and communicative impact,
the accent is still on a model that departs from cognition-information (associated to
eidetic elements, especially as the contextual scenario of the fact/action/event to be
remembered) to obtain a mnemonic re-cognition. This remained based in an informative
and computational model (individual capacity for special encoding) in which the social
factors are reduced either to elements contained in the target event, to the context of
learning about the news (autobiographic insertion of news of the event, collective object
of the memory), or to communication factors via the rehearsal mechanism, that allows
for elaboration of the narratives (FB reports).
It is evident that a study on memory, individual or collective, that intends to uncover
its symbolic, evocative and both communicative and social dimensions is, instead,
geared not so much towards discovering how much and how much exactly is remembered
of a fact/action/event but rather, what and how the memory is constructed, socially
reconstructed and communicated. This, in relation to which interlocutors, which repre-
sentational systems, which filters are employed by subjects and social groups
ideological visions, what role is played by the emotions unleashed or evoked by the
event in relation to the network of events significant in the subjects life, etc.
We believe that central to the reevaluation of the links between these research areas
is an investigation that includes reference to the visual and iconic aspects as well as the
representation and memory, as socially mediated process and as product.
With the acceleration in forms of mass communication, in a society that assigns
factual primacy to the visual code, rather than, for example, to the written code and to
the reading register with its reflective time, research on memory from a social psychology
perspective can not avoid confronting the problem of how to operationalize the role of
images in the construction and social sharing of memory and in the forgetting of facts
and public events.
Events are social not only because they concern the life of the collectivity, but also
because they are socially elaborated via the more or less polyphonic orchestration not
only of the texts, but also of the images transmitted via various media channels (press,
television, Internet, cinematography, etc.) and, therefore, suggest a possible (mutual)
social sharing. Media sharing is not by itself a sufficient condition that memories of
events, transmitted contemporaneously to many millions of people will take root in the
collective memory.
According to Luhmanns theory (1995), the mass media constitute a system that
represents the substitute for rhetoric in controlling or orienting the constructions that guide
communication. Their function consists in the creation of a second reality shared by
all the communication actors, reconstructing possible conversation objects in this common
referential universe (daily news, characters from films or TV series, commercials, etc.).
Consequently, this reestablishes the continuity in communication interrupted by the
generally non interactive and asymmetric means such as the press, television, films and
radio, a condition that allows for speech and mutual understanding, and filling the role
that ancient rhetoric assigned as common references to the apparatus of the loci.
At the moment one selects an event about which one intends to study the elaboration
of a social memory (perhaps destined to become collective), most of the researchers
suggest to verify if there are certain essential conditions, such as:
the events represent or produce significant long-term changes in individuals lives;
a social sharing of the events is generated via conversation, discussion, narration and
that may have, in addition, an adaptive and elaborative purpose in the assimilation/
anchoring of the event to the system of memory and forgetting of individuals and
social groups;
events that are particularly emotion generating can be inscribed in a paradoxical type
communicative dynamic (forget never forget) which inflates the medias space and
at the same time generates an avoidance motivation in public conversation space.
This has the consequence of inducing interior rumination via unexpressed thoughts
and dreams.
3. 9/11: a shocking mass flashbulb memory

Among contemporary events, it seems to us that the September 11 terrorist attack meets
the conditions to be a candidate to remain in humanitys collective memory as a shocking
mass flashbulb memory.
Historic events and natural or man-made catastrophes of apocalyptic proportions are not
unknown to the backdrop of a civilization that often has assumed the likeness of barbarity.
However the media spectacularization of the dramatic September 11 terrorist attack
(pursued both by its planners in their intentionally engineered construction and in the
reiterated representation offered by the media) has conferred on that tragic event a key
position in the host of momentous events, that marked a NEVER BEFORE threshold
in the history of humanity (Chomsky, 2001).
The relevance of the subject can be recognized in some of its typical aspects:
UNIQUENESS of the EVENT (at least unique in being the first): The world will
never be the same (Chomsky, 2001). Terror, an unedited war scenario and piece of
history (as a collective backdrop for individual actions) suddenly breaks out in the
daily life of all people;
SURPRISE EFFECT causing DISCONTINUITY (Luhman, 1995): even though it
was a long term human plan, compared to the usual natural catastrophes it was an
unexpected and unforeseen event and therefore represents a special case study in
discontinuity and surprise effect. The effect was so extraordinary as to be located on
the border between fiction and reality;
GLOBAL SCALE EFFECT ON THE ALL SOCIAL DIMENSIONS (political,
economic, military, psychological, etc.);
GLOBAL INVOLVEMENT OF ALL THE PSYCHOLOGICAL DIMENSIONS (per-
ception, attitudes, representational systems, action plans, communication, memory);
ANCHORING OF THE EVENT IN VERY CONTRASTING LOCAL CULTURAL
UNIVERSES.
Although the event was spectacularized on a global scale by the media, it was
transmitted and anchored in very contrasting ideological local cultural universes. The
world was divided into two pieces of the representational system: Pro-Against USA,
Pro-Against WEST, Pro-Against ISLAM, Pro-Against WAR-PEACE, Pro-Against
TERRORISM, etc.
What follows is an attempt to explain how we developed an empirical research
program on the September 11 attack. Conducted in collaboration with doctoral research
trainees Sara Bigazzi and Elena Bocci and a large group of undergraduates, this study
concerned the role of images and their emotional impact in the construction of social
memory via the filters of representational systems vis-à-vis cultural objects either
directly or indirectly implicit in the evaluations of the event and its consequences.
Individually and in focus groups, about 5221 subjects were involved in the adminis-
tration of a series of tools and techniques dealing with different dimensions and
constructs, as described in the multi-method research plan (see table 1). In the light of
the theoretical issues here discussed, the following dimensions should be mentioned,
although due to the limits of this paper, it will be necessary to present only a repre-
sentative selection of the results.
IMAGES at the level of:

1. the images diffused by the media via the Analysis of the mass-media source:
Semiotic analysis of the narrative structure of the most relevant photo-dossiers, TV
programs and web sites dedicated to September 11;
1. The total number subjects (522) who globally participated in the data collection is higher
compared to the 433 subjects who attended the photo-language sessions. This is because
according to the multi-methodological research plan we limited the time series of data collection
for some of the instruments designed to the first administration of the techniques (October 2001).
2. the evoked mental images to remember/to forget elicited by individual subjects via
questionnaire of flashbulb memory (FBM)1 investigating also the communication
routes of socialization of the news;
3. socially chosen images at the group level via photo-language in focus groups2 using
the booklet Per non dimenticare published on October 10, 2001 for Panorama
magazine used in order to identify:
3.a. the images selected the most and that made the strongest impression first on
individual subjects and on the group via negotiation of the choices;
3.b. the images judged more representative of the events by the group as whole, via
negotiation of their choices (aimed at both selection and rejection).
In order to compare over time a series of six data collections, using results
obtained via photo-language concerning group negotiated emotions in response to
images chosen from Panoramas special photo-dossier and taking into account the
different number of subjects in each group and the range of 5 options for
choosing the image in order of importance, we calculated the percentages of the
group negotiated emotions from among a reduced list of 31 emotions chosen
because of higher frequencies out of the full list of 227 emotions associated,
using the formula:
Absolute frequencies of emotions/total number of images) × 100 where the
total number of images = the number of focus groups × images chosen by each
group (5).
1. The results derived from the FBM questionnaire here presented concern only the following
questions:
Question 1: Describe the image of the attacks on the World Trade Center and/or the
Pentagon that made the most impression on you.
Question 5: What other images concerning the event come to mind? Alongside each place a
mark, +, , 0+, to represent the positive, negative or neutral weight this memory has for you.
1._______________________________________________________
2._______________________________________________________
3._______________________________________________________
Question 6: What is the image that above all you would most like to forget? Why?
2. The Photo-language by focus group included various social negotiation assignments (con-
sensus/dissent) in order to:
choose the five images that had the most effect on the group members;
indicate for each one the emotions felt and their intensity (on 1 to 5 points scale);
signal the reasons that motivated the choice, the elements of affinity and dissonance in
negotiating a consensus on the emotions felt before the images;
signal the reasons that led to the exclusion of other images.
After the organization of the groups and distribution of the dossiers with the images the
deliveries were as follows:
you have 10 minutes for skimming through the dossier and other 10 minutes for choosing
the images, which strike you most;
discuss and choose together the 5 most representative images of the event indicating them
with a coloured adhesive. Note on the adhesive the page number and the number of
importance (from 1 = the most important to 5 = the less important) for your group;
write on this paper the five selected images, give a name to each of them and mark also the
page number in the dossier.
All the discussion among the groups have been transcribed in order to analyze the argu-
mentations for the choice/rejection of the images.
EMOTIONS:
1. individually evoked:
1.a. the emotional impact revealed by eliciting mental images evoked via FBM in a
double temporal perspective (then now);
1.b. the emotional impact with the displayed emotions at the exhibition September 11
via Associative Network (de Rosa, 2002, 2003) 1, using as stimulus-phrase:
What do you feel, looking at these images?;
2. socially shared and negotiated by focus groups via the negotiation of choices to
obtain a consensus on emotions representative of the group as a unit of analysis both
in the selection and rejection of images;
3. evaluation of each emotions intensity assessed on a 5 point scale.
The results chosen for this paper highlight the role of emotions in the individual
elaboration of images to remember or forget and in social negotiation via the photo-
language technique in focus groups. The time frame was from October 2001 to March
2003: five weeks after the WTC attack to the day after the invasion of Iraq (see table 2:
The time series for data collection via photolangage in focus groups).
Similar to the catalog from the exhibition at the Palazzo delle Esposizioni in Rome,
analysis of the narrative structure of the sequence of images published in the photo-
-dossier Per non dimenticare by Panorama magazine, which represented a catalog of
the images most widely circulated by the media (TV, press, web sites, photo exhibitions),
allowed us to group the 78 published images into 14 categories. This included a variable
number of photos that were uniform in terms of subject and scenic content and allowed
us to identify the key photos representative of the series. The photos were labeled in
order to be cataloged and accurately identified by page number (122 pages in total).
We compared the narrative structure identified in the photo dossier with the narrative
structure that emerged from the five memories individually elicited in order of impor-
tance using the Flashbulb Memory questionnaire and the photo-language technique in
focus groups done five weeks after the event.
From the results obtained it emerged that:
in both structures there is a linear sequence related to a temporal web, where all
actions follow as an effect of a previous action-cause (crash of airplanes, the hopelessness
of the people trapped, jumping, collapse of the towers, people escaping, etc.),
reflecting the event-dynamic and its video spectacularization in the media (see slides
3, 4, 5 about the chosen images via different techniques). When one looks at the
justifications provided by subjects for their choices, among other arguments, the
uniqueness of the event and the impossibility to anchor it to previous experiences (besides
in the virtual reality of the star wars game) appears to dominate. This gives to the images
made real by the media the role of objectifier of an extraordinary event that is still
perceived as being between fiction and reality and reveals the character of the flashbulb
1. An Associative Network on the Emotional Impact in response to the images displayed in the
Exhibition 11 September (Palazzo delle Esposizioni, Rome, 19 October 2001) was adminis-
trated using as stimulus-phrase: What do you feel while looking at these images?
Explore the exhibit carefully and complete the associative network following the instructions.
Freely express all emotions you feel in response to the images displayed.
mass memory of this event mediated through images from the mass communication
systems (see table 6 with key justifications for choosing or rejecting the images);
furthermore, by comparing the results obtained by the two techniques (FBM question-
naire and photo-language in focus groups), there is a strong concentration on the
same few images and its linear temporal sequence in remembering the five most
impressive mental images elicited in order of importance (in the absence of any
displayed photos) and in the choice of the 5 images evaluated as the most representative
of the event. (In the presence of the figurative support of the photo-dossier, including the
78 photos most used in the media) (see slide 3, 4, 5 comparing FBM and photo-language).
However, at the same time as the data collection (October 2001), when the subjects
were asked to choose 5 images to forget (via the FBM questionnaire), and the most
impressive (via photo-language in focus groups), the linear narrative sequence, which
emerged as first of the five images remembered (via the FBM questionnaire) and was
evaluated as the most representative (via photo-language in focus groups), disappears.
In this case, first place in the sequence is not assigned to the crash of the airplanes
which elicited primary and subjective emotions like fear, anger, alarm, anguish, disbelief,
terror, horror, but rather to images of victims (people trapped in the tower, jumping or
woman in red) which elicited emotions that rose with identification with them or with the
situation, such as desperation, anguish, courage, madness, terror, sadness, helplessness that were
evoked by the photo people trapped in the tower and jumping and solidarity, horror, pain,
hope, compassion, terror, pain, suffering, that were evoked by the photo woman in red.
We obtained confirmation that emotions play the role of selective filter for the mental
images to remember vs to forget and for the photo-images chosen as most representative
of the event vs as most impressive. This was provided by the emotions the subjects freely
associated to their choices, and by the arguments and justifications for:
empathy with the people jumping from the towers, desperately attempting to escape,
placed the image of jumping in first place among the images to forget;
empathy with a victim, covered of blood on a wheelchair, placed the image of the
woman in red in first place among the images chosen as most emotionally impressive
via photo-language in focus groups.
This result is particularly interesting because:

it confirms the role of emotions in both the selective construction of the memory (as
a vivid photographic mental image individually elicited) and in the social negotiation
of the choice of the most impressive image (a photo chosen via photo-language in
focus groups);
within the limits of validity of our subject sample that came from Rome, Belgrade
and Sarajevo, it acquired a sort of trans-cultural consistency and it was even more
evident in the data collection with subjects from Belgrade and Sarajevo. In fact, their
recognition of extreme suffering and identification with victims placed assigned the
priority of their choice to photos like jumping or woman in red, since the first work
session, rather than to the crash of the plain (which probably reminded them the
horror of recent war in their own country and the so-called intelligent bombs from
American military airplanes). Empathy with trapped people has a trans-cultural value
and meaning, because of its non-ideological and unequivocal character as an emotion that
calls for identification with an extreme condition: victims are considered as human
beings, rather than Americans, even for the subjects from the former Yugoslavia.
This supranational empathy with human beings partly obscured their ideological
positions, linked to their recent history of interethnic conflicts, pro or con Americans,
which clearly appeared during the photo-language sessions due to the selection of
many other photos, by subjects from Belgrade and Sarajevo, that had political
connotations: Bush with his father, Bush with firemen, Clinton, the Talebans and
symbols of the USA (the flag, the Statue of Liberty).
Now, what will happen when we try to reconstruct via a series of photo-language in
focus groups what occurred in the emotional impact with this traumatic event represented
through images and its change over time? In this case, the data collection time frame
lasted 18 months and looked at the relations between images and the social dimensions
of the emotions developed in memory (then). They were subsequently re-elicited 5
weeks, 7 months, 1 year, 15, 17 and 18 months after the traumatic media event of the
attack on the World Trade Center in the United States and the day after the invasion of
Iraq by the Anglo-American-Australian coalition.
Comparing the trends related to the two images chosen most by 57 focus-groups
from October 2001 to March 2003, it emerges that the images of jumping and woman in
red (both related to victims) increase significantly over the time and diminish the power
of the factual image related to the attack (crash of plane into the tower). This means that
the emotion related to victims led to a shift of the factual and descriptive memory of the
event and its first act to a secondary plane (see slides 7 and 8: trend related to the two
most chosen images by 57 focus groups over the time series October 2001- March 2003:
attack and jumping; attack and woman in red).
It is also interesting to note that these results confirm the same selective role of
emotions in the impact with the same images from the beginning of data collection in
October 2001, when jumping and woman in red were the most elicited mental images to
forget. This means that the process of forgetting (more than remembering through
mental images, freely evoked) denotes a sort of anticipation of the most emotional
charge related to traumatic images.
There is an increasing trend in re-selecting the image showing the crash of the plane
into the tower especially 15 months later, but also slightly the day after the invasion of
Iraq when there was a renewed activation of the same prototypical images in the media
corresponding to special dates commemorating the event. This photo is a sort of
a prototypical mass flashbulb memory of the event, the most diffused on the covers of
books dedicated to September 11, and the most popular image diffused both by the
traditional and new media.
When we look at the sequence from the most to the least frequently elicited emotions
(selected with a minimum F > 10) via the associative network we find an interesting
confirmation of the activation-deactivaction processes, according to the circumflex
structure of emotion concepts, by Russell & Lemay (2000). The emotional activation
starts at the top of the circle with the mobilizing Surprise which, consistent with the
Luhman theory of discontinuity effect, represents the element which makes the news
new. It moves in the left-high sphere of the circle (unpleasant emotions) from the basic
emotions, Fear and Anger, towards a deactivation in the lower-left sphere, Sadness.
This result in the emotional activation-de-activaction processes is consistent when the
data collected by different tools is looked at transversally (both at the individual and
group levels) (see graph 9, Circumflex structure of emotion concepts).
The pattern of moving from basic self-centered reactive emotions (like fear) towards
more elaborated emotions implying a socio-centric perspective (like solidarity) also is
confirmed by comparing the freely evoked emotions by the impact with the images in
order of appearance with the emotions evaluated according to their order of importance
assigned by the subjects. This was done via the same technique, the associative network,
but with a task requiring a less projective cognitive focus (evaluation of word according
to the order of importance) compared to the association of words freely evoked in order
of appearance. In other words, from fear as reaction to solidarity to elaboration of the
reaction (see graph 10, From fear to solidarity).
It is also extremely interesting to look at the methodological implications of data
collection on the results: in fact, we found an effect of emotions detecting modality:
via the associative network from individually evoked emotions about the emotional
impact of the images of the exhibition (September 11). The first emotion in order of
rank is the primary emotion = fear;
via the photo-language from the socially negotiated emotions in focus groups the
first emotion in order of rank is the complex emotion = helplessness, which at the
same time results last among the top 15 emotions elicited via the associative network.
It seems that the process of negotiation within the group that aimed to express a
socially shared emotion activated a choice of more elaborated emotion.
If we restrict our comments to the this type of elaborated emotions, we also find an
effect of the detecting modality:
via the associative network from the individually evoked emotions, the first complex
emotion in order of rank was solidarity, revealing the feeling of a call for action, to
be engaged in doing something;
via photo-language from the socially negotiated emotions in focus groups the first
complex emotion in order of rank is helplessness, mainly revealing the frustration of
not being able to cope with the extraordinarily monstrous event (Action Inability).
In any case, there is no doubt that fear represents the most socially shared emotion
in the face of September 11, at least 5 weeks after the event. When we look both at the
content and structure of the representational field obtained by analyzing the free
associations provoked by the impact with the displayed images, fear dominates the
central space of the intersection of axes (the most consensual part of the representation).
In a certain sense, the universe of this basic primary emotion represents the common
ground of the whole sample. They occur in the centre of the representations in the same
semantic space where other words clearly related to the mass communication system,
like spectacle and film, are located.
On the contrary, other elements of the representations organize a differentiation of
the factorial space, showing a clear contrast between the photographic events description
(with associations placed on the negative horizontal semi-axis like: photo, fire, massacre,
memories, dust, prayer) and the emotional impact on the positive semi-axis (with
associations like sadness, anger, solidarity, anguish, horror, unease, pity and admiration).
This is a descriptive and factual view of the event as opposed to an emotional one. The
contrast in the semantic space of the representation between factual events elements (with
associations like silence, explosion, commemoration) and value-emotions system (with
associations like liberty, innocents, family, insecurity, disorder, instability, poverty, love,
power) is further confirmed on the second factorial axis (see the graph 11 illustrating the
results obtained by analyzing via SPAD-T the free associations: first and second factors).
Another way to look at the construction of social memory of the event mediated by
the emotions elicited in the impact with the images is related to the comparison of the
emotions individually reported by the subjects as associated to their events mental
images (via flashbulb memory questionnaire) five weeks after the event in a double
temporal perspective Then (September 11, 2001) Now (October 18, 2001). Also in
this case, when the subjects report the emotions referring to the mental images
remembered as most involved in their returning to the day of the event and what they felt
at the moment, an emotional deactivation occurs comparing then with now. There
is a drop in the surprise effect (surprise, incredulity, astonishment), an increase in
Emotion-Concepts with minor activation (like sadness, pain, sorrow), and anger
compared to fear, which still plays the central role (see the graph 13 showing the
emotions reported via FBM questionnaire from then to now).
However, the emotional patterns we tried to identify over the 18 months of data
collection via photo-language in the 37 focus groups do not allow any rigid linearity in
the evolution of the emotions activated by the displayed images of September 11 (see the
table of the percentage of the negotiated emotions associated to the images displayed in
focus groups). If we visualize these results by patterns, we find:
most of the emotions follow what we call the modular pattern (Up-Down-Up-Down)
or the curvilinear patterns (Down-Up-Down-Down and Up-Down-Up-Up);
the unique emotion (selected to according the described formula) which shows a
stable pattern is the feeling of desperation in the impact with the displayed images;
the other two complex emotions pain and compassion respectively show the pattern called
UP and the pattern called Down; results which by themselves look like contradictions;
emotions negatively connotated by the subjects sometimes follow the same pattern of
emotions positively connotated: that means that not only in the representational field
related to the event during each data collection session, but also in the pattern over
the time period, we found a profound ambivalence of contrasting emotions (Despe-
ration-Hope, Fear-Courage, Helplessness-Solidarity) (see slide 14 showing the
emotional patterns).
The displayed images of the events were always the same, as was the setting for
administration of the photo-language in focus groups. The emotions elicited, however,
follow different and apparently incoherent patterns.
This multiplicity in the patterns and also their apparent incoherence suggest that the
chain reaction of events which followed the September 11 terrorist attacks (in particular,
the war in Afghanistan and the invasion of Iraq) have contributed to re-contexualising
both the social memory and social sharing of emotions about September 11.
Looking at the results derived from various techniques dealing with the emotional
impact evoked by the mental or displayed images, we found a deep ambivalence in:
the representational field related to the event (Desperation-Hope, Fear-Courage,

Helplessness-Solidarity);
the relative mnemonic construction (Forget Never Forget, Reality-Fiction);
the justification used by the subjects concerning the socially negotiated criterion for
the choice/rejection of the images (Strong Emotional Impact Too Strong or Weak
Emotional Impact).
On one hand, we might interpret the deeply rooted ambivalence concerning the
emotional impact with the displayed images and the constructive system of events
iconic memory by extending the concept of cognitive polyphasia to that of emotional
polyphasia as peculiar of the nested phenomenon of social representations.
On the other hand, we believe that both the deep ambivalence in the emotional
representational field activated by the impact with the displayed images in each photo-lan-
guage session and the apparent incoherent patterns over time depend on the co-existence
of multiple referential levels. These imply both the complexity of the social actors
involved in the events scenes presented in the displayed images as potential emotional
targets (victims, rescuers, US political leaders, the Taleban, civilians of different races,
age, etc.), and the nested representational systems related to other cultural objects which
orient and emotionally shape different tonalities in the semantic space.
From our point of view, for this reason it was interesting not only to look at the
change in the emotional activation-deactivation model proposed by Russel & Lemay
(2000), but also to project on it the net determined by the most salient emotions evoked
via the associative network in response to we have called Cultural Objects like: USA,
West, Islam, Peace, War, Terrorism.
Peace is the unique cultural object which appears almost isolated on the side of
happiness, activating positively connotated associations like love, calm, serenity and
well being. The last is the unique semantic link with WEST and USA (among the words
selected on the threshold of F < 10). However while the representation of the West is
associated with solidarity, USA is associated with pain and despair and through these with
war and terrorism. In the area of the emotional activation towards the unpleasant sphere
we find placed the cultural objects Islam, War and Terrorism. The emotion which dominates
the links with Islam, West, USA, War and Terrorism is Fear. Anger and hate together
revenge represent an emotional link between war and terrorism, leaving space to despair
and pain, when the process of the unpleasant feelings move towards emotional deactivation.
To test our hypothesis about the structuring and re-structuring role of the repre-
sentational system related to the chosen cultural objects in the face of the emotional
impact with the displayed images, for each of the cultural objects we analyzed the
correlation matrix which identifies positive and negative correlations using as dependent
variables the index of polarity derived from the analysis of associations collected via the
associative network technique. The results show that the emotional impact with the
displayed images at the exhibition 5 weeks, after September 11 is strongly and positively
correlated with the representations the subjects have of USA, Islam, Terrorism and War and
therefore represented in the core of the graph. The last are negatively correlated with peace,
which is also negatively linked to Islam. Very interesting is the position of the West, which
at least 5 weeks after 9/11 appears almost isolated in the correlational space, except the link
to USA and therefore not directly perceived as linked to war, Islam and Terrorism.
Still more interesting is the position of the West if we have a comparative look at the
results based obtained over the data series collection via associative networks including
as stimulus words the cultural objects. By comparing the indexes of polarity obtained
5 weeks after the event (October 19, 2001), fifteen months later (December 2002) and
the day after the beginning of the Iraq war (March 20, 2003) we find that the highest
change concerns the attitude associated the representation of the West, which strongly
decreases, in relation to its involvement in the US coalition and the war scenario as
reaction to the September 11 (see graph 14 with comparative results derived by the
indexes of polarity associated to the cultural objects over the data serie collection).
7. Concluding remarks and perspectives

In order to show the process of social memory construction, it has been interesting to
further extend the research plan temporally by considering if and how the nested
representational system would have changed over the time, also in relation to the
outcome of the events. For example, from the day of the invasion of Iraq to the military
conclusion of the war and the current dramatic post-war political developments.
History never stops and the social accumulation of the traces available for collective
appropriation on the part of different groups grows day by day. However no single
researcher can run after the events. Empirical research based on multi-method designs
and serial data collection is already very weighty and always limited by a lot of procedural
constraints. Three years have passed since September 11 and as well as at least one year
from our last data collection and we are still thinking and re-thinking the results derived
from a very complex set of techniques and data analysis strategies. A lot of data is still
currently under analysis, especially that (on the web site and forum discussion) related
to the new media as one of the sources in the communication system under consideration.
I hope that from this first integrative view of some of the dimensions considered, I
was able to show:
first, how much richer it can be to look at the iconic component of the representational
systems (both in the presence or in the absence of displayed images) together with the
role of its emotional impact and the related set of ideological representations concer-
ning other cultural objects in the construction of the social memory of a traumatic
event; in particular when the event (as in the case of September 11) has been
transmitted by the media as a sort of shocking mass flashbulb;
second, the importance of taking into account the methodological implications
connected to data collection, showing the similarity and differences in the emotional
patterns that emerged via the individually administered flashbulb memory question-
naire and via the setting of photo-language in focus groups to elicit socially group
negotiated emotions;
third, the transversal role of the temporal dimension in reshaping the emotional
impact with mental and displayed images constructing the social memory of the event;
fourth, the potential interest in looking for explanations derived from a set of
apparently incoherent patterns when we do not try to minimize the complexity of the
social phenomenon under investigation in 2 X 2 table.
Table 1. The multi-method research plan 32
ANNAMARIA SILVANA DE ROSA
Table 2. The time series for data collection via photolangage

in 57 focus groups (433 subjects)
Slide 3. Comparison between the IMAGES

remembered/to forget/chosen via different technique
Slide 4. Comparison between the IMAGES remembered/to

forget/chosen via different technique
Slide 5. Comparison between the IMAGES

remembered/to forget/chosen via different technique
Graph 6. KEY JUSTIFICATION provided during the photolangage by Focus groups
Graph 7. Trend related to the two most chosen images by 57 focus-groups

over the time series October 2001-March 2003: attack and jumping
Graph 8. Trend related to the two most chosen images by 57 focus-groups

over the time series October 2001-March 2003: attack and woman in red
Graph 9. TRANSVERSAL LECTURE of the role of EMOTIONS

throughout all instruments
Graph 10. Individually evoked EMOTIONS (associative network)

in order of APPEARANCE vs order of IMPORTANCE
Graph 11. Results obtained by analyzing via SPAD-T the free associations
provoked by the impact with the displayed photographs related to September 11
Graph 12. EMOTIONS in a double temporal perspective Then-Now.

Questionnaire FBM
Graph 13. Group negotiated emotional patterns evaluated over the four time series:
2001-2003. 37 Focus-groups (303 Italian subjects from Rome)
Graph 14. Attitudes structure and social meanings. Comparative

results derived by the indexes of polarity associated
to the Cultural Objects over the data serie collection via Associative network
Rezumat: Acest articol analizeazã rolul imaginilor ºi impactul lor emoþional în construirea
memoriei sociale mediate de noile scenarii din sistemele de comunicare în masã. Articolul începe
cu consideraþii de naturã teoreticã, analizând critic statutul imaginilor din paradigma flashbulb
memories care rãmâne încã ancoratã într-un model informativ ºi computaþional ºi din domeniul
aproape ignorat al studiului reprezentãrilor iconice ºi al invizibilitãþii lor în cercetarea psihologicã
asupra reprezentãrilor ºi memoriei colective. Analiza datelor se concentreazã asupra rolului
mediat al emoþiilor în amintirea colectivã: realizatã atunci, iar apoi resuscitatã la 5 sãptãmâni,
7 luni, 1 an, 15, 17 ºi 18 luni dupã traumaticul eveniment mediatic reprezentat de atacul asupra
World Trade Center din Statele Unite, precum ºi a doua zi dupã invazia Irakului de cãtre coaliþia
anglo-americano-australianã. Rezultatele sunt prezentate dintr-o perspectivã dublã temporalã
(atunci/acum ºi într-un cadru temporal de 18 luni) ºi socialã (între memoria individualã ºi cea
colectivã).
Résumé: Cet article regarde le rôle des images et leur impacte émotionnel dans la construction
de la mémoire sociale médiée par le nouveau scénario des systèmes communicationnels de masse.
Il commence avec des considérations de nature théorique, en discutant de manière critique le
statut des images dans le paradigme flashbulb memories qui reste toujours ancré dans un modèle
informatif et computationnel et dans le domaine presque ignoré de létude des représentations
et de leur invisibilité dans la recherche psychologique des représentations et de la mémoire
collective. Lanalyse des données est focalisée sur le rôle médié des émotions dans la mémoire
collective: réalisée alors et puis resuscitée après 5 semaines, 7 mois, 1 année, 15, 17 et 18 mois
du traumatique événement médiatique représenté par lattaque du World Trade Center, dans les
Etats Unis, et le jour suivant à linvasion de lIrak par la coalition anglo-américaino-australienne.
Les résultats sont présentés dune double perspective: temporelle (alors/maintenant et dans un
cadre temporel de 18 mois) et sociale (entre la mémoire individuelle et celle collective).
Bibliography
Bartlett, F.C. (1932), Remembering, University Press, Oxford.
Bellelli, G. (1999), Ricordo di un giudice: uno studio sulle flasbulb memories, Liguori, Napoli.
Bellelli, G., Bakhurst, D., Rosa Rivero, A. (2000), Tracce. Studi sulla memoria collettiva,
Liguori, Napoli.
Bellelli, G., Curci, A., Leone, G. (2000), Le flashbulb memories come ricordi collettivi, in
G. Bellelli, D. Bakhurst, A. Rosa Rivero (eds.), Tracce. Studi sulla memoria collettiva,
Liguori, Napoli, pp. 191-223.
Bohannon, J.N. (1988), Flashbulb memories for the Space Shuttle disaster: a tale of two
theories, Cognition, 29, pp. 179-196.
Brown, R., Kulik, J. (1977), Flashbulb memories, Cognition, 5, pp. 73-99.
Canetti, E. (1966), Masse et puissance, Presses Universitaires de France, Paris.
Christianson, S.A. (1989), Flashbulb memories, special but not so special, Memory and
Cognition, 5, pp. 81-108.
Chomsky, N. (2001), 11 Settembre. Le ragioni di chi?, Marco Tropea editore, Milano.
Colgrove, F.W. (1899), Individual memories, American Journal of Psychology, 10,
pp. 228-255.
Conway, M.A. (1995), Flashbulb memories, Lawrence Erlbaum Associates, Mahwah.
Conway, M.A., Anderson, S.J., Larsen, S.F., Donnelly, C.M. et al. (1994), The formation of
Flashbulb memories, Memory & Cognition, 22 (3), pp. 326-343.
De Carli, L. (1997), Internet. Memoria e oblio, Boringhieri, Torino.
De Rosa, A.S. (2001), The king is naked. Critical Advertisement and Fashion: the Benetton
Phenomenon, in K. Deaux, G. Philogene (eds.), Representations of the Social, Blackwell,
Oxford, pp. 48-82.
De Rosa, A.S. (2002), Simpozion organizat la a 13-a reuniune generalã E.A.E.S.P. (26-29 iunie,
San Sebastian, Spania): Social memory and emotional impact towards traumatic collective
events: the 11th September 2001; invitaþi:
J. Pennebaker, M. Mehl The Social Dynamics of a Cultural Upheaval;
B. Rimé Terrorist attacks of September 11th: The cognitive and social impact of a
collective trauma;
G. Bellelli, A. Curci, G. Leone Cognitive, emotional and social determinants of
collective memories;
J. Laszlo, B. Ehmann, O. Vincze Changes in the historical memory after the WTC
attack: the case of the Afganisthan war;
S. de Rosa, S. Bigazzi, E. Bocci Forget Never forget: emotional impact, iconic
representational systems and social memory, in the reconstruction of the day who
drammatically changed the personal and global risk perception;
Curci (Italia) Flashbulb memories for the terroristic attack to WTC.
De Rosa, A.S. (2002), Simpozion organizat la cea de-a VI-a Conferinþã Internaþionalã asupra
Reprezentãrilor Sociale, Thinking Societies: Common Sense and Communication
(27 august-1 septembrie, Stirling, Scoþia), Unique Key Events in the Generalised,
Traditional and New Media; invitaþi:
J. Jesuino, în colaborare cu A. de Rosa & P. Verges Symbolic generalised media

in a critical transitory phase: the change to the European currency system;
A. Allansdottir Imaginary and scientific discourse about Dolly the sheep;
B. Orfali La tempête de 1999: représentations sociale dun événement extraordinaire;
P. Lalli Media and war events: the influence of media information on Kosovo war;
de Rosa, S. Bigazzi, E. Bocci Iconic representations, emotional impact and
construction of the social memory about September 11, 2001.
De Rosa, A.S. (2002), Remembering, forgetting: Iconic representations, emotional impact and
construction of the social memory about September 11, 2001, séminaire du Laboratoire de
Psychologie Sociale de lEHESS, 3 octombrie, Paris.
De Rosa, A.S. (2002), The «associative network»: a technique for detecting structure, contents,
polarity and stereotyping indexes of the semantic fields, European Review of Applied
Psychology, vol. 52, nr. 3-4, pp. 181-200.
De Rosa, A.S. (2003), Le «réseau dassociations»: une technique pour détecter la structure, les
contenus, les indices de polarité, de neutralité et de stéréotypie du champ sémantique liés
aux Représentations Sociales, in J.C. Abric (ed.), Méthodes détude des représentations
sociales, Éditions Erès, Paris, pp. 81-117.
De Rosa, A.S. (2003), The impact of evoked and exposed images on the construction of the
social memory and social sharing of emotions about the traumatic events of September 11
in a time frame of data collection that lasted 18 months, masã rotundã, Construction of
memory, history and culture, 3rd International Workshop and 1st Brazilian Conference on
Social Representations, 2-5 septembrie, Rio de Janeiro, in C. de Sà, D.C. Oliveira,
P.H.F. Campos (eds.), Goiania, editora de Universidad Catolica de Goias.
De Rosa, A.S. (2004), A shocking mass flashbulb: collective remembering, collective emotions
and shared representations of the traumatic 9/11 from September 11 to the Iraq war,
EAESP Small group meeting on Collective remembering, collective emotions and shared
representations of history: Functions and dynamics, Aix-en-Provence, 16-19 iunie 2004.
De Rosa, A.S., Farr, R. (2001), Icon and symbol: Two sides of the coin in the Investigation of
Social Representations, in F. Buschini, N. Kalampalikis (eds.), Penser la vie, le social,
la nature. Mélanges en hommage à Serge Moscovici, Les Éditions de la Maison des
Sciences de lHomme, Paris, pp. 237-256.
De Rosa, A.S., Mormino, C. (2000), Memoria social, identidad nacional y representaciones sociales:
son constructos convergentes? Un estudio sobre la Union Europea y sus Estados miembros
con una mirada hacia el pasado, in A. Rosa Rivero, G. Bellelli, D. Bakhurst (eds.), Memoria
colectiva e identidad nacional, Biblioteca Nueva, Madrid, pp. 451-475.
De Rosa, A.S., Mormino, C. (2000), Memoria sociale, identità nazionale e rappresentazioni
sociali: con strutti convergenti. Guardando allUnione Europea e i suoi stati membri con
uno sguardo verso il passato, in G. Bellelli, D. Bakhurst, A. Rosa Rivero (eds.), Tracce.
Studi sulla memoria collettiva, Liguori, Napoli, pp. 329-356.
De Rosa, A.S., Mormino, C. (2002), Au confluent de la mémoire sociale: étude sur lidentité
nationale et européenne, in S. Laurens, N. Roussiau (eds.), La mémoire sociale. Identités et
Représentations Sociales, Les Presses Universitaires de Rennes (PUR), Rennes, pp. 119-137.
Douglas, M. (1989), Quand pensent les institutions, Usher, Paris.
Edwards, D., Middleton, D. (1986), Joint remembering: constructing an account of shared
experience through conversational discourse, Discourse processes, 9, pp. 3-19.
Edwards, D., Middleton, D. (1990), Collective remembering, Sage Publications, London,
Newbury Park, New Delhi.
Esposito, E. (2001), La memoria sociale. Mezzi per comunicare e mezzi per dimenticare, Laterza,
Bari.
Fentress, J.E., Wickam, C. (1992), Social memory, Blackwell, Cambridge.
Finkenauer, C., Gisle, L., Luminet, O. (1997), When individual memories are socially shaped:
Flashbulb memories of socio-political events, in J.W. Pennabeker, D. Paez, B. Rimé (eds.),
Collective memory of political events: Social psychological perspectives, Lawrence

Erlabaum Associates, Mahwah, pp. 191-207.
Finkenauer, C., Gisle, L., Luminet, O. (2000), Quando I ricordi individuali sono modellati
socialmente: ricordi flashbulb di eventi sociopolitici, in G. Bellelli, D. Bakhurst, A. Rosa
Rivero (eds.), Tracce. Studi sulla memoria collettiva, Liguori, Napoli, pp. 169-189.
Finkenauer, C., Luminet, O., Gisle, L., El-Ahmadi, A., Van der Linden, M., Phillippot, P.
(1998), Flashbulb memories and the underlying mechanism of their formation: toward
an emotional-integrative model, Memory and Cognition, 26, pp. 516-531.
Halbawachs, M. (1925), Les cadres sociaux de la mémoire, Alcan, Paris.
Halbawachs, M. (1950), La mémoire collective, Presses Universitaires de France, Paris.
Jedlowski, P. (2000), La sociologia e la memoria collettiva, in G. Bellelli, D. Bakhurst, A. Rosa
Rivero (eds.), Tracce. Studi sulla memoria collettiva, Liguori, Napoli, pp. 71-82.
Jodelet, D. (1982), Les représentations socio-spatiales de la ville, in P.H. Derycke (ed.),
Conceptions de lespace, Universitè de Paris X, Paris.
Jodelet, D. (1992), Mémoire de masse: le côte morale et affectif de lhistoire, Bulletin de
Pscyhologie, 405, XLV, pp. 259-256.
Larsen, S.F. (1988), Remembering without experiencing: Memory for reported events, in
U. Neisser and E. Winograd (eds.), Remembering reconsidered. Ecological and transitional
approaches to the study of memory, Cambridge University Press, Cambridge, pp. 326-355.
Larsen, S.F. (1992), Potential flashbulbs: memories for ordinary news as the baseline, in
E. Winograd, U. Neisser (eds.), Affect and accuracy in recall: Studies of flashbulb
memories, Cambridge University Press, Cambridge.
Luhmann, N. (1995), Die Realitätat der Massnmedien, Opladen, Westdeutscher.
Luhmann, N., De Giorgi, R. (1992), Teoria della società, Franco Angeli, Milano.
McCloskey, M., Wible, C.G., Cohen, N.J. (1988), Is there a special flashbulb-memory
mechanism?, Journal of Experimental Psychology, 117, pp. 171-181.
Middleton, D., Edwards, D. (1990), Collective Remembering, Sage, London.
Mitchell, W.J.T. (1986), Iconology: image, text, ideology, University of Chicago Press, Chicago.
Minnini, G. (2000), Come il discorso crea, la memoria conserva, in G. Bellelli, D. Bakhurst,
A. Rosa Rivero (eds.), Tracce. Studi sulla memoria collettiva, Liguori, Napoli, pp. 251-269.
Moliner, P. (1996), Images et représentations sociales, PUG, Grenoble.
Moscovici, S. (1961/1976), La psychanalyse: son image et son public, PUF, Paris.
Moscovici, S. (1981), Lâge des foules, Fayard, Paris.
Moscovici, S. (1983), La révolution iconique, La recherché, 144, pp. 569-570.
Moscovici, S., Vignaux, G. (1994), Le concept de thémata, in C. Guimelli (ed.), Structure et
transformations des représentations sociales, Delachaux et Niestlé, Paris.
Neisser, U. (1978), Memory: what are the important questions?, in M.M. Gruneberg,
P.E. Morris, R.N. Sykes (eds.), Practical aspects of memory, Academic Press, London,
pp. 3-24.
Neisser, U., Harsch, N. (1993), Phantom flashbulbs: false reflections of hearing the news about
challenger, in E. Winograd, U. Neisser (eds.), Affect and accuracy in recall. Studies in
flashbulb memories, Cambridge University Press, Cambridge, pp. 9-31.
Neisser, U., Winograd, E., Weldon, M.S. (1991), Remembering the earthquake: «What I
experienced?» vs «How I heard the news?», lucrare prezentatã la General Meeting of the
Psychonomic Society, noiembrie.
Oliverio, A. (1994), Ricordi individuali, memorie collettive, Piccola Biblioteca Einaudi, Torino.
Pennabeker, J.W., Crow, D.M. (2000), Ricordi collettivi: Levoluzione e la persistenza della
storia, in G. Bellelli, D. Bakhurst, A. Rosa Rivero (eds.), Tracce. Studi sulla memoria
collettiva, Liguori, Napoli, pp. 113-138.
Pennabeker, J.W., Paez, D., Rimé, B. (eds.) (1997), Collective memory of political events.
Social Psychological Perspectives, Lawrence Erlabaum Associates, Mahawah.
Pillemer, D.B. (1984), Flashbulb memories of the assassination attempt on President Reagan,
Cognition, 16, pp. 63-80.
Rimé, B., Mesquita, B., Phillippot, P., Boca, S. (1991), Beyond the emotional event: six
studies on the social sharing of emotion, Cognition and Emotion, 5, pp. 435-465.
Rimé, B., Phillippot, P., Boca, S., Mesquita, B. (1992), Long-lasting cognitive and social
consequences of emotion: social sharing and rumination, in W. Stroebe,
M. Hewstone (eds.), European Review of Social Psychology, vol. I, Wiley, Chichester,
pp. 225-258.
Rossi, P. (1983), Clavis Universalis: arti della memoria e logica combinatoria da Lullo a
Leibnitz, Il Mulino, Bologna.
Rouquette, M.L. (1988), La psychologie politique, PUF, Paris.
Rouquette, M.L. (1994), Sur la connaissance des masse, Presses Universitaire de Grenoble,
Grenoble.
Ruiz-Vargas, M. (1993), Como recuerda usted la noticia del 23-F? Naturaleza y mechanismos
de los «ricuerdos-destello», Revista de Psycologia Social, 8, pp. 17-95.
Sà, C.P., Vala, J. (2000), La memoria collettiva e il quinto centenario della scoperta del
Brasile, in G. Bellelli, D. Bakhurst, A. Rosa Rivero (eds.), Tracce. Studi sulla memoria
collettiva, Liguori, Napoli, pp. 375-394.
Saxl, F. (1957), Lectures, The Warzburg Institute, London (trad. it., La storia delle immagini,
Laterza, Bari, 1965).
Seca, J.M. (2001), Les Représentations Sociales, Colin, Paris.
Viaud, J. (2002), Contribution à lactualisation de la notion de mémoire collective, in
S. Laurens, N. Roussiau (eds.), La mémoire sociale. Identités et représentations sociales,
Presses Universitaires de Rennes, Rennes, pp. 15-32.
Vygotskij, L.S. (1934), Mislenie I re, Mosca (trad. it. L. Mecacci, Penseiro e linguaggio,
Laterza, Bari, 1992).
Winograd, E., Killinger, W.A. (1983), Relating age at encoding in early childhood to adult
recall: development of flashbulb memories, Journal of Experimental Psychology, 112,
pp. 413-422. Yates, F. (1966), Lart de la mémoire, Gallimard, Paris.
Lavinia Betea1
Memorie ºi resemnificare în istoria comunismului

Motto: Numai viitorul e sigur cã trecutul se schimbã mereu.
Aforism iugoslav
Rezumat: Comunismul românesc apare ca produs al unui proces de aculturaþie. Efectul principal
a fost un împrumut de instituþii, practici ºi tehnici sovietice care-au condus la dezvoltarea unei
civilizaþii caracterizate de circumscrierea relaþiilor individ-lider-mulþime ideologiei comuniste.
Istoria comunismului poate fi, în acest sens, consideratã un vast ºantier al ºtiinþelor socioumane,
investigat cu metodologia adecvatã acestora. Demersul istoric poate fi circumscris cu uºurinþã
seriei familiare de întrebãri: Cine?, Ce?, Unde?, Cum?, De ce?, pentru a decide
asupra metodologiei ce va fi utilizate.
Studiul de faþã prezintã designul unui model explicativ pe tema morþii lui Gheorghiu-Dej (1965)
subiect controversat al istoriei comunismului românesc prin intermediul unor metode familiare
psihosociologiei.
1. Memoria socialã ºi munca la istoria partidului

În distincþia operatã între o psihologie practicã ºi o psihologie ºtiinþificã, Le Ny
(1989) observã cã prima dintre acestea aduce rãspunsuri unor probleme psihologice
reale cunoºtinþe concrete care intereseazã cu deosebire indivizii ºi situaþiile lor
particulare (apud Mucchielli, 1996, p. 12). Astfel, problematica psihosociologiei
intersecteazã în câmpul sãu de investigaþie ºi cu aceea a istoriografiei contemporane.
Care e rostul prezent al istoriei? Cât de uºor ºi fãrã cusur pentru evaluatorul de orice
nivel putea fi rãspunsul conþinut de metodicele predãrii disciplinei din urmã cu aproape
cincisprezece ani! Istoria ca ºtiinþã se spunea atunci studiazã evoluþia societãþii
omeneºti de la apariþia omului pânã în zilele noastre. Cu diverse ºi importante restricþii
însã: explicaþiile sale utilizeazã îndreptarul principiilor materialismului istoric, iar
fenomenele sociale se aflã sub incidenþa legitãþii succesiunii modurilor de producþie,
determinatã de lupta de clasã. Valoarea istoricã a fenomenului sau a faptului selectat
pentru a fi inclus în obiectul de învãþãmânt are ca grilã de evaluare semnificaþia în
raport cu ideologia momentului ºi sarcinile instructiv-educative prevãzute pentru etapa
ºcolarã respectivã (Bãrbuleanu, Radu, 1988, pp. 4-5).
1. Facultatea de ªtiinþe Politice, Universitatea Bucureºti.

MEMORIE ªI RESEMNIFICARE ÎN ISTORIA COMUNISMULUI 45
Dezvoltarea unei teorii a cunoaºterii sociale, implicit a celei istorice, presupune

stabilirea presupoziþiilor pe baza cãrora se va construi aceastã teorie ºi care o vor
diferenþia de epistemologiile de origine. În vreme ce epistemologiile fundaþionale cautã
explicaþii anistorice, reprezentãrile istorice formate în regimul comunist aparþin cate-
goriei din care fac parte argumentaþiile teleologice ºi funcþionale ce pornesc de la teoria
cã organismele, de-a lungul istoriei ºi dezvoltãrii lor, tind cãtre un scop determinat.
Concluzia rezultatã de aici este aceea cã istoriile care urmãresc un scop sunt istorii
anistorice, centrul atenþiei lor fiind rezultatul final anticipat (Markova, 2004, p. 54). O
viziune care impune aºadar eforturile de reconstrucþie a unei memorii sociale în con-
cordanþã cu ideologia prezentului. Din perspectiva psihosociologiei se produce astfel o
distorsiune a însuºi procesului memorãrii, reacþia scontatã conducând la resemnificarea
amintirii. În plan istoric, se produce o inversie a termenilor în relaþia cauzalã, efectul
fiind cel care genereazã (inventeazã) cauza.
Perspectiva psihosociologiei asupra memoriei sociale înscrie ca moment de referinþã
teoria cadrelor sociale ale memoriei a lui Halbwachs (1925). Conform acesteia, memoria
care constituie cunoaºterea actualã a trecutului nu reprezintã simpla conservare a
imaginilor, ci reconstruirea lor. Memoria are, în principal, o funcþie simbolicã,
amintirile fiind dependente de ideile generale (cogniþiile, opiniile, credinþele) ce le
avem. Este dependentã, prin urmare, de limbã deoarece fiecare cuvânt este acompaniat
de amintiri ºi nu existã amintiri cãrora sã nu le corespundã cuvinte (apud Chelcea,
1996, p. 109). Se precizeazã, astfel, prima accepþiune a sintagmei memorie socialã în
sensul de memorie a societãþii care le oferã indivizilor limba ºi categoriile gândirii. A
doua accepþiune se referã la dependenþa semnificaþiilor faptelor ºi sensurilor eveni-
mentelor de anumite grupuri umane. În acest fel, evocarea propriului trecut se face
apelând la reperele fixate de societate. În esenþã, memoria socialã este înþeleasã ca o
formã de convertire a gândirii sociale ºi o modalitate de expresie a acesteia, alãturi de
cea a reprezentãrilor sociale (Neculau, Constantin, 2003). În raporturile cu istoria ºi
ideologia comunistã, structurarea memoriei sociale se face în funcþie de culturã ºi de
interesele generale aflate sub control politic. Munca la istoria partidului are propria sa
istorie politicã, afirmase Troþki (1932) despre falsificarea operatã de Stalin asupra
adevãrului privind revoluþia bolºevicã. Momentul conteazã ca prima etapã dintr-un lung
proces al manipulãrilor politice operate prin ceea ce-ar putea fi numit procesul rescrierii
istoriei (Betea, 2001, pp. 143-155).
Un moment important pentru resemnificarea memoriei sociale în regimul comunist a
fost apariþia Cursului scurt de istorie a PC(b) al URSS (1938). Aceasta este scrierea
care-a construit o istorie paralelã, propagandisticã partidului comunist din Rusia. Prin
el, istoria falsificatã a revoluþiei bolºevice a fost impusã în Uniunea Sovieticã, în
condiþiile cenzurii, fãrã posibilitatea confruntãrii cu alte surse. Totodatã, a fost interzisã
evocarea oricãrui eveniment istoric neoficial, precum ºi conferirea vreunei alte
semnificaþii decât cele acreditate de propagandã faptelor ºi personajelor istoriei oficiale.
Simultan, în groapa memoriei (Orwell, 1948) au fost aruncate toate personajele
indezirabile liderului sovietic. Operaþia de rescriere a istoriei astfel iniþiatã a funcþionat
ca operaþie de spãlare a creierului mulþimilor ce trãiau în imensitatea statului sovietic.
Cursul scurt a fost tradus în numeroase limbi, în sute de milioane de exemplare. În
România, respectiva scriere circula, în anii ilegalitãþii partidului comunist, copiatã ºi
rãspânditã pe foiþã de þigarã. Imediat dupã 23 august 1944, o primã tranºã a acestei
46 LAVINIA BETEA
istorii a fost editatã în 735 000 de exemplare, performanþã fãrã precedent a tipãriturilor
româneºti. Pânã la Congresul XX al PCUS (1956), Cursul scurt a fost cartea de cãpãtâi
a istoriei comunismului mondial în întregul lagãr socialist. În concordanþã cu teoriile ºi
stilul ei, a fost falsificatã istoria naþionalã a statelor comunizate. În România, în 1947,
a apãrut manualul de Istoria României, în fruntea autorilor sãi fiind Roller, prefaþa
ediþiei a III-a specificând: Ne-am cãlãuzit dupã învãþãtura lui I.V. Stalin (apud
Þugui, 1999, p. 13).
Dupã raportul secret de demascare a cultului personalitãþii prezentat de Hruºciov
(1956), în toate þãrile lagãrului demareazã o amplã operaþie de rescriere a istoriei
comunismului în spirit naþional. Etapa se remarcã prin tendinþa comunã de a proslãvi
ideologic un comunism «pur ºi dur», încurajând totodatã comportamente populare
naþionaliste (Soulet, 1998, p. 156). În analiza acestei etape a ideologiei comuniste,
remarcabilã este, în primul rând, tendinþa de identificare a istoriei partidului comunist
din fiecare þarã comunizatã cu un model de gândire autohton, cu genezã ºi aspiraþii
locale. Þãrile unde s-a afirmat mai puternic (ºi asemãnãtor) naþional-comunismul sunt
Albania, Coreea de Nord, Cuba, România ºi Vietnamul.
Din punctul de vedere al psihosociologiei, reuºita manipulãrii prin care se atribuie
semnificaþii false unor momente ale istoriei naþionale, în sensul dorit de nucleele de
putere din statele comuniste, poate fi încadratã în teoria identitãþii sociale corelatã cu
cea a categorizãrii. Dupã încercarea nereuºitã de a forma o comunitate planetarã de
homo sovieticus, pentru proiectul formãrii omului nou ºi afirmãrii partidului repre-
zentat prin conducãtorul sãu, în þãrile comuniste au fost utilizate valorile naþionalismului.
Conotaþia pozitivã sau negativã a apartenenþei la un grup este legatã de comparaþia
socialã; simpla trebuinþã a unei evaluãri pozitive a sinelui devine o trebuinþã de
apartenenþã la grupuri evaluate pozitiv în raport cu altele a fost concluzia lui Taifel ºi
Turner (1979). Principiile teoriei lor pot fi sintetizate astfel: 1) indivizii tind sã ajungã
la (sau sã menþinã) o identitate socialã pozitivã; 2) identitatea socialã pozitivã se
bazeazã în mare parte pe comparaþiile favorabile fãcute între grupul de apartenenþã ºi
alte grupuri pertinente; grupul va fi perceput în mod pozitiv ca diferenþiat sau distinct
de alte grupuri pertinente; 3) atunci când identitatea socialã este nesatisfãcãtoare,
indivizii tind fie sã îºi pãrãseascã grupul pentru a se alãtura unui grup mai pozitiv, fie
sã îºi evidenþieze grupul în sens pozitiv (Cioldi, Doise, 1997, pp. 53-73).
2. Resemnificarea memoriei prin limbaj

Teoriile construcþionismului social (Bartlett, 1935; Billig, Edwards, 1994) reitereazã cã
memoria nu reprezintã un simplu dispozitiv de informaþii neutre ºi cã limbajul este
decisiv în organizarea ºi reorganizarea memoriei. Limbajul modificã forma ºi conþinutul
a ceea ce ne amintim. Aceste funcþionalitãþi ale memoriei sociale au condiþionat efortul
factorilor de putere din regimul comunist interesaþi sã reorganizeze ºi resemnifice
memoria socialã prin diferite practici ºi ritualuri. Rezultã, astfel, în planul mentalului
individual o interferenþã retroactivã în scopul determinãrii unei imagini distorsionate
asupra prezentului, în concordanþã cu comandamentele ideologiei. Faptul a fost posibil
de realizat la o asemenea scarã socialã datoritã dezvoltãrii ºi controlului asupra mijloa-
celor de comunicare.
O caracteristicã a celei de-a doua jumãtãþi a secolului XX, necesar de amintit aici,
este tehnologia de informaþie. Universul nostru a fost tulburat de aceasta mai profund
decât de apariþia maºinii cu aburi (De Montbrial, 1996). Electronica a invadat lumea, iar
difuzorul, radioul, televizorul mijloace de difuzare a informaþiei cu caracter de masã
devin bunuri de larg consum ºi în societãþile comuniste. Mulþimile acestor societãþi
est-europene, alfabetizate global în etapa impunerii regimului comunist, sunt supuse
acestui bombardament informaþional fãrã a avea nici mecanismele de inoculare create de
autentice tradiþii democratice, nici alternative de comparaþie. Controlul asupra
informaþiei este, de altfel, o caracteristicã a regimurilor totalitariste, mesajele difuzate
servind exclusiv scopurilor ideologiei.
Din perspectivã psihosociologicã, în funcþie de sursa, scopul ºi logica mesajului,
Moscovici (1976) identificã trei sisteme de comunicare difuzia, propagarea ºi propa-
ganda. În regimul comunist, singura formã oficialã de comunicare a fost propaganda.
Organizarea mesajelor ei vizeazã edificarea unei reprezentãri a obiectului conforme
exigenþelor unitãþii câmpului social ºi acþiunii partidului. Formarea de reprezentãri
corespunzãtoare stereotipului de acþiune propus înþelese drept componente ale memoriei
sociale este una dintre dimensiunile fundamentale ale propagandei.
Presa scrisã ºi audiovizualul sunt mijloacele de propagandã de mare eficienþã ale
discursului oficial comunist. Conform unei analize de conþinut a acestuia, Wierzbicki (1996)
deceleazã trei mari categorii de minciuni care reprezintã conþinuturi ale propagandei
regimului ºi totodatã procedee de resemnificare a memoriei sociale prin limbaj:
1. minciuni din sfera concepþiilor, argumentelor, modalitãþilor de abordare a
adversarului. Falsul scontat se bazeazã pe operaþii mentale precum:
a) anularea unor semnificaþii uzuale ale vocabularului activ. În viaþa publicã, limba
cotidianã este înlocuitã cu jargonul propagandistic (limba de lemn), un nou
esperanto difuzat de Moscova prin copierea stilului ºi conþinutului documentelor
oficiale ºi presei în toate þãrile din sistemul comunist. Astfel, sensul unor noþiuni
fundamentale precum binele, adevãrul, democraþia, libertatea este deturnat. Ele
nu existã ca date obiective, obiectivismul burghez fiind una dintre acuzele
fundamentale aduse intelectualilor. Fiinþeazã doar în calitate de categorii ale
ideologiei comuniste care sunt atribuite unor realitãþi în funcþie de scopurile
politice scontate. Datele realului, care le pot contrazice, sunt anihilate prin etichete
precum aºa-zis, injust, aparent. Spre exemplu: adevãrata democraþie
este cea socialistã, celelalte societãþi fiind caracterizate de aºa-zisa democraþie;
b) anularea logicii se realizeazã prin:
cerinþa încrederii necondiþionate a indivizilor;
utilizarea forþei coercitive asupra celor care nu prezintã încredere.
c) anularea realitãþii. Axioma principalã pe care se bazeazã întreg eºafodajul jude-
cãþilor de valoare ale discursului oficial postuleazã cã, din toate punctele de
vedere, regimul comunist este superior capitalismului ºi tuturor celorlalte realitãþi
istorice precedente.
2. minciunile din sfera informaþiei au ca axiomã caracterul de clasã al adevãrului.
Informaþiile sunt împãrþite în douã categorii cele pe care poate sã le afle mulþimea
ºi cele ce nu trebuie cunoscute. O categorie profesionalã activiºtii de partid
este specializatã ºi desemnatã sã opereze clasificarea. Scopurile informaþiilor difuzate
48 LAVINIA BETEA
sunt subordonate idealului declarat al construcþiei comunismului ºi formãrii omului

nou. Toate informaþiile care contravin acestui scop sunt trecute sub tãcere sau
resemnificate;
3. minciunile din domeniul creaþiei realitãþii sunt produsul unei metodologii prin care
realitatea este tratatã elastic. Anumite aspecte ale ei sunt înlocuite cu ficþiuni, fapt
ce creeazã ºi premisa ruperii trecutului de prezent ºi resemnificãrii memoriei.
În aceste evoluþii prestabilite ale comunicãrii care vizeazã crearea unei realitãþi ºi,
implicit, a unor amintiri concordante ideologiei oficiale, în memoria socialã zvonul
are alte dimensiuni de credibilitate, intensitate de difuzare ºi persistenþã decât în
societãþile obiºnuite.
3. Istoria comunismului ºantier al ºtiinþelor socioumane

Istoricii generaþiei mele s-ar putea considera norocoºi prin descoperirea, la vârsta
deplinei lor maturitãþi, a unor nebãnuite potenþialitãþi ale profesiei. Chiar dacã oaza în
care am ancorat era încã de la mijlocul secolului trecut precizatã în hãrþile cunoaºterii
istoriografice, descoperirea istoriei rãmâne încã o aventurã în þãrile ex-comuniste.
Totul a devenit istoric, iar faptele de care se ocupã istoricul s-au multiplicat atât de
tare, încât istoria-povestire s-a transformat în istoria-problemã (Furet, 2002, p.
12). Din diversitatea tipurilor de curiozitate istoricã, nouã poate pãrea ºi aceea cã istoria
urmãreºte secretele societãþii, ºi nu pe cele ale naþiunii (Furet, 2002, p. 85). Ca dupã
orice altã mare schimbare, producþia istoricã a redevenit importantã, chiar masivã
(Soulet, 2000) dupã cãderea regimului comunist. Simultan, disciplina se îmbogãþeºte în
subiecte ºi metode prin recursul la domeniul ºtiinþelor socioumane învecinate, pãstrând,
totodatã, ambiþia de-a atinge nivelul maxim de înþelegere a fenomenelor sociale.
În ceea ce ne priveºte, comunismul românesc apare ca un produs al unui proces de
aculturaþie, adicã al unui împrumut de instituþii, practici ºi tehnici sovietice care-au
condus la dezvoltarea unei civilizaþii caracterizate de circumscrierea relaþiilor individ-
-lider-mulþime ideologiei comuniste. Firul conducãtor al acestei istorii rezidã tocmai în
raportul model de imitat societate imitativã, modelul impus imitaþiei fiind Uniunea
Sovieticã, patria fondatoare a comunismului. Conform modelului structural propus de
Braudel (1969), istoria acestui regim corespunde istoriei conjuncturale.
Cum se scrie istoria comunismului? O întrebare cãreia istoriografia româneascã îi
rãspunde, în general, repetitiv ºi maniheist. Sunt absolutizate fie recursul la documentul
de arhivã (publicat brut, dupã selecþii aleatorii), fie mãrturiile orale ale unor personaje
(difuzate, de asemenea, fãrã conexarea altor surse istorice). Deseori se reproduc
schemele consacrate de istoriografia comunistã, din care au fost înlocuite faptele ºi
personajele cunoscute cu altele resemnificate pozitiv dupã cãderea regimului, însã în
contextul aceleiaºi scheme operaþionale: comunism-anticomunism.
Care sunt metodele ºi izvoarele ei fireºti? Când ºi cum sã foloseºti o anumitã
strategie este o chestiune esenþialã în metodologia ºtiinþelor socioumane. O condiþie
determinantã a alegerii este circumscrisã seriei familiare de întrebãri: Cine?, Ce?,
Unde?, Cum?, De ce?. Rezumãm în cele ce urmeazã câteva particularitãþi ale
surselor ºi metodologiei istoriei comunismului în interfaþa istoriografie memorie socialã.
Metoda comparativã tradiþional utilizatã în istorie satisface, în primul rând,

cerinþa contextualizãrii fenomenului din ºtiinþele socioumane. Corespondentul metodei
în psihosociologie este studiul de caz, în speþã studiul de caz multiplu.
Ca metodã prin excelenþã calitativã în interpretarea socioumanului, care contribuie
la prelucrarea trecutului încheiat (Yin, 1989, p. 26), studiul de caz oferã, în principal,
rãspunsuri la întrebãrile Cum? ºi De ce?. Metoda (desigur, ca orice altã metodã,
cu validitate parþialã) permite concentrarea pe evenimente contemporane, fiind recoman-
datã în cazurile când graniþele dintre fenomen ºi context nu sunt clar precizate. Aplicarea
ei presupune o cercetare empiricã a unui fenomen contemporan ºi se bazeazã pe surse de
evidenþã multiple, cu date ce converg într-o manierã triunghiularã. Deºi, uneori, studiile
de caz ºi biografiile interacþioneazã, punctul forte al studiului de caz constã în abilitatea
de a face faþã unei evidenþe vaste, variate, ce provine din documente, mãrturii, interviuri
ºi observaþii. Cele mai mari semne de întrebare referitoare la validitatea rezultatelor ºi
posibilitãþilor de realizare le ridicã lipsa de rigoare a metodologiei studiului de caz, baza
limitatã de date ºi fapte pentru o generalizare ºtiinþificã, timpul lung pe care îl necesitã
realizarea analizei cazului.
Dificultãþile de încadrare într-o metodologie tipizatã sporesc în situaþia studiilor de
caz multiple. În anumite domenii (cu predilecþie în plan economic ºi demografic),
studiile de caz multiple au fost considerate metodologii diferite de studiile de caz
individuale. Cazurile multiple pot fi considerate prin analogie cu experimentele multiple,
urmãrindu-se ºi aici o logicã a replicãrii: un caz individual este considerat similar
experimentului individual ºi concluziile trebuie sã urmeze.
Reunind sub umbrele comune studii de caz multiple, o istorie a comunismului
românesc poate analiza cu succes pe baza acestei metodologii teme precum:
obsesia scenariilor ºi exploatarea lor în procese politice (anchete ºi procese din
timpul marii terori staliniste din Uniunea Sovieticã, replicate de procesele
politice poststaliniste, în speþã, ancheta devierii de dreapta, procesul Vasile
Luca, ancheta ºi procesul Pãtrãºcanu);
diseminarea severã, pe criterii de clasã, a unor categorii sociale ºi profesionale
(denunþarea gulagului românesc, domiciliile obligatorii în Bãrãgan prin analogie
cu deschiaburirea practicatã în Uniunea Sovieticã, reeducarea din China comu-
nistã ca practici-model, imitate mai mult sau mai puþin diferit în þãrile europene
care-au contat ca state-satelit ale Moscovei);
studiul cultului personalitãþii lui Ceauºescu în corelaþie cu cele ale lui Stalin, Mao
Zedong, Tito, Hodja º.a.
Faptul cã studiul de caz multiplu depãºeºte solicitãrile altor tipuri de cercetare se

relevã ºi în utilizarea tehnicilor de punere a întrebãrilor, în asimilarea unei enorme
cantitãþi de informaþii brute, descifrarea mesajelor printre rânduri, adaptarea ºi
continua flexibilitate a cercetãtorului. Stabilirea programelor ºi reuºita accesului la surse
relevante sunt, de asemenea, deosebit de importante pentru managementul studiului
de caz. Nu întâmplãtor însã, studiul de caz multiplu este considerat de metodologi drept
una dintre cele mai grele tipuri de cercetare. Printre alte particularitãþi ce pot conta ca
dificultate se numãrã ºi aceea cã proiectul studiului de caz poate fi rareori completat la
începutul cercetãrii.
50 LAVINIA BETEA
În elaborarea studiului de caz multiplu se parcurg, în general, urmãtoarele etape:

1. construirea unei baze de date a fiecãrui studiu de caz;
2. menþinerea unui lanþ de informaþii;
3. analiza informaþiei aferente studiului de caz;
4. construirea teoriei necesare;
5. construirea explicaþiei cazurilor ºi desprinderea unui pattern comun.
Istoria oralã, corespondentul sãu fiind în metodologia ºtiinþelor socioumane interviul

individual nestructurat (creativ) abordarea calitativ-fenomenologicã a proceselor
circumscrise psihologiei sociale are în analiza dialogurilor un obiect de studiu preferat.
Practica interviului individual nestructurat cu o anumitã categorie de persoane pe care o
denumim a martorilor privilegiaþi pentru cã s-au aflat la nivelul de vârf al unor
grupuri politice sau în zone greu accesibile altui tip de investigaþii se apropie mai mult
de ziaristicã decât de ºtiinþã. Calitatea intervievaþilor poate fi desemnatã prin ceea ce în
jargon jurnalistic se numeºte surse de mâna întâi.
Istoria oralã are, actualmente, în România o practicã bogatã. Numeroase interviuri
atât cu victime ale instaurãrii comunismului, cât ºi cu foºti lideri comuniºti s-au
constituit în lucrãri de sine stãtãtoare. În principal, cele cu supravieþuitori ai închisorilor
politice servesc drept exemple privind regimul de detenþie, torturile aplicate, formele de
rezistenþã, acestea contând ca practici de manipulare ºi depersonalizare a individului în
spaþiile de excepþie ale lagãrelor ºi închisorilor politice. Declaraþiile din cealaltã categorie
pot avea statut de mãrturii paralele despre actul de conducere la macronivel sau
contextualizarea unor decizii politice, evenimente sau profiluri de lideri comuniºti.
Conþinutul celor spuse de subiecþi în cadrul interviului poate fi tratat atât în termeni
de afirmaþii corecte sau nu (adevãr factual), cât ºi ca expresii culturale (adevãr narativ).
Rãspunsurile nu trebuie însã neapãrat raportate la un referenþial ontic (adicã sã ne
punem problema dacã sunt adevãrate sau false), în raport cu anumite date ale realului,
ci trebuie considerate în sine ca expresii ale unor reprezentãri ºi practici
simbolico-culturale ale subiecþilor (Silverman, 1993).
În teoretizãrile metodologice despre interviul nestructurat nu se insistã asupra fazelor
ºi regulilor de desfãºurare. Necesitatea adaptãrii metodei la situaþii ºi persoane diverse
a impus, de altfel, expresia interviu creativ (Douglas, 1985, apud Iluþ, 1997). În cazul
interviurilor cu ceea ce putem numi martori privilegiaþi ai istoriei, rezultatul se
apropie de metoda istorisirii vieþii personale (life history). Importante, în astfel de
cazuri, sunt momentele considerate de subiecþi ca fiind cruciale în traiectoria lor de
viaþã. Epifaniile, cum numeºte Joyce astfel de momente (în româneºte, boboteze),
destructureazã ºi restructureazã experienþele de viaþã ale oamenilor ºi le determinã pe
cele de viitor.
Relevante sunt ºi interacþiunile operator-subiect, precum ºi distorsiunile ce le com-
portã interviurile creative, proeminentã fiind tendinþa de faþadã (Mucchielli, 1996),
manifestatã ca teamã de a fi apreciat negativ de istorie ºi de publicul cititor. Din cauza
acestei tendinþe, persoanele intervievate îºi prezintã uneori exagerat (mai ales în cazul
foºtilor opozanþi) ori minimizat importanþa opiniilor ºi acþiunilor lor. În ceea ce-i
priveºte pe participanþii la decizia politicã, aceºtia se refugiazã în cliºeele socialmente
admise ºi îºi motiveazã deciziile prin comandamentele ideologice ale formaþiunii politice
cãreia i-au aparþinut, respectiv caracteristicile epocii ºi dependenþa de regimul stalinist

din URSS ºi, ulterior, de caracteristicile dictaturii instaurate de Ceauºescu.
Metoda biograficã ºi cea a studiului documentelor metode utilizate frecvent în
istoria contemporanã îºi impun în prezent valenþele interpretative în detrimentul
eseisticii politice ºi jurnalistice practicate cu mare succes în primii ani ai postcomunis-
mului românesc.
În ceea ce priveºte sintagma metodã biograficã, menþionãm accepþiunile date de cãtre
Parot ºi Richelle (1992):
1. înþelesul clasic de biografie socialã, adicã de analizã a biografiilor individuale sau de
grup;
2. activitãþile ºi procedeele prin care se construiesc de cãtre autori biografiile unor
oameni obiºnuiþi sau ale unor personalitãþi.
Pentru studiile istoriei comunismului se impun, de asemenea, câteva precizãri cu

privire la autobiografie. Aceasta poate avea aici accepþiunea de variantã a metodei
biografice (cazul literaturii cu caracter memorialistic) ori de procedeu care tipizeazã
conduitele revoluþionarilor de profesie, mai apoi ale membrilor partidului comunist.
Verificãrile documentelor de partid (proverka), iniþiate în 1937 în URSS, începeau cu
aceste autobiografii, traiectele descrise fiind apoi verificate prin intermediul declaraþiilor
altor membri de partid ºi al documentelor oficiale. Se reþine, de asemenea, rolul politic
al criticii ºi autocriticii din astfel de documente (depersonalizarea individului în scopul
atomizãrii societãþii), pe care le gãsim ºi în diverse variante ale declaraþiilor din
anchetele proceselor politice. În cazul literaturii cu tentã autobiograficã, se impun a fi
evaluate efectele tendinþei de faþadã ºi particularitãþile memoriei afective.
Printre beneficiile metodei biografice conexate cu studiul documentelor, relevãm
interferenþa traiectoriei de viaþã a individului cu micromediul social (partidul comunist
ºi modificãrile intervenite în ideologia sa) ºi cu dimensiunile macromediului (instituþii
politice precum serviciile speciale ori schimbãri politico-sociale). În conformitate cu
specificul acestei metode, interacþiunile individ grup social societate pot fi redate ca
procese temporale desfãºurate pe parcursul a câteva decenii.
Proiectate pe fundalul social-politic descris, biografiile individuale pot fiinþa drept
cazuri tipice pentru ciclul vieþii sociale ºi familiale, precum ºi pentru problema generaþii-
lor în cadrul unor etape de fracturã istoricã (în cazul României, anii 1944 ºi 1989).
De la Stone (1981) poate fi preluatã ideea biografiilor de grup (conceptualizatã în
noþiunea de prosopografie) cu specularea avantajelor sale. Aceasta, în principal, datoritã
faptului cã acþiunile politice îºi au originea în motivele, valorile, trãsãturile de personali-
tate ºi de caracter ale liderilor. Evenimentele private din spatele cortinei propagandei
aratã o altã faþã a politicii decât cea prezentatã de mass-media, de istoria evenimentelor
ºi de documentele publice oficiale. Se reþine ºi rolul personajelor secundare, mai puþin
cunoscute publicului, care prin intervenþia în viaþa privatã a unor lideri pot avea o
influenþã decisivã în decizia politicã sau traiectoria de viaþã a unui individ.
Prin biografii paralele cum ar fi revoluþionarul de profesie ºi duºmanul de
clasã, în diversele sale variante pot fi definite patternuri specifice regimului comunist.
Prin studierea biografiilor de grup astfel rezultate, pot fi aduse noi înþelesuri ºi lãmuriri
asupra proceselor vii de interacþiune, a intereselor personale ºi de familie, asupra
52 LAVINIA BETEA
structurii ºi reþelelor politice ºi sociale, rezultând, în consecinþã, o descriere a realitãþii

dintr-o anumitã perioadã istoricã. Acþiunile subiecþilor se deruleazã în douã planuri
paralele, distincte: planul oficial, propagandistic ºi cel de culise, al luptei pentru putere
între diversele grupãri din nucleul conducerii. De asemenea, devine operantã distincþia
dintre limbajul ºi comportamentul public unde personajul reprezintã prototipul conducã-
torului de partid ºi exemplificã precepte din codul revoluþionarului de profesie ºi
planul vieþii private, unde imitã, în general, practici ºi obiceiuri ale vieþii burgheze.
Analiza de conþinut, numitã ºi tratarea cantitativã a unui material simbolic calitativ,
este, în principal, definitã de Berelson ºi Lazarsfeld (1991) ca tehnicã de cercetare
pentru descrierea obiectivã, sistematicã ºi cantitativã a conþinutului manifest de comuni-
care (apud Bardin, 1993, p. 28). Factorul comun al acestei tehnici multiple este
calculul frecvenþei, considerat a fi o hermeneuticã fondatã ºi controlatã pe deducþia
inferenþei (Bardin, 1993, p. 28).
Ce poate fi supus analizei de conþinut? Metoda este proprie studiului documentelor
care conþin informaþii complexe cu valoare comunicaþionalã ridicatã: mesaje mass-
-media, statistici oficiale, dãri de seamã, rapoarte, documente de anchetã judiciarã, legi
ºi decrete etc. Cu alte cuvinte tot ceea ce este rostit sau scris e susceptibil de a fi supus
unei analize de conþinut (Henry, Moscovici, 1968).
O datã stabilitã ipoteza de lucru ºi selectate documentele corespunzãtoare, metoda se
aplicã respectându-se câþiva paºi mai importanþi. În primul rând, formularea ipotezelor
care vor fi traduse în categorii (clase), iar acestea, în indicatori direct numãrabili în text.
Importantã este, desigur, stabilirea unitãþilor de analizã. Vom avea o unitate de reperaj
(datã de lungimea textului în care este recunoscutã tema) ºi unitatea de context (lungimea
minimã a textului ce trebuie citit ºi analizat pentru a decide dacã tema este reprezentatã
favorabil, defavorabil sau neutru). În utilizarea metodei se þine seama de cerinþele de
decupaj al textului care urmeazã a fi supus studiului: omogenitatea, exhaustivitatea,
exclusivitatea, obiectivitatea ºi adecvarea sau pertinenþa (Bardin, 1993).
În categoria avantajelor metodei, remarcabilã este nota de rigoare impusã în studiul
unor materiale extensive, cum ar fi ziarele ºi discursurile publice. Fiind aplicatã unor
documente produse independent ºi cu alt scop decât cercetarea, sunt excluse distorsiunile
legate de raportul specific cercetãtor subiect de investigaþie, aºa cum se întâmplã în
cazul observaþiei sau experimentului. Are un cost relativ redus faþã de alte metode de
analizã calitativã a socioumanului. În plus, beneficiem, în prezent, de o adevãratã
tradiþie în analiza de conþinut computerizatã, fapt ce permite realizarea unor vaste
comparaþii în spaþiu ºi timp, pe etape istorice, þãri, instituþii etc.
Dintre dificultãþile ºi limitele metodei, amintim, în primul rând, stabilirea grilei de
categorii ºi indicatori. În conceperea unui sistem de categorii care sã se suprapunã cât
mai exact textului examinat, sunt practicate tatonãri ºi corecþii succesive. Ca o consecinþã
a acestei flexibilitãþi în aplicare, poate fi pusã în discuþie validitatea ºi fidelitatea metodei.
O problemã de studiat prin metoda analizei de conþinut poate fi aceea a tematicii ºi
particularitãþilor limbajului politic comunist desemnat prin sintagma limbã de lemn.
Cu referire la particularitãþile discursului politic comunist ºi la remanenþele sale în
postcomunism, recomandãm ºi observaþia unuia dintre fondatorii metodei, Laswell
(1978). Acesta indicã încadrarea ei într-o schemã mai largã de analizã a comunicãrii în
care se urmãreºte rãspunsul la întrebãrile: cine, ce, cui, cum ºi cu ce rezultate
comunicã? Astfel, analiza implicã focalizarea pe procesul producerii discursului, a
tehnicilor de persuasiune utilizate ºi a efectelor acestora. Analiza concretã a unui discurs

politic în limba de lemn conduce, inevitabil, la concluzia diferenþierii unei structuri de
combinaþii fixe. Acestea pot fi de ordin tematic, lexical sau stilistic, ce variazã în funcþie
de modificãrile intervenite în ideologia timpului, de asemenea, necesar a fi precizate.
Documentele produse în regimul comunist, care urmeazã a fi supuse analizei de
conþinut, ridicã ºi chestiunea organizãrii lor. Analiza atentã a dosarelor personale
întocmite de cãtre secþiile de cadre ale organizaþiilor de partid ori a machetelor-robot de
ziar evidenþiazã ºi faptul cã înregistrãrile pe care le conþin ºi felul în care se face aceasta
depind de anumite constrângeri politice ºi expectanþe ale persoanelor plasate la nivelul
superior al ierarhiei de partid. Trebuie, de asemenea, operate corelaþii cu tehnicile de
propagandã ale rescrierii istoriei, în funcþie de care se manifestã constrângerile producerii
acestui tip de documente. Faptul poate fi exemplificat ºi la nivelul studierii materialelor
de presã. Spre exemplu, însãºi colecþia ziarului Scânteia, oficiosul CC al PCR, nu putea
fi consultatã înainte de 1989 decât cu aprobãri speciale pentru intervalul 1944-1965,
într-atât de numeroase erau distorsiunile ºi falsurile operate în istoria oficialã a partidului
în perioada 1945-1989.
Dificultãþi deosebite ridicã studiul documentele produse de serviciile speciale ce-au
funcþionat în þãrile comuniste. Datele faptice care apar într-un dosar sunt, în general,
rezultatul unei selecþii ºi organizãri, astfel încât respectivul document sã conducã la
concluzia politicã vizatã. Dosarele de urmãrire sau anchetã prezintã particularitãþi
suplimentare, dependente de metodele de constrângere psihicã ºi fizicã aplicate. Nu
uºoare, desigur, sunt demersurile ºi eforturile cercetãtorilor pentru a investiga docu-
mentele arhivate în instituþii cu regim special.
Prezentãm în cele ce urmeazã crochiul unui studiu de caz ce-ºi propune sã inventarieze
valenþele explicative datorate utilizãrii metodologiei din interfaþa istorie-psihosociologie,
rezultatul vizând reconstrucþia memoriei sociale pe temeiul valorii de adevãr.
4. Construcþia unui model explicativ moartea

lui Gheorghiu-Dej (1965). Studiu de caz
Ipoteza de studiu
Dat fiind faptul cã viaþa personalã a liderilor comuniºti era consideratã secretã, iar
problema succesiunii nu a fost reglementatã în cutumele comuniste, asupra deceselor
conducãtorilor s-au fãcut sub formã de zvon diverse speculaþii. Decesul primului
conducãtor comunist al României, Gheorghiu-Dej, petrecut într-un interval foarte scurt
de la îmbolnãvirea acestuia ºi într-un context politic caracterizat de spiritul Declaraþiei
de independenþã (aprilie 1964), a cauzat zvonul iradierii acestuia în timpul ºedinþei
reprezentanþilor Tratatului de la Varºovia (ianuarie 1965).
Premisa asasinatului politic a fost alimentatã de fondul contextual al mãsurilor de
independenþã ale României în raport cu Kremlinul ºi întãritã de decesul grabnic al
liderului în raport cu diagnosticul stabilit (în 2 martie, Gheorghiu-Dej a fost diagnosticat
ca bolnav de cancer pulmonar cu metastazã la ficat, iar în 19 martie a decedat).
54 LAVINIA BETEA
Scopul investigaþiei
Acesta este conexarea ºi interpretarea informaþiilor provenite de la sursele investigate
prin intermediul metodologiei din sociouman sub genericul întrebãrii: Ce-a fost
moartea lui Gheorghiu-Dej deces natural sau asasinat politic?.
Metode ºi tehnici utilizate

a) Metoda comparativã prin studiul de caz multiplu
prezentarea naþionalismul românesc drept o etapã de evoluþie tipicã regimurilor
comuniste;
identificarea particularitãþilor naþionalismului românesc datorate speculãrii dispu-
telor sovieto-chineze;
compararea diverselor practici sovietice de eliminare a indezirabililor (încã din timpul
lui Lenin exista în cadrul serviciilor speciale un speþialnîi cabinet, subordonat
direct Consiliului Comisarilor Poporului, care se ocupa cu astfel de misiuni).
b) Tehnica interviului liber nestructurat
1. martori angajaþi la nivel decizional în timpul regimului comunist, intervievaþi
în 1995-2001, au fost:
Ion Gheorghe Maurer (membru de partid din ilegalitate, prim-ministru al
României în perioada 1961-1974, membru al Biroului Politic ºi al Prezidiului
Permanent între 1960 ºi 1974);
Corneliu Mãnescu (comunist ilegalist, ministru de Externe al României în
1961-1972).
2. din categoria martorilor aflaþi în anturajul personal al liderului am realizat
interviuri cu:
Paul Sfetcu (ºeful de cabinet al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în perioada
1952-1965);
Mândra, Sanda ºi Gheorghe Gheorghiu nepoþi ai lui Gheorghiu-Dej.
c) Studiul documentelor de arhivã
documente din Arhiva Cancelariei CC al PCR din etapa imediat premergãtoare ºi
urmãtoare decesului lui Gheorghiu-Dej, pentru a identifica eventualele abateri de
la cutumele ºi practicile Biroului Politic al CC al partidului, grupul de decizie
condus de Gheorghiu-Dej;
documente din Arhivele Ministerului de Externe din anul 1965.
d) Analiza de conþinut a discursului oficial din ziarul partidului, Scânteia (anunþul
privind decesul liderului, telegramele de condoleanþe, discursurile funerare etc.).
Aplicaþii
1. Exemplu de conexare a mãrturiilor provenite de la martorii din cercul de putere cu
cele provenite de la surse din anturajul intim
Cum a murit Dej?, l-am întrebat în 1994 pe I.Gh. Maurer, cel care fusese
considerat mâna dreaptã a lui Dej în exerciþiul puterii. Acasã, în martie 1965, mi-a
rãspuns scurt acesta. Ce boalã a avut? Cancer a avut. De cancer îl tratau doctorii.
Fusese internat în spital? Nu. ªedea acasã. Veneau doctorii ºi-l tratau. Boala
durase mult timp? Nu. Câteva luni. Douã sau trei. Nu era nimic suspect în
îmbolnãvirea sa subitã, urmatã de o moarte grabnicã? Pentru mine? Dacã doctorii
mi-au spus cã e cancer, eu, nefiind medic, n-aveam cum sã pun la îndoialã spusele lor.
Auzind câte ceva despre metodele de exterminare KGB, printre oameni s-a rãspândit
zvonul cã ar fi fost iradiat într-una dintre vizitele ce le fãcuse în afara þãrii am
încercat eu sã avansez spre intervievat. Interlocutorul meu însã nu mi-a rãspuns.
Corneliu Mãnescu s-a eschivat, de asemenea, de la abordarea directã a temei. M-am
îmbolnãvit ºi eu, mi-a mãrturisit acesta în 1998. Ceea ce pentru mine era un lucru cu
totul neobiºnuit. () Dupã ce m-am întors de la Varºovia la Bucureºti, am fost obligat
sã stau câteva zile acasã. Dej, la rându-i, se retrãsese ºi el. () Am primit un telefon de
la Dej. M-a cãutat cu o chestiune de familie, aflase cã nu sunt la minister. I-am spus cã
nu mã simt bine. Iar el mi-a rãspuns: «Nici eu nu mã simt bine. Am rãmas cu o rãcealã,
cu o tuse care nu-mi mai trece». Aceasta a fost ultima mea convorbire cu Dej, cãci din
boala aceea nu s-a mai ridicat.
ªi ºeful de cabinet al lui Dej la Varºovia a fost indisponibil în relatarea amãnuntelor
momentului. Conform propriei relatãri, lui Sfetcu i se îmbolnãviserã copiii de oreion,
iar Dej, fiind spitalizat acasã, pentru a nu-l contamina, îi trimitea prin ofiþerii însoþitori
actele la semnat, evitând contactul ºi discuþiile directe, statornicite de mult în relaþiile
lor. Sfetcu nu credea însã în speculaþiile privind asasinarea lui Gheorghiu-Dej de cãtre
sovietici prin tehnici ºi mijloace derivate din ºtiinþele moderne. Cauza morþii lui
Gheorghiu-Dej fusese cancer la plãmâni. Sfetcu ºtia cã, încã de la vârsta de 13 ani, Dej
se îmbolnãvise de TBC pulmonar, boala recidivând în timpul detenþiei sale. Dupã 1944
fusese tratat ºi în URSS de aceeaºi afecþiune, boala revenind încã în câteva rânduri.
Martorul ce-a fost Sfetcu, apropiat de persoana fizicã a liderului, relateazã însã în
amintirile sale ºi cã Dej se îmbolnãvise din toamna lui 1963, fiind operat în consecinþã
de niºte polipi la vezica urinarã. Deºi medicii au decis cã n-au fost de naturã canceroasã,
neliniºtea ºi suspiciunea au cuprins bolnavul. Din cauza acestor suspiciuni ºi nervozitãþi,
a fost cea mai grea perioadã de lucru cu Dej, a mãrturisit fostul sãu ºef de cabinet.
Acesta mai opineazã ºi cã decizia lui Dej de eliberare a tuturor deþinuþilor politici (1964)
a avut printre cauze ºi motive personale remuºcãrile ºi angoasa liderului comunist,
care se credea bolnav incurabil.
Sfetcu mai relatase însã un neliniºtitor episod care alimenteazã, în fapt, zvonul
asasinatului. În 1956, Miron Constantinescu (una dintre cârtiþele sovietice din nucleul
puterii de la Bucureºti) adusese ca ornament pentru biroul lui Gheorghiu-Dej o casetã
cu bulgãri de minereu. Neplãcându-i ornamentul, Gheorghiu-Dej l-a încredinþat lui
Sfetcu, pe atunci adjunctul ºefului de cabinet I. Vladu. În 1959, dupã decesul lui Vladu
(cu diagnosticul cancer), fãcând curãþenie în biroul acestuia, Sfetcu a descoperit caseta
ºi i-a înmânat-o ministrului Minelor, Bujor Almãºan. Trebuie sã dispuneþi cercetãri
asupra celui care a «uitat» caseta cu minereu de uraniu într-un astfel de loc i-a spus
Almãºan lui Sfetcu dupã o vreme , pentru cã intensitatea radiaþiilor a dat seismograful
nostru peste cap. Informat, Dej nu a dat însã curs recomandãrii, ca în atâtea alte
cazuri când cunoºtea cã la mijloc este cineva cu relaþii sovietice speciale, a fost concluzia
fostului sãu ºef de cabinet.
Nepoata lui Gheorghiu-Dej, Mândra Gheorghiu, aduce ca argument principal al
ipotezei asasinatului faptul cã ºi garda de corp a liderului comunist a decedat la puþinã
vreme de un cancer galopant. De asemenea, comportamentul nefiresc al celorlalþi membri
56 LAVINIA BETEA
ai Biroului Politic, ce au adoptat decizii contradictorii în decursul unui interval foarte

scurt în raporturile cu liderul.
2. Exemplu de conexare a mãrturiilor provenite din memorialisticã ºi documente

oficiale
Ce s-a întâmplat la Varºovia? Toþi martorii din cercul puterii, precum ºi cei din
anturajul intim sunt de acord asupra relatãrii nemulþumirii liderului român faþã de
gãzduirea care i s-a oferit, neobiºnuitã în raport cu protocolul.
Cum aminteam anterior, Paul Sfetcu, ºeful de cabinet din acea vreme al liderului
român, a fãcut parte din componenþa delegaþiei româneºti la Varºovia. Fãrã a fi
cunoscãtor al relaþiilor politice internaþionale, Sfetcu înregistreazã empiric comporta-
mentul disonant al delegaþiei române faþã de ceilalþi participanþi în raportul cu delegaþia
sovieticã. Astfel, Gheorghiu-Dej solicitã reformularea unui pasaj din comunicatul oficial,
iar primul-ministru, Maurer, propune ca primii-secretari ai partidelor comuniste ºi
muncitoreºti sã nu mai semneze comunicatele oficiale ale Tratatului de la Varºovia.
O propunere care, acceptatã, ar fi diminuat responsabilitãþile militare asumate, dat fiind
cã adevãraþii conducãtori ai þãrilor comuniste erau liderii partidului.
Ce menþioneazã însã documentul oficial? Stenograma discuþiilor finale dintre repre-
zentanþii Tratatului de la Varºovia în 20 ianuarie 1965 specificã încã de la primul punct
probleme asupra cãrora comisia de redactare nu a cãzut de acord în primul rând,
problema nediseminãrii armelor nucleare, tovarãºii români obiectând împotriva includerii
ei în Comunicatul consfãtuirii. Este singura menþiune de împotrivire a unora dintre
participanþi. Stenograma întâlnirii un document ce meritã a fi supus analizei de
conþinut a discursului! este relevantã pentru opiniile ºi atitudinea reprezentanþilor
României. Pe parcursul convorbirii apar ºi alte dezacorduri în afarã de cel menþionat
iniþial la începerea întâlnirii între delegaþia românã ºi restul participanþilor. Reproducem
finalul stenogramei:
Tov. Gomulka: Toþi tovarãºii prezenþi sunt de acord cu propunerea, numai tovarãºii
români, nu.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Nu suntem ºi nu vom fi de acord cu crearea unor noi
organe în cadrul Organizaþiei Tratatului de la Varºovia. Consultãrile le putem face ºi
fãrã a avea un organ permanent.
Tov. Gomulka: Atunci ar mai fi problema creãrii statului major al Forþelor Armate
Unite ale Tratatului de la Varºovia. Toþi tovarãºii s-au pronunþat în favoarea acestei
propuneri. Care este pãrerea tovarãºilor români?
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Noi nu avem mandat sã discutãm aceastã problemã.
Când ne vom întoarce acasã, o vom supune spre examinare forurilor noastre de
conducere ºi abia atunci vom putea sã spunem o pãrere.
Tov. Gomulka: Atunci nu mai avem ce discuta. () Propun sã bem un pahar pentru
succesul consfãtuirii noastre, pentru noi succese în activitatea dvs.
Tov. L. Brejnev, ciocnind cu tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Pãcat cã nu am luat o
hotãrâre în legãturã cu statul major. Militarii aºteptau foarte mult sã fie rezolvatã aceastã
problemã.
Fãrã-ndoialã însã cã interpretarea acestor date trebuie conexatã cu alte documente

care dovedesc periculosul joc dublu practicat de români în contextul rãzboiului rece,
mai ales în momentul când în lumea comunistã apar doi poli de putere URSS ºi China.
Primirea delegaþiei române de cãtre Mao în toamna lui 1964 relevã periculoase înþelegeri
între români ºi chinezi, în detrimentul hegemoniei sovietice.
Concluzie
Asupra unui moment atât de controversat cum sunt multe în istoria comunismului nu
ne putem pronunþa cu exactitate.
Importante pentru calitatea analizei ºi reconstrucþia memoriei sociale în spiritul
adevãrului istoric sunt:
1. contextualizarea faptului istoric;
2. utilizarea ºi conexarea tuturor surselor de investigaþie;
3. selectarea unui complex de metode ºi tehnici de cercetare din domeniul socioumanului
în concordanþã cu specificitatea istoriei disciplinã cu ambiþii de domeniu atotcuprin-
zãtor ºi cu caracteristicile de informaþie exhaustivã ale timpului prezent.
Abstract: Romanian communism appears to be the result of a process of progressive cultural

neglect.
The main effect was the actual borrowing of soviet institutions, practices and techniques that lead
to the development of a civilization with a very strong communist ideology to be found in
relationships between individual-leader-crowd.
In this way, the history of communism could be considered a large work area of social and human
sciences, area that is investigated with the proper methodology. The historical investigation can
be easily incorporated in a familiar series of questions like: Who?, What?, Where?, How?,
Why, in order to decide over the methodology to be used.
The present work reveals the design of an explicative pattern on the event around the death of
Gheorghiu-Dej (1965) a very controversial subject in the history of Romanian communism
with the help of methods very common to psychosociology.
Résumé: Le communisme roumain apparaît comme le produit dun processus dacculturation.

Leffet principal a été un emprunt dinstitutions, de pratiques et de techniques soviétiques qui ont
conduit au développement dune civilisation caractérisée par la circonscription des relations
individu-leader-masse à lidéologie communiste.
Lhistoire du communisme peut être considérée, en ce sens, un vaste chantier des sciences
sociohumaines, investigué à laide de la méthodologie qui est adéquate à ce domaine. La démarche
historique peut être circonscrite aisément dans la série familières des questions: Qui?, Quoi?,
Où?, Comment?, Pourquoi?, pour décider la méthodologie a employer.
Cette étude présente le design dun modèle explicatif concernant le thème de la mort de
Gheorghiu-Dej (1965) sujet très débattu de lhistoire du communisme roumain à laide dune
méthode familiaire à la psychosociologie.
Bibliografie
Bardin, L. (1993), Lanalyse de contenu, PUF, Paris.
Bãrbuleanu, R., Radu, V. (1988), Metodica predãrii istoriei patriei, EDP, Bucureºti.
Betea, L. (1995), Maurer ºi lumea de ieri; mãrturii despre stalinizarea României, Editura
Fundaþiei Ioan Slavici, Arad.
58 LAVINIA BETEA
Betea, L., Mãnescu, C. (2001), Convorbiri neterminate. Corneliu Mãnescu în dialog cu Lavinia
Betea, Editura Polirom, Iaºi.
Betea, L. (2001), Psihologie politicã. Individ, lider, mulþime în regimul comunist, Editura
Polirom, Iaºi.
Betea, L. (2003), Pustietatea puterii, interviu cu Mândra Gheorghiu, Magazin istoric, decem-
brie, Bucureºti.
Braudel, F. (1969), Écrits sur l histoire, Flammarion, Paris.
Chelcea, S. (1996), Memoria socialã organizarea ºi reorganizarea ei, in A. Neculau (coord.),
Psihologie socialã. Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iaºi.
Cioldi, F.L., Doise, W. (1997), Identitate socialã ºi identitate personalã, in R.Y. Bourhis, J.F.
Leyens (coord.), Stereotipuri, discriminare, relaþii intergrupuri, Editura Polirom, Iaºi.
De Montbrial, T. (1996), Memoria timpului prezent, Editura Polirom, Iaºi.
Furet, F. (2002), Atelierul istoriei, Editura Corint, Bucureºti.
Henry, P., Moscovici, S. (1968), Problèmes de lanalyse de contenu, Langage, septembrie,
Paris.
Iluþ, P. (1997), Abordarea calitativã a socioumanului, Editura Polirom, Iaºi.
Markova, I. (2004), Dialogistica ºi reprezentãrile sociale, Editura Polirom, Iaºi.
Moscovici, S. (1976), La psychanalyse, son image et son public, PUF, Paris.
Mucchielli, A. (1996), Noua psihologie, Editura ªtiinþificã, Bucureºti.
Mucchielli, A. (2002), Dicþionar al metodelor calitative în ºtiinþele umane ºi sociale, Editura
Polirom, Iaºi.
Neculau, A., Constantin, T. (2003), Memoria socialã, in A. Neculau (coord.), Manual de
psihologie socialã, Editura Polirom, Iaºi.
Parot, F., Richelle, M. (1992), Introduction à la psychologie, PUF, Paris.
Sfetcu, P. (2000), 13 ani în anticamera lui Dej, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti.
Soulet, J.P. (1998), Istoria comparatã a statelor comuniste din 1945 pânã în zilele noastre,
Editura Polirom, Iaºi.
Soulet, J.F. (2000), Istoria imediatã, Editura Corint, Bucureºti.
Þugui, P. (1999), Istoria ºi limba românã în vremea lui Gheorghiu-Dej, Editura I. Cristoiu, Bucureºti.
Wierzbicki, P. (1996), Structura minciunii, Editura Nemira, Bucureºti.
Yin, R.K. (1989), Case Study Research, Sage Publications, California.
*** Stenograma întâlnirii primilor-secretari ai Comitetelor Centrale ale partidelor comuniste ºi
muncitoreºti ºi a preºedinþilor Consiliilor de Miniºtri ai þãrilor participante la Tratatul de
la Varºovia, la CC al PMUP, în dimineaþa zilei de 20 ianuarie 1965, ANIC, fond CC al
PCR, Secþia Relaþii Externe, dosar 15/1965, p. 226.
*** Stenograma discuþiilor purtate cu ocazia primirii delegaþiei de partid ºi de stat a RPR de
cãtre Tovarãºul Mao Zedong în ziua de 8 octombrie 1964, ANIC, fond CC al PCR/
Cancelarie, dosar 55/1964, pp. 140-156.
Ticu Constantin1, Oana Dãnilã2, Alina Lupu3, Iuliana Popa4
Codificarea ºi evaluarea evenimentelor

publice în memoria socialã
Rezumat: Pornind de la elementele memoriei sociale, definite în prima parte a articolului, autorii
reþin spre analizã trei evenimente frecvent evocate de populaþia româneascã drept cele mai
importante pentru ultimii 10 ani. Principala prezumþie a cercetãrii a fost cã numãrul de detalii
exacte oferite de cãtre subiecþii investigaþi, cu referire la diferite evenimente sociale, este dependent
atât de variabile intrinseci evenimentului (intensitate, importanþã, rememorare etc.), cât ºi de o
serie de variabile de naturã atitudinalã (atitudini sociopolitice), contextualã (contextul personal de
evocare ºi presiunile mediului social), autobiograficã (detalii ºi evenimente personale) ºi social-
-istoricã (evenimente premergãtoare sau asociate). Analiza datelor obþinute a permis identificarea
variabilelor care au o importanþã majorã în evocarea unor detalii exacte despre evenimentele
sociale evocate.
1. Perspective de definire a memoriei sociale

Aºa cum am mai subliniat ºi cu alte ocazii (Constantin, 2001, 2002), noþiunea de
memorie socialã este încã un subiect de definire conceptualã, de analizã ºi de relaþionare
cu concepte din paradigme apropiate, cum sunt cele de gândire socialã, reprezentãri
sociale, memorie episodicã, memorie autobiograficã. Aceasta pentru cã, în literatura de
specialitate recentã, conceptul de memorie socialã are o dublã accepþie: una datã de
sociologia europeanã, iar alta datã de psihologia socialã cognitivã (cogniþia socialã).
O primã perspectivã de definire, consideratã clasicã, este cea deschisã de Maurice
Halbwachs (1925, 1950), pe o filiaþie de idei lansatã de Émile Durkheim, ce pune
accentul pe colectivitate în definirea conceptului de memorie socialã sau a celui de
memorie colectivã. M. Halbwachs face distincþia dintre memoria individualã, memoria
colectivã ºi memoria socialã. Memoria socialã este, în concepþia lui M. Halbwachs,
rezultatul filtrãrii, reconstrucþiei ºi esenþializãrii conþinuturilor unor multiple memorii
colective, coexistente într-un anumit spaþiu geografic ºi cultural. Memoriile colective
sunt caracteristice fiecãrui grup în parte (þãrani, deportaþi, intelectuali, mineri), sunt
condiþionate de anturajul social comun ºi coexistã, în acelaºi timp ºi spaþiu, cu alte
memorii colective, având atât elemente comune cu acestea, cât ºi elemente de diferenþiere.
1. Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþe ale Educaþiei, Universitatea Al.I. Cuza, Iaºi.

2, 3, 4. Studenþi ai Facultãþii de Psihologie ºi ªtiinþe ale Educaþiei, Universitatea Al.I. Cuza, Iaºi.

60 TICU CONSTANTIN, OANA DÃNILÃ, ALINA LUPU, IULIANA POPA
La rândul lor, memoriile colective se formeazã în urma interacþiunii dintre membrii

grupului, a partajãrii memoriilor individuale în cadrul acestui grup (reciprocitate de
perspective) ºi a interiorizãrii elementelor dominante.
În cadrul aceleiaºi paradigme, dar într-o viziune mult mai recentã, memoria socialã
este înþeleasã ca fiind una dintre formele de manifestare a gândirii sociale, ca o modalitate
de exprimare a acesteia, alãturi de reprezentãrile sociale. Dacã reprezentãrile sociale
sunt specifice prezentului, definind percepþii colective ale unor obiecte de reprezentare
actuale (ºomajul, democraþia, privatizarea etc.), memoria socialã se referã la
reprezentãrile colective ale trecutului, cu referire la un obiect al memoriei din trecut
(deportarea, holocaustul, colectivizarea etc.).
Din aceastã perspectivã, memoria socialã este analizatã mai degrabã sub aspectul
procesualitãþii ei, al schimbãrilor majore care apar în modul de evocare a evenimentelor
sociale la nivelul unor colectivitãþi mari ºi dupã perioade mari de timp. Adepþii acestui
punct de vedere ignorã individul ca sursã a conþinutului memoriilor sociale, masele sau
colectivitãþile fiind cele care pot fi analizate pentru a surprinde esenþa conþinutului
memoriei sociale. În astfel de analize, chiar dacã sunt prezentate conþinuturi ale unor
memorii individuale, individul este prezentat mai degrabã ca un exemplar tipic al unei
colectivitãþi decât ca obiect al cercetãrii. Analistul este cel care, prin deducþie sau prin
analiza calitativã a discursurilor individuale, poate surprinde esenþa fenomenului, conþi-
nutul memoriei sociale. Astfel, memoria socialã nu poate fi redusã la analiza conþinuturilor
amintirilor individuale, fiind un fenomen ce transcende acest nivel, manifestându-se ca
un produs al gândirii colective.
Pe o poziþie oarecum diferitã se aflã adepþii perspectivei cognitiviste (cogniþia
socialã). Aceºtia analizeazã memoria socialã prin operaþionalizarea ºi evaluarea la nivel
individual a unor dimensiuni legate de evenimente sociale la care subiectul a participat
sau a fost martor. Un lot sau un eºantion din populaþie este solicitat sã relateze despre
un eveniment social ºi/sau sã evalueze diferite aspecte legate de acel eveniment (sur-
priza cu care au receptat evenimentul, intensitatea trãirilor legate de eveniment,
frecvenþa rememorãrii etc.). Rezultatul acestor relatãri (raportat, de obicei, prin
frecvenþa sau rangul de apariþie) sau evaluãri (raportat, de regulã, prin media obþinutã
pe eºantionul investigat) este considerat reprezentativ pentru lotul investigat ºi pentru
populaþia din care s-a extras eºantionul. Prin urmare, pentru analiºtii de filiaþie cog-
nitivistã, în definirea ºi analiza memoriei sociale, accentul este pus pe individ, ºi nu pe
colectivitate, concluziile obþinute prin analiza conþinuturilor memoriei individuale referi-
toare la evenimentele sociale fiind generalizate la nivelul populaþiei generale. În plus,
spre deosebire de perspectiva clasicã, conþinuturile memoriei sociale sunt analizate mai
degrabã dintr-o perspectivã transversalã (aici ºi acum) decât din una longitudinalã
(restructurãri în timp ale conþinuturilor memoriei).
În opinia analiºtilor cognitiviºti, memoria socialã ar conþine informaþii despre lumea
socialã, achiziþionate ºi engramate de cãtre individ pornind de la experienþa individualã
ºi utilizate pentru a trata noile informaþii sociale. Ei preferã sã utilizeze sintagma
memoria evenimentelor publice pentru a se referi la modul de recepþie, pãstrare ºi
evocare, la nivel individual, a evenimentelor cu relevanþã socialã sau sintagma memoria
evenimentelor colective pentru a se referi la co-construcþia, prin evocare, realizatã de un
grup mic (de exemplu, familia), a unui eveniment distinct trãit împreunã.
Un loc aparte în cadrul acestei perspective îl reprezintã studiul amintirilor de tip flash
(flashbulb memories) acele amintiri extrem de persistente în care sunt reþinute pe
CODIFICAREA ªI EVALUAREA EVENIMENTELOR PUBLICE ÎN MEMORIA... 61
termen lung (uneori zeci de ani) detalii bogate despre evenimente sociale ºocante
(asasinarea preºedintelui Kennedy, atacurile teroriste de la Word Trade Center etc.),
împreunã cu detalii semnificative ale contextului personal de receptare a acestora. Ca
repere pentru cercetãrile din aceastã perspectivã (Constantin, Dãnilã, 2003; Constantin,
2000) putem cita: R. Brown ºi J. Kulik (1977), care au propus conceptul de flashbulb
memories, M. Conway (1994), S.A. Christianson (1999), D.B. Pillemer (1984), care au
dezvoltat conceptul de flashbulb memories susþinându-l prin date empirice, K. Finkenauer
(1998), O. Luminet (2000), A. Curci (2001), care au completat acest model, subliniind
rolul discuþiilor (social sharing) ºi al emoþiilor în evocarea amintirilor sociale de acest
tip etc. Remarcabil din aceastã perspectivã este faptul cã, prin analizã statisticã, au fost
izolate o serie de variabile psihologice care sunt asociate formãrii ºi menþinerii în
memoria socialã a unor amintiri consistente. Astfel, în cadrul modelului explicativ
propus de C. Finkenauer, O. Luminet ºi colaboratorii lor (1998, pp. 520-521), model
probat prin analize statistice pornind de la date empirice, surpriza, dispoziþia
afectivã ºi detaliile referitoare la evenimentul original sunt determinanþii direcþi ai
formãrii unor amintiri de tip flash (amintiri consistente ºi extrem de rezistente în timp).
Mai mult, variabila surprizã este determinatã de valoarea noutãþii evenimentului,
iar variabila detaliile referitoare la evenimentul original e condiþionatã de
rememorare, la rândul ei condiþionatã de evaluarea dispoziþiei afective provocate
de eveniment ºi de atitudinea afectivã actualã a subiectului faþã de evenimentul trecut.
Aceste din urmã variabile, la rândul lor, sunt condiþionate de importanþa acordatã
evenimentului.
Figura 1. Modelul integrativ-emoþional al formãrii ºi menþinerii amintirilor

de tip flash (Finkenauer, Luminet, 1998)
~ntruc`t cele douã perspective descrise mai sus cea psihosociologicã europeanã ºi
cea de tip cognitivist au fost descrise ºi analizate în alte lucrãri, în prezentul articol
vom insista pe o altã abordare a conceptului de memorie socialã: cea vizând integrarea
informaþiilor privind evenimentele sociale într-un model individual al memoriei epi-
sodice, alãturi de memoria pentru evenimente personale (memoria autobiograficã) ºi
memoria pentru evenimente istorice. Pentru ca utilizarea conceptului de memorie
socialã sã nu parã abuziv\ în acest context (þinând cont de perspectiva clasicã la care
am fãcut referire la începutul articolului de faþã) vom folosi frecvent sintagma memoria
pentru evenimente sociale pentru a sublinia faptul cã modelul explicativ pe care îl
propunem se referã la modul cum sunt asimilate, menþinute ºi transformate/reevaluate la
nivel individual informaþiile despre evenimentele sociale.
Abordarea pe care o propunem va fi susþinutã atât de argumente teoretice, avansând
un model teoretic explicativ în acest sens, cât ºi de argumente empirice, prezentând
rezultate ale unor investigaþii ce au vizat analiza relaþiilor dintre datele memoriei pentru
evenimente sociale ºi alte aspecte ale memoriei ºi atitudinilor sociopolitice individuale.
2. Memorie socialã într-un model explicativ general
2.1. Precizãri conceptuale

Înainte de a prezenta modelul elaborat de noi, este necesarã expunerea cadrului
teoretic-conceptual în care ne plasãm discursul: distincþia dintre memoria semanticã
memoria episodicã ºi integrarea conceptelor de memorie socialã, memorie autobiograficã
ºi memorie istoricã în cadrul acestei disjuncþii.
E. Tulving (1972) este cel care a propus, în cadrul memoriei declarative (prin
opoziþie cu memoria nondeclarativã sau proceduralã), distincþia, devenitã clasicã, între
memoria episodicã ºi memoria semanticã/conceptualã. În opinia acestuia, memoria
episodicã include experienþele specifice din trecut, situate într-un loc definit în timp ºi
spaþiu, deci asociate cu anumite contexte spaþio-temporale definite. Memoria semanticã
este reprezentatã de cunoºtinþele generale despre lume ºi viaþã, informaþii care nu au o
localizare clarã în timp ºi spaþiu, ºi e organizatã în termeni de reþea, categorii, scheme,
scenarii sau sisteme.
Într-o ultimã reformulare (1995), modelul propus anterior este completat prin adãu-
garea a douã sisteme suplimentare: sistemul reprezentãrilor perceptuale (subsumând
diferite efecte ale amorsajului, în special cel prin repetiþie) ºi memoria de lucru (cea care
asigurã menþinerea temporarã ºi manipularea unui numãr limitat de informaþii în scopul
realizãrii unei activitãþi cognitive). Astfel, în acord cu concepþia modernã asupra
memoriei, Tulving considerã cã memoria este organizatã ierarhic. Memoria episodicã
ocupã nivelul cel mai înalt în aceastã ierarhie, evocarea ºi relatarea unor experienþe
personale din memoria episodicã fiind dependente de memoria de lucru, ce permite
activarea unui numãr limitat de informaþii generale din memoria semanticã, ºi, mai
departe, de mecanismele de exprimare (prin vorbire, scriere etc.) din memoria proce-
duralã (Piolino et al., 2000, p. 42; Walker, 1992, p. 246).
Referindu-se numai la distincþia semantic-episodic, psihologii cognitiviºti susþin ideea
cã, din punct de vedere cognitiv, cele douã sisteme mnezice diferã prin modul de
organizare a informaþiilor ºi prin modul de reactivare sau procesare a acestora. În timp

ce cunoºtinþele din memoria episodicã ar fi organizate, în principal, dupã principii
cronologice, cele din memoria semanticã ar fi grupate în scheme ºi reþele semantice,
dupã principii de înþeles/semnificaþie. Mai mult, cunoºtinþele din memoria episodicã ar
fi legate de reacþii emoþionale, putând chiar fi organizate în jurul unui nod emoþional
(Freud, 1895; Brower, 1981), în timp ce cunoºtinþele semantice ar fi relativ neutre,
lipsite de tonalitate afectivã. Nu trebuie uitat faptul cã multe dintre informaþiile din
cadrul uneia dintre aceste categorii sunt asociate cu informaþii conþinute în cadrul
celeilalte categorii, cã aparþin ambele sistemului de memorie explicitã ºi, prin
urmare, rãspund ºi de principii de fixare ºi evocare similare sau comune (Miclea, 1999,
p. 215).
Pentru memoria episodicã, naraþiunea este conceptul descriptiv central. Memoria
episodicã este, prin excelenþã, memoria naraþiunilor personale sau colective, naraþiuni
care dau un caracter specific informaþiilor evocate: organizare prin asociere/înlãnþuire
cronologicã ºi localizare spaþio-temporalã a episoadelor narate. Mai mult, spre deosebire
de conþinuturile memoriei semantice, ce pot fi considerate ca fiind impersonale,
conþinuturile memoriei episodice sunt, prin excelenþã, personale pentru cã: a) se
referã la istoria relaþiilor individului cu ceilalþi sau la istoria grupului/naþiunii din care
face parte; b) se formeazã prin interacþiunile cu ceilalþi; c) au importanþã, devin cu
adevãrat semnificative numai prin împãrtãºire cu ceilalþi, deseori având o funcþie de
co-rememorare (Amintiþi-vã de momentul în care). În acest context plasam discuþia
referitoare la conþinutul memoriei sociale.
2.2. Model integrativ

În opinia noastrã, la nivel individual, existã informaþii despre momente, întâmplãri,
evenimente semnificative ale vieþii individuale (memoria autobiograficã), informaþii
despre momente, întâmplãri importante ale contextului social în care a trãit acea persoanã
(memoria socialã) ºi informaþii despre trecutul grupului etnic sau naþiunii din care face
parte respectiva persoanã (memoria istoricã). Toate aceste informaþii sunt redate sub
formã de naraþiune, filonul narativ fiind cel care organizeazã informaþia episodicã ºi în
jurul cãruia se structureazã cele cu caracter semantic ce aduc un plus de consistenþ\ ºi
sens celor narate.
Þinând cont de datele prezentate mai sus, în încercarea de a realiza o distincþie
pertinentã între cele trei categorii de informaþii (autobiografice, sociale ºi istorice), am
construit un model al structurii memoriei explicite care sã þinã cont de distincþia
episodic-semantic ºi, în acelaºi timp, sã introducã diferenþieri relevante în interiorul
memoriei episodice, definind locul memoriei sociale. În acest scop am luat în calcul
douã criterii: asocierea informaþiilor cu contexte spaþio-temporale specifice (informaþii
localizate sau nelocalizate spaþio-temporal) ºi caracterul lor (informaþii cu relevanþã
personalã, socialã, istoricã sau impersonalã).
Conform acestui model, în funcþie de criteriile descrise mai sus, putem defini douã
mari blocuri de memorie: memoria semanticã ºi memoria episodicã. Memoria episodicã
este cea care conþine informaþiile localizate spaþio-temporal, adicã cele despre momente,
întâmplãri sau evenimente despre care ºtim când ºi unde au avut loc. Memoria
semanticã include totalitatea cunoºtinþelor generale despre lume sau viaþã, informaþii
despre care nu putem spune cã se referã la un episod anume, la un loc definit ºi la un

interval temporal precis.
Figura 2. Memoria explicitã model general
În acest cadru, blocul memoriei episodice, în funcþie de caracterul personal sau

tangenþial personal (social ºi istoric) al informaþiilor, este compus din: informaþii referi-
toare la întâmplãri, momente sau evenimente ale propriei vieþi (memoria autobiograficã),
informaþii referitoare la evenimente sociale sau colective (memoria socialã) ºi evenimente
istorice (memoria istoricã).
2.3. Memoria socialã în cadrul memoriei episodice

În funcþie de conþinuturile sale, memoria socialã face trimitere fie la memoria
evenimentelor publice, adicã la colecþiile de amintiri ale unei colectivitãþi largi despre
evenimente publice de notorietate naþionalã sau internaþionalã (amintiri formate predo-
minant cu ajutorul informaþiilor furnizate de mass-media), fie la memoria evenimentelor
colective, adicã la amintirile membrilor unei microcolectivitãþi sau ai unui grup restrâns
despre istoria interacþiunilor sau evenimentelor sociale comune. În acest din urmã
caz, informaþiile se structureazã ca rezultat al interacþiunilor sociale directe ºi al
transmiterii orale1. În primul ne putem referi la evenimente de tipul demisia premierului
Radu Vasile, mineriadele, atacul terorist de la Word Trade Center, în timp ce în cel
de-al doilea caz ne referim la evocãrile pe care le fac împreunã foºtii colegi de liceu sau
fiii satului la întâlnirile de marcare a unui interval de ani de la finalizarea studiilor/
despãrþire. Atunci când este evocat un eveniment social (de exemplu, ultima mineriadã),
pe lângã firul narativ principal care formeazã memoria socialã a evenimentului, sunt
activate ºi evocate ºi informaþii semantice (context politic, personaje, declaraþii, zvonuri)
ce îmbracã firul narativ principal. Deºi cele douã categorii de informaþii (episodice ºi
semantice) sunt deseori activate împreunã, la nivelul memoriei sunt stocate separat,
rãspunzând de legi ale organizãrii ºi evocãrii diferite.
Una dintre dimensiunile nu prea evidente ale acestui model (dimensiune aplicabilã
numai informaþiilor episodice) este cea a participãrii (directe sau indirecte) sau a
neparticipãrii subiectului la desfãºurarea evenimentului. Participarea directã a subiectului
la un eveniment (în calitate de actor) face ca informaþiile referitoare la acesta sã fie
alocate mai degrabã memoriei autobiografice, în timp ce participarea indirectã (în
calitate de martor), prin intermediul naraþiunilor altora sau al mass-media, face ca
datele respective sã fie alocate predominant memoriei sociale. Atunci când subiectul nu
participã la un eveniment, nu îi este contemporan acestuia, informaþiile referitoare la
eveniment aparþin memoriei istorice. Pentru a stabili o graniþã mult mai clarã, putem
preciza cã aparþin memoriei sociale individuale informaþiile despre evenimentele sociale
la care am fost contemporani, iar memoriei istorice individuale, informaþiile despre
evenimentele la care nu am fost contemporani. Ca sã fim ºi mai exacþi, ne referim la
participarea, directã sau indirectã (prin relatãrile mass-media sau ale altor persoane), la
aceste evenimente, deci la a avea vârsta cognitivã necesarã pentru a recepta în timp real
evenimentele. Informaþiile ce depãºesc aceastã limitã aparþin deja istoriei.
Modelul descriptiv prezentat mai sus nu este decât un cadru interpretativ care încearcã
sã organizeze, dupã anumite criterii, conþinuturile memoriei ºi, prin aceasta, sã explice
mai bine mecanismele dupã care funcþioneazã memoria. Acesta conduce, implicit, la
ideea cã diversele categorii de informaþii prezentate mai sus sunt aproximative, cu
graniþe vagi sau fluctuante, iar un anumit set de informaþii, în funcþie de contextul de
evocare, poate fi asociat unor categorii diferite (naraþiuni personale sau colective,
naraþiuni publice sau istorice etc.). În plus, acest model nu este unul static. În interiorul
acestuia existã o dinamicã a informaþiilor, numeroase transformãri având loc permanent
între informaþiile declarative ale subiectului. Aºa cum am subliniat mai sus, din blocul
naraþiuni sociale pot avea loc transferuri de informaþii spre blocul naraþiuni istorice,
1. Detalii în Constantin, 2001.

pe mãsurã ce informaþiile îºi pierd relevanþa personalã ºi capãtã un caracter tot mai
formal-istoric sub presiunea timpului ºi a relatãrilor mass-media. Un exemplu în acest
sens îl pot reprezenta informaþiile legate de evenimentele din 1989, informaþii care,
dupã trecerea anilor, consecutiv reevocãrii lor în mass-media ºi structurãrii lor într-o
variantã descriptivã unitarã, formalã, vor cãpãta treptat caracterul unor informaþii
istorice, chiar ºi pentru noi, participanþi indirecþi la respectivele evenimente.
Pe de altã parte, existã ºi o dinamicã inversã, de exemplu, evocarea unei secvenþe
autobiografice sau colective poate antrena activarea de informaþii semantice relevante.
Aceasta face, de exemplu, ca subiectul, atunci când povesteºte un episod autobiografic,
sã activeze informaþii din schema de sine, sã realizeze scurte naraþiuni legate de eveni-
mentele colective ale grupului etnic din care face parte (pentru a argumenta elemente ale
conceptului de sine evocat) sau sã evoce informaþii de tip istoric în acelaºi scop. Astfel,
în viaþa de zi cu zi, informaþiile din cadrul memoriei nu stau aºezate într-un model
anume, fiecare context de evocare activând informaþii aparþinând unor clase diferite.
Modelul prezentat încearcã doar sã surprindã anumite regularitãþi, principii de organizare
ºi funcþionare care, o datã identificate ºi conceptualizate, faciliteazã o mai bunã înþelegere
a modului de funcþionare a memoriei.
2.4. Structura informaþiilor episodice

În modelul prezentat facem referire ºi la o trãsãturã comunã a informaþiilor de tip
episodic (autobiografice, sociale sau istorice): modul în care acestea sunt organizate în
memorie în funcþie de nivelul de generalitate. Astfel, la nivelul cel mai general,
informaþiile episodice în memoria umanã sunt organizate sub formã de teme (marile
orientãri sau aspecte unificatoare ale informaþiei în memorie). De exemplu, am putea
defini tema Demisii politice pentru informaþiile de tip istoric, tema Miºcãri sociale
pentru informaþiile de tip social sau tema Realizare profesionalã pentru informaþiile de
tip autobiografic. În cadrul fiecãreia dintre aceste teme, pot exista mai multe evenimente
(experienþe de viaþã, întâmplãri ce se întind pe perioade extinse), fiecare dintre ele fiind
compus din mai multe episoade (momente, întâmplãri unitare organizate cronologic în
cadrul evenimentelor ºi care nu mai pot fi descompuse în subunitãþi fãrã pierderea
coerenþei), fiecare episod fiind descris de mai multe detalii (vizuale, auditive, tactile;
detalii despre stãri emoþionale de moment, gânduri etc.). În tabelul de mai jos, am
exemplificat, pentru fiecare dintre cele trei tipuri de informaþii, posibile descrieri narative,
în jurul cãrora poate fi reconstruitã o relatare istoricã, socialã sau autobiograficã.
Tabelul 3. Organizarea datelor din memoria episodicã în funcþie

de nivelul de generalitate/abstractizare
Memoria evenimentelor Memoria evenimentelor Memoria evenimentelor

STRUCTURA
istorice sociale autobiografice
Temã Demisii politice Miºcãri sociale Realizare profesionalã
Perioade La sfârºitul celui de-al În perioada mandatului Când eram student în
doilea rãzboi mondial lui Petre Roman anul patru
Evenimente Regele Mihai a fost minerii din Valea Jiului am susþinut examenele
forþat sã demisioneze au venit în Bucureºti de licenþã
Memoria evenimentelor Memoria evenimentelor Memoria evenimentelor

STRUCTURA
istorice sociale autobiografice
Episoade Reprezentanþii noii puteri În Piaþa Universitãþii au Prezentând teza în faþa
au intrat în biroul intrat în forþã minerii Comisiei de Licenþã
regelui
Detalii În liniºtea ce se lãsase se Era o dimineaþã rece ºi am simþit cum îmi
auzea ropotul ploii mirosea a fum tremurã mâinile
În structura informaþiilor episodice gãsim filonul narativ, modul în care informaþia

este organizatã ºi recuperatã pentru a fi evocatã, pornind de la nivelul cel mai înalt de
generalitate (organizarea tematicã) ºi ajungând pânã la nivelul cel mai concret de
detaliere. Aceastã organizare a informaþiei pe niveluri de generalitate ºi într-o formã
cronologicã, permiþând relatarea sub formã narativã, este caracteristicã memoriei episo-
dice, oferind, la nivel individual, un numitor comun celor trei tipuri de memorie.
Recapitulând, putem spune cã la nivelul cortexului fiecãrui individ existã stocate
informaþii aparþinând memoriei episodice, informaþii despre momente, întâmplãri, eve-
nimente cu localizare spaþio-temporalã (ºtim unde ºi când au avut loc). Acestea pot
fi informaþii despre momente, întâmplãri, evenimente semnificative ale vieþii individuale
(memoria autobiograficã), informaþii despre momente, întâmplãri importante ale contex-
tului social în care a trãit respectiva persoanã (memoria socialã) ºi informaþii despre
trecutul grupului etnic sau al naþiunii din care face parte persoana (memoria istoricã).
Aceste informaþii sunt redate sub formã de naraþiune, filonul narativ fiind cel care
organizeazã informaþia ºi în jurul cãruia se structureazã informaþiile cu caracter semantic
ce aduc un plus de informaþie ºi sens celor narate.
Informaþiile structurate sub forma unor naraþiuni, informaþii despre evenimente ale
contextului social în care trãim, aparþin memoriei sociale. Dar, aºa cum vom vedea în
paginile urmãtoare, conceptul de memorie socialã poate fi analizat într-o manierã
satisfãcãtoare luând în calcul o abordare mai degrabã cognitivistã a informaþiilor (analiza
la nivel individual) sau o abordare mai degrabã clasicã asupra aceloraºi informaþii ale
memoriei sociale (analiza la nivel colectiv), þinând cont mai curând de contextul social
global de formare ºi manifestare a memoriei sociale.
3. Analiza empiricã a memoriei sociale
3.1. Date ale etapelor anterioare de investigaþie

Pornind de la principalele elemente ale cadrului teoretic definit anterior, am identificat
un punct de întâlnire între datele memoriei sociale ºi cele ale memoriei personale sau
istorice. Pentru realizarea unei analize comparative între aceste dimensiuni, într-o primã
etapã am identificat cele mai importante date ale memoriei sociale ºi istorice, definite de
populaþia româneascã.
Prima investigaþie1, realizatã în 2001, a avut ca scop identificarea modului în care
sunt definite ºi evaluate cele mai importante evenimente din istoria României, aºa cum
1. Detalii în Constantin, 2001.

sunt ele vãzute din perspectiva simþului comun, a românului obiºnuit. Cercetarea, ce
s-a realizat pe un lot de 873 de subiecþi, cu o medie de vârstã de 31,6 ani (SD = 14,42;
minimum 11 ani, maximum 80 de ani), a constat într-o suitã de întrebãri deschise, prin
care am solicitat listarea celor mai importante evenimente/momente naþionale a) din
existenþa României; b) ale ultimilor 100 de ani (începând cu anul 1901); c) ale ultimilor
10 ani (începând cu anul 1990).
Opinia românilor cu privire la cele mai importante evenimente istorice a fost clarã,
fiind centratã în special pe evenimentele unificatoare (Unirea de la 1918 30%;
Rãzboiul de Independenþã din 1877 14%; Unirea principatelor sub Al.I. Cuza
12%), aceastã orientare fiind, probabil, datã ºi de istoria oficialã transmisã în mod
consecvent în ultimii 50 de ani.
Cerându-le subiecþilor sã evoce evenimentele majore ale ultimilor 10 ani din România,
am surprins o parte dintre cele mai importante repere ale memoriei sociale, evenimente
la care aceºti subiecþi au fost martori direcþi sau indirecþi. Sunt patru tipuri de evenimente
care apar frecvent în acest screening al celor mai importante momente din ultimii 10
ani: evenimente politice/alegeri (alegerile din 1992, 1996, 2000), evenimente cul-
turale (vizita Papei, vizita lui Bill Clinton, succesele echipei de fotbal, eclipsa
de soare), evenimente miºcãri sociale (mineriadele) ºi evenimente reformã
democraticã (aprobarea Constituþiei, reforma în învãþãmânt, reforma în econo-
mie, intrarea României în OSCE).
Ca o continuare fireascã a acestui studiu, în urmãtoarea etapã am luat spre analizã
cele trei evenimente tipice descrise frecvent de lotul investigat anterior: alegerile
prezidenþiale din 2000, ultima mineriadã ºi vizita Papei. Am fost interesaþi sã aflãm care
sunt variabile cognitive, afective sau valorice, atât personale, cât ºi colective, legate de
aceste evenimente prototipice ale vieþii sociale actuale.
3.2. Obiectivele ºi ipotezele cercetãrii

Obiectivele cercetãrii noastre au fost multiple. Primul a vizat identificarea ºi analiza
variabilelor care au un rol decisiv în formarea unor amintiri detaliate ºi exacte despre
evenimentele sociale. Al doilea a urmãrit identificarea diferenþelor în modul de evocare
ºi evaluare a evenimentelor sociale în funcþie de tipul de eveniment evocat (politic,
social sau cultural). Al treilea obiectiv a fost legat de crearea sau gãsirea unei
punþi de legãturã între cele douã paradigme de evocare a memoriei sociale (sociologicã
ºi cognitivistã) prin utilizarea unei metodologii mixte de investigaþie ºi obþinerea unor
date care sã permitã analiza aceloraºi fenomene dintr-o dublã perspectivã.
În articolul de faþã, vom analiza ºi vom prezenta date relevante legate de primele
douã obiective, cel de-al treilea fiind tratat într-un studiu viitor. Legat de primul obiectiv,
principala noastrã prezumþie a fost cã numãrul de detalii exacte oferite de cãtre subiecþii
investigaþi cu referire la evenimente sociale semnificative este dependent atât de variabile
intrinseci evenimentului (intensitatea cu care a fost receptat evenimentul, importanþa
acordatã acelui eveniment, frecvenþa rememorãrii etc.), cât ºi de o serie de variabile de
naturã atitudinalã (atitudini socio-politice), contextualã (contextul personal de evocare ºi
presiunile mediului social), autobiograficã (detalii ºi evenimente personale) ºi social-
-istoricã (evenimente premergãtoare sau asociate). Este evident cã numãrul de ipoteze
punctuale e destul de mare dacã luãm în calcul relaþiile posibile care pot fi explorate
între aceste variabile. De aceea, ne mulþumim sã formulãm câteva ipoteze generale,

subînþelegând faptul cã, pentru fiecare dintre ele, analiza se va realiza pe ipoteze
punctuale:
1. existã o corelaþie pozitivã între gradul de detaliere a amintirilor referitoare la
evenimente sociale ºi variabilele intrinseci evenimentului sau de naturã atitudinalã,
contextualã, autobiograficã ºi social-istoricã;
2. variabilele ce vor avea ponderea cea mai mare în evocarea unor date detaliate ºi
exacte cu referire la evenimentele sociale sunt: intensitatea cu care a fost receptat
evenimentul social, importanþa personalã ºi naþionalã acordatã acelui eveniment ºi
frecvenþa rememorãrii informaþiilor legate de eveniment;
3. numãrul de detalii exacte oferite de cãtre subiecþii investigaþi pentru fiecare tip de
eveniment în parte (politic, social sau cultural) depinde de orientarea/atitu-
dinea sociopoliticã a subiecþilor investigaþi;
4. gradul de detaliere a amintirilor pentru fiecare dintre cele trei categorii de amintiri
este dependent de o configuraþie de factori diferitã, atât ca naturã, cât ºi ca pondere
a fiecãrui factor într-o ecuaþie globalã de predicþie.
3.3. Designul cercetãrii
Lotul investigat
Cercetarea s-a realizat pe un lot de 875 de subiecþi, cu vârste cuprinse între 15 ºi 83 de
ani (mvârstã = 35,6, SD = 13); 438 de subiecþi de sex masculin (50,9%), 423 de subiecþi
de sex feminin (49,1%); 75 de subiecþi cu studii gimnaziale (8,7%), 428 de subiecþi cu
studii liceale (49,4%) ºi 363 de subiecþi cu studii universitare (41,9%); 130 de subiecþi
având domiciliul stabil în mediul rural (16,4%) ºi 664 de subiecþi cu domiciliul stabil în
mediul urban (83,6%).
Chestionarul de cercetare
Cei 875 de subiecþi au completat în perioada martie-iunie 2003 un chestionar cu 112
întrebãri, organizate pe douã module principale (Context personal ºi social, Eveni-
mente sociale) ºi pe 8 secþiuni distincte (prezentate mai jos).
În modulul Context personal ºi social am solicitat informaþii care am presupus cã
formeazã contextul personal ºi social de receptare ºi (re)semnificare a evenimentelor
sociale:
a) atitudini personale: atitudinea faþã de politicã (pluripartitism); atitudinea faþã de
economia de piaþã (privatizare); atitudinea faþã de propriile opinii sociopolitice
(opinii ferme); nivelul de încredere în sine (stima de sine); 19 întrebãri cu
exprimarea gradului de acord sau dezacord pe scale în 7 trepte;
b) interes ºi informaþii personale: autoevaluarea gradului de interes ºi de informare cu
privire la evenimente politice, sociale, mondene, sportive, culturale, religioase sau
diverse; 7 întrebãri cu evaluare pe scale în 7 trepte;
c) atitudini ale contextului social imediat: evaluarea mãsurii în care persoanele din
preajma subiectului (familie, colegi, prieteni), în general, au opinii sociale ºi politice
similare sau în opoziþie cu cele ale subiectului (opinii similare) ºi fac presiuni sau
încearcã sã influenþeze opiniile sociale ºi politice ale subiectului (încercãri de

influenþare); 6 întrebãri cu evaluare pe scale în 7 trepte.
În modulul Evenimente sociale am solicitat evaluarea a trei evenimente sociale
identificate în studiul anterior ca fãcând parte dintre evenimente sociopolitice semni-
ficative ale ultimilor ani: ultima mineriadã (1999); alegeri generale (2000); vizita
Papei (2000). Pe lângã frecvenþa mare cu care au fost evocate de lotul anterior (873
de subiecþi), aceste evenimente sunt utile pentru verificarea ipotezelor noastre
deoarece au avut loc la o distanþã similarã în timp (3-4 ani înainte de momentul
evaluãrii lor) ºi reprezintã domenii ale vieþii publice distincte (miºcare socialã,
eveniment politic, ºi eveniment cultural-religios). ªi în cadrul acestui modul am
solicitat categorii distincte de informaþii;
d) imaginarul social asociat evenimentului: evocarea primelor cuvinte asociate în mod
spontan evenimentului-stimul; ierarhizarea acestor cuvinte în funcþie de importanþa
pe care subiectul le-o acordã pentru definirea/simbolizarea acestui eveniment;
identificarea ponderii cuvintelor cu semnificaþie pozitivã sau negativã asociate eveni-
mentului (evaluare spontanã);
e) evenimente sociale asociate evenimentului: evocarea unor evenimente asemãnãtoare
sau cu semnificaþie similarã; evocarea unor evenimente care au anticipat, au pre-
gãtit sau au declanºat evenimentul analizat (evenimente sociale asociate);
f) context autobiografic: evaluarea gradului în care subiectul îºi aminteºte de pre-
ocupãrile lui din acele zile; reamintirea unor episoade din viaþa personalã sau a
familiei, episoade legate de evenimentul analizat; autoevaluare pe scale în 7 trepte
(detalii autobiografice);
g) evaluarea evenimentului: evaluarea pe scale în 7 trepte a unor dimensiuni legate de
receptarea sau rememorarea evenimentului, dimensiuni utilizate în studierea eveni-
mentelor de tip flashbulb memories: detalii, surprizã, intensitate, importanþã
naþionalã, importanþã personalã, intensitatea reacþiilor celorlalþi, discuþii cu
ceilalþi, frecvenþa opiniilor similare/contrare, rememorare prin mass-media,
distanþa subiectivã în timp pânã la eveniment;
h) detalii concrete despre eveniment: solicitarea unor detalii concrete referitoare la
eveniment: loc, datã, participanþi, punct culminant; descriere liberã a
rãspunsurilor ºi o codificare a lor pe o scalã în trei trepte (0 fãrã detalii; 1 puþine
detalii exacte; 2 multe detalii exacte).
Dupã cum se poate observa, în cadrul acestui modul am proiectat un design de

cercetare compus din dou\ secþiuni, fiecare având o metodologie aparte. În prima
secþiune (Imaginarul social asociat evenimentului) am utilizat o metodologie similarã
celei folosite în analiza reprezentãrilor sociale (cuvinte asociate ºi ierarhizarea lor în
funcþie de importanþã), datele obþinute asigurând identificarea imaginarului social activat
o datã cu fiecare dintre evenimentele sociale analizate. În cealaltã secþiune (e-h) am
obþinut date centrate pe aspectele cognitive ale evaluãrii evenimentelor, date care pot fi
puse în legãturã cu cele vizând imaginarul social. Am procedat în acest fel pentru a
facilita o apropiere a celor douã perspective de analizã a memoriei sociale, considerând
cã aceastã apropiere poate fi facilitatã atât de abordarea metodologicã (punerea în
relaþie, în cadrul aceleiaºi cercetãri, a unor date obþinute prin metode specifice fiecãreia
din cele douã perspective de analizã a memoriei), cât ºi de modelãrile teoretice care pot
rezulta din analiza combinatã a datelor.
3.4. Analiza ºi interpretarea datelor

Datele au fost analizate cu ajutorul programului SPSS, insistând pe analiza relaþiilor
cantitative dintre variabile. Datoritã volumului mare de date, analiza relaþiilor dintre
reprezentarea în memorie a evenimentelor sociale (datele secþiunii Imaginarul social
asociat evenimentului) ºi celelalte date cantitative asociate evenimentelor va fi obiectul
unui alt articol, ce va apãrea ulterior. În acest articol vom insista pe analiza ºi prezentarea
variabilelor care pot fi integrate într-un model predictiv al consistenþei memoriei sociale
sau, altfel spus, pe identificarea variabilelor ce au un rol decisiv pentru formarea unor
amintiri detaliate ºi exacte despre diferite tipuri de evenimente sociale.
Pentru a uºura analiza statisticã, am recurs la agregarea datelor pentru itemii care
participau la definirea unui domeniu distinct de evaluare. Astfel, din secþiunea a), prin
analizã factorialã ºi de consistenþã internã (a Crombach), am obþinut variabile de
evaluare a atitudinilor personale (pluripartitism, privatizare, opinii ferme ºi
stimã de sine), reunite, în final, în cadrul dimensiunii atitudine democraticã/deschidere;
din secþiunea c) am obþinut variabilele de evaluare a similaritãþii ºi/sau a presiunii de
schimbare exercitate de contextul social imediat (opinii similare, încercãri de influen-
þare); din secþiunea d), prin analizã de conþinut (de cãtre experþi), am obþinut o
variabilã de exprimare a ponderii cuvintelor cu semnificaþie pozitivã sau negativã asociate
evenimentului (atitudine spontanã); din secþiunea e) am obþinut o variabilã exprimând
frecvenþa evocãrii altor evenimente asociate evenimentului analizat (evenimente sociale
asociate); din secþiunea f) am obþinut o variabilã exprimând frecvenþa asocierii unor
date autobiografice fenomenului evaluat (detalii autobiografice); din secþiunea h) am
obþinut o variabilã care exprimã numãrul detaliilor exacte evocate de subiect cu referire
la evenimentul analizat (detalii concrete).
Având aceste variabile definite, am putut trece la analiza relaþiilor variabile cercetãrii
în funcþie de tipul de eveniment analizat.
Evaluarea generalã a evenimentelor sociale

Într-o primã etapã am fost interesaþi dacã existã o relaþie între numãrul de detalii exacte
oferite de cãtre subiecþi pentru fiecare eveniment în parte ºi celelalte variabile ale
cercetãrii. Altfel spus, am dorit sã vedem care sunt factorii implicaþi în menþinerea în
memoria socialã a detaliilor despre evenimente sociopolitice. Pentru aceasta, am recurs
atât la analiza corelaþionalã (Spearman), cât ºi la cea a diferenþelor între medii (metoda
Anova Oneway ºi testul de semnificaþie Bonferroni). Folosind Anova Oneway (1 = fãrã
detalii; 2 = puþine detalii exacte; 3 = multe detalii exacte), am identificat o serie de
diferenþe semnificative statistic (p = 0,000), toate convergând, în sensul cã subiecþii
care oferã mai multe detalii concrete despre evenimentele sociopolitice analizate
(comparativ cu cei ce nu îºi reamintesc detalii despre evenimentele evocate):
au o atitudine deschisã, mult mai favorabilã pluralismului ºi economiei de piaþã/
privatizãrii;
trãiesc într-un mediu social cu opinii similare (familia, prietenii, colegii) ºi cu puþine
încercãri de influenþare din partea celor apropiaþi;
evocã un numãr mai mare de evenimente sociale similare sau premergãtoare eveni-
mentelor analizate;
estimeazã în mai mare mãsurã cã îºi amintesc preocupãrile personale din zilele în
care au avut loc aceste evenimente ºi episoade din viaþa personalã sau a familiei
legate de aceste evenimente;
estimeazã cã îºi amintesc mai multe detalii legate de evenimentele sociopolitice
analizate, cã au trãit cu mai multã intensitate ºi surprizã aceste evenimente;
evalueazã evenimentele analizate ca având o importanþã mai mare atât pentru ei, cât
ºi pentru þarã;
considerã cã reacþiile celorlalþi au fost mai intense, cã au discutat mai mult cu cei din
jur despre aceste evenimente ºi cã au urmãrit mai frecvent ºtiri ºi emisiuni furnizate
de mass-media legate de evenimente;
declarã cã au mai multe informaþii ºi un interes mai mare pentru viaþa ºi evenimentele
sociale ºi politice.
Cum era normal, aceste relaþii au fost confirmate ºi de analiza de corelaþie, la un

nivel de semnificaþie înalt (p = 0,000), dar la un nivel redus al coeficienþilor de corelaþie
(0,112 > r < 0,265). Aceasta semnificã faptul cã t\ria unor astfel de legãturi este certã,
dar slabã, fapt deloc surprinzãtor þinând cont de faptul cã am solicitat evaluarea unor
evenimente ale memoriei sociale care nu fac parte din categoria evenimentelor genera-
toare de amintiri de tip flash. Aºa cum am detaliat în alte articole (Constantin, 2000,
2001, 2002, 2003), evenimentele de tip flash sunt marcante, recepþionate de subiecþi la
un nivel înalt de intensitate ºi surprizã, evaluate ca având o importanþã mare la nivel
individual sau naþional ºi urmate de o rememorare intensã atât prin discuþiile cu ceilalþi
(social sharing), cât ºi prin urmãrirea prezentãrilor realizate în mass-media. Astfel de
evenimente ies în eviden]ã ºi prin caracterul lor surprinzãtor sau ºocant (fuga lui
Ceauºescu, atacurile teroriste de la World Trade Center), ºi prin faptul cã subiecþii
fixeazã bine în memorie, pe termen foarte lung (uneori pentru toatã viaþa), detalii
semnificative despre eveniment ºi despre contextul personal de receptare a acelui
eveniment (unde se afla, ce fãcea, care au fost reacþiile celor din jur, ce a gândit în
momentele respective etc.). Chiar dacã pentru evenimentele propuse de noi spre analizã
am folosit o metodologie similarã celei de investigare a evenimentelor de tip flash, am
estimat cã aceste evenimente nu aparþin memoriei de tip flash, ci memoriei sociale
normale. Þinând cont de aceste aspecte, intensitatea slabã a corelaþiilor dintre numãrul
de detalii exacte ºi celelalte variabile luate în calcul nu a fost o surprizã, fiind vorba
despre evenimente obiºnuite ale memoriei sociale.
O altã analizã a urmãrit punerea în evidenþã a diferenþelor semnificative în funcþie de
tipul de eveniment evocat. Cu ajutorul metodei Anova Oneway (analizã a diferenþelor
între medii) ºi al testului de semnificaþie Bonferroni, am identificat o serie de diferenþe
semnificative statistic între urmãtoarele categorii de variabile:
detaliile concrete despre eveniment subiecþii au furnizat mai multe detalii despre
evenimentul alegeri generale (2000) comparativ cu celelalte tipuri de evenimente;
detalii subiective subiecþii au certitudinea cã îºi amintesc cele mai multe detalii
despre evenimentul ultima mineriadã (1999);
evaluare spontanã cele mai multe cuvinte negative au fost asociate evenimentului
ultima mineriadã (1999), pe când cele mai multe cuvinte pozitive au fost asociate
evenimentului vizita Papei (2000);
surprizã, intensitate evenimentul care a fost trãit cu cea mai mare surprizã ºi
intensitate a fost ultima mineriadã (1999), urmat de vizita Papei (2000) ºi de
alegeri generale (2000);
importanþã personalã, naþionalã toate evenimentele au fost evaluate ca fiind
importante (media peste 5 pe o scalã în 7 trepte); totuºi, evenimentul evaluat ca având cea
mai mare importanþã personalã ºi naþionalã a fost alegeri generale (2000); în opoziþie,
ultima mineriadã (1999) a fost evaluat ca având importanþa relativã cea mai redusã;
reacþiile celorlalþi reacþiile persoanelor din anturajul subiecþilor au fost în mod
semnificativ mai reduse pentru evenimentul vizita Papei (2000), comparativ cu
celelalte evenimente;
opinii contrare diferenþele de opinii ºi disputele legate de evenimentele analizate au fost
cele mai mari în cazul evenimentului alegeri generale (2000); opinii contrare au fost
prezente ºi în cazul evenimentului ultima mineriadã (1999), în timp ce pentru
evenimentul vizita Papei (2000), opiniile contrare din anturajul subiectului au avut
ponderea cea mai micã;
rememorare mass-media cu cel mai mare interes au fost urmãrite ºtirile ºi emisiunile
dedicate evenimentului ultima mineriadã (1999); tot la o distanþã semnificativã statistic
se plaseazã evenimentul alegeri generale (2000), urmat de evenimentul vizita
Papei (2000);
evenimente asociate cele mai puþine alte evenimente sociale sau autobiografice
evocate ca fiind premergãtoare evenimentului analizat sau asociate acestuia au fost
numite în cazul evenimentului vizita Papei (2000); pentru celelalte evenimente
analizate, frecvenþa altor evenimente asociate a fost similarã.
Pe de altã parte, aºa cum am precizat mai sus, între variabila detalii concrete ºi
celelalte variabile ale cercetãrii existã numeroase relaþii de covariaþie, la un nivel înalt
de semnificaþie (relaþii certe), dar de o intensitate a relaþiei relativ slabã. Presupunând cã
existã diferenþe în modul cum intervin în formarea amintirilor despre aceste evenimente
variabilele luate de noi în calcul, am decis realizarea unor analize de regresie liniarã,
pentru a pune în evidenþã felul în care aceste variabile contribuie la formarea amintirilor
ºi/sau la ponderea variabilelor într-o ecuaþie de predicþie. Pentru aceasta, am luat în calcul,
în primul rând, variabilele pentru care au existat diferenþe semnificative în evaluarea tuturor
celor trei evenimente evocate pentru analizã. Am ales ca variabilã dependentã numãrul
de detalii concrete ºi exacte oferite de cãtre subiecþii investigaþi (detalii concrete) ºi ca
variabile independente pe cele prezentate în tabelul 2. Ultimele 6 variabile din tabel au
fost obþinute prin agregarea altor douã variabile (exprimate în parantezã).
Tabelul 2. Detalii concrete despre eveniment
Corelaþii (Spearmans rho) Coeficient de corelaþie

Detalii concrete despre eveniment 1,000
Detalii subiective despre eveniment (2) 0,219**
Intensitatea reacþiei celorlalþi (0) 0,123**
Mediul social cu opinii similare (c) 0,097**
Mediul social cu încercãri de influenþare (c) -0,059 **
Corelaþii (Spearmans rho) Coeficient de corelaþie

Evenimente sociale asociate evenimentului evocat 0,283**
Detalii autobiografice evocate 0,227**
Importanþã (personalã ºi socialã) 0,229**
Afect (surprizã ºi intensitate) 0,186**
Rememorare (cu alþii ºi prin mass-media) 0,272**
Interes ºi informaþii (politic ºi social) 0,160**
Atitudine favorabilã (pentru pluripartitism ºi privatizare) 0,197**
Opinii ferme (opinii ferme ºi stimã de sine pozitivã) 0,040**
Ecuaþia de predicþie a gradului de detaliere concretã a amintirilor legate de evenimente

sociale (R2 ajustat = 0,147; p < 0,001 pentru testul Anova; coeficienþii de semnificaþie
a modelului final p < 0,010; constanta modelului = 0,43) confirmã faptul cã modelul
este valid. Altfel spus, am obþinut un model de predicþie a gradului de detaliere a
amintirilor legate de evenimente sociale, model care confirmã ca fiind cu adevãrat
importante pentru menþinerea în memorie a detaliilor referitoare la evenimentele sociale
doar unele dintre variabilele anterioare.
Tabelul 3. Date ale ecuaþiei de predicþie a numãrului

de detalii exacte despre evenimente sociale (model general)
Coeficienþi Coeficienþi
nestandardizaþi Eroare standardizaþi t Sig.
standard
B Beta
(Constantã) 0,475 0,122 3,902 0,000
Mediul social cu încercãri de
3,557E-02 0,015 0,046 2,312 0,021
influenþare (c)
Intensitatea reacþiei celorlalþi (0) 5,052E-02 0,014 0,091 3,695 0,000
Atitudine favorabilã (pentru
0,114 0,018 0,125 6,267 0,000
pluripartitism ºi privatizare)
Detalii autobiografice evocate 6,723E-02 0,015 0,107 4,589 0,000
Importanþã (personalã ºi socialã) 4,499E-02 0,015 0,076 2,907 0,004
Rememorare (cu alþii ºi prin
8,883E-02 0,016 0,153 5,541 0,000
mass-media)
Evenimente sociale asociate
0,232 0,026 0,184 8,906 0,000
evenimentului evocat
Dincolo de explicaþiile tehnice statistice, aceste rezultate relevã faptul cã subiecþii

care pot evoca un numãr mai mare de detalii referitoare la evenimente sociale sunt cei
care îºi reamintesc mai multe alte evenimente sociale asociate evenimentelor propuse
spre analizã, au rememorat mai des aceste evenimente (urmãrind informaþii mass-media
sau discutând cu alþii) ºi au o atitudine mai democraticã (favorabilã pluripartitismului ºi
privatizãrii). În plus, ei sunt capabili sã ofere mai multe detalii autobiografice legate de
evenimentele analizate, au evaluat reacþiile celorlalþi ca fiind mai puþin intense faþã de
acestea, le considerã ca fiind mai importante pentru ei ºi/sau pentru þarã ºi trãiesc într-un
mediu social cu mai puþine încercãri de influenþare a atitudinilor lor sociopolitice.

Coeficienþii Beta standardizaþi (vezi tabelul 3) ne permit compararea importanþei acestor
factori în modelul de predicþie. Observãm cã primele trei variabile descrise mai sus
(evenimente sociale asociate, rememorare ºi atitudine democraticã) se detaºeazã
ca importanþã, în timp ce ultima variabilã (mediu social cu încercãri de influenþare)
are o importanþã de patru ori mai micã `n compara]ie cu primele. Aceeaºi analizã ne
indicã faptul cã modelul, deºi este valid, are putere de predicþie destul de micã (pentru
numai 22% dintre cazuri) ºi nu e complet (existã ºi alþi factori care intervin în mod
semnificativ în predicþia numãrului de detalii evocate).
Figura 3. Determinanþii numãrului de detalii exacte

oferite în evocarea evenimentelor sociale
Informaþiile obþinute sunt valoroase pentru cã, din multitudinea de variabile

identificate iniþial ca fiind în corelaþie cu numãrul de detalii exacte, câteva se detaºeazã
ca având o importanþã certã în prezicerea gradului de detaliere. Altfel spus, consistenþa
detaliilor în memoria socialã depinde de numãrul de evenimente sociale ºi autobiografice
asociate evenimentelor analizate, de frecvenþa rememorãrii, de atitudinea democraticã
(atitudine favorabilã faþã de privatizare ºi pluripartitism), de importanþa acordatã
evenimentelor ºi de caracteristicile mediului social în care se aflã persoana (reacþii
intense din partea celorlalþi ºi încercãri de influenþare).
Având acest cadru empiric definit pentru evenimentele sociale în general, am trecut
la analiza modului în care aceleaºi variabile independente se structureazã într-un model de
predicþie a numãrul de detalii exacte oferite de cãtre subiecþi, de aceastã datã pentru fiecare
eveniment în parte. Ipoteza a fost aceea a existenþei unor diferenþe în structura ºi ponderea
factorilor determinanþi ai consistenþei amintirii (operaþionalizatã de noi prin numãrul de
detalii evocate), în funcþie de tipul de eveniment evocat (politic, social sau cultural).
Astfel, pentru evenimentul ultima mineriadã (1999), urmând aceeaºi strategie de
analizã, a rezultat o ecuaþie de predicþie a numãrului de detalii evocate (R2 ajustat = 0,146;
p < 0,001 pentru testul Anova; coeficienþii de semnificaþie a modelului final p < 0,001)
în funcþie de: numãrul de evenimente sociale asociate, frecvenþa rememorãrii eveni-
mentului (prin mass-media ºi discuþii cu ceilalþi) ºi atitudinea favorabilã democraþiei
(atitudine favorabilã privatizãrii ºi pluripartitismului. Coeficienþii Beta standardizaþi ne spun
cã primul determinant are o importan]ã mai mare decât ultimii doi (Betastand. = 0,254;
0,172; 0,124). Constanta modelului este 0,330 (la un nivel de semnificaþie p = 0,068),
ceea ce înseamnã cã modelul este complet, pentru predicþia numãrului de detalii evocate
fiind suficient sã ºtim valorile celor trei factori precizaþi mai sus, pornind de la un prag
de 0,3 pe o scalã în 6 trepte (mnr_detalii_evocate = 1,78, SD = 1,08).
Figura 4. Determinanþii memoriei sociale de tip miºcare socialã (ultima mineriadã)
În cazul evenimentului alegeri generale (2000), am obþinut un model de predicþie

valid (p < 0,001 pentru testul Anova) ºi complet (p = 0,126 pentru constanta c = 0,282),
semnificând faptul cã, în primul rând, consistenþa amintirilor referitoare la acest
eveniment este dependentã de frecvenþa rememorãrii evenimentului ºi apoi de numãrul
de alte evenimente asociate acestui eveniment ºi de intensitatea deschiderii/atitudinii
democratice. Dupã cum se observã, modelul de predicþie este similar cu cel obþinut
pentru evenimentul ultima mineriadã, singura diferenþã constând în importanþa relativ
mai mare a factorului rememorare pentru evenimentul alegeri generale (2000).
Analiza evenimentului vizita Papei pune în evidenþã un model valid de predicþie în
care variabile-predictori sunt: importanþa evenimentului (personalã ºi naþionalã),
numãrul de detalii personale legate de eveniment, numãrul de evenimente sociale asociate

ºi atitudinea favorabilã democraþiei. Acest model este parþial (existã ºi alte variabile
neluate de noi în calcul ce explicã varianþa variabilei detalii evocate), cu o constantã
de 0,4 ºi un R2 ajustat = 0,126, model în care ponderea variabilelor e similarã (Beta
standardizat fiind cuprins între 0,109 ºi 0,164).
Figura 5. Determinanþii memoriei sociale de tip

eveniment cultural-religios (vizita Papei)
4. Concluziile cercetãrii
}inând cont de principalele date obþinute (urmãrind valorile coeficienþilor Beta
standardizaþi din tabelul de mai jos), putem formula câteva concluzii relevante pentru
analiza memoriei sociale:
Tabelul 4. Coeficienþi Beta standardizaþi rezultaþi din analizele de regresie liniarã
Eveniment
Ultima Alegeri
social Vizita Papei
mineriadã 2000
(General)
(Constant) 0,475 0,330 0,415 0,282
R2 ajustat (p = 0,000) (p = 0,068) (p = 0,012) (p = 0,126)
0,146 0,146 0,126 0,119
Mediul social (încercãri de 0,046
influenþare)
Eveniment
Ultima Alegeri
social Vizita Papei
mineriadã 2000
(General)
Intensitatea reacþiei celorlalþi 0,091
Atitudine democraticã/deschidere 0,125 0,124 0,109 0,139
Detalii autobiografice evocate 0,107 0,153
Importanþã (personalã ºi socialã) 0,076 0,164
Rememorare (cu alþii/mass-media) 0,153 0,172 0,203
Alte evenimente sociale asociate 0,184 0,254 0,142 0,176
Deºi existã un numãr mare de variabile asociate gradului de detaliere a evenimentelor

sociale, doar câteva dintre acestea se detaºeazã ca având o importanþã semnificativã în
determinarea unor amintiri consistente (amintiri detaliate ºi exacte despre evenimentul
social analizat). Conform rezultatelor obþinute de noi, aceste variabile sunt (în ordinea
importanþei) cele referitoare la: a) numãrul de alte evenimente sociale asociate eveni-
mentului analizat; b) frecvenþa rememorãrii evenimentului (prin discuþii cu alþii sau cu
ajutorul mass-media); c) intensitatea atitudinii democratice (a deschiderii faþã de
ideea pluripartitismului ºi privatizãrii); d) numãrul de detalii autobiografice evocate ca
fiind asociate evenimentului analizat; f) importanþa acordatã consecinþelor evenimentului
(personalã ºi socialã); g) intensitatea reacþiei celorlalþi la receptarea evenimentelor;
h) un mediu social cu opinii concordante (frecvenþa redusã a încercãrilor de influenþare
din partea celorlalþi). Aceste rezultate ne pot conduce spre formularea unor noi idei de
cercetare. De exemplu, ne întrebãm dacã ceea ce am operaþionalizat noi prin atitudine
democraticã (deschidere faþã de ideea pluripartitismului ºi privatizãrii) nu este mai
degrabã o expresie a unor dimensiuni mai profunde ale personalitãþii de tipul deschidere
spre nou ºi schimbare (prin opoziþie cu dogmatism) sau nevoie de cogniþie/
cunoaºtere micã-mare (need for cognition). Pe de altã parte, ne întrebãm dacã, analizând
modul de rememorare a evenimentelor personale (memoria autobiograficã), vom obþine
aceleaºi variabile (sau variabile similare) ca fiind responsabile de formarea ºi menþinerea
unor amintiri detaliate ºi exacte.
Realizând o analizã comparativã, în funcþie de tipul evenimentului (eveniment
politic, eveniment miºcare socialã, eveniment cultural religios), rezultã cã existã
douã variabile ce se detaºeazã ca importan]ã (conform modelelor de predicþie) ºi sunt
comune celor trei tipuri de evenimente: numãrul de alte evenimente evocate de cãtre
subiecþi ca fiind asociate evenimentelor analizate ºi intensitatea atitudinii democratice
(atitudinea favorabilã faþã de pluripartitism ºi privatizare). Surprinzãtor pentru noi a fost
faptul cã, deºi variabila informaþii ºi interes pentru viaþa sociopoliticã coreleazã
pozitiv cu frecvenþa detaliilor evocate (r = 0,160), aceasta nu a intrat în modelul final
de predicþie, dovedindu-se astfel o variabilã slab predictivã pentru consistenþa datelor
memoriei sociale. În multe dintre studiile referitoare la amintirile de tip flash, aceasta
este una dintre variabilele importante ale modelelor de predicþie (Conway, 1994), deºi
ea este ignoratã în alte studii (Finkenauer, Luminet, 1998). Din datele analizate de noi
rezultã cã are un rol determinant în formarea amintirilor consistente nu interesul general
pentru informaþiile sociopolitice, ci, mai degrabã, interesul specific, determinat de
natura evenimentului. Prezumþia noastrã este cã un anumit tip de eveniment, în funcþie
de interesul concret al subiectului, poate trezi asociaþii cu alte evenimente similare ºi,
astfel, poate crea nucleul unor amintiri consistente. Aceastã prezumþie este susþinutã,
de exemplu, de faptul cã variabila informaþii ºi interes pentru viaþa religioasã coreleazã
numai cu numãrul de detalii exacte referitoare la evenimentul vizita Papei, nu ºi cu
celelalte evenimente (r = 102, p < 0,000).
Referindu-ne la compoziþia factorilor determinanþi ai consistenþei amintirilor pentru
fiecare dintre evenimentele analizate, observãm faptul cã evenimentele ultima mineriadã
(1999) ºi alegerile generale (2000) au o structurã similarã a factorilor predictivi
(atitudine democraticã, rememorare, alte evenimente asociate), diferenþa constând
doar în importanþa relativã a acestora în model. În schimb, evenimentul vizita Papei
(2000) are o structurã complet diferitã, importanþa acordatã evenimentului ºi numãrul
detaliilor autobiografice evocate fiind principalele variabile ale modelului predictiv.
Credem cã acest fapt se datoreazã specificului evenimentului, ce este mai degrabã unul
cu specific cultural-religios comparativ cu celelalte douã, care au un specific pronunþat
politic.
În concluzie, formarea unor amintiri sociale persistente este dependentã, în primul
rând, de numãrul de alte evenimente sociale asociate cu evenimentul evocat ºi de
deschiderea persoanei spre valorile democratice. În funcþie de tipul evenimentului
social, pe lângã variabilele menþionate mai sus intervin ºi altele, care pot condiþiona
numãrul ºi exactitatea detaliilor reþinute. Pentru evenimentele cu o semnificaþie politicã,
importantã este frecvenþa rememorãrii (prin discuþii cu ceilalþi sau prin mass-media), în
timp ce pentru evenimentele cu o semnificaþie cultural-religioasã, determinante sunt
importanþa acordatã evenimentului evocat ºi numãrul de detalii autobiografice legate de
acel eveniment. Variabila deschidere/atitudine democraticã presupunem cã este legatã
de anumite dimensiuni ale personalitãþii mai profunde decât atitudinile, de dimensiunea
deschiderii/dogmatismului sau de nevoia de cogniþie/cunoaºtere (need for cognition
Cacioppo, Petty, 1982).
***
În acest articol am ignorat analiza calitativã a datelor ºi nu am luat în calcul imaginarul
asociat fiecãruia dintre cele trei evenimente analizate (analiza cuvintelor asociate spontan
de cãtre subiecþi cu fiecare dintre cele trei categorii de stimuli: ultima mineriadã
(1999); alegeri generale (2000); vizita Papei (2000)). Într-un articol viitor vom
analiza imaginarul asociat fiecãruia dintre cele trei evenimente dupã o tehnicã similarã
celei utilizate în analiza reprezentãrilor sociale (calitativã) ºi vom pune aceste date în
relaþie cu cele obþinute prin celelalte tehnici de evocare ºi evaluare a amintirilor (tehnici
cantitative). Vom crea astfel oportunitatea identificãrii unor punþi de legãturã între cele
douã perspective de analizã a memoriei sociale (perspectiva sociologicã ºi cea cogniti-
vistã), prin analiza comunã a datelor empirice obþinute prin utilizarea concomitentã a
douã tehnici diferite (corespunzãtoare celor douã perspective), date referitoare la aceleaºi
fenomene ºi colectate de pe acelaºi eºantion de populaþie.
Abstract: Started out from the social memory elements, described in the first part of the article,
the authors take into analysis three events frequently remembered as most important by the
Romanian population. The main research presumption was that the number of accurate details,
related to various social events, offered by the subjects investigation, is dependent on intrinsic
event variables (intensity, importance, remembrance etc.) and on attitudinal variables (social-political
attitudes), contextual variables (personal evocation context and social context pressure), auto-
biographical variables (personal details and autobiographic events) and social-historical variables
(precursory and associate social and historical events), too. Data analyses allowed the identification
of some variables which have a significant importance in the evocation of accurate details related
to social events.
Résumé: À partir des éléments de la mémoire sociale, définis dans la première partie de cet
article, lauteurs retienent pour lanalyse trois événements, fréquemment évoqués par la population
roumaine comme étant les plus importants pour la dernière dizaine dannées. Lhypothèse
principale de la recherche a été que le nombre des détails exacts quont été offerts par les sujets,
portant sur différents événements sociaux, dépend des variables internes de lévénement (intensité,
importance, remémoration etc.) et à la fois de toute une série de variables de nature attitudinale
(attitudes sociopolitiques), contextuelle (le contexte personnel de lévocation et les pressions de
lenvironnement social), autobiographique (détails et événements personnels) et socio-historique
(événements antérieures ou associés). Lanalyse des données obtenues a permis didentifier les
variables ayant une importance majeure dans lévocation de certains détails exacts sur les
événements sociaux évoqués.
Bibliografie
Brown, N.R., Shevell, S.K., Rips, L.J. (1986), Public Memories and Their Personal Context,
Autobiographical Memory, Duke University, Cambridge University Press.
Brewer, F.W. (1999), What is Recollective Memory?, Remembering Our Past. Studies in
Autobiographical Memory, Cambridge University Press, Marea Britanie.
Conway, M.A. et al. (1994), The formation of flashbulb memories, Memory & Cognition, 22
(3), pp. 326-343.
Christianson, S.A., Engelberg, E. (1999), Memory and Emotional Consistency: The MS Estonia
Ferry Disaster, Memory, 7(4), pp. 471-482.
Constantin, T. (2000), Amintiri «flash» amintiri la intersecþia între social ºi personal, Revista
de Psihologie Socialã, nr. 5, Editura Polirom, Iaºi, pp. 85-100.
Constantin, T. (2001), Memoria socialã: cadru de definire ºi modele de analizã, Psihologia
Socialã, nr. 7, Editura Polirom, Iaºi, pp. 137-157.
Constantin, T. (2002), Memoria socialã: paradigme teoretice ºi date empirice, Psihologia
Socialã, nr. 10, Editura Polirom, Iaºi, pp. 20-36.
Constantin, T., Dãnilã, O. (2003), Invitaþia de aderare a României la N.A.T.O. amintire de tip
flash sau amintire «normalã», Psihologia Socialã, nr. 11, Editura Polirom, Iaºi, pp. 6-22.
Curci, A., Finkenauer, C., Luminet, O., Gisle, L. (2001), Flashbulb memories in social
groups: A comparative test-retest study of the memory of French President Mitterrands
death in a French and a Belgian group, Memory, 9(2), pp. 81-101.
Finkenauer, C., Luminet, O., Gisle, L. et al. (1998), Flashbulb memories and the underlying
mechanisms of their formation: Toward an emotional integrative model, Memory &
Cognition, 26(3), pp. 516-531.
Halbwachs, M. (1994), Les cadres sociaux de la mémoire, Albin Michel, Fran]a.
Luminet, O. et al. (2000), Social sharing of emotion following exposure to a negatively valenced
situation, Cognition and Emotion, 14(5), pp. 661-668.
Miclea, M. (1994), Psihologie cognitivã, Editura Gloria, Cluj-Napoca.
Neculau, A. (1999), Memorie colectivã ºi uitare, Psihologia Socialã, Editura Polirom, Iaºi.
Neculau, A. (2000), Memoria pierdutã: Eseuri de psihosociologia schimbãrii, Editura Polirom,
Iaºi.
Piolino, P., Desgranges, B., Eustache, F. (2000), La mémoire autobiographique: théorie et

pratique, Solal Editeurs, Franþa.
Rimé, B., Finkenauer, C., Luminet, O., Zech, E., Philippot, P. (1998), Social Sharing of
Emotion: New Evidence and New Questions, European Review of Social Psychology,
vol. 9, University of Louvain, pp. 145-183.
Tulving, E. (1972), Episodic and Semantic Memory, Organization of Memory, New York.
Walker, J. (1992), The Psychology of Learning, Memory, pp. 239-268.
II. SINTEZE TEORETICE
Gérard Namer1
Le contretemps démocratique chez Halbwachs
Le contretemps démocratique européen, notre avenir, le meilleur, me semble préparé

par luvre de Maurice Halbwachs et par son amour de la culture allemande, par sa
rigueur dans la mise en question et de la science et de la politique. Alsacien de vieille
souche, il en dresse fièrement en 1942 la généalogie dans ses Carnets: cest en
Allemagne quil trouve sa voie. Sa vie intellectuelle commence avec Les manuscrits de
Leibniz et se termine en 1939 par léloge de Wagner malgré la manipulation nazie de
La marche des Walkyries et par sa propre récitation des poètes romantiques allemands à
ses compagnons de mort concentrationnaire.
Savant, socialiste et solitaire, toute sa vie il restera lui-même. Il est dabord élève de
Bergson pendant sept ans. À partir de lAllemagne, il écrit au journal de Jaurès
LHumanité pour protester contre les brutalités policières contre les ouvriers. Il y
prend note de leffort statistique des centrales syndicales, mais il sera le premier à
percevoir leur danger et les illusions dominant aujourdhui en matière de sondages qui
ramènent les statistiques humaines aux certitudes des sciences de la matière. Ce sera
lobjet de sa thèse complémentaire déconomie sur Fréchet et lhomme moyen, autant
que lobjet de sa thèse économique sur Les dépenses de la classe ouvrière.
On lui avait donné une bourse détudes en Allemagne pour étudier Leibniz et sans
doute pour trouver dans la Monadologie, où toutes les créatures sont à la fois matière
et mémoire, des lettres de noblesse pour Bergson. Il trouve au contraire le thème
central de sa propre pensée: ce nest pas Dieu, cest la société qui est mémoire, et
mémoire créatrice des mémoires sociales particulières. Halbwachs, grâce à la mémoire,
peut se libérer du matérialisme historique et moderniser ses croyances socialistes, tout
comme Mauss et comme Simmel, en se libérant de la valeur-production au profit de la
valeur déchange.
En 1910, il publie la première thèse universitaire française sur la classe ouvrière. Il
représente alors la gauche durkheimienne et tient la rubrique de Sociologie économique
dans LAnnée sociologique. Il a lu louvrage de Veblen où sont décrites les classes aisées
dans leurs dépenses ostentatoires et il généralise ce schéma à la classe ouvrière. Il
oppose la science statistique à la dialectique: la classe ouvrière nest pas ce quen fait
la conscience mais ce quobserve la sociologie statistique et lexpérience politique
1. Professeur émérite, Université Paris 7

86 GÉRARD NAMER
soppose aux généralités sociologiques. Marx sert la dynamique de la conscience de

classe ouvrière et corrige lidée de représentation collective durkheimienne, parce que
Marx oppose le retard de la suprastructure collective sur linfrastructure économique:
il reconnaît déjà la distorsion que le passé exerce comme mémoire sur le présent. La
classe ouvrière sera étudiée comme classe de production, puis comme classe de consom-
mation. Les syndicats allemands classent les métiers ouvriers par la matière quils
travaillent (le cuir, le bois, etc.); ils suggèrent à Halbwachs son idée maîtresse: toute
la journée de travail ouvrier est en face à face avec la matière; toutes les autres classes
(fonctionnaires, commerçants) uvrent dans une société, participent à la vie sociale.
Il semblerait que la société avait délégué et relégué les ouvriers à la matière. Loubli
social est une réinterprétation de laliénation marxiste. La société est oublieuse de la
classe ouvrière et celle-ci, quand elle produit, oublie la conscience collective et la
société du dehors. La classe ouvrière en tant que productrice est une classe sans
mémoire; mais la consommation de la classe ouvrière témoigne de la conscience de
classe évaluée par la statistique. Contrairement aux pseudolois économiques de Engel,
les postes de dépenses varient en importance.
Un siècle avant la prétention des statistiques, Halbwachs souligne que lachat nest
pas une réponse instantanée et matérielle à une offre des marchés, cest une conduite
symbolique guidée par une mémoire de classe. Dès quil sort de lusine, louvrier
shabille bien pour compenser sa journée doubli et daliénation; le poste de dépenses
dun vêtement va croître en proportion de son salaire. La conscience de classe lie loubli
social et le ressentiment.
La sociologie française commence, comme chacun sait, par la grande thèse de

Durkheim: La division du travail social où Durkheim soppose à loptimisme du
libéralisme, suivant lequel la division sociale et technique du travail aurait été inventée
pour des raisons de profits économiques communes. À ce motif de profit, Durkheim
oppose ce qui est la cause première dune société: une exigence morale, une exigence
éthique. La solidarité est à la fois un fait économique, structural et un fait moral. La
société a besoin de se sentir liée entre ses membres, entre ses classes sociales hori-
zontalement et entre son présent et sa mémoire verticalement par une double solidarité.
Cette réflexion il nous faut lavoir en tête pour nous représenter pourquoi Halbwachs va
choisir, comme premier maître, avant darriver à Tübingen, Bergson qui par son
dynamisme a lair de renouveler une société figée, tout comme les grands musiciens ou
les grands peintres renouvellent, brisent la tradition de Vienne ou dailleurs.
Cest pour étudier Leibniz et ses Manuscrits que Halbwachs vient en Allemagne.
Leibniz se trouve en continuité avec Bergson pour une idée centrale, à savoir que toute
réalité est mémoire. Mais dautre part, Leibniz est congénial à Halbwachs par son désir
dEurope, par son désir de conciliation entre le protestantisme et le catholicisme,
cest-à-dire entre la tradition et la rationalité; le catholicisme représentant la tradition et
le protestantisme, à lépoque du Concile de Trente, représentant la modernité.
La gauche durkheimienne se constitue autour de Maurice Halbwachs; son Droit
critique économique de la société tente de mettre en place ce Risorgimento de la pensée
socialiste qui nous fait penser à des exigences pour aujourdhui. Halbwachs va donc dès
1903, dans les Cahiers du socialisme, être en correspondance avec les grands ténors du
LE CONTRETEMPS DÉMOCRATIQUE CHEZ HALBWACHS 87
socialisme européen et allemand. Il va partir du principe quil faut lier léthique et la

science. Lier léthique et la science du point de vue du socialisme, cest refuser le
marxisme comme une pseudoautonomie dune science sociale qui sappellerait la
dialectique; en particulier, la conscience de classe nest pas un reflet de la classe, elle
est ce quune science nouvelle, la sociologie, peut observer et cest ce quil va faire dans
luvre qui couronne cette période, cest-à-dire Lévolution des besoins de la classe
ouvrière.
Célèbre sera le refus de Halbwachs de la bonne conscience du syndicalisme allemand.
Ce refus sexprime dabord comme indignation contre la répression ouvrière en
Allemagne dont il rend compte dans le journal socialiste de Jaurès (LHumanité), en des
termes tellement violents que cela suscite une intervention à lAssemblée Nationale
française pour demander des sanctions contre ce provocateur.
Halbwachs avec Bourgin, avec dautres qui vont constituer la gauche socialiste, vont
se charger dans LAnnée sociologique de la rubrique «Sociologie économique».
Lhomme de haute culture quest Halbwachs fera appel, le premier dans la littérature
française, aux grands noms de la culture de son temps: à Max Weber, à Freud, à
Durkheim contre Bergson. Bergson quil va haïr toute sa vie après lavoir adoré
passionnément devient le héros clérical, réactionnaire qui a une énorme influence par
ses leçons au Collège de France; cest contre luvre pionnière de Bergson, contre
luvre qui sert de socle à tous ses développements ultérieurs en biologie, en éthique,
en ontologie, cest-à-dire Matière et mémoire, que 25 ans après, Halbwachs écrit Les
cadres sociaux de la mémoire.
La première guerre mondiale laisse les survivants de la boucherie sans mémoire

sociale. Les intellectuels de la grande bataille culturelle pour la liberté grâce à la
mémoire, ceux davant 1914, ceux de Freud, de la musique, de la peinture, ont disparu
au profit du bourrage de crâne des propagandes totalitaires, en Russie, en Italie et
bientôt en Allemagne.
Héritier du rationalisme sociologique contre le psychologisme spiritualiste de Bergson,
héritier du socialisme modéré contre les excités futuristes de Rome et de Moscou,
Halbwachs devient lauteur célèbre de la mémoire collective, objet de son livre de
1925: Les cadres sociaux de la mémoire. Chaque collectif possède sa mémoire, quil
sagisse dune famille, dun ordre religieux ou dune classe sociale. Chaque individu
dun groupe utilise pour évoquer des souvenirs personnels des souvenirs dominants du
groupe; les cadres de la mémoire individuelle sont les mêmes que ceux de la mémoire
collective, à savoir: le langage, lespace et le temps.
Bergson oppose, à tort, les mémoires pures de la qualité temporelle imagée et
affective à une mémoire rationnelle découpant lespace dans le langage. Les cadres de
la mémoire individuelle sont les mêmes que ceux de la mémoire du groupe, ce sont les
souvenirs dominants du groupe comme un symbole et assurant son identité. Ces cadres
comme la démocratie unifient la raison et la tradition, le concept et la qualité en une
notion participant de lune et de lautre. Comment unifier la multiplicité des mémoires?
Cette question théorique sera centrale pour la sociologie de la mémoire. Elle nest pas
aujourdhui sans saveur politique pour une Europe démocratique. Lunification des
mémoires familiales ne pose pas de problème, parce quen fait les groupes sunissent par
88 GÉRARD NAMER
choix et que chaque fonction, donc le père, correspond à un rôle individuel qualifié par
le système de parenté. Cest tout le contraire dans la mémoire du groupe religieux qui
porte en lui la guerre entre laffectivité mystique et la rationalité dogmatique, une guerre
qui porte à lextérieur contre toute mémoire étrangère qui tente déradiquer ou de
manipuler.
Les traditions des classes et des mémoires collectives des faits sont liées à une
évaluation collective imaginaire. Elle est loccasion dune courtoise polémique avec
Max Weber à propos de la notion de fonction. On sait que Max Weber fait un certain
éloge de la rationalité bureaucratique à partir des exigences du capitalisme industriel.
Halbwachs esquisse une autre histoire qui partirait de la noblesse dépée, une classe-
-mémoire du moment danoblissement pour services rendus du rang de la famille par
rapport aux autres familles nobles. Mais contrairement aux illusions optimistes et
historiques de Max Weber, la fonction nest pas la fin de lhistoire, mais un début quand
apparaît la noblesse de robe où le titre est lié à la fonction financière, judiciaire et
administrative.
Lévolution de lhistoire des classes jusquà la modernité a lieu par laccélération des
apparitions et disparitions des métiers-fonctions et par la substitution dune idéologie à
limpossibilité dune mémoire collective normalisée. La multiplicité des mémoires
collectives des faits rend impossible lunité de la société et nécessaire linvention dune
instance porteuse de valeurs collectives et pouvant les hiérarchiser et les unifier.
Les Cadres sociaux de la mémoire est un livre par lequel on fonde à la fois la
permanence du socialisme contre la déchirure communiste, et lon fonde à la fois la
possibilité dun socialisme qui soit non pas un juste milieu, mais à la fois totalement la
tradition et à la fois totalement la critique rationnelle du progrès. Loriginalité très
grande de ce livre politique cest quil va fonder la possibilité de lexistence dun tel
parti socialiste nouveau sur des lois non pas de léconomie (comme Marx), mais sur des
lois de la psychologie. En cela, Halbwachs, héritier de la chaire de Simmel à Strasbourg,
va faire du Simmel sans le dire. Tous les grands penseurs socialistes (à côté de Simmel,
il y a Mauss) vont fonder leur ontologie nouvelle sur un mécanisme psychologique.
Mauss le fonde sur léchange, Simmel le fonde sur linteraction interindividuelle et
Halbwachs va le fonder sur le travail de la mémoire, le travail des cadres sociaux de la
mémoire avec les souvenirs nouveaux. Le chapitre qui correspond aux partis politiques
socialistes présente une statue biface et, regardant dun côté la tradition et de lautre le
progrès, est lécho du chapitre des Cadres sociaux de la mémoire où Halbwachs, anticipant
un schéma bien postérieur que Piaget reprendra dans La naissance de lintelligence chez
lenfant, dira que les cadres sociaux sont la condition dappréhension de la mémoire et
que toute mémoire modifie les cadres et que les cadres modifient toute mémoire.
Autrement dit, le dépassement hégélien qui avait été repris par le psychologisme de
Bergson est repris ici comme fondement du progrès social. Mais peut-être que lidée la
plus claire, la plus permanente, la plus riche du schéma parallèle de la mémoire collective
et du progrès dun parti socialiste cest le schéma même de lidée de progrès: le progrès
a lieu quand on mobilise une mémoire ayant une base sociale plus vaste que la précédente.
Et le meilleur exemple que donne Halbwachs dans son chapitre sur les classes et leurs
traditions, cest lexemple des Saint-Simoniens. En effet, les Saint-Simoniens dans leur
jeunesse étaient des «soixante-huitards». Ils avaient côtoyé en 1848 les socialistes et le
prolétariat, et donc avaient lié leur mémoire culturelle de bourgeoisie avec dautres
mémoires sociales qui portaient des souvenirs immémoriaux à demi-effacés. Quand ces
Saint-Simoniens révolutionnaires à vingt ans deviennent, en France comme en Allemagne
ou en Angleterre, des grands pionniers dindustries, ils ont cette créativité parce quils
ont pu puiser dans leur jeunesse dans dautres mémoires que celles de leur propre classe
sociale.
Le deuxième système de la sociologie de la mémoire publié, inachevé sous le titre de

La mémoire collective, semble comme une synthèse des autres travaux de Halbwachs sur
la morphologie sociale, sur le tracé des routes, sur le dynamisme urbain (Chicago et
Berlin). Tous ces travaux constatent que la multiplicité des mémoires collectives est liée
non seulement à linfinité des groupes actuels possibles, mais encore par-delà le livre,
la radio et le cinéma, à linfinité virtuelle des supports matériels. Nimporte quoi peut
être lieu de mémoire à déchiffrer comme trace par le savant.
La nouvelle sociologie de Halbwachs sappuie dabord, dans un premier temps, sur
la notion de «courants de mémoires»: la rencontre de deux courants de mémoires peut
former une mémoire individuelle isolée en apparence, virtuelle comme une pensée
philosophique. Ce courant peut disparaître et se réactualiser.
La troisième nouveauté est induite par la lutte contre la propagande totalitaire par la
radio et le cinéma. Elle introduit la notion de «société savante», par exemple la société
des musiciens a le monopole de la connaissance des signes: le système de notation
musicale. La mémoire collective est moins la mémoire des événements que la mémoire
de la signification et de la valeur. En un mot, il sagit dune mémoire culturelle. Comme
Cassirer contre Heidegger, Halbwachs dresse la science des musiciens contre la manipulation
de Wagner. À la place du langage commun à chaque amateur de musique, la société
savante a le monopole dun système de signes: la notation musicale, nouveau cadre
social de la mémoire savante.
La quatrième nouveauté du système cest la polémique de la sociologie contre les
historiens de lÉcole des Annales qui va sachever par une extraordinaire nouveauté
philosophique qui pourrait servir demain à construire une Europe démocratique, la
théorie de la pluralité des temps sociaux.
Cette deuxième partie de luvre de Halbwachs va de 1938 à sa mort en 1945. Elle

est caractérisée par un article où il se dresse contre non seulement le nazisme allemand,
mais son idéologie spiritualiste représentée par la propagande musicale de la musique de
Wagner, jouée de façon grossière par des régiments entiers. Son article sappelle La
mémoire collective chez les musiciens. Elle implique la réponse à la fois idéologique au
nazisme et la réflexion nouvelle sur lutilisation des médias par la propagande totalitaire,
telle quelle avait eu lieu depuis le fascisme italien jusquau stalinisme en passant par le
nazisme, sous forme de propagande radiophonique. Larticle se présente comme un
article concernant la mémoire des sons et Halbwachs arrive à une conclusion à la fois
théorique et politique: cette mémoire des sons se fonde non plus sur des cadres sociaux
de la mémoire quétaient lespace, le langage et le temps, mais sur un système scientifique
de signes quest la notation. La réponse que Halbwachs propose de donner à la
propagande, en général, et à la propagande par la radio, en particulier, cest la science.
90 GÉRARD NAMER
La science de la partition est le monopole des sociétés de musiciens, les sociétés de

musiciens sont capables de lire des partitions et de jouer une musique non manipulée
pour la propagande, y compris la musique de Wagner: la réponse au spiritualisme
pseudonietzschéen totalitaire cest lutilisation de la science. Halbwachs est là comme en
écho avec leffort que vient de faire le Front Populaire, en instaurant au cur de
lexposition de 1937 un pavillon de la découverte où chacun pouvait voir comment se
fait la science par des expériences que lenfant, ladolescent, ladulte peuvent voir
expliquées et exécutées devant lui.
La théorie seconde de Halbwachs est développée dans son ouvrage posthume La mémoire
collective: il y a une science qui découpe un monde dans la réalité par un système de
signes quil sagisse de la science mathématique ou dune connaissance savante musicale
ou picturale. Mais sa réflexion sur la propagande totalitaire lamène à un tournant
théorique, à savoir que la mémoire ne se transmet pas seulement sous forme de mémoire
collective avec un groupe pour support; il y a une mémoire de propagande qui se
transmet par les médias et il y a un antidote valable de son temps, mais valable aussi de
notre temps, qui est envahi par la télévision: lantidote cest la mémoire des courants de
mémoires et ces courants de mémoires sont des courants de mémoires culturelles, sont
des courants de mémoires de valeurs en même temps que de faits. Donc la mémoire
collective dans son uvre posthume sarticulera à la fois sur la mémoire sociale qui est
une mémoire culturelle, celle des idées démocratiques qui restent, propagée de bouche
à oreille, qui restent dans les imprimés, dans les livres même sous la botte de la
collaboration vichyssoise en France et dans la mémoire collective. Cette distinction est
lopposition dun temps historique qui est un temps éphémère et dun temps des valeurs
qui est un temps éternel. Ici, il y a une réactualisation de Spinoza (de la durée et de
léternité). Cest le pari dun homme qui vit dans une histoire noire, dans une histoire
horrible et qui a une mémoire culturelle et un espoir culturel: la culture est porteuse
déternité de valeurs par opposition à linstantanéité de la propagande de la radio de son
temps où pour parler de notre temps, de la propagande instantanée et du bourrage de
crâne instantané de la télévision.
Avant que La mémoire collective paraisse à titre posthume, porteuse de courants de
mémoires et de groupes de mémoires, de mémoire sociale et de mémoire collective, de
mémoire dans le temps et de mémoire dans léternité, il y a des réponses publiques de
Halbwachs. Je ne rentrerai pas dans le fait que ses derniers cours aient été consacrés au
Contrat social de Rousseau, cest-à-dire à lâme de la démocratie; mais je ne fais
allusion quà un livre paru en plein Vichy cest-à-dire en pleine vicieuse copie de la
propagande antisémite nazie ce livre, un chef-duvre, à la fois un livre politique
contre cette propagande antisémite de Vichy et un livre polémique contre lhistorien
Marc Bloch. Comme dans larticle de 1938, Halbwachs noue et lie la créativité politique
et la créativité théorique. Ce livre: La topographie légendaire des Evangiles rappelle
(comme si de rien nétait en plein antisémitisme dhéritage chrétien) que le premier
moment de légitimation du Nouveau Testament, les faits et miracles de Jésus, ont été
légitimés dans les lieux des faits et miracles de lAncien Testament et quainsi le
christianisme naissant na dû, jusquà la fixation de son dogme, sa pérennité que grâce
à la valeur du judaïsme.
La deuxième polémique ouatée de Halbwachs contre Marc Bloch, qui avec arrogance
en 1932 avait répondu que Les cadres sociaux prouvaient que Halbwachs ignorait tout
de lhistoire et en particulier de lhistoire religieuse et du Moyen Age, est donc une
réponse de la supériorité de lapproche du temps par la mémoire collective et la sociologie
de la mémoire, par rapport à lhistoire, En effet, en comparant les récits des pèlerins sur
la longue durée, on constate que partout les pèlerins cherchent dabord les faits et
miracles, si lon peut dire, de David, puisque les faits et miracles du Christ ont lieu là
où lAncien Testament connaissait les faits et miracles de David. Lautre loi, celle-ci
étant la loi dassimilation par contiguïté, par ressemblance, lautre loi de la mémoire
collective cest après le Concile de Nicée et dEphèse, le fait que les pèlerins cherchent
une confirmation éternelle de leur croyance dans la matière. Là il y a un tournant
essentiel, puisque cela veut dire que léternité pour un homme cest Deus sive natura,
cest la matière, et cette matière quil retrouve cest la Via sacra, cest la route légendaire
que le Christ aurait suivi de sa vie à sa mort, de sa mort à sa résurrection. Cest en
somme la matière qui apporte son poids déternité à une croyance qui se veut éternelle:
léternité est dans la matière, voilà un début de réponse philosophique quil a le courage
dapporter en pleine période de spiritualisme délirant.
Lessentiel du message que le manuscrit de Mémoire collective posthume apporte
pour le lendemain de sa mort cruelle et pour notre temps cest le grand mythe à la façon
de Platon du «Solitaire de Londres». Le «Solitaire de Londres» nest jamais seul, tout
comme Beethoven nétait jamais seul dans larticle sur les musiciens, parce que chaque
conscience porte en elle tout comme la grenade entrouverte, une centaine de petits
grains qui sont des mondes culturels. Il suffit que ces mondes culturels virtuels nous les
actualisions dans lhistoire, pour quun grain étant pressé, emplisse de son parfum et de
sa couleur lensemble de la grenade.
Il y a donc deux temps: le temps de lhistoire qui est le temps de lactualisation et
de la liberté dactualiser la culture que nous avons en nous, et le temps éternel de la
valeur de la culture que nous portons en nous.
Ce mythe de la subjectivité qui porte en elle dans son temps dexistence, dans sa
durée limitée dexistence, des virtualités de culture éternelle est un mythe de la résistance.
Cest lindividu, comme celui habité par le conatus chez Spinoza, qui résiste à une
société totalitaire, que cette société totalitaire soit celle des armes comme pour ce qui se
passait dans lentre-deux guerres ou que cette société totalitaire soit celle des médias, et
singulièrement de la télévision et de largent aujourdhui.
Le contretemps démocratique consiste pour chaque individu, doté dune mémoire de
valeur, dune mémoire de culture, de se mettre en réseaux avec dautres individus dotés
dautres mémoires, quelle que soit cette valeur, du moment que ce nest pas de la
corruption, de largent et de la mafia; et de préparer par ces réseaux à lintérieur de
lEurope la résistance à la corruption du monde de largent. Cest lEurope que semble
nous désigner en résistance contre le monde de largent, le contretemps démocratique
qui nous semble habiter luvre de Maurice Halbwachs.
92 GÉRARD NAMER
Bibliographie
Halbwachs, M. (1905), La science et laction, Revue socialiste.
Halbwachs, M. (1905), Bernstein, Revue socialiste.
Halbwachs, M. (1912), La classe ouvrière et les niveaux de vie, P. Alcan.
Halbwachs, M. (1970), La topographie légendaire des Evangiles, PUF, Paris.
Halbwachs, M. (1998), Les cadres sociaux de la mémoire, Albin Michel, Paris.
Halbwachs, M. (1998), La mémoire collective, Albin Michel, Paris.
Namer, G. (2000), Halbwachs et la mémoire sociale, LHarmattan, Paris.
Namer, G. (2003), Le contretemps démocratique, LHarmattan, Paris.
Valérie Haas1
O perspectivã psihosocialã asupra

memoriei ºi uitãrii colective
Studiul de faþã are drept obiect o serie de întrebãri ºi de reflecþii ce s-au conturat pe
mãsurã ce-mi elaboram teza de doctorat (Haas, 1999), precum ºi în timpul altor cercetãri
la care lucrez de câþiva ani buni, consacrate memoriei sociale ºi colective, uitãrii ºi
aspectelor identitare subiacente.
1. Prezentarea obiectului de studiu

În cadrul cercetãrilor pentru teza de doctorat, am ajuns sã studiez cazul unui orãºel din
centrul Franþei, Vichy, care ar fi rãmas, practic, necunoscut dacã nu ar fi dat numele
uneia dintre cele mai sumbre epoci din istoria Franþei. Acest oraº, care a cunoscut gloria
în secolul al XIX-lea, în perioada de înflorire a curelor termale, devine, din 25 iunie
1940, cu titlu provizoriu, capitala Franþei. De fapt, la câteva luni dupã pierderea
bãtãliei cu Germania nazistã, guvernul francez pãrãseºte Parisul ocupat ºi se instaleazã
la Vichy, unde mareºalul Pétain este învestit cu puteri depline, ºi iatã cã localitatea se
procopseºte cu un titlu care aproape cã-i depãºe[te pretenþiile. Istoria colaboraþionismului
francez din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial prinde astfel rãdãcini în acest oraº
care dã numele unei perioade prea puþin glorioase din istoria Franþei.
1.1. Contextul fierbinte al actualitãþii

În anii 90, obsesia Vichy care agitã Franþa îi ia prin surprindere pe locuitorii orãºelului,
rãmaºi în umbrã dupã sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial. Contextul fierbinte al
actualitãþii, caracterizatã printr-o perpetuã revenire asupra unui trecut ce nu mai trece
(Conan, Rousso, 1994), îi întorcea dintr-o datã într-o istorie de care vreme de cincizeci
de ani au tot încercat sã scape. Vichy este omniprezent, readus iarãºi ºi iarãºi în
1. Conferenþiar (disciplina psihologie socialã) la Universitatea Picardie Jules Verne (Chemin du

Thil, 80025 Amiens); membru în echipa ECCHAT (Amiens); membru asociat al Labora-
torului de psihologie socialã, École des hautes études en sciences sociales (Paris)
(valerie.haas@waika9.com).

94 VALÉRIE HAAS
amintirea noastrã. Nu trece o sãptãmânã în care actualitatea sã nu dezvãluie o faþã nouã

a acestei Franþe cu trecut îndoielnic ºi dureros: afacerile, patronii, judecãtorii, femeile,
sportul, muzica, pînã ºi mobilierul din perioada Vichy! Sã ne gândim doar câte noi teme
ne conduc zi de zi spre aceste evenimente de care nu izbutim sã ne eliberãm, fãrã a mai
pune la socotealã articolele ºi cãrþile de istorie dedicate perioadei.
Acest moment mi-a întãrit dorinþa de a lucra la Vichy, cu scopul de a mã ocupa de
epifenomenele unei asemenea recrudescenþe a amintirii la localnici. Am efectuat un
studiu monografic, propunându-mi sã studiez urma (interpretatã de localnici ca o ranã
identitarã) instalãrii aici a guvernului Pétain în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial,
eveniment a cãrui amintire este periodic reactivatã prin mass-media.
1.2. Punerea la punct a unei metodologii multifuncþionale

Pentru a studia efectele amintirii asupra identitãþii locuitorilor, a trebuit sã pãtrund în
istoria oraºului, sã-i reconstitui trecutul social ºi politic. Sensibilitatea subiectului, ca
particularitate a oricãrei cercetãri întreprinse în mediul urban, a necesitat punerea la
punct a unei metodologii particulare, provenitã atât din propriul domeniu de apartenenþã,
cât ºi din acela al diverselor ºtiinþe sociale, precum studiile urbane, sociologia sau
istoria. M-am oprit la douã metode de culegere a datelor: una calitativã (interviul,
observaþia) ºi cealaltã cantitativã (harta mentalã, chestionarul). Prin iniþierea unei astfel
de cercetãri, relativ ambiþioasã, am ajuns pe un teren foarte sensibil. Reticenþele
locuitorilor din Vichy de a verbaliza istoria oraºului lor m-au plasat în faþa unui zid de
tãcere pe care am fost nevoitã sã-l ocolesc. Aceastã tãcere, vecinã cu secretul sau cu
tabuul, a luat forma unei realitãþi nerostite, a unei uitãri colective, pe care am încercat
sã o identific cu ajutorul instrumentelor metodologice pentru care am optat.
Nu voi putea prezenta aici în mod exhaustiv toate rezultatele obþinute pe durata
cercetãrilor pentru teza de doctorat, ci mã voi limita la a detalia câteva dintre ele,
îndreptându-mi atenþia asupra problemei reprezentate de memorie ºi uitare la scarã
colectivã ºi asupra dificultãþilor metodologice întâmpinate, mai cu seamã atunci când, în
timpul unei cercetãri de teren, memoria nu aduce nimic la luminã.
Aceste abordãri se înscriu într-un domeniu de cercetare iniþiat de Denise Jodelet cu
ceva timp în urmã (1982, 1989, 1992, 1993) ºi care vizeazã legãturile dintre memorie
ºi reprezentãri, precum ºi, în special în ceea ce mã priveºte, consecinþele istoriei unui
grup asupra reprezentãrilor sociospaþiale ºi asupra trecutului identitar al acestuia în
mediul urban (Haas, Jodelet, 1999, 2000; Haas, 2002a, 2002b).
1.3. Explicitarea unor rezultate

Unul dintre aspectele cercetãrii mele a vizat punerea în evidenþã a unui fenomen de
reconstrucþie istoricã prin identificarea modului în care puterea instituþionalã, cãreia i
s-au substituit anumite asociaþii, a ajuns sã modifice istoria oraºului, oferind o altã
versiune a acesteia.
Observaþiile fãcute demonstreazã cã, de câþiva ani, locuitorii oraºului Vichy au
început sã-ºi reconstruiascã istoria, propunând o altã variantã. Astfel, Napoleon al
III-lea, care a fãcut o curã la Vichy în secolul al XIX-lea (1861-1864), este transformat
astãzi în erou: bustul sãu este instalat în parcurile oraºului, strãzile sunt rebotezate
O PERSPECTIVÃ PSIHOSOCIALÃ ASUPRA MEMORIEI ªI UITÃRII COLECTIVE 95
Strada Eugénie, Bulevardul Imperial, traseele turistice þin cont de urmele trecerii
sale În replicã, peste perioada Pétain se aºterne tãcerea: nici un muzeu, nici o placã
comemorativã nu aduc aminte de epoca în care guvernul francez a funcþionat în oraº.
Este vorba deci despre o scotomizare a locurilor din oraº marcate de aceastã perioadã
(Haas, Jodelet, 1999).
Observarea lacunelor de memorie în ceea ce priveºte istoria oraºului Vichy mi-a
permis sã gãsesc explicaþii pentru instalarea aici a unei uitãri instituþionale. Dar acestui
vid acestei ºtergeri a urmelor trecutului îi ia locul discursul localnicilor înºiºi. De
fapt, problemele au cãpãtat contur în cursul interacþiunii cu locuitorii orãºelului, majori-
tatea bãºtinaºi, atunci când, în momentul abordãrii, în interviurile realizate, a perioadei
instalãrii la Vichy a guvernului Pétain, s-a conturat un anumit tabu, care pãrea sã
afecteze pe toatã lumea, indiferent de generaþie.
În mai multe rânduri, întrebarea subiacentã instalãrii regimului de la Vichy a declanºat
la subiecþi o anumitã reacþie de refuz. Unii preferau sã nu vorbeascã, mascând aceastã
perioadã, consideratã a fi fost uitatã: o voinþã de a uita, care se manifesta ca un refuz
de a vorbi. Mult mai frecvent, subiecþii cereau ca discursul lor sã nu fie conservat, sã nu
pãstrez nici o dovadã a producerii lui ºi invocau teama de a nu fi auziþi de ceilalþi de
unde ºi dorinþa de a nu fi înregistraþi, de a nu lãsa urme. Mi s-a întâmplat de multe ori
sã opresc magnetofonul în timpul interviurilor cu populaþia.
De atunci nu am încetat sã mã întreb ce poate însemna aceastã tãcere ºi cum sã
interpretez jena, reticenþa subiecþilor, care îmbrãcau uneori forma unui secret.
2. Tãcerea memoriei sau mizele metodologice

În cercetãrile din cadrul ºtiinþelor sociale, atunci când abordãm teme care implicã în
mod intim persoana, se poate întâmpla sã atingem puncte sensibile. Problema rezidã aºadar
atât în dificultatea de a stimula individul sã se exprime, sã depãºeascã tabuurile care i se
impun, cât ºi în interpretarea tãcerilor ºi a momentelor de jenã. Puþini cercetãtori din
domeniul ºtiin]elor sociale s-au consacrat, în anchetele lor, problemei atât de spinoase a
secretului sau a tabuului. Doar psihanaliza sau studiile clinice abordeazã uneori aceste
douã aspecte.
Într-o lucrare consacratã gestionãrii inexprimabilului, Pollack (1986) a abordat
problema tãcerii în cazul experienþei concentraþionare. Nu am, în nici un caz, intenþia sã
amestec sau sã compar aceastã experienþã cu trecutul locuitorilor oraºului Vichy. Totuºi,
puþine cercetãri sociologice relateazã asemenea momente delicate în care, în cursul unui
interviu, subiectul refuzã sã vorbeascã sau cere oprirea magnetofonului pentru câteva
momente.
Psihosociologii semnaleazã uneori existenþa unor discordanþe între discurs ºi practicã,
abordeazã problema minciunii sau a incorectitudinii anumitor rezultate ºi analizeazã
semnificaþia care trebuie atribuitã ignoranþei declarate. În legãturã cu aceste aspecte,
Bauer ºi Joffe (1996) aratã cã absenþa unui rãspuns poate corespunde câteodatã unei
strategii de protecþie a eului sau unei forme de apãrare. Pentru Pollack, tãcerea ()
poate semnala în egalã mãsurã dificultatea de a face în aºa fel încât discursul sã coincidã
cu normele moralei curente (1986, p. 6), având în vedere cã, dupã cât se pare, existã
o anumitã moralã a discursului, o normalitate a acestuia: ceea ce putem spune sau nu,
ceea ce avem dreptul sã spunem sau nu.
96 VALÉRIE HAAS
Din teamã sau din pudoare, anumite teme nu sunt un subiect comod de discuþie,
tãcerea luând uneori forma unei interdicþii de grup. Conþinutul unei informaþii poate sã
fie ascuns sau sã nu fie dezvãluit integral. În timpul actului de vorbire, unii subiecþi aleg
sã nu divulge nimic, preferând sã pãstreze tãcerea.
La Vichy am ajuns sã-mi pun întrebãri cu privire la modul de transmitere din
generaþie în generaþie a acestei tãceri, a acestui secret, întrucât, la anunþarea temei de
studiu, copiii din Vichy dãdeau dovadã de aceeaºi reticenþã ca ºi pãrinþii ºi bunicii lor.
Absenþa unui conþinut la indivizii mai tineri poate fi explicatã oare prin aceastã formã de
moºtenire? Este oare posibil ca localnicii sã nu aibã ºtiinþã de aceastã parte emblematicã
a istoriei oraºului lor? Sã o fi ºters din minte, sã o fi uitat?
3. Reflecþii teoretice asupra memoriei ºi uitãrii colective

Nu toatã istoria se preteazã la a fi spusã sau transmisã. Trecutul unui grup nu este
neapãrat glorios sau valorizant, iar asumarea lui se poate dovedi o sarcinã extrem de
dificilã. Pentru a elimina sau a transforma, în relatãrile ulterioare, pasajele incomode
din propria istorie, pot fi puse la punct o serie de strategii de reconstrucþie a trecutului.
Lucrãrile lui Bartlett (1932) ºi Halbwacks (1925, 1950) evidenþiazã caracterul creativ al
memoriei, care poate fi modificat în funcþie de exigenþele prezentului.
Memoria asigurã continuitatea indivizilor, dezvãluie ceva din identitatea grupului ºi
oferã un teren ferm pentru rãdãcinile ce se vor forma; astfel, ea îndeplineºte un anumit
numãr de funcþii identitare pentru grup (Haas, 2002). Totuºi, în momentul în care
povara trecutului devine prea dificil de gestionat pentru un grup sau pentru o comunitate,
memoria poate fi, la fel de bine, o sursã de negaþie, de mize sau de tãceri. Astfel, atât
timp cât istoria grupului este marcatã de perioade sensibile, indivizii pot fi tentaþi sã
elimine anumite pãrþi din ea, de unde ºi reconstrucþia istoricã iniþiatã la Vichy, prin
intermediul structurilor puterii ºi al instituþiilor.
Utilizarea unui panou cu fotografii, în care localnicilor li se prezentau diferite situri
istorice emblematice pentru oraº, mi-a permis sã depãºesc tãcerea de care m-am lovit
iniþial. Acest material proiectiv le permitea subiecþilor sã-ºi defineascã poziþia în raport
cu anumite locuri din oraºul lor, fãrã ca ei sã fie nevoiþi sã se justifice în cadrul unei
interacþiuni verbale. Am reuºit sã culeg o serie de date cu privire la gradul în care
subiecþii cunosc locurile memorabile din Vichy ºi la valorile pe care le atribuie acestora
ºi sã pun în evidenþã faptul cã aceastã parte simbolicã a istoriei lor este bine cunoscutã,
deºi a fost ocultatã prin folosirea altor metode.
Rezultatele tezei mele prezentate succint aici m-au determinat sã mã implic mai
profund în cercetarea detaliatã a rolului uitãrii ºi a funcþiilor pe care aceasta le înde-
plineºte pentru o comunitate. Subcapitolul urmãtor poate puþin cam hazardat , dedicat
uitãrii individuale, mã va ajuta în expunerea mea.
3.1. Uitarea individualã

Dupã cum se ºtie, încã din cele mai vechi timpuri, omenirea a cãutat tehnici de memorare.
În Antichitatea greacã, aezii, poeþi-cântãreþi, înmagazinau sub formã de versuri suma
cunoºtinþelor contemporanilor. Ei erau supuºi unui adevãrat antrenament mnemotehnic,
graþie cãruia puteau sã þeasã noi trame de mii de versuri forma de cunoaºtere comunã
a grupului (Vernan, 1999). Dimpotrivã, tehnici de uitare a cunoºtinþelor înmagazinate
nu au fost descoperite niciodatã.
Conform lui Umberto Eco, oamenii au fost foarte stãruitori în a cãuta tehnici de
uitare. În Plutosofia sa, Geswaldo a propus urmãtorul experiment: subiecþilor li se
cerea sã-ºi imagineze o camerã plinã de simboluri ºi de amintiri care trebuie uitate ºi sã
se reprezinte în timp ce le aruncã pur ºi simplu pe fereastrã. Experimentul a demonstrat,
dimpotrivã, cã individul nu face decât sã întãreascã amintirile de care vrea sã se elibereze.
Cei care ºtiu exact ce vor sã uite o dragoste nefericitã, moartea unei persoane
iubite, o umilinþã usturãtoare ºtiu, de asemenea, cã, cu cât se strãduiesc mai mult sã
elimine din memorie o anumitã imagine, cu atât ea se instaleazã mai ferm în centrul
conºtiinþei (1999, p. 237).
În acelaºi sens, unele mãrturii din literaturã ne dezvãluie problemele create de
reminiscenþele amintirii. Experienþele traumatizante sunt câteodatã imposibil de uitat sau
de povestit. Vom evoca, în acest context, situaþii extreme, cum ar fi experienþa lagãrelor
morþii, la care Lévi, Wiesel sau Semprun, de exemplu, au fost martori. Fiecare în felul
sãu, ei au întâmpinat mari dificultãþi în a transmite aceastã secvenþã din via]a lor, care
era totuºi greu de uitat. Lévi (1987, 1989, 1995), care dezvãluie amintiri obsedante,
aproape compulsive, va termina prin a-ºi pune capãt zilelor. Wiesel evocã povara
amintirii morþilor ºi sarcina copleºitoare de a nu-i lãsa sã moarã a doua oarã.
Cât despre Semprun, acesta scrie prima sa lucrare consacratã subiectului la cincizeci
de ani dupã eliberarea din lagãr (1994). El insistã asupra unui necesar timp al ascultãrii
un fel de obiectiv comun , care trebuie sã coincidã cu maturizarea socialã. Mãrturiile
despre trecut se confruntã cu ceilalþi ºi cu încrederea lor. Aceasta deoarece, la ieºirea
din lagãr, experienþa trãitã nu numai cã este greu sã nu fie ºtearsã din memorie, ci, mai
mult, ea trebuie redatã în aºa fel încât sã fie credibilã, pentru ca amintirea sã aibã o
necesarã valoare de adevãr. ªi astfel apare întrebarea legitimã dacã este posibil sã
transmiþi ceva care la început nu a fost credibil, nu a fost comunicabil.
Între memorie ºi uitare existã o legãturã intrinsecã, ele neputând fi abordate separat.
Uitarea nu reprezintã contrariul memoriei, ci mai degrabã faþa ascunsã a acesteia.
Uitarea nu este un gol, un hãu, ea nu se opune memoriei ca negativ al acesteia, ci am
putea spune cã e necesarã memoriei. Pur ºi simplu, nu putem vorbi despre o memorie
bunã ºi o uitare rea.
Cu toate acestea, atenþia specialiºtilor în ºtiinþele sociale s-a concentrat în special
asupra memoriei. Explicaþia este datã, fãrã îndoialã, de faptul cã motivele unei astfel de
selecþii a unui conþinut cognitiv (fie el de tip informaþional, istoric, simbolic, institu-
þional), precum ºi funcþiile pe care acesta le îndeplineºte sunt dificil de explicat, de
cuantificat ºi de materializat. La nivel intraindividual, uitarea pare a avea un caracter de
necesitate, îndeplinind o funcþie similarã economiei cognitive, din perspectiva cãreia
individul nu poate memora totul. În cercetãrile consacrate memoriei de lungã duratã,
uitarea este consideratã un bias mnezic, legat de eºecul recuperãrii informaþiilor.
Aspectele luate în calcul sunt indicele temporal ºi pregnanþa informaþiilor, aspecte care
permit punerea în evidenþã a rolului contextului în învãþarea amintirii. Din ce în ce mai
mult, cercetãrile din psihologia cognitivã au adus în discuþie rolul emoþiei în eºecul recuperãrii
informaþiilor. În psihanalizã, memoria absolutã este iadul însuºi, iar uitarea sau,
mai precis, refularea reprezintã o formã de protecþie împotriva intolerabilului. Freud
98 VALÉRIE HAAS
a insistat întotdeauna asupra caracterului indestructibil al conþinuturilor inconºtiente ºi,

dupã cum se ºtie, o bunã parte a terapiei psihanalitice se bazeazã pe importanþa atribuitã
capacitãþii de a le verbaliza.
Acest pasaj delicat, bineînþeles, criticabil din perspectiva uitãrii individuale, mi-a
sugerat ideea de a mã ocupa îndeaproape de valoarea pe care o atribuim, în general,
uitãrii. Sã existe oare o uitare bunã ºi o uitare rea? Nu cumva am putea vorbi, pe
urmele lui Platon, despre uitarea ca otravã ºi uitarea ca remediu?
Uitarea ca otravã ar fi negarea memoriei, neactualizarea amintirii, ºtergerea pentru
totdeauna a urmei mnezice, pe care o asociem unei forme de amnezie. Uitarea ca
remediu ar fi uitarea care alinã suferinþele, ne permite sã lãsãm deoparte tristeþea ºi
grijile, uitarea necesarã, ce anuleazã o parte a istoriei, a amintirilor oamenilor, pentru
ca ei sã poatã continua sã trãiascã. Uitarea ca remediu este uitarea orientatã spre viaþã.
Uitarea ar conþine aºadar deopotrivã o forþã maleficã ºi o soluþie pentru toate relele, ea
ar avea o acþiune binefãcãtoare ºi totodatã una nefastã.
Ce reprezintã uitarea la scarã colectivã? Sã existe oare în acelaºi timp o uitare
bunã ºi o uitare rea pentru grup? Putem vorbi despre o uitare salvatoare, despre o
uitare necesarã pentru grup?
3.2. Uitarea la scarã colectivã

Ne amintim de romanul lui George Orwel, 1984, în care personajul principal, Winston,
care lucreazã la comisariatul arhivelor, primeºte ordin sã suprime orice urmã scrisã a
amintirilor societãþii, ceea ce ar permite o permanentã rescriere a istoriei acesteia. Din
punctul de vedere al literaturii ºi privitã în latura sa extremã, negarea memoriei devine
un proces fascinant ºi trimite la mize identitare care sunt, în mod inevitabil, îngrijorãtoare
pentru colectivitate.
Istoria umanitãþii cunoaºte forme de uitare impuse, totalitare. Altele, deºi mai
discrete, nu sunt mai puþin subversive ºi rãmân garantate de instituþii. Ele decurg din
istoria oficialã sau sunt secretate de societatea însãºi.
Problema uitãrii instituþionale a fost analizatã în special de sociologi ºi istorici,
Merton fiind unul dintre primii care au studiat implicaþiile acesteia în domeniul ºtiinþific.
Totuºi, monumentele, numele strãzilor, plãcile comemorative, memorialele sau muzeele,
filmele ºi poveºtile, dar ºi comemorãrile, pe care instituþiile se strãduiesc sã le
controleze, întrucât miza lor este una capitalã, toate acestea participã, asemenea unor
centre de iradiere, la constituirea unei conºtiinþe istorice1 (Ferro, 1985, p. 79). La acest
nivel, memoria devine deosebit de selectivã. Aceastã problemã poate fi examinatã, spre
exemplu, prin prisma presiunii exercitate de instituþii asupra rememorãrii de grup, mai
cu seamã prin intermediul comemorãrilor. Bucãþi întregi din istorie pot fi astfel excluse
din memoria oficialã. Anumite aspecte ale trecutului vor fi puse în valoare prin ideologia
instituþionalã dominantã, în vreme ce altele, mai puþin glorioase, vor rãmâne în umbrã
(Namer, 1987). Comemorarea presupune aºadar eliminarea amintirilor delicate sau
ruºinoase pentru identitatea naþionalã. La scarã colectivã, între memorie, uitare ºi
identitate existã o legãturã intrinsecã.
1. Marc Ferro vorbeºte despre o conºtiinþã istoricã, dar s-ar putea aduce aici în discuþie ºi
memoria istoricã aºa cum apare ea la Halbwachs.
Alte variante active de uitare sunt reprezentate de anumite forme de politizare a

memoriei sau de legile memoriei. Ne gândim, de pildã, la amnistie, aceea care-l
determinã pe Ricur sã afirme cã o societate nu poate fi mânioasã la nesfârºit pe o
parte a ei înseºi, sau la prescripþie, la iertarea colectivã, un fel de folosinþã eticã a
uitãrii, în care aceasta îndeplineºte o funcþie calmantã, eliberând societatea de povara
trecutului (Ricur, 1999, p. 94). Iatã deci o nouã formã de uitare, care joacã pentru
colectivitate un rol de remediu.
Chestiunea uitãrii instituþionale ne conduce la aceea a uitãrii colective, la uitarea
comunitãþii, a grupului. Putem vorbi oare ºi în acest caz despre o funcþie calmantã,
îndeplinitã de uitare în beneficiul unei comunitãþi umane pentru care povara trecutului
este prea grea pentru a fi purtatã? Cercetarea pe care am întreprins-o la Vichy ne-a
permis sã reflectãm asupra acestui ultim aspect.
Tãcerea localnicilor era într-adevãr o formã de uitare voluntarã, conºtientã ºi necesarã
care le permitea sã prezerveze identitatea pozitivã a grupului. O tãcere de tip remediu
care spunea multe despre suferinþele acestei comunitãþi.
Traducere de Florin Botoºineanu
Bibliografie
Bartlett, F.C. (1932), Remembering. A Study in Experimental and Social Psychology, University
Press, Cambridge.
Bauer, M., Joffe, H. (1996), Meanings of self-attributed ignorance: An introduction to the
symposium, Symposium on Self-attributed Ignorance. Social Science, Information sur
les sciences sociales, 35, I, martie, pp. 5-13.
Conan, E., Rousso, H. (1994), Vichy, un passé qui ne passe pas. Pour une histoire du XX-ème
siècle, Fayard, Paris.
Eco, U. (1999), Préambule, Pourquoi se souvenir?, Grasset, Paris, pp. 237-240.
Ferro, M. (1985), Lhistoire sous surveillance, Calman-Lévy, Paris.
Haas, V. (1999), Mémoires, identités et représentations socio-spatiales dune ville. Le cas de
Vichy. Étude du poids de lhistoire politique et touristique dans la construction de limage
de la ville par ses habitants, École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris.
Haas, V. (2002a), Approche psychosociale dune reconstruction historique. Le cas vichyssois,
Cahiers Internationaux de Psychologie Sociale, 53, pp. 32-45.
Haas, V. (2002b), La face cachée dune ville, in T. Ferenczi (ed.), Devoir de mémoire, droit
à loubli?, Complexe, Seuil, Paris, pp. 59-71.
Haas, V., Jodelet, D. (1999), Pensée et mémoire sociale, in J.P. Pétard (ed.), Manuel de
psychologie sociale, Collection grand amphi, Bréal, Paris, pp. 111-160.
Haas, V., Jodelet, D. (2000), La mémoire, ses aspects sociaux et collectifs, in N. Roussiau (ed.),
Manuel de psychologie sociale, In Press, Paris, pp. 121-134.
Halbwachs, M. ([1925] 1994), Les cadres sociaux de la mémoire, Albin Michel, Paris.
Halbwachs, M. ([1950] 1997), La mémoire collective, Albin Michel, Paris.
Jodelet, D. (1982), Les représentations socio-spatiales de la ville, in P.H. Derycke (ed.),
Conception de lespace. Recherches pluridisciplinaires de lUniversité de Paris X, Nanterre,
pp. 145-177.
Jodelet, D. (1989), Folies et représentations sociales, Presses Universitaires de France, Paris.
Jodelet, D. (1992), Mémoire de masse: le côté moral et affectif de lhistoire, Bulletin de
psychologie, XLV, pp. 239-256.
100 VALÉRIE HAAS
Jodelet, D. (1993), Mémoires évolutives, in Mémoire et intégration (volum colectiv), Syros,

Paris, pp. 77-89.
Lévi, P. (1987), Si cest un homme, Julliard, Paris.
Lévi, P. (1989), Les naufragés et les rescapés. Quarante ans après Auschwitz, Gallimard,
Collection Arcade, Paris.
Lévi, P. (1995), Le devoir de mémoire, Mille et une nuits, Paris.
Namer, G. (1987), Mémoire et société, Méridiens Klinscksieck, Paris.
Pollack, M. (1986), La gestion de lindicible, Actes de la recherche en sciences sociales, nr.
62/63, iunie, pp. 30-53.
Ricur, P. (1999), À lhorizon de la prescription: loubli, Pourquoi se souvenir?, Grasset,
Paris, pp. 92-95.
Semprun, J. (1994), Lécriture ou la vie, Gallimard, Paris.
Vernant, J.P. (1999), Histoire de la mémoire et mémoire historienne, Pourquoi se souvenir?,
Grasset, Paris, pp. 23-27.
Alin Gavreliuc1
Memorie socialã ºi istorie personalã.

Rolul istoriei orale în cunoaºterea socialã
Memoria socialã avatarurile unui concept ambiguu

În lucrarea de faþã ne vom preocupa de investigarea unei cãi particulare de articulare a
discursului identitar ce recupereazã memoria individualã ºi grupalã povestea vieþii ca
tehnicã narativã proprie unei discipline tot mai influente în câmpul ºtiinþelor sociale de
astãzi, istoria oralã. Totodatã, vom prezenta o sintezã asupra memoriei sociale, vãzutã
drept concept ordonator al câmpului disciplinar al istoriei orale.
Se cuvine subliniat, de la bun început, cã identitatea ºi memoria sunt douã concepte
corelate, care se hrãnesc reciproc ºi se restructureazã neîntrerupt sub presiunea istoriei
ºi societãþii. Existã aproape un consens astãzi în a considera cã memoria reprezintã o
reconstrucþie continuu actualizatã a trecutului, ºi nu doar o copie nemiºcatã, o restituire
fidelã a acestuia. P. Nora (1984, p. viii) aprecia cã memoria este mai degrabã un cadru
decât un conþinut, o mizã mereu disponibilã, un ansamblu de strategii, o fiinþare ce
valoreazã nu atât prin ceea ce este, cât prin ceea ce face. Noþiunile de memorie ºi de
identitate aduc cu ele o importantã dozã de ambiguitate, întrucât se subsumeazã terme-
nului reprezentãri, o noþiune operatorie în câmpul ºtiinþelor sociale, privitã ca referinþã
a unei stãri, în cazul primului concept, respectiv ca o facultate pentru cel de-al doilea.
Pornind de la o astfel de dificultate preliminarã, J. Candau (1998, pp. 11-15) reþine mai
multe niveluri de articulare a memoriei individuale. În primul rând, sociologul francez
evocã protomemoria sau memoria subteranã, adânc infiltratã în structura mentalã a
individului, cea despre care nu se poate vorbi, reunind cunoaºterea implicitã ºi ansamblul
celor mai rezistente experienþe împãrtãºite de membrii unei societãþi. Acest prim registru
al memoriei este alcãtuit din urmele, amprentele ºi condiþionãrile constitutive ale etosului
care nu mai gãsesc calea verbalizãrii. El este format din amalgamul mental internalizat
sub forma habitusului, conturat de P. Bourdieu (1970/1973, 1979, 1980/1999), constituind
o prezenþã a trecutului, ºi nu memoria trecutului (Bourdieu, 1997, p. 251), o memorie
anoeticã, inconºtientã, proceduralã. Datoritã unei asemenea memorii, putem sã recurgem
1. Universitatea de Vest din Timiºoara.

102 ALIN GAVRELIUC
la automatismele comportamentale adaptative, de la învãþarea unor simple gesturi

maºinale, precum salutul adresat unui cunoscut pe care-l realizãm fãrã a ne mai gândi
la adecvarea expresivitãþii gestuale , pânã la interiorizarea unei conduite sociale
întemeiate pe supunere ºi conformism sau, dimpotrivã, pe impunere ºi subordonarea
celuilalt, în funcþie de capitalul social moºtenit ºi de patternul atitudinal însuºit în cadrul
socializãrii primare.
Apoi, în al doilea rând, J. Candau precizeazã rolul memoriei propriu-zise sau de
nivel înalt, formatã îndeosebi dintr-o memorie rapel sau de recunoaºtere. Modelatã ºi de
uitare, acest tip de memorie mobilizeazã deliberat sau involuntar amintirile autobiografice
sau cele datorate achiziþiilor culturale, reunind în egalã mãsurã elemente de cunoaºtere,
credinþe, senzaþii ºi sentimente.
În al treilea rând, un registru vital al memoriei este alcãtuit din metamemorie, care
constituie deopotrivã reprezentarea pe care fiecare individ ºi-o face despre propria sa
memorie, devenind un mod de a dialoga cu propriul trecut, dar ºi o explicitã construcþie
a identitãþii, transformându-se într-un fel de memorie revendicatã.
Dacã primele douã categorii exprimã în mod direct o facultate a memoriei, metame-
moria are rolul unei reprezentãri a acestei facultãþi. Dar dacã o asemenea memorie
triadicã poate fi stabilitã la nivelul individului, la nivelul grupurilor sau al societãþii,
tipologia de mai sus se cuvine aplicatã cu precauþie. Dificultatea constã mai ales în
identificarea unor termeni suficient de consistenþi care sã desemneze prima facultate, cea
a protomemoriei, deºi e limpede cã aceasta comunicã cu un concept colectiv, dar
ambiguu, precum mentalitatea (Braudel, 1958/1996). Orice societate se hrãneºte dintr-o
memorie-rapel, pe care o avanseazã în momentele de cumpãnã sau de izbândã, prin
reactualizarea unor momente de referinþã din trecut, prin intermediul invocãrii unor
comemorãri, aniversãri sau personalitãþi de prim-plan. Interpretarea pe care o conferim
acestei memorii naturale este însã construitã social. Memoria socialã devine aºadar o
metamemorie, adicã o reprezentare socialã complexã, ºi nu un dat sociocultural.
Conservând de-acum accepþia interacþionistã asupra memoriei sociale, vom putea
înþelege punctul de vedere teoretic al iniþiatorului studierii sistematice a fenomenelor de
memorie colectivã, M. Halbwachs, care ºi-a construit teoria sa în Les cadres sociaux de
la mémoire (Cadrele sociale ale memoriei) (Halbwachs, 1925/1994), dar ºi în La
mémoire collective (Memoria colectivã) (Halbwachs, 1950/1980). Teza principalã a
viziunii psihosociologului francez ar putea fi rezumatã în afirmaþia: Spiritul reconstru-
ieºte amintirile sub presiunea societãþii, subliniere ce evocã tocmai rolul mediului
social în cunoaºterea actualã a trecutului, care se realizeazã nu printr-o simplã conser-
vare a imaginilor, ci prin reconstrucþia imaginilor (Halbwachs, apud Chelcea, 1996,
p. 112). Totodatã, în aceastã carte ce a avut un ecou semnificativ în epocã, profesorul
de la Strasbourg sublinia faptul cã memoria colectivã are sens numai prin interacþiunea
cu actorii sociali, cãci pentru a ne aminti avem nevoie de ceilalþi (Ricur, 2000/2001,
p. 148).
Dacã ar fi sã rezumãm orizontul de semnificaþii al conceptului aºa cum a fost conturat
de M. Halbwachs, s-ar cuveni sã reþinem cã memoria socialã reuneºte într-o sintezã
alchimicã, proprie elaborãrilor sociale, memoriile personale ale membrilor unui grup ºi
joacã rolul unei funcþii simbolice, în care tiparul ordonator al reamintirii îl constituie
MEMORIE SOCIAL| {I ISTORIE PERSONAL|. ROLUL ISTORIEI ORALE 103
limba ºi categoriile gândirii, ambele reprezentând construcþii colective esenþiale. Apoi,

deºi memoria este o entitate polimorfã, pluralã, înþelesurile atribuite evenimentelor ºi
personalitãþilor convocate din rezervorul de amintiri comunitare sunt întotdeauna parti-
culare, se modeleazã dupã chipul societãþii respective, iar sensul unui fapt exemplar
derulat în trecut are rezonanþe semantice ºi afective diferite în societãþi diferite. Vom
înþelege, de exemplu, mai limpede de ce existã o diferenþã considerabilã în reconfigurarea
imaginarã a cuceririi Americii ºi a actorului central al acestei aventuri istorice de
proporþii, dupã cum reconstituirea memorialã este realizatã de autohtonii din America
Latinã sau de urmaºii conchistadorilor spanioli.
De asemenea, evocarea retrospectivã se structureazã în funcþie de o serie de repere
fixate de societate, aºa-numitele cadre sociale ale memoriei, ce implicã plasarea subiec-
tului social într-un context determinat prin evocarea unor locuri, evenimente, personaje
emblematice. Cadrele sunt amintiri dominante ºi durabile, încãrcate cu o mare dozã
afectivã ºi capabile sã antreneze o remarcabilã energie colectivã, motiv pentru care
memoria socialã este prescriptivã, devenind un model de valorizare ce joacã rolul unei
adevãrate pedagogii comunitare. Totodatã, memoria socialã este selectivã, cãci se
regrupeazã mereu în funcþie de ordinea de zi a actualitãþii. Astfel, grila de lecturã a
prezentului stabileºte ce pagini ale trecutului se cuvin citite, precum ºi înþelesurile
ce se atribuie acestuia. Pe de altã parte, remodelãrile pe care le angajeazã se efectueazã
în corelaþie cu dinamica socialã mai largã, iar modificarea neîntreruptã a societãþii
conduce la schimbarea continuã a structurii cadrelor. Nu în ultimul rând, uitarea devine
una dintre formele privilegiate ale organizãrii memoriei sociale, asigurând o deschidere,
un teritoriu ce poate fi reînnoit, dar care ºi înãbuºã, ascunde în profunzimi inconfortul
unei ratãri (Neculau, 1999, p. 57).
Structurarea memoriei în funcþie de culturã ºi interese ambele elaborate social a
fost argumentatã de F.C. Bartlett (un contemporan al lui M. Halbwachs), dar ºi de
adepþii construcþionismului social (M. Billig, D. Edwards), care accentuau rolul vital al
limbajului în organizarea ºi reorganizarea memoriei.
S. Chelcea (1996, pp. 113-114), pornind de la o lucrare mai târzie a lui M. Halbwachs
(1941), sistematizeazã legile care regleazã memoria grupului, amintite de sociologul
francez, ºi descrie legea concentrãrii, regãsitã în înclinaþia de a localiza în acelaºi spaþiu
mai multe evenimente care nu au nici o legãturã între ele; apoi legea fragmentãrii, ce
implicã despãrþirea unei amintiri dintr-un nucleu iniþial în mai multe elemente com-
ponente, fiecare fiind localizat diferit; ºi legea duplicitãþii, ce poate conduce la situarea
în douã localitãþi a aceluiaºi eveniment desfãºurat într-un trecut foarte îndepãrtat. La
acest ansamblu triadic gândit de M. Halbwachs, psihosociologul bucureºtean adaugã o
nouã lege, legea similitudinii acþiunilor, prin atribuirea aceluiaºi mod de acþiune original
mai multor personaje din perioade istorice îndepãrtate. Într-un amplu studiu de antro-
pologie culturalã ºi istorie oralã, Smaranda Vultur (1997) a demonstrat, indirect,
validitatea acestei legi atunci când a înfãþiºat acele recuperatoare poveºti ale vieþii
relatate astãzi de cei care au trãit odinioarã drama deportãrii în Bãrãgan, în care modelul
bunului colonizator, al celui care porneºte de la sãlbãticia pãmântului ºi provocãrile unui
mediu ostil pentru a sfârºi, în pofida tuturor piedicilor, datoritã muncii, cinstei ºi
perseverenþei, într-o stare de bunãstare ºi civilizaþie desigur, mereu relativã , este
104 ALIN GAVRELIUC
atribuit, pe o filierã aproape genealogicã, deopotrivã primilor coloniºti germani din

Banat din secolul al XVIII-lea, familiilor bãnãþene, indiferent de etnia lor, din secolul al
XIX-lea care sunt nevoite sã întemeieze noi aºezãri, dar ºi celor ce aveau sã înfrunte cu
aproape o jumãtate de secol în urmã pustietatea Bãrãganului.
Studiind într-un cadru mai restrâns raporturile dintre individ ºi mediul sãu familial,
A. Muxel (1996) a identificat patru funcþii ale memoriei grupale: funcþia ereditarã, de
conservare ºi transfer a istoriei grupului; cea afectivã, de reînsufleþire a trecutului
conform sensibilitãþilor prezentului; funcþia reflexivã, de evaluare criticã a trecutului,
prin intermediul acelei metamemorii evocate la începutul subcapitolului nostru prin
care se negociazã semnificaþiile din registrul lui ceea ce a fost în raport cu definiþiile
sociale ale realitãþii prezente, pentru a prelua formula lui P.L. Berger ºi T. Luckmann
(1966/1999); precum ºi funcþia proiectivã, de construire a unui proiect de viaþã adaptat
constrângerilor, dar ºi oportunitãþilor societãþii, pe baza unui rezervor de memorie
colectivã împãrtãºit\.
Nefiind doar o conservare pasivã a trecutului, memoria socialã este totodatã ºi
teritoriul pe care se articuleazã acele adevãrate revelatoare de identitate reprezentate de
discursurile identitare. Povestind despre sine ºi despre ceilalþi, subiectul social deschide
poarta spre o lume care nu este neapãrat cea a trecutului aºa cum a fost cu-adevãrat, ci
cãtre un prezent-bilanþ, în lumina cãruia întreaga viaþã se structureazã, cu toate împlinirile
ºi eºecurile ei. O povestire memorialã ajunge, astfel, înainte de toate, o proiecþie de
identitate.
Specificul abordãrii istoriei orale

Devenitã o cale de democratizare a lecturii socialului prin înlesnirea accesului la vocile
sale tãcute, la cei ce n-au avut glas în istorie, istoria oralã se întemeiazã pe o importantã
tradiþie moºtenitã de la sociologia empiricã americanã a anilor 20-30, ilustratã îndeosebi
prin realizãrile ªcolii de la Chicago. Întrucât acest tip de lecturã asupra socialului
constituie astãzi o direcþie de studiu în plinã expansiune, vom înfãþiºa, în prima parte a
prezentului subcapitol, un portret în miºcare al afirmãrii disciplinei, centrându-ne apoi
pe resursele sale metodologice cele mai importante.
Cei ce au iniþiat noua abordare au fost doi reprezentanþi marcanþi ai noii sociologii:
W.I. Thomas ºi F. Znaniecki (1918-1920/1998), care au publicat la începutul secolului
XX cele cinci volume din Þãranul polonez în Europa ºi Statele Unite (The Polish
Peasant in Europe and America), deschizând calea unor contribuþii ulterioare foarte
consistente, nu numai în domeniul migraþiilor, rezumate în sinteza foarte influentã în
epocã, semnatã de R.E. Park ºi E.W. Burgess (1921) ºi reluatã prin studii de teren de
cãtre L. Wirth (1928, 1938). Fãrã sã refuze resursele metodologice ale abordãrii
tradiþionale, cantitative, W. Thomas ºi F. Znaniecki propuneau totodatã o lecturã
nuanþatã a socialului prin intermediul istoriilor vieþii (the stories of life), mãrturia
individualã fiind valorificatã în interesul ºtiinþei. Documentul personal devenea ideal
pentru sociolog în strãdania lui de refacere integralã a unei lumi sociale. Material
privilegiat de informare, povestea vieþii configura ansamblul de atitudini individuale
definitorii formate în contextul istoric ºi social al vremii ºi societãþii respective,
transformându-se într-o materie primã de neînlocuit a cunoaºterii retrospective. Autorii

au investigat conþinutul a 764 de scrisori expediate de þãranii polonezi ce au emigrat în
Statele Unite, trimise cãtre familiile lor din Europa. Privitã ca o datorie socialã cu
caracter tradiþional, scrisorile ceremoniale vizau conservarea ºi întãrirea solidaritãþii
familiei în condiþiile separãrii membrilor ei ºi parcurg un flux narativ ce se pliazã pe
anumite tipare discursive implicite, în care se reitereazã, fie ºi simbolic, nevoia de
unitate a familiei. Seria de scrisori Jablokowski sau Kukielka constituie exemple grãitoare
ale descompunerii ºi recompunerii modurilor de viaþã tradiþionale, prin descrierea
raportãrii la noul mediu integrator, la noile grupuri profesionale ºi etnice, prin urmãrirea
atitudinii faþã de familie, cãsãtorie, moarte ºi destin. Deºi fragmentare ºi subiective,
acest tip de documente îngãduie o lecturã mai adâncã a socialului, efectuatã în condiþii
naturale, ºi restituie autenticitatea strategiilor identitare individuale ºi colective.
Dezvoltând o sociologie a praxisului, istoria oralã îºi îndreaptã atenþia ºi asupra
elementelor nevãzute din cadrul unui studiu tradiþional ºi se intereseazã nu atât de
regularitãþile statistice, cât de aspectul interacþional al negocierii identitare. Recuzatã de
cãtre sociologia cantitativã din Statele Unite, istoria oralã va cunoaºte o însemnatã
ascensiune europeanã prin reîntoarcerea lui F. Znaniecki în Polonia ºi prin interesul arãtat
de o serie de cercetãtori de la centrele universitare din Varºovia, Cracovia ºi, îndeosebi,
Poznan. Aici, în cadrul Institutului de Sociologie pe care l-a patronat, F. Znaniecki a
organizat un concurs cu premii pentru colectarea unor memorii muncitoreºti, care au
stat la baza redactãrii volumului editat în 1931 de Jakob Wojciechowski, Autobiografii
muncitoreºti. O asemenea abordare, care recurgea la culegerea unor biografii sociale, a
dobândit o pondere considerabilã în cercetarea polonezã interbelicã, motiv pentru care
a fost cunoscutã ºi sub numele de metoda polonezã. Astfel, în acest interval, Institutul
de Economie Socialã a adunat 774 de biografii ale unor ºomeri, dupã cum Institutul
Polonez de Culturã Ruralã a strâns în arhivele sale 1 544 de autobiografii þãrãneºti. Mai
mult, ºi în perioada postbelicã s-a continuat aceastã tradiþie în Polonia, colectându-se
aproape 25 000 de autobiografii (apud Chelcea, 2001, p. 259).
În þara în care s-a nãscut acest curent, evoluþia noii discipline nu a fost lipsitã de
oscilaþii. Istoria oralã se impune însã definitiv la trei decenii dupã lansarea sa prin
proiectul articulat de cãtre A. Nevins la Universitatea Columbia, un spaþiu academic
privilegiat, care a gãzduit atâtea proiecte generoase interdisciplinare ºi în care ºcoala
difuzionistã creatã de F. Boas a rodit mai apoi în abordãrile culturaliste atât de influente
ale lui R. Benedict ori M. Mead. Prin realizarea primului centru de cercetare sistematicã
a istoriei orale în anii 50 (Oral History Office), A. Nevins instituþionaliza noua direcþie
de studiu ºi înzestra comunitatea ºtiinþificã americanã cu posibilitatea de a recupera
memoria colectivã a unei þãri cu o istorie foarte scurtã, transformând mãrturia personalã
într-un patrimoniu identitar esenþial. Este perioada în care ºi alte universitãþi aratã
deschidere faþã de aceastã abordare, întemeindu-ºi propriile departamente specializate
(cele mai cunoscute fiind Universitãþile Texas ºi Berkeley).
Legãturile fireºti datoritã specificului metodologic cu antropologia culturalã se
consolideazã. Astfel, oamenii obiºnuiþi abordaþi de cercetãtori devin martorii capabili sã
reþinã, în cadrul unui concentrat discursiv ingenuu, multe lumi sociale pe cale de dispariþie.
Cele mai grãitoare exemple ale acestui tip de studiu pot fi regãsite în cartea lui T. Kroeber
(1961), în care se urmãreºte destinul dramatic al ultimilor supravieþuitori indieni
106 ALIN GAVRELIUC
concentraþi în rezervaþii, sau în volumul des invocat de antropologi (Lévi-Strauss, 1948,

p. 330) al lui D.C. Talayesva (1941/1959), prin descrierea unei autobiografii realizate
de un indian Hopi. Dar metoda biografiilor încruciºate a devenit bine cunoscutã o datã cu
publicarea unei cãrþi ce a avut un ecou semnificativ nu numai în mediul academic: Copiii
lui Sanchez (The children of Sanchez), de cãtre O. Lewis (1961/1978), în care este zugrãvitã
povestea unei familii proletare din Ciudad de Mexico. Propunându-se parcurgerea celor
cinci biografii ale membrilor unei astfel de familii de condiþie modestã, autorul descrie
o culturã a sãrãciei, ce se contrapune culturii culte, privilegiat studiatã în cercetãrile
sociale ºi istorice. Printr-un asemenea tip de lecturã asupra socialului se recupereazã
tradiþia oralã a unor comunitãþi de plan secund, în care dezmoºteniþii oraºelor, oamenii
obiºnuiþi, uitaþii istoriei scot la ivealã concentratul de memorie sensibilã al unei lumi
ce altfel ar fi rãmas ignoratã sau cunoscutã deformat de cãtre cultura elitei.
Începând cu 1959, istoria oralã americanã cunoaºte o ascensiune remarcabilã. Se pot
identifica deja 89 de centre de cercetare în 1965, 316 în 1973 ºi peste 500 în prezent, dar
se înregistreazã ºi o tendinþã de continuã specializare internã: apar practicieni ai istoriei
orale în cadrul societãþilor ºtiinþifice locale, al sindicatelor, grupãrilor religioase,
muzeelor ºi bibliotecilor. Metodologia se reînnoieºte ºi se autonomizeazã continuu, iar
în 1967 apare ºi o asociaþie profesionalã reprezentativã: American Oral History Association.
De altfel, dupã anii 50, ºi tehnicile de culegere a biografiilor au evoluat semnificativ,
îndeosebi datoritã folosirii magnetofonului ºi mai apoi a reportofonului ºi chiar, în anii
din urmã, a tehnicilor video. Pe aceastã cale, ºi subiecþii cu un capital educaþional mai
modest pot fi recuperaþi discursiv, ajungând sã relateze dezinhibat, cu o mare naturaleþe,
propriile experienþe referenþiale.
Noul demers s-a impus curând ºi în Canada, îndeosebi în regiunea Québec, unde
exista deja o importantã disputã simbolicã interculturalã între comunitãþile francofone ºi
anglofone. Minoritatea francofonã a recurs la acest gen de microistorie cu un scop
legitimant: prin regãsirea vocilor pline de vitalitate ale oamenilor obiºnuiþi de aici, se
recompunea, de fapt, o istorie fondatoare, care substituia marea istorie politicã, ce a
avut un rol stigmatizant. Cel mai important centru de studii din zona canadianã s-a
format la Universitatea Laval, unde iniþiativele sociologilor ºi istoricilor s-au concentrat
asupra unui asemenea proiect recuperator, în care protagoniºti principali au fost F. Dumont,
J. Hamelin ºi N. Gagnon. Aceºtia ºi-au îndreptat atenþia asupra mutaþiilor societãþii
multiculturale canadiene ºi, pornind de la istoriile vieþii, s-au preocupat de percepþia
socialã a schimbãrilor survenite în Québec, de strategiile de formare a conºtiinþei
istorice ºi a conºtiinþei naþionale ºi, nu în ultimul rând, de felul în care sunt interiorizate
categoriile sociale de apartenenþã sau nonapartenenþã, punând astfel în discuþie ºi
redimensionând teoriile identitãþii sociale.
În Marea Britanie, disciplina se instituþionalizeazã la începutul deceniului opt al
secolului XX, prin fondarea unei Oral History Society ce încerca reabilitarea memoriei
personale ca sursã vitalã a istoriei, dar ºi prin strãdaniile cercetãtorilor de la Universitatea
din Essex, care vor pune bazele proiectului editorial al revistelor History Workshop ºi
Oral History. The Journal of Oral History Society. Domeniile abordate sunt extrem de
diverse, de la raporturile sociale din mediul industrial (labour process) pânã la diviziunea
sexualã a muncii ºi distribuþia rolurilor de gen în viaþa cotidianã. De referinþã pentru
ªcoala anglofonã de istorie oralã rãmâne sinteza lui P. Thompson (1988): Vocea
trecutului. Istoria oralã (The voice of the past. Oral History), în care sunt reunite sub
forma unui bilanþ metodologic cele mai importante exigenþe ale unei cercetãri de teren
specifice, alãturi de o colecþie de interviuri nondirective.
Spaþiul ºtiinþific francofon european nu a rãmas, de asemenea, impasibil la dezvol-
tarea istoriei orale. Universitãþile cele mai permeabile la noile concepte ºi metodologii
vor fi cele de la Aix-en-Provence, Lille, Lyon, Paris VI, Rennes. Astfel, un rol de
prim-plan l-a jucat colectivul de cercetare al Universitãþii din Lille, care a investigat
fenomenele de coagulare comunitarã ºi raporturile de dominare intergrupalã din regiunile
nordice ale Franþei. Reprezentanþii cei mai însemnaþi ai ªcolii franceze de istorie oralã
sunt: P. Joutard (1977), care a studiat permanenþele ºi variaþiile memoriei camisarzilor,
I. ºi D. Bertaux (1976), preocupaþi de ucenicia brutarilor ºi migraþii, D. Schnapper
(1987/1997), interesatã de studierea arhivelor orale ale securitãþii sociale sau a anumitor
categorii identitare minoritare, A. Burguière (1975/1978, 1988/1999, 1993), J. Goy
(1974) ºi J. Ozuf (1993), care s-au concentrat asupra reperelor subiectiv-discursive în
percepþia timpului cotidian, a timpului istoric ºi a fenomenelor de tranziþie socialã. În
ultimele decenii s-au publicat ºi câteva sinteze tematice importante, avându-i ca autori
pe P. Lejeune (1975), J. Pennef (1990), J. Goy (1995) ºi D. Bertaux (1997), care
lãmuresc resursele metodologice ºi conceptuale pe care istoria oralã le poate mobiliza.
Alãturatã firesc ºi identificatã uneori cu studierea biografiilor sociale, istoria oralã
este privitã ca o alternativã metodologicã fertilã la cercetãrile cantitativiste, oferind
ºansa recuperãrii bogãþiei experienþei umane. Militând împotriva secãtuirii imaginaþiei
sociologice, N. Elias (1991, p. 60) propune, de altfel, valorificarea acestui gen de studiu
calitativ, prin care sociologul îºi poate regãsi calitatea de artizan intelectual (Mills,
1959/1975, pp. 281-321), adicã de cercetãtor inovativ, ce poate merge dincolo de
inferenþele statistice rigide.
S-au organizat în anii din urmã ºi o serie de colective de cercetare care urmãresc
utilizarea abordãrii biografice în sociologie, precum grupul de studii de la Maison des
Sciences de lHomme, patronat de acelaºi nucleu intelectual de la École des Hautes
Études en Sciences Sociales, apropiat ªcolii de la Annales. Aºa cum sublinia principalul
ei animator, D. Bertaux (1997), studiul biografiilor sociale deschide calea unei etnoso-
ciologii ce valorificã povestea vieþii ca o formã simbolicã ce se bazeazã pe rememorare,
în care evenimentele-reper ale vieþii sunt readuse în miezul fluxului narativ aºa cum au
fost trãite, memorate, totalizate (Bertaux, 1997, p. 18). Perspectiva etnosociologicã
presupune mutarea accentului nu atât asupra povestirii ca realitate discursivã, cât asupra
naraþiunii privite drept concentrat al unei lumi sociale, centratã pe un context specific,
pe o categorie de situaþii anume, pe actorii care le animã. Studiind povestea celor care
s-au fãcut brutari, D. Bertaux urmãreºte, în cheia istoriei mentalitãþilor, ce practici
recurente supravieþuiesc dinamicii sociale ºi istorice imediate, ce logici de acþiune îi
determinã pe oameni sã opteze pentru o anumitã profesie, pentru un anumit mod de viaþã
ºi, implicit, pentru anumite valori. De aceea, etnosociologia pe care ne-o propune
autorul francez vizeazã trei registre distincte: unul exploratoriu, în care se deschide un
teren, înþelegând cã într-o astfel de viziune terenul se construieºte neîncetat, în timpul
cercetãrii, unul explicativ, în care, prin intermediul tehnicilor de cercetare proprii
sociologiei ºi antropologiei culturale se recurge la o manierã analiticã de investigare a
realitãþii sociale, ºi, în sfârºit, unul expresiv, prin care actorii sociali angrenaþi într-un
scenariu de viaþã îºi lasã urmele sensibile, dar ºi intelectuale ale cãlãtoriei lor existenþiale.
Termenul, contrariant la prima vedere, propus de D. Bertaux reprezintã conjugarea
108 ALIN GAVRELIUC
tipului de cercetare de teren proprie antropologiei culturale sau etnologiei, în tradiþia

francezã a acestui concept cu un obiect de studiu construit în manierã sociologicã. De
altfel, particula etno nu semnificã atât invocarea unei anumite comunitãþi etnice, cât
coexistenþa într-o societate a mai multor lumi sociale, care dezvoltã o culturã specificã.
Prin urmare, brutarii investigaþi de autorul francez devin o categorie socialã distinctã,
care îºi elaboreazã propriile traiectorii identitare, iar povestirile permit o mai bunã
circumscriere a obiectului de studiu ºi o cunoaºtere din interior a dimensiunii sociale a
parcursurilor de viaþã. Stimulând aºadar imaginaþia sociologicã în comparaþie cu
anchetele pozitive pe bazã de chestionar, aceastã abordare investeºte un maximum de
reflecþie teoreticã ºi minimum de proceduri ºi tehnici (Chelcea, 2001, p. 266).
Recunoaºterea rolului important jucat în psihosociologie de cãtre biografiile sociale
s-a produs ºi cu ocazia unor importante momente de bilanþ, precum cel de-al IX-lea
Congres Mondial de Sociologie de la Uppsala, din 1978, în care metoda biograficã a
ocupat un loc de prim-plan, sau al XIII-lea Congres Mondial de Sociologie de la
Madrid, din 1990, în care a existat o secþiune de istorie oralã coordonatã de D. Bertaux,
la care a mai participat ºi P. Thompson, dar ºi C. Javeau (Belgia), J. Goy (Franþa) sau
M. Marciati (Italia).
O cale de cercetare foarte frecventatã în anii din urmã este cea a genealogiilor sociale
comparate, de tipul celor realizate ºi în România în anii 1991-1993 de cãtre D. Bertaux.
O asemenea metodã are avantajul abordãrii calitative, dar puterea de generalizare
oferitã de ancheta cu chestionar pe eºantioane reprezentative (Bertaux, 1991, apud
Chelcea, 2001, p. 261). De exemplu, descriind procesul mobilitãþii sociale din regiunea
Québec, autorul dezvãluie strategiile pe termen lung din cadrul familiei, construirea
unui anumit status social de cãtre narator, raportul dintre istoria mare, naþionalã ºi
politicã ºi istoria micã, personalã ºi familialã.
Recuperând crâmpeie de viaþã reunite într-un ansamblu coerent, cãruia subiectul îi
atribuie valori ºi semnificaþii referenþiale, prin metodele proprii istoriei orale avem
acces direct la un tip privilegiat de discurs identitar, prin care putem urmãri formarea
sinelui ca proces în confruntarea sa cu condiþionãrile, nu de puþine ori tragice, ale
mediului social ºi ale istoriei. Povestea vieþii devine o sursã remarcabilã de relevare a
cadrelor sociale ale memoriei, în jurul cãrora se articuleazã alchimiile identitãþii. Aºa
cum sublinia T. Todorov (1998, pp. 52-53), reprezentarea trecutului e partea consti-
tutivã nu doar a identitãþii individuale persoana prezentã fiind într-un fel construitã din
propriile imagini de sine , ci ºi a identitãþii colective, întrucât majoritatea fiinþelor
umane au nevoie sã simtã cã aparþin unui grup, acesta fiind mijlocul cel mai accesibil de
a obþine recunoaºterea existenþei lor, indispensabilã oricãrei persoane. Atunci când
subiectul se prezintã în faþa sociologului sau antropologului, nu face altceva decât sã
reînnoade un ºir al afirmãrii de sine în cãlãtoria sa prin viaþã, în care subiectul povestitor,
precum ºi subiectul-martor participã la formarea comunã a sensului (Lepetit, 1989, pp.
1317-1321). Aºa cum argumentase ºi interacþionismul american, structura narativã
ascunde o structurã argumentativã, în care discursul identitar se pliazã pe o logicã
dialogalã. Istoria vieþii atribuie un rol individului în arena vieþii, dar ºi grupurilor mai
ample care au participat la modelarea destinului personal. Fiind un discurs esenþialmente
întemeietor (Vultur, 1998, p. 205), povestea vieþii constituie o definitorie punere în
scenã a identitãþii individuale ºi de grup, care proiecteazã într-o luminã nouã,
clarificatoare ideologia, mentalitatea, normele ºi valorile comunitare.
Dar care sunt mecanismele interne implicate în ordonarea procesului reamintirii?

Numeroase cercetãri de psihologie socialã experimentalã confirmã teoria cadrelor sociale
ale memoriei. Atunci când se lanseazã în travaliul introspecþiei, subiectul îºi evalueazã
propriul trecut în funcþie de concepþia prezentã despre sine: eul trecut se adapteazã
neîncetat la eul actual, pentru a prelua sintagmele lui M. Ross (1989). Individul
realizeazã o neîntreruptã reevaluare a eului pentru a-i asigura echilibrul ºi coerenþa,
concretizate într-o imagine de sine favorabilã. Mai mult, construind o poveste a vieþii,
subiectul îºi mobilizeazã acea înclinaþie geneticã pentru înþelegerea ºi istorisirea povesti-
rilor, pe care o evoca J. Bruner (1986), cea prin care se poate dobândi acel sens hotãrâtor
al vieþii, amintit de B. Bettelheim (apud Boncu, 1996, pp. 148-149). Relatând amintirile
reunite în discursul retrospectiv, împãrtãºite de cei ce au trãit experienþa lagãrelor de
concentrare, ni se oferã o cheie pentru înþelegerea întâmplãrilor plasate într-un orizont
(axiologic, în primul rând) mai larg, care lumineazã specific bilanþul. De altfel, urmãrind
modul cum se realizeazã clarificarea sinelui în acest joc social, K. ºi M. Gergen introduc
noþiunea de povestire despre sine (self-narrative), prin care subiectul îºi reconfigureazã
trecutul, asamblând într-un întreg cât mai echilibrat experienþele din urma lui. Devenind
un povestitor al propriei vieþi, subiectul dobândeºte un sentiment al unitãþii sale, stabileºte
o reþea a evenimentelor referenþiale prin care identitatea prezentã apare ca un deznodãmânt
al poveºtii vieþii (Gergen, Gergen, 1988). Subiecþii îºi privesc propriul trecut adunat în
jurul unui flux existenþial, asemenea unei curgeri într-o albie trasatã de destinul asumat,
configurând ceea ce P. Bourdieu numea iluzia biograficã (1980/1999). Un astfel de
exerciþiu narativ presupune o povestire cu sens, cu început ºi secvenþe închegate, care
ascunde o logicã în acelaºi timp retrospectivã, o consistenþã ºi o constanþã () între
stãrile succesive constituite astfel în etape ale unei dezvoltãri necesare (Bourdieu,
1980/1999, p. 59). Deºi viaþa realã se scurge dupã o logicã imprevizibilã, mult mai
puþin coerentã, subiectul are înclinaþia de a ordona evenimentele din trecut în jurul unei
traiectorii de viaþã ce îi conferã individualitate ºi rost, asigurând temeiul unei identitãþi
sociale pozitive chiar ºi pentru cei care au trecut prin împrejurãri traumatice.
Apoi aceastã coerenþã discursivã nu este formulatã monologal. Discursul identitar
este întotdeauna un discurs adresat celuilalt care ne ascultã. În grila de lecturã propusã
de interacþionismul simbolic, H. Blumer (1969, 1972) a descris cum oamenii acþioneazã
conform semnificaþiilor pe care le au pentru ei diferitele obiecte sociale, apoi semni-
ficaþiile acestora sunt construite social în cadrul interacþiunii reciproce, iar semnificaþiile
se transmit, remodelându-se ºi reînnoindu-se, prin procesul de interpretare la care sunt
supuse obiectele sociale, prin intermediul unor imagini-rãdãcinã (root-images), un fel
de elemente constitutive primare ale oricãrei elaborãri semantice, care aduc laolaltã
interacþiunea, actorul ca subiect social ºi rolurile activate.
D. Bertaux (1997) ne dezvãluie, pe aceastã cale, valenþele pe care le dobândeºte
povestea vieþii (le récit de vie) în cunoaºterea lumilor sociale sau a situaþiilor construite
în câmpul interacþiunilor generate de naraþiunea memorialã. În primul rând, antropologul
francez remarcã prezenþa concomitentã a trei ordine ale realitãþii: realitatea social-
-istoricã propriu-zisã, cu tot ansamblul de fapte obiective, realitatea semanticã,
reunind ceea ce subiectul a achiziþionat cognitiv pe parcursul vieþii, suma raþionalizãrilor
ºi evaluãrilor retrospective, ºi realitatea discursivã, care constituie un produs al unei
relaþii dialogale (cu sine, cu celãlalt), ceea ce subiectul formuleazã despre parcursul
sãu existenþial. Cel din urmã nivel al realitãþii ia chipul povestirii realizate în funcþie de
110 ALIN GAVRELIUC
o serie de cadre ale discursului (de exemplu, schema salvatorului sau a conspiraþiei,
alimentate de structuri mitologice mult mai elaborate ce aparþin imaginarului social).
Între faptele sensibile trãite ºi povestirea lor se interpune aºadar un nivel intermediar,
numit de D. Bertaux nivelul totalizãrii subiective, un registru dinamic, mereu reactua-
lizat, alcãtuit din ansamblul conglomeratelor mentale pe care subiectul le mobilizeazã
pentru a produce o povestire, format din amintiri, reflecþii ºi evaluãri, perspective,
elemente ideologice. Parcurgând toate aceste niveluri interconectate, povestea vieþii ne
dezvãluie, astfel, o multitudine de faþete ale identitãþii, precum structura iniþialã a
personalitãþii subiectului ºi evoluþia sa, practicile de învãþare culturalã ºi profesionalã,
riturile de trecere asimilate, istoria relaþiei dintre subiect ºi ceilalþi semnificativi pentru
a prelua sintagma lui G.H. Mead (1934/1963) , raporturile sociale obiective sau obiectivate,
în care se definesc, printr-o continuã negociere colectivã a sensului, statusurile ºi rolurile
sociale, normele, universul de aºteptãri, rivalitãþile ºi afinitãþile dintre actorii naraþiunii,
conflictul, logicile sociale, fenomenele simbolice, dar ºi punctele de rãscruce sau de
rupturã din traseul existenþial, ideologiile personale ºi mentalitãþile colective.
Dar, mai ales, la capãtul unui demers de istorie oralã ni se deschide accesul spre
înþelegerea mecanismelor de funcþionare a memoriei unui grup cãci el reprezintã
instanþa ordonatoare a definiþiilor realitãþii , putem urmãri cum se realizeazã transferul
de la memoria individualã la memoria colectivã ºi cum, pe aceastã cale interacþionistã,
se contureazã identitatea socialã.
O istorie a istoriei orale din România

Tipul de lecturã recuperator asupra socialului, care se focalizeazã asupra lumilor de plan
secund ºi care pornesc de la o cunoaºtere nemijlocitã a realitãþilor româneºti, are o lungã
tradiþie în exerciþiul psihosociologic de la noi. Ne referim, neîndoielnic, la remarcabila
contribuþie a ªcolii sociologice de la Bucureºti, care s-a nãscut în forma sa embrionarã
în 1925-1926, atunci când un grup de studenþi ai Universitãþii din Bucureºti, coordonaþi
de profesorul D. Gusti, au iniþiat proiectul unei cercetãri monografice, prin deschiderea
primului teren la Goicea Mare, judeþul Dolj. Au urmat alte cercetãri de teren, precum
cele de la Nerej, Ruºeþ, Fundu Moldovei ºi Drãguº, în care metodologia se rafineazã ºi
se limpezeºte (Gusti, 1934, 1935, 1941; Stahl, 1934, 1939; Golopenþia, Georgescu,
1938/2000; Gusti, Herseni, 1940/2002; Herseni, 1944; Costa-Foru, 1945). Dialogul
cu oamenii obiºnuiþi din cadrul acestor comunitãþi, prin intermediul unor interviuri
semistructurate, care sã dezvãluie deopotrivã universul lor de valori, dar ºi de aspiraþii,
moºtenirea tradiþiei, dar ºi orizontul noutãþii, aveau sã constituie obiective de prim-plan
ale studiului monografic. A-l incita pe celãlalt sã-ºi construiascã narativ propria
identitate devine, aºa cum sublinia H.H. Stahl, un imperativ metodologic al unei cercetãri
autentice: Regula de aur a oricãrui anchetator social este tãcerea. E bun anchetatorul
care vorbeºte puþin, dar ºtie sã-i facã pe alþii sã vorbeascã (Stahl, 1974, p. 272).
Totodatã, printre tehnicile întrebuinþate se numãrã ºi analiza spiþelor de neam, care
anticipeazã mai elaborata ºi mai târzia tehnicã a genealogiilor sociale comparate, gânditã de
D. Bertaux, prin care se urmãresc aceste specii ale unor documente personale neoficiale,
în care se descriu sistemele de rudenie intergeneraþionale (Chelcea, 2001, p. 256).
Un rol însemnat în recunoaºterea valorii documentare jucate de analizele biografice

l-au avut cercetãrile lui Xenia Costa-Foru (1945), care le-a semnalat de timpuriu
importanþa: A doua sursã de informaþii pe care o avem la îndemânã sunt însemnãrile
ce eventual le-a fãcut un membru al familiei mai bãtrân, cum, de pildã, este cazul pe
care l-am mai citat, al familiei Codru din Drãguº, ce îºi avea un catastif, «o carte de
casã», în care «Eu, Gheorghe Codru, nãscut în anul 1829» îºi face o biografie ºi dã
nenumãrate informaþii asupra membrilor ºi averii familiei lui (Costa-Foru, 1945, apud
Chelcea, 2001, p. 261). În cercetãrile de teren efectuate în anii din urmã s-a descoperit,
de exemplu, un asemenea document de o importanþã simbolicã vitalã pentru întreaga
comunitate sãteascã din Tomnatic, o localitate bãnãþeanã ce a fost un important centru al
minoritãþii germane din regiune, în care membrul cel mai prestigios al comunitãþii
moºtenea caietul de genealogii al locului. Mereu actualizat, acesta înregistra cu acribie
evoluþia proprietãþii ºi a reþelelor familiale de la sosirea primelor familii de ºvabi, acum
mai bine de 230 de ani, pânã în prezent (caietul Anei Cocron, apud Vultur, 2000b, p.
289). Loc de reunire a viilor ºi morþilor deopotrivã într-un organism simbolic al unei
comunitãþi care transgreseazã istoria, un asemenea document vorbeºte despre nevoia
unei comunitãþi de a lãsa mãrturie urmele trecerii ei prin lume ºi exprimã grãitor cum
anume se produce instituþionalizarea unei asemenea practici prin ritualuri foarte expre-
sive. Astfel, se poate urmãri cum se stabileºte, bunãoarã, printr-un adevãrat forum al
comunei, cine va fi cel care îi succedã antecesorului în moºtenirea caietului, precum ºi
în obligaþia, calificatã ca o mare onoare ºi o mare responsabilitate, de a reþine pentru cei
de mâine dinamica socialã a comunitãþii. Asemenea documente, care constituie o sursã
extrem de bogatã `n informaþii, aveau sã fie apreciate ca surse privilegiate ale cercetãrii
monografice, fapt ilustrat ºi în investigaþiile derulate în perioada interbelicã sub conducerea
Institutului Social Banat-Criºana, aflat sub patronajul ªcolii sociologice de la Bucureºti,
precum Ancheta monograficã în comuna Belinþ (1938, pp. 188-269). Contribuind la o
mai bunã cunoaºtere a sensului desfãºurãrii în timp a proceselor sociale prin valorificarea
unor informaþii pline de naturaleþe, biografiile sociale vor fi frecvent evocate ca surse
alternative de dezvãluire a interrelaþiilor existente în cadrul unei unitãþi sociale. De
altfel, publicaþia de specialitate cea mai influentã la noi în mediul academic, Sociologie
Româneascã, va gãzdui în paginile sale numeroase documente de acest gen, precum
Povestea lui Moº Pelea din Fibiº, în numãrul din noiembrie-decembrie 1937, sau
autobiografia unui învãþãtor din Þara Oltului, în numãrul din aprilie-iunie 1939 (apud
Chelcea, 2001, p. 261).
ªi în perioada postbelicã s-au derulat astfel de cercetãri ce porneau de la construirea
biografiilor sociale, precum studiile asupra noilor lucrãtori din industrie, coordonate de
T. Herseni în perioada 1965-1966 (apud Chelcea, 2001, pp. 261-262), în care, prin
intermediul unui ghid biografic, se opera cu un chestionar alcãtuit din 200 de întrebãri
specifice ºi se semnala prezenþa unor etape evolutive ale omului contemporan în jurul
unui ax al vieþii, ce reuneºte entitãþile ºcoalã-întreprindere-familie.
Înscriindu-se în aceastã tradiþie metodologicã, S. Chelcea a realizat o serie de
cercetãri de teren utilizând un asemenea instrument de lucru. Astfel, în studiul din 1966,
S. Chelcea a recurs la colectarea unor biografii sociale provocate, ce au pus în evidenþã
transformãrile din cadrul procesului de adaptare la munca industrialã a foºtilor agri-
cultori; în 1968-1969 a urmãrit relaþia dintre procesul de urbanizare ºi delincvenþã pe
baza unui ghid de biografii sociale; iar în 1970-1973 a solicitat autobiografii postfactum,
112 ALIN GAVRELIUC
cu rol ilustrativ, de completare a chestionarului realizat cu întrebãri precodificate, prin

care s-au identificat factorii adaptãrii industriale în cadrul procesului de urbanizare
(apud Chelcea, 2001, p. 262).
ªi H.H. Stahl (1975, p. 75) a pledat pentru regãsirea valenþelor de cunoaºtere a
propriei istorii orale, vãzutã ca o cale prin care vechea lecturã canonicã a istoriei
exclusiv prin medierea documentelor scrise este completatã de o lecturã mai diversi-
ficatã, care apeleazã la surse neconvenþionale, printre care istoriile vieþii joacã un rol
aparte. O asemenea opþiune este cu atât mai legitimã cu cât sursele scrise nu sunt decât
un izvor de eroare sistematicã, deoarece reþin în memoria colectivã doar ceea ce
reprezentanþii elitei au considerat necesar a fi pãstrat, în numele unui adevãr care
pledeazã, inevitabil, propria cauzã a celor care îl afirmã. Dar pãtura þãrãneascã, ce a
constituit pânã de curând majoritatea sociologicã a lumilor sociale româneºti, nu a lãsat
decât puþine documente scrise. Or, o cunoaºtere autenticã a realitãþilor sociale naþionale
nu se poate realiza prin ignorarea unuia dintre straturile sociale cele mai semnificative,
ci numai prin recurgerea la o metodologie nouã, mai deschisã, în care vocea acestei lumi
tãcute, care rãzbate în naraþiunile memoriale, poate fi ascultatã.
Constituind o direcþie de cercetare interdisciplinarã, ascensiunea acestui tip de demers
epistemologic poate fi ilustratã ºi prin prezentarea, în cadrul celui de-al XV-lea Congres
internaþional de istorie de la Bucureºti din 1980, a unor lucrãri ce erau focalizate pe o
asemenea abordare, privitã ca o modalitate înnoitoare de a articula exerciþiul istorio-
grafic, îndeosebi în registrul istoriei sociale.
Un rol important în clarificarea metodologicã ºi conceptualã în zona cercetãrii
documentelor sociale, în general, ºi a istoriei orale, în special, l-a jucat volumul
coordonat de S. Chelcea (1985). În acest volum sintetic, Z. Rostás (1985) propune o
sistematizare a cunoºtinþelor acumulate în acest câmp disciplinar, încercând sã rãspundã
la o întreitã interogaþie: cine, cu cine ºi, mai ales, cum se realizeazã interviurile de
istorie oralã? Rãspunsurile rezumate ar putea fi reunite în jurul urmãtoarelor imperative:
pentru a obþine rezultate edificatoare, cercetãtorul însuºi ºi nu un operator fãrã
experienþã este cel chemat sã se apropie, printr-un joc empatic, de intervievat,
abandonând mentalitatea intelectualistã, apoi subiecþii care constituie sursele cele mai
fertile trebuie selectaþi dintre cei inteligenþi, cu o memorie bunã, eventual cei ce au citit
mai puþin în viaþã ºi astfel nu confundã amintirile proprii cu cele pe care nu le-au trãit
(Barker, 1980, p. 565), ºi, în sfârºit, cea mai adecvatã tehnicã este cea neutrã ºi
intensivã, în care firul cãlãuzitor al naraþiunii nu e întrerupt de cercetãtorul interesat, ci
lãsat sã urmeze logica discursivã naturalã. În consecinþã, nu de puþine ori divagaþiile ºi
incoerenþele devin mai grãitoare decât linia clarã a vieþii, transformându-se în adevãrate
comori de informaþie ºi în potenþiale noi ipoteze de lucru (Rostás, 1985, p. 71). Sursa
trebuie valorificatã pânã când cercetãtorul o considerã epuizatã, ceea ce presupune
renunþarea la orice îngrãdire temporalã. Astfel, un interviu este alcãtuit, de fapt, din
succesiunea mai multor ºedinþe de interviu. Singurul mare neajuns al unui asemenea
demers este datorat rolului inevitabil jucat de subiectivitatea cercetãtorului, ce devine un
adevãrat principiu metodologic, psihosociologul fiind singurul care poate decide, pe
baza experienþei ºi a intuiþiei, când o sursã e deja epuizatã (Chelcea, 2001, p. 266).
Totodatã, se cuvine înþeleasã natura dinamicã a sursei, care este în continuã devenire,
articulându-se în condiþiile în care povestitorul ºtie deja urmãrile fenomenelor trecute,
devenite azi obiecte de cercetare, eventual chiar ºi deznodãmântul procesului istoric
(Glatz, 1980, pp. 576-577), de unde necesitatea unei lecturi critice asupra surselor,
corelarea continuã a documentelor provenite din istoria oficialã cu cele dobândite prin
intermediul acestei istorii alternative.
De altfel, în anii 80, Z. Rostás a iniþiat un proiect doctoral centrat pe realizarea unei
istorii orale a ªcolii sociologice de la Bucureºti, în care cei mai importanþi actori ai
ªcolii interbelice au fost intervievaþi prin intermediul metodologiei istoriilor vieþii.
Intenþionând introducerea experimentului în istoria culturalã a þãrii (Rostás, 2000, p. 5),
o asemenea abordare ºi-a propus deschiderea unor noi perspective asupra înþelegerii
rolului jucat în istoria sociologiei româneºti de cãtre ªcoala gustianã, îndeosebi prin
urmãrirea relaþiilor formale, dar mai ales informale dintre acest grup ºi mediul intelectual
mai larg, dintre curentele de idei care l-au animat ºi ecoul lor social. Publicatã târziu
(Rostás, 2001), cartea despre istoria oralã a ªcolii sociologice de la Bucureºti aducea în
prim-plan o lume intelectualã febrilã, ce recompune un univers social românesc interbelic
plin de viaþã, oferind din nou voce publicã unor importanþi reprezentanþi ai acestei grupãri,
care, deºi intervievaþi în anii 80, îºi reconfirmã spiritul liber. Cartea de interviuri
realizate în anii 1985 ºi 1987 cu profesorul H.H. Stahl (Rostás, 2000) nu a acceptat nici
un compromis faþã de momentul politic de atunci, fiind scrisã în aºteptarea unor vremuri
mai bune. În faþa cititorului se perindã personaje de prim-plan ale scenei intelectuale
româneºti interbelice, precum D. Gusti, P. Andrei, N. Iorga, C. Rãdulescu-Motru, dar ºi
mai tinerii colegi de generaþie ai lui H.H. Stahl, ca M. Vulcãnescu, M. Eliade, E. Ionescu,
P. Comarnescu, X. Costa-Foru, T. Herseni, E. Bernea, A. Golopenþia, M. Georgescu,
C. Brãiloiu, reînsufleþiþi prin rememorarea asumat subiectivã a naratorului, care dã viaþã
unei lumi trecute ºi îngãduie accesul la o mai bunã cunoaºtere a acesteia. În egalã mãsurã,
cartea lui Z. Rostás reprezintã ºi un exerciþiu de onestitate metodologicã: Pentru
pãstrarea autenticitãþii convorbirilor, menþioneazã autorul, am renunþat nu doar la
reorganizarea tematicã ºi cronologicã a materialului rezultat, lãsând înregistrãrile sã curgã
una dupã alta, ci ºi la «menajarea propriei imagini», la «aducerea la zi» a întrebãrilor, a
intervenþiilor mele de acum aproape un deceniu ºi jumãtate. Mi-am pãstrat deci
naivitãþile, nivelul precar al cunoºtinþelor, fiind de pãrere cã istoria oralã este opera
a douã persoane (s.n.) ºi, ca atare, modificarea esenþialã a întrebãrilor ar compromite
ºi rãspunsurile (Rostás, 2000, p. 6). Prin urmare, iatã rezumate exigenþele unui bun
interviu de istorie oralã: interacþiune sincerã ºi interesatã cu celãlalt, înregistrare ºi
transcriere fidelã a convorbirilor, comunicare nondirectivã ºi modestie expresivã.
De curând, Z. Rostás (2002) a publicat ºi o carte despre chipurile oraºului
Bucureºti, printr-un fel de biografie subiectivã a metropolei realizatã de o multitudine de
voci sociale distincte, de la cele provenite din sursã popularã, de la meºteºugari,
muncitori, comercianþi, pânã la cele ale minoritãþilor, alãturi de reprezentanþi ai lumii
bune a Capitalei, recompunând imaginea unui Bucureºti pierdut, multicultural ºi cos-
mopolit. Abordarea specificã istoriei orale devine tot mai influentã în mediul intelectual
românesc, fapt ilustrat ºi de înfiinþarea în 2000 a Institutului Român de Istorie Recent\
(IRIR), care-ºi propune cu precumpãnire coordonarea unor studii de istorie oralã asupra
societãþii româneºti contemporane. De altfel, lucrarea anterioarã despre chipurile
oraºului a fost redactatã printr-un proiect al IRIR, în cadrul cãruia mai sunt derulate în
prezent ºi alte cercetãri, precum cele focalizate asupra dinamicii rurale româneºti de
astãzi prin intermediul unor studii comparative, sau cel ce urmãreºte destinul identitar al
comunitãþii evreieºti din Banat. Totodatã, sub patronajul ºtiinþific al aceleiaºi instituþii se
114 ALIN GAVRELIUC
intenþioneazã ºi realizarea unor studii asupra condiþiei femeii în perioada comunistã ori
asupra intervenþiei statului în viaþa universitarã, începând din anii 30 ºi culminând cu
suprimarea autonomiei universitãþilor.
În anii din urmã s-au publicat mai multe cãrþi în care se recurge la metodologia
istoriei orale. Un volum grãitor este cel editat de P.H. Stahl (1999), care a recuperat ºi
adus în atenþia cercetãtorilor de astãzi o sursã foarte valoroasã: stenogramele de teren
ale lui H.H. Stahl din anii 20 ºi 30, din perioada de maximã efervescenþã a ªcolii
sociologice de la Bucureºti. Firul narativ ce înfãþiºeazã cititorului chipul lumii rurale
româneºti interbelice prin vocea omului obiºnuit, a þãranului din Runcu sau Nerej ori din
Fundu Moldovei sau Drãguº ºi care îºi spune povestea cu naturaleþe în faþa unui sociolog
sincer interesat, ne dezvãluie cât de bogate pot fi asemenea izvoare documentare
autentice, care recupereazã, fãrã proiecþii anacronice, memoria unor comunitãþi rurale
pline de organicitate. Descriind modul în care materialele au fost culese, autorul
subliniazã încã o datã nevoia de onestitate metodologicã deplinã a celui ce se implicã
într-o cercetare de istorie oralã: Multe dintre notele de teren ale specialiºtilor trecutului
sunt relatãri deformate ale gândirii ºi sentimentelor þãrãneºti nu numai pentru cã sunt
incomplete, ci ºi pentru cã la publicarea lor autorii le-au «curãþat», le-au «corectat»,
le-au dat o înºiruire logicã, înºiruire ce riscã însã sã corespundã mai mult cu gândirea
redactorului decât cu gândirea celui intervievat. Textele din paginile acestui volum nu
adaugã ºi nu eliminã nimic din spusele þãranilor (Stahl, 1999, p. 6). Înþelegând cã
pierderea civilizaþiei þãrãneºti nu este mai puþin gravã decât pierderea limbii naþionale
(Stahl, 1999, p. 8), acest tip de demers pledeazã pentru regãsirea, cu mijloacele ºtiinþei
dar niciodatã cu neutralitate rece, ci cu o cãldurã sincerã a cunoaºterii , a unei
civilizaþii þãrãneºti încã vii în România, spre deosebire de cea mai mare parte a Europei,
în care aceastã formã de viaþã tradiþionalã a dispãrut.
O încercare de recuperare a memoriei urbane prin intermediul istoriei orale o constituie
cartea semnatã de Irina Nicolau ºi Ioana Popescu (1999), în care se urmãreºte destinul
unei strãzi oarecare din Bucureºti, strada Oraþiu, ce face parte din categoria uliþelor
cu case fãrã curte, cu o arhitecturã plinã de amestecuri stilistice ºi în care numãrul cel
mai însemnat al locuinþelor este format de casele naþionalizate. Viaþa chiriaºului, prin
povestirile sale, este expresivã în a dezvãlui un întreg ansamblu valoric ºi atitudinal,
caracterizat îndeosebi prin dependenþã ºi valori asistenþiale, în care locatarii aºteaptã
mereu ca la poarta lor sã vinã cineva care sã le dea ºi lor ceva (de la instalaþia de gaz
pânã la sistemul de canalizare, de la butelii pânã la refacerea acoperiºului). Dincolo de
fluxul narativ, ni se descrie, printr-o metodologie calitativã, un tip de lume ºi un mod de
viaþã caracterizate prin numeroase tensiuni simbolice, care pot, în acest fel, sã fie
cunoscute mai bine ºi îngãduie anticiparea unor ipoteze fertile de cercetare pentru studii
ulterioare cantitativiste.
Tot la un fel de istorie oralã sui generis recurge ºi Aurora Liiceanu (1998) atunci
când reuneºte vocile unor oameni obiºnuiþi care au apelat, prin intermediul unei emisiuni
radiofonice, la consilierea psihologului. Transcriind ºi comentând intervenþiile lor,
autoarea urmãreºte impactul problemelor de viaþã dominante din anii din urmã, unele cu
totul inedite dupã 1989, ca noile raporturi cauzate de ºomaj, dezorientarea tinerilor
confruntaþi cu o piaþã a muncii neprimitoare, exodul feminin în Orient, migraþia forþei
de muncã în Occident, dar ºi noile definiþii ale iubirii ºi ale împlinirii sociale generate
de supremaþia banului ºi a descurcatului în viaþã. Pledând pentru o reumanizare a
studiilor sociale, autoarea subliniazã cã, în psihologia actualã, valoarea de adevãr a
celor cercetate este datã de apropierea de viaþã (Liiceanu, 1998, p. 9). O astfel de
strãdanie transpare ºi dintr-o carte mai recentã a psihologului bucureºtean (Liiceanu,
2000), prin realizarea unui decupaj al istoriei unui sat oarecare din apropierea Ploieºtiului,
ce urmãreºte confruntarea dintre timpul sãtenilor, al unei istorii colective scurte, febrile,
ºi aluviunile unei durate lungi istorice, într-un spaþiu al negocierii simbolice, în care
destinul se înfãþiºeazã moderat de tonuri situate între alb ºi negru.
În acelaºi registru metodologic, combinând metoda etnograficã ºi analiza documentarã
cu tehnica interviurilor de istorie oralã sau a interviurilor structurate, L. Chelcea ºi
P. Lãþea (2000) au investigat raportul identitate-alteritate, parcurgând destinul social a
patru comunitãþi care coexistã în comuna arãdeanã Sântana. Astfel, autorii descriu
metabolismul identitar al românilor locului, care pãstreazã o identitate pozitivã
comlãuºenii , apoi al nemþilor, priviþi într-o luminã apreciativã, dar ºi articulãrile
tensionate ale alteritãþilor interioare, de genul moldovenilor stabiliþi aici dupã rãzboi
sau þiganilor. Exersând un tip de microistorie în grila interacþionismului simbolic,
cercetãtorii sunt preocupaþi îndeosebi de dimensiunea narativã a identitãþii, precum ºi
de strategiile de negociere simbolicã între diferitele identitãþi locale pentru învingerea
stigmatului ºi dobândirea unei identitãþi sociale onorante.
Un rol important în afirmarea acestui tip de demers calitativ la noi l-au avut studiile
clujeanului D. Radosav (1994, 1998, 2001), care a fost preocupat cu precumpãnire de
o istorie oralã a etnicilor germani deportaþi în Donbas dupã cel de-al doilea rãzboi
mondial. De altfel, la Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca funcþioneazã, în
cadrul Facultãþii de Istorie ºi Filosofie, un Institut de istorie oralã ce organizeazã un
program masteral focalizat pe studierea anumitor episoade de istorie recentã a României,
precum cele legate de fenomenul colectivizãrii.
La Timiºoara s-a organizat, de asemenea, un centru pentru studierea istoriei orale,
coordonat de Smaranda Vultur. Reunind tineri cercetãtori din domenii foarte diverse
sociologi, psihologi, antropologi, filologi, filosofi, istorici ºi lingviºti , grupul bãnãþean
a produs mai multe cãrþi în anii din urmã (Vultur, 2000a, 2000b, 2002), care au urmat
volumului redactat de coordonatorul centrului despre deportarea în Bãrãgan (Vultur,
1997). În acest prim volum, autoarea abordeazã un episod de istorie socialã ºi politicã
plin de traume individuale ºi colective: deportarea în sud-estul României, în zorii zilei
de 18 iunie 1951, a zeci de mii de bãnãþeni. Punând bazele unei arhive de istorie oralã
despre memoria Banatului încã din 1991, S. Vultur urmãreºte, recurgând la metodologia
specificã tehnicii autobiografice, cum se articuleazã relaþia dintre memorie, istorie ºi
povestire în cadrul unor naraþiuni autoreferenþiale produse de interlocutori care sunt
oameni simpli, dar care se împotrivesc ºtergerii urmelor prin ruperea unui contract al
tãcerii implicit, stabilit între victime ºi societate. În cadrul celor 38 de interviuri devenim
martorii unei transmutãri în masã operate de regimul comunist, ce a impus dincolo de
bariere sociale, etnice sau confesionale frângerea unui curs firesc al vieþii pentru zeci
de mii de bãnãþeni, siliþi sã trãiascã pânã în 1956 într-un spaþiu ostil ºi într-un mediu
discriminatoriu. Semnificative sunt recurenþele discursive privitoare la modul cum sunt
aruncaþi deportaþii într-o lume golitã de viaþã socialã, dar pe care, cãlãuziþi de modelul
mental pe care l-au adus din locurile de origine, reuºesc sã o umanizeze ºi sã o
transforme într-un loc al respectului faþã de muncã ºi celãlalt, bine gospodãrit.
Numeroase sunt descrierile momentelor originare, în care noua comunitate, chiar dacã
discriminatã, se formeazã ºi întemeiazã un sat nou pe locul pustiu în care bãnãþenii au
116 ALIN GAVRELIUC
fost aruncaþi ºi în care, pânã la eliberarea din 1956, vor reuºi sã trãiascã cu demnitate.
O adevãratã geografie imaginarã mobilã este asociatã noilor aºezãri întemeiate de
deportaþi, care vor fi, dupã reîntoarcerea lor acasã, cedate deþinuþilor politici cu domiciliu
obligatoriu, aduºi în zonã în 1956, ce vor rãmâne în Bãrãgan pânã la marea eliberare din
1964. Atunci, autoritãþile comuniste, printr-o încercare de a impune uitarea, au decis
demolarea satelor ridicate de deþinuþi. Astfel, un spaþiu golit de realitate prin intervenþia
politicului cãlãtoreºte fantasmatic prin memoria victimelor ºi se umple de o realitate
reconstruitã prin povestire.
Totodatã, traseele discursive memoriale din cadrul interviurilor realizate de S. Vultur
devin ºi un mod privilegiat de dezvãluire a identitãþii subiecþilor angrenaþi într-o istorie
împovãrãtoare. Povestindu-ºi viaþa, bãnãþenii deportaþi subliniazã rolul evenimentu-
lui-limitã, al momentului-rãscruce în ordonarea scenariului retrospectiv. Povestea vieþii
devine, pe aceastã cale, recuperatoare la nivelul identitãþii. Povestirea îi transformã pe
cei ce au trãit odinioarã nedreptatea marginalizãrii în eroi ºi îi înzestreazã cu o serie de
calitãþi proprii celor încercaþi de soartã, dar care au învãþat sã nu fie covârºiþi de ea: ºi
totuºi, noi am fost fruntea satului, afirmã actorii acelor vremuri, precum în interviul
Vioricãi Henþ (apud Vultur, 1997, p. 93). Mai mult, prin intermediul rezervorului de
memorie sensibilã mobilizat, subiecþii au puterea de a lua totul de la capãt, cãci þãranii
cu domiciliu obligatoriu au sfidat privarea de libertate printr-o soluþie originalã:
transformarea spaþiului arid, neprimitor al Bãrãganului într-unul roditor, asemenea celui
de acasã. Naraþiunea descrie cum modelul lor de viaþã comunitarã moºtenit a recreat o
existenþã, chiar dacã plinã de tensiuni, într-un fel de nou Banat, aºa cum transpare în
relatarea Ginei Sterian (apud Vultur, 1997, pp. 196-197): Dar sã ºtiþi () cã lumea
aºa de bine a început sã se gospodãreascã ºi acolo! Fiecare a lucrat pe unde a putut. ªi
din Bãrãganul acela, care a fost ciulinii Bãrãganului, din pustia aia care a fost, cã ai
mers kilometri întregi ºi nu ai vãzut nimic decât numai pãmânt drept ca în palmã, unde
localnicii spuneau cã nu se poate cultiva grãdinã, de lângã Grabaþ nemþii ºi din
Teremia, care erau foarte buni agricultori ºi foarte buni grãdinari, pãi ce-au fãcut acolo,
o recoltã, nici nu vã pot spune! ªi de legume, ºi fructe, ºi nu mai vorbesc de cultura
mare (). Oamenii cât au fost de gospodari!.
Injustiþia pe care o trãiesc în prezent, prin uitarea ºi nepãsarea autoritãþilor ºi a
societãþii mai largi faþã de trauma lor, se rãsfrânge în reactivarea secvenþialã ºi remode-
larea amintirilor. Preponderent vor ieºi la ivealã, în structura discursului memorial,
acele acþiuni ce þin de caracterul testimonial al povestirii (Vultur, 1997, p. 25). Deºi
precumpãnitor simbolicã, o adâncã cerere de dreptate marcheazã discursurile. Se
imagineazã chiar un proces sub forma unui dialog cu un judecãtor absent, în care
sociologul sau antropologul devine un martor implicat, responsabil. Sensul justiþiei,
cãutarea ei, centrale în acest tip de relatãri, se obþin în urma unei negocieri simbolice
între subiect ºi intervievator, în care înþelesurile sunt cele validate social astãzi: se
cuvine ca acum lumea sã nu uite! Memoria dezvãluitã dobândeºte, în sfârºit, o funcþie
vindecãtoare, care poate alina ºi elibera de sub povara spaimei ºi neliniºtilor ce însoþesc
rememorarea. Nevoia reparatorie exprimatã prin povestea vieþii poate tãmãdui, astfel,
rana identitarã, adaptând eul trecut traumatizat la un eu actual, eliberat prin confesiune.
În primul volum editat de Grupul de antropologie culturalã ºi istorie oralã din cadrul
Fundaþiei A Treia Europã coordonat de S. Vultur (2000a) se propune un exerciþiu de
istorie alternativã, prin intermediul povestirilor vieþii unor bãnãþeni nãscuþi între 1900 ºi
1930, ºi se încearcã surprinderea memoriei ºi culturii familiale a Banatului din perspectiva
identitãþilor plurale ale locului. Cartea reuneºte 15 interviuri comprehensive selectate
dintr-o arhivã deja însemnatã la acea datã 1999 , formatã din peste 200 de înregistrãri,
ºi a fost precedatã de editarea unui caiet de lucru al membrilor grupului, alcãtuit din alte
21 de interviuri în aceeaºi zonã tematicã (Vultur, 1998a).
Ulterior, grupul de cercetare timiºorean a iniþiat o colecþie intitulatã Întâlnirea cu
diferenþa, editând o serie de volume centrate pe locul ºi rolul comunitãþilor etnice ce au
avut o contribuþie importantã în istoria Banatului, precum cea a germanilor (Vultur,
2000b) sau evreilor (Vultur, 2002), care vor fi urmate de o istorie oralã a bulgarilor
catolici, a maghiarilor ºi sârbilor bãnãþeni, ce se vor alãtura textelor din arhivã (peste
300, în 2002) despre românii bãnãþeni.
În concluzie, dobândind o pondere tot mai importantã în studierea realitãþilor
româneºti ºi beneficiind de o audienþã academicã, dar ºi editorialã tot mai largã,
demersurile de istorie oralã ne înfãþiºeazã dialogul viu ºi mereu reînnoit dintre memorie,
istorie ºi identitate, devenind o cale fertilã de cunoaºtere a subiectivitãþii colective.
O cale ce se impune a fi exploratã sistematic ºi extensiv în anii viitori, ilustrând strãdaniile
cercetãtorilor din ºtiinþele sociale de a contribui autentic la travaliul mai larg al societãþii
noastre de a-ºi asuma ºi integra propriul trecut.
Bibliografie
Barker, T.C. (1980), Oral history in Britain, in Comité international des sciences historiques.
XVe congrès international des sciences historiques de Bucarest, Rapports, I.
Berger, P.L., Luckmann, Th. (1966/1999), Construirea socialã a realitãþii, Editura Univers,
Bucureºti.
Bertaux, D., Bertaux, I. (1976), Histoires de vies ou récits de pratiques? Méthodologie de
lapproche biographique en sociologie, Rapport Cordes, Paris.
Bertaux, D. (1997), Le récit de vie, Nathan, Paris.
Blumer, H. (1969), Symbolic interactionism. Perspective and method, Prentice Hall, Englewood.
Blumer, H. (1972), Outline of the collective behaviour, in Readings in collective behaviour.
Rand McNally, Chicago, pp. 22-45.
Boncu, ªt. (1996), Eul în cogniþia socialã, in A. Neculau (ed.), Psihologia socialã. Aspecte
contemporane, Editura Polirom, Iaºi, pp. 137-153.
Bourdieu, P. (1970/1973), Cultural reproduction and social reproduction, in R. Brown (ed.),
Knowledge, education and cultural change, Tavistock, Londra, pp. 71-112.
Bourdieu, P. (1979), La distinction. Critique sociale du jugement, Éditions de Minuit, Paris.
Bourdieu, P. (1980/1999), Raþiuni practice, Editura Meridiane, Bucureºti.
Bourdieu, P. (1997), Méditations pascaliennes, Seuil, Paris.
Braudel, F. (1958/1996), Histoire et sciences sociales. La longue durée, in F. Braudel, Écrits
sur lhistoire, Flammarion, Paris, pp. 41-84.
Bruner, J. (1986), Actual minds, possible worlds, Plenum, New York.
Burguière, A. (1975/1978), Brelons de Plozével, Flammarion, Paris.
Burguière, A. (ed.) (1988/1999), Histoire de la famille, 2 vol., Armand Colin, Paris.
Burguière, A., Revel, J. (eds.) (1993), Histoire de la France. Les formes de la culture, Seuil, Paris.
Candau, J. (1998), Mémoire et identité, PUF, Paris.
Chelcea, L., Lãþea, P. (2000), România profundã în comunism. Dileme identitare, istorie localã
ºi economie secundarã la Sântana, Editura Nemira, Bucureºti.
Chelcea, S. (ed.) (1985), Semnificaþia documentelor sociale, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti.
118 ALIN GAVRELIUC
Chelcea, S. (1996), Memoria socialã organizarea ºi reorganizarea ei, in A. Neculau (ed.),

Psihologie socialã. Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iaºi, pp. 109-122.
Chelcea, S. (2001), Tehnici de cercetare sociologicã, Editura SNSPA, Facultatea de Comunicare
ºi Relaþii Publice David Ogilvy, Bucureºti.
Costa-Foru, X. (1945), Cercetarea monograficã a familiei. Contribuþie metodologicã, Fundaþia
Regele Mihai, Bucureºti.
Elias, N. (1991), La société des individus, Fayard, Paris.
Gergen, K.J. (1991), The saturated self: Dilemmas of identity in contemporary life, Basic Books,
New York.
Gergen, K.J., Gergen, M.M. (1988), Narrative and the self as relationship, in L. Berkowitz (ed.),
Advances in experimental social psychology, vol. 21, Academic Press, San Diego, pp.
17-56.
Glatz, F. (1980), Oral history and source of criticism, in Comité international des sciences
historiques. XVe congrès international des sciences historiques de Bucarest, Rapports, I.
Golopenþia, A., Georgescu, D.C. (1938/2000), 60 de sate româneºti, Paideia, Bucureºti.
Goy, J. (ed.) (1974), Actes du IIe Colloque des historiens économistes français, Sevpen, Paris.
Goy, J. (1995), Lhistoire orale, Encyclopaedia Universalis, XI/481c.
Gusti, D. (1934), Sociologia militans. Introducere în sociologie politicã, Editura Institutului
Social al României, Bucureºti.
Gusti, D. (1935), La monographie et laction monographique en Roumanie, Metz, Paris.
Gusti, D. (1941), Problema sociologiei, Editura Institutului Social al României, Bucureºti.
Gusti, D., Herseni, T. (eds.) (1940/2002), Îndrumãri pentru monografiile sociologice, Editura
Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti.
Herseni, T. (1944), Drãguº un sat din Þara Oltului (Fãgãraº). Unitãþi sociale, Institutul de
ªtiinþe Sociale al României, Bucureºti.
Joutard, P. (1977), Les légendes des camisards, une sensibilité au passé, Gallimard, Paris.
Kroeber, T. (1961), Ishi in two words, University of California Press, Berkeley.
Lejeune, P. (1975), Le pacte autobiographique, Seuil, Paris.
Lepetit, B. (1989), Tentons lexperience, Annales. E.S.C., 6, pp. 1317-1321.
Lévi-Strauss, C. (1948), Compte rendu du Sun Chief: The autobiography of a Hopi Indian,
LAnnée Sociologique, 10, pp. 320-342.
Liiceanu, A. (1998), Valurile, smintelile, pãcatele. Psihologiile românilor de astãzi, Editura
Nemira, Bucureºti.
Liiceanu, A. (2000), Nici alb, nici negru, Editura Nemira, Bucureºti.
Mead, G.H. (1934/1963), Lesprit, le soi et la société, PUF, Paris.
Mills, C.W. (1959/1975), Imaginaþia sociologicã, Editura Politicã, Bucureºti.
Muxel, A. (1996), Individu et mémoire familiale, Nathan, Paris.
Neculau, A. (1999), Memorie colectivã ºi uitare, Psihologia Socialã, 3, pp. 49-62.
Neculau, A. (2000), Memoria pierdutã: eseuri de psihosociologia schimbãrii, Editura Polirom,
Iaºi.
Nicolau, I., Popescu, I. (1999), O stradã oarecare din Bucureºti, Editura Nemira, Bucureºti.
Nora, P. (1984), Entre mémoire et histoire. Les lieux de mémoire. La République, Gallimard,
Paris.
Ozuf, J. (1993), Nous, les maîtres décole, Gallimard, Paris.
Park, R.E., Burgess, E.W. (1921), Introduction to the science of sociology, Chicago University
Press, Chicago.
Peneff, J. (1990), La méthode biographique: de lécole de Chicago à lhistoire orale, Armand
Colin, Paris.
Radosav, D. (1994), Donbas o istorie deportatã, Braumman Verlag, Ravensburg.
Radosav, D. (ed.) (1998), Anuarul Institutului de Istorie Oralã, vol. 1, Presa Universitarã
Clujeanã, Cluj-Napoca.
Radosav, D. (ed.) (2001), Anuarul Institutului de Istorie Oralã, vol. 2, Presa Universitarã
Clujeanã, Cluj-Napoca.
Ricur, P. (2000/2001), Memoria, istoria, uitarea, Editura Amarcord, Timiºoara.
Rostás, Z. (1985), Documentele sociale ºi istoria oralã, in S. Chelcea (ed.), Semnificaþia
documentelor sociale, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, pp. 61-77.
Rostás, Z. (2000), Monografia ca utopie. Interviuri cu H.H. Stahl, Editura Paideia, Bucureºti.
Rostás, Z. (2001), O istorie oral\ a ªcolii Sociologice de la Bucureºti, Editura Paideia, Bucureºti.
Rostás, Z. (2002), Chipurile oraºului. Istorii de viaþã în Bucureºti. Secolul XX, Editura Polirom, Iaºi.
Ross, M. (1989), The relation of implicit theories to the construction of personal histories,
Psychological Review, 96, pp. 341-357.
Schnapper, D. (1987/1997), Diversitãþile culturale, in P. Ariès, G. Duby (eds.), Istoria vieþii
private, vol. 10, Editura Meridiane, Bucureºti, pp. 82-185.
Schappner, D. (1991), La France de lintegration. Sociologie de la nature en 1990, Gallimard, Paris.
Stahl, H.H. (1934), Tehnica monografiei sociologice, Editura Institutului Social Român, Bucureºti.
Stahl, H.H. (1939), Nerej, un village dune région archaïque, Editura Institutului Social Român,
Bucureºti.
Stahl, H.H. (1974), Teoria ºi practica investigaþiilor sociale. Metode ºi tehnici, Editura ªtiinþificã
ºi Enciclopedicã, Bucureºti.
Stahl, H.H. (1975), Teoria ºi practica investigaþiilor sociale. Cercetãrile interdisciplinare zonale,
Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti.
Stahl, P.H. (1999), Povestiri din satele de altãdatã, Editura Nemira, Bucureºti.
Thomas, W.I., Znaniecki, F. (1918-1920/1998), Le Paysan polonais en Europe et en Amérique.
Récit de vie dun migrant, Nathan, Paris.
Thompson, P. (1988), The voice of the past. Oral history, Oxford University Press, Oxford.
Todorov, T. (1998), Les abus de la mémoire, Arléa, Paris.
Vultur, S. (1997), Istorie trãitã. Istorie povestitã, Editura Amarcord, Timiºoara.
Vultur, S. (ed.) (1998a), Teren. Memoria ºi cultura familialã. Identitãþi multiple în Banat.
Decupaj în arhivã, A Treia Europã, Timiºoara.
Vultur, S. (1998b), Teren. Proiecte ºi proiecþii identitare, A Treia Europã, 2, pp. 203-220.
Vultur, S. (ed.) (2000a), Lumi în destine. Memoria generaþiilor de început de secol din Banat,
Editura Nemira, Bucureºti.
Vultur, S. (ed.) (2000b), Germanii din Banat prin povestirile lor, Editura Paideea, Bucureºti.
Vultur, S. (ed.) (2002), Memoria salvatã. Evreii din Banat, ieri ºi azi, Editura Polirom, Iaºi.
Wirth, L. (1928), The Ghetto, Chicago University Press, Chicago.
Wirth, L. (1938), Urbanism as a way of life, American Journal of Sociology, XLIV.
*** (1938), Anchetã monograficã în comuna Belinþ, Tipografia Româneascã, Timiºoara.
120 ALIN GAVRELIUC
III. REMEMOR|RI
Serge Moscovici1
Le Laboratoire Européen de Psychologie Sociale (LEPS)
En 1975, après plus dun an de projets et de discussions, la Maison des Sciences de

lHomme a fini par adopter lidée dun laboratoire européen de psychologie sociale afin
de promouvoir la recherche avancée et la coopération entre les psychologues sociaux
dEurope.
Pour éviter dinterférer avec des associations existant déjà dans dautres cadres, et
souligner la nouveauté du concept, le groupe initial décida de lintituler Laboratoire
Européen de Psychologie Sociale (LEPS), mettant ainsi en relief son but, la recherche
et la diffusion des travaux de recherche dune part, et de lautre, le fait quil ne sagissait
pas de coopération entre groupes nationaux, mais de la création dune institution
européenne.
Aujourdhui, une trentaine dannées après sa fondation, le laboratoire existe toujours.
Depuis sa fondation, les réseaux de chercheurs se sont progressivement modifiés, et la
recherche, au niveau européen, est devenue une habitude.
Lorsquun laboratoire, ou une autre institution sinstalle ainsi dans la durée, il est
légitime de sinterroger sur la viabilité de ses buts, en se demandant sil ne poursuit pas
simplement son activité sur sa lancée.
Compte tenu de ses réseaux et des changements radicaux intervenus parmi ses
membres, on peut, à bon droit, se demander si cest le produit de son instabilité ou, au
contraire, dune activité remplissant un but déterminé. Les quelques brèves notations
qui sensuivent relatives à la situation du LEPS doivent servir à éclaircir tous ces points.
I. LImplication de lÉcole des Hautes Études

en Sciences Sociales (EHESS) et de la Maison des Sciences
de lHomme (FMSH) dans la Psychologie Sociale
Dans la décennie qui a suivi la Seconde Guerre mondiale, on a assisté à une expansion
extraordinaire de la psychologie sociale aux États-Unis. Et, dans une moindre mesure,
on a vu naître des centres de psychologie sociale en Europe, notamment en France, en
Grande-Bretagne et aux Pays-Bas. Tout naturellement, les Américains ont cherché à
1. Laboratoire Européen de Psychologie Sociale (LEPS).

124 SERGE MOSCOVICI
établir des contacts avec leurs collègues dEurope de lOuest. De leur côté, les Européens
se sont rapprochés entre eux et se sont demandés sil leur était possible de coopérer dans
leurs recherches. Ce fut donc la première tâche assumée par les psychologues sociaux
européens et américains.
Dans les années 1963-1965, ces derniers ont financé deux conférences internationales,
lune à Sorrente, lautre à Frascati. Chose essentielle, ils avaient, en quelque sorte,
imposé aux Européens lobligation morale dorganiser une conférence à leur tour. Elle
eut effectivement lieu à Royaumont, grâce au soutien logistique et, partiellement
financier, de lEHESS. À cette occasion, fut créée, à Royaumont, en 1965, lAssociation
européenne de psychologie sociale expérimentale.
Plutôt que de retracer la chronologie des événements, il me paraît plus utile desquisser
une vue densemble de la part quy ont prise lEHESS et, à sa suite, la MSH. Elle a
dabord soutenu lAssociation européenne à ses débuts, la conseillée en matière dorgani-
sation et de rapports avec les Fondations. Elle a aussi contribué à la publication de sa
première revue, European Journal of Social Psychology, facilité le travail de petits
groupes de recherche, aidé aux contacts avec les collègues américains, et ainsi de suite.
Certes, il serait erroné de dire que sans lEHESS et la MSH, la psychologie sociale
ne se serait pas développée en Europe, mais simplement, dès le début, lune comme
lautre se sont impliquées dans son développement. Et ceci mapparaît aussi comme un
des chapitres les plus importants de leur histoire, une de leurs réalisations les plus
significatives.
II. À la recherche dun nouveau concept

Le facteur qui a le plus contribué à la formation du LEPS fut probablement le mouvement
étudiant, avec la critique des sciences sociales qui la suivi. En effet, à la différence de
ce qui sest passé aux États-Unis, ce sont les chercheurs les plus impliqués et, disons, les
plus représentatifs de la discipline, avec lAssociation elle-même, qui ont organisé une
conférence ayant pour but de procéder à une évaluation de la psychologie sociale, et en
même temps de tracer un programme davenir. Jy ai contribué par un texte dont voici
la référence: «Society and Theory in Social Psychology», in Joachim Israel & Henri
Tajfel (eds.), The Context of Social Psychology. A Critical Assessment, 1972, Londres,
Academic Press, pp. 17-68.
Sans entrer dans le détail, il suffit de dire que, cest à cette occasion, quest née
lidée dun laboratoire européen, sans murs, qui permettrait aux chercheurs de se réunir,
de créer des «collèges invisibles» à partir de thèmes choisis, et de continuer à stimuler
la recherche pour quelle puisse atteindre une «masse critique». Je crois que lon peut
résumer ses tâches concrètes en énumérant les points suivants:
linterdisciplinarité qui encourage et stimule les échanges entre la psychologie sociale
et les autres disciplines, de façon à louvrir sur des thèmes de recherche négligés, par
exemple les émotions, léthologie, le langage etc.;
la diffusion, en Europe, et hors de lEurope, des recherches européennes, par
lorganisation et la publication de colloques;
la participation à la formation dune psychologie sociale internationale qui se dégagerait
progressivement, résultant de la formulation de théories, les théories européennes
LE LABORATOIRE EUROPÉEN DE PSYCHOLOGIE SOCIALE (LESP) 125
incluses, et ayant pour tâche dintégrer et dexpliquer la diversité des résultats

obtenus dans dautres pays, et/ou sur les autres continents. Dailleurs, Moscovici et
Tajfel étaient tous deux membres du Transnational Comittee on Social Psychology
quavait créé Léon Festinger, précisément dans le but de développer les occasions de
recherche qui soffraient aux psychologues sociaux dans des secteurs très divers,
telles lAmérique latine ou lEurope de lEst, recherche initiée par les chercheurs
locaux et diffusée un peu partout.
Or, en 1974, le Comité, qui avait dabord siégé à New York, sinstalla à Paris, et
reçut laval du ISBC de LUNESCO. Il était donc convenu que la MSH laiderait à
poursuivre sa tâche. Or, celle-ci sintégrait parfaitement dans les projets du LEPS.
Ici une remarque simpose. Les activités du LEPS ont une très grande portée:
interdisciplinarité, diffusion des recherches, lancement de thèmes nouveaux et
internationalisation des études par le moyen de réplications et de comparaisons. Dans
tous ces cas de figure, il est fait appel à des personnalités extérieures qui participent aux
colloques du LEPS, ou travaillent sur un sujet spécifique. Les résultats se sont souvent
avérés féconds, et des réseaux autonomes se sont créés, dans le domaine des émotions,
ou dans celui des représentations sociales, par exemple.
Laissant toute modestie de côté, je crois quil est équitable de dire que, dès le début,
le LEPS a créé un milieu intellectuel vivant, et a fait preuve de son efficacité. Quels que
soient les critères utilisés publication, qualité des recherches ou des participants , on
peut le qualifier doriginal, et même dunique en son genre.
En dernière analyse, la valeur dun tel laboratoire se juge à la qualité de ses membres.
Peut-on affirmer quil y a eu un impact décisif sur la science, en encourageant et
soutenant les idées neuves, les théories nouvelles, les approches originales? Ce nest
pas à moi de le dire, mais aux historiens.
Étant donné tout ce que nous savons à ce sujet, nous pouvons attendre leur jugement
avec sérénité.
III. Un changement de générations

III.1. Il faut rappeler que le recrutement du LEPS se fait sur la base du volontariat.
Cest-à-dire que les chercheurs et les enseignants choisissent dy venir, supportent la
plus grande partie des frais de recherche et de lexistence des réseaux quils constituent.
Son rôle pratique est de faciliter les rencontres et le choix des thèmes, ou encore daider
à établir des réseaux internationaux. Et, dans une certaine mesure, de les légitimer, du
fait même que la LEPS a acquis une légitimité, à leurs yeux. Si ces buts demeurent plus
ou moins les mêmes, la substance, pour ainsi dire, change avec les générations. Nous en
avons été témoins au début des années 1990, lorsquune nouvelle génération est apparue
et sest intéressée à ses activités. Il est difficile de savoir précisément pourquoi, mais on
peut se livrer à quelques conjectures:
lenseignement de la psychologie sociale sétant généralisé, le nombre virtuel des
chercheurs et denseignants-chercheurs a connu un accroissement substantiel;
la plupart de ces enseignants-chercheurs sont isolés et en quête dune orientation
scientifique et dun milieu de recherche à la fois ouvert et de qualité;
126 SERGE MOSCOVICI
certains se sont sentis attirés par ce quon peut appeler une tradition européenne de
la psychologie sociale davantage tournée vers les problèmes sociaux, sans a priori
méthodologiques, voire théoriques, rigides.
Quoiquil en soit, loin de dépérir, le LEPS a vu affluer cette nouvelle génération de

chercheurs, désireuse de choisir ses propres thèmes de recherche, de sortir de lisolement
local ou national, et de créer une «masse critique» autour dun thème de recherche. Si
donc le LEPS continue dexister, ce nest pas par inertie, mais parce que dautres
psychologues sociaux ont estimé que ses buts restaient viables.
En dautres mots, il joue un rôle indispensable pour tous ceux qui y voient le foyer
de leur recherche à léchelle européenne, leur permettant de travailler dans la même
direction avec des collègues de quatre ou cinq pays.
En fait, le premier programme du doctorat européen est leur uvre. Ce doctorat, que
nous devons à linitiative du Professeur Annamaria de Rosa, est soutenu par la Commission
européenne de Bruxelles et a son siège à Rome. Il est délivré par les universités de
Helsinki, Lisbonne et Rome. Chaque année est organisé un séminaire auquel participent
environ 45 étudiants de toute lEurope. 24 étudiants sont inscrits en thèse, chacun suivi
par trois professeurs appartenant à des universités différentes. Et qui, pour la plupart,
jy insiste, se sont connus par lintermédiaire des réseaux du LEPS.
III.2. Le grand changement est aussi symbolisé par le nombre. En vérité, le LEPS
a commencé par un petit nombre de chercheurs, entre 20 et 40, pour lequel il avait été
conçu. Ce nombre est largement dépassé, pour deux raisons: lextension des réseaux et
celle du programme de doctorat. Sy ajoute un autre facteur quil convient de souligner.
En tant que partie de la MSH, le LEPS a contribué à ses programmes, notamment en
direction de lEurope de lEst. Je ne saurais dire que, en ce qui concerne notre discipline,
ce fut une grande réussite. En tous état de cause, nous entretenons des relations suivies
avec des centres de recherche en Hongrie et en Roumanie, ainsi que des rapports plus
épisodiques avec la Slovaquie ou la Russie. Peut-être était-ce une tâche trop ardue pour
un simple laboratoire que de réanimer une science dans des pays où elle avait été
interdite jusquen 1972.
Une question se pose, de toute évidence: le LEPS doit-il étendre ses activités afin
dembrasser une plus grande diversité de cultures? Nous y sommes parvenus, en grande
partie pour répondre à des sollicitations extérieures, et nous avons noué des liens étroits
avec les chercheurs dAmérique latine. Nous avons été grandement impressionnés de
constater que, presque dans chaque pays latino-américain, nous rencontrions des
chercheurs bien informés, compétents, dont chacun avait plus ou moins de contacts avec
un collègue européen, mais qui, pour la plupart, ne se connaissaient guère entre eux.
Nombre de nos collègues européens, désireux détablir des relations ont donc fait le
voyage. Ils ont enseigné, parachevé la formation des jeunes, noué des relations plus
continues autour de projets de recherche communs. Cette coopération a pleinement
réussi, si lon en juge par les colloques, les séminaires, les conférences auxquels le
LEPS a été associé et qui rassemblent chaque année plusieurs centaines de personnes.
Sans parler des livres et des traductions publiés en espagnol et portugais. Le LEPS, et
de nombreuses universités au Brésil, au Mexique, au Venezuela, en Argentine, souhaitent
vivement continuer à soutenir cette activité. Nos contacts avec les psychologues sociaux
au Canada sont aussi très vivaces. Par contre, ils sont plutôt difficiles avec ceux dAsie,
dailleurs peu nombreux.
IV. Tendances en psychologie sociale

IV.1. On pourrait certes se poser la question: où en est la psychologie sociale aujourdhui?
Et encore: quelle est la logique suivie par le LEPS?
Avant de répondre à ces questions, il convient de souligner un fait indispensable: la
psychologie sociale connaît une évolution ascendante dans les universités, à la fois par
la création de nombreux enseignements, et par la diffusion dans de nouveaux pays,
principalement, en Europe et en Amérique latine. Du reste, on peut sattendre à une
évolution semblable en Asie. Et nous avons certainement contribué à cette évolution.
En voici un exemple. Dans un récent numéro du Bulletin de psychologie, consacré à
lEspagne, un de nos collègues rappelle le fait que cest le LEPS qui a réuni pour la
première fois, en 1991, à Barcelone, les psychologues et les sociologues intéressés par
la psychologie sociale, au nombre dune vingtaine ou dune trentaine. On estime
aujourdhui à quatre ou cinq cents les enseignants de psychologie sociale en Espagne. Il
y a donc une attirance incontestable des étudiants pour cette discipline. Ceux qui
poursuivent leurs études trouvent des débouchés, soit dans les universités, soit, à ce
quil semble, dans des entreprises privées. Sans doute, la discipline fait-elle lobjet de
critiques qui la mettent en question. Je ne tiens pas à répondre aux critiques, mais
rappelle simplement le fait de son existence.
Revenons donc à la question: où en est la psychologie sociale aujourdhui, du point
de vue substantiel, comme on dit?
La grande division y persiste incontestablement. Il y a toujours un écart entre un
courant disons behavioriste (même sil a pris une forme cognitiviste), expérimental, et
un courant interactionniste, représentationnel, plus «tolérant» du point de vue métho-
dologique, faisant place à lobservation et aux démarches qualitatives. On pourrait dire
que le premier domine la tradition «américaine»: plus individualiste, et que le second
exprime une tradition «européenne», davantage tournée vers le social, le symbolique,
encore que ce ne soit pas strictement exact. En examinant plus attentivement encore la
littérature, on verrait que le premier courant tend à perdre son caractère dorthodoxie,
le privilège de définir la science. En revanche, il est certain que le second courant, étant
donné le changement des attitudes par rapport à la philosophie postmodernisme
oblige! , et lapparition de nouveaux mouvements sociaux, a pris de lampleur et
acquis une légitimité même aux États-Unis. Où lon constate, par ailleurs, une évasion
hors du campus et des laboratoires vers les problèmes sociaux en général. On y devient
plus réceptif ou plus sensible aux phénomènes culturels, symboliques, etc.
À cet égard, il est intéressant de noter que, dune manière «détournée», la psychologie
collective durkheimienne a même pénétré dans la psychologie sociale (ou cognitive)
daujourdhui. Ce fut dabord dans le contexte des recherches sur la causalité sociale, sur
lattribution des causes dun comportement à la personne ou à lenvironnement. À cette
occasion, on a redécouvert les études de Fauconnet sur la causalité sociale. Mais cest
surtout le travail de Halbwachs sur la mémoire sociale qui a connu un grand retentissement,
et suscité un véritable domaine de recherches, tant dans le laboratoire que sur le terrain.
128 SERGE MOSCOVICI
Et même si on la dépouillé de son originalité épistémologique, il a néanmoins revalorisé

le sens du social dans un courant psychosocial à dominante individualiste.
En définitive, même si les deux courants que jai mentionnés subsistent, cest le
degré dorthodoxie imposé ou exigé qui a varié. Ou, pour mexprimer autrement, la
température polémique de la discipline a monté de façon significative. Avec pour
résultat quau jour daujourdhui, on accepte, me semble-t-il, cet état de choses. L«Unité
de la psychologie», sur laquelle mon directeur de thèse, Daniel Lagache, a écrit un essai
célèbre, na pas encore disparu et a peut-être encore un avenir.
Il nen reste pas moins que la dualité, et surtout la dualité géographique et culturelle, est
une situation pleine dembûches et difficile à maîtriser. Jen ai fait, personnellement,
lexpérience, car, par exemple, ma théorie des minorités, vu son caractère expérimental, a
suscité de nombreuses recherches. Elle est même classique, notamment aux États-Unis. Par
contre, la théorie des représentations sociales, même si elle a pu se développer ailleurs, y est
toujours non grata. Et pourtant, les deux théories sont liées du point de vue conceptuel.
IV.2. Le LEPS est lui-même une expérience passionnante. Il na pas été conçu en
vue dorganiser la recherche ou la discipline, comme cest habituellement le cas. Mais
plutôt en vue dagir, par ses réseaux branchés, sur le courant de recherche, et sur le
«climat», au sens lewinien du terme, de la discipline elle-même. Si sa capacité dagir
sépuisait, sil sabandonnait à linertie, il cesserait dexister presque du jour au lendemain.
Peut-on dire quil suit une politique de recherche? Bien évidemment, et chacun de
ses membres qui se relaient en prend conscience. Elle concerne dabord et surtout le
«recentrement» des chercheurs et la composition des équipes. Ce recentrement tient
compte de leur talent et de leur motivation. Ou encore de leur intérêt à coopérer avec des
chercheurs dautres pays et de disciplines différentes. Si le LEPS intervient pour faciliter
la constitution de réseaux, chaque réseau sautoorganise et rend compte de létat
davancement de ses travaux. Leur évolution suit, en général, la formule de Faraday:
Work, finish, publish. Je connais des exemples de réseaux qui ont mis fin à leur activité,
faute de pouvoir progresser dune étape à lautre.
Ensuite, cette politique du LEPS se concrétise de manière plus directe dans le choix
des thèmes de recherche, voire des méthodes. De par son histoire, le LEPS a toujours
soutenu, en psychologie sociale, la seconde des deux tendances que jai décrites
ci-dessus. Non parce quil a fait vu de déviance, mais parce quelle correspond mieux,
nous semble-t-il, à lidée de la psychologie sociale en tant que science humaine. Cest
une affaire de conviction et de choix dune tradition scientifique. Mais, et cest son
originalité, il na pas opté pour une stratégie de rupture avec la première tendance. En
science, comme dans les arts, seules la valeur des uvres et la fécondité des recherches
sont déterminantes en dernier ressort. Cest pourquoi les thèmes sont choisis eu égard
aux connaissances nouvelles, réplicables et communiquables, quils permettent dentrevoir.
Je ne peux pas faire loi de lhistorique de ces choix, ni montrer à quel point ils ont
contribué à la progression de la seconde tendance en psychologie sociale. Je me contente
dindiquer les thèmes sur lesquels on travaille aujourdhui.
Il y a, dune part, les études théoriques concernant, entre autres, le langage, les focus
groups, les croyances, la mémoire sociale, limaginaire ou la solidarité, voire les
représentations sociales. Mais plus neuf et propre à la situation actuelle est le choix de
thèmes relatifs aux problèmes sociaux. Il résulte, à la fois, dune évolution de la
discipline, voire de moyens de financement de la recherche et des contacts avec des
psychologues sociaux dEurope de lEst ou dAmérique latine. Nous avons alors pris
conscience du fait que dans la plus grande partie du monde, les psychologues sociaux ne
pouvaient se consacrer uniquement à des recherches orientées vers la théorie, mais que
leur travail devait avoir un rapport direct et pertinent avec la solution de problèmes sociaux.
Nous nous sommes également rendu compte du large fossé qui sépare la connaissance
en psychologie sociale et la possibilité dappliquer cette connaissance. En fait, la question
de la fermeture dune psychologie sociale tournée vers elle-même a été au cur dun
long débat, sur lequel je ne marrêterai pas dans le cadre restreint de cet exposé.
Il suffit ici dindiquer que le choix de ces thèmes de recherche «appliquée» a répondu
à deux critères. Dune part, on a préféré des thèmes peu explorés, in statu nascenti, en
train dapparaître en tant que problèmes, car cest la condition dans laquelle on peut les
analyser. Celle-ci nous permet en même temps douvrir un champ nouveau de recherches.
Il en fut ainsi du thème de la pauvreté, de la démocratie, de la minorité gitane, du
changement de comportements alimentaires etc. Lautre critère est lexistence de con-
cepts, de théories qui permettent de poser des questions intéressante du point de vue de
la psychologie sociale. En effet, les phénomènes réels sont accessibles à plusieurs
sciences et leur différence se manifeste dans la manière dont chacune les traduit et dans
la direction que va suivre la recherche. Un tel travail sur la nature des problèmes évite
les redites, voire la stérilité de certaines recherches. Il empêche aussi daccepter sans
examen la définition «administrative» dun problème social, si courante dans les offres
de recherche. Quoiquil en soit, un thème de recherche appliquée rigoureusement exploré
conduit à des avancées théoriques. Et je pense que ce fut le cas pour plusieurs réseaux
de notre LEPS.
Personnellement, je nai pas da priori en matière de recherche, et je nintroduis pas
dordre hiérarchique dans les sciences. Létude de lhistoire des sciences ma appris que
des méthodes de recherche diverses ou opposées ont conduit à des résultats remarquables,
et que lordre hiérarchique change, la science-soleil dune époque devenant la science-
-planète dune autre. Mais jai des principes. Et un de ces principes est quen matière de
science, on discute avant de juger, et quen somme, seule la qualité du travail compte à
la longue. La psychologie sociale est peut-être une science anomique et elle traite de
phénomènes complexes sans doute. Il faut tenir compte de ses particularités et des
difficultés, plutôt que de compter sur elles. Donc y contribuer au lieu de distribuer des
critiques, car il y va de lintérêt de toutes les sciences humaines, quelle se porte bien et
quelle avance. Et son état est tout autant un indicateur de létat des sciences humaines
que de sa propre santé.
Le Laboratoire Européen de Psychologie Sociale, le LEPS, tout le montre, et je me
permets dy insister, a pleinement contribué, et contribue toujours, à la vie de la discipline,
à son orientation, par la qualité de ses membres, et par la valeur de leurs recherches.
En ce sens, lafflux de chercheurs, leur engagement dans lactivité des réseaux, le
fait quon sen réclame dans tant de pays, montrent dans quel sens les psychologues
sociaux votent des deux mains. On comprend bien que mon souci nest pas de défendre
une étiquette, mais lengagement que la Maison des Sciences de lHomme a pris envers
eux et notre discipline.
novembre 2003
Adrian Neculau1
Naissance et développement de la psychologie

sociale en Roumanie2
Ce sont deux influences qui ont particulièrement marqué la naissance et le développement

de la réflexion et de la recherche roumaines en sciences sociales: elles venaient de
France et dAllemagne. À la fin du XIX-ème siècle, Pompiliu Eliade, lun des premiers
comparatistes roumains, a étudié la trace de la civilisation française sur les idées et
lesprit public roumains et sa contribution décisive à leur modernisation (1898). Il a
trouvé que linfluence française avait été fondée sur la reprise des formes extérieures, du
comportement, des manières, du style de vie et bien entendu de la langue française. À
la fin du XIX-ème siècle, le français était la langue de salon dans les principautés roumaines.
Dans un second temps, après sêtre imposée à travers son nouveau modèle de «style
de vie et manières» et à travers des «formes sans le fond» (une formule qui allait devenir
célèbre), la culture française a commencé à nuancer idéologiquement lesprit public
roumain. Mais ce fut lattitude active et consciente des intellectuels roumains qui a
permis la «renaissance» de la culture nationale en cette seconde étape. Les premiers
psychologues, sociologues et psychosociologues roumains ont rapporté et adapté à la
réalité sociale roumaine les théories, conceptions et pratiques de recherche acquises
pendant leurs études et formation professionnelle à létranger. Formés dans lesprit des
courants didées, écoles, groupes ou laboratoires fréquentés, ils ont parfois dépassé leur
condition de consommateurs dacquis et de résultats de ces centres de recherche et sont
devenus des producteurs didées et des partenaires diligents et reconnus.
En 1893, peu après la création du premier laboratoire de psychologie expérimentale
de W. Wundt à Leipzig, Eduard Gruber, lun des anciens élèves du maître, a créé à
lUniversité de Ia[i le premier laboratoire roumain de psychologie expérimentale. Il y a
entrepris avec succès des recherches similaires à celles de W. Wundt, mais avec la
population autochtone. Parmi les recherches menées par son ancien élève, W. Wundt a
particulièrement apprécié celles qui portaient sur laudition en couleurs. Quelques années
plus tard, C. R\dulescu-Motru, qui avait également fait son apprentissage au laboratoire
1. Universitatea Al.I. Cuza, Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþe ale Educaþiei.

2. Acest articol a fost publicat pentru prima datã în Cahiers Internationaux de Psychologie
Sociale, nr. 62 (iunie 2004).

NAISSANCE ET DÉVELOPPEMENT DE LA PSYCHOLOGIE SOCIALE EN ROUMANIE 131
de Leipzig, a créé à Bucarest un laboratoire similaire. En 1895, Alfred Binet a tenu à

Bucarest dix conférences sur les nouvelles recherches en psychologie expérimentale.
Lun des ses auditeurs, Nicolae Vaschide, étant invité à Paris, y est devenu son
collaborateur. Pour le reste de sa courte vie, N. Vaschide allait travailler dans les
laboratoires de A. Binet et E. Toulouse et publier plusieurs dizaines douvrages avec
eux, ainsi quavec H. Piéron, Cl. Vurpas et R. Meunier. Ses monographies sur la
«psychologie de la main», le sommeil et le rêve sont aujourdhui des repères certains du
développement de ces domaines de recherche. Dans son étude La psychologie sociale.
Les lois psychologiques de limitation (1900), N. Vaschide proposait sur limitation un
regard original pour son temps: contrairement à G. Tarde, il entendait limitation en
tant que processus psychosocial et relation interhumaine authentique.
Le sociologue Dimitrie Gusti, après une thèse de doctorat à Leipzig soutenue devant
un jury présidé par W. Wundt, a créé à son retour en Roumanie la bien connue École de
Sociologie de Bucarest. Il y a utilisé la méthode monographique, selon une conception
et un programme de recherche qui revendiquaient la filiation à P. Barth et le modèle des
monographies de famille de Le Play (Herseni, 1971). La méthode des monographies
sociologiques conçue et mise en uvre par D. Gusti et ses collaborateurs proposait
létude des localités rurales et des régions à travers la prise en compte de quatre «cadres»
de référence: historique, biologique, psychologique et cosmique. Par ailleurs, cette
méthode octroyait aux phénomènes psychosociaux une place significative dans lensemble
des phénomènes étudiés. En raison de nombreux élèves américains, français, allemands,
polonais, hongrois et slovènes qui se sont formés à Bucarest entre les deux guerres, la
théorie et la pratique de recherche élaborées par D. Gusti ont bénéficié dun prestige et
un écho importants. Armand Cuvillier soulignait dans son Manuel de Sociologie (1967)
quil sagissait chez D. Gusti d«une science du présent» qui sappuyait sur lobservation
directe de la réalité sociale et de la naissance dune science militante, «orientée vers
laction pratique».
À Cluj, Florian ªtefãnescu-Goangã, lui aussi éleve de W. Wundt, a créé une école
de psychologie appliquée comprenant un laboratoire de recherche, un institut et une
maison dédition selon une conception propre. Lun des domaines de recherche y était
la psychologie sociale. À Iaºi, Mihai Ralea, lun des fondateurs de la psychologie
sociale en Roumanie, a été influencé par «lobjectivisme» de Durkheim, sa théorie des
représentations collectives et lidée que seul laccès à un ensemble didées, sentiments et
croyances collectives pouvait créer l«homogénéité morale» et fonder la solidarité sociale.
Dans sa thèse de doctorat intitulée Lidée de révolution dans les doctrines socialistes
(Paris, 1923), M. Ralea proposait la construction dune société où lindividualisme,
linvention, loriginalité et la responsabilité assumée constituent le moteur de la vie sociale.
À la recherche de lidentité
Malgré sa naissance ancrée dans le transfert, le prêt et limportation didées et thèmes,
la psychologie sociale roumaine a fait connaître son originalité dès le début grâce à
létude des traits psychosociologiques du peuple roumain: afin détablir des cadres de
référence et pouvoir identifier le profile psychologique et idéologique, le style de vie,
les coutumes et le rapport aux valeurs de celui-ci, le besoin existait de poser les repères
132 ADRIAN NECULAU
de sa conception de soi, évaluer ses spécificités par comparaison et valoriser ses attributs
propres cognitivement et affectivement.
Le précurseur de ces recherches a été D. Drãghicescu, auteur dune thèse de doctorat
en sociologie dirigée par Durkheim. Sa thèse intitulée Du rôle de lindividu dans le
déterminisme social (Felix Alcan, 1904) a fait lobjet de nombreux comptes-rendus et
commentaires en France, Italie, Belgique et États-Unis, mais na pas été traduite et reste
inconnue en Roumanie. En raison de ses affinités socialistes, D. Drãghicescu na pas pu,
à lépoque, faire carrière universitaire en Roumanie (cf. Constantinescu, 1995). En
revanche, ses travaux ont influencé de manière décisive la recherche académique
roumaine. La plupart de ses ouvrages ont été publiés en français et largement connus.
Lon considère D. Drãghicescu comme lauteur dun renouveau de la théorie du
déterminisme social: en effet, cest lui qui a rejeté les antinomies entre lindividu et la
société, les masses et la personnalité, etc., et en a proposé une approche intégrative. Son
apport a été remarqué par Sorokin, Roberty, Bouthoul et Cuvillier. Son ouvrage Din
psihologia poporului român (Sur la psychologie des Roumains, 1907) a marqué le début
dune série de recherches particulièrement riches sur lidentité de soi des roumains. «La
psychologie des peuples», écrivait D. Drãghicescu, «doit tenir compte de ses conditions
générales de développement (race, climat, configuration géographique, facteurs histori-
ques et sociaux) qui déterminent son profil ethnique et psychosocial». En discutant le
rôle de ces facteurs, D. Drãghicescu met laccent sur limportance des conditions
sociales: «Le contenu de la conscience est recueilli à partir de la vie de la société où elle
est née et sest développée. La conscience toute entière et le raisonnement humain sont
nécessairement déterminées par la vie et latmosphère de lenvironnement social».
Lintelligence et «lesprit» humain sont modelés par le «type dactivité sociale que nous
accomplissons» et résultent de nos «manières de travailler et penser». Selon les termes
de la psychologie sociale actuelle, D. Drãghicescu faisait alors référence au rôle du
contexte dans le développement sociocognitif des individus et dans lélaboration des
représentations sociales. Lorsquil appliquait cette conception à létude de lévolution
des Roumains, il remarquait que la société des daces (ces ancêtres des Roumains, quil
appelait «le premier élément ethnique de base» et qui étaient un peuple de bergers et
agriculteurs aussi bien que de guerriers téméraires), avaient construit une société
remarquablement organisée qui livrait au fonds communs lénergie, la ténacité et
limpulsivité aussi bien que la prudence, lintelligence vive et limagination riche, le
caractère duplice et rusé, ainsi que la maîtrise de soi. La conquête des daces par les
Romains a croisé ces fonds avec quelques traits propres à ces derniers: la discipline et
lesprit dorganisation, lintellect marqué par laptitude à la généralisation et au raison-
nement abstrait spécifiques au monde latin ainsi que le sens de la langue, lélocution et
la préférence pour la satire.
Ces traits fondamentaux ont été altérés ensuite par les influences slaves, turques et
grecques, selon les dominations successives. Le résultat de ce processus en a été la
construction dun complexe de traits dominé, selon D. Drãghicescu, par la passivité, la
résistance défensive et résignée, labsence dénergie offensive et dinitiative, la modestie
timide et le calcul prudent, voire la peur, soit un ensemble de traits dérivés de la peur
du changement habituellement accompagnée de laggravation des conditions de vie. Cet
ensemble aurait entraîné la dilution de la ténacité et laudace, apportées jadis par les
Romains, et déterminé laccentuation des conduites sociales dévitement, la méfiance à
légard de linnovation et des réformes ainsi que le désintérêt envers toute organisation
émanant de ladministration officielle. Converties en conduites dévitement ou de
dédoublement, ces réflexes dautoprotection ont engendré une philosophie sociale que le
philosophe roumain Lucian Blaga allait nommer «non-cooperation avec lhistoire».
Depuis, la conception de D. Drãghicescu a été amendée et corrigée, mais limportant
reste que cet auteur se soit affirmé en tant que psychologue social en abordant la
problématique de lethnique roumain.
Constantin Rãdulescu-Motru était lui aussi concerné par l«âme» roumaine (1910). Il
a essayé den identifier les qualités et défauts afin de les organiser en un profil (une
«unité») validé par les comportements collectifs que ses contemporains avaient notés. Le
trait dominant relevé par C. Rãdulescu-Motru était l«esprit de groupe», cest-à-dire le
courage donné par lappartenance commune, lequel se manifestait par lattitude et le
discours civique bien plus que par laction et lentreprise individuelle. Selon
C. Rãdulescu-Motru, le commun des Roumains était sensible aux normes de son groupe
et à lidéal de solidarité, mais adoptait un comportement de façade, un esprit grégaire et
imitatif qui nétaient pas motivés par le besoin de solidarité. Dans son livre Psihologia
ciocoismului (La Psychologie du parvenu, 1910), il dresse un profil psychosociologique
du parvenu enrichi sans scrupules et sans égard aux valeurs morales et il fait linventaire
des stratégies adoptées par cette catégorie sociale pour accéder aux postes de pouvoir.
Ainsi, le parvenu serait animé «par la frénésie du pouvoir, labsence didéal et le mépris
de la foule». Par comparaison, lindustriel serait du type constructif, réceptif à la
nouveauté et désireux de changement et se caractériserait par sa propension à dépenser
beaucoup dénergie et de créativité pour atteindre ses objectifs. Ce psychologue roumain
a développé ces esquisses de jeunesse dans plusieurs ouvrages de maturité, dans
lintention délaborer un tableau synthétique des traits propres au peuple roumain. Dans
son livre Personalismul energetic (Le Personnalisme énergétique, 1926), C. Rãdulescu-Motru
insistait sur le besoin d«élever la conscience de lhomme», notamment des habitants des
régions rurales, car selon lui, dans un pays rural tel que la Roumanie de
lentre-deux-guerres le paysan avait besoin dune éducation qui lui permette daffirmer
sa personnalité, de débloquer ses énergies, daquérir lesprit de solidarité et la discipline
du travail et de lordre. Dans Psihologia poporului român (La Psychologie des Roumains,
1937), cet auteur identifiait les rapports entre les traits des Roumains et les institutions
de lépoque, insuffisamment structurées et cohérentes. Vers la fin de sa vie,
C. Rãdulescu-Motru a fait une synthèse de sa conception de lethnique roumain et a tenté
détablir un profil des Roumains en insistant sur lidée que létude de lethnique tentait
didentifier les conditions historiques du développement dun peuple qui conditionnaient
la naissance de sa conscience de la communauté, son unité et sa continuité tout autant
que ses réformes, sa modernité et son articulation avec lesprit européen.
Mais il ny a pas que les psychologues qui se sont intéressés à la psychologie des
Roumains comme moyen de dresser leur profil ethnique et comprendre la construction
de leur identité nationale ainsi que leur intégration aux autres nations civilisées. Bien des
sociologues, historiens, gens de lettres ont participé à ce débat et ces thèmes ont été
repris périodiquement sous leffet des événements et des circonstances critiques de
lhistoire. Parfois, il y a eu des glissades sur le terrain du nationalisme exclusif et
agressif. Mais cette idée ne sera pas approfondie ici.
134 ADRIAN NECULAU
La constitution de la psychologie sociale roumaine.

Étapes et institutionnalisation
Aborder linstitutionnalisation de la psychologie sociale roumaine cest faire référence

au moment où la recherche en cette discipline a acquis une autorité et une consistance
suffisantes pour pénétrer le champ académique et y être reconnue par les acteurs et les
décideurs des sciences sociales en tant que corpus cohérent et systématique dacquis. En
ce qui suit, nous verrons les stratégies empruntées par notre discipline pour saffirmer
en revendiquant sa filiation à la sociologie ou à la psychologie, les premières recherches
empiriques et surtout le développement institutionnel au travers des premiers cours
proposés dans les universités et de la publication des premiers manuels.
Le développement de la psychologie sociale roumaine

La première tentative didentifier et décrire le développement de la psychologie sociale
roumaine est le fait dun groupe de professeurs de Bucarest et Ia[i et date de 1984, à un
moment difficile pour les sciences sociales situé en pleine ascension du régime totalitaire
de N. Ceau[escu. Malgré la surveillance drastique des publications en ce domaine,
louvrage en question évite les compromis majeurs sur les critères de lobjectivité
scientifique. La coordinatrice de cet ouvrage collectif, Ana Tucicov-Bogdan, y a fait une
première tentative didentifier les étapes du développement de la psychologie sociale
roumaine. Après avoir identifié dans les écrits dhistoriens et analystes de la société
roumaine les préalables intuitifs et descriptifs de la réflexion scientifique, cette professeur
de Bucarest a proposé cinq étapes qui ont marqué le développement de notre discipline.
La première étape est celle des premiers fondements théoriques de la psychologie
sociale roumaine, qui commence à la fin du XIX-ème siècle et se termine aux environs
de la Première Guerre mondiale. Cest également lépoque des débuts de la psychologie
expérimentale roumaine, où lon commence à sintéresser à limpact de la vie sociale sur
les processus psychiques et la conscience individuelle.
La deuxième étape sétend de la première à la fin de la Seconde Guerre mondiale,
cest-à-dire à linstallation du pouvoir soviétique. Cest létape des observations systéma-
tiques et des généralisations des résultats obtenus sur les faits sociaux et celle où lobjet
de la psychologie sociale est plus clairement défini. Lon utilise déjà des techniques
danalyse et interprétation statistique des résultats et des méthodes spécifiques à cette
discipline (mesures dattitude, questionnaires sur les comportements sociaux des indivi-
dus, tests de caractère, expériences sur le terrain concernant la psychologie de la
publicité, lhonnêteté, le témoignage, etc.). Les premières études systématiques sont
réalisées, la pensée psychosociale autochtone commence à saffirmer, des théories et
modèles sont élaborés.
La troisième étape débute à la fin de la Seconde Guerre mondiale, lors de linstalla-
tion du régime communiste. Elle marque «le déclin et la crise de la psychologie sociale
roumaine» sous la pression idéologique et la pensée dogmatique soviétiques qui lui ont
supprimé son statut de science, voire sa légitimité parmi les autres branches de la psychologie.
La quatrième étape commence en 1965, cest-à-dire à lépoque du IX-ème Congrès

du Parti Communiste Roumain qui marque laccession de Nicolae Ceau[escu aux
commandes du pays. Cest aussi lépoque où, grâce à sa politique dindépendance
envers lUnion Sovietique, il gagne lintérêt de plusieurs chancelleries occidentales. La
recherche en sciences sociale connaît une décennie de revirement authentique: des
domaines jadis de pointe sont retrouvés, des enquêtes et recherches sont réalisées dans
quelques domaines qui avaient la grâce du régime, des monographies et études sont
publiées, des ouvrages significatifs sont traduits. Cest une période qui créé lillusion
que les choses vont revenir à leur état normal et que la psychosociologie roumaine peut
retrouver lévolution quelle avait connue dans les pays qui en avaient déjà une tradition.
Enfin, la cinquième étape identifiée par A. Tucicov-Bogdan débute en 1975 et peut
être caractérisée par une expansion et une consolidation relatives. Cest à cette époque
que la psychologie sociale roumaine gagne son statut de science sociale appliquée. Mais,
si ce diagnostic de cette période semble vaguement positif, il faut toutefois lappréhender
avec prudence, car rappelons-nous que louvrage de A. Tucicov-Bogdan a été publié en
pleine époque de culte de la personnalité dédié à N. Ceau[escu. En réalité, une période
de contraintes et de contrôle de la recherche et des publications avait déjà commencé, et
dans ces conditions la publication même de louvrage coordonné par A. Tucicov-Bogdan
relève de la performance.
Récemment, une autre tentative didentifier les étapes de lévolution de la psychologie
sociale roumaine a été entreprise par le professeur Septimiu Chelcea de lUniversité de
Bucarest (2002). Après lexamen de plusieurs manuels et encyclopédies et une prudente
mise en garde au sujet du caractère artificiel de toute entreprise de ce genre, cet auteur
affirme que la psychologie sociale aurait suivi les mêmes étapes en Roumanie quau
niveau international, à ceci près quen Roumanie la période classique a été comprimée
«en raison de linterdiction imposée par le régime communiste aux recherches psycho-
sociologiques et à lenseignement supérieur [de cette discipline] de 1950 à 1965». Cette
défection connue de tous les pays de lEst aurait induit un décalage de la période
moderne et déterminé dans ces pays le développement asynchrone de la psychologie sociale.
Selon S. Chelcea, la psychologie sociale roumaine aurait évolué selon les étapes
suivantes: a) la préhistoire (du VI-ème siècle av. J.-C. au XIX-ème); b) les fondateurs
(de 1880 au 1934); c) la période classique (de 1935 à 1960); d) la période moderne (de
1961 à 1989); e) la période contemporaine (après 1990). Lasynchronie évoquée par cet
auteur concerne autant la méthodologie utilisée que sélection des thèmes de recherche
(souvent imposés par les décideurs idéologiques). Ainsi, même lorsque la psychologie
sociale bénéficiait de sa légitimité académique, cest-à-dire après lhiatus soviétique de
1950 à 1965, «les thèmes de recherche, les problématiques étudiées et même les méthodes
dinvestigation ont, pour des raisons politiques et idéologiques, été asynchrones et ont
entraîné le retard de la psychologie sociale roumaine», écrit S. Chelcea.
Linstitutionnalisation de la psychologie sociale roumaine

Cest par lintermédiaire des historiens, des sociologues, des psychologues et des
publicistes proches du socialisme que les idées de la psychosociologie sont arrivées dans
le milieu académique roumain. Ainsi, ce fut un historien réputé, A.D. Xenopol,
136 ADRIAN NECULAU
professeur à lUniversité de Iaºi et fondateur de létude de lhistoire moderne en

Roumanie, qui, comme en anticipant les idées de W. Wundt sur la psychologie des
peuples, a décrit les traits psychiques généraux communs aux Roumains (cf. Tucicov-Bogdan,
1984). En 1908, lors dun cycle de conférences au Collège de France, cest en faisant
appel aux arguments psychosociaux que A.D. Xenopol a exposé sa conception de lunité
et de la continuité des Roumains: pour lui, la communauté spirituelle et culturelle, la
conscience de la fraternité fondée par le partage dune même langue, la force collective
et la volonté dindépendance y participaient.
Un autre universitaire, le sociologue C. Dimitrescu-Iaºi, adepte des idées socialistes
et dont les contributions ont été publiés dans le volume posthume intitulé Studii de
psihologie socialã (Études de psychologie sociale, 1927), a milité pour le besoin didéal
et le droit au bonheur et les a liés à lanalyse de la réalité sociale et des motivations
collectives.
Létude de N. Vaschide sur les lois psychosociologiques de limitation, évoquée plus
haut, publiée en France et immédiatement traduite en roumain, était née dune analyse
critique de la conception de G. Tarde sur ce sujet. Elle en proposait un regard original
qui allait avoir un impact certain sur les débuts de la psychologie sociale roumaine.
N. Vaschide pensait que la célèbre étude de G. Tarde sur les lois de limitation «tombait
dans de nombreuses extrêmes», dont, par exemple, la détermination de la genèse de la
vie sociale par limitation inconsciente, la réduction du mobile de limitation au seul
plaisir ou lexplication de linnovation par le seul hasard. Pour N. Vaschide, limitation
était un phénomène psychosocial, qui dépendait de lenvironnement autant que de la
tendance humaine à le changer en mettant en jeu le Soi propre; lon retiendra que, selon
N. Vaschide, la variation par limitation était due à linteraction entre lindividu et le social.
La reconnaissance de la psychologie sociale en tant que science autonome a entraîné
son acceptation en tant que discipline académique. La psychologie sociale a été enseignée
dans les trois grandes universités roumaines, sises à Bucarest, Cluj et Ia[i, les capitales
des trois principautés roumaines historiques qui composaient lÉtat roumain. Dans les
trois universités, la psychologie sociale a obtenu un statut de discipline indépendante et
a été abordée non pas comme une prolongation de la psychologie générale, mais en tant
que science émancipée de la tutelle de ses voisines.
Cest après avoir publié un certain nombre de travaux dans notre discipline que D.
Drãghicescu, alors maître de conférences, a tenu son premier cours de psychologie
sociale a lUniversité de Bucarest. Le plan de son cours et sa Leçon inaugurale du 12
novembre 1905 existent toujours. Le fil rouge de cette Leçon inaugurale était le rôle des
relations sociales dans lédification de la conscience humaine et de l«esprit» de lindi-
vidu: la psychologie ne pouvait plus rester une discipline de lindividu biologique, elle
devait renoncer à sa perspective mécaniciste jugée trop étroite et prouver la détermination
sociale et historique des membres dune société, ainsi que mettre en valeur la «forme sociale
et la modalité de groupe sociaux» auxquels appartient lindividu. Selon D. Drãghicescu,
lindividu ne pouvait évoluer autrement que par linteraction et «à lextérieur de
lenvironnement social le cerveau humain satrophie». La Leçon inaugurale exposait des
données et des arguments produits par lanthropologie, la sociologie, lhistoire, la
biologie ainsi que la psychologie ethnique et se proposait de former «les jeunes à
raisonner scientifiquement au sujet des faits et des processus psychosociaux rencontrés
dans la vie des collectivités». Cette Leçon inaugurale, le premier cours magistral roumain
de psychologie sociale, impressionne par la consistance des informations, la construction

et la force de ses démonstrations, lérudition et la modernité dont elle fait preuve
(Tucicov-Bogdan, 1984).
Lorsque D. Drãghicescu a quitté lenseignement, son cours a été repris par
C. Rãdulescu-Motru. Celui-ci lui a ôté son autonomie et la intégré a son cours de
psychologie générale. Formé au laboratoire de W. Wundt et à lesprit de ce dernier,
C. R\dulescu-Motru sappuyait également sur les travaux de Ribot, Titchener, Meumann,
James et Janet et pensait quaux côtés de la psychologie individuelle il y avait la
psychologie collective. Cette dernière comprenait à son tour la psychologie sociale,
cest-à-dire «les productions sociales de lâme»: le langage, les coutumes, la religion,
lart, la psychologie ethnique et la psychologie de classe sociale. Les thèmes de
psychologie sociale abordées par C. Rãdulescu-Motru dans son cours étaient les suivants:
la genèse de la conscience, linterdépendance des consciences individuelles, la vie
sociale, lévolution de la culture humaine selon une perspective psychosociale, la création
des symboles et le langage. Mais lon y retrouvait le filon psychosociologique dans les
chapitres de psychologie générale: ainsi, la motivation était entendue comme une
émanation des valeurs psychosociales et la conscience en tant que «manifestation des
relations entre les individus». Selon C. Rãdulescu-Motru, limpact de la vie sociale sur
les individus simpose selon les principes suivants: a) la vie sociale pénetre la vie
psychique individuelle et la transforme entièrement, ce qui a pour conséquence, entre
autres, lélaboration des symboles sociaux; b) participer à la vie sociale contribue à
lélaboration de systèmes de communication; c) lexpérience sociale facilite la découverte
des causalités sociales et des relations entre les stimuli extérieurs; d) cest à travers
linteraction avec les autres que lindividu social découvre les effets des activités
communes; e) la vie sociale détermine la transformation des activités individuelles en
activité institutionnelle et culturelle. De surcroît, la pratique sociale offre à lindividu
lopportunité de se comparer à lautre, danalyser leurs manifestations et délaborer des
modèles dinteraction. Ana Tucicov-Bogdan pensait identifier dans la conception de
C. R\dulescu-Motru un mélange entre un «pessimisme excessif» issu de la conviction
que le social se répète en un éternel individu et un «optimisme exagéré» quant au
développement de lindividu sous linfluence bénéfique de la vie sociale.
À Ia[i, siège de la première université roumaine depuis 1860, celui qui a illustré
notre domaine a été le sociologue Mihai Ralea. Influencé par Durkheim, mais aussi par
Pierre Janet, M. Ralea a commencé par enseigner la pédagogie sociale en 1923 pour
enseigner en 1930-1931 le premier cours de psychologie sociale de lUniversité de Ia[i.
Mais auparavant déjà, dans son ouvrage Formarea ideii de personalitate (La construction
de lidée de personnalité, 1924), M. Ralea affirmait que la conscience et au final la
personnalité humaine se construisaient en incorporant les informations en provenance de
la «réalité sociale extérieure» et de «lopinion de lenvironnement social auquel nous
appartenons», lesquels fournissaient aux individus des «schémas sociaux de classe, de
profession ou de club». Autrement dit, la «société produit les individus par différen-
ciation», et la collectivité représente le «cadre et réalité dont se détache au cours de
lévolution historique la notion dindividu». Dans son étude Psychologie et Vie (1926),
M. Ralea affirmait à nouveau que la personnalité nétait que le produit dune longue
évolution sociale et historique de lêtre humain, lequel changeait sous linfluence de la
vie sociale.
138 ADRIAN NECULAU
Deux idées de M. Ralea sont à mettre en évidence: dans le monde contemporain,

pensait-il, les conflits ne revêtent plus des formes brutales, physiques, mais se déroulent
en tant que «lutte psychique», et par conséquent «connaître exactement à la réalité
psychique de lautre ne peut plus être négligé»; «rassembler les partisans, faire de la
propagande, combattre ladversaire dans ses lacunes et ses erreurs signifie faire de la
psychologie, cest-à-dire entrer en relation sociale autrement que par la violence». Son
cours de Psychologie sociale paraît en 1931 en tant que manuel universitaire imprimé
par lun de ses chargés de cours. Les 18 conférences de son cours (190 pages) abordent
linfluence de la société sur le psychique humain, le langage en tant que moyen de
communication sociale, «létat de foule», la déviance sociale, les groupes sociaux,
linteraction sociale, les sentiments philanthropiques, les fondements intellectuels des
relations interindividuelles, linfluence des individus éminents (génies, héros, chefs,
commandants), les individus non-intégrés socialement (le nomadisme social, la bohémie,
le paranoïa) et les différentes catégories de «déviants» (lanarchiste, le criminel, le
révolutionnaire).
Le cours de M. Ralea semble traversé par deux idées-forces. Selon la première, lors
de la socialisation, lindividu humain est continuellement transformé par son environ-
nement social et ses conditions de vie et il saffirme à travers de lengagement dans des
rapports interpersonnels spécifiques (limitation, la suggestion, la solidarité, le prestige,
la coopération) et des productions psychosociales collectives la langue, lart, la
religion, la morale. Bien quil eut été visiblement influencé par Durkheim, M. Ralea ne
réduisit pas linfluence sociale à la contrainte mais lamplifia en développant lidée de
sanction prémiale: selon lui, la société encourage la création sociale et linnovation en
promouvant le succès social en tant que rapport psychosocial privilégié et en signifiant
la reconnaissance des actions réussies. Selon la deuxième idée de M. Ralea, létat de
foule entraînerait la dilution de la personnalité, lappauvrissement de la vie psychique
individuelle et laugmentation de lintensité de lexpérience vécue sur le mode collectif,
à travers limitation, la contagion affective et la pression psychique.
La nouvelle version de ce cours, que M. Ralea a proposé à lUniversité de Bucarest
après la guerre, cest-à-dire en 1945-1946, laissait entendre son orientation ultérieure et
son engagement politique aux côtés du nouveau régime. Lindividu humain authentique,
disait-il dans lintroduction, est déterminé par ses conditions de vie et les relations
existantes dans la société.
Ainsi, selon M. Ralea il y a trois types de rapports particulièrement intéressants à
étudier en psychologie sociale: les rapports entre les individus et la société en son
entier, ceux interindividuels et ceux par lesquels lindividu influence la société. Lenviron-
nement social amplifie les idées et les sentiments de lindividu et le déterminent à
communiquer, à sexprimer, à sengager dans différents rôles sociaux et à participer aux
processus psychosociaux collectifs. Cest ainsi que se construit la conscience indivi-
duelle, ainsi que se cristallise lopinion publique, fondée par lunité dattitude des
individus, ainsi également quil est possible dasseoir lensemble des valeurs dune
certaine classe sociale au travers dun état de «révolution sociale».
À lUniversité din Cluj, Florian ªtefãnescu-Goangã a proposé un cours de psychologie
sociale en 1939-1940. Ce cours a été identifié par Ana Tucicov-Bogdan comme étant le
seul témoignage du statut de la psychologie sociale a lUniversité transylvaine. Cette
auteur en souligne quelques qualités remarquables: la structure académique moderne,
larticulation aux conceptions récentes du domaine et «leffort personnel de synthèse

ainsi que linterprétation originale des phénomènes étudiés». Parmi les thèmes abordés
par F. {tef\nescu-Goangã lon compte: la foule et lopinion publique, les groupes
primaires et secondaires, la motivation de laction et de la conduite sociale, les processus
de développement et dapprentissage, linteraction sociale, ses formes (la compétition et
le conflit) et ses mécanismes (limitation, la suggestion, la sympathie), le processus de
socialisation et ses aspects cognitifs, ladaptation sociale de la personne.
Linteraction sociale faisait lobjet de plus de la moitié du cours magistral de F.
ªtefãnescu-Goangã, qui compte 242 pages. Le comportement social des individus y est
abordé en tant que mécanisme de socialisation, en tant que modalité dinfluence inter-
personnelle au travers de ses formes et ses effets et en tant que devenir social de la
personnalité. Ana Tucicov-Bogdan écrivait que, dun point de vue didactique, ce cours
magistral était le manuel le plus élaboré, le plus «appliqué» et le plus moderne de son
temps. À Cluj, F. ªtefãnescu-Goangã enseignait la psychologie sociale non seulement
aux étudiants en philosophie, mais aussi à ceux en lettres, droit et médecine. Par
conséquent, son cours était amplement ouvert et était étonnamment moderne. Lindividu
y était abordé comme un tout dynamique, en tant quhéritier de lhistoire orienté
activement vers lenvironnement social présent, avec lequel il interagissait par limi-
tation, la compétition, la coopération, la socialisation cognitive et laccommodation
sociale. Il faut également souligner que, lorsquil analysait linteraction entre les
individus, F. ªtefãnescu-Goangã ne faisait pas appel aux concepts empruntés à la
psychologie générale et à la sociologie, mais il utilisait un système conceptuel propre à
la psychologie sociale, parfaitement en accord avec les phénomènes et les faits quil
étudiait.
Ainsi, selon F. ªtefãnescu-Goangã, laccommodation sociale se manifestait par la
contrainte, le compromis, larbitrage, lintégration sociale, lacclimatation, la naturali-
sation et lajustement; tandis que lassimilation était un processus psychique et social
spécifique non seulement aux sociétés modernes, mais aussi aux sociétés traditionnelles
telles que la société roumaine, et ce notamment dans les zones de contact avec des
groupes sociaux appartenant à dautres cultures, par exemple en Transylvanie multiculturelle
où cohabitent roumains, hongrois, allemands, juifs et serbes. F. ªtefãnescu-Goangã
supposait que ce processus pouvait évoluer en fonction de plusieurs conditions spéci-
fiques: la puissance dassimilation du groupe accueillant; la plasticité de lindividu ou
du groupe accueilli; lattitude du groupe assimilant envers les assimilés. Selon une
terminologie actuelle, F. ªtefãnescu-Goangã demandait au groupe majoritaire de ne pas
heurter la dignité des minoritaires ou leur imposer brutalement ses propres valeurs.
Selon cet auteur, en tant que phénomène psychosocial spécifique, lopinion publique
se construit sous la pression sociale des événements liés à un changement social
significatif. À leur tour, les émotions puissantes se transmettent par la langue, les gestes,
les attitudes et communiquent des significations; elles nétaient pas réductibles à la
contamination et aux effets de foule. Dans son cours rédigé peu avant la Seconde Guerre
mondiale, cest-à-dire à une époque où la Roumanie subissait dénormes pressions, F.
ªtefãnescu-Goangã émettait courageusement lidée que les forces humaines des quatre
coins du monde devaient sunir par la «communication» pour sopposer a cette provocation.
Enfin, sa conception de lenvironnement social peut être analysée en comparaison à ce
que nous entendons aujourdhui par «contexte social». Pour cet auteur, lenvironnement
140 ADRIAN NECULAU
social peut être subjectif et influencer les individus au travers ses valeurs dominantes,
ses théories philosophiques et scientifiques que nous appelons aujourdhui lidéologie,
tandis que «latmosphère spirituelle» agit par la transmission de lexpérience commune,
les traditions du groupe en question et linteraction entre les individus voici maintenant
les pratiques sociales. Létude de lenvironnement social peut être faite en relation avec
la structure et la taille des groupes sociaux, les institutions et le contenu social et culturel
intériorisé par les individus.
LInstitut de psychologie de Cluj, fondé et dirigé par F. ªtefãnescu-Goangã, a eu un
rôle important pour faire imposer la méthode expérimentale dans la psychologie roumaine,
y compris dans la recherche psychosociologique. Louvrage Adaptarea socialã (LAdapta-
tion sociale), écrit en 1938 par ce professeur de Cluj et deux de ses collaborateurs faisait
appel aux enquêtes et statistiques sociales et à leurs propres recherches réalisées sur
lactualité roumaine de lépoque. Les auteurs y analysaient les formes principales
revêtues par linadaptation (infractions, suicides et troubles mentaux) et tentaient de
démontrer que ce phénomène ne dépendait pas uniquement de la constitution biopsychique,
lâge et le genre des individus, mais aussi de leur environnement (cosmique et social).
Dans son ouvrage Psihologia atitudinilor sociale cu privire specialã la români
(Psychologie des attitudes sociales avec un regard particulier sur les Roumains, 1941),
A. Chircev, un autre membre du groupe de Cluj, développait une stratégie de recherche
sur les attitudes. Il y abordait la détermination, la formation, le développement et le
changement des attitudes et propose une analyse critique des méthodes utilisées pour les
mesurer. Il y utilisait un «test dopinions» pour mesurer les attitudes envers la tradition
et le progrès en adaptant la technique de Thurstone et élaborait un instrument destiné à
létude différenciée des attitudes envers léglise, le nationalisme-internationalisme et
tradition-progrès. Il identifiait un facteur commun aux attitudes mesurées (tradition-
-progrès), lequel déterminait des comportements globaux, intégrées au regard des valeurs
sociales. Lhomogénéité et la consistance de ce facteur général lamenaient à la conclusion
que les attitudes dominantes des Roumains sont la religiosité et le nationalisme et se
manifestaient par le conformisme social et culturel dans les groupes et institutions.
Linterlude communiste: la négation,

la redécouverte, la stagnation
Loccupation de la Roumanie par larmée soviétique a été suivie, le 6 mars 1945, par
linstauration dun nouveau régime politique contrôlé par cette grande puissance. Toutes
les institutions de lÉtat ont été subordonnées par ce nouveau régime, y compris le
système déducation et instruction. Limitation du système soviétique de formation des
cadres était devenue une priorité. Les changements politiques, économiques, sociaux et
culturels ont entraîné des conversions de lensemble du contexte social et culturel et
propagé leurs effets à lensemble de la société.
Le nouveau régime a pris rapidement des mesures importantes: nationaliser les
principaux moyens de production, instaurer le parti unique, détruire lancienne élite
intellectuelle, installer une nouvelle idéologie proclamant la supériorité de la science, de
lart et de la culture de type soviétique, transformer les établissements éducatifs en
centres de propagande destinés à former une nouvelle société et un homme nouveau,

loyal au nouveau pouvoir et engagé dans la lutte contre lhomme ancien.
En mars 1945, le Journal Officiel a publié la première liste douvrages interdits. En
1948, cette liste comptait déjà 522 pages et plus de 2 000 titres. Lépuration des
postes-clés de ladministration, de larmée, de la magistrature, de lUniversité, et
larrestation de tous ceux qui navaient pas adhéré au nouveau régime avait commencé.
La réforme de lenseignement a été réalisée en 1948. Elle a eu pour objectif déclaré
la démocratisation de lenseignement au travers de mesures telles que léducation de la
jeunesse dans lesprit de la démocratie populaire et lélévation du niveau culturel du
peuple et la formation de cadres moyens et supérieurs spécialisés sur des bases
scientifiques qui correspondent à la consolidation de la démocratie populaire et à la
construction de la société socialiste. En réalité, à la place de lécole moderne existante,
dont les performances étaient reconnues, le projet dun autre type décole a vu je jour:
il sagissait dun laboratoire de formation de lhomme nouveau.
La soi-disante démocratisation avait commencé par éliminer les enseignants, les
étudiants et les élèves dont les croyances ne convenaient pas au nouveau pouvoir, par
sélectionner les candidats à lenseignement supérieur selon leur origine sociale, laquelle
devait être saine pour assurer la pureté de la nouvelle élite, et la suppression de
lenseignement au lycée des disciplines telles que le latin, la théorie de la littérature, la
sociologie, la psychologie, la logique et la génétique. À son tour, la formation continue
des enseignants était en fait réduite à lendoctrinement idéologique et politique.
Les années du stalinisme roumain: lexpulsion des sciences

sociales des universités
Les années de début du nouveau régime ont été ceux des mesures de contrôle
institutionnel et idéologique les plus dures. Ce furent également les années de la
purification politique de lenseignement supérieur. Des commissions dépurement ont
été créées dans les écoles et y ont fonctionné en secret, sans tenir compte des procédures
légales et sans permettre aux incriminés de se défendre. Plusieurs professeurs de
lUniversité de Ia[i ont, par exemple, été écartés de leurs postes et quelques uns
incarcérés. Une recherche récente désigne cette période marquée par les tensions et les
conflits («excès, abus, illégalités») comme une «réalité pathologique» (Momanu, 2003).
Lauteur de cette recherche analyse les archives et constate que tous les textes de
lépoque (procès-verbaux, compte rendus, etc.) en dévoilent «une réalité marquée par
les incohérences, les aberrations et les contradictions». Des accusations aberrantes
étaient portées sans vérification préalable et la terreur régnait dans lUniversité. Les
enseignants épurés ont tenté de se défendre, certains avec le soutien de leurs collègues,
mais dès la première étape 29 professeurs ont été licenciés.
Quelques autres étapes ont suivi. Après 1947, une nouvelle stratégie a été appliquée:
la réduction deffectifs en vue de la rationalisation de lenseignement supérieur. En fait,
ces réductions deffectifs étaient réalisées selon un critère politique. Cest ainsi que de
brillants enseignants et des chefs décole reconnus ont été renvoyés et remplacés par des
individus mal préparés, mais fidèles au régime. Bien plus tard, quelques uns des premiers
ont été réintégrés, mais dautres nont plus jamais pu accomplir leur vocation. Non
seulement beaucoup denseignants prestigieux en sciences humaines ont-ils été licenciés,
mais certains ont été envoyés aux travaux forcés, dautres déportés, ou encore mis en prison.
142 ADRIAN NECULAU
Ceux qui ont pu se sauver et garder leurs postes étaient surveillés de près. Leur
attitude envers le régime et leur degré dappropriation de lidéologie léninienne et
stalinienne étaient strictement contrôlés. Lon surveillait et contrôlait notamment les
enseignants susceptibles dêtre influencés par lidéologie bourgeoise, cest-à-dire ceux
des disciplines telles que le droit, lhistoire, les sciences économiques, la sociologie, la
philosophie, la psychologie, la pédagogie, voire même les enseignants de biologie
(Cosmovici, 2000). Selon la nouvelle loi de lenseignement promulguée en 1948, la
reforme imposait de rédiger les cours magistraux à la lumière de la nouvelle idéologie
en place. Ainsi, le critère professionnel dévaluation des enseignants a été remplacé par
le critère idéologique. Il arrivait même que lon demande pour vérification chaque cours
avant quil ne soit enseigné aux étudiants. Le contrôle était exercé par les nouveaux
enseignants qui peuplaient les chaires de socialisme scientifique ou matérialisme dialectique.
Au fur et à mesure, le principe de lautonomie universitaire a été abandonné et la
politisation de lenseignement supérieur a atteint un seuil dalarme. LUniversité vivait
dans linsécurité permanente et la peur paralysait les attitudes et les gestes quotidiens. Les
rumeurs au sujet de nouvelles arrestations ou de mises en scène de procès créaient une
énorme tension (Cosmovici, 2000). Le culte de Staline a été instauré. Certaines universités
ont fait souligner publiquement ou par écrit le rôle de Staline en tant quhistorien,
linguiste, philosophe, homme politique, défenseur de la paix et libérateur des roumains.
Les autorités demandaient périodiquement aux directeurs dUFR détablir la liste des
enseignants de confiance et des enseignants auxquels lon ne pouvait pas faire confiance.
Des réunions ayant pour but de démasquer publiquement les infidèles étaient suivies par
de nouvelles vagues de purification.
De 1951 à 1952, des dizaines dautres enseignants sont écartés, dont ceux de
psychologie et pédagogie. Les chaires nouvellement créées en sciences sociales ont été
chargées de rééduquer les enseignants et les étudiants dans lesprit de la nouvelle
idéologie, cest-à-dire de leur faire adopter une attitude partiale en science au travers de
lenseignement des sciences spécialisées. Ainsi, un professeur de mathématiques théoriques
rendait compte de lapplication de la méthode soviétique dans lenseignement de sa
discipline, un biologiste faisait son autocritique pour ne pas avoir interprété les processus
analysés à la lumière des connaissances matérialistes et dialectiques, un célèbre professeur
délectricité, qui tenait son cours depuis 27 ans, a dû accepter que lon fasse lanalyse
idéologique de ses enseignements.
Plus tard, les chaires de philosophie et sciences sociales ont été supprimées, de même
que lenseignement supérieur en philosophie, sociologie et psychologie. Des professeurs
et maîtres de conférence de ces disciplines ont disparu, certains arrêtés, dautres placés
à des postes inférieurs à leurs qualifications, par exemple en tant que bibliothécaires ou
petits fonctionnaires. Ces formations ont été remplacées par des nouvelles: le maté-
rialisme dialectique et historique. Le professeur didéologie était investi de lautorité
absolue et cétait lui qui, en appliquant sa grille dévaluation idéologique, déterminait la
valeur scientifique des cours. Les enseignements se divisaient ainsi en vrai cours,
cest-à-dire des cours qui suivaient la ligne tracée, et cours bourgeois ou réactionnaires.
Ainsi, «le monde des valeurs de la science et lunivers axiologique dans son ensemble se
sont scindés La science est devenue subordonnée à lidéologie et elle nest tolérée que
dans la mesure où elle devient idéologique» (Momanu, 2003).
Les enseignants assimilés à lennemi ont été isolés et empêchés de sexprimer, voire
arrêtés ou internés. Plusieurs psychologues et psychosociologues des trois grandes
universités formés aux importants centres de recherche ou aux laboratoires européens
ont fait de longues années de prison politique et nont plus jamais été réintégrés dans les
universités après leur mise en liberté.
Un cas dramatique est celui du professeur F. ªtefãnescu-Goangã, fondateur de
lInstitut de psychologie de Cluj et membre de lAcadémie Roumaine, persécuté pour
ses idées démocratiques pendant le régime légionnaire dextreme droite, et interné par
le régime communiste cinq ans dans la prison dextermination de Sighet, sans jamais
avoir été mis en accusation ou interrogé (Radu, 2001). LInstitut a été supprimé, puis le
Laboratoire de psychologie expérimentale a été détruit et en 1949 cest la Revista de
psihologie (Revue de psychologie) qui a été interdite.
Un autre cas ébranlant a été celui du professeur Nicolae Mãrgineanu, qui sétait
formé dans le laboratoire de W. Wundt, avec Krueger et Külpe, ensuite avec Stern,
Rupp et Moede, puis enfin aux États-Unis, avec Allport, Cantril, Murray, Hartshorne,
Thurstone, Terman, McDougall, Bogardus. Cétait un homme de gauche, fondateur de
la sélection et lorientation professionnelle en Roumanie et dune École Technique
Expérimentale de formation professionnelle, qui a refusé de coopérer avec le nouveau
régime. Il a donc été arrêté et a passé 16 ans en prison. Après sa remise en liberté il na
plus jamais été réintégré dans lUniversité, malgré la publication de plusieurs ouvrages
importants. Ses mémoires, publiés en posthume, dévoilent les méthodes violentes, de
terreur physique et psychique utilisées pour la «rééducation» des intellectuels récalcitrants
à la soumission (Neculau, 2003).
Ce contexte idéologique global a modifié également le contexte immédiat et la vie
professionnelle et quotidienne des acteurs sociaux. La société roumaine était scindée en
individus bons (les nôtres) et mauvais (les autres). Ainsi, les prémisses avaient été
créées à la création dun individu moyen et soumis, rangé du côté de la pensée sociale
dominante du nouveau pouvoir. LUniversité ressemblait de plus en plus à linstitution
totale que Erving Goffman allait décrire plus tard: cétait bien linstitution idéologique
qui prenait la responsabilité dinsuffler ses intérêts et projets à chaque individu.
Ce contexte social fait de contraintes et de contrôle sur les institutions et les individus
ne pouvait pas éviter dengendrer des graves déformations de lenvironnement acadé-
mique et du système de formation de haut niveau en sciences sociales.
La deuxième recherche de lidentité: la psychosociologie

des groupes et de la communauté
La consolidation du régime de Nicolae Ceau[escu et lacquisition de sa reconnaissance
internationale dues à la prise des distances à légard de lUnion Soviétique et à linstalla-
tion du national-communisme autochtone ont entraîné laffaiblissement de la pression
sur les sciences sociales. Plus encore, le IX-ème congrès du Parti Communiste Roumain
(1965) a autorisé et encouragé la relance de la recherche en ce domaine.
Le terrain de cette relance a été préparé par quelques initiatives individuelles
significatives. Tout dabord, des résultats de recherche développées à lOuest ont pu être
présentés et diffusés grâce à une stratégie particulière. Cette stratégie était de commencer
par critiquer la psychosociologie qualifiée de «bourgeoise», mais ensuite de présenter et
144 ADRIAN NECULAU
analyser les nouvelles tendances de recherche, les méthodes utilisées et les résultats
obtenus à lOuest.
Ainsi, T. Herseni, un proche collaborateur du sociologue D. Gusti, a été récupéré
comme chercheur à lInstitut de psychologie de lAcadémie après quelques quatre ou
cinq ans de prison. Il semblait désormais rangé du bon côté du «front» idéologique et
répondre aux nouvelles attentes, mais il est arrivé à proposer un aperçu sur la psycho-
sociologie française. Quelle était sa démarche, comment sy prenait-il? Il commençait
par qualifier la psychosociologie française contemporaine didéaliste, réactionnaire,
spéculative et apologétique, pour ensuite en présenter de la manière la plus systématique
les idées, les courants et les auteurs. En proposant une sorte de regard historique sur
cette discipline, cet auteur a facilité ainsi la connaissance de cette discipline autrement
inaccessible au public (Herseni, 1960). Cette manière dagir était pratiquée non seulement
en Roumanie, mais également en Union Soviétique et en Allemagne de lEst.
Cest ce même stratagème qui a été utilisé par M. Ralea, ancien professeur de
psychologie sociale de lUniversité de Ia[i, désormais codirecteur de lInstitut de
psychologie avec T. Herseni, dans un ample ouvrage quil ne pouvait pas encore signer
de son nom (Ralea, Hariton, 1962). À lépoque, un livre sur la psychosociologie du
succès ne pouvait paraître que si lauteur en amendait les conceptions bourgeoises (un
terme générique qui désignait les productions scientifiques qui ignoraient la théorie
matérialiste et dialectique supposée leur donner valeur et crédibilité). Mais en fait, dans
les 600 pages de son ouvrage M. Ralea analysait les fonctions et les mécanismes sociaux
du succès, en énumérait les typologies, décrivait les traits caractéristiques du public qui
validait le succès, voire exposait une théorie originale des sanctions prémiales, en
fonction de la valeur sociale et la reconnaissance publique. Ce nétait pas peu de chose.
Un autre ouvrage a pu paraître, lequel ne faisait aucune concession idéologique ou
méthodologique. Il sagit du livre publié par Tatiana Slama-Cazacu en 1959 sur la
psychosociologie du langage: un livre sobre, technique, sans citation des classiques
imposés par lidéologie de lépoque. Elle y développait une théorie propre du contexte,
utilisable même de nos jours. Ainsi, selon cet auteur, le contexte nétait pas une forme
idéale, une situation ou un pattern subjectif, mais un ensemble significatif, une «organi-
sation créée intentionnellement» dans le but de communiquer une signification, un cadre
spécifique composé des coutumes dune société et ayant des fonctions sociales. Tatiana
Slama-Cazacu différenciait contexte explicite, discursif, livré par les schémas verbaux
fréquemment utilisés, et contexte implicite, situationnel ou gestuel; elle distinguait
également contexte total et contexte restreint, en utilisant presque le même appareil
conceptuel quaujourdhui.
Cest en 1966 quest paru le premier manuel de psychologie sociale (Ralea, Herseni,
1966), soit deux décennies après la perte de la reconnaissance institutionnelle et de
lespace dexpression de cette discipline. Si lon évalue ce manuel selon une grille
actuelle, il est lourdement redevable au dogmatisme de lépoque et semble inutilisable
aujourdhui. Pourquoi alors les deux auteurs, qui étaient des noms reconnu, pour avoir
publié des ouvrages importants avant la guerre et qui étaient certainement les plus
qualifiés pour proposer ce premier manuel, lont-ils conçu ainsi? La réponse est quils
devaient tous deux prouver leur rédemption, leur loyauté et répondre à la confiance
quon leur avait faite en autorisant la publication de ce manuel. Ainsi, M. Ralea avait
toujours été un homme de gauche, il avait écrit des ouvrages auxquels lon ne pouvait
pas reprocher de léser la sensibilité idéologique du nouveau pouvoir, mais il avait été
membre dun parti qui avait été supprimé par le nouveau régime et dont les dirigeants
avaient été mis en prison ou isolés (le parti national-paysan). À son tour, T. Herseni
avait été militant de droite et venait dêtre réintégré après plusieurs années de détention.
Presque la moitié des 400 pages du manuel abordait les fondements marxistes et
léniniennes de la psychologie sociale et amendait lidéalisme des représentants de cette
discipline. Ainsi par exemple, selon ce manuel, G. Tarde naccordait le pouvoir créatif
quà lindividu et nadmettait pas que les sociétés puissent avoir une capacité de
créativité; lindividualisme bourgeois de Sighele et Le Bon ne reconnaissait aux foules
que des vertus destructives; le psychologisme de Moreno signifiait renier la société; la
théorie de laction de T. Parsons ignorait en fait les actions collectives, etc. Selon
lanalyse faite par ce manuel, la sociométrie était une technique purement descriptive, la
psychologie dynamique introduisait une erreur grave en psychologie parce quelle ne
tenait pas compte de la position de classe des sujets, lesquels pouvaient maîtriser et
transformer les situations selon leur orientation idéologique. De même, lon disait que
les relations interpersonnelles ne pouvaient être étudiées correctement par la psychologie
sociale bourgeoise, mais par une psychologie sociale «avancée» à fondements marxistes
et léninistes, qui était la seule à pouvoir expliquer scientifiquement les faits sociaux.
Mais lautre moitié de ce manuel abordait des questions fondamentales de la psycho-
logie sociale: les relations interpersonnelles, la psychologie des collectivités et la
psychologie de la culture. Les lecteurs destinataires du manuel étaient des étudiants et
des jeunes chercheurs privés dautres sources dinformation. Cest par ce biais quils
pouvaient prendre connaissance des points de vue les plus pertinents, de l«inter-
psychologie» de Dumas à la «psychologie sociale bourgeoise de lentreprise», représentée
par les recherches du groupe de Elton Mayo. Et pour pouvoir critiquer les théories
«bourgeoises» de la psychologie sociale, il fallait bien dabord les présenter. Cest ainsi
que le public auquel ceci était autrement inaccessible pouvait quand même, une fois le
surplus délesté, découvrir ce qui se passait en psychologie sociale au-delà du rideau de
fer. Même les lecteurs les moins expérimentés savaient opérer avec cette grille de
lecture. Limportant était que la brèche avait été créée et quun domaine jusqualors
réduit au silence avait été institutionnalisé. Désormais lon pouvait entreprendre des
recherches et publier des ouvrages. Ce qui na pas tardé.
Les traditions de la recherche roumaine en sociologie et psychologie sociale ont
commencé à être valorisées, quelques uns des intellectuels auparavant interdits ont
obtenu le droit dêtre publiés, certains types denquêtes sociales ont été autorisées, les
UFR de sociologie et psychologie ont été rouvertes aux Universités de Ia[i et Cluj. Ce
fut un intervalle dune décennie environ, de 1965 à 1976, aussi court quintéressant pour
la recherche. En 1984, Ana Tucicov-Bogdan et N. Radu qualifiaient cette période de
«revirement».
Lors du premier symposium de sociologie organisé en 1969, 23 des 70 travaux
sélectionnés portaient sur la psychologie sociale (analyse des concepts de statut et rôle,
analyse du profil du dirigeant dentreprise, méthodes de recherche appliquées aux
groupes scolaires). De 1966 à 1971, trois Conférences Nationales de Psychologie ont été
organisées, où la psychologie sociale a eu sa propre place, tout comme les autres
branches. Les communications ont abordé des thèmes tels que: la relation entre structure
et fonction en entreprise, le changement du cérémonial comportemental des ouvriers, les
146 ADRIAN NECULAU
fonctions du temps libre chez les jeunes ouvriers, lopinion publique dans lentreprise,
le style de leadership en usine, la relation entre opinion et comportement en situation de
travail, lintégration professionnelle des ouvriers en provenance du milieu rural, la
fluctuation des employés dune usine chimique, le comportement au travail du chef
déquipe, etc.
Il nest pas difficile de remarquer que ce qui était encouragé cétait la recherche sur
le travail et lenvironnement ouvrier, les valeurs emblématiques de la société socialiste.
Le thème favori, déterminé par «linstauration des nouvelles relations sociales, définies
par lordre socialiste» (Ro[ca, Bejat, 1976), était celui de la supériorité des valeurs collectives
sur les valeurs individuelles. De même, lattention des chercheurs était particulièrement
focalisée sur les «problèmes du groupe de travail, les relations psychologiques dans le
collectif, la motivation au travail». Ainsi, lon a tenté des comparaisons entre la théorie
du groupe et celle du collectif (selon le paradigme de Makarenko) et souligné la
supériorité de lindividu formé à lintérieur et à travers le collectif, sa capacité à
sengager envers laccomplissement des buts communs et des valeurs supérieures collectives.
Mais le simple fait que ces recherches étaient autorisées constituait un pas en avant.
Une expérience avait été acquise, des bilans et stratégies pouvaient être dressés. Un
enquête de 1973 sur le statut de la psychologie sociale montre une modernité inconcevable
quelques années auparavant. Les participants à ce débat public, cest-à-dire les enseignants
titulaires des cours de psychologie sociale des trois grandes universités et les chercheurs
qui avaient publié en ce domaine, ont eu des interventions qui prouvaient une rupture
par rapport au courant idéologique dominant et leur désir darticulation aux approches
et recherches déroulées dans le monde libre. On a invoqué les débats sur les deux
psychologies sociales cultivées par les psychologues et les sociologues et sur le besoin
dabolir les frontières (Herseni), on a fait allusion au «drame» de cette discipline. Afin
dasseoir la légitimité des recherches en psychologie sociale (Mihu), on a demandé sans
inhibition de construire de projets de recherche «destinés à transformer et modifier la
réalité étudiée» (Mamali) et de les orienter vers lintervention accompagnatrice du
changement. On a même proposé des stratégies dorganisation et «la création dun cadre
officiel qui institutionnalise la psychologie sociale et le titre de psychosociologue»
(Neculau). Tous les participants à ce débat public ont insisté sur le besoin dimpliquer
davantage la psychologie sociale dans lamélioration des relations humaines à lintérieur
des organisations: cette plaidoirie était tout sauf innocente, car dans cette optique la
compétence du psychosociologue allait pouvoir remplacer la directive idéologique et la
décision politique.
Bientôt, le groupe allait prendre une place centrale dans les programmes de recherche.
Ainsi, des travaux de synthèse sur le groupe allaient être publiés (Mihu, 1970) et des
recherches allaient être entreprises. Plusieurs ouvrages allaient aussi paraître sur le
thème des groupes scolaires (Zlate, 1972; Radu, 1974; Nicola, 1974) et industriels
(Sp`noiu-Dan, 1971; Herseni, 1973).
Les groupes scolaires étaient entendus comme des petits collectifs capables dassurer
lintégration sociale de la jeunesse (cétait un thème privilégié à lépoque). Les recherches
réalisées ont identifié les traits positifs qui soudaient le collectif délèves. On a initié des
projets destinés à rendre conscient le rôle des relations interpersonnelles et à encourager
lorientation des membres du groupe envers les valeurs collectives (la coopération et la
reconnaissance sociale). Ainsi, les travaux publiés de 1972 à 1982 proposaient, au sujet
des groupes scolaires, les thèmes de recherche suivants: structure, fonction et processus
de groupe; le groupe en tant quenvironnement de coopération et de formation de la
personnalité désirable; méthodes des recherche de ces types de groupe; organisations
assurant léducation des enfants aux valeurs collectives (Radu, Neculau, 1984). À la suite
dune accumulation de résultats, un modèle a été élaboré de lécole en tant quorganisation
et de la classe en tant que système normatif qui distribuait les rôles, différencie les acteurs
et les entraîne aux statuts dadults (Neculau, 1983; Neculau, Zlate, 1983).
Les chercheurs montraient également un intérêt particulier pour les groupes de
travail, lesquels permettaient détudier la vie sociale de lentreprise, les relations
interpersonnelles dans le groupe de travail et le moral collectif (Sp`noiu-Dan, 1971). À
son tour, le collectif de travail était étudié en tant que facteur du rendement, générateur
dattitudes et fournisseur du prestige.
T. Herseni, qui a inspiré et organisé ces recherches, avait une conception moderne
de lentreprise: il lentendait comme une organisation moderne qui peut expérimenter
de différents modèles dorganisation et direction. Il encourageait les recherches sur la
«psychosociologie du cointéressement», sur les sanctions prémiales, sur la formation des
dirigeants au «travail avec lhumain» et proposait un code de comportement dans
lentreprise adapté aux «valeurs dominantes» de celle-ci (lactivisme, loptimisme,
légalitarisme et le pragmatisme). Cest encore lui qui a organisé le premier laboratoire
psychosociologique dusine, au Combiné chimique de Fãgãraº. Ce dernier fonctionnait
comme un centre d«ingénierie sociale» et instrument de diagnostic des problèmes
sociaux et humains, investiguait les attitudes et opinions dans lentreprise, le rôle
psychosocial du chef déquipe et orientait la sélection et la formation du personnel.
Les recherches sur les groupes scolaires et de travail sont allées jusquà létude de
lefficacité et de la créativité en groupe (comparées à celles des individus isolés),
lidentification de linfluence de facteurs tels que la nature de la tache et la structure de
communication sur laugmentation de la performance. Ces recherches ont utilisé les
techniques sociométriques, lobservation monographique et lexpérience éducative (Ro[ca,
Bejat, 1976). Elles ont permis lélaboration dun modèle théorique de linterconnaissance
(Mamali, 1974) et un «modèle dapproche» du dirigeant dans le contexte social, selon les
caractéristiques de lorganisation, la nature du groupe et la situation concrète (Neculau,
1977).
Avec les recherches ci-dessus, des études similaires à celles menées à lépoque à
lOuest étaient entreprises, bien quen Roumanie lon ait pu noter un léger retard par
rapport à ces dernières. Ainsi, il y était réalisé des recherches inspirées par le contexte
social particulier, cest-à-dire à fort caractère politique et idéologique. Il sagissait en
loccurrence détudes sur le niveau psychosocial de la conscience sociale, sur lopinion
publique dans la société socialiste, sur la psychosociologie de la propagande ainsi que sur
le langage de laction de persuasion et de la mobilisation des masses (Mureºan, 1984).
Un autre thème de recherche encouragé était celui de lintégration sociale et profes-
sionnelle de la jeunesse. Ce fut Miron Constantinescu, un ancien sociologue, désormais
activiste et idéologue du parti, qui a propulsé ce thème. Un passage en revue de 1984
(Tucicov-Bogdan, Radu) signalait quelques variations sur ce thème obsessif de
lalignement: ladaptation des élèves aux valeurs socialistes, lintégration des ouvriers
et étudiants ou la formation dattitudes positives envers la réalité socialiste. La tentative
de recherche de voies dintégration efficaces allait aller jusquà la création dun Centre
148 ADRIAN NECULAU
de recherche sur les questions de la jeunesse. Mais les chercheurs de ce centre ont
dépassé leur condition attendue: quelques uns ont développé des stratégies indépendantes
et sont devenus des noms prestigieux.
Simultanément, la réflexion méthodologique se développe et lon entreprend aussi
damples recherches sur le terrain, en loccurrence sur des régions industrielles (Herseni,
1970) et sur lentreprise en tant que modèle de développement humain (Zamfir, 1980).
Ainsi, les études réalisées à Bolde[ti (Herseni, 1969) sintéressent à une communauté en
changement en tant quensemble qui se trouve en crise. Les chercheurs participent à la
vie de cette localité et tentent denregistrer tout ce qui sy passe à travers des méthodes
telles que lobservation participative, lentretien, la méthode généalogique et la carto-
graphie de la localité, le tout inspiré des recherches menées par lécole de D. Gusti entre
les deux guerres.
Certains chercheurs sintéressent à lélaboration et lutilisation correctes des instru-
ments de recherche. Par suite, les premiers ouvrages sur le questionnaire et lexpérience
psychosociologique sont publiés (Chelcea, 1982). Lorsquil évaluait les progrès enregistrés
dans le développement de la méthodologie, S. Chelcea (1984) insistait sur les alternatives
et les «nouvelles directions» proposées par les recherches psychosociologiques roumaines:
lanalyse secondaire des enquêtes et sondages ainsi que la biographie sociale.
Mais, toute concomitante à cette découverte effervescente de la nouvelle société
roumaine, il y avait une autre manière déviter la référence à la réalité immédiate. Elle
avait débuté comme une nouvelle tentative de recherche et daffirmation identitaire de la
psychosociologie autochtone. Il sagissait en loccurrence des recherches de réflexion
psychosociologique faites sur les productions folcloriques et les écrits des précurseurs
de la psychologie sociale qui analysaient la vie sociale et les institutions roumaines
traditionnelles. Cette «évasion» avait sa propre signification: cétait non seulement un
refus de la réalité importée et instaurée par la coércition, qui était artificielle et
inadéquate, mais aussi une redécouverte des valeurs et traditions authetiques dorgani-
sation de la vie sociale. Les contributions de ce type sont en général des lectures
psychosociologiques des traditions de lorganisation des institutions sociales et de la
culture rurale. T. Herseni, par exemple, a publié une monographie (1977) au sujet dun
club dinitiation, la bande de jeunes hommes (ceata flãcãilor), une organisation
traditionnelle de formation des jeunes à la vie dadulte, au travers de valeurs telles que
lentraide, la solidarité et la confiance.
Lanalyse de telles institutions de coopération, qui règlementaient les relations de la
communauté par le consensus (groupes, asociations, voisinage, clubs) mettait en évidence
une culture normative supérieure qui se situait au-delà du contrôle officiel (Neculau,
1989). Une évaluation de ce domaine de recherche (Radu, Neculau, 1984) en note
plusieurs «bénéfices» pour la psychosociologie roumanie: a) de telles observations et
recherches sont le fruit de la pensée sociale autochtone, née dun contexte spécifique et
indiquent une spiritualitaté riche, et complexe, dont les racines ne peuvent sancrer dans
les institutions récentes créées par le régime en place; b) cette action de récupération
pouvait identifier des traits psychosociologiques spécifiques, selon un profil
psychologique des roumains; c) lidentification de certaines valeurs de la societé
traditionnelle pouvait expliquer la préférence pour certains thèmes de recherche, comme
par exemple les communautés de travail du village moderne ou de lenvironnement
industriel, ou encore les groupes ou de loisirs ou ceux de personnes faisant périodiquement

des allers-retours au travail (Radu, 1984).
La psychologie, une discipline dangereuse,

ou laffaire de la «méditation transcedantale»
Quelques années seulement après lautorisation de lenseignement supérieur en
psychologie et sociologie (seule lUniversité de Ia[i proposait une filière avec double
cursus sociologie-psychologie), les étudiants ainsi que certains des enseignants et
chercheurs ont commencé à montrer une indépendance de pensée, à organiser des débats
critiques et à séloigner de la ligne tracée. Les enquêtes psychosociales, bien que
rigoureusement contrôlées, sont rapidement devenues gênantes pour le pouvoir, et les
disciplines respectives, indésirables. Ces critiques du pouvoir étaient devenues agaçantes
et donc vouées à la disparition.
Pour commencer, la «scolarité» des départements de sociologie et psychologie a été
supprimée, cest-à-dire quil ny avait plus dinscription possible en première année.
Bien quadmis en psychologie ou sociologie sur concours, les étudiants ont dû intégrer
les sections de philosophie et dhistoire (fortement idéologisées). La formation en ces
domaines est restée interdite jusquen 1990.
Dans un second temps, au printemps de 1982, on a monté et fait exploser «laffaire
de la méditation transcendantale» (laffaire MT), un bon prétexte pour supprimer lInstitut
de Recherche en Pédagogie et Psychologie. Il sagit dune affaire longuement commen-
tée par les cercles intellectuels roumains et la presse occidentale, typique pour les
régimes dictatoriaux, une répression manipulée semblable aux mises en scène staliniennes
contre la pédologie qui avait été démasquée en tant que pseudoscience en 1936. Les
secrets de laffaire MT ont été partiellement dévoilés en Roumanie tout de suite après
lexplosion de décembre 1989 (Neculau, 1992).
Ainsi, à lépoque, deux institutions distinctes étaient responsables de létude et de la
formation de lindividu: lInstitut de Psychologie, dépendant de lAcadémie Roumaine,
et lInstitut de Sciences Pédagogiques, dirigé par le Ministère de lÉducation et de
lÉnseignement. Au tout début, certains chercheurs de ces deux instituts on a mis en
disponibilité sous prétexte de difficultés financières. Ensuite, les deux instituts ont été
réunis en un seul, à direction unique, et subi une nouvelle réduction sévère de personnel.
En 1979, ce nouvel Institut est chargé dinclure au plan de recherches une technique de
relaxation appelée «méditation transcendantale» (MT).
Il sagissait dune nouveauté absolue pour les chercheurs roumains. En effet, le
Conseil National de la Science et de la Technologie (CNST) dirigé par Elena Ceau[escu,
lépouse de Nicolae Ceau[escu, avait été saisi du thème «MT» par un représentant de
lUniversité suisse de Meru, un certain N. Stoian, résident suisse dorigine roumaine.
Après avoir étudié les rapports et les informations concernant les résultats obtenus
jusqualors grâce à cette technique, deux membres de lInstitut spécialisés en thérapie de
relaxation, techniques de suggestion et psychophysiologie, V. Gheorghiu et I. Ciofu,
ont rédigé un rapport, à lattention du CNST. Ce rapport a distingué nettement les
aspects de contenu de la technique MT et la forme quelle utilisait (un langage mystique
et religieux manifeste dans les concepts et les notions utilisés) et il a recommandé une
150 ADRIAN NECULAU
approche circonspecte et une vérification pratique de cette technique avec un petit

groupe de chercheurs, afin de dégager les aspects rationnels et faisables (il ne faut pas
oublier que lon était en pleine époque de construction de la «société socialiste, multi-
latéralement développée»). A la suite de ce rapport, le projet semblait abandonné.
En 1981, pourtant, le Ministère de lÉducation et de lEnseignement «donne pour
tâche» à lInstitut dorganiser une expertise de la technique MT. Ayant flairé le danger,
les responsables du Ministère de lÉducation et de lEnseignement soumettent à la
direction du Ministère un rapport négatif et demandent lannulation de lexpérimentation.
En revanche, une disposition venue den haut et dont la source reste non-identifiée
décide de commencer lexpérimentation avec quelques chercheurs de lInstitut et des
gens cultivés de lextérieur. Lexposé de N. Stoian (que les chercheurs avaient jugé peu
satisfaisant) et lexpérience proprement dite nont duré que cinq jours. Un rapport
préliminaire est ensuite rédigé, qui formule des réserves vis-à-vis du rituel utilisé par le
meneur de lexpérience et propose que ce dernier soit remplacé. À la suite de ce rapport,
lexpérience est interrompue.
Quelques mois après, la revue Pentru Patrie (Pour la Patrie), publiée par le Ministère
roumain de lIntérieur, diffuse une série darticles selon lesquels, sous couvert dune
expérience scientifique, des membres de lInstitut de Psychologie font de la propagande
subversive en faveur dun «gouvernement mondial de la paix et de la compréhension
universelles» (ce qui, aux yeux du régime, était un péché capital dans un état national)
et que les participants à cette expérience sengagent par «serment» à en garder le secret
(il sagissait, en fait, dune fiche de routine par laquelle les chercheurs-participants
sengageaient à ne pas divulguer les résultats avant la fin de lexpérience). Lon
commençait ainsi à préparer lopinion publique à apprendre lexistence dun complot organisé
par des chercheurs appartenant à un pouvoir occulte, antisociétal. Cest N. Ceau[escu
lui-même qui décide du règlement des comptes: tous ceux qui avaient eu des rapports
avec la MT (on oubliait déjà que la «tâche» avait été assignée) sont sanctionnés!
Lors de la réunion de Parti qui devait administrer les sanctions, les chercheurs sont
solidaires, leurs plaidoyers accusent le dogmatisme et lintolérance et affirment que cette
attaque contre la psychologie ressemble à celle menée contre la cybernétique dans les
années 50. En apprenant cet affront, le couple Ceauºescu ordonne des mesures draconiennes.
Les préparatifs commencent. On lance tout dabord les on-dit (une arme tellement
utilisée à lEst): les transcendantaux sont présentés comme étant membres dune «secte
dangereuse, qui circulent dans les couloirs de linstitution drapés de blanc et des bougies
à la main». Il y en aurait même qui circulent ainsi dans la rue, la nuit. Entre temps,
chaque chercheur a été travaillé pour faire preuve dune attitude digne dun membre du
Parti lors de la nouvelle réunion en préparation. Et tout sest déroulé conformément à la
«ligne tracée par le Parti»: premièrement, lorganisation a été dissoute et plusieurs
membres ont été exclus; ensuite on a supprimé lInstitut, les chercheurs ont été privés
de leurs titres et dirigés vers des travaux sous-qualifiés.
Il est curieux de constater que le rapport de lInstitut, cest-à-dire lanalyse critique
de la MT, ait disparu des archives du CNST ainsi que du Ministère de lÉducation et de
lEnseignement. Il a été publié bien plus tard par la revue 22 (no. 29, 1992), daprès une
copie retrouvée chez lun des deux auteurs.
Les effets des sanctions sur les personnes impliquées ont été désastreux: le
fonctionnaire du Ministère qui avait coordonné le début de lexpérimentation a été
désavoué et évité par tout le monde. Il est mort dun infarctus. Le directeur adjoint de
lInstitut, un pédagogue qui navait pourtant pas participé à lexpérience, a connu le

même sort. Plusieurs chercheurs qui avaient soutenu des thèses de doctorat et suivi des
stages de spécialisation en Union Soviétique et aux États Unis, auteurs de traités et
monographies reconnus par la communauté de la psychologie roumaine, ont été obligés
de travailler comme ouvriers non-qualifiés dans des fabriques, afin dy être rééduqués.
Tous ont perdu le droit à la signature, cest-à-dire le droit de signer leurs publications
de leurs propres noms. Cest bien plus tard et au cas par cas quils ont commencé à
obtenir des emplois plus proches de leur qualification. Ils sont ainsi devenus biblio-
thécaires, secrétaires, fonctionnaires ou même sociologues dentreprises (tout en étant
qualifiés comme psychologues). «Jétais plus jeune», nous disait une chercheuse, «alors,
je nai perdu que dix ans de travail». Mais la plupart de ces chercheurs et universitaires ont
été écartés de la profession jusquau changement de régime politique survenu en 1989.
Selon une information de presse datée de mars 1992, un élément vient sajouter à ce
dossier qui attend toujours dêtre élucidé: un membre de la Securitate roumaine (la
police politique n.tr.) sétait infiltré à la BBC. Il sagissait de N. Stoian, et cétait
justement celui qui avait orchestré la mise en scène de laffaire MT.
Selon le docteur I. Ciofu, lun des auteurs du célèbre rapport, laffaire de la MT a
été une manuvre habile qui visait la démolition dune institution devenue indésirable.
Notre science en a été fortement affectée: il est devenu interdit de prononcer le mot
psychologie même et de publier des ouvrages contenant ce terme dans le titre. (Cest
camouflé sous le titre inoffensif de Vivre parmi les hommes et avec la complicité de la
maison dédition que lauteur de ces lignes a pu publier, en 1989, un ouvrage de
psychologie sociale. Les études y abordaient des thèmes telles que: la personnalité en
tant que «construction» psychosociale; le style de la personne; lintervention, le
changement, la formation; le groupe en tant quenvironnement et moyen de formation
de la personnalité; la dynamique des groupes; rôles et statuts; la personnalité du
leader).
La psychosociologie était devenue dangereuse et avait été mise entre parenthèses.
La reconstruction de la psychologie sociale après 1989

La stratégie du changement
La chute du régime Ceau[escu survenue en décembre 1989 a fait renaître lespoir. Mais
lévaluation des préjudices quil avait portés à la psychologie roumaine était
décourageante. Un éditorial de la Revue de psychologie (1990) a dressé le bilan des
pertes: lélimination de la psychologie du guide des professions, la suppression des
études supérieures et le refus den délivrer des diplômes universitaires, linterdiction
dutiliser le mot «psychologie» dans les documents officiels, la suppression de lInstitut
de recherche et la suspension des relations internationales de lAssociation des Psychologues.
La recherche en psychologie avait été remplacée par le dirigisme ideologique et la
formation de la personnalité humaine était arrivée à proposer un individu soumis,
duplice, intolérant, sans idéaux spirituels et aliéné (Golu, 1990).
Les objectifs initiaux de la stratégie du changement étaient minimaux. Il ny avait pas
de modèles, ni de ressources, ni de contacts, ni de programmes de recupération. Il y
avait en revanche une aspiration diffuse à tout (re)construire. Ceci a rendu le processus
152 ADRIAN NECULAU
de reconstruction particulièrement difficile. Ceux qui sen sont chargés, cest-à-dire le

peu de psychologues qui avaient survécu dans les trois grandes universités et les
chercheurs récupérés se sont donné pour objectif initial de réorganiser les structures qui
avaient existé et de redonner et protéger le statut du psychologue.
Premièrement, lInstitut de Psychologie a été recréé (avec un département de psychologie
sociale), ensuite la formation en psychologie a été réouverte et lAssociation des
Psychologues et la revue de celle-ci ont été relancées. Le plus difficile a été de recruter
des enseignants des universités et des chercheurs. Ceci parce que, dune part, la
formation supérieure en psychologie avait cessé depuis une décennie et, dautre part,
beaucoup de ceux qui en avaient une expérience avaient été disqualifiés.
Les premières cellules remaillées se confrontaient à dénormes difficultés: labsence
de conditions de travail minimales, dinstruments valides et de littérature. Le climat des
débuts peut être qualifié dambigu: il était à la fois marqué par lenthousiasme et la
démoralisation, la volonté de sortir de lisolation et la peur de contacts inconfortables.
Une coursé désespérée à la création de conditions minimales de travail a commencé
alors dans les trois universités. Des manuels fondamentaux ont été élaborés et traduits,
des instruments de recherche ont été calibrés, des relations de cooperaration ont été
établies avec les laboratoires et les collègues de lEurope de lOuest et des États-Unis.
Une convention tacite a été agréée pour développer les champs de recherche dans les
trois centres de formation universitaire selon les traditions et les disponibilités. A Ia[i,
cest la psychologie sociale qui a été choisie. La première génération de jeunes diplômés
en psychologie est arrivée sur le marché du travail en 1995.
Lannée 1990 a marqué lorganisation des premières manifestations publiques du
tout nouveau secteur de psychologie sociale créé à lInstitut de Psychologie de lAcademie
Roumaine: le séminaire sur le changement dattitude (5 avril) et le colloque sur un thème
extrêmement actuel, Linfluence sociale et la manipulation comportementale (29 novem-
bre). Les communications ont exposé des résultats et ont lancé des débats sur des thèmes
jusqualors interdits: la manipulation, linfluence, le changement, la persuasion, le
contrôle social, la violence. Quelques unes de ces communications ont été réunies en un
numéro thématique de la Revista de psihologie (Revue de psychologie, 1, 1992).
Le premier manuel de psychologie sociale est paru à Cluj-Napoca sous la direction
du professeur I. Radu (1994), celui qui pouvait faire la liaison entre lancien centre de
recherche et les nouvelles demandes. Son manuel propose des thèmes qui navaient
jamais été abordés dans un manuel roumain: limage de soi et la perception sociale,
latribution, laffiliation, le comportement prosocial et antisocial. Le second manuel a
été publié à Ia[i et il est le résultat de la première coopération roumaine avec les
collègues européens. Ce projet a été mis en place à linitiative de Serge Moscovici, il a
été élaboré avec Willem Doise et Pierre de Visscher. Les chapitres sont signés par
ceux-ci et, à leurs côtés, Alain Clemence, Jean-Claude Deschamps, Jean Dubost,
Veronique Guienne, Fabio Lorenzi-Cioldi, Jean Masonneuve, Gabriel Mugny, Augusto
Palmonari, Juàn Antonio Pérez et des psychosociologues roumains de Ia[i et Bucarest.
Ce volume, intitulé Psihologie socialã. Aspecte contemporane (Psychologie sociale.
Aspects contemporains, 1996), compte presque 500 pages et propose aux étudiants
roumains les thèmes que lon trouve dans tout manuel occidental. Seulement, cest pour
la première fois que la plupart de ces thèmes trouvent une place dans un manuel
roumain: les représentations sociales, la mémoire sociale, le développement
sociocognitif, linfluence sociale, lintervention psychosociologique). Ce manuel a été

vite utilisé par toutes les universités roumaines et a dû être réedité plusieurs fois depuis:
il a atteint les 25 000 exemplaires en huit ans. Un nouveau manuel est paru en 2003: il
est destiné aux étudiants de premier cycle et il est intégralement écrit par des
universitaires roumains aux standards des manuels occidentaux.
Le manque aigu de littérature et la difficulté dacquérir des livres fondamentaux à
lOuest nous ont déterminés à initier un programme intensif de traductions et dédition
douvrages thématiques destinés à mettre à la disposition des étudiants roumains linfor-
mation la plus récente sur les thèmes les plus importants. La maison dédition Polirom
de Ia[i allait assumer la publication de deux collections de psychologie (cours et
psychologie appliquée directeur de collection A. Neculau), la plupart des ouvrages
appartenant à la psychologie sociale (60 ouvrages environ ont été publiés jusquici). Le
bien connu manuel de Psychologie sociale experimentale de W. Doise, J.-C. Deschamps
et G. Mugny a été traduit et utilisé, tout comme la Psychologie sociale expérimentale de
Ewa Drozda-Senkowska, le manuel de psychologie communautaire de Bruna Zani et
A. Palmonari et quelques autres ouvrages importants: Psychologie sociale des relations
à autrui (ouvrage dirigé par S. Moscovici), Stéréotypes, discrimination et relations
intergroupes (R.Y. Bourhis et J.-Ph. Leyens), Psychologie sociale et développement
cognitif (W. Doise et G. Mugny), Lâge des foules (S. Moscovici), Sur la connaissance
des masses (M.-L. Rouquette), Crises. Approche psychosociale clinique (J. Barus-Michel,
F. Giust-Desprairies et L. Ridel), Connaître et juger autrui: une introduction à la
cognition sociale (V. Yzerbyt et G. Schadron), Conduites perverses en groupe (A. Sirota),
Le groupe, espace analytique (J.-C. Rouchy), Meaningful Relationship. Talking, Sense
and Relating (S. Duck), Dialogicality and Social Representations (I. Markova). Une de
nos stratégies est de réaliser des ouvrages de textes choisis pour construire une littérature
fondamentale notamment dans des domaines déficients: Reprezentãrile sociale (Les
représentations sociales, éd. A. Neculau), Dinamica grupurilor (La Dynamique des
groupes, éds. P. de Visscher, A. Neculau), Analizã ºi intervenþie în grupuri ºi organizaþii
(Analyse et intervention dans les groupes et les organisations, éd. A. Neculau), Psiho-
sociologia rezolvãrii conflictului (La psychosociologie de la résolution du conflit, éds.
A. Stoica-Constantin et A. Neculau). Quelques uns de ces ouvrages réunissent les travaux
exposés lors de colloques internationaux organisés à Ia[i: Minoritari, marginali, excluºi
(Minoritaires, marginaux, exclus, éds. A. Neculau et G. Ferréol), Câmpul universitar ºi
actorii sãi (Le champ universitaire et ses acteurs, éd. A. Neculau), Psihosociologia
schimbãrii (Psychosociologie du changement, éds. A. Neculau et G. Ferréol), Aspecte
sociale ale sãrãciei (Aspects sociaux de la pauvreté, éds. A. Neculau et G. Ferréol), Noi
ºi Europa (Nous et lEurope, éd. A. Neculau), Violenþa. Aspecte psihosociale (La
violence. Aspects psychosociaux, éds. G. Ferréol et A. Neculau). Une maison dédition
plus petite publie des anthologies à lusage des étudiants: Influenþa socialã (Linfluence
sociale, J.-A. Pérez et ªt. Boncu), Cogniþie socialã (Cognition sociale, R.B. Sanitioso,
M. Brown et O. Lungu), Comunicarea în câmpul social (La communication dans le
champ social, L.M. Iacob, B. Balan et ªt. Boncu), Imagini identitare (Images identitaires,
L. Iacob et O. Lungu), Psihologie ºi societate (Psychologie et société, {t. Boncu),
Metodologia cercetãrii în ºtiinþele sociale (Méthodologie de recherche en sciences
sociales, C. Havârneanu), Reprezentãrile sociale. Teorie ºi metodã (Les représentations
sociales. Théorie et méthodes, M. Curelaru).
154 ADRIAN NECULAU
Des travaux de synthèse des psychosociologues roumains ont également été publiés,
avec lobjectif déclaré de proposer des regards densemble sur des thèmes peu abordés.
De même, ont paru des tentatives danalyser la nouvelle société roumaine, les changements
et les hésitations spécifiques à lépoque actuelle. S. Chelcea (1994) aborde la question
de la personnalité et les communautés dans la société en transition, A. Mungiu (1995)
analyse les techniques de la propagande posttotalitaire, A. Neculau (1999) propose une
grille de lecture des mécanismes du conditionnement social, L. Chelcea et P. Lãtea
(2000) examinent sans inhibitions la Roumanie profonde pendant le communisme et
leffet de certaines pratiques sociales, L.M. Iacob (2003) étudie les stéréotypes des
roumains et leurs stratégies identitaires.
Les programmes européens

La solution pour la reprise a été laccès aux programmes de lUnion Européenne. Ces
programmes ont ouvert la voie aux fonds et aux échanges interuniversitaires et ils ont
permis lacquisition douvrages et de matériel. Chacune des trois grandes universités qui
forme des psychologues a bénéficié de cette chance et la fructifiée.
À lUniversité de Iaºi nous avons débuté par un projet Tempus ayant pour objectif le
développement de la psychologie sociale, intitulé Ouverture de la formation en psychologie
vers le champ social (1995-1998). Lobjectif spécifique de ce projet était le renouvellement
de la formation universitaire en psychologie sociale, afin de doter les étudiants roumains
de connaissances, méthodes de recherche et de recherche-action ainsi que de stratégies
dintervention dans les organisations (entreprises, institutions publiques, structures
hospitalières, établissements scolaires, structures daccueil denfants et dadolescents
abandonnés, associations de bénévoles). Ce projet a entraîné la mise en place de
collaborations avec les Universités de Paris X Nanterre, Paris VI Pierre et Marie
Curie, Liège, Valencia, Versailles et autres. Des professeurs de psychologie sociale de
ces universités ont enseigné et participé à des colloques et tables rondes en Roumanie,
ils y ont mis en place des projets de recherche et des cours magistraux communs. Ce
renouvellement a permis détablir et entretenir des relations régulières entre les professeurs
et étudiants roumains et leurs collègues européens.
Un premier module de DEA a pu démarrer, intitulé Psychologie du champ social. Un
deuxième projet (1999-2000) visait la formation de spécialistes de lanalyse et linter-
vention dans les groupes sociaux défavorisés. Il réunissait des collègues des universités
déjà nommées et de nouveaux collègues de Naples, Perpignan et Chambery. Plus dune
cinquantaine de jeunes roumains ont été formés, à travers les cours et stages, et sont
désormais capables de simpliquer et intervenir dans les secteurs sensibles du champ
social (enfants abandonnés, séniors en difficulté, chômeurs, consommateurs de drogues).
Entre temps, une équipe capable de participer aux compétitions internationales pour
des projets a été formée, des compétences à lorganisation se sont développées, les
coopérations internationales se sont diversifiées et étendues. Parmi plusieurs projets de
type Socrates ou Leonardo, citons un qui a intéressé particulièrement les psycho-
sociologues roumains. Il sagit du projet Insertion des Tsiganes par la formation et le
travail, réalisé en coopération avec les collègues des Universités de Perpignan, Valencia
et Crète. Deux enquêtes psychosociales ont été réalisées avec les populations des quatre
pays impliqués, au sujet de lidentité tsigane et de la représentation sociale du travail
élaborée par cette ethnie.
Les membres du Laboratoire de psychologie sociale de Iaºi ont été invités à participer
aux projets de recherche du LEPS, dans le cadre de la Maison des Sciences de lHomme.
Un de ces groupes de travail, constitué de chercheurs des Universités de Ia[i, Naples,
Versailles et Mexico, sest intéressé aux représentations sociales de la pauvreté. Il a
identifié des différences significatives dans lélaboration des représentations sociales
dans un pays marqué par la baisse du niveau de vie consécutivement à un régime
totalitaire. Ainsi, les individus appartenant aux catégories défavorisées feraient exclusi-
vement des attributions externes de responsabilité et accuseraient létat et léconomie de
transition (Neculau, Curelaru, 2003). La participation au projet en cours intitulé La
représentation sociale du pouvoir, coordonné par Ida Galli, a mis en évidence le fait que
dans un pays appauvri il existe des différences significatives entre le dictionnaire du
pouvouir et son utilisation; ainsi, le pouvoir signifie avant tout largent et presque pas
des valeurs et symboles (Iacob, Neculau, 2002).
Deux des projets financés par la Banque Mondiale doivent être rappelés ici: «Le
Développement de la psychologie sociale à lUniversité de Iaºi» et «Nous et lEurope».
Le premier projet a été élaboré et déroulé en coopération avec lEHESS de Paris, la
New School for Social Research de New York et lUniversité Paris X. Il a eu pour
objectifs le développement du Laboratoire de psychologie sociale en tant que centre de
recherche et son intégration au réseau européen, la formation de nouveaux psychologues
sociaux et la consolidation du noyau de chercheurs aptes à aborder aux standards
internationaux des thèmes socialement pertinents et majeurs puisés dans la réalité sociale
roumaine, ainsi que la publication détudes, douvrages collectifs et de manuels et
lorganisation de colloques et tables rondes à participation internationale.
Le deuxième projet a été conçu comme une analyse des transformations psycho-
sociales produites pendant la transition et des effets de celles-ci sur lacceptation sociale
de lintégration européenne de la Roumanie. Les chercheurs ont tenté didentifier les
idées, les mentalités et le mode de construction des images identitaires qui freinent
leuropéanisation, cest-à-dire les dynamiques sociocognitives qui favorisent la résistance
au changement. Au 3-ème Congrès International de Psychologie Sociale de Langue
Française (Valencia, 2000), les membres du laboratoire de psychologie sociale de Iaºi
ont organisé le symposium Intégration et identité dans la Roumanie postcommuniste.
Les communications suivantes y ont été présentées: Le Mythe de lOuest: représen-
tations sociales de lEuropéen (A. Neculau, I. Dafinoiu, B. Balan et ªt. Boncu);
LIntégration européene, perception et attitudes des Roumains (M. Boza, C. Dîrþu et
T. Constantin); Intégration européene et identité religieuse (M. Curelaru, D. Nastas et
C. Puzdriac); Les Habits de lempereur: limpact de létiquetage ethnique sur lévaluation
de lidentité (L. Iacob et O. Lungu).
Parmi les quelques projets mis en uvre grâce à des fonds du gouvernement roumain
nous citons ici Latenþa în gândire ºi practica socialã: factori explicativi ºi principii de
intervenþie (La Latence de la pensée et les pratiques sociales: facteurs explicatifs et
principes dintervention, A. Neculau, M. Curelaru, D. Nastas et T. Constantin). Cette
recherche a été inspirée, comme dautres, par la vie politique et sociale roumaine,
caractérisée par lapathie, ladaptation retardée aux nouvelles situations et le confinement
à lintérieur de schémas sociaux daction apprises dans un contexte social et politique
différent. Trois thèmes sociaux ont été identifiées comme freins aux attitudes et réactions
cognitives et comportementales des acteurs sociaux situés dans des champs sociaux en
changement: la privatisation, le pluripartitisme et la corruption.
156 ADRIAN NECULAU
Les constructions institutionnelles: mastères, écoles doctorales,

laboratoires, publications
On a déjà évoqué la mise en place dun DEA de psychologie sociale, une première en
Roumanie. Linterdisciplinarité du programme de ce DEA répond au besoin de former
des experts analystes du champ social dune société en transition, telle que la société
roumaine. Ainsi, ce programme comprend entre autres: lanalyse du champ social et
des organisations, les représentations sociales, la dynamique des groupes, les communi-
cations, le contexte et lidentité culturelle ainsi que lanalyse de linterface individu
champ social. Depuis 2002, la formation postuniversitaire roumaine est le mastère avec
une durée de trois semestres. Deux filières en ont été créées à Ia[i: Relations humaines
et communication et Analyse et intervention dans les groupes et les organisations.
Avec les étudiants de ces nouveaux modules nous avons continué la tradition des
collaborations internationales et des échanges interuniversitaires, nous avons démarré
des recherches sur le terrain et les avons impliqués dans les projets de recherche et de
développement universitaire.
Nous avons également apporté des modifications significatives au niveau des programmes
denseignement. Ainsi, le premier module, Relations humaines et communication,
propose des cours magistraux et des travaux dirigés sur les thèmes suivants: relations
interpersonnelles, psychologie de la communication, méthodes qualitatives dans les
sciences sociales et humaines, influence sociale, herméneutique scénarios de linter-
prétation, personnalité (perspective sociale), construction sociale de lidentité, mémoire
sociale et oubli, perceptions et relations entre groupes, dynamique de groupe, formes de
la communication, psychologie de la résolution des conflits, techniques dexpression et
de développement personnels et psychologie de la communication média.
Le deuxième module, intitulé Analyse et intervention dans les groupes et les organi-
sations, propose les thèmes suivants: intervention psychosociale théorie et stratégie,
interventions socioinstitutionnelles, méthodes et techniques danalyse sociale, planification
et évaluation des programmes dintervention, psychologie de laction, ressources humaines
et stratégies de conseil, analyse et intervention dans le couple de la famille, transfor-
mations au sein des organisations, le groupe comme moyen de transformation,
psychologie de la communauté, problématique des conflits, pathologie du social et
représentations sociales des groupes défavorisés.
En ce qui concerne lécole doctorale en psychologie sociale, les directeurs de
recherche des trois universités qui proposent des programmes de doctorat acceptent
parfois des thèses de ce domaine. Mais ce nest que lUniversité de Ia[i qui propose une
orientation spécialisée exclusivement en psychologie sociale. Les doctorants y viennent
de toutes les régions de Roumanie. Voici les intitulés de quelques thèses soutenues ces
dernières années à lUniversité de Ia[i: La représentation sociale de la profession de
psychologue en Roumanie; La catégorisation multiple des cibles sociales; Représentations
sociales, pratiques et contexte; La dynamique de lidentité sociale dans le contexte des
relations entre groupes; Aspects de la relation entre la mémoire autobiographique et la
perception de soi; La personnalité totalitaire un profil psychosociologique; Représenta-
tions sociales des émigrants; Létude des échanges organisationnels et leur perception
psychosociale.
Malgré la manque despace de travail et déquipement, malgré la marginalisation,
lisolation et la démoralisation, les groupes de psychologues se sont engagés avec le
changement de régime politique dans des programmes de construction dune nouvelle

identité. Cest ainsi que sont nés les laboratoires de recherche à limage des laboratoires
occidentaux. Ainsi, lorganisation du Laboratoire «Psychologie du champ social» a
marqué lorientation de lUniversité de Iaºi vers le développement de la psychologie
sociale. Ce laboratoire nest pas seulement un espace aménagé et équipé pour assurer à
ses membres des conditions satisfaisantes de travail. Il est surtout un état desprit, un
ethos de la participation, une «idéologie».
Une première condition pour le bon fonctionnement dun laboratoire étant assurément
lorganisation dun espace personnalisé qui puisse satisfaire le besoin dintimité psychologi-
que de ceux qui loccupent, nous avons obtenu un tel espace. Nous lavons aménagé et
doté dinstruments de travail nécessaires: des ordinateurs, une photocopieuse, un
scanner, une bibliothèque et dautres utilités indispensables. Meublé agréablement,
«humanisé», cet espace de travail attire, provoque, crée par lui-même une atmosphère
stimulante. Toutefois, avant même larrivée de toutes ces facilités, la vie scientifique et
spirituelle des psychosociologues qui composaient notre groupe sest coagulée et consoli-
dée graduellement à travers le partage dactivités, lélaboration de projets communs, la
participation à des débats, manifestations scientifiques et même aux agapes collégiales.
Peu à peu, lesprit déquipe est né, le sentiment du Nous, le besoin de chacun contribuer,
avec quoi que ce soit, au patrimoine commun. Petit à petit, on a vu naître et simposer
tacitement des standards de qualité, des valeurs communes, des normes morales. Le
code que nous avons tous accepté est fondé par le respect des opinions et des contri-
butions des autres et du patrimoine commun. Tous ces normes et standards, que nous
avons découverts graduellement et qui se sont finalement imposés à tous à travers
lintéraction et la contribution de chacun, ont créé un modèle référentiel, que certains
pourraient même appeler idéologie.
Pour pouvoir sexprimer un laboratoire ou un groupe de recherche a besoin dune
publication propre. Ainsi, le premier numéro de la revue Psihologia Socialã. Buletinul
Laboratorului «Psihologia câmpului social» (Psychologie Sociale. Bulletin du Laboratoire
de «Psychologie du champ social») est paru en 1998. Le conseil scientifique de la revue
est composé de scientifiques et universitaires européens reconnus et le directeur honorifique
en est le professeur Serge Moscovici. À raison de deux numéros par an, 12 numéros ont
été publiés jusquà présent, soit 80 études en roumain, français et anglais réalisées autant
en lespace roumain quen France, Suisse, Espagne, Belgique, Grande Bretagne, Italie,
Grèce, etc. Le premier éditorial de la revue annonçait: «Notre objectif est de faire
connaître les recherches roumaines en psychologie sociale, stimuler lanalyse de la
société roumaine selon les perspectives propres à notre discipline, valoriser les recherches
de notre Laboratoire de psychologie sociale. Mais aussi de faire connaître des modèles
et techniques de pointe, des ouvrages, des secteurs de recherche reconnus ou récents
issus des laboratoires et les centres de recherche similaires».
En lieu et place des conclusions

Lors dune récente évocation de lévolution du Laboratoire Européen de Psychologie
Sociale de la Maison des Sciences de lHomme, Serge Moscovici disait que le lancement
et laffirmation européenne de notre discipline après la Seconde Guerre mondiale sont
redevables à limpulsion initiale des collègues américains. De 1963 à 1965, ces derniers
158 ADRIAN NECULAU
ont organisé à Sorrente et Frascati deux conférences. La troisième, à Royaumont, a été

en revanche organisée par les européens. Elle a abouti à la création de lAssociation
Européenne de Psychologie Sociale (AEPS). Cette dernière a pris la responsabilité
dencourager les études interdisciplinaires et les échanges avec les autres disciplines, la
diffusion des recherches en Europe et ailleurs et la participation de tous les psychologues
sociaux à la création dun modèle européen de formation en psychologie sociale. Il sen
est suivi lévolution que nous connaissons tous. Mais il a fallu à la psychologie sociale
européenne ce stimulus collégial déclencheur.
Par analogie, lanalyse de la naissance et du développement de la psychologie sociale
roumaine identifie une interaction entre limpulsion extérieure et ses ressources internes.
Ses débuts sont redevables aux jeunes qui ont obtenu des doctorats ou se sont formés
dans les universités et laboratoires français et allemands pour ensuite appliquer leur
connaissances à lanalyse de la société roumaine. Cette période a été suivie de la
stagnation et du déclin engendrés sous la pression dune idéologie contraignante et dun
contexte social contrôlé installés après la Seconde Guerre mondiale. Les changements de
1989 ont marqué le début de la reconquête de lidentité et de consolidation
institutionnelle.
Deux tendances actuelles sont à identifier: a) refaire la trajectoire de la psychologie
sociale européenne en répliquant les expériences de la dernière tout en ignorant le
nouveau contexte roumain, avec tout ce quil a de spécifique et unique; b) incorporer
à la recherche roumaine les paradigmes et la méthodologie déjà validées ailleurs, en les
appliquant dune manière novatrice à un contexte incomparable à celui de lEurope
daprès-guerre.
La chance dêtre les contemporains de ce changement fascinant nest pas à rater.
Traducere de Andreea Gruev-Vintilã
Bibliographie
Bejat, M. (1972), Geneza psihologiei ca ºtiinþã experimentalã în România (La genèse de la
psychologie en tant que science expérimentale en Roumanie), Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti.
Bogdan-Tucicov, A., Chelcea, S., Golu, M., Golu, P., Mamali, C., Pânzaru, P. (1981), Dicþionar
de psihologie socialã (Dictionnaire de psychologie sociale), Editura ªtiinþificã ºi Enciclo-
pedicã, Bucureºti.
Chelcea, L., Latea, P. (2000), România profundã în comunism (La Roumanie profonde pensant
le communisme), Editura Nemira, Bucureºti.
Chelcea, S. (1982), Experimentul în psihosociologie (Lexpériment en psychosociologie), Editura
ªtiinþificã, Bucureºti.
Chelcea, S. (1984), Contribuþii la dezvoltarea metodelor ºi a tehnicilor de cercetare în psihoso-
ciologia româneascã (Contributions au développement des méthodes et techniques de
recherche dans la psychosociologie roumaine), Ana Tucicov-Bogdan, in Psihologia socialã
în România, Editura Academiei, Bucureºti.
Chelcea, S. (1994), Personalitate ºi societate în tranziþie. Studii de psihologie socialã (Personnalité
et société en transition. Études de psychologie sociale), Societatea ªtiinþã ºi Tehnicã, Bucureºti.
Chelcea, S. (2002), Un secol de cercetãri psihosociologice, 1897-1997 (Un siècle de recherches
psychosociologiques, de 1897 à 1997), Editura Polirom, Iaºi.
Chelcea, S., Iluþ, P. (2003), Enciclopedie de psihosociologie (Encyclopédie de psychosociologie),

Editura Economicã, Bucureºti.
Chircev, A. (1941), Psihologia atitudinilor sociale, cu privire specialã la români (Psychologie
des attitudes sociales avec un regard particulier sur les Roumains), Editura Institutului de
Psihologie al Universitãþii din Cluj la Sibiu, Sibiu.
Constantinescu, M. (1969), Integrarea socialã a tineretului (Lintégration sociale des jeunes),
Editura {tiinþificã, Bucureºti.
Constantinescu, V. (1985), Studiu introductiv D. Drãghicescu, Din psihologia poporului român
(Étude introductive à D. Dr\ghicescu, De la psychologie des Roumains), Editura
Albatros, Bucureºti.
Cosmovici, A. (2000), Viaþa universitarã în comunism. O perspectivã psihosociologicã (La
vie universitaire pendant le communisme. Un regard psychosociologique), Psihologia
Socialã, 5, pp. 159-171.
Curelaru, M. (2002), La formation post-universitaire en psychologie à Ia[i, Psihologia Socialã,
9, pp. 164-166.
Cuvillier, A. (1967), Manuel de sociologie, vol. I, PUF, Paris, p. 88.
Drãghicescu, D. (1903), Le problème du déterminisme social. Déterminisme biologique et
determinisme sociale, Édition de la Grande France, Paris.
Drãghicescu, D. (1904), Du rôle de lindividu dans le déterminisme social, Felix Alcan, Paris.
Drãghicescu, D. (1905), Psihologie socialã (Psychologie sociale), Revista judiciarã, Bucureºti.
Drãghicescu, D. (1907), Din psihologia poporului român (De la psychologie des Roumains),
Editura Alcalay, Bucureºti.
Eliade, P. (1982), Influenþa francezã asupra spiritului public în România (Linfluence française
sur lesprit public Roumain), Editura Univers, Bucureºti.
Golu, M. (1990), Dictaturã ºi personalitate (Dictature et personnalité), Revista de psihologie,
2, pp. 105-108.
Herseni, T. (1960), Premise istorice la critica psihologiei sociale burgheze franceze de astãzi
(Prémisses historiques pour une critique de la psychologie sociale française contem-
poraine), Revista de psihologie, 4.
Herseni, T. (1969), Metodologia cercetãrilor psihosociologice de la Boldeºti (Méthodologie
des recherches psychosociologiques de Boldeºti), Sociologia militans, vol. II, Editura
Herseni, T. (1969), Psihosociologia organizãrii întreprinderilor industriale (Psychosociologie de
lorganisation des entreprises industrielles), Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureºti.
Herseni, T. (1970), Cercetãri de psihosociologie concretã la Boldeºti (Recherches de psychoso-
ciologie concrète à Bolde[ti), Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureºti.
Herseni, T. (1973), Psihologia lui N. Vaschide (La psychologie de N. Vaschide), Editura
Herseni, T. (1973), Psihologia colectivelor de muncã (La psychologie des collectifs de travail),
Editura Academiei, Bucureºti.
Herseni, T. (1971), Sociologia cogitans, in Sociologia militans. École sociologique de Bucarest,
vol. III, Editura {tiinþificã, Bucureºti, pp. 19-63.
Herseni, T. (1974), Laboratoarele uzinale de psihosociologie (Les laboratoires psychosociolo-
giques dusine), Editura ªtiinþificã, Bucureºti.
Herseni, T. (1979), Forme strãvechi de culturã poporanã româneascã (Formes ancestrales de
culture du peuple Roumain), Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Herseni, T., Golu, P., Mihu, A., Zlate, M., Mamali, C., Neculau, A. (1973), Statutul psihologiei
sociale (Le statut de la psychologie sociale), in Sociologia `n acþiune, vol. II, Editura
Universitãþii Al.I. Cuza, Iaºi, pp. 407- 419.
Iacob, L.M. (2003), Etnopsihologie ºi imagologie (Ethnopsychologie et imagologie), Editura
Polirom, Iaºi.
160 ADRIAN NECULAU
Mamali, C. (1974), Inter-cunoaºtere (Inter-connaissance), Editura ªtiinþificã, Bucureºti.

Mãrgineanu, N. (2002), Mãrturii asupra unui veac zbuciumat (Témoignages dun siècle secoué),
Editura Fundaþiei Culturale, Bucureºti.
Mihu, A. (1970), Sociologia americanã a grupurilor mici (Sociologie américaine des petits
groupes), Editura Politicã, Bucureºti.
Momanu, M. (2003), Epistemologie pedagogicã. O analizã epistemologicã a paradigmei edu-
caþionale a societãþii totalitare de tip comunist, tezã de doctorat în ºtiinþele educaþiei
(Epistémologie pédagogique. Une analyse épistémologique du paradigme éducationnel de
la société totalitaire de type communiste), Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþele Educaþiei,
Universitatea Al.I. Cuza, Iaºi.
Moscovici, S. în dialog cu A. Neculau (2002), Urmele timpului. Iluzii româneºti, confirmãri
europene (Les traces du temps. Illusions roumaines, confirmations européennes), Editura
Polirom, Iaºi.
Mungiu, A. (1995), Românii dupã 89 (Les Roumains après 1989), Editura Humanitas, Bucureºti.
Mureºean, P. (1984), Psihologia socialã în sprijinul muncii de propagandã; Cercetãri psihosociolo-
gice privind integrarea socialã ºi profesionalã a tineretului (La psychologie sociale a
lappui du travail de propagande; Recherches psychosociologiques sur lintégration sociale
et professionnelle de la jeunesse) in Psihologia socialã în România, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureºti.
Neculau, A. (1977), Liderii în dinamica grupurilor (Les leaders dans la dynamique des groupes),
Editura ªtiinþificã, Bucureºti.
Neculau, A. (1983), A fi elev (Être élève), Editura Albatros, Bucureºti.
Neculau A. (1989), Linstitution de la coopération dans le village roumain traditionnel. Une lecture
psychosociologique, Revue roumaine des sciences sociales. Serie de psychologie, 2,
pp. 105-120.
Neculau, A. (1989), A trãi printre oameni (Vivre parmi les hommes), Editura Junimea, Iaºi.
Neculau, A. (1992), Les «secrets» de lEst: le modèle roumain, Connexions, 2, pp. 43-56.
Neculau, A. (ed.) (1996), Psihologie socialã. Aspecte contemporane (Psychologie sociale. Aspects
contemporains), Editura Polirom, Iaºi.
Neculau, A. (1998), Une expérience en vue de réformer lUniversité de lintérieur: le laboratoire
Psychologie du champ social de lUniversité Al.I. Cuza de Iaºi étude de cas,
Editura Alternative, Bucureºti.
Neculau, A. (1999), Memoria pierdutã. Eseuri de psihosociologia schimbãrii (La mémoire perdue.
Essais de psychosociologie du changement), Editura Polirom, Iaºi.
Neculau, A. (2003), «Reeducarea» un experiment psihosociologic («La rééducation», un
expériment psychosociologique), in G. Ferréol et A. Neculau, Violenþa. Aspecte psihosociale,
Editura Polirom, Iaºi.
Neculau, A. (2003), Manual de psihologie socialã (Manuel de psychologie sociale), Editura
Polirom, Iaºi.
Neculau, A., Curelaru, M. (2003), La rappresentazione sociale della povertà. Uno studio
realizzato in Romania, in Ida Galli (ed.), Le dimensioni psicosociali della povertà.
Unanalisi cross-culturale, Edizioni Scientifiche Italiane, Napoli.
Neculau, A., Zlate, M. (1983), Clasa de elevi ca formaþiune psihosociologicã (La classe
déleves en tant que formation psychosociologique), Psihologia educaþiei ºi dezvoltãrii,
Editura Academiei, Bucureºti.
Nicola, I. (1974), Microsociologia colectivului de elevi (La microsociologie du collectif délèves),
Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti.
*** (1990), Psihologia româneascã în anii dictaturii personale (La psychologie roumaine dans
les années de la dictature personnelle), Revista de psihologie, 2, pp. 99-103.
Radu, I. (2001), Mai întâi înveþi partea de tehnicitate, pe urm\ vine rândul intuiþiei, interviu cu
Adrian Neculau (Il faut dabord apprendre la technique, lintuition suit, entretien avec
Adrian Neculau), Psihologia Socialã, 8, pp. 130-138.
Radu, N. (1984), Comportamentul de grup ºi efectele sale în evoluþia unor procese sociale din
România (Le Comportement de groupe et ses effets sur lévolution de quelques processus
psychosociaux) in (coord.) A. Tucicov-Bogdan, Psihologia socialã în România, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, Bucureºti.
Radu, N. et al. (1974), Teoria grupurilor ºi cercetarea colectivelor ºcolare (La théorie des
groupes et la recherche sur les collectifs délèves), Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti.
Radu, N., Neculau, A. (1984), Cercetarea psihosociologicã a grupurilor umane (La recherche
psychosociologique des groupes humains, A. Tucicov-Bogdan (ed.), Psihologia socialã
în România, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureºti.
Ralea, M. (1931), Psihologia socialã (La Psychologie sociale), editor C. Nicuþã, Iaºi.
Ralea, M. (1938), Psihologia ºi Viaþa (La Psychologie et la vie), Fundaþia pentru Literatur\ ºi
Art\ «Regele Carol II», Bucureºti.
Ralea, M. (1946), Explicarea omului (Expliquer lhomme), Editura Cartea Româneascã, Bucureºti.
Ralea, M., Hariton, T. (1962), Sociologia succesului (La Sociologie du succès), Editura ªtiinþificã,
Bucureºti.
Rãdulescu-Motru, C. (1910), Sufletul neamului nostru. Calitãþi ºi defecte (Lâme de notre peuple.
Qualités et défauts), Editura Lumen, Bucureºti.
Rãdulescu-Motru, C. (1910), Psihologia ciocoismului; Psihologia industriaºului (La Psychologie
du parvenu; Psychologie de lindustriel), Editura Lumen, Bucureºti.
Rãdulescu-Motru, C. (1923), Curs de psihologie (Cours de psychologie), Editura Cultura naþionalã,
Bucureºti.
Rãdulescu-Motru, C. (1937), Psihologia poporului român (Psychologie des Roumains), Societatea
Românã de Cercetãri Psihologice, Bucureºti.
Rãdulescu-Motru, C. (1984), Personalismul energetic ºi alte scrieri (Le Personnalisme énergétique
et autres écrits), Editura Eminescu, Bucureºti.
Rãdulescu-Motru, C. (1996), Etnicul românesc (Lethnique roumain), Editura Albatros, Bucureºti.
Slama-Cazacu, T. (1959), Limbaj ºi context (Langage et contexte), Editura ªtiinþificã, Bucureºti.
Sp`noiu-Dan, G. (1971), Relaþiile umane în grupurile de muncã industrialã (Les relations
humaines dans les groupes de travail industriel), Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureºti.
ªtefãnescu-Goangã, F., Roºca, Al., Cupcea S. (1938), Adaptarea socialã (LAdaptation sociale),
Editura Institutului de Psihologie al Universitãþii, Cluj-Napoca.
ªtefãnescu-Goangã, F. (1940), Curs de psihologie socialã (Cours de psychologie sociale), editor
A. Chircev, Cluj.
Toulouse, E., Vaschide, N., Piéron, H. (1904), Technique de Psychologie expérimentale, Doin,
Paris.
Tucicov-Bogdan, A. (ed.), Chelcea, S., Mureºan, P., Neculau, A., Radu, N. (1984), Psihologia
socialã în România (La Psychologie sociale en Roumanie), Editura Academiei, Bucureºti.
Vaschide, N. (1909), Essai sur la psychologie de la main, Riviere, Paris.
Vaschide, N. (1911), Le Sommeil et les rêves, Paris.
Zamfir, C. (coord.) (1980), Dezvoltarea umanã a întreprinderii (Le développement humain de
lentreprise), Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureºti.
Zlate, M. (1972), Psihologia socialã a grupurilor ºcolare (La Psychologie sociale des groupes
délèves), Editura Politicã, Bucureºti.
Adrian Neculau1
Afacerea Meditaþia Transcendentalã o rememorare
A trecut aproape un sfert de veac de la declanºarea unei macabre înscenãri, tipice

comunismului de pretutindeni ºi de totdeauna, dar specific\ celui ceauºist, menit\ sã
elimine psihologia (ºi nu numai) dintre ºtiinþe, s-o vaporizeze cu o ºtiutã tehnicã
orwellianã. Nici chiar `n Rusia lui Stalin n-au dispãrut ºtiinþele. Au fost criticate,
înfierate, puse la zid, dar n-au fost ºterse. În anii 80, România era singura þarã din
Europa în care nu se studia psihologia (nici pedagogia, nici sociologia!), în care chiar
cuvântul care denumea aceastã ºtiinþã era prohibit.
Fusesem ales, în urmã cu câþiva ani, vicepreºedinte al Asociaþiei Psihologilor din
România. ªedinþa de alegeri avusese loc la Institutul de Psihologie al Academiei, în
strada Frumoasã; profesorul Al. Roºca, care conducea institutul ºi asociaþia, a anunþat
cã cei trei vicepreºedinþi (Vasile Pavelcu, Mihai Beniuc ºi Anatolie Chircev) i-au spus cã
vor sã se retragã ºi e deci necesar sã fie aleºi alþi trei colegi în locul acestora. Eram,
în noul grup, singurul din provincie ºi cel mai tânãr. Participam la toate ºedinþele
conducerii asociaþiei, eram plin de iniþiativ\ ºi extrem de pãtruns de noua responsa-
bilitate. Eram ºi mândru cã-i succedam profesorului Pavelcu, cãruia-i împãrtãºeam
impresiile culese de la reuniunile la care participam. Frecventam, se înþelege, Institutul
de psihologie, devenisem un obiºnuit al locului, mã întreþineam adesea cu colegii de la
diferite secþii, îmi fãcusem prieteni. Mi s-a încredinþat organizarea filialelor ºi am trimis
o scrisoare rectorilor de la universitãþile din þarã, prin care-i rugam sã faciliteze
organizarea de filiale ale asociaþiei, pe lângã universitãþile pe care le patronau (câþiva
ani mai târziu, colegul D. Vrabie de la Galaþi mi-a relatat cã a fost chestionat de un
colonel de Securitate asupra acestei scrisori: ce voiam sã organizez, filiale ale MT?).
Dupã încheierea unei reuniuni a biroului de conducere a asociaþiei, cred cã era în
primãvara lui 1982, am fost invitat în camera pe care o ocupau cei de la secþia de
psihologie socialã, fostul cabinet de director adjunct al lui Robert Floru, care pãrãsise
România de câþiva ani. Nu-mi mai amintesc acum cine erau cei reuniþi acolo, dar era
sigur ºi ºefa de secþie, Geta Dan-Sp`noiu. La început nu înþelegeam ce s-a întâmplat,
curând am priceput însã cã se simþeau ameninþaþi de o anchetã sau verificare ce
începuse de curând. Discursul celor prezenþi avea o notã justificativã, îmi relatau,
1. Universitatea Al.I. Cuza, Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþe ale Educaþiei, Iaºi.

AFACEREA MEDITAÞIA TRANSCENDENTALÃ O REMEMORARE 163
întrerupându-se ºi completându-se, cum fuseserã solicitaþi sã participe la un experiment

ºi acum li se reproºa faptul cã au participat, de fapt, la ceremonialele unei secte
religioase. Cred cã am reacþionat greºit, mi se pãreau atât de absurde acuzele ce li se
aduceau, încât le-am spus sã nu-ºi facã griji, e prea vizibil faptul cã ei n-au avut nici o
prestaþie care sã poatã fi incriminatã. Cred cã mi-am pus totuºi o întrebare: de ce nu
m-au solicitat ºi pe mine sã particip, veneam adesea la Institut, sunt sigur cã aº fi intrat
cu interes în acest experiment.
N-am mai fost convocat la ºedinþele biroului asociaþiei, am aflat doar din zvonuri ºi
din informaþii trunchiate cã se pornise o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Institutul
era desfiinþat, cercetãtorii trimiºi spre reeducare, în munca productivã. Nu i-am mai
întâlnit pe colegii mei, dispãruserã, erau ascunºi de ochii lumii, pe unii nu i-am mai
vãzut pânã dupã cãderea regimului. Când i-am vizitat pe foºtii mei colegi de la Iaºi,
Genoveva ºi Jean Pogorilovschi, la ceva timp dupã raderea totalã a institutului ºi
cercetãtorilor sãi dintre instituþiile statului, mi-au spus cã eram primul care le cãlca
pragul, se considerau izolaþi, li se pãrea cã sunt pãrãsiþi, credeau cã frica îi determinase
pe mulþi sã-i ocoleascã. Ion Pogorilovschi lucra la o fabricã de mobilã, Genoveva avea
noroc, gãsise un post la o ºcoalã de hipoacuzici. Mai târziu l-am întâlnit pe Ioan
Mânzat, lucra acum ca bibliotecar, dar la început fusese repartizat la întreprinderea de
ecarisaj, într-o echipã care mãtura strãzile. Dupã ce fusese îndepãrtat de la facultate,
profesorul Mihai Golu era ºi el un marginal. Fusese invitat însã la Iaºi, la Spitalul
Socola, am aflat de prezenþa lui ºi l-am invitat la mine acasã. Pe drumul cãtre garã, îl
conduceam împreunã cu fiul meu, mi-a povestit prin ce a trecut. Am început sã mã
interesez ºi de ceilalþi, am auzit atunci istorii care parcã aparþineau secolului trecut.
Geta Dan-Sp`noiu era femeie de serviciu la o farmacie, Aurora Liiceanu fãcea curãþenie
la o grãdiniþã, Grigore Nicola muncitor într-o fabricã, Mioarei Mo]escu i se fãcuse
aceeaºi cinste, de a se reeduca ºi a lucra ca filatoare
Ceea ce m-a contrariat în acei ani a fost faptul cã nu toþi colegii de breaslã
condamnau aceastã înscenare grotescã, unii considerau cã cei implicaþi în aceastã
afacere îºi meritau soarta, cã au primit ce au cãutat etc. Iar în universitatea noastrã nu
am întâlnit nici un cuvânt de compasiune pentru soarta psihologiei (doar curiozitate
bolnãvicioasã), nimeni nu s-a solidarizat cu noi, psihologii (pedagogii, sociologii), care
am dispãrut deodatã dintre filierele de formare. Nici atunci când Catedra de Psihologie
ºi Pedagogie a fost anexatã Catedrei de Socialism ªtiinþific. Dar nici dupã 1989 nu am
gãsit înþelegere sau dorinþã de reparaþie. Pe nimeni nu interesa acest incident.
Am scris despre acest montaj tipic stalinist de câteva ori. Am descris ceea ce am
aflat, am încercat sã-mi explic resorturile acestei afaceri. Cum s-a nãscut ea, de ce au
fost atât de periculoºi psihologii, încât sã se organizeze o asemenea înscenare pentru a-i
reduce la tãcere? Care este geneza acestei întâmplãri?
Am aflat, mai întâi, cã nu doar psihologii au fost victime. Au fost atraºi în aceastã
afacere mai mulþi scriitori, cercetãtori din alte domenii, oameni de culturã. Grupul
celor vaporizaþi a fost mult mai mare, peste 300 de persoane. A fost o acþiune tipicã
de intimidare, de reducere la tãcere a unor incomozi. Regimul încerca astfel sã repare
o greºealã pe care o fãcuse în anii de relativã deschidere.
Dupã liberalizarea din anii începutului domniei lui Ceauºescu, s-au reînfiinþat secþiile
de psihologie, sociologie ºi pedagogie din cele trei mari universitãþi din România
Bucureºti, Iaºi, Cluj-Napoca. Anchetele psihosociale, chiar dacã riguros controlate, au
164 ADRIAN NECULAU
devenit însã, în scurt timp, supãrãtoare pentru putere, iar disciplinele respective
indezirabile. Aceºti critici sâcâitori trebuiau deci sã disparã.
Pentru început, secþiile respective nu au mai primit cifrã de ºcolarizare, adicã nu
mai aveau dreptul sã primeascã studenþi în anul I. Studenþii din anii mai mari au fost
obligaþi sã se integreze în secþiile de filosofie ºi istorie (puternic ideologizate), deºi
începuserã prin examen de admitere ca psihologi, sociologi. Apoi, în primãvara lui
1982, a explodat bomba MT (Meditaþia Transcendentalã), motiv pentru desfiinþarea
Institutului de Cercetãri Pedagogice ºi Psihologice. A fost o afacere mult comentatã
în cercurile intelectuale din România ºi de presa occidentalã, tipicã regimurilor dicta-
toriale. O reprimare manipulatã, asemãnãtoare cu înscenãrile staliniste împotriva
pedologiei, demascatã ca pseudoºtiinþã în 1936. În România, secretele afacerii
MT au fost dezvãluite, nu în întregime, imediat dupã explozia din decembrie 1989.
Douã instituþii separate se ocupau de studiul ºi formarea individului: Institutul de
Psihologie, patronat de Academie, ºi Institutul de ªtiinþe Pedagogice, dirijat de Ministerul
Educaþiei ºi Învãþãmântului (MEI). Pentru început, au fost disponibilizaþi unii cercetãtori
din cele douã institute, invocându-se dificultãþile financiare. Apoi cele douã institute au
fost reunite într-unul singur, cu o conducere unicã, personalul fiind, din nou, drastic
redus. În 1979, institutul primeºte sarcina de a include în planul de cercetãri o
tehnicã de relaxare numitã Meditaþia Transcendentalã (MT) noutate pentru
cercetãtorii români propusã Consiliului Naþional al ªtiinþei ºi Tehnologiei (dirijat de
Elena Ceauºescu) de reprezentantul Universitãþii MERU (Elveþia), N. Stoian, un român
stabilit în aceastã þarã. (Când am ajuns pentru prima oarã în Elveþia, cred cã prin 1994,
i-am întrebat pe colegii mei de la Universitatea din Geneva despre aceastã instituþie. Nu
m-am mirat sã aflu cã nu existã o asemenea universitate). Cercetând rapoartele ºi
informaþiile despre rezultatele obþinute pânã atunci de aceastã tehnicã, doi specialiºti în
terapii de relaxare, sugestologie ºi psihofiziologie din institut, Vl. Gheorghiu ºi I. Ciofu,
întocmesc un referat cãtre CNST în care despart clar aspectele de conþinut ale tehnicii
de forma utilizatã (un limbaj mistico-religios, vizibil în conceptele utilizate, în termenii
vehiculaþi), recomandând circumspecþie, verificare practicã pe un colectiv restrâns de
cercetãtori, pentru a se degaja aspectele raþionale, fezabile (sã nu uitãm, era în plinã
epocã de construire a societãþii socialiste multinaþional-dezvoltate). În urma acestui
referat, proiectul pãrea abandonat.
În 1981 însã, MEI traseazã sarcinã institutului sã organizeze o expertizã a tehnicii
MT. Experimentaþi, responsabilii din MEI intuiesc pericolul ºi înainteazã conducerii
ministerului un referat negativ, cerând decomandarea experimentului. O dispoziþie de
sus (de unde?) îl determinã însã pe I. Ciocan, funcþionar superior în minister, de
profesie pedagog, sã refere pozitiv. Experimentul începe cu câþiva cercetãtori din institut
ºi oameni de culturã din afara lui. Prelegerea instructorului N. Stoian (nesatisfãcãtoare,
dupã pãrerea cercetãtorilor) ºi experimentul în sine dureazã doar cinci zile. Apoi se
întocmeºte un raport preliminar în care se formuleazã rezerve cu privire la ritualul
utilizat de instructor, propunându-se înlocuirea acestuia. Experimentul este întrerupt.
La câteva luni însã, în revista Pentru Patrie, editatã de Ministerul Afacerilor Interne,
apar o serie de articole în care se dezvãluie cã la Institutul de Psihologie, sub masca
unui experiment ºtiinþific, se desfãºoarã o propagandã subversivã pentru un guvern
mondial al pãcii ºi înþelegerii universale (pãcat capital pentru un stat naþional),
participanþii depunând un jurãmânt de pãstrare a secretului (de fapt, o fiºã anamnezicã
obiºnuitã, prin care cercetãtorii-participanþi se obligau sã nu divulge rezultatele înainte

de încheierea experimentului). Opinia publicã era pregãtitã pentru a afla despre un
complot aparþinând unei puteri oculte, antistatale. Însuºi Ceauºescu hotãrãºte rãfuiala:
toþi cei ce au venit în contact cu MT (ignorându-se sarcina primitã) vor fi sancþionaþi!
În ºedinþa de partid în care trebuiau sã se administreze sancþiuni, cercetãtorii fac însã
front comun, pledoariile acuzând dogmatismul, intoleranþa, atacul împotriva ºtiinþei
psihologiei, asemãnãtoare celor împotriva ciberneticii în deceniul cinci. La aflarea
acestui afront, cuplul Ceauºescu hotãrãºte mãsuri drastice. Se încep preparativele. Se
lanseazã întâi zvonul (zvonul, o armã atât de utilizatã în Est) cã transcendentalii sunt
niºte sectanþi periculoºi care umblã prin instituþia lor îmbrãcaþi în giulgiuri albe, cu
lumânãri în mânã. Ba unii umblã ºi pe strãzi, noaptea, echipaþi astfel! În acest timp,
fiecare cercetãtor este prelucrat pentru a avea o atitudine partinicã la noua ºedinþã
ce se pregãtea. ªi totul a decurs conform liniei trasate de partid: întâi, organizaþia
de partid a fost desfiinþatã ºi unii membri excluºi. Apoi a fost desfiinþat institutul,
cercetãtorii au fost deposedaþi de titluri ºi au fost orientaþi cãtre munci necalificate.
Curios e cã referatul institutului, prin care se analiza critic tehnica MT, a dispãrut din
arhivele CNST ºi MEI. El a fost publicat de revista 22 (nr. 29/1992), dupã o copie aflatã
la unul din cei doi autori. Efectele asupra celor implicaþi au fost dezastruoase:
pedagogul I. Ciocan, dezavuat ºi pãrãsit de toþi, face un stop cardiac, directorul adjunct
al institutului, pedagog ºi el ºi neparticipant la experiment, îl urmeazã. Mai mulþi
cercetãtori, cu doctorate ºi specializãri în Uniunea Sovieticã ºi SUA, autori de tratate ºi
monografii, nume de referinþã în psihologia româneascã, sunt trimiºi sã lucreze ca
muncitori necalificaþi în fabrici, pentru a fi astfel reeducaþi. Toþi pierd dreptul la
semnãturã. Dupã un timp, dupã caz, încep sã primeascã posturi mai apropiate de pregãtirea
lor: bibliotecari, secretare, funcþionari sau chiar sociologi în întreprinderi (având calificare
de psihologi). Fiind mai tânãrã, mãrturiseºte dr. Irina Holdevici, eu am pierdut doar
10 ani de muncã. Cei mai mulþi au rãmas în afara profesiei pânã la Revoluþie.
O ºtire lansatã de presã, în martie 1992, aduce un element nou la acest dosar încã
neelucidat: un securist român infiltrat la BBC. Nimeni altul decât N. Stoian, cel ce
orchestrase întreaga punere în scenã a MT.
Afacerea MT, crede dr. I. Ciofu, unul din cei doi autori ai celebrului referat, a fost
o manevrã abilã de a desfiinþa o instituþie care devenise incomodã. Trei instituþii se
ocupau pe atunci de sufletul omului: Biserica, ºtiinþa psihologiei ºi Partidul. Biserica
fusese de mult îngrãditã, anihilatã. Rãmâneau încã douã. ªtiinþa noastrã a fost astfel
lovitã încât însuºi cuvântul psihologie nu mai putea fi rostit, nici o carte care sã conþinã
în titlu acest cuvânt nu putea apãrea1. Devenise o ºtiinþã periculoasã. A dovedit prin
propriile greºeli.
Rãmânea astfel o singurã forþã care sã se ocupe de om, de cunoaºterea ºi formarea
lui: Partidul. Partidul e-n toate prevedea un cunoscut poet român, el sfarmã ce-i
1. Autorul acestor rânduri a publicat, în 1989, un volum de studii de psihologie socialã, camuflat,
cu consimþãmântul editurii, la secþiunea eseuri, sub titlul inofensiv A trãi printre oameni.
Studiile tratau probleme ca: personalitatea o construcþie psihosocialã; stilul persoanei;
intervenþie, schimbare, formare; grupul mediu ºi mijloc de formare a personalitãþii;
dinamica rol-status-ului; personalitatea liderului.
Cartea, mi s-a explicat, nu poate avea în titlu cuvântul psihologie ºi nici nu poate apãrea în
colecþia de ºtiinþe sociale a editurii.
166 ADRIAN NECULAU
putred, loveºte-n vrãjmaºi, pãºeºte în frunte ºi vesteºte o nouã poruncã, el

singur reprezintã adevãrul ºi mâna ce vindecã de toate. Rãmãsese, într-adevãr,
singurul vindecãtor.
Dupã 15 ani de la revoluþie ºi un sfert de veac de la declanºarea afacerii le-am cerut
unor actori sociali, participanþi la aceastã afacere, sã ne dezvãluie impresiile lor, de
subiecþi implicaþi. Le-am cerut, mai ales, amãnunte cu privire la acþiunile de reabilitare
a lor. Reluãm ºi un text pe care i l-am cerut lui V. Gheorghiu, în urm\ cu câþiva ani,
publicat în Analele ªtiinþifice ale Universitãþii din Iaºi seria Psihologie (tom VI-VII
1997-1998).
Redãm mai jos câteva texte primite.
Domnia arbitrariului sau despre condamnarea psihologiei,

a psihologilor ºi a pedagogilor la începutul deceniului opt
studiu de caz (Vladimir Gheorghiu1)
În mai 1982 a fost desfiinþat Institutul de Cercetãri Pedagogice ºi Psihologice din
Bucureºti. Mãsura fusese luatã, dupã cum s-a precizat atunci, printr-o Hotãrâre a
Biroului Politic al CC al PCR, precum ºi a secretarului sãu general, N. Ceauºescu
personal. Închiderea institutului a fost precedatã de o campanie de presã, precum ºi de
anchetarea a numeroºi psihologi, pedagogi ºi a altor intelectuali acuzaþi a fi desfãºurat,
ca membri ai unei secte religioase, acþiuni îndreptate împotriva securitãþii statului.
O datã cu desfiinþarea institutului li s-au desfãcut tuturor colaboratorilor sãi contractele
de muncã, ei fiind, în marea lor majoritate, trimiºi spre reeducare, în diferite
întreprinderi din Bucureºti. Primind interdicþia de a munci în continuare în domeniul
specialitãþii lor, au fost obligaþi sã lucreze aici ca muncitori necalificaþi. S-a întocmit o
listã neagrã cu numele principalilor vinovaþi, care a fost trimisã organelor de presã
din întreaga þarã cu menþiunea cã persoanele incriminate nu au voie sã mai publice ºi cã
este interzisã citarea lucrãrilor lor. S-a dispus, de asemenea, retragerea din biblioteci ºi
librãrii a cãrþilor lor, precum ºi distrugerea celor care erau pe punctul de a fi publicate.
Aceastã întreagã acþiune, cunoscutã îndeosebi sub denumirea afacerea Meditaþiei
Transcendentale, a fost demascatã la vremea respectivã de cãtre presa internaþionalã.
Un rol important în formarea opiniei publice asupra adevãratelor cauze l-a jucat dr.
Vladimir Krasnasselski. Înainte de a emigra în Elveþia, ne fusese coleg de institut. El
cunoºtea prea bine, încã din anii detenþiei sale, ca prizonier politic, rãdãcinile rãului.
Am lucrat timp de aproape 25 de ani la Institutul de Cercetãri Pedagogice ºi Psiholo-
gice, trãind în mod nemijlocit toate fazele de dinainte ºi de dupã desfiinþare. Ca specialist
în psihologia sugestiei ºi sugestibilitãþii ºi problemele relaxãrii ºi hipnozei, pe deasupra
cãsãtorit cu o cetãþeancã din RFG, m-am bucurat de o atenþie deosebitã din partea
organismelor de anchetã, dar dupã cum mi-a fost dat sã constat foarte curând ºi din
partea unor colegi de breaslã. Incapabili, dintr-un motiv sau altul, sã descifreze în
spatele propagandei oficiale dedesubturile mecanismelor diversiunii, ºi-au îndreptat
þinta atacurilor împotriva unor persoane din rândurile lor identificate ca marii vino-
vaþi: eterna cãutare a þapilor ispãºitori. (În cartea Sugestia ºi sugestibilitatea pe care
1. Universitatea din Giessen, Germania.

am publicat-o cu I. Ciofu cu câteva sãptãmâni înaintea desfiinþãrii, mã ocupasem, de

altfel, în cadrul subcapitolului Permanenþa elementelor magice ºi mitice, de psihologia
unor asemenea mecanisme.)
Mã gândisem de multe ori în perioada aceea sã trimit peste hotare un material de mai
mare întindere, care sã dezvãluie din perspectiva unui insider cele întâmplate. Am ales
ca pretext împlinirea unui an de la desfiinþarea institutului. Între timp nu se mai amintea
aproape nimic de soarta psihologilor ºi pedagogilor, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Cei care dãduserã Ministerul Învãþãmântului în judecatã pentru desfacerea abuzivã a
contractului de muncã au pierdut, bineînþeles, procesele. Mulþi dintre colegi s-au
îmbolnãvit grav, unii au ºi murit.
În cele din urmã, am trimis pe cãi ocolite cotidianului de mare tiraj Die Welt un text
informativ ºi de analizã. La 4 iulie 1983, ziarul vest-german a publicat pe baza acestui
material un articol intitulat Condamnarea ºi blestemarea ºtiinþei: România închide
ultimul Institut de psihologie. Pentru a conferi celor relatate mai multã autenticitate,
ziarul a inserat în subsolul articolului o notã din care reieºea cã autorul este cunoscut
redacþiei, dar, acesta trãind în România, nu poate fi menþionat numele lui.
În aceeaºi zi, postul de radio Europa Liberã a transmis de mai multe ori versiunea
româneascã a articolului din Die Welt.
La scurtã vreme dupã emigrarea în RFG (august 1983), am pus la dispoziþia Societãþii
germane de Psihologie textul trimis iniþial ziarului vest-german, împreunã cu alte
documente. El a fost difuzat principalelor centre de psihologie din Germania ºi au fost
folosite de cãtre prof. K. Pawlik (Hamburg) ca bazã a unei intervenþii la IUPSYS, care s-a
întrunit la Accapulco în cadrul celui de-al 23-lea Congres internaþional de psihologie
(1984). În Psychologische Rundschau, organul Societãþii germane de psihologie, a
apãrut în numãrul din octombrie 1984 o informaþie despre Situaþia psihologiei din
România. (Neputând publica întregul text acelaºi pe care îl trimisesem ziarului Die
Welt, redacþia revistei Psychologische Rundschau m-a rugat sã prezint chintesenþa celor
întâmplate în þarã.)
Cu prilejul unei vizite pe care am fãcut-o de curând Catedrei de psihologie a
Universitãþii Al.I. Cuza în vederea stabilirii unui program de colaborare, profesorul
Adrian Neculau mi-a propus sã public în revista Analele ªtiinþifice unele dintre docu-
mentele de care dispun în legãturã cu aºa-zisa afacere a Meditaþiei Transcendentale.
Existã mai multe raþiuni pentru care mi se pare oportunã publicarea chiar ºi dupã un
timp atât de lung se împlinesc anul acesta 15 ani de la evenimentele amintite aici a
acestor materiale.
S-au descris dupã revoluþie relativ multe despre înscenarea politicã ºi juridicã din
1981-1982. A apãrut, de altfel, ºi un roman consacrat mascaradei (acesta e titlul cãrþii
scrise de M. Ghivirigã). Cei mai mulþi dintre cei care au fãcut publice opiniile lor sunt,
desigur, victimele directe ale fãrãdelegilor. Punând degetul pe rãnile suferite ºi, pe
cât le-a fost cu putinþã, pe buba sistemului care le-a generat, ei au contribuit în mare
mãsurã la dezvãluirea absurditãþii întregii acþiuni. Lipsesc pânã în prezent ºi vor mai
lipsi, probabil, multã vreme precizãrile ºi analizele de rigoare din partea celor care au
cunoscut nemijlocit din perspectiva mecanismelor puterii mobilurile exacte ºi scenariul
concret al celor întâmplate atunci. Noi, cei din afarã, nu putem emite decât anumite
prezumþii.
168 ADRIAN NECULAU
Campania de denigrare a fost de lungã duratã, au cãzut ºi capete ale aparatului

puterii, au fost date, dupã cum s-a aflat pe parcurs, instrucþiuni speciale organelor de
partid ºi judiciare, precum ºi direcþiilor forþelor de muncã. Nu s-au fãcut publice pânã
în prezent nici mãcar documentele proceselor în care victimele represiunii, apãrându-ºi
cu demnitate ºi mult curaj civic cauza, au putut pune în evidenþã viciile juridice ale
acuzaþiilor aduse ºi prin aceasta absurditatea întregii acþiuni. Dacã sunt bine informat,
încã nu s-a produs reabilitarea juridicã a celor penalizaþi.
Desfiinþarea arbitrarã a unor instituþii ºtiinþifice ºi de culturã, precum ºi penalizarea

abuzivã a membrilor lor, realizatã în cadrul unor campanii publice deºãnþate, sunt
manifestãri tipice ale dictaturii. Astfel de acþiuni au avut loc periodic, cu scopul de a
demonstra prin raportarea la puritatea liniei politice ºi ideologice, care trebuie
apãratã cu dârzenie cine deþine puterea ºi cum trebuie folositã aceasta împotriva
duºmanilor reali sau prezumtivi. Analiza unor astfel de evenimente exemplare
faciliteazã înþelegerea mecanismelor intrinseci ale sistemului dictatorial. Lucrul acesta
nu se realizeazã decât în timp ºi cere o distanþã criticã faþã de evenimentele ca atare.
Afacerea Meditaþiei Transcendentale a cunoscut la vremea respectivã o largã

rãspândire în rândurile opiniei publice. Au contribuit la aceasta nu numai propaganda
oficialã, ci, cu siguranþã, ºi luãrile de poziþii clarificatoare mediate de posturile strãine
de radio. ªi astãzi poþi sã te întâlneºti pretutindeni cu oameni care îºi amintesc, fie ºi
numai în linii mari, de cele întâmplate. Nu surprinde însã prea mult faptul cã printre
aceºtia se aflã ºi persoane care redau lucrurile din perspectiva tezelor vehiculate de
oficialitãþi. S-a vorbit prea multã vreme ºi insistent despre acþiunile malefice ale unei
secte cu ramificaþii internaþionale întinse. Limbajul folosit era adesea aluziv, lãsându-se
impresia cã vina persoanelor incriminate este, de fapt, mult mai mare decât se putea
dezvãlui atunci. Mai mult implicit decât explicit, se dãdea de înþeles cã era vorba despre
o vast\ ºi perfidã acþiune de spionaj. Duºmanii siguranþei statului au fost însã demascaþi,
urmând sã fie pedepsiþi exemplar. Una dintre primele întrebãri pe care anchetatorii mi
le-au pus se referea la mantra, grupare de silabe fãrã sens pe care cei ce practicau
meditaþia erau solicitaþi s-o repete mental în cursul relaxãrii. ªtim noi cã acesta este
codul secret pe care îl foloseaþi în cursul comunicãrii cu ceilalþi membri ai sectei.
Duºmanii siguranþei statului au fost însã demascaþi, urmând sã fie pedepsiþi exemplar.
Pe fondul acesta de ambiguitate ºi nesiguranþã, era mai uºor sã se asigure influenþarea
în direcþia doritã. Am aflat însã de curând cã existã ºi colegi de profesiune care continuã
sã colporteze vechea versiune oficialã, îmbogãþind-o, de la caz la caz, cu interpretãri
personale.
Nu cred cã materialele care se publicã aici cuprind aspecte prea noi. Într-o formã sau
alta, toate acestea au fost abordate probabil ºi de cãtre alþii. Ele articuleazã poate
anumite laturi, oferindu-le celor interesaþi puncte suplimentare de orientare în înþele-
gerea unor lucruri care le par astãzi multora de neînþeles. Implicarea persoanei mele în
toatã aceastã afacere de tristã amintire este absolut secundarã.
Un an dupã. Despre dizolvarea Institutului de Cercetãri Pedagogice

ºi Psihologice din Bucureºti
La 5 mai 1982 a fost dizolvat Institutul Pedagogic ºi Psihologic din Bucureºti. Câteva
luni mai înainte de aceasta, Ministerul Învãþãmântului, cãruia îi era subordonat, notase
încã lucruri pozitive: la începutul anului, un ºir de proiecte de cercetare fuseserã
prelungite, altele, interesând îndeosebi Ministerul Învãþãmântului, au fost demarate. De
asemenea, în ultimii ani s-au publicat câteva cãrþi ale colaboratorilor institutului.
Deºi pe unii i-a surprins, închiderea institutului era, de fapt, un lucru previzibil,
lipsea numai pretextul. În 1977, toate secþiile universitare de psihologie, pedagogie,
sociologie fuseserã desfiinþate, adicã pregãtirea în profesiile de psiholog, pedagog sau
sociolog nu mai era posibilã începând cu aceastã datã (aceste specialitãþi se predau numai
într-un spaþiu foarte restrâns la alte facultãþi, dar nu cu un profil profesional propriu).
Psihologia ºi pedagogia au o lungã tradiþie în România, trei renumiþi profesori români de
psihologie au studiat la Wilhelm Wundt în Leipzig (Rãdulescu-Motru, ªtefãnescu-Goangã,
Gruber).
Dupã anularea acestor secþii, erau mereu zvonuri cã ºi institutul, cu circa 140 de
membri, va fi închis, respectiv cã numãrul angajaþilor va fi puternic redus. Pretextul a
fost oferit de evenimentele care s-au petrecut în 1981 în institut. În ianuarie 1981,
institutului i s-a solicitat de cãtre Ministerul Învãþãmântului sã întreprindã o cercetare
despre Meditaþia Transcendentalã, ca sã se poatã trage concluzii despre aplicabilitatea ei
în România. O scrisoare a Cancelariei Comitetului Central cãtre Ministerul Învãþãmântu-
lui comunica faptul cã reprezentanþi ai MT din Franþa au solicitat o audienþã la ºeful
statului prin care cer sprijin pentru rãspândirea ºtiinþei lor despre inteligenþa creatoare
MT. Ca urmare, ministerul a ordonat, prin ministrul adjunct Marin Rãdoi (în acelaºi
timp ºi membru supleant al Biroului Politic), cercetarea MT în institut.
Un an ºi jumãtate mai târziu, aceastã împrejurare a fost folositã pentru dizolvarea
organizaþiei de partid din institut ºi a institutului însuºi.
S-a afirmat cã participarea la prezentarea MT era un act antistatal ºi antipartinic, cã
MT este o sectã internaþionalã religioasã, fascistã. Toþi participanþii la experiment au
fost învinuiþi de participarea la practici religioase sectante contravenind obligaþiilor
care le revin membrilor institutelor ºtiinþifice. Astfel, au pierdut dreptul de a mai fi
activi în cercetare ºi predare.
Cele circa 30 de persoane participante la experiment, majoritatea psihologi, au
primit interdicþia de a profesa ºi publica, nu mai aveau voie sã fie citaþi, lucrãrile lor pe
punctul de a fi publicate au fost distruse. Prin acelaºi ordin al Biroului Politic, li s-a
cerut sã lucreze ca muncitori necalificaþi în întreprinderile bucureºtene.
În acest grup, printre alþii s-au aflat directorul institutului, V. Radulian, ºi adjunctul
sãu, I. Nica, ambii docenþi în pedagogie, dr. C. Voicu, ºeful secþiei de psihologie a
institutului, prof. V. Gheorghiu ºi dr. I. Ciofu, ambii specialiºti în procedee de relaxare.
Restul psihologilor ºi pedagogilor institutului desfiinþat au fost trecuþi în producþie în
fabrici, apoi au primit locuri de muncã la ºcoli speciale ca profesori, documentariºti,
educatori în cãmine de copii, dar nu în cercetare. Au fost numai 2-3 persoane cãrora li
s-au dat posturi de psihologi, excepþii ce au fost simptomatice. În prima fazã, o bunã
parte dintre cei vizaþi n-au acceptat mãsurile luate împotriva lor. În prima ºedinþã de
partid care a avut loc puþin înainte de hotãrârea Biroului Politic, unii membri de partid
170 ADRIAN NECULAU
au votat împotriva pedepsei politice, cerutã de organele de partid. Cei mai mulþi s-au
abþinut de la vot, astfel încât nu s-a ajuns la nici o hotãrâre. Aceasta s-a produs mai
târziu, într-o ºedinþã a organizaþiei de bazã la Bucureºti, cu participarea primarului
Capitalei ºi a unui secretar al Comitetului Central, amândoi membri ai Biroului Politic.
În aceastã ºedinþã, condusã de membrii mai sus-amintiþi ai Biroului Politic, colaboratorii
institutului au fost intimidaþi, aºa încât cei mai mulþi n-au mai luat atitudine, ºi-au fãcut
chiar autocritica ºi, cu excepþia a douã persoane, au votat în favoarea propriei lor
pedepsiri. În aceastã ºedinþã au fost ameninþaþi cu consecinþe politice Ana Spornic,
ministru al Educaþiei, ºi cei doi locþiitori ai sãi. Ana Spornic a zburat din Ministerul
Educaþiei ºi din Biroul Politic, dar a rãmas membru al Comitetului Central ºi, dupã
câteva sãptãmâni, a ajuns ministru de stat în Ministerul Planificãrii, iar fostul ei locþiitor,
Rãdoi, ambasador în Algeria. Numai pedagogii ºi psihologii, în parte trecuþi de 50 de
ani, au primit posturi de muncitori necalificaþi ºi, pentru cã nu-ºi puteau îndeplini
norma, au primit chiar mai puþin decât salariul minim de 16 000 lei (curs oficial = 3 USD;
32 DM: la negru, adevãrata putere de cumpãrare = 3 USD; 160 DM).
Grele represalii au suferit ºi alþi oameni de ºtiinþã, specialiºti în discipline înrudite.
ªt. Milcu, membru al Academiei, vicepreºedinte al Academiei Române, prof. dr.
V. S\hleanu, director al Centrului de Antropologie, dr. G. G\itan, ºef al secþiei de
neuropsihiatrie a Spitalului Militar, M. Sora, cunoscut filosof ºi scriitor. Circa 15
psihologi s-au adresat justiþiei încercând sã obþinã anularea interdicþiei de a lucra în
profesia lor (pe baza dreptului român, numai un proces penal putea conduce la o astfel
de hotãrâre, ceea ce nu era cazul). Procesul a avut loc în condiþii nefavorabile:
nu s-a permis prezenþa martorilor;
reclamanþii nu au avut voie sã punã nici o întrebare;
procesul a fost stabilit pentru sâmbãtã, când în mod normal nu sunt procese ºi nu era
prezent nici un public;
în timpul procesului au fost prezente permanent 3 persoane care, fãrã îndoialã, erau
de la organele de securitate.
Completul de judecatã n-a pus decât o singurã întrebare. Rãspunsul venind prompt,
acesta n-a simþit nevoia sã vinã cu noi întrebãri. La toate argumentele reclamaþilor nu
urma decât un rãspuns stereotip: Acuzarea se respinge, pentru cã s-a dovedit cã
persoanele participante la MT sunt vinovate, pentru cã au devenit membrii unei secte
religioase.
Reclamanþii au folosit pe deplin ocazia de a-ºi prezenta argumentele. Învinuirile au
fost respinse punct cu punct prin dovezi clare. Ei au citat mai ales extrase dintr-o
scrisoare a lui Marin Rãdoi cãtre Comitetul Central ºi dintr-o scrisoare întocmitã în
martie 1982 la cererea ministrului Educaþiei ºi Învãþãmântului de cãtre directorul
cercetãrii ºtiinþifice a acestui minister. Din aceste scrisori reieºea clar cã institutul, în
mod oficial, a fost solicitat pentru a cerceta Meditaþia Transcendentalã (MT).
Psihologii au putut astfel arãta cã este falsã acuzaþia care li s-a adus, cã nu au informat
conducerea institutului lor despre aceastã acþiune, cei doi directori luând chiar parte la
experiment, solicitându-le membrilor institutului sã se supunã indicaþiilor ministrului.
Reclamanþii au respins cu hotãrâre principala vinã cã ei au semnat un document,
dupã care ar fi membrii unei secte. Ei au completat ºi semnat un formular, în care, în
afarã de datele personale ºi cele privind sãnãtatea, se menþiona cã nu vor rãspândi

procedeul fãrã acordul lui Maharidji, ºeful acestei organizaþii MT. Din literatura
internaþionalã este cunoscut cã acest procedeu se sprijinã pe norme obiºnuite, ceea ce
sub aspectul protecþiei autorului este de la sine înþeles. Nimãnui nu i-ar fi venit ideea sã
facã invers, adicã sã propage o tehnicã faþã de care el însuºi manifesta rezerve. Mai mult,
la proces a fost citat un referat despre MT, care fusese alcãtuit de prof. dr. V. Gheorghiu
ºi dr. I. Ciofu, doi participanþi la experiment, în 1979, la cererea Ministerului ªtiinþei,
ºi care a stat la dispoziþie, cel puþin cu trei sãptãmâni înainte de prezentarea tehnicii MT
institutului ºi Ministerului Învãþãmântului (prin inspectorul I. Ciocan).
S-a atras atenþia asupra urmãtoarelor locuri din referat: în legãturã cu aspectul de
formã, este uºor sesizabil limbajul mistico-religios pe care îl îmbracã tehnica MT. În
legãturã cu aspectul scopurilor speciale urmãrite de organizatori, nu este deloc exclus cã
îºi fac o multitudine de interese care izvorãsc, pe de o parte, din preocupãri mercantile,
pe de altã parte, din poziþia ideologicã sectantã a iniþiatorilor sau cel puþin a unora dintre
ei. Dar, evident, omul de ºtiinþã va ºti sã discearnã între formã ºi conþinut, preluând acele
elemente raþionale care servesc în ultimã instanþã sãnãtatea mintalã ºi fizicã a omului.
Din referatul alcãtuit pentru minister, la sfârºitul experimentului, s-a arãtat cã MT
ca procedeu de destindere ºi relaxare are anumite laturi pozitive, dar cã o apreciere
despre inferenþele sale s-ar putea emite abia dupã o perioadã mai lungã de timp. De
asemenea, s-a indicat cã introducerea în procedeele de relaxare MT se bazeazã pe un
ritual magico-religios. Pe baza acestui referat, acelaºi ministru Rãdoi, care iniþial a dat
ordinul pentru efectuarea cercetãrii, a hotãrât câteva zile mai târziu cã institutul nu
trebuie sã se mai ocupe de MT. Hotãrâtoare pentru aceasta au fost rezervele exprimate
în referat. Aceastã indicaþie a fost respectatã, adicã întreaga acþiune MT, care a dus la
închiderea institutului, la dizolvarea organizaþiei de partid ºi la interdicþia profesionalã,
s-a limitat la cinci zile.
Reclamanþii au amintit scrieri ale unor renumiþi oameni de ºtiinþã, de pildã ale lui
Hans Selze, întemeietorul cercetãrilor despre stres, din care reieºea cã procedeul de
relaxare cunoscut sub numele de Meditaþie Transcendentalã este obiect de cercetare
psihofiziologicã în diferite centre ºtiinþifice din lume. A fost citatã ºi literatura recentã
sovieticã ce conþinea aprecieri pozitive asupra MT. În acest context, au relevat
reclamanþii, este normal ca ºi cercetãtorii români sã se ocupe cu astfel de probleme ºi sã
încerce sã le scoatã din cadrul pseudoºtiinþific în care ele ar putea sã aparã.
S-au spus ºi lucruri foarte dure: interdicþia de a-þi exercita profesia contrazice
Constituþia þãrii, în dreptul român numai în procesele penale deosebite se pronunþã
aceastã interzicere. Fãrã nici un fel de reþinere s-au denumit aceste mãsuri ca o încãlcare
a libertãþii de cercetare, care aminteºte de anii 50, când cibernetica ºi genetica erau
considerate ca neºtiinþifice ºi îndreptate împotriva ideologiei statului.
S-a accentuat cã în domeniul tehnicilor de relaxare, în întreaga psihoterapie din România,
s-a fãcut incredibil de puþin, iar oamenilor angajaþi li s-au fãcut permanent greutãþi.
Deºi toate expunerile în proces erau relevante, ele n-au adus nimic în favoarea
reclamanþilor.
Sentinþa primei instanþe: Faptele reþinute sunt dovedite inclusiv, cu recunoaºterea
contestatorilor (de care nimeni dintre cei prezenþi nu a auzit). Participarea la experi-
mentul MT s-a produs în pofida propriilor opinii profesionale privind caracterul mistic,
antiºtiinþific, mercantil al aºa-zisului procedeu de relaxare, participarea personalã dincolo
172 ADRIAN NECULAU
de cadrul oficial, cum s-a pretins la ºedinþele de iniþiere întreprinse, neinformarea

unitãþii cu privire la aceste din urmã manifestãri la care au participat.
Totul era dirijat de sus, cãci instanþele din diferitele sectoare ale oraºului Bucureºti,
unde au avut loc procesele altor persoane implicate, au pronunþat aceeaºi sentinþã, cu
aceleaºi argumente.
Aproape toþi psihologii rãmaºi fãrã alternativã s-au supus ordinelor ºi s-au dus în
fabrici ca muncitori necalificaþi, indiferent de vârsta ºi starea sãnãtãþii lor. Nu este de
mirare cã sub presiune ºi stres, una dintre persoanele implicate a murit de apoplexie (I.
Ciocan). Un altul, G. Nicola, care lucra ca electrician, a suferit ca urmare a unui
puternic ºoc electric o moarte clinicã, a fost readus la viaþã, dar a rãmas cu sechele.
Aproape toþi au suferit de tensiune, tulburãri cardiovasculare ºi alte afecþiuni psihosomatice.
Din pãcate, în astfel de situaþii, s-au ivit ºi laturi negative, cãci unii cred cã s-ar putea
salva ºi pe spinarea altora. Ca de multe ori în astfel de situaþii, unii au devenit victime
ale manipulãrilor, ºi-au cãutat þap ispãºitor în propriile rânduri, în loc sã caute vina
în viciile sistemului, care, dupã cum era ºtiut, iniþia în mod periodic acþiuni de curãþare
ºi de intimidare. Deosebit de atacaþi au fost cei ce nu voiau sã se plece, mai ales
directorul V. Radulian ºi specialistul în hipnozã ºi sugestibilitate V. Gheorghiu, care,
pentru cã era cãsãtorit cu o cetãþeancã vest-germanã, a avut de suferit în plus. Rãu
intenþionaþii ºi comisia de anchetã au vãzut în aceºtia pe principalii vinovaþi. Îi ameninþau
chiar cu un proces penal. Numele calomniatorilor din institut sunt relativ bine cunoscute,
nu este însã nevoie sã fie menþionate acum.
O mare presiune s-a exercitat ºi asupra antropologului V. S\hleanu, care a fost
invitat drept coreferent la experiment ºi care, ca urmare a acuzaþiilor nedrepte, s-a
îmbolnãvit grav. S-a fãcut chiar ºi o percheziþie în institutul lui.
Pentru delatori însã a fost un climat bun. În ºedinþa care a dus la dizolvarea
organizaþiei de partid ºi a institutului însuºi, primarul Bucureºtiului, membru al Biroului
Politic, a spus oficial cã acþiunile de pedepsire au avut loc ca urmare a unei scrisori
anonime. De-abia pe aceastã bazã organismele de partid au fost atenþionate asupra
faptului cã Institutul de Pedagogie ºi Psihologie se ocupã de practici magico-mistice.
În februarie-martie 1983 a apãrut o licãrire de speranþã. Persoanele care au fost
trimise `n fabrici ca muncitori necalificaþi au primit posturi de secretari, documentariºti,
bibliotecari. Au fost oferite chiar douã posturi de sociologi. Nimeni nu a primit un loc
în cercetare ºi învãþãmânt. Lefurile lor erau de una pânã la douã treimi din cele obþinute
mai înainte. Psihologii aflaþi puþin timp înainte de pensionare primesc salariul unui
începãtor în profesie.
Deºi, dupã informaþiile noastre, nici un psiholog nu mai este muncitor necalificat, nu
s-au produs schimbãri esenþiale.
De fapt, interdicþia de a profesa în psihologie s-a pãstrat.

Acuzaþiile organismelor de partid nu au fost anulate.
Nici reabilitarea juridicã nu s-a produs. Ultimul proces care a avut loc împotriva
ministerului, respectiv împotriva hotãrârii acestuia de reziliere a contractului de muncã,
a avut loc la mijlocul lui martie 1983. S-au adus aceleaºi reproºuri la adresa psihologilor
ºi pedagogilor ca ºi la procesele din mai 1982.
Reclamaþiile au fost respinse practic cu aceleaºi argumente.

ªi în domeniul propagandistic continuã campania de denigrare. În almanahul ziarului

Scânteia, organ al Comitetului Central al PCR, pe 1983, la p. 314, sub titlul Lumina
neagrã, se aflã capitolul Un drog psihic: secta Meditaþia Transcendentalã. Aici
existã referiri la trei articole, ce au apãrut la începutul anului 1982, în revista Pentru
Patrie, organ al Ministerului de Interne, care au deschis campania oficialã împotriva
MT, transformatã apoi într-o calomnie generalã împotriva intelectualilor.
Asociaþia profesionalã a psihologilor români, o secþie a Asociaþiei internaþionale a
psihologilor, care nu era foarte activã ºi cu influenþã nu prea mare, a fost, practic,
paralizatã. Congresul naþional al psihologilor planificat pentru anul 1983 nu a mai avut
loc, de asemenea, adunãrile secþiilor asociaþiei nu se mai þin. Aceasta dovedeºte ºi o
lipsã a solidaritãþii profesionale. Cu atât mai admirabilã s-a dovedit atitudinea colegialã
a unor psihologi mai în vârstã, între 70 ºi 85 de ani, ca prof. C. Georgiade, prof. I.
Nestor, prof. G. Bontilã ºi prof. E. Russu, care ºi-au exprimat solidaritatea faþã de
colegii în suferinþã, oferindu-le pãrþi din pensia lor, ºi aºa modestã, pentru sprijinirea
celor în nevoie. ªi alþi mulþi intelectuali s-au arãtat solidari.
Dupã toate aceste evenimente se pune întrebarea: ce s-a întâmplat de fapt, care au
fost adevãratele intenþii?
S-a înþeles în general corect cã acþiunea anti-MT a fost o avertizare la adresa celor
care îºi permiteau sã gândeascã independent, în afara unor scheme prescrise. Cea mai
bunã dovadã cã partidul care are întotdeauna dreptate controleazã ºi regleazã totul,
indiferent de nevoile reale sociale, rezultã din însuºi faptul cã el închide în mod arbitrar,
prin deciziile Biroului Politic, institute ºtiinþifice.
Campania de emigrare a intelectualilor în legãturã cu aºa-zisa afacere a Meditaþiei
Transcendentale a fost motivatã ca o acþiune îndreptatã împotriva sectelor. Asocierea
cu sectele nu este întâmplãtoare, cãci campaniile anti-secte corespund unor tendinþe
internaþionale. De aceea, erau publicate permanent articole din ziarele occidentale ºi
aproape sãptãmânal era o emisiune TV pe tema sectelor. Dupã cum se ºtie, în rândul
populaþiei, tendinþele anti-secte se sprijinã pe legãtura cu Biserica tradiþionalã ºi, în parte,
pe neºtiinþã. Cât de repede se pun faptele criminale în legãturã cu activitatea sectelor o
aratã douã crime, acþiuni tipic criminale faþã de adolescenþi (despre care presa oricum nu
relateazã), care au avut loc în þarã la sfârºitul lui martie ºi au fost atribuite fãrã nici o
dovadã activitãþilor unor secte. Deosebirea de bazã faþã de acþiunile anti-secte desfãºurate
în Occident constã în faptul cã în România ele au fost folosite ca o manevrã, cãci, dupã
cum s-a aflat mai târziu, reprezentanþii strãini ai MT vizitaserã deja de cinci ani România
(1977), fiind sub controlul Ministerului de Interne. Mulþi colaboratori ai acestui minister
practicau de ani de zile MT. O privire exactã a evenimentelor aratã cã, de fapt, rezervele
ºtiinþifice ale Institutului de Psihologie au condus la oprirea activitãþii reprezentanþilor MT.
Nimeni nu pune la îndoialã faptul cã toatã campania a fost gânditã ca o manevrã de
comutare a atenþiei de la situaþia economicã din ce în ce mai grea din þarã: existã ºomaj
mascat, nu se gãsesc medicamente, zahãrul ºi uleiul sunt raþionalizate, iar alte alimente
se gãsesc foarte greu sau deloc.
Pe drum au rãmas pedagogia ºi psihologia:
nu existã instituþii corespunzãtoare în care se pot studia aceste discipline;
nu existã posibilitatea efectuãrii unor cercetãri sistematice;
nu existã dotare modernã pentru puþinele laboratoare rãmase în întreprinderi ºi
spitale;
174 ADRIAN NECULAU
dispar psihologii din ºcoli;

limitarea merge pânã la desfiinþarea tratamentului psihoterapeutic, aplicat de medici
ºi psihologi;
cãrþi ºtiinþifice despre relaxare, despre yoga etc. au fost îndepãrtate din librãrii ºi
biblioteci.
Un test de istorie ºi demnitate:

înscenarea MT (Grigore Nicola1)
Vârfurile regimului comunist, în scopul perpetuãrii puterii ºi a unei imagini pozitive în
lume, intrau în raporturi de interese, indiferent de costuri, cu tot felul de structuri
internaþionale; aºa a fost ºi cazul permisivitãþii amicale faþã de reþeaua de instituþii ºi
agenþi ce promovau tehnica de relaxare neuropsihicã Meditaþia Transcendentalã (MT).
Contând pe o tehnicã de ameliorare a stãrii populaþiei confruntate cu frigul ºi foametea,
în ianuarie 1981, printr-un angrenaj organizatoric de la centru, prin note scrise ºi
asistenþã comandatã serviciilor de securitate, la Institutul de Cercetãri Pedagogice ºi
Psihologice (din subordinea Ministerului Educaþiei ºi Învãþãmântului ºi a Academiei de
ªtiinþe Sociale ºi Politice) a fost organizatã o demonstraþie a respectivei tehnici de
relaxare, în scopul edific\rii ºi aviz\rii.
Grupul de oameni de ºtiinþã, dinãuntrul ºi din afara institutului, desemnaþi expres de
cãtre organizatorii oficiali, s-au edificat în decursul a câteva zile asupra respectivei
tehnici de relaxare, una dintre alte zeci consemnate în literatura de specialitate; în final,
s-a elaborat ºi înaintat forurilor superioare un raport evaluativ care, în esenþã, nu
recomanda preluarea ºi generalizarea tehnicii MT fãrã studii experimentale de fond.
În anul urmãtor, 1982, teama visceralã de extinderea fenomenului polonez al Solidari-
tãþii muncitorilor ºi intelectualilor a fãcut conducerea superioarã de partid sã înceapã o
purificare a societãþii româneºti: în deceniul ipocrit declarat a fi al ºtiinþei, tehnicii ºi
eficienþei, a elaborat un scenariu incriminatoriu vizând o presupusã iniþiativã subversivã
a intelectualilor români de a rãsturna regimul ºi întregul lagãr comunist; practic, s-a
trimis tuturor instituþiilor centrale ministere, comandamente militare, organe de presã,
inspectorate ºcolare un material defãimãtor cu detalii aberante despre o aºa-zisã sectã
deosebit de periculoasã; Institutul de cercetãri amintit a fost desfiinþat, salariaþii
repartizaþi sub strict control la locuri de muncã necalificate ºi ameninþaþi cu urmãrirea
penalã; au fost identificaþi peste 300 de intelectuali care se edificaserã asupra tehnicii de
relaxare amintite, deºi emisarii-instructori fuseserã invitaþi oficial în þarã ºi acreditaþi ca
atare.
Sunt suficiente documente care atestã demersurile juridice, atât înainte, cât ºi dupã
1990, ale persoanelor persecutate din acest motiv; ele au contestat desfacerea
contractelor de muncã prin art. 130, lit. i, precum ºi blamul public ce a ajuns, prin
interdicþia operei ºtiinþifice ºi a accesului la munci corespunzãtoare pregãtirii, la o realã
condamnare la moarte civilã.
Diversiunea oficialitãþilor vremii, chiar anacronicã ºi pentru lagãrul comunist, a avut
succes, abãtând atenþia populaþiei de la adevãratele cauze ale suferinþelor generale.
1. Institutul de Filosofie ºi Psihologie C. Rãdulescu-Motru al Academiei Române.

Martirajul conex afacerii MT a atins mii de oameni dacã luãm în seamã membrii
familiilor ºi mediile contingente persoanelor implicate; opinia publicã internaþionalã a
fost sensibilizatã pe mãsurã ºi peste 30 de state au reacþionat prin instituþiile lor
guvernamentale ºi academice cu admiraþie ºi simpatie pentru victimele amintite.
Acest segment de populaþie a avut o conduitã demnã ºi protestatarã în toþi aceºti 20
de ani care au trecut; condamnarea lor a fost întru totul abuzivã, în folosul exclusiv al
regimului comunist; cel mai îngrijorãtor este cã ea a fost declaratã fãrã sfârºit ºi noi
purtãm în continuare aceastã sfidare în vãzul lumii civilizate; afacerea MT a fost un
test istoric pentru un regim în descompunere ºi rãmâne un test pentru un regim
democratic în devenire.
Se impune deci legiferarea unei mãsuri care sã despresureze aceºti 315 intelectuali ºi
ºtiinþele pe care ei le practicã de spectrul nebulos lãsat de vechiul regim; unii au
decedat, alþii sunt pensionaþi de la locurile de muncã necalificate, alþii sunt veritabili
oameni de ºtiinþã, dar cu o discontinuitate profesionalã semnificativã; o patã violetã din
istoria noastrã trebuie ºtearsã printr-o mãsurã radicalã, semn al vigorii democraþiei ºi
justiþiei noastre.
Prezentãm succint elementele înscenãrii cunoscute sub numele Cazul MT.
În luna ianuarie a anului 1981, Institutul de Cercetãri Pedagogice ºi Psihologice a
primit sarcina cunoaºterii ºi avizãrii tehnicii de relaxare neuropsihicã Meditaþia Transcen-
dentalã, demonstratã de cetãþeanul francez de origine românã Nicolae Stoian; sarcina
a venit din partea CC al PCR, prin adresa nr. 114720/1980 cãtre Ministerul Educaþiei ºi
Învãþãmântului. Acest minister, for tutelar al institutului, a organizat, asistat, controlat
ºi valorificat sarcina respectivã; conducerea institutului a nominalizat 24 de cercetãtori
care au participat direct la întreaga acþiune, derulatã timp de 5-6 zile, câte dou\ ore
zilnic. Activitatea a constat în expuneri teoretice ale lectorului, discuþii ºtiinþifice,
demonstraþii ale aspectelor concrete. Avându-se în vedere prestanþa politicã a beneficiarului,
la acþiune au fost convocaþi ºi specialiºti din afara institutului, ca, de exemplu: acad.
ªtefan Milcu, prof. dr. V. Sãhleanu, prof. dr. M. Golu, conf. dr. Gh. Gãitan, toþi
contactaþi de Ministerul Educaþiei ºi Învãþãmântului; la acþiune au fost, de asemenea, ºi
reprezentanþi ai Consiliului naþional pentru ºtiinþã ºi tehnologie ºi ai Ministerului de
Interne. La 20 ianuarie 1981, conducerea institutului a înaintat Ministerului Educaþiei ºi
Învãþãmântului un referat privind concluziile acþiunii de edificare asupra tehnicii
respective de relaxare. Referatul cuprinde obiecþii asupra unor elemente de formã, iar
asupra conþinutului ca atare nu se dã aviz favorabil, motivându-se prin lipsa unor date de
cercetare calificatã. Pe baza acestor concluzii circumspecte, conducerea Ministerului
Educaþiei ºi Învãþãmântului a luat hotãrârea întreruperii contactelor cu N. Stoian.
Dupã un an, conducerea superioarã de partid a trecut la valorificarea în mod
propriu a sarcinii de serviciu din ianuarie 1981, recurgând la mistificãri, rãstãlmãciri
politico-ideologice, invective groteºti ºi umilitoare. La protestul hotãrât al cercetãtorilor,
care au prezentat documente dovedind cã sarcina venise chiar din partea Cancelariei
CC, Comitetul Politic Executiv a rãspuns cu represalii extreme: printr-o hotãrâre în 6
puncte, a desfiinþat institutul, organizaþia de partid, contractele de muncã prin art. 130
(i) din Codul Muncii ºi a repartizat cercetãtorii în munci necalificate în tãbãcãrii,
turnãtorii, curãþãtorii chimice, filaturi, tipografii. S-a elaborat o informare document
de uz intern care s-a prelucrat în toate instituþiile de stat, cu incriminarea cercetãtorilor
pentru spionaj, trãdare de þarã, aderare la o sectã periculoasã, menþionându-se detalii
176 ADRIAN NECULAU
178 ADRIAN NECULAU
fanteziste asupra unor pretinse practici mistice; nu era vorba numai de exagerãri, ci ºi
despre pure invenþii, urmãrind denigrarea, blamarea, batjocorirea oamenilor de ºtiinþã
în faþa întregii þãri.
Într-o asemenea situaþie, mai mulþi cercetãtori au avut cutezanþa de a se adresa
justiþiei: mare a fost deznãdejdea când cercetãtorii adevãrului ºtiinþific s-au pomenit în
faþa unor instanþe juridice ce sfidau orice document, martor, fapt, chiar orice argumente
ale cetãþeanului nedreptãþit de statul totalitar. S-a mers din instanþã în instanþã, s-au fãcut
adresãri la Marea Adunare Naþionalã, la Procuratura generalã. Calvarul avea sã continue
pânã la cãderea regimului. Deºi ultimul punct din hotãrârea CPEx-ului prevedea urmã-
rirea penalã a cercetãtorilor, nu s-a reuºit întocmirea vreunui dosar acuzator. Dar
autoritãþile l-au supus pe fiecare urmãririi, izolãrii, ostracizãrii complete, interdicþiei
profesionale. Soarta oamenilor de ºtiinþã supuºi represaliilor de cãtre regimul comunist
de la Bucureºti a fãcut obiectul unei referiri speciale a adresei prezidenþiale cãtre
Congresul american în ianuarie 1983. Numai dupã aceasta, majoritatea cercetãtorilor au
fost trecuþi din munci necalificate în posturi de bibliotecari ºi funcþionari (fãrã a li se
recunoaºte specializarea ºi vechimea în muncã).
În urma demersurilor judiciare cãtre instanþele vechiului ºi noului regim, victimele
MT, în principal intelectuali de renume, se întreabã care este progresul social dacã o
asemenea cauzã rãmâne învãluitã în mister ºi injustiþie.
Nedreptate colectivã (Aurora Liiceanu1)

Meditaþia Transcendentalã a fost ºi rãmâne într-o memorie relativizatã, poate chiar
de ceea ce are ea mai caracteristic, ºi nu de trecerea timpului o realitate confuzã,
dramaticã, dar nu foarte-foarte incoerentã ºi, pânã la urmã, dâmboviþeanã. Actorii ei
victime unii, azi, apatici prin lipsa unor reflexe pe care o societate normalã le-ar fi
format membrilor ei sau resemnaþi în stil românesc sau fericit indiferenþi, ca formã
metafizicã de resemnare sunt, în majoritate, oameni în amurgul vieþii. ªi, dacã ei se
miºcã astãzi într-un social haotic ºi plictisit de istoria recentã neglijent livratã societãþii,
neanimaþi de euforii justiþiare este pentru cã aceastã afacere, întâmplare nefericitã,
ghinion existenþial sau oricum am vrea s-o numim nu a avut ºi nu are nici în prezent nici
un sens. Este ceva fãrã sens. Ceva ce nu se leagã într-o structurã coerentã care sã
mulþumeascã mentalul individual.
Pentru mine, ea nu a fost decât o provocare cuvânt devenit slogan astãzi, o
prescripþie a prezentului, un deziderat care te face apt pentru admiraþia semenilor,
oarecum echivalent cu reactivitatea , venitã pe fondul unei vieþi profesionale monotone,
închisã într-un formalism ºi într-o lipsã de orizont corelând perfect cu micile griji ale
supravieþuirii fizice ºi ale grozãveniei ce au fost anii 1980-1989.
La Institutul de Psihologie apãruse ca o adiere ideea unui program prin care se putea
afla o metodã sau tehnicã de relaxare, de echilibrare interioarã sau de destresare de la un
lector român, Nicolae Stoian, venit din strãinãtate împreunã cu soþia sa, franþuzoaicã,
Muriel. El era un individ comun în aparenþã, ea pãrea o post-hipiotã, tot în aparenþã. În
rochia ei indianã în variantã occidentalã, deci nu în sari , foarte subþire ºi cu cizme
1. Institutul de Filosofie ºi Psihologie C. Rãdulescu-Motru al Academiei Române.

bej, de piele groasã, amintind de cizmele de cowboy, ea aducea un aer exotic, cu tot
ceea ce fusese în perioada Flower-Power noutate ºi modã. Totul pãrea acceptat ºi chiar
recomandat de direcþie ºi evident cã psihologii au muºcat din momealã mai mult decât
pedagogii cu care ne uniserãm instituþional de câþiva ani, coexistând într-o dulce ignorare
reciprocã. De altfel, la psihologi s-a apelat în calitatea lor de specialiºti-cercetãtori,
directorul Virgiliu Radulian mãgulindu-ne pentru expertiza noastrã ºi rolul care ne
revenea de a ne da cu pãrerea despre virtuþile psihologice ale acestui program. Totul se
petrecea în incinta Institutului de psihologie, cu acoperire legalã de la Ministerul
Educaþiei, de care aparþineam ca instituþie. Existau deci aprobãri de sus. Ulterior,
vãzându-mi dosarul precar ºi neglijent organizat de la CNSAS, aveam sã constat cã
directorul se grãbise sã ne mobilizeze fãrã a avea în acel moment aprobarea. Poate
servilism, poate neglijenþã
Lucram la acea vreme la un proiect de cercetare nu cu prea mult entuziasm. ªtiam cã
pe nimeni nu interesa conþinutul, ci doar termenul de predare, numãrul de pagini etc. ªi
cum sã fii motivat când de la minister ni s-a spus cã el, ministerul, deci beneficiarul, nu
are nevoie de bibliografie ºi nici de concepte. Adicã tot ce era încadrare teoreticã,
definiþii conceptuale, motivare a opþiunilor metodologice etc. erau considerate lucruri
inutile, dispreþuite ca sofisticãrii. Se doreau lucruri concrete ºi o terminologie pe înþelesul
tuturor. Nu performanþã, ci rezultat, nu abilitate, ci capacitate, nu subiect,
ci individ etc. În plus, unii angajaþi ai beneficiarului simþeau o dorinþã nemãsuratã ºi
tainicã de a fi autori, o dorinþã pe care o exprimau implicit ºi pe care unii colegi au
detectat-o cu multã aplicaþie. Aºa cã am rãspuns chemãrii instituþiei, convertindu-mi
frustrarea în motivaþie, anunþându-mi prietenii de eveniment, conform afiºelor puse pe
frumoasa uºã a vilei în care institutul încã exista. Oricine din comunitatea academicã era
bine venit.
Conferinþele lui Nicolae Stoian erau elementare în limbajul folosit ºi substanþa sa
teoreticã; de altfel, gândeam cã tehnica este ceea ce conteazã, ºi nu ambalajul ideatic.
La bibliotecã apãruse ca din senin o carte groasã de vreo 800 de pagini, cu secþiuni
diferite, corespunzând unor discipline în care tehnica meditaþiei transcendentale MT
fusese abordatã cu succes. Erau scheme, grafice, corelaþii, ilustraþii ºi analize convingã-
toare pentru þinuta ºtiinþificã demnã de pozitivismul în care fuseserãm formaþi. Concluzia
însã era cel mai interesant lucru: poþi ajunge într-o stare hipometabolicã, se spunea,
organismul funcþionând la limita activitãþilor sale ºi în acest fel puteai sã elimini
încãrcãtura de stres acumulatã în cotidian. Cartea a dispãrut în momentul în care a
început hãituiala celor care au participat la eveniment ºi acest lucru l-am constatat abia
când am vrut sã o prezentãm completului de judecatã în timpul procesului pe care vreo
12 psihologi l-au intentat Ministerului Educaþiei, pentru desfacerea contractelor de
muncã. Motivul desfacerii contractelor de muncã era clar: aderarea la o sectã misticã.
Dar în Codul Muncii acest motiv nu figura.
Dupã conferinþe a urmat faimosul ritual de iniþiere în sectã despre care s-a vorbit. Un
ceremonial banal, dar exotic pentru cultura noastrã, devenea moment iniþiatic în acuzele
ce au urmat. Flori, ghirlande, fructe, parcã ºi o lumânare, fotografia lui Maharishi
Mahesh Yogi pe o masã, cam cum se aduc ofrande sau parþial cum primesc turiºtii de la
locuitorii unor insule exotice chiar astãzi. Unii mergeau la Nicolae Stoian, alþii la soþia
sa, unul câte unul, pentru a primi o mantrã. Trebuia sã ai o batistã albã, probabil pentru
fructe, ºi sã fii descãlþat. Nimeni nu se gândea deloc cã trebuia s\ reþii totul pentru cã,
180 ADRIAN NECULAU
mai târziu, fiecare element depãºea rolul pe care-l avea în economia ritualului. Perceput
dintr-o perspectivã antropologic-culturalã, totul era banal. Vãzusem scene asemãnãtoare
toþi, în filme, la Teleenciclopedia etc. În referatul fãcut de o comisie formatã din patru
specialiºti din discipline diferite academicianul ªtefan Milcu, Victor Sãhleanu, directo-
rul Institutului de Antropologie, ºi doi colegi de-ai noºtri Ion Ciofu ºi Vladimir
Gheorghiu , se menþiona cã ceremonialul este artifact cultural ºi cã tehnica MT propriu-
-zisã poate fi extrasã din acest context, ea fiind o tehnicã de relaxare cu efecte benefice
asupra celor care o practicau. Dar, într-o societate în care doar folcloriºtii mai ºtiau
obiceiuri ºi ritualuri ca la carte, abordându-le ca elemente de tradiþie, în bunã parte
uitate, ritualul a fost supradimensionat ºi a speriat Securitatea. Acest lucru este doar o
opinie. Cine ºtie ce se petrecea în capul celor care ulterior ne-au anchetat ºi erau dincolo
de orice formaþie aptã de a înþelege fenomenele culturale?
În urma acestui ritual, participanþii treceau la exerciþiile de relaxare: de douã ori pe
zi, dimineaþa ºi seara, timp de 15 minute. S-au dat ºi douã chestionare în care participanþii
descriau starea lor psihologicã în urma exersãrii tehnicii MT. Chestionarele, se spune în
folclorul MT, au fost confiscate la aeroport când Nicolae Stoian încercase sã pãrãseascã
þara. Ele au fost folosite de Securitate drept probe incriminatorii în acþiunea de desfiinþare
a institutului ºi de desfacere a contractelor de muncã.
Procesul nostru a avut loc la tribunalul mare, într-o sâmbãtã zi în care tribunalul
era complet gol, pentru cã sâmbãta nu se lucra nici atunci cu publicul, nu aveau loc
procese , în sala în care se desfãºura apãrând chiar de la început câþiva securiºti tineri,
aroganþi, mestecând indolent gumã.
În final, desfacerea contractelor de muncã, dup\ cum constatase Andrei Pleºu, se
fãcuse abuziv prin încãlcarea a nouã legi. Cel mai absurd era faptul cã, într-o perioadã
în care celor ce plecau definitiv din þarã li se pretindea sã-ºi plãteascã studiile fãcute în
România doar statul cheltuise bani cu formarea lor , noi, gata ºcoliþi, eram puºi la
dispoziþia Oficiului forþelor de muncã pentru a fi angajaþi ca muncitori necalificaþi. Or,
era clar stipulat cã nu avea nimeni dreptul sã angajeze pe cineva într-o muncã sub
calificarea pe care o avea. Directorul interimar pus sã ne dea desfacerile contractelor de
muncã, un oarecare Iliescu, ne-a chemat individual ºi, mimând o indulgenþã
neconvingãtoare, m-a întrebat ce ºtiu sã fac. Evident, dincolo de psihologie. I-am spus
cã ºtiu sã cos, sigur cã nu calificat. A dat din mânã, spunându-mi cã nu am studii.
Am fost repartizatã la fabrica de textile Suveica ºi, oricât am încercat sã mã
angajez muncitor calificat în alte pãrþi mai aproape de casã, printre altele nu am
reuºit. Aºa cum a existat domiciliu forþat, tot aºa exista ºi loc de muncã forþat. Controlul
social ºi politic, de fapt, funcþiona perfect. Erai deja aºteptat unde erai repartizat.
Probabil cã existau instrucþiuni. Se ºtia cã vii, aºa cum la o închisoare se ºtie cã vin
puºcãriaºi. Inutil sã spun cã nimeni nu avea nevoie de mine. Statul chiar câºtiga, salariul
meu fiind cel mai mic pe economie: 1 400 de lei. Aproape o treime din salariul pe care
îl avusesem. Din cei 1 400 de lei plãteam doar sindicatul, 7 lei, un sindicat probabil al
fabricii, la care fusesem automat înscrisã. Muncitorii necalificaþi nu am vãzut decât
bãrbaþi luau salariul într-o halã, semnând pe un butoi de pãcurã, probabil. Eram ca
zilierii. Nu primeam spor de vechime ºi nici alocaþie pentru copil. Dupã ºase luni aveam
dreptul la jumãtate din alocaþia pentru copil.
La Oficiul Forþelor de Muncã, un tovarãº Moº mi-a spus cã totul, adicã angajarea
mea, se datoreazã crizei petrolului care a afectat toatã lumea ºi cã era speriat pentru cã
fiica lui, studentã la Conservator, va ajunge în aceeaºi situaþie, el pregãtindu-se sã facã
faþã acelei urgii a politicii externe economice. Cine-l putea crede? Scenariul lui jignea
chiar ºi o inteligenþã precarã, ca sã nu mai vorbesc de bunul-simþ.
Am ajuns la Suveica ºi nu lupta de clasã, ºi nici diferenþele culturale, ideologiile
incompatibile sau conflicte ireconciliabile funcþionau, ci invidia cea mai lumeascã ºi
suspiciunea. Eram, dupã insistenþe fãcute pentru a nu lucra în trei schimburi, muncitoare
necalificatã la grãdiniþa fabricii. Munca, fireºte, nu-þi solicita decât rezistenþã fizicã. ªi
totuºi, prezenþa mea abruptã ºi faptul cã trebuia sã mi se gãseascã o întrebuinþare a
tulburat mica lume a angajaþilor. Unii spuneau cã am vreo rudã fugitã ºi pentru acest
delict care strica dosarele tuturor rudelor fusesem sancþionatã. Alþii credeau cã mi-am
depus actele sã plec din þarã. Alþii credeau cã sunt de la Securitate ºi, în sfârºit, unii erau
speriaþi cã urmãresc sã vãd cine furã de la bucãtãrie, din alimente.
Reacþiile lor erau diferite. O educatoare bovaricã, insatisfãcutã cã o curta un ºofer pe
ea, care avea studii, îºi alina acreala existenþialã dându-mã afarã din sala în care stãtea
cu copiii ºi unde eu trebuia sã vin cu gãleata de lapte sã le împart gustarea de dimineaþã,
pe motiv cã nu terminase la timp procesul educativ. La aceasta se adãuga ºi faptul cã
nu mã înregimentasem sã iau din porþia copiilor ºi sã-i duc umilã ceea ce personalul de
la bucãtãrie fura pentru a-i câºtiga benevolenþa. Altele urmãreau cu interes de ce vin cu
geantã de piele, ºi nu cu portofelul în mânã la serviciu. Dar toþi erau curioºi dacã
particip la muncile cele mai de jos: curãþat saci de cartofi, mãturat curtea, cãrat cu
cãruþul alimente de la magazinele de aprovizionare ºi, evident, spãlat vase. Spãlam cam
300 de cãni, 300 de farfurii, 300 de furculiþe, 300 de linguri, 300 de linguriþe. Am spãlat
pentru câteva vieþi.
Concediu medical nu aveam voie sã iau ºi doctoriþa de la cabinet s-a scãpat spunându-mi
cã avea indicaþii foarte ferme în acest sens.
Cam dupã un an, am fost chematã la Biroul de partid municipal ºi mi s-a dat un post
la Biblioteca Centralã Pedagogicã doar pentru cã ºtiam limba englezã ºi predecesorul
meu rãmãsese în strãinãtate, iar dupã patru ani m-am mutat la ªcoala de Hipoacuzici
unde, straniu, salariul devenise normal. În 1990, s-a reînfiinþat Institutul de Psihologie
ºi, desigur, am început sã ne punem problema reabilitãrii noastre. Stãrile vechi se
activaserã, frica dispãruse totuºi. Speranþa unei schimbãri m-a fãcut sã depun în nume
colectiv un memoriu la Comisia de abuzuri ºi, ulterior, sã rezolvãm pe calea justiþiei
situaþia noastrã. La Comisia de abuzuri era o lume incredibilã. Un tip þipa cã directorul
lui, homosexual, l-a dat afarã de fricã, spunând cã este incompetent. Desigur, el se
socotea victimã a directorului comunist. Un grup de cãlugãriþe protestau cã nu au
difuzor la m\nãstire, în timp ce Teoctist avea video ºi se uita la filme pornografice. Erau
solidare cauzei lor ºi purtau plãcuþe cu vorbe nu prea ortodoxe la adresa patriarhului.
Toþi erau victime ale comunismului.
Memoriul nostru ºi demersurile ulterioare s-au lovit de indiferenþã ºi de limite
procedurale. Procesul, ni s-a scris în rãspunsuri, fusese legal, corect, iar termenul de
recurs era depãºit. Mircea Ionescu-Quintus era ministru al Justiþiei ºi pare de la sine
înþeles cã nu dorea sã desfacã cutia Pandorei, el ºtiindu-se informator, dupã cum am
aflat ulterior din presã. Noi, nu.
Despre fricã, despre violenþa instituþionalã de-abia acum au început sã scrie psiho-
logii. Aºa cum aratã Adrian Neculau, istoricii ºi scriitorii au abordat acest subiect.
Mecanismele fricii, contabilitatea acþiunilor legale ºi a celor interpretabile, cum se
construieºte teama ca stare permanentã, accentele ei, toate aceste lucruri pot fi discutate
atunci când, în repertoriul experienþelor personale, ea devine un fapt individual, dar ºi
182 ADRIAN NECULAU
colectiv. Contagiunea pare sã lucreze în acest domeniu. ªi noi nu am fost la început

speriaþi. O iniþiativã instituþionalã nu-þi dãdea insecuritate. Dar, efectul de bulgãre de
zãpadã a funcþionat ºi nici acum nu existã o descriere clarã a întâmplãrii noastre. Ea
rãmâne un scenariu incoerent, plin de interpretãri subiective, de legende ºi folclor.
Oricât de represivã este o societate, normalitatea din noi nu ne fereºte, ci, dimpotrivã,
ne face vulnerabili. Cine a putut crede cã totul a fost o înlãnþuire de gesturi iresponsabile,
laºe, lipsite de raþiune, în care acuza principalã a fost lipsa de discernãmânt a
cercetãtorilor? ªi cum autorii acestei întâmplãri se acoperã între ei ºi nimeni nu doreºte
limpeziri, ce sens mai are sã-i cauþi un sens?
Mãrturia unui abuz nesoluþionat pânã în 2004

(Mioara Moþescu1)
În fostul Institut de Psihologie am lucrat 20 de ani (1962-1982), când, în baza Ordinelor
MEI nr. 2685 ºi 2738/1982 semnate de A. Spornic, Institutul de ºtiinþe pedagogice ºi
psihologice a fost desfiinþat ilegal, încãlcându-se toatã legislaþia în vigoare.
Dând curs solicitãrii conducerii institutului (Virgiliu Radulian), care a decis împreunã
cu MEI ca în ianuarie 1981 Nicolae Stoian (cetãþean francez de origine românã) sã
prezinte în Sectorul de Psihologie tehnica de relaxare Meditaþia transcendentalã (MT),
în cadrul obligaþiilor de serviciu, am participat alãturi de alþi colegi, de conducerea
institutului ºi de unele personalitãþi ale vieþii noastre ºtiinþifice la aceastã acþiune,
organizatã în cadrul Institutului de Psihologie, în str. Frumoasã.
Consecinþele participãrii la MT au fost numeroase atât în plan social ºi moral, cât ºi
material. La început s-au concretizat în anchete efectuate la Centrul Universitar, la
Municipiul de partid ºi chiar la institut, apoi în plenare de partid cu mai-marii zilei
(Petru Enache, Gh. Panã, N. Croitoru, Mohanu ºi alþi tovarãºi importanþi de la Centrul
Universitar, în frunte cu primul-secretar al centrului), toate acestea însumând zeci de
ore de intimidare, umilinþã ºi teroare.
Fãrã îndoialã, un moment hotãrâtor în luarea deciziei de desfiinþare a institutului, de
dizolvare a organizaþiei de partid ºi trimiterea noastrã în producþie ca muncitori necali-
ficaþi, ca ºi interdicþia profesionalã nelimitatã, în cercetare ºi învãþãmânt, l-a constituit
protestul nostru colectiv de a nu vota sancþiunile propuse de Municipiu, în ultima
plenarã condusã de N. Croitoru.
Prin Decizia nr. 1138/5.05.1982, emisã de MEI ºi semnatã de Marin Iliescu (ºeful
comisiei de lichidare), mi s-a desfãcut contractul de muncã cf. art.130, lit. i din Codul
Muncii, pentru abateri grave sãvârºite prin participarea la o sectã religioasã, cu interdicþie
în cercetare ºi învãþãmânt.
Au urmat douã procese unul la Tribunalul Sectorului 5 ºi apoi recursul la Tribunalul
Municipiului Bucureºti (iulie, respectiv august 1982). Procesele au fost niºte înscenãri
odioase, de incriminare ºi stigmatizare a psihologilor, pentru cã scenariul era deja fãcut,
psihologii ºi psihologia trebuiau distruse.
1. Psiholog, cercetãtor ºtiinþific, în prezent secretar general de redacþie la Revista de Psihologie,

Departamentul de Psihologie al Institutului de Filosofie ºi Psihologie C. Rãdulescu-Motru
al Academiei Române.
Dupã dou\ luni de ºomaj, la 1.07.1982 am fost repartizatã de Oficiul Forþelor de

Muncã, din sectorul 1, ca muncitoare necalificatã la Întreprinderea Poligraficã 13
Decembrie 1918, unde am lucrat 5 ani (ca muncitoare necalificatã ºi, apoi, corector).
Salariul mi s-a redus la jumãtate (de la 2 910 lei + 10% vechime la 1 489 de lei), ca nou
angajat mi s-au anulat sportul de vechime ºi concediul de odihnã. Trãind intens aceastã
nedreptate, muncind în mediul toxic în dou\ ºi trei schimburi, depunând un efort fizic
considerabil, m-am îmbolnãvit grav (am fãcut un infarct prin decompensare, hepatitã
cronicã ºi o depresie nervoasã gravã), boli care mã mai chinuiesc ºi astãzi.
În tot acest rãstimp, am fost în vizorul Securitãþii, vizitaþi periodic acasã când de
responsabilul cu Cartea de imobil (un securist ce a fost împuºcat la revoluþie fiindcã avea
pe balcon un simulator), când de tovarãºul Mihai, care ne întrebau de sãnãtate ºi
monitorizau starea noastrã de spirit.
În plus, soþul meu era chemat mereu la Comitetul de partid ºi la securistul unitãþii,
care îl întrebau ce mai fac eu ºi dacã m-am adaptat condiþiilor de muncã din fabricã.
Dacã pentru unii colegi MEI a deblocat câteva posturi la sfârºitul anului 1982, eu nu
am beneficiat de nici un post, rãmânând în fabricã 5 ani! În tot acest timp, sãptãmânal
mergeam în audienþã la Secþia de ºtiinþã ºi propagandã a Municipiului, cu speranþa cã se
va gãsi ºi pentru mine un post. De pildã, la Biblioteca Centralã Pedagogicã, directorul
mi-a spus cã nu poate încãlca legea angajând o muncitoare necalificatã pe post de
bibliotecar. În acelaºi timp, primul-secretar al sectorului 1 (din pãcate nu mai ºtiu cum
îl cheamã), la care m-am dus în audienþã, mi-a spus textual: voi, psihologii, ce
pretenþii mai aveþi? Voi sunteþi o ranã pe trupul poporului român. Apoi, tovarãºul
Bondrea de la MEI nici nu a vrut sã stea de vorbã cu mine, deºi eram cu un secretar de
la Municipiu. Abia la sfârºitul anului 1987, când unul dintre colegi a reuºit sã plece în
învãþãmântul special, am fost repartizatã de Municipiu pe postul acestuia ca bibliotecar
la Institutul de Educaþie Fizicã ºi Sport ºi apoi ca psiholog principal în cadrul Labora-
torului interdisciplinar al institutului, unde am lucrat pânã la 1.04.1990.
Ca urmare a apariþiei Decretului-lege nr. 35/1990, art. 13 privind persoanele
înlãturate din muncã pe motive politice pânã la data de 22 decembrie 1989 , m-am
adresat cu un memoriu Ministerului Învãþãmântului, pentru revizuirea situaþiei mele,
sperând cã acesta va face reparaþia necesarã, adicã reabilitarea moralã, profesionalã
ºi, mai ales, juridicã. Spre surprinderea ºi nedumerirea noastrã, MI nu a fãcut decât o
nesemnificativã reparaþie cosmeticã, fiind reîncadratã ca psiholog principal, dar cu un
salariu mai mare (4 050 lei + 15% spor de vechime) începând cu 1.01.1990; nici o
reabilitare moralã, nici o specificaþie sau modificare de anulare a deciziei din Carnetul
de Muncã (deºi mulþi dintre noi ne aflam aproape de momentul pensionãrii).
Solicitatã sã revin în fostul Institut de Psihologie, la 1.04.1990 m-am transferat de la
IEFS în funcþia de psiholog principal, ca apoi sã dau concurs de cercetãtor ºtiinþific. La
1.01.1997 m-am pensionat, dar, în calculul pensiei intrând perioada în care am lucrat în
fabricã, mi-a ieºit o pensie de mizerie. Am continuat sã lucrez la institut dupã pensionare
(11 luni fãrã salariu, apoi am fost reangajatã la 1.12.1997); îmi continuu ºi în prezent
activitatea la Revista de Psihologie.
Revenind la acþiunea Meditaþia transcendentalã, trebuie sã subliniez unele ilegalitãþi
flagrante comise în acest caz:
184 ADRIAN NECULAU
desfacerea contractului de muncã s-a operat mult dupã termenul legal (prevãzut în
art. 130, lit. i, din Codul Muncii), respectiv la 1 an ºi 4 luni dupã ce a avut loc
acþiunea MT;
Institutul de Psihologie a fost desfiinþat nu prin Hotãrâre de Guvern, ci prin ordinul
MI nr. 2738 semnat de Aneta Spornic;
nu s-a operat privarea noastrã de libertate, deoarece nu a existat o bazã juridicã
legalã, ci a fost numai o pedeapsã politicã; dosarul de la tribunal nu conþinea decât
o aºa-zisã adeziune (în fapt, anamneza completatã de noi) ºi caracterizarea profesio-
nalã pe 1981/1982 cu calificativul F. bine; de asemenea, nu s-a permis audierea nici
unui martor ca la orice proces;
dupã 1.01.1990, prin Hotãrâre de Guvern (nr. 209/3.03.1990), Institutul de Psihologie,
care la acea datã era desfiinþat, trece din subordinea MI la Academia Românã (?);
la data de 14.03.1990, MI, prin Ordinul nr. 7391 semnat de M. ªora, dispune
anularea Ordinului nr. 2738/28.06.1982, ca fiind emis cu încãlcarea dispoziþiilor în
vigoare, prin care a fost desfiinþat Institutul de Psihologie. Institutul de Psihologie îºi
va relua activitatea începând cu data de 15.03.1990 în subordinea MI, ca unitate de
cercetare independentã (?).
Deºi pe nedrept stigmatizaþi, psihologii au avut cel mai mult de suferit, prin abuzul
de putere al organelor de partid ºi de justiþie ºi prin sfidarea flagrantã a legilor þãrii, ºi
nimeni nu ºi-a asumat responsabilitatea reabilitãrii morale, juridice ºi materiale a
psihologilor, dupã 1990.
Nici Ministerul Învãþãmântului, ce poartã cea mai mare vinã în desfiinþarea Institutului
de Psihologie (ca for tutelar a organizat, asistat, controlat ºi valorificat acþiunea MT), ai
cãrui miniºtri dupã 1989 au fost, ca ºi noi, victimele aceleiaºi înscenãri, Mihail ªora
recunoscând implicit vina MI în anularea Ordinului nr. 2738 al MI; ºi nici Academia
Românã, în subordinea cãreia am trecut, nu s-au implicat în reabilitarea noastrã moralã,
materialã ºi, mai ales, juridicã, prin modificarea necesarã în Carnetul de Muncã.
Abuzurile ºi nedreptãþile dinainte de revoluþie sunt oarecum explicabile în contextul
social-politic de atunci. Înþelegem cã justiþia a fost împiedicatã sã funcþioneze în anii
aceia. Dar astãzi? În douã rânduri, adresându-ne Procuraturii Generale a României
(1990, 1991), un coleg din institut (dr. Grigore Nicola) a primit rãspunsul cã hotãrârile
judecãtoreºti din anii 80 au fost temeinice ºi legale ºi, respectiv, cã a expirat termenul
legal.
Aceste disfuncþii ni se par dezonorante pentru instituþiile Statului de Drept, ca ºi
faptul cã unii dintre cei care au sfidat adevãrul ºi au încãlcat legile þãrii, ne-au umilit ºi
terorizat dupã bunul lor plac ne sfideazã în continuare.
Martie 2004
Ce mai este Meditaþia Transcendentalã?

(Genoveva Pogorilovschi1)
Ceva despre care aº prefera sã comentez cu melancolie peste vreo treizeci de ani. Dar,
cum nu sunt sigurã cã Dumnezeu îmi va mai îngãdui umbra ºi atunci pe pãmânt, pentru
o aproximativã informare a tineretului bombardat de pretutindeni cu dezinformãri, dau
aici câteva repere.
Ce ºtiu acum cu precizie este cã în mai multe surse bibliografice ºi pe Internet
(www.wxm.com) Meditaþia Transcendentalã figureazã printre tehnicile de relaxare,
poate fi investigatã prin EEG, constituie un subiect de studiu în diverse experimente
ºtiinþifice ºi comunicãri la conferinþe internaþionale. Dar atunci, în 1982, când la
jumãtatea vieþii, printr-o dispoziþie discreþionarã, eram trimisã la munca de jos, sã
pornesc urcuºul din nou de la zero, sub urmãrirea unor restricþii severe interdicþia de
a publica, de a-mi practica profesia, de a beneficia de vechimea în muncã, titluri
ºtiinþifice, calificare, cãlãtorii în strãinãtate º.a. pentru cã aderasem la aceastã
practicã, nu ºtiam ce este MT. Extrag, spre ilustrare, câteva pagini din dosarul procesului
ce a urmat.
Dosar nr. 4656/1982

litigiu muncã
Complet prezidat de tov. judecãtor
în pronunþare la 16 iulie 1982
tov. grefier
Note rezumative
depuse de contestatorul Genoveva Pogorilovschi
Consider cã administrarea completã a probatoriului implicã necesitatea ca MEI sã depunã

la dosar aºa-zisul angajament despre care, la pct. 7 din interogatoriul luat, pretinde cã l-aº
fi dat ºi pe care recunoaºte cã îl posedã. Constrânsã însã sã depun concluzii asupra fondului
cauzei în absenþa acestei piese, arãt urmãtoarele:
Pe 5 mai 1982, Institutul de Cercetãri Pedagogice ºi Psihologice din Bucureºti, aparþinând
de MEI, mi-a desfãcut contractul de muncã conform art. 130 (1), litera i, din Codul muncii,
pentru pretinse abateri grave sãvârºite prin participarea la activitatea unei secte religioase.
Aceastã aºa-zisã abatere gravã constã, de fapt, în sustragerea mea de la o acþiune
organizatã oficial, în cadrul institutului, cu sprijinul ºi aprobãrile de rigoare ale forurilor lui
superioare. Arãt acest lucru în contestaþie ºi în nota explicativã ce mi s-a cerut în ziua
desfacerii contractului de muncã, not\ pe care o anexez. Adaug la cele expuse precizarea cã
sunt psiholog, în primii cinci ani ai activitãþii mele profesionale am lucrat într-un laborator
de psihologie aplicatã, în urmãtorii paisprezece ani în ICPP m-am perfecþionat în acelaºi
domeniu. Veþi aproba, cred, convingerea mea cã psihologia, ca toate celelalte ºtiinþe, este un
bun de preþ pentru om, o forþã în mâinile lui care, folositã raþional, contribuie la progresul
ºi bunãstarea lui pe toate planurile. Ea poate fi însã folositã ºi în alte scopuri, potrivnice
uneori intereselor omului.
1. Cercetãtor ºtiinþific, Institutul de Filosofie ºi Psihologie C. Rãdulescu-Motru al Academiei
Române.
186 ADRIAN NECULAU
Ca psiholog, nu am gãsit întemeiatã expunerea preliminarã a invitatului strãin în ICPP, la

care am luat parte o singurã zi, în împrejurãrile arãtate. Am respins deci o practicã al cãrei
conþinut nu îl cunoºteam, dar îl bãnuiam neîntemeiat ºtiinþific.
Am solicitat MEI sã facã dovada temeiului mãsurii pe care a luat-o împotriva mea. S-au
depus la dosar ca probe nota explicativã care mi s-a cerut în chiar ziua desfacerii contractului
de muncã ºi caracterizarea activitãþii mele pe ultimii ani.
Resping aceste probe, din urmãtoarele motive:
1. Nota explicativã care mi s-a cerut în împrejurãrile arãtate (anexa nr. 1) nu este
concludentã. Din ea rezultã cã am refuzat sã particip la ceea ce îmi propunea institutul
prin invitatul strãin, cã am respins instruirea într-o practicã de al cãrei temei ºtiinþific
mã îndoiam, ºi cã nu am urmat-o, cã nu am acceptat-o.
2. Modificarea ulterioarã a aprecierii activitãþii mele pe anul 1981 se putea face numai cu
aprobarea consiliului ºtiinþific, forul de conducere colectivã a ICPP, ºi numai dupã ce
mi se aducea la cunoºtinþã aceastã modificare, conform Legii 12/1971, art. 19, spre
a putea contesta sau accepta modificarea. Nu mi s-a comunicat modificarea, semnãtura
mea nu figureazã pe textul aprecierii, am aflat de ea abia când a fost depusã la dosar.
În apãrare am solicitat probe cu martori, care mi s-au respins.

Rãspunsurile parþiale date de MEI la interogatoriu sunt evazive, neconcludente ºi contra-
dictorii. De la primul punct al interogatoriului se recunoaºte cã mi se imputã numai aspectul
semnalat în întrebare, ºi anume doar prezenþa mea în salã la o expunere organizatã de institut,
de unde rezultã, indirect, cã decizia MEI, în cazul meu, nu a fost luatã în cunoºtinþã de cauzã,
nu a operat selectiv. Contrar uzanþei, nu mi s-a luat o declaraþie prealabilã, ci numai cea din
ziua de 5 mai 1982. Semnalez ºi situaþia penibilã cã, în camera alãturatã celei în care îmi
scriam declaraþia, se dactilografiau doar numele noastre pe formularele tipizate ale MEI de
desfacere a contractelor de muncã ºi cã eram rugaþi insistent sã nu plecãm înainte de a trece
ºi pe la serviciul de personal.
Nu consider cã am adus vreun prejudiciu prestigiului învãþãmântului ºi cercetãrii ºtiinþi-
fice. Prin atitudinea adoptatã faþã de tehnica MT pe care mi-o propunea institutul, prin
respingerea ei ca nefondatã ºtiinþific, cred, dimpotrivã, cã am apãrat prestigiul învãþãmântului
ºi al cercetãrii ºtiinþifice.
Spre a nu repeta enumerarea legilor care s-au încãlcat prin decizia în discuþie, rog instanþa
sã consulte ºi notele rezumative depuse la dosarul nr. 4657/1982, într-un caz identic.
Solicit, în concluzie, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncã ºi a dispozi-
þiilor abuzive cu privire la natura activitãþii mele viitoare. Pentru cã prin interogatoriu rezultã
cã institutul a fost lichidat, rog ca anularea sã fie parþialã, modificându-se temeiul desfacerii
contractului de muncã, din art. 130(1) lit. i, `n lit. b (situaþie în care unitatea îºi înceteazã
activitatea prin dizolvare), astfel încât sã pot ocupa un post de psiholog, aºa cum am cerut
MEI printr-un memoriu înregistrat cu o lunã în urmã, ºi sã realizez obþinerea unei retribuþii
cât mai apropiate de cea anterioarã (evitându-se o nouã încãlcare a Codului Muncii), pentru
a avea cu ce hrãni cei trei copii care la ora actualã n-au ce mânca.
Solicit, de asemenea, îngãduinþa instanþei de a propune ºi pe aceastã cale reînfiinþarea
Institutului de Cercetãri Pedagogice ºi Psihologice. În toate þãrile avansate se finanþeazã
cercetãri pe profilul celor în care am lucrat. În unele þãri socialiste vecine, pe lângã un
institut de cercetãri similar cu fostul ICPP funcþioneazã ºi o academie de ºtiinþe ale educaþiei.
Þara noastrã, învãþãmântul românesc, ºtiinþa în genere nu se pot lipsi de cercetãrile celei mai
rãspândite ºi importante ºtiinþe despre om, cum este numitã psihologia.
13 iulie 1982
Cu aceleaºi fraze ºi acelaºi numãr de cuvinte adresate fiecãruia dintre cercetãtorii

incriminaþi, la 17 iulie 1982 instanþa hotãrãºte în numele legii cã menþine mãsura
desfacerii contractului de muncã luatã de ICPP, cu sediul în str. Sfinþii Apostoli nr. 14,
pendinte de MI.
La acea datã, institutul era lichidat. Iar peste câþiva ani, clãdirea în care funcþionase,
consolidat\ dupã cutremurul din 1977 prin munca voluntarã a cercetãtorilor, a fost rasã
definitiv din peisajul urbei, spre a face loc celui mai ambiþios complex el totalitarismului.
Restricþiile ºi provizoratul sub care mi-am petrecut restul anilor, pânã în 1989, dar
ºi dupã, sunt de-acum o poveste.
IV. INTERVIU
même le mot psychologie est devenu suspect, voir deuderoux
Interview avec Adrian Neculau réalisée
par Sylvain Delouvée1
Sylvain Delouvée: Vous êtes, pour celles -clés étaient: intégration, homogénéisation,
et ceux qui ne vous connaissent pas, profe- conscience socialiste (cest-à-dire, attache-
sseur de psychologie sociale à luniversité ment au socialisme) Par la suite, même ces
roumaine de Ia[i où vous avez créé, si je recherches, dans lesquelles une pâle nuance
ne me trompe, le Laboratoire de psychologie critique se glissait parfois, sont devenues
du champ social. Pouvez-vous revenir sur irritantes, voire assez rapidement
la création de ce laboratoire et définir les insupportables. Pendant la dernière décennie
grands axes de recherche de celui-ci? du régime incroyable, mais vrai! , la
Adrian Neculau: Avant de répondre à psychologie et la sociologie ont été purement
cette question, il me semble important de et simplement désintégrées, avec un étonnant
préciser dabord le contexte dans lequel a savoir-faire orwellien. Dabord, cest la
été créé ce laboratoire de recherches et formation dans ces disciplines qui a été
intervention en psychologie sociale et organi- supprimée dans les universités. Ensuite,
sationnelle. Aucune analogie nest possible lInstitut de recherches psychologiques, unité
avec la création dinstitutions similaires dans associée de lAcadémie roumaine, a été
les pays occidentaux. Il nest pas né dune supprimé après avoir mis en place une sorte
simple décision, et na pas été organisé dexpérience à la demande du Conseil
selon un plan préalablement établi. Jusquen National de la Recherche et de la
1989, la Roumanie a connu un régime Technologie, dirigé par Elena Ceauºescu,
totalitaire, caractérisé par le culte agressif expérience qui sest terminée par un véritable
et ridicule du couple Ceau[escu. Rien de scandale. Il sagissait dexpérimenter des
ce qui se passait en Roumanie na eu lieu techniques simples de relaxation, accom-
dans dautres pays dEurope, même pas dans pagnées dun rituel, et les chercheurs ne
ceux de lEurope de lEst. Toute la société, les avaient pas agréées. Ils ont été par la
la culture, les sciences, et même la vie suite accusés de faire partie dune secte,
quotidienne étaient contrôlés et dirigés au celle de la Méditation transcendantale, motif
nom de lidéologie dominante et selon les suffisant pour fermer linstitution et renvoyer
normes imposées par les gardiens des les chercheurs, qui ont dû subir une rééduca-
consciences. Dans les sciences sociales, en tion «par le travail». Bientôt, même le mot
psychologie sociale, il ny avait de recherche psychologie est devenu suspect, voire
que sur des thèmes autorisés. Les mots- dangereux. Le dernier livre de psychologie
1. Entretien réalisé en février 2004 et publié en © psychologie-sociale.org, 2004 (http://

www.psychologie-sociale.org/entretiens/neculau.php).

192 INTERVIEW AVEC ADRIAN NECULAU RÉALISÉE PAR SYLVAIN DELOUVÉE
sociale que jai publié, quelques mois avant savais pas que faire. Je navais jamais visité
la chute du régime, a été «dissimulé», avec un pays occidental, je ne savais pas comment
la complicité de léditeur, parmi des essais faire pour organiser quelque chose dès le
littéraires, sous un titre inoffensif, Vivre début. Nous navions aucun modèle. Et,
parmi les hommes. Il y était question de rendez-vous compte, jétais mandaté par
groupes, de leaders, dintervention et de mes collègues pour changer le cours des
changement, mais de manière cryptée, en choses!
cachant le message. Mon premier voyage détudes en
Après 1989, notre première préoccu- Occident a eu lieu à lhiver 1991, à Paris,
pation a été de reconstituer les structures à lÉcole des Hautes Études en Sciences
et de reconquérir les statuts des années Sociales. On my avait invité depuis plus
1970-1978. Mais une parenthèse de plus longtemps, mais je navais pas reçu de la
de 10 ans nous séparait de cette période part du régime lapprobation de quitter le
plus faste. Le département de psychologie pays. Je navais jamais voyagé en Occident
ne comptait plus que cinq membres, qui auparavant. Pendant un mois, à plus de 50
enseignaient la psychologie scolaire et la ans, jai découvert le monde et je me suis
psychologie du travail aux étudiants découvert. Jai fait la connaissance de Serge
dautres disciplines. Nous nétions presque Moscovici, dont je savais quil était né en
plus qualifiés pour effectuer notre travail, Roumanie, jai rendu visite à Didier
il ny avait plus de trace de laboratoire de Anzieu, qui était très malade, jai
psychologie, et nous navions même pas rencontré André de Peretti, que jai invité
une machine à écrire. Cest dans ces condi- en Roumanie. Javais lu leurs livres. Je
tions que nous avons repris, à lautomne suis rentré avec une valise pleine de livres
1990, la formation de nouvelles générations et de photocopies, plein didées, des plans
de psychologues, après plus dune décennie de développement. Jai appris alors un
de vide complet. Que pouvions-nous faire? certain nombre de choses quant à la
Nous avons commencé à chercher ceux qui manière dont la psychologie, notamment
avaient pu continuer à travailler dans les la psychologie sociale, fonctionne dans les
hôpitaux, les écoles, des entreprises. Cest universités françaises. Je me suis découvert
de cette manière que la première équipe une aptitude de manager.
enseignante a été constituée. Je vous pro-
pose un exercice dimagination: lorsque Aux débuts de ma carrière jai travaillé
vous proposez un poste de maître de dans un laboratoire de sélection psycholo-
conférences dans une université française, gique pour les chemins de fer. Je ne savais
50 candidats, sinon plus, sinscrivent au pas, en revanche, que la recherche en
concours. En ce qui me concerne, je devais psychologie sociale se fait également dans
me contenter de trouver des personnes qui les laboratoires. Cest alors que je lai appris.
navaient pas perdu toute compétence, Et avant davoir les premiers licenciés en
capables dapprendre sur le tas, et de se psychologie, jai commencé à faire des
présenter devant les étudiants. Il ny avait plans de mise en place dune institution.
rien de stable, de défini, il ny avait pas de Entre temps, mes voyages à Paris se sont
maquette, ni de normes dévaluation. Moi, multipliés, nous avons commencé à par-
qui étais devenu suite à un vote démocrati- ticiper à des projets européens (Tempus,
que le directeur du département de pédago- Leonardo, Banque Mondiale), nous avons
gie et psychologie, je vivais des moments acheté le premier réseau dordinateurs, nous
de véritable dépression parce que je ne avons aménagé un espace personnalisé,
INTERVIEW AVEC ADRIAN NECULAU RÉALISÉE PAR SYLVAIN DELOUVÉEE 193
nous avons créé une bibliothèque, nous travailler et filtrer les données. La
avons pris contact avec plusieurs collègues préoccupation de la société pour le change-
des universités occidentales, nous nous ment confortait notre intérêt pour ce thème
sommes créé un réseau damis, que nous de recherche, tout comme notre besoin de
avons invités chez nous, et qui ont accepté nous créer une identité. Nous expérimen-
de recevoir pour des stages quelques uns tions dabord sur nous-mêmes les idées et
de nos étudiants et jeunes enseignants du les stratégies. Nous avons décrit cette lutte
département La décision de créer un pour lacquisition dune identité dans une
institut sur le fondement de cette dyna- espèce de manifeste: «Une expérience en
mique, de lui donner un sens sest imposée vue de réformer luniversité de lintérieur:
de soi mais également grâce aux le laboratoire Psychologie du champ social
encouragements des collègues qui nous de lUniversité Al.I. Cuza de Ia[i étude
rendaient visite et nous conseillaient, nous de cas» (Alternative, 1998). Pour résumer,
considérant déjà comme un laboratoire. Je je retiendrais trois caractéristiques: latten-
ne sais pas quelle est la marche à suivre en tion à la réalité roumaine; interaction,
France lorsquune telle institution se crée. dialogue continuel entre les membres du
Un acte officiel est-il signé, la décision laboratoire (climat favorable, besoin de
est-elle entérinée par un tribunal? construire ensemble); recherche de
Demande-t-on lapprobation de ladminis- nouvelles ressources (sources de finance-
tration? ment, recherche de marchés pour les
Nous navons effectué aucune démarche résultats des études). Nous sommes pris
en ce sens. Nous avons décidé ensemble dans une course épuisante, la première géné-
que nous remplissions les conditions pour ration a non seulement la responsabilité de
recevoir lappellation de laboratoire: notre récupérer, mais également de construire
groupe avait réalisé plusieurs recherches, un nouveau moyen de nous rapporter à
nous avions déjà une infrastructure enviée notre profession. Bien sûr, il y a eu des
dans notre université, que nous avions dérapages, certains utilisent le laboratoire
obtenue par nos propres forces, des sans rien donner en échange. Il est possible
compétences dans la recherche-interven- que cette tendance saccentue à lavenir.
tion, nous étions déjà reconnus et sollicités, Mais, pour linstant, nous sommes en état
nous entretenions des relations avec des de marche.
laboratoires similaires et, surtout, nous S.D.: Vous faites un immense travail
avions une idéologie: la construction de de diffusion de la psychologie sociale en
standards professionnels et de normes, y Roumanie notamment à travers la revue
compris morales, en rapport avec le champ que vous avez créée, Psihologia Socialã,
social et le contexte de la transition en où vous publiez à la fois des traductions et
Roumanie. Nous percevions la réalité dun des articles inédits de chercheurs
il critique, nous la filtrions et élaborions roumaines. Mais aussi à travers les deux
des stratégies, par linteraction et la con- collections que vous dirigez aux Éditions
tribution de tous les membres. Cest ainsi Polirom où vous avez fait traduire un grand
que nous sommes devenus compétents en nombre de livres dauteurs européens et
perception, que nous avons développé une où vous avez rassemblé des articles. Parmi
indépendance de pensée inimaginable peu les deux plus récents livres publiés, si je
de temps auparavant. Nous fonctionnions ne me trompe, il y a un livre dentretiens
comme un groupe de dialogue, entre la très intéressant avec Serge Moscovici et
pression du contexte et notre capacité de aussi, et il faut le signaler, le premier
manuel de psychologie sociale roumain. collections, une de psychologie-pédagogie,

Cet investissement dans la diffusion des et une autre de sociologie. Après quelques
connaissances a une réelle importance pour années, ces collections sont devenues plus
vous? spécialisées, jai passé la main à dautres
A.N.: Lorsque jai présenté à mes collègues en ce qui concerne les collections
jeunes collègues la stratégie de dévelop- de sociologie et de sciences de léducation,
pement en les invitant de prendre part à tandis que je me suis consacré aux deux
cette construction institutionnelle, javais collections de psychologie: «Cursus» et
deux modèles de réussite roumaine, dans «Psychologie appliquée». Jai publié jusquà
la période de lentre-deux-guerres: lÉcole présent plus de 60 titres, des traductions
de sociologie de Bucarest (fondée par le pour la plupart, mais aussi des travaux de
célèbre sociologue Dimitrie Gusti) et lInsti- nos collègues roumains. Je vous prie dima-
tut de Psychologie Expérimentale et giner lampleur du projet: chaque livre
Appliquée de Cluj, dirigé par Florian paraît avec un tirage entre deux et quatre
{tef\nescu-Goangã. Ces véritables écoles mille exemplaires, certains ayant été réédités
sétaient imposées par leurs idéologies de trois ou quatre fois. La plupart sont des
la recherche-intervention, et étaient des ouvrages de psychologie sociale. Nous dis-
structures institutionnelles complexes: les posons dau moins un titre pour chaque
compétences étaient clairement définies, il enseignement fondamental. La maison
y avait une politique éditoriale et des publi- dédition Polirom est devenue aujourdhui
cations personnelles. Je dois également une des plus importantes de Roumanie, et
invoquer la situation spéciale où nous nous occupe la première place en ce qui con-
trouvions après presque un demi-siècle cerne les livres de psychologie. Jai sur
disolement et surtout après la dernière mon bureau les dernières traductions (nous
décennie de totale marginalisation. Les sommes début février 2004): le livre
bibliothèques étaient vides, il ny avait pas dIvana Marcova Dialogue et représen-
dusuels, bon nombre des livres publiés tations sociales, parue lannée passée au
difficilement étaient inutilisables dans le Cambridge University Press et Méthode et
nouveau contexte. Ni les chercheurs, ni statistiques expérimentales en sciences
les étudiants ne disposaient douvrages de humaines, de Patrick Rateau, paru en 2001.
base. Il ny avait quune seule solution: La revue Psychologie sociale (deux numéros
traduire les travaux des collègues occi- par an) est âgée de 7 ans, nous avons déjà
dentaux et publier les résultats de nos publié 12 numéros. Le comité scientifique
recherches et de celles dautres collègues est européen, le directeur dhonneur étant
roumains, inspirées par les nouvelles réalités. Serge Moscovici, et nous publions en
Nous avons commencé avec deux projets: roumain, français et anglais. À partir de
une anthologie darticles concernant les cette année, nous essayons de publier de
représentations sociales (proposant des idées numéros thématiques: mémoire sociale,
de base dans ce domaine, encore valables représentations sociales, relations entre les
maintenant) et un volume de textes choisis groupes. Des collègues de la plupart des
des travaux de Serge Moscovici, volume pays occidentaux y ont fait paraître des
qui présentait pour la première fois notre articles. Nous tirons à 800-1 000 exemplai-
concitoyen au public roumain. Jai ensuite res par numéro.
rencontré un nouvel éditeur qui venait de Personnellement, pris dans cette
monter sa maison et cherchait sa voie. machine institutionnelle, je nai pas eu le
Cest ainsi que jai ouvert à Polirom deux temps de travailler et de mener à terme
mes projets personnels. Jai édité plusieurs roumaines aux confirmations européennes
volumes collectifs (les derniers sont Dyna- (Polirom, 2002, 212 p.). Pour qui veut
mique du groupe, une anthologie réalisée à connaître la naissance de la psychologie
côté de Pierre de Visscher, et La Violence. sociale en Europe, ce livre constitue une
Aspects psychosociaux, volume coordonné lecture utile. Dommage quil nait pas trouvé
à côté de Gilles Ferréol), un volume détudes déditeur français, car il pourrait intéresser
La Mémoire perdue, dans lequel jessaie tous les chercheurs en psychosociologie.
de déchiffrer notre histoire récente Le S.D.: Vous êtes le président de la récente
manuel de psychologie sociale, paru lannée association roumaine pour la recherche et
passée, offre aux étudiants roumains un lintervention en psychologie sociale.
instrument dinitiation et est conçu selon Pouvez-vous en quelques mots nous
les normes françaises et américaines. expliquer la création de cette association et
Lorsque jai fait mes études, il ny avait ses objectifs?
pas de manuels, ni dautres livres. Jai A.N.: Nous essayons de réunir toutes
voulu offrir aux jeunes générations la chance les forces qui travaillent en psychologie
de rencontrer, dès les années de formation, sociale et organisationnelle: enseignants,
des textes fondamentaux. À présent, 7 à chercheurs, étudiants. Nous recevons des
8 000 étudiants étudient la psychologie, étudiants en DEA de tout le pays, les doc-
dans les universités dÉtat et privées. torants en psychologie sociale viennent de
Le livre de dialogues avec Serge toutes les universités. Pour un pays comme
Moscovici a son histoire: nous nous sommes la Roumanie, où ce type de mobilité nest
rencontrés en février 1991 et je ne dirais pas habituel, il sagit dune performance,
pas que cette première rencontre a été une signe de la reconnaissance nationale de nos
réussite. Parti de plus de 40 ans de efforts. Nous avons presque été obligés
Roumanie, Serge ne savait pas comment dinstitutionnaliser cette dynamique. Cest
parler aux hommes nouveaux créés là-bas. ainsi quest née, en 2002, lAssociation
À mon tour, jai été déçu, je mattendais à roumaine pour la recherche et linter-
ce quil soit assoiffé de nouvelles roumaines, vention en psychologie sociale (ARCIPS).
et jai constaté quil se défendait plutôt de Notre but est dinitier, dorganiser, de
cette invasion. Plus tard, je lai compris. Il coordonner et de réaliser des projets et des
avait oublié difficilement les expériences actions, en collaboration avec des orga-
négatives de sa jeunesse en Roumanie, et nismes publics et privés, dans notre
dun coup ce passé refaisait surface dans domaine de recherche: des enquêtes et des
sa vie. Peu à peu, nous nous sommes connus colloques, des stratégies de formation, des
mieux, nous nous sommes même rapprochés écoles dété, des cours, des ateliers, des
prudemment, sans chercher à dépasser cer- tables rondes. Nous voulons soutenir toute
taines limites. Jai fait à mon tour plusieurs initiative dorganisation de recherche et de
expériences qui mont marqué, et je pense publication, nous nous associons à des pro-
que lui aussi essayait de me comprendre. jets dintervention dans des institutions,
Lorsque jai lu son livre de souvenirs communautés, associations, nous offrons
(Chronique des années égarées, Stock, des consultations, nous créons des pro-
1997) je lai mieux compris. Et je lai grammes de reconversion des forces de
invité à éclaircir avec moi certains points travail. Nous voulons sortir du laboratoire,
douloureux de sa biographie, son évolution pénétrer dans les domaines les plus
ultérieure, sa carrière. Cest ainsi quest sensibles de notre société en plein
né Les traces du temps. Des illusions changement.
S.D.: Revenons à une dimension plus travaillé et écrit à propos de ce monde

personnelle. Pourriez-vous nous citer vraiment noble. Jai écrit un livre con-
quatre dates, lieux, événements, personnes cernant la pédagogie sociale en Roumanie,
ou écrits qui ont influencé, empêché, concernant les institutions déducation des
modifié ou facilité, bref, qui ont marqué adultes.
votre enseignement et/ou vos recherches? Pendant mes études supérieures, nous
A.N.: Quand je regarde en arrière, il avons été imprégnés dune pédagogie dog-
mest difficile de retenir quatre événements matique, importée de lOrient. Les
ou personnalités qui mont le plus marqué. manuels étaient tous des manuels soviéti-
Il y en a eu tant Mais je ne saurais dire ques traduits. Mais nous avions également
lesquels ont été décisifs. Peut-être déci- quelques enseignants qui, quoique prudents
sives ont été les lectures que jai effectuées, et terrorisés, nous apprenaient quelque chose
extrêmement diverses, alternatives par du monde de jadis, davant notre ère Le
rapport à la bibliographie officielle, autant professeur de psychologie Pavelcu con-
littéraires que sociologiques. servait ce souvenir du monde disparu. Il
Je suis né dans une famille dinstitu- avait suivi à la Sorbonne les cours de
teurs de campagne. Jai reçu une éducation Delacroix et Lalande, de Janet, Piéron et
correspondant à cette catégorie sociale. Les Gley au Collège de France. Jai cherché
instituteurs étaient considérés comme les ses traces, lorsque je suis venu pour la
«éclaireurs» des villages. Ils avaient la voca- première fois à Paris: à la Sorbonne, au
tion de transmettre une culture, de forger Collège de France, dans le Quartier latin.
des caractères. Cet ethos du devoir envers Je me suis rapproché de lui plus tard, après
les villageois ma été transmis. Mes parents la fin de mes études, quand il ma invité à
espéraient que jallais devenir professeur minscrire au doctorat. Pendant ses
de psychologie dans une école normale. dernières années jai été un de ses proches.
Cétait la plus haute étape de réalisation Les plus beaux moments étaient ceux où il
sociale à laquelle pouvait tendre quelquun évoquait le monde davant le tunnel
de notre monde. Par chance, dans notre communiste: les professeurs de notre
famille il y avait eu un oncle qui était allé université de Ia[i, le Paris des années 30
plus loin, ayant fait des études de philosophie Pour moi, cétait un monde de rêve.
pour se consacrer ensuite à léducation des Aujourdhui, je dirais que javais été formé
paysans, en créant dans notre village une à la psychosociologie clinique. Ses inter-
université pour les paysans dans la période prétations étaient artistiques, il était un
de lentre-deux-guerres. Imaginez son par- véritable écrivain en psychologie, il rêvait
cours: des études brillantes, deux années des mots la nuit. Je me compte parmi ses
à Paris pour des recherches pour une thèse derniers disciples, je me suis rapproché de
sur Jean-Jacques Rousseau, puis le choix, lui alors quil était dans le dernier âge,
complètement libre, de rentrer au village, celui de la sagesse tempérée et sceptique,
parmi les paysans. Cette institution dédu- de lapogée. Je me souviens avec quelle
cation des paysans est devenue célèbre en pénétration il a posé un diagnostique quant
Roumanie. Je me sentais dune certaine à la société roumaine sous la dictature:
manière son héritier, jai dailleurs écrit sociose. Par une sorte danalogie avec la
un mémoire de maîtrise concernant léduca- psychose qui affecte la personnalité humaine.
tion des adultes en Roumanie. Jai toujours Comme beaucoup de gens de ma géné-
conservé un intérêt pour le monde des ration, javais perdu tout espoir. Je vivais
instituteurs et des professeurs, jai souvent comme une larve. Je lisais beaucoup,
jécrivais en chiffre psychologique à propos amusant de diriger un adulte. Jai appris

de la société roumaine de lentre-deux- assez tard les nouvelles consignes. Jai con-
-guerres, des traditions roumaines. Je ne staté quil y a chez vous aussi beaucoup de
pouvais pas étudier la réalité qui nous contraintes et de stéréotypes, tout comme
entourait. Puis, le monde de lEst a com- des pratiques sociales que je croyais spéci-
mencé à bouger. Les régimes de Pologne, fiques uniquement à notre monde. Ce rôle
de Hongrie, de Tchécoslovaquie changeaient de conseiller, ce nest pas seulement Serge
rapidement. Chez nous, tout était inchangé. Moscovici qui la eu. Jai discuté des
Il y avait quelque chose dans lair, mais heures avec Willem Doise, André Sirota,
nous avions peur despérer. Et puis, lexplo- Gilles Ferréol, Pierre de Visscher, Juan
sion, tout à coup. Pouvez-vous imaginer Perez. Ils sont devenus nos meilleurs amis.
ce que nous avons ressenti alors? Nous S.D.: Autrefois, en France, les sujets
nous sommes brusquement rendus compte dexamen nétaient pas posés sous forme
que nous pouvions parler librement, que de question mais sous forme daffirmation.
nous pouvions écrire ce que nous voulions, Permettez-nous donc, pour terminer, de
que nous pouvions nous organiser. Au vous soumettre un sujet: «létat actuel de
début, nous ne nous rendions toutefois pas la psychologie sociale».
compte que parler autrement signifiait éga- A.N.: Sexprimer seulement à
lement un autre type de formation. Nous laffirmatif? Cest-à-dire construire sans
avions tous été formés dans un État rien changer? Sans corriger, sans examen
totalitaire où tout le système était contrôlé critique? Croyez-vous que ce serait profi-
et dirigé. Nous étions imbibés de la pensée table?
sociale dominante, nous étions les prison- Jai repris tardivement contact avec la
niers du contexte dans lequel nous avions psychologie sociale européenne, après une
évolué. Le contexte avait changé, mais interruption de plus dune décennie. Pendant
nous navions pas dancres grâce les années de détente nous recevions des
auxquelles nous pouvions prendre racine revues, des livres, je me tenais dune cer-
dans ce nouveau contexte. Nous avons tout taine manière au courant. Je me souviens
appris sur le tas. Je me suis réveillé en avoir été en empathie avec Serge
même temps que la psychologie sociale est Moscovici, il y a plusieurs années, lorsquil
sortie de son hibernation. a déclaré, dans une interview pour la revue
Dans ce processus de renaissance jai Connexions, dix ans après les événements
été aidé également par Serge Moscovici. de 1968, que la psychologie sociale a quitté
Je ne sais pas sil sest rendu compte quil la rue, la vie réelle, pour se confiner dans
a joué ce rôle. Cétait la première personne le laboratoire, dans lartificiel des
avec laquelle jai pu parler librement de manipulations dans des espaces protégés.
mon évolution dans le contexte. Même parti Lorsque je suis revenu, ce clivage entre la
depuis longtemps de Roumanie, il recherche psychosociale et la vie ma paru
comprenait comment les choses sy étaient encore plus profond. Lors des discussions,
passées. Il ma expliqué avec tact quels plusieurs collègues ont reconnu lexistence
étaient les codes de la réalité que je ren- de cette rupture davec la vraie vie. Mais
contrais si tardivement. Nous nous sommes tous ajoutent: nous ne pouvons rien faire,
souvent promenés ensemble à Paris, nous cest le chemin, les réussites académiques
avons cherché des traces roumaines, il ma ne sobtiennent que de cette manière. Le
dévoilé la ville dans laquelle il sest senti succès arrive plus rapidement par cette
libre dès son arrivée. Cétait probablement voie, tout le monde a besoin de
confirmations immédiates. Pendant ce LEurope passe actuellement par une phase

temps, les sociologues, les historiens ont de changements profonds, lEurope future
réussi a sortir de leur cercle étroit de spé- va être différente, vont bientôt devenir
cialistes. Ils ont un public. Tandis que les Européens plusieurs dizaines de millions
travaux des psychosociologues peuvent être dhommes qui ont dautres références,
seulement lus par des confrères. Vous savez, autres représentations du monde et autres
je vois encore la psychosociologie comme pratiques sociales. Cest le phénomène social
une science de linterdisciplinarité et des le plus important du siècle. Peut-être plus
compétences multiples. Et non pas comme important que les deux guerres. Au cours
une technique. Je pense que le psycho- des guerres, et après, les peuples restaient
sociologue doit pouvoir dialoguer dégal à séparés. Maintenant, la circulation des indi-
égal avec le sociologue; lhistorien, vidus et la communication avec de nouvelles
lanthropologue, le critique littéraire et technologies font apparaître des situations
léconomiste. Noublions pas la philo- imprévues. Allons-nous construire des
sophie sociale. Cela veut dire de longues modèles de laboratoire pour ces change-
années de travaux et une disponibilité à ments aussi? Je me demande si ce serait
louverture. Et je ne connais que peu de une contre-performance, une honte de
personnes disposées à sengager dans une simpliquer dans des situations réelles, de
telle aventure. les déchiffrer et de les décrire, décrire
Une autre chose me frappe: les thèmes des livres qui ont du succès? De sortir du
de recherche, toujours les mêmes, comme cercle étroit des spécialistes, de sadresser
sortis dune vie stagnante, sans enjeu, qui aux gens normaux? Ne sont pas ceux-là
évitent de manière pudibonde les pro- que nous voulons aider?
blèmes aigus, les zones de conflit.
V. RECENZII
Na[terea comportamentului complotistic [i mo[tenitorii s\i recen]i:
Pavel Câmpeanu, Ceauºescu, anii numãrãtorii inverse,
Editura Polirom, Iaºi, 2002
Un destin aparte, cel al lui Pavel Câmpeanu, militant al partidului ºi apoi disident,
sociolog original, mai degrabã psihosociolog, capabil de o trezire târzie remarcabilã.
I-am citit, cu treizeci de ani în urmã, o carte despre receptarea faptelor culturale de cãtre
noile generaþii formate de partid: un portret al «omului nou» în tuºe extrem de sigure.
Se crease un individ de serie, dependent de cultura de masã livratã dupã program, lipsit
de dileme sau de aspiraþii de realizare. Anul trecut, într-o discuþie cu Daniel Mercure,
profesor de sociologie la Universitatea Laval (Québec), acesta m-a chestionat asupra
destinului lui Pavel Câmpeanu, pe care-l considera un personaj extrem de interesant,
mãcar pentru faptul cã a avut curajul sã realizeze o radiografie exactã a societãþii
totalitare româneºti, în anii 80. Cartea sa, The Syncretic Society (1980), apãrutã în
Statele Unite, sub pseudonim, a avut un ecou important în epocã. De ce nu se bucurã
Câmpeanu de preþuire acum, iatã nedumerirea domnului Mercure. Am avut o explicaþie
atunci, dar nu mi s-a pãrut nici mie satisfãcãtoare. Iatã, acum am rãspunsul, m-am
hotãrât sã citesc ultima carte a lui Câmpeanu dupã ce am citit în ziare cã a pãrãsit aceastã
lume în care a fost un actor important.
Am vorbit cu Pavel Câmpeanu de câteva ori: prima datã prin anii 70, când a
participat la un simpozion pe care l-am organizat împreunã cu profesorul Natanshon la
Iaºi, de douã sau trei ori la Bucureºti, dupã aceea, ºi ultima datã în februarie 1991, la
biblioteca de la École des Hautes Études en Sciences Sociales, când mi-a povestit
entuziasmat de participarea la un simpozion organizat de Beçanson. Îºi trãia atunci o
nouã tinereþe.
Cartea pe care o recenzez a fost bine primitã de presa culturalã, când a apãrut.
Sociologii, psihosociologii nu i-au dat însã nici o importanþã. Pe mulþi i-a îndepãrtat
titlul (iarãºi o carte despre Ceauºescu?), pe alþii, evoluþia sinuoasã a fostului activist
care cerea drept de cetate într-o comunitate deja ierarhizatã. Am acum o revelaþie.
Analiza destinului lui Ceauºescu nu e decât un pretext. Individul nu meritã o biografie,
ca personaj el n-a însemnat nimic. A fost produsul tipic al contextului, creaþiunea
practicilor sociale formate ºi rodate de grupul lui Gheorghiu-Dej, în penitenciarul de la
Caransebeº. Ceauºescu a avut ºansa sã fie acolo, sã «înveþe» cum funcþioneazã
«structurile» ºi cum pot fi acestea utilizate.
Pe Câmpeanu îl intereseazã evoluþia lui Ceauºescu numai în mãsura în care acesta a
reuºit sã-ºi însuºeascã codurile grupului lor, sã decodeze regulile sistemului ºi sã le

202 RECENZII
aplice. De unde atâta intuiþie la un individ total necultivat, incapabil sã înveþe o meserie
ºi sã-ºi dobândeascã un statut profesional, încât sã-i domine pe unii oameni mult superiori
din partid, iar aceºtia sã-l accepte? La vârsta de 24 ani, câ]i avea la Caransebeº,
Ceauºescu nu se afirmase prin nimic, el nu avea identitate. Nici socialã, nici de clasã (nu
fusese muncitor, nici þãran), nici profesionalã ºi nici familialã. Doar o imensã ambiþie de
a ajunge în vârf, nu importa prin ce mijloace. Cum a fost posibil ca acest primitiv,
frustrat ºi agresiv, sã-ºi mascheze atât de bine structura încât sã-i înºele pe toþi cei aflaþi
în jurul sãu? Pentru noi, cei de astãzi, rãmâne o nedumerire: de ce atâþia indivizi
cultivaþi, intelectuali autentici, s-au lãsat antrenaþi în acest joc criminal fãrã sã încerce
nimic, acceptând pânã în final postura de victime? Mã refer la Lucreþiu Pãtrãºcanu,
Athanase Joja, Alexandru Bârlãdeanu, Miron Constantinescu, la Pavel Câmpeanu însuºi
ºi la mulþi alþii. Au asistat cu toþii la episoadele înlãturãrii fãrã milã a competitorilor lui
Gheorghiu-Dej, la asasinarea lui Foris ºi Pãtrãºcanu, la eliminarea Anei Pauker ºi n-au
învãþat nimic din aceste episoade.
Totul, ne informeazã Câmpeanu, a început în închisoarea de la Caransebeº, unde s-a
inventat modelul stratificat de dinamica de grup, rulat acolo ºi diseminat apoi ca model
cultural ºi normã de partid când grupul a ajuns la putere. Sudat, organizat ierarhic, în
respect pentru norma comunã ºi practica supunerii, utilizând comunicarea în limba de
lemn accesibilã tuturor, grupul de la Caransebeº a reuºit sã înlãture tot ce i-a stat în cale,
inclusiv pe emisarii trimiºi de Moscova (Pauker, Luca) sã preia conducerea partidului ºi
a þãrii. Cuvântul-cheie în aceastã afacere e putere; poziþiile de putere se distribuiau însã
nu dupã competenþã, merite, reuºitã în acþiunile trecute, ci în funcþie de afinitãþile dintre
selecþioner ºi selecþionat. Toþi cei agreaþi de Gheorghiu-Dej ºi grupul sãu au ajuns în
posturi-cheie mai târziu, controlând ca persoane de încredere toate sectoarele vieþii
economice, sociale, cultura ºi filierele de formare. Le-a intrat în sânge spiritul de corp,
au învãþat cã solidaritatea de grup poate sparge toate celelalte criterii de selecþie:
competenþa, munca, dãruirea pentru idee. ªi au transferat acest scenariu de viaþã în
domeniile în care au activat mai târziu: Modul lor de viaþã din anii de închisoare, ca
deþinuþi, va condiþiona profund modul în care vor acþiona ca personalitãþi publice de
prim rang. Dupã un timp, unii dintre adepþi, consideraþi insuficient de ataºaþi, au fost,
la rândul lor, înlãturaþi pentru inventate devieri. Chiar unii dintre fondatori.
Grupul, deºi redus ca talie, nu e totuºi un grup, ci o organizaþie. Cu norme precise,
cu ierarhii bine fixate, cu specializãri pe posturi. Normele grupului erau simple:
solidaritatea cu cauza comunã ºi complacerea în starea de izolare, determinatã de
captivitatea legalã. Lipsa de comunicare cu contextul social, refuzul de a comunica cu
conducerea de partid aflatã în libertate determinã o orientare a grupului spre sine, naºte
nevoia de consolidare a grupului ca celulã izolatã, în lupta cu exteriorul, strãin ºi deci
ostil. Regulile vieþii cotidiene din închisoare, inventate ºi dirijate de grupul dominant,
determinã apariþia unui model de putere specific, caracterizat prin douã trãsãturi spe-
cifice: personificarea mecanismului de conducere în jurul liderului incontestabil,
Gheorghiu-Dej (autoritatea organizaþionalã nu se putea manifesta practic decât ca
autoritate personalã), ºi organizarea unei structuri interioare a acestei minisocietãþi, de
naturã sã asigure participarea activã a fiecãrui individ ºi, prin aceasta, controlul fiecãrui
membru. Mecanismul integrãrii membrilor presupunea câteva reguli coercitive, de naturã
politicã, aplicarea acestora fiind monopolul absolut al conducerii. Existã o separare între
faza deciziei (luatã de cãtre grupul dominant) ºi faza execuþiei, în care erau antrenaþi
RECENZII 203
membrii ordinari. Membrii de rând ai organizaþiei participau la aplicarea unei sancþiuni

pe care nu au hotãrât-o, fãrã sã fie informaþi mãcar ex-post asupra temeiurilor ei. În
acest fel, sancþiunea nu regla numai relaþiile conducerii cu cel sancþionat, ci mai ales
relaþiile ei cu întreaga organizaþie. Sancþiunea izolãrii unor membri funcþiona ca
mecanism coercitiv ºi avea un efect de întãrire a solidaritãþii. Toþi membrii acceptau
dispoziþiile primite, fãrã sã-ºi punã problema legitimitãþii lor. Se înþelege, integrarea
membrilor în aceastã microsocietate se realiza prin dezindividualizarea lor. Anularea
reacþiilor critice era consideratã o atitudine de militant, iar fanaticii trãiau cu o adevãratã
frenezie aceastã renunþare la propria libertate. Pentru ca mai apoi sã poatã, ei înºiºi,
abuza de puterea lor în scopul supunerii unor potenþiali clienþi. Metamorfoza din obedient
în satrap se parcurge cu repeziciune. Iatã o ilustrare: dupã eliberare, grupul face un
voiaj al iniþierii ºi schimbãrii pe parcursul drumului de la Caransebeº la Bucureºti. În
cursul acestui voiaj, organizaþia îºi modificã funcþia, devine un fel de grup de pradã,
detaºamentul de ºoc al viitoarei dictaturi care începe ofensiva pentru instaurarea
regimului stalinist în spaþiul carpato-dunãrean.
Stratificarea organizaþiei pe verticalã, cu tot cortegiul de inegalitãþi funcþionale, a dat
naºtere nu numai normelor, ci ºi procedurilor de întãrire. Aceastã modalitate de antrenare
ºi control, care se realiza prin organizarea de sus a vieþii sociale din organizaþie, se
materializa prin diferite proceduri practice. Iatã, de pildã, repartizarea deþinuþilor în
celule (dormitoare), în atelierele de producþie sau alte corvezi ºi misiuni speciale se
fãceau de cãtre grupul dominant, ºi nu de cãtre administraþia penitenciarului. Se practica
sistemul rotaþiei periodice, al instabilitãþii strategice, nimeni nu trebuia sã aibã
sentimentul cã ºi-a gãsit un loc sigur. Câmpeanu numeºte aceastã continuã miºcare
mobilitate internã. Desigur, de la aceastã regulã era exclus grupul dominant, nimeni
nu se gândea cã Gheorghiu-Dej ºi cei doi aghiotanþi, Chivu Stoica ºi Alexandru Drãghici,
ar putea sã se mute din celula 47. Dominanþii concentrau în mâna lor toate informaþiile,
ºtiau cu un timp înainte cine pleacã ºi cine va veni, luau din timp mãsuri de primire,
dupã regulile extrem de severe de integrare în comunitate a nou-veniþilor. Fiecare nou
sosit intra într-un fel de carantinã, era supus unui regim de chestionare, supraveghere ºi
ancorare în sistem; primirea se caracteriza mai degrabã prin ostilitate ºi suspiciune
decât prin cãldurã ºi încredere. Suspiciunea funcþiona ca normã instituþionalã, Câmpeanu
mãrturiseºte cã atmosfera de suspiciune îl va contamina, ca pe toþi ceilalþi, fãrã a reuºi
sã se vindece vreodatã. Iatã o propoziþie cu valoare de diagnostic: Comunitatea în care
intrãm nu reprezenta o oazã a democraþiei, la baza relaþiilor dintre membrii ei nu stãtea
prezumþia de nevinovãþie, ci cea a vinovãþiei atât de lesne convertibilã în certitudine.
Practica anchetãrii nou-veniþilor se aplica, vizibil, în timpul plimbãrilor în curtea
închisorii: fiecare nou-venit era repartizat pe lângã un om de încredere, nimeni nu era
lãsat în grupul sãu sau cu prietenii sãi, se practica strategia relaþiilor interpersonale
dirijate. Trebuia sã te supui, sã accepþi aceastã ingerinþã dacã voiai sã fii acceptat la
rândul tãu. Abia mult mai târziu, mãrturiseºte Câmpeanu, aveam sã descopãr cã
obedienþa faþã de abuzurile mãrunte este ºcoala care pregãteºte obedienþa faþã de marile
abuzuri. Obedienþa se învaþã, are regimul oricãrei achiziþii umane, numai prin exerciþiu
se transformã în practica socialã durabilã. Unii dintre participanþi încearcã o adevãratã
plãcere a supunerii necondiþionate, inventeazã chiar ritualuri (gesturi, limbaj), acumulând
imense depozite de umilinþã pe care le vor revãrsa apoi faþã de viitorii subalterni, colegi
sau chiar faþã de foºtii ºefi.
204 RECENZII
Obedienþa nu este însã decât mijlocul, nu ºi scopul. Fiecare individ trebuie sã înveþe
cã practica politicã presupune o relaþie de asimetrie conducãtor-condus, cã este dreptul
ºi privilegiul conducãtorilor sã-i controleze pe subalterni (dreptul la imixtiune), cã
acest drept desfiinþeazã ideea de abuz, cã orice rezistenþã la acest tratament înseamnã
deviere de la linie ºi deci vinovãþie faþã de partid, cã ai datoria sã te dãruieºti cauzei ºi
sã-i admiri pe cei care o întruchipeazã. Numai cine se supune necondiþionat acestui
program de învãþare socialã dirijatã devine demn de încredere ºi poate primi, la rândul
sãu, responsabilitãþi pe mãsurã. ªcoala de la Caransebeº, crede Câmpeanu, prin sistemul
de relaþii ºi sistemul de valori pe care s-a sprijinit, i-a pregãtit pe viitorii arhitecþi ai
societãþii româneºti din ultima jumãtate de veac. ªi pe urmaºii lor, adãugãm noi, iar
prima generaþie s-a reprodus în generaþiile urmãtoare, dupã cunoscuta teorie a lui Pierre
Bourdieu.
Ceauºescu a învãþat intuitiv norma, în ascensiunea lui viitoare se regãsesc idei ºi
practici deprinse acolo. A învãþat totul intuitiv, prin practica zilnicã. Altfel nu se explicã
cum un individ incapabil sã înveþe ceva temeinic, nici mãcar limba proprie sau o
meserie, eºuând în tot ce a încercat în tinereþe, sã ajungã sã manipuleze cu abilitate
oameni care-i erau superiori în toate. A acumulat, presupunem, o imensã urã împotriva
celor care au realizat ceva, care reprezentau ceva prin ei înºiºi. Inclusiv împotriva
foºtilor mentori, îndeosebi a lui Gheorghiu-Dej, superior lui în toate, pe care l-a atacat
laº dupã ce nu mai putea riposta. El a avut o singurã calitate: a învãþat norma supunerii
ºi apoi a atacului fãrã menajamente. ªi a fost animat de o imensã dorinþã de putere, de
o nemãsuratã apetenþ\ pentru putere, cum scrie Pavel Câmpeanu, sprijinitã pe o
netãgãduitã iscusinþã în dobândirea ºi exercitarea ei. El a ridicat lupta împotriva celor
capabili sã construiascã ceva la rangul de norm\ instituþionalã. Norma aceasta a disci-
plinei de partid ºi a supunerii necondiþionate faþã de autoritate, faþã de superiorii
ierarhici s-a menþinut ºi transmis de la o generaþie la alta, a devenit un reflex care se
întâlneºte ºi astãzi în unele structuri de partid sau instituþionale. Ca ºi practica complo-
tului, a nevoii irepresibile de a înlãtura prin forþã, prin lovituri fãrã milã pe cei faþã de
care ai manifestat cândva o atitudine obedientã. Situaþie în care s-a gãsit însuºi Ceauºescu,
pânã la urmã.
Adrian Neculau
Secolul XX sub raportul memoriei r\ului [i semnifica]iei binelui
T. Todorov, Memoria rãului, ispita binelui. O analizã
a secolului (traducere de Magdalena ºi Alexandru
Boiangiu), Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2002
Cea de-a treia traducere în limba românã a unei cãrþi de Tzvetan Todorov pune în
circuitul cultural autohton una dintre temele de rezistenþã ale sfârºitului de secol precedent
totalitarismul nazist ºi cel comunist sub raportul memoriei sociale. Memoire du mal,
tentation du bien. Enquête sur le siècle, publicatã la Paris (Éditions Robert Laffont) în
chiar anul care marca despãrþirea de secolul XX, reprezintã în bibliografia autorului o
sintezã ilustratã, am putea spune, a tulburatului veac prin câteva biografii semnificative.
Câteva date de referinþã ale veacului trecut, redate dintr-o statisticã prezentatã de
Todorov, ne-ar putea determina sã-l denumim secolul crimei în masã. Primul rãzboi
mondial: 8,5 milioane de morþi pe fronturi, aproape 10 milioane de victime din rândul
populaþiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovieticã 5 milioane de morþi în
rãzboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii luptei de clasã, 6 milioane de
morþi din vremea foametei provocate în 1932-1933. Al doilea rãzboi mondial 35 de
milioane de morþi doar în Europa. Dar n-a fost numai acesta un continent sângeros! În
Cambodgia, spre exemplu, în timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toþi cei care nu
susþineau proiectul de creare a omului nou au fost uciºi unul din ºapte cetãþeni ai
þãrii au murit atunci Iar secolul XX a mai conþinut ºi tragediile Hiroshimei ºi ale
rãzboiului civil din fostele republici federative sovietice ºi iugoslave.
Ce semnificaþii sunt atribuite în memoria socialã acestor orori sãvârºite deopotrivã de
cei numiþi, în istorie, învinºi ºi învingãtori? Vom remarca, în primul rând, uitarea
unor evenimente ori distorsionarea consecinþelor ºi semnificaþiilor acestora în funcþie de
interesele învingãtorului. Pãmânturile ºi oamenii se cuceresc stãpânind informaþia ºi
comunicarea ne aminteºte cu referire la acest aspect Todorov. Practica nu este nici
nouã, nici o invenþie a regimului nazist sau comunist ori exclusiv europeanã. Încã în
secolul al XV-lea, împãratul aztec Itzcoatl a ordonat sã fie distruse toate monumentele
ºi cãrþile pentru a putea reface tradiþia în stil propriu; un secol mai târziu, la rândul lor,
conchistadorii spanioli aveau sã ºteargã, în aceleaºi locuri, toate urmele vechii grandori
a învinºilor.
Are secolul precedent un sens anume? ªi cum poate fi decriptat acesta, cãci faptele
nu-ºi dezvãluie de la sine semnificaþia? Secolul are un sens care este dat de viaþa

206 RECENZII
noastrã, la care se adaugã cea a pãrinþilor noºtri, ba chiar ºi cea a bunicilor noºtri
rãspunde Todorov. Memoria rãului trãit ori cunoscut de aceºtia, sãvârºit totdeauna sub
imperativul, ispita ori protecþia unor generoase teorii ideologice, etice sau
propagandistice, este memoria socialã a unui rãu nou, un rãu al secolului XX, cauzat
de un regim politic inedit totalitarismul.
Ce trebuie reþinut din ultimul secol, cel mai apropiat contemporanilor prin faptul cã-i
aparþin prin însãºi memoria individualã? Întrebãrii i se rãspunde prin recursul la una
dintre metodele de analizã calitativã a socioumanului etnobiografia. Ca forma cea mai
recentã a abordãrii biografice în ºtiinþele socioumane, etnobiografia îºi îndeplineºte în
acest caz menirea anunþatã de Poirier (1979) metodã de maieuticã socialã care-i
permite subiectului sã se regãseascã pe sine însuºi ºi care-i dã posibilitatea sã fie martor
al grupului sãu, al societãþii ºi culturii sale. Povestirea vieþilor unor personalitãþi
reprezentative ale secolului recent sub forma secolul lui Vasili Grossman, Margareta
Buber-Neumann, David Rousset, Primo Levi, Romain Gary ºi Germaine Tillion repre-
zintã textura analizei raportului memorie individualã memorie socialã. Conservarea
trecutului, resemnificarea amintirilor în slujba interesului, prezenþa trecutului prin
consecinþele ºi semnificaþiile care-i sunt atribuite în prezent sunt câteva dintre temele
acestei cãrþi de impact asupra psihosociologului sub aspectul conexiunii procesului
memoriei sociale cu implicaþiile sale etice, politice ºi juridice.
Memoria acestui rãu al secolului e un lucru bun ºi uitarea sa, un blestem absolut?
Iatã o altã întrebare de relaþionare a investigaþiei cercetãtorului din sociouman cu efectele
rezultatelor sale. În planul memoriei individuale, ar fi o cruzime sã-i ceri individului sã
retrãiascã, prin evocare, amintirile sale umilitoare ºi dureroase. Coºmar au fost amintirile
Margaretei Buber-Neumann, care a cunoscut, în calitate de deþinutã, viaþa într-un lagãr
sovietic din Karaganda ºi regimul din lagãrul nazist de exterminare de la Ravensbruck.
Un infern va fi adãpostit memoria scriitorului Vasili Grossman, care, într-o primã ºi
lungã etapã, a fost, citându-l pe Todorov, un slujitor ortodox ºi fricos al regimului
sovietic. Care nu doar cã a asistat pasiv la arestarea unor apropiaþi, ci ºi-a pus chiar
semnãtura pe o scrisoare colectivã, publicatã în presa sovieticã, în 1937, prin care cerea
pedeapsa cu moartea pentru inculpaþii procesului Buharin. Tot astfel, amintirile
supravieþuitorului crimelor de la Auschwitz, Primo Levi, sunt o tragedie prin refuzul de
a uita efectul corupãtor al oricãrei puteri asupra celui ce o foloseºte, inclusiv a aceleia
de supraveghetor-deþinut într-un lagãr nazist.
Astfel judecã pe marginea datului istoric Todorov, reiterând, în plan general,
afirmaþia lui Taine despre ºtiinþa care ajunge la moralã necãutând altceva decât adevãrul.
Sub reflectoarele orbitoare aºezate de istorie asupra unor asemenea locuri ºi fapte, fiinþa
umanã se reveleazã moral incertã, simultan bunã ºi rea. ªi e bine aºa, deoarece numai
în felul acesta câmpul acþiunii (cu ispita binelui) rãmâne larg deschis.
În plan psihosociologic, analizând conservarea ºi semnificarea acestor experienþe
traumatizante ale secolului recent încheiat, Todorov deceleazã douã forme de amintire
memoria literalã ºi cea exemplarã. Faptul de viaþã tragic poate fi memorat literal, astfel
cã un segment tragic al trecutului individului sau al grupului din care face parte este
pãstrat în unicitatea sa. Desigur c\ doliul este o sarcin\, însã cel care nu reuºeºte sã
scape de comemorarea obsedantã a unui trecut dureros refuzã trãirea prezentului. În
acest caz, adevãrul rãmâne un fapt intranzitiv care nu duce dincolo de el însuºi. Într-o
a doua formã, durerea marginalizatã, amintirea îmblânzitã a faptului dureros din trecut
RECENZII 207
devin un exemplu de viaþã de care individul, dar mai ales colectivitatea se pot servi.
Operaþia este dublã ºi aminteºte psihanaliza. O astfel de amintire, expusã analogiei ºi
generalizãrii, se transformã într-un exemplu din care se trag învãþãminte. Trecutul
devine un principiu de acþiune pentru prezent. Nu este suficient sã-þi aminteºti, trebuie
vãzut ºi la ce poate servi amintirea este una dintre concluziile analizelor lui Todorov.
Memoria trecutelor înfrângeri poate hrãni patriotismul, cea a victoriilor pacifismul;
ambele pot duce la noi rãzboaie. Suferinþa ce nu se uitã nu este neapãrat un sfetnic bun.
Astfel, memoria literalã, mai ales cea dusã la extrem, comportã riscuri, în vreme ce
memoria exemplarã este, în mod potenþial, eliberatoare.
Pe fundalul analizelor practicate, însãºi biografia lui Todorov (omagiat în anul 2000
ca apostol al umanismului) devine una semnificativã pentru secolul care-a trecut.
Nãscut la Sofia în 1932, din 1963 trãieºte la Paris. Director de cercetãri la Centre
National de la Recherche Scientifique, în anii care-au urmat emigraþiei sale din spaþiul
Balcanilor stãpânit de rãul totalitarismului comunist a publicat numeroase lucrãri de
istorie a gândirii, semioticã, filosofie a culturii, traduse în peste douãzeci de limbi.
Tema memoriei este una predilectã în investigaþiile sale, cultura reprezentând, în opinia
sa, o problemã de memorie care reclamã cunoaºterea unui anumit numãr de coduri de
comportament ºi capacitatea de a te servi de ele.
Ca ºi celelalte douã cãrþi ale lui Todorov traduse în româneºte (Cucerirea Americii.
Problema Celuilalt, Institutul European, Iaºi, 1994, ºi Confruntarea cu extrema. Victime
ºi torþionari în secolul XX, Editura Humanitas, Bucureºti, 1996), prezenta lucrare se
recomandã ca o proteicã lecturã în ilustrarea ºi nuanþarea unor teorii ale psihosociologiei.
Memoria rãului, ispita binelui poate servi însã ºi la stabilirea unor ipoteze de lucru
în planul investigaþiilor istoriei celor douã totalitarisme din România legionarismul ºi
comunismul. Mai ales cã, printr-un inexplicabil retard, istoriografia româneascã persistã
în dihotomia comunist-anticomunist practicatã ca în anii 50. Cu deosebirea cã
anticomunismul acelor ani este resemnificat global cu calitãþile democraþiei ºi progre-
sului. În detrimentul adevãrului, miºcarea legionarã este astfel uitatã ca fiind celãlalt
rãu al secolului XX din spaþiul românesc totalitarismul de facturã nazistã cu
proiectele ºi efectele sale.
Lavinia Betea
Val. Panaitescu, Humorul, 2 volume,
Este o lucrare de istorie ºi teorie literarã de mari proporþii (1 007 p.). O veritabilã opera
agna, atât prin bibliografia impresionantã, cât ºi prin comentariile substanþiale referitoare
la cca 200 de humoriºti ºi specialiºti în exegezã. Dat fiind cã humorul este o stare
psihicã, un fenomen în special interpersonal, mi-am propus o privire din punct de
vedere psihologic, fãrã consideraþii de ordin literar, aºa încât am urmãrit îndeosebi
aspectele teoretice.
O primã preocupare a fost distincþia dintre satirã ºi humor (în interiorul marelui
imperiu al comicului existã douã regate: cel al humorului ºi cel al satirei). Aceasta
din urmã a înflorit ºi în Antichitate, pe când humorul, marele humor, apare abia în
Evul Mediu european. În satirã gãsim acuzare, condamnare, o atitudine agresiv-
-moralã-didacticã ºi absolutistã, pe când în humor este prezentatã o þinutã relativizantã
ºi tolerantã în modul sãu de a reflecta asupra existenþei în genere. O altã deosebire ar
fi ºi prezenþa în humor a sentimentului tragic al existenþei.
O nouã distincþie importantã este aceea dintre micul humor ºi marele humor.
Primul filosof care distinge clar cele douã forme este Eduard von Hartmann, descriind
un humoristic imanent deosebit de unul transcendent. Harald Høffding va consacra
denumirile de micul humor ºi marele humor. Micul humor este o formã popularã
ce coincide cu un fel de a glumi mai mult sau mai puþin binevoitor, pe când marele
humor este o viziune despre lume, un mod de simþire a vieþii. Aºadar, Val. Panaitescu
nu este creatorul celor douã concepte, dar el a aprofundat problemele humorului,
dezvãluindu-i multiplele sale aspecte. În fapt, el analizeazã numai marele humor, creaþia
unor spirite eminente. De glumele cotidiene nu s-a ocupat, cãci ar fi necesitat referiri la
miile de reviste humoristice apãrute de-a lungul timpului.
O eliminare a micului humor din studiile sale duce însã la o nemeritatã subestimare.
Adevãrul este cã în multe dintre marile opere humoristice este prezent ºi micul humor,
având deseori un rol important. Astfel, în romanul celebru al lui Cervantes, alãturi de
tragicul destin al lui Don Quijote, ale cãrui idealuri nobile se sf\râm\ de realitãþi
necruþãtoare, gãsim la Sancho observaþii ºi reflecþii ce constituie cel mai autentic ºi
spiritual mic humor. Uneori, ele sunt mai comice decât pãþaniile stãpânului sãu. Micul
humor este, de fapt, o emoþie produsã de o anumitã situaþie, pe când marele humor

RECENZII 209
evidenþiazã o stare de spirit care se înfiripã din numeroase fapte ºi constatãri, el având
la bazã un sentiment, o structurã psihicã de mare complexitate ºi cu variate ecouri.
Multiplele faþete ale marelui humor apar treptat în cursul prezentãrii diferitelor opere
humoristice zugrãvite, în exegeza lor competentã. Se vãdesc simþul modern al relati-
vitãþii tuturor lucrurilor, profunda oroare faþã de norme, tendinþa autocriticã (autorul
râde de sine), prezenþa sentimentului tragic al existenþei. Acest din urmã aspect este
mereu reliefat, fiind justificat de conþinutul operelor literare ºi filosofice din ultimul secol.
Moartea este luatã în râs încã de Fr. Villon, dar, în secolul XX, humorul negru covârºeºte
opere însemnate ale unor scriitori ca Samuel Beckett ºi Eugène Ionesco. Existenþialismul
acestuia se cristalizeazã într-o conºtiinþã acutã a existenþei tragice. Râzi ca sã uiþi de
nenorocire. Mai mult, scrie E. Ionesco: sã râzi de fricã sã nu-þi fie fricã.
În legãturã cu aspectul tragic, putem observa o tendinþã a autorului. Gãsim mereu
asemenea expresii: humorul presupune capacitatea de a ºti sã te bucuri de viaþã în
limita pe care tristeþea de fond a existenþei þi-o îngãduie; sau: humorul apare ca o
tentativã de a neutraliza sau mãcar a anestezia, pentru o clipã, intuiþia tragicã a
existenþei. Se vede cum tragedia existenþialã apare ca un fapt indiscutabil, pe care
orice persoanã cultivatã l-ar sesiza. Or, natura, viaþa sunt realitãþi obiective ce ascultã de
legi imuabile, perfect indiferente. Ele nu sunt nici tragice, nici îmbucurãtoare. Traiul
poate sã-i aparã trist sau agreabil omului, în funcþie de ereditatea ºi experienþa socialã a
individului. Sigur, mai tot omul are ºi momente grele, dar asta nu-i transformã viaþa
într-o tragedie. De altfel, existã persoane temperamental optimiste. Se pare cã dimensiu-
nea optimist-pesimist are ºi o componentã ereditarã. Încât pedalarea pe teoria tragismului
se datoreazã viziunii existenþialiste a autorului. Dar ea nu dãuneazã lucrãrii, întrucât în
sutele de analize se respectã specificul fiecãrui autor.
Astfel, despre Fr. Rabelais se spune cã a fost un creºtin sceptic, cã înþelegerea
deplinã a operei sale pretinde oricui o largã erudiþie. Gãsim la el râsul humoristic al
îngãduinþei omeneºti. În alt loc: Râsul exprimã la Rabelais mai ales sãnãtatea,
bucuria de a fi optimist într-un profund acord cu lumea.
În mod asemãnãtor apare ºi portretul marelui nostru humorist Ion Creangã, la care
gãsim un gen de scepticism lipsit de rigurozitate ºi o sincerã compasiune pentru cei
ce sufereau pe nedrept. Observãm la el o atitudine de a întâmpina dificultãþile
surâzând. Desigur, sunt evidenþiate uneori clipe de întristare ºi chiar elemente de
humor negru, dar ele nu pot distorsiona specificul humorului sãu: voia bunã.
Ceea ce rãmâne caracteristic pentru lucrarea pe care o recenzãm este incredibila
varietate de aspecte ºi de opþiuni privind humorul. Ea este consecinþa transformãrii
continue a humorului. Aºa cum aratã autorul, ceea ce este ridicol în Franþa nu este ºi
în Japonia, iar câteodatã, nici mãcar în Anglia. Chiar în istoria aceluiaºi popor:
Humorul lui Shaw nu mai este cel al lui Dickens, humorul lui Sorescu este distinct de
al lui Arghezi sau Topârceanu.
Pe de altã parte, înþelegerea ºi trãirea humorului necesitã o anumitã culturã. Strã-
daniile schimonosite ale unei trupe cum e Vacanþa Mare pot trezi hazul multor oameni
de nivel cultural redus, dar enerveazã persoanele cu o culturã adevãratã; la cealaltã extremã,
humorul prezent în piesele lui E. Ionesco poate sã nu fie înþeles de cei care nu sunt
familiarizaþi cu literatura absurdului din secolul XX (aºa cum nici Goethe nu se putea
obiºnui cu violenþele muzicii lui Beethoven). Chiar unor autori de humor consacraþi,
cum era A. Cehov, li se întâmplã sã nu le fie clar ce anume este rizibil, comic. Îmi
210 RECENZII
amintesc (dintr-o lecturã mai veche) cã, dupã o premierã de succes, sãrbãtoritã cu un
banchet, invitaþii l\udau drama Livada cu viºini, întristându-se de destinul unor personaje
Cehov pãrea nedumerit ºi i-a ºoptit unui prieten cã el intenþionase sã scrie o comedie!
Faþa complexã, mereu schimbãtoare a humorului are drept urmare cã Val. Panaitescu
neagã posibilitatea definirii lui (ca ºi mulþi alþi exegeþi). ªi totuºi, în concluziile volumelor
existã o caracterizare pertinentã care, dupã pãrerea noastrã, face posibilã o definire a
comicului, prin urmare ºi a humorului.
Într-adevãr, se precizeazã: Efectul comic este, în mod fundamental, rezultanta unei
contradicþii între o anumitã aºteptare conform mentalitãþii, deprinderilor ºi obiceiurilor
omeneºti dintr-o ambianþã socialã datã ºi dezminþirea bruscã a acesteia. Importanþa
unui contrast în fenomenul comic o gãsim încã la I. Kant (Râsul este un efect care
provine din transformarea bruscã a unei aºteptãri încordate în nimic), dar caracterizarea
se referã la o situaþie-limitã. ªi la H. Bergson expresia mecanic aplicat pe viu
cuprinde numai unele situaþii comice. Formularea de mai sus, la care se opreºte autorul,
este extrem de generalã ºi adecvatã. Câteva rânduri mai jos, precizeazã ºi funcþia de
release (destindere) a comicului. Pe aceastã bazã s-ar putea defini comicul ca o stare de
relaxare în raport cu o situaþie contrastantã (fie realã, fie imaginarã), trãitã pe un fond
afectiv foarte variat. Comicul s-ar exprima în diferite forme în relaþie cu acest fond. Din
cele prezentate în lucrare, am avea: satirã, când se implicã o criticã vãditã, o condam-
nare; mic humor, când e prezentã o simplã îngãduinþã binevoitoare; humorul mare
mult mai complex , în care se amestecã scepticismul cu tristeþea; în aceastã ultimã
categorie intrã ºi humorul negru, legat de ameninþarea morþii. Iatã deci cum rezultã o seamã
de precizãri menite sã înlãture confuziile de limbaj frecvente în comentariile literare.
Pentru psiholog, aceastã carte este deosebit de interesantã prin ilustrarea poli-
morfismului humorului. Vedem prin câte ipostaze trece el câte se pot ascunde sub un
zâmbet! Se vãdeºte cã în orice emoþie ºi mai ales în orice sentiment, pe lângã aspectul
dominant, se întrezãresc felurite tendinþe ºi atitudini (uneori contrare) care le dau un
aspect specific. În acest fel gãsim, de pildã, în sentimentul de iubire, pe lângã tendinþele
erotice, afinitãþi prieteneºti sau impulsuri posesive (de proprietar) sau gelozie ori atitudini
altruiste (de sacrificare chiar), de mândrie ori de umilinþã º.a.m.d. Cunoaºterea lor e
foarte importantã pentru înþelegerea unei persoane, pentru prognozã, pentru influenþarea
ei. Dar ºtiinþa psihologiei tinde sã le ignore, o datã cu subestimarea întregului capitol al
afectivitãþii. Motivul îl constituie imposibilitatea studiului experimental. Dar existã ºi
alte metode (observaþia, convorbirea, studiul biografic). Urmãrirea îndelungatã a persoa-
nelor în comunitãþi stabile (grupuri de muncã, internate, sanatorii, cãmine) ºi, mai ales,
în cursul tratamentelor psihoterapeutice ar putea sã ne permitã clarificãri foarte impor-
tante, pentru cã evoluþia afectivã este esenþialã în formarea caracterului, a personalitãþii.
În încheiere la aceastã prezentare a unei cãrþi, trebuie sã mãrturisim cã, ocupându-ne
de câteva probleme teoretice ºi lãsând deoparte prezentarea analiticã, istoricã, am omis
esenþialul: adicã exegeza minuþioasã ºi competentã a unei multitudini de opere valoroase,
care face din ea un instrument de referinþã pe plan internaþional.
Prof. univ. dr. Andrei Cosmovici
Alin Gavreliuc, Mentalitate ºi Societate. Cartografii ale
imaginarului identitar în Banatul contemporan,
Editura Universitãþii de Vest, Timiºoara, 2003
Unele cãrþi au ºansa de a deveni evenimente, fie editoriale, fie mondene, fie ºtiinþifice,
fie cinematografice sau chiar juridice (plagiatele).
Lucrarea colegului Alin Gavreliuc are mari ºanse de a fi receptatã în cheia
evenimentului ºtiinþific. În ceea ce ne priveºte, parcurgerea ºi analiza ei s-au încadrat cu
certitudine în categoria evenimentelor personale de referinþã.
Obiectivul vizat de autor a fost urmãrirea felului în care românii bãnãþeni ºi-au
imaginat, au trãit ºi au construit subiectiv propria lor identitate, dar ºi identitatea celor
cu care au intrat în relaþie (p. 8). Edificarea cadrului teoretic al cercetãrii (primele trei
capitole), precum ºi cele trei studii empirice realizate (capitolele 3-6) sunt sub semnul
exemplaritãþii. Cel cât de cât iniþiat în problematica identitarã va sesiza cã lucrarea
Mentalitate ºi Societate este, în acelaºi timp, o deosebit de necesarã, singularã ºi
elegantã reuºitã.
Imperativul necesitãþii pe care ea îl satisface este dublu: de conþinut ºi de perspectivã.
Cercetarea întreprinsã de autor survine într-o perioadã în care, în sociologia ºi psihologia
româneascã, problematica identitãþii etnice, a raporturilor interetnice, a reprezentãrilor
aferente etc. îºi reiau, reparator ºi recuperator, locul firesc în tematica acestor discipline.
Subsidiar, este salutar faptul cã, între perspectivele teoretice ale cãror valenþe conceptuale
sunt exploatate în analiza imaginarului social bãnãþean, autorul le include ºi pe cele ale
imagologiei. Suntem deja la momentul în care, în cercetarea ºtiinþificã româneascã,
absenþa imagologiei psihologice este deschis reclamatã de istorici ºi comparatiºti. Iatã
cã, prin lucrarea de faþã, se poate ieºi pe piaþa capitalului cultural cu un extrem de
consistent rãspuns prezent.
Singularitatea întreprinderii colegului Alin Gavreliuc este evidentã în raport cu ceea
ce deja s-a fãcut pe aceastã temã ºi, credem, va fi greu de egalat ºi în viitor. Din punctul
nostru de vedere, cauza este clarã: competenþa pluridisciplinarã. Autorul opereazã cu
aceeaºi erudiþie ºi naturaleþe în câmpul cercetãrii istorice, a celei sociologice ºi a celei
psihologice. Rezultatul este o ingenioasã articulare conceptualã între cele trei domenii,
ceea ce i-a permis elaborarea unui design de cercetare de tip cascadã, cu obiective
complementare.

212 RECENZII
Eleganþa lucrãrii este pregnantã. Ea se impune chiar ºi celui care nu are rãgazul unui
parcurs aprofundat al întregului demers. Sorgintea acestei caracteristici este, în opinia
noastrã, în regula echilibrului. Aceasta guverneazã fiecare aspect al cãrþii. Din oricare
plan s-ar începe evaluarea ºi în oricare punct s-ar opri, scrutãtor, ochiul critic, este
foarte greu sã se gãseascã soluþii mai bune decât cele ale autorului. Nimic din ceea ce
este esenþial nu lipseºte, nimic nu e în plus.
Din perspectiva formaþiei noastre psihologice ºi a unei oarecare familiarizãri cu
tematica abordatã, apreciem în mod special urmãtoarele aspecte:
1. raportul dintre planul teoretic ºi cel aplicativ al lucrãrii. În comparaþie cu o bunã
parte a practicii cercetãrii, care realizeazã o juxtapunere a celor douã dimensiuni, în
cazul de faþã este prezentã unitatea lor, extrem de ingenios realizatã. Recursul la
sinteza teoreticã se face în trei ipostaze: a) în fundamentarea perspectivelor generale
ale abordãrii (Partea I Teorii asupra identitãþii, pp. 17-27; Studiul inter-
disciplinar al mentalitãþilor: Istoria mentalitãþilor, pp. 27-32; ªcoala Analelor,
pp. 33-70; Imagologia, pp. 79-111; Reprezentãrile sociale, pp. 112-132) ºi
conturnarea cadrului acestor cercetãri în România (Partea a II-a Cercetãrile
etnopsihologice româneºti, pp. 133-174); b) în susþinerea fiecãrei abordãri empirice
în parte prin invocarea universului conceptual de bazã ºi discutarea opþiunii meto-
dologice operate (Partea a III-a: Memorie ºi identitate, pp. 175-229; Dinamici
identitare bãnãþene, pp. 231-258; Studierea atitudinilor etnice ºi regionale pentru
locuitorii din vestul României, pp. 261-302); c) în interpretarea datelor ºi confi-
gurarea esenþei rezultatelor obþinute, pp. 229-230; 258-260; 304-308). Dacã
primele douã proceduri sunt relativ prezente în practica cercetãrii, cea de-a treia este
de regulã în suferinþã. Discutarea datelor prin revenire la conceptualizãrile de bazã,
nuanþãrile ºi îmbogãþirile teoretice în limitele propriilor rezultate sunt apanajul
cercetãtorului nu doar format, ci ºi talentat. Alin Gavreliuc are acest dar;
2. raportul dintre informaþie ºi gestiunea ei. Posibilitatea de a avea informaþii din varii
domenii nu mai este astãzi o raritate. Rãmâne însã mai puþin la îndemâna oricui
abilitatea de a gestiona cu egalã pãtrundere registrele teoretice ºi metodologice ale
unor discipline diferite, chiar dacã înrudite. Autorul face din plin dovada diferenþei
dintre a avea o informaþie pluridisciplinarã ºi a fi posesorul unei culturi pluri- ºi
interdisciplinare;
3. raportul dintre cadrele de referinþã necesare oricãrei cercetãri oneste. Sublinierea
acestei caracteristici vine din constatarea amarã a unui paradox. În România de azi,
explozia editorialã a cãrþii de psihologie nu a adus ºi o clarificare asupra stãrii
cercetãrii româneºti, trecute sau prezente. În sutele de consemnãri bibliografice ale
unor lucrãri semnate de psihologi români, poþi avea surpriza sã nu afli nici o referinþã
autohtonã, chiar ºi acolo unde cu certitudine s-a mai lucrat. Este mai mult decât
meritorie tentativa colegului nostru de a analiza consistent, ºi nu doar complezent, pe
lângã direcþiile externe, ºi cadrul autohton al cercetãrii temei, de la origini ºi pânã la zi;
4. cele trei constatãri anterioare conduc la sublinierea faptului cã lucrarea este deopotrivã
o contribuþie teoreticã ºi empiricã. Ea se distanþeazã ºi se individualizeazã de lucrãrile
în care partea teoreticã se limiteazã la a identifica, traduce ºi prelua informaþiile
câtorva surse strãine bine documentate. Alin Gavreliuc face proba ºtiinþei documentãrii
autentice, a descoperirii de surse inedite ºi a revalorificãrii unor surse clasice. Partea
teoreticã este o construcþie personalã, foarte bine informatã ºi personal configuratã;
RECENZII 213
5. complementaritatea registrelor cercetãrii aplicative. Conºtiinþa faptului cã investigarea

unei singure faþete a fenomenologiei psihosociale relativizeazã adevãrul i-a impus
colegului nostru o triplã grilã de lecturã: memorie-identitate-atitudine. Ceea ce
le-a conferit unitate a fost obiectul mereu vizat: ego ºi alter, ambele cercetate în
ipostazã dualã: etnicã ºi regionalã;
6. reprezentativitatea multiplã urmãritã. Avem în vedere atenþia acordatã selectãrii
diverselor variabile independente, astfel încât posibilitãþile de generalizare ale
rezultatelor sã nu fie, din start, limitate. Este de subliniat grija de a acoperi credibil
o multitudine de elemente: temporalitatea trecutã, prezentã; contextul
evenimenþial excepþional (trauma deportãrii), cotidian; cadrul geocultural tot
Banatul românesc; reprezentativitatea vârstelor, sexelor, mediului rezidenþial, al
etniei de apartenenþã, nivelului de ºcolarizare etc. În fiecare dintre cele trei studii
aplicative, s-a lucrat cu eºantioane, în condiþiile în care majoritatea cercetãtorilor de
psihologie socialã aleg varianta mai comodã a loturilor de subiecþi;
7. raportul general-personal în metodologie. Cu o bunã cunoaºtere a atuurilor ºi
limitelor metodologice specifice tematicii, autorul realizeazã, în cunoºtinþã de cauzã,
personalizarea unor instrumente ºi tehnici clasice pentru o cât mai eficientã adaptare
la obiectivele celor trei studii. Astfel, chiar dacã autorul nu precizeazã, lucrarea sa
are, categoric, ºi valenþele unei contribuþii metodologice;
8. echilibrul perfect al planurilor cantitativ-calitativ în tratamentul datelor. Unul dintre
elementele de forþã ale cercetãrilor realizate este egala uºurinþã ºi eleganþã cu care
colegul nostru opereazã în ambele registre de analizã a datelor: cel statistic ºi cel
psihologic, interpretativ. Aceastã dublã competenþã este rarã ºi ne îndreptãþeºte sã
considerãm cã suntem în faþa unei combinaþii fericite. În cazul colegului Alin
Gavreliuc, o formaþie iniþialã exactã (politehnicã) s-a împlinit ºi se exprimã într-o
autenticã vocaþie socioumanã. În cazul sãu, competenþa proceduralã nu numai cã nu
este mercenarã, cum se mai întâmplã, ci e categoric dirijatã ºi subordonatã mizei
psihologice. Amplele ºi eruditele interpretãri ale datelor pe care colegul nostru le
face ar da satisfacþie pânã ºi unui psiholog social clinician, atât de reticent este în a
încorseta realitatea în adevãruri statistice;
9. interdependenþa sociologic-psihologic. Nu de puþine ori, unor lucrãri de psihologie
socialã li se aduce obiecþia cã, deºi sociologic sunt viabile, ele nu rezistã ºi psiho-
logic, deoarece se opresc acolo unde, în fapt, psihologia abia începe. Cartea Mentalitate
ºi Societate este o probã clarã a bunului echilibru dintre cele douã aspecte;
10. alternanþa informativ-explicativ. Pe lângã o probã de competenþã ºtiinþificã, discursul
colegului Gavreliuc este ºi o mãsurã a experienþei sale la catedrã. De câte ori
informaþia riscã sã iasã din registrul comprehensibilitãþii, dat fiind caracterul ei
special, este activat registrul explicativ. Clar, concis, exemplificator, acesta este o
mãsurã a limpezimii ce traverseazã întreaga lucrare, conceputã ca o demonstraþie
edificatã pas cu pas. Graþie construcþiei sale carteziene, lucrarea, deºi foarte densã,
poate fi cuprinsã ºi urmatã fãrã un efort istovitor;
11. complementaritatea ºtiinþific-literar. Una dintre cele mai de invidiat calitãþi ale cãrþii
este, în opinia noastrã, frumuseþea stilului. Rãmânând în sfera exactã a conceptuali-
zãrii ºtiinþifice, Alin Gavreliuc are darul de a da viaþã ºi savoare discursului,
ferindu-l de rãceala ºi impersonalitatea stilului cãutat ºtiinþific. Scrisul sãu vãdeºte
calitãþi literare certe, ceea ce nu poate fi decât un atu suplimentar în atragerea
cititorilor spre un univers ºtiinþific generos.
214 RECENZII
Valoarea unei abordãri ºtiinþifice poate fi judecatã ºi în cheia jocului expli-

cativ-incitativ. Cât din ceea ce un autor oferã potoleºte ºi liniºteºte curiozitatea ºi
cât o stârneºte ºi îi oferã noi ispite ºi piste? Apreciem cã dintre rezultatele care vor
incita ºi reclama cercetãri-replicã în celelalte zone ale þãrii se detaºeazã cel axat pe
diferenþa existentã în Banat între poziþionarea atitudinalã faþã de alter-ul etnic ºi cel
regional. Este, poate, una dintre mãnuºile pe care colegul Gavreliuc le aruncã celor
implicaþi în astfel de cercetãri.
Argumentele de pânã acum susþin ideea încadrãrii acestei apariþii editoriale în
categoria evenimentului ºtiinþific. De ce o socotim ºi ne-o asumãm ºi ca eveniment
personal?
O carte ca cea a lui Alin Gavreliuc genereazã, inevitabil, ºi reflecþii metaepistemo-
logice. Ce ar putea ostoi îndârjirea cuiva de a explora ºi exploata ºtiinþific o tematicã?
Poate conºtiinþa inepuizabilitãþii problematicii sau constatarea inactualitãþii ei, poate
extrema relativitate a rezultatelor sau fragilitatea metodologiei în uz. Însã, la fel de bine,
poate acþiona ºi registrul pozitiv: lansarea ºi încetãþenirea temei, recunoaºterea contri-
buþiei în domeniu fiind de neomis fie cã este acceptatã sau nu , alte ispite tematice ori
conºtientizarea faptului cã preluarea ºtafetei s-a produs. În ceea ce ne priveºte, este o
datorie de onoare în a mãrturisi imensa satisfacþie generatã de parcurgerea lucrãrii
colegului Alin Gavreliuc. Ea are la bazã sentimentul reconfortant ºi cald al misiunii
împlinite prin altul. Când îþi vezi propriile neliniºti epistemice preluate, integrate într-un
ansamblu teoretic superior, original ºi înzecit explorate empiric, nu poþi decât mulþumi
sorþii pentru ºansa de a trãi o astfel de experienþã necomunã ºi generos dãruitã.
Luminiþa Iacob
Lucy Baugnet (dir.), Constructions identitaires
et dynamiques politiques, PIE Peter Lang,
Bruxelles, 2003
Al 25-lea titlu al colecþiei Europe plurielle este un volum colectiv coordonat de Lucy
Baugnet. Profesor de psihologie socialã ºi director al ªcolii doctorale în ºtiinþe umane ºi
sociale a Universitãþii Jules Verne Picardie, Lucy Baugnet reuºeºte prin prezenta
lucrare sã se încadreze în obiectivul declarat al acestei colecþii gãzduite de Editura
Presses Interuniversitaires Européennes. Miza este descrierea ºi analizarea, dintr-o
perspectivã istoricã, a diverselor maniere în care s-au creat în Europa comunitãþile
sociale ºi imaginile coeziunii. Un statut particular este acordat naþiunii, una dintre
categoriile cele mai persistente ale ultimilor douã sute de ani. Resortul care operaþionalizeazã
acest obiectiv este identificarea formelor ºi mecanismelor prin care, de la Revoluþia
francezã ºi apelul ei în favoarea libertãþii, egalitãþii ºi fraternitãþii, s-a reuºit punerea în
act a diverselor variante ale construcþiilor comunitare europene. Ce rol a jucat factorul
politic în minimizarea tensiunilor evidente între principiile libertãþii ºi cele ale egalitãþii?
În cãutarea rãspunsurilor sunt vizate deopotrivã contribuþiile elitelor politice, economice
ºi intelectuale, precum ºi viaþa cotidianã în diversele ei forme de reflectare.
În prefaþa la volum, Lucy Baugnet subliniazã: Cartea este, înainte de toate,
rezultatul unor cercetãri din diverse câmpuri disciplinare ale ºtiinþelor umane ºi sociale
psihologie socialã, sociologie, etnologie, politologie, lingvisticã , hotãrâte sã se implice
în identificarea legãturilor dintre construcþiile identitare ºi dinamicile politice. Punctul
de plecare l-a constituit primul colocviu al Asociaþiei Franceze de psihologie politicã,
organizat în anul 2000, în cadrul ªcolii doctorale în ºtiinþe umane ºi sociale de la
Universitatea Jules Verne Picardie, ca o preluare de ºtafetã a Zilelor cercetãrii,
organizate la Caen, din iniþiativa lui Alexandre Dorna.
Paisprezece studii, semnate de cincisprezece autori din trei þãri (Franþa, Belgia,
Letonia), oferã un evantai tematic complex, articulat ºi ispititor: Identitatea cetã-
þeneascã o identitate imposibilã? (J. Barus-Michel Univ. Paris VII); Reprezentãri
sociale ºi procese de excluziune: paradoxuri ºi dileme ale calitãþii de cetãþean
(M. Sanchez-Mazas Univ. Libre de Bruxelles); Rutele politice ale femeilor: cetãþenie
privatã ºi publicã (D. Cochart-Coste Univ. J. Verne Picardie); Diferenþierea
politico-ideologicã ºi explicarea faptelor sociale: cazul delincvenþei (B. Gaffié Univ.

216 RECENZII
Toulouse II); Terorismul ca proces identitar sociopolitic (P. Mannoui Univ. Nice);
Producerea religioasã a identitãþii politice (A. Kouvouama Univ. Pau); Populismul:
starea unui fenomen (A. Dorna Univ. Caen); Rupturi politice, rupturi identitare: un
caz din Balcani (N. Kalampalikos ªcoala Superioarã de Înalte Studii Sociale); Identitate
naþionalã ºi identitate supranaþionalã: Letonia (B. Madiot Univ. J. Verne
Picardie; J. Mihailov Institutul Internaþional de Psihologie Aplicatã, Riga); Ce
ancorare a reprezentãrilor europene? (L. Baugnet Univ. J. Verne Picardie); A fi
militant socialist: o identitate partizanã incertã? (F. Subileau Fundaþia naþionalã de
ºtiinþe politice, Paris); De la universul lexical al muncitorilor la cel al salariaþilor.
CFDT de la 1970 la 1998: evoluþia unui parcurs identitar (J. Lefevre CNRS, Paris);
Cuvintele, oglinzi ale identitãþii? Cronicã lingvisticã (A.M. Hetzel CNRS, Paris);
De la reproducþia ideologicã la autonomie: o perspectivã pragmaticã (O. Camus
Univ. Rouen).
ªi în plan metodologic, varietatea este norma acestei cãrþi: de la analize în cheia
clinicianului social (J. Barus-Michel, D. Cochart-Coste, P. Mannoui etc.) la
perspectivele cvasiexperimentale ale psihologiei sociale cognitive (M. Sanchez-Mazas,
F. Subileau etc.), de la studii de caz (B. Gaffié, A. Kouvouama, B. Madiot ºi J.
Mihailov) la analize psiho- ºi sociolingvistice (J. Lefevre, A.M. Hetzel, O. Camus).
O lucrare densã, provocatoare, bine documentatã, în care diversitatea planurilor ºi
complementaritatea punctelor de vedere sunt atuuri de netãgãduit ºi tot atâtea sugestii
pentru reflecþii ºi/sau demersuri empirice.
Luminiþa Iacob
Daniel Gaonach, Pascale Larigauderie,
Memorie ºi funcþionare cognitivã. Memoria de lucru,
Noþiunea de memorie de lucru se înscrie în cadrul unor vechi curente de cercetare;

unele dintre acestea s-au axat în mod specific pe memorie (capacitatea memoriei,
memoria pe termen scurt), iar altele þin de un demers mai general în psihologia
cognitivã: cel care analizeazã activitãþile mentale în termeni de prelucrare a informaþiei.
Lucrarea lui Daniel Gaonach ºi Pascale Larigauderie (conferenþiar al Universitãþii din
Poitiers), ambii membri ai Laboratorului de Limbã ºi Cogniþie (unitate mixtã de cercetare
a CNRS), face o trecere în revistã a celor mai importante teorii [i studii cognitive legate
de memoria de lucru ºi sã reintegreze conceptul în contextul lui teoretic.
Cartea debuteazã cu o scurtã prezentare a originilor noþiunii de memorie de lucru, cu
rezumarea acelor teorii iniþiale care încearcã diferite operaþionalizãri ale acestui concept
neelucidat pe deplin la acea vreme. Sunt amintiþi Ebbinghaus, William James, cu
distincþia memorie primarã memorie secundarã, Hebb, care leagã nivelul funcþionãrii
neuronale de persistenþa urmelor memoriei, Miller, care introduce ideea de limitare a
prelucrãrii ºi în sfera memorie, precum ºi Broadbent, cu teoria filtrului.
Lucrarea este mai apoi structuratã în douã pãrþi principale. Prima parte e consacratã
evoluþiei conceptului de memorie de lucru pornind de la un alt concept intens vehiculat,
cel de memorie pe termen scurt. A doua parte se axeazã pe aspectele de funcþionare
cognitivã pe care le implicã memoria de lucru, vizând atât tehnicile de studiere a acestui
concept, cât ºi analiza criticã a implicãrii acestui tip de memorie în activitatea cognitivã
generalã.
Prima parte îºi propune ca în cinci capitole distincte sã surprindã evoluþia spre
conceptul de memorie de lucru, susþinutã de cercetãri experimentale recunoscute.
Parcurgând lucrãrile din perioada anilor 50-60, primul capitol reprezintã o sintezã a
lucrãrilor clasice, strict legate de conceptul de memorie de scurtã duratã. Se aminteºte
de cercetãrile lui Brown, care susþine experimental ideea cã urmele ce servesc drept
suport pentru retenþia imediatã au caracteristica specificã de a fi foarte sensibile la
regresie, ce þine de timp. Urmeazã o dezbatere asupra unei serii de experimente ce au
demonstrat la acea vreme un fenomen ce a condus la construirea unei ipoteze a dualitãþii
mecanismelor de memorare; este vorba despre fenomenul memorãrii parþiale a unor

218 RECENZII
itemi dintr-o listã prezentatã serial, fapt ce a sugerat posibilitatea utilizãrii unor
mecanisme diferite de memorare, ºi reprezentarea unei aºa-numite curbe de poziþie
serialã. Într-un subcapitol distinct sunt prezentate ºi contribuþiile neuropsihologiei,
prin analiza unor forme de amnezie ºi avansarea teoriei consolidãrii.
Al doilea capitol al primei pãrþi parcurge un numãr important de modele, care,
pornind de la teoria informaþiei, concep memoria ca fiind compusã din mai multe
depozite în care este stocatã informaþia. Unul dintre cele mai de referinþã modele este
cel al lui Atkinson ºi Shiffrin, care, o datã cu conceptul de depozit pe termen scurt,
introduce teoretic memoria de lucru. Practic, modelul lui Atkinson este premergãtor
modelului consacrat al lui Baddeley ºi Hitch, primul care utilizeazã conceptul ca atare.
Tocmai din aceste considerente, capitolul trei este în întregime dedicat modelului lui
Baddeley, precum ºi altor lucrãri (sistemele sclave) ce au avut ca punct de plecare
suportul teoretic al acestui model. Baddeley este primul care oferã o definiþie conceptului
ca sistem de menþinere temporarã ºi de manipulare a informaþiei, necesar pentru
realizarea unor activitãþi cognitive complexe, cum ar fi înþelegerea, învãþarea,
raþionamentul.
Capitolul patru trece deja la analiza funcþiilor cognitive implicate în memoria de
lucru, propunând deopotrivã o abordare cognitivã ºi una neuropsihologicã. Se vizeazã
controlul la nivelul acestui tip de memorie, psihologia cognitivã propunând noþiunea de
proces de control realizat de un aºa-numit administrator central, teoretizat, de
asemenea, de modelul lui Baddeley, în vreme ce neuropsihologia preferã noþiunea de
funcþie executivã a administratorului, localizând-o la nivelul lobilor frontali. Ultimul
capitol al primei pãrþi este consacrat teoriilor activãrii, având în vedere faptul cã
funcþionarea memoriei este definitã în termeni de activare a structurilor sale (unitãþi ºi
conexiuni) ºi de difuzare a acestei activãri. Existã ºi în acest caz mai multe abordãri
teoretice paralele, printre care se numãrã teoria ACT a lui Anderson, modelul lui
Cowan, care vede în depozitul pe termen scurt al memoriei partea activã a memoriei de
lungã duratã, modelul lui Gernsbacher, teoria capacitãþii de înþelegere a lui Just ºi
Carpenter, un alt model de capacitate generalã a memoriei de lucru aparþinându-le lui
Engle, Cantor ºi Carullo, ºi un model conexionist, propus de Schneider ºi Detweiler, ce
pune accent pe ideea de intercorelaþii.
Partea a doua debuteazã cu un capitol dedicat tehnicilor de studiere a memoriei de
lucru, care reia, practic, unele dintre strategiile experimentale prezentate în prima parte,
ca suport pentru teoriile avansate de-a lungul timpului. Sunt incluse aici bucla fonologicã,
carneþelul spaþio-vizual, administratorul central, sarcini de înþelegere în lecturã, precum
ºi o întreagã baterie de teste. De asemenea, sunt analizate tehnici de mãsurare a
funcþionãrii memoriei de lucru în diferite activitãþi cognitive. De data aceasta, se insistã
pe avantajele ºi minusurile fiecãrei metode, precum ºi pe posibilitatea intercorelãrii lor
în diferite studii.
Dat fiind faptul cã, încã din definiþie, memoria de lucru este pusã în relaþie cu diferite
prelucrãri cognitive, capitolul ºapte este consacrat rolului ºi funcþionãrii ei în activitãþile
mentale. Sunt vizate lectura ºi înþelegerea de texte, producþiile scrise, activitãþile de
rezolvare a problemelor. Raportarea la conceptele provenind din teoriile memoriei de
lucru amintite este susceptibilã de a construi, de fapt, un adevãrat cadru teoretic pentru
studierea unor aspecte practice legate de toate aceste activitãþi mentale atât de des
folosite. Astfel, se evidenþiazã faptul cã majoritatea abordãrilor înþelegerii de texte
RECENZII 219
surprind caracterul discontinuu al prelucrãrii limbajului ºi nevoia unei gestionãri a

stocãrii temporare care sã asigure distribuþia informaþiei în timp. În cazul producþiei
scrise, se analizeazã teoria lui Kellogg, care, pornind de la modelul lui Baddeley,
exploreazã implicarea memoriei de lucru în cele trei categorii de procese legate de
producþia scrisã: formularea, execuþia ºi controlul. În ceea ce priveºte rezolvarea de
probleme, sunt aduse în prim-plan rezultatele lui Richard, care aratã cã folosirea
memoriei de lucru în sarcina de rezolvare de probleme implicã anumite limite; acestea
sunt clasificate în trei categorii: efecte asupra înþelegerii enunþului, efecte asupra luãrii
în considera]ie a datelor, precum ºi efecte asupra controlului execuþiei.
ªi, pentru cã lucrarea se doreºte a fi un gen de manual, adicã oferã o paletã largã de
abordãri ale conceptului de memorie de lucru, ultimele douã capitole încearcã sã prezinte
ºi principalele date legate de acelaºi concept, furnizate de psihologia evolutivã ºi de cea
diferenþialã. Astfel, în capitolul opt se dezbate dezvoltarea memoriei de lucru prin
revizuirea unor teorii evolutive [i analizarea unor potenþiali factori ce determinã
dezvoltarea, cum ar fi viteza de identificare a itemilor, rolul repetiþiei mentale, al vitezei
de articulare. Capitolul nouã diferenþiazã strategiile de memorare, pune în discuþie
variabilitatea intraindividualã a acestor strategii, precum ºi diferenþele individuale,
intervenind în variatele tipuri de activitãþi mentale, în care s-a arãtat deja cã memoria de
lucru este implicatã. Nu este aºadar suficient sã studiem patternul de funcþionare a
memoriei de lucru, ci trebuie sã avem în vedere ºi particularitãþile funcþionãrii cognitive
generale. În final, este analizatã ºi teoria memoriei expert, care avanseazã ideea cã,
pentru a ameliora performanþele memoriei de lucru, nu trebuie sã ne oprim la memoria
de scurtã duratã, ci trebuie sã vizãm ºi modul de utilizare a memoriei de lungã duratã.
Oana Dãnilã
www.polirom.ro
Bun de tipar : septembrie 2004. Apãrut : 2004

Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 P.O. Box 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 P.O. Box 1-728, 030174
Tel.: (021) 313.89.78 ; E-mail: polirom@dnt.ro
Tiparul executat la S.C. Polirom Co S.A.

700180, Iaºi, Calea Chiºinãului nr. 32
Tel.: (032) 230323 ; Fax: (032) 230485

Revista de Psihologie Sociala 13 2004

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista de Psihologie Sociala 13 2004

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PSIHOLOGIA SOCIAL|

II. SINTEZE TEORETICE

Numele  reprezentãri ºi memorie2

Rezumat: Proclamarea, în 1991, a independenþei Republicii Macedonia a provocat puternice

1. Conflictul, o reþetã balcanicã

1. Universitatea Lumière Lyon 2, Institutul de Psihologie (GERA): nikos.kalampalikis@univ-

PSIHOLOGIA SOCIAL| 13/2004, num\r tematic: Memorie social\/colectiv\

actori ai partajului nu îl meritã în egal\ mãsurã, în acelaºi grad. În acest sens, în

2. Un conflict de definiþii: numele Macedonia

douã definiþii: 1. oraº în fosta Iugoslavie, capitalã a F.Y.R.O.M.; 2. (definiþie care

3. A numi, a te referi: denumire ºi referinþã

4. A numi, a ancora: denumire ºi reprezentãri sociale

5. Efectul denumirii asupra clasificãrii ºi ancorãrii

Tabelul 1. Denumiri preferate

Nume preferat Total (%) Salonic (%) Atena (%)

În discursul public ºi în accepþia comunã datã de greci, numele actual al Republicii

1. Legendã: B = bãrbat, F = femeie; nr. interviului; A = Atena, S = Salonic.

Tabelul 2. Naþionalitãþi atribuite, în ordinea preferinþelor

Naþionalitatea Total (%) Salonic (%) Atena (%)

Naþionalitatea Total (%) Salonic (%) Atena (%)

De ce vorbim despre ipoteze verificate? Pur ºi simplu, pentru cã, parcurgând

Restrângerea gloriei trecutului la teritoriul grec îºi gãseºte un fundament în argumentul

Résumé: Lindépendance de la République de Macédoine en 1991 a provoqué des réactions vives

Mots-clés: dénomination, représentations sociales, identité nationale, mémoire historique, affaire

The role of emotions in the dynamics of remembering/

PSIHOLOGIA SOCIAL| 13/2004, num\r tematic: Memorie social\/colectiv\

2. The statute of images in the Social Psychology

3. 9/11: a shocking mass flashbulb memory

IMAGES at the level of:

This result is particularly interesting because:

 the representational field related to the event (Desperation-Hope, Fear-Courage,

7. Concluding remarks and perspectives

Table 2. The time series for data collection via photolangage

Slide 3. Comparison between the IMAGES

Slide 4. Comparison between the IMAGES remembered/to

Slide 5. Comparison between the IMAGES

Graph 6. KEY JUSTIFICATION provided during the photolangage by Focus groups

Graph 7. Trend related to the two most chosen images by 57 focus-groups

Graph 8. Trend related to the two most chosen images by 57 focus-groups

Graph 9. TRANSVERSAL LECTURE of the role of EMOTIONS

Graph 10. Individually evoked EMOTIONS (associative network)

Graph 12. EMOTIONS in a double temporal perspective Then-Now.

Graph 14. Attitudes structure and social meanings. Comparative

 J. Jesuino, în colaborare cu A. de Rosa & P. Verges  Symbolic generalised media

Collective memory of political events: Social psychological perspectives, Lawrence

Memorie ºi resemnificare în istoria comunismului

1. Memoria socialã ºi munca la istoria partidului

1. Facultatea de ªtiinþe Politice, Universitatea Bucureºti.

PSIHOLOGIA SOCIAL| 13/2004, num\r tematic: Memorie social\/colectiv\

Dezvoltarea unei teorii a cunoaºterii sociale, implicit a celei istorice, presupune

2. Resemnificarea memoriei prin limbaj

sunt subordonate idealului declarat al construcþiei comunismului ºi formãrii omului

3. Istoria comunismului  ºantier al ºtiinþelor socioumane

Metoda comparativã  tradiþional utilizatã în istorie  satisface, în primul rând,

Faptul cã studiul de caz multiplu depãºeºte solicitãrile altor tipuri de cercetare se

În elaborarea studiului de caz multiplu se parcurg, în general, urmãtoarele etape:

Istoria oralã, corespondentul sãu fiind în metodologia ºtiinþelor socioumane interviul

cãreia i-au aparþinut, respectiv caracteristicile epocii ºi dependenþa de regimul stalinist

Pentru studiile istoriei comunismului se impun, de asemenea, câteva precizãri cu

structurii ºi reþelelor politice ºi sociale, rezultând, în consecinþã, o descriere a realitãþii

tehnicilor de persuasiune utilizate ºi a efectelor acestora. Analiza concretã a unui discurs

4. Construcþia unui model explicativ  moartea

Metode ºi tehnici utilizate

ai Biroului Politic, ce au adoptat decizii contradictorii în decursul unui interval foarte

Numele reprezentãri ºi memorie2

actori ai partajului nu îl meritã în egal\ mãsurã, în acelaºi grad. În acest sens, în

douã definiþii: 1. oraº în fosta Iugoslavie, capitalã a F.Y.R.O.M.; 2. (definiþie care

Résumé: Lindépendance de la République de Macédoine en 1991 a provoqué des réactions vives

the representational field related to the event (Desperation-Hope, Fear-Courage,

J. Jesuino, în colaborare cu A. de Rosa & P. Verges Symbolic generalised media

1. Memoria socialã ºi munca la istoria partidului

sunt subordonate idealului declarat al construcþiei comunismului ºi formãrii omului

3. Istoria comunismului ºantier al ºtiinþelor socioumane

Metoda comparativã tradiþional utilizatã în istorie satisface, în primul rând,

4. Construcþia unui model explicativ moartea

Résumé: Le communisme roumain apparaît comme le produit dun processus dacculturation.

1. Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþe ale Educaþiei, Universitatea Al.I. Cuza, Iaºi.

Figura 2. Memoria explicitã model general

În structura informaþiilor episodice gãsim filonul narativ, modul în care informaþia

încearcã sã influenþeze opiniile sociale ºi politice ale subiectului (încercãri de

Corelaþii (Spearmans rho) Coeficient de corelaþie

Corelaþii (Spearmans rho) Coeficient de corelaþie

Figura 4. Determinanþii memoriei sociale de tip miºcare socialã (ultima mineriadã)

În cazul evenimentului alegeri generale (2000), am obþinut un model de predicþie

soppose aux généralités sociologiques. Marx sert la dynamique de la conscience de

socialisme européen et allemand. Il va partir du principe quil faut lier léthique et la

Cette deuxième partie de luvre de Halbwachs va de 1938 à sa mort en 1945. Elle