Referat Dermatologie

Sabezan Moldovan Aurora

Anul II – B

Cancerul de piele
Melanomul

Melanomul este o forma de cancer cutanat care isi are originea in celulele
producatoare de pigment denumite melanocite. Aceste celule devin anormale, cresc
necontrolat si invadeaza in mod agresiv tesuturile din jur. Chiar daca melanomul este mai
putin frecvent decat alte tipuri de cancer de piele este cel mai grav.
Din fericire, melanomul poate fi vindecat daca este depistat si tratat in stadiile
incipiente cand este localizat doar la nivelul pielii. In stadiile mai avansate, se poate
raspandi sau metastaza pe cale hematogena (prin sange) sau limfatica (prin limfa) la alte
organe sau la oase, in aceste cazuri fiind mai putin probabila vindecarea.
Cele mai frecvente cauze ale melanomului sunt:
- expunerea la radiatii ultraviolete (UV) intre orele 10-15 si expunerea la altitudini inalte
- distrugerea ADN-ului din melanocite ca urmare a expunerii la soare si UV, radiatii cu
lungime de unda scurta este cel mai important factor care cauzeaza melanomul
- la solar corpul este expus de asemenea la UV care maresc riscul dezvoltarii
melanomului
- depletia stratului de ozon poate afecta semnificativ incidenta melanomului. Se
estimeaza ca se produce o crestere cu 1% a incidentei melanomului cu fiecare procent de
subtiere a stratului de ozon
- agregare familiala de melanom (mai multe cazuri de melanom in aceiasi familie)
- alunite atipice
- sistem imun deficitar, in special in cazul persoanelor cu transplant de organ, leucemie
sau limfom.

Simptome precoce

Cel mai important semn de alarma pentru melanom este modificarea dimensiunii,
formei sau culorii unei alunite sau altei tumorete cutanate, ca de exemplu semnul din
nastere. Sa se supravegheze modificarile care apar dupa o perioada de o luna pana la 1-2
ani.
Sa se foloseasca regulile ABCD ale Societatii Americane a Cancerului de piele
pentru a evalua modificarile cutanate si sa se consulte medicul de familie daca apar una
din urmatoarele modificari:
- A este pentru asimetrie. O jumatate de alunita sau tumora cutanata nu se suprapune cu
cealalta jumatate
- B este pentru margini neregulate (border = margine). Marginile sunt zdrentuite, crestate
sau patate
- C este pentru culoare. Pigmentarea este neuniforma. Umbre de cafeniu, maro si negru
sunt prezente. Liniute rosii, albe si albastre sunt adaugate aspectului de pete de culoare.
Modificarea distribuitiei culorilor, in special raspandirea culorii de la marginea alunitei
pe pielea din jur, constituie de asemenea un semn precoce al melanomului
- D este pentru diametru. Alunita sau tumora cutanata este mai mare decat 6 mm (0,2 in)
sau de marimea unei gume de sters de creion. Orice crestere a alunitei ar trebuie sa fie un
semnal de ingrijorare.
Semne de melanom in cazul existentei unei alunite cuprind schimbari in:
- inaltime - ca de exemplu invazia in profunzime sau inaltarea alunitei plate anterior
- suprafata – ca si roseata, tumefierea sau aparitia de noi pete mici de culoare in jurul
leziunii mai mari (pigmentatie satelita)
- senzatii de mancarime, furnicatura sau arsura la nivelul leziunii
- consistenta friabila, moale cu bucatele mici care se rup foarte usor.
Melanomul se poate dezvolta pe o alunita existenta sau pe alt semn de piele, dar
desori se dezvolta si pe portiune de piele indemna, fara nici un semn. Chiar daca
melanomul se poate dezvolta oriunde pe piele, apare mai frecvent la nivelul toracelui atat
la barbati cat si la femei si pe membrele inferioare la femei. Mai puntin frecvent se poate
dezvolta pe talpi, palme, patul unghial sau la nivelul membranelor mucoase care
captusesc cavitatile corpului ca de exemplu cavitatea bucala, rectul si vaginul.
Multe alte afectiuni (ca si keratoza seboreica, negii si carcinomul bazocelular) au trasaturi
similare melanomului.

Simptome tardive

Simptomele tardive ale melanomului includ:

- o leziune cutanata ulcerativa sau sangerari dintr-o alunita sau din alte leziuni cutanate
colorate
- durere la nivelul unei alunite sau leziuni.
Simptomele melanomului metastatic pot fi vagi si cuprind:
- limfadenita (inflamarea ganglionilor limfatici), in special a ganglionilor de la nivelul
axilei sau abomenului
- o portiune mai decolorata sau mai densa dedesubtul pielii
- pierdere in greutate inexplicabila
- piele gri (melanoza).
Interferonul administrat inainte si dupa interventia chirurgicala reprezinta un tratament de
electie pentru melanomul care a invadat ganglionii limfatici. Utilizarea interferonului
poate creste rata de supravietuire a unor persoane cu melanom in stadiul III.
Melanomul care a metastazat la distanta este rareori curabil folosind tratamentul
standard, chiar daca diferite clase de medicamente au fost studiate in trialuri clinice.
Chimioterapia in mod general nu mareste rata de supravietuire pentru melanomul
metastatic. Totusi, chimioterapia cu dacarbazina poate fi folosita pentru tratamentul
paleativ al melanomului in stadiul IV.
Optiuni de medicamente:
Tratamentul medicamentos pentru melanomul metastatic poate include:
- interferon - poate fi folosit in cazul melanomului care a invadat ganglionii limfatici
- dacarbazina (DTIC) – poate fi utilizat in tratamentul melanomului in stadiul IV
(melanomul metastatic).
Principalele efecte adverse ale dacarbazinei sunt reprezentate de greata si
varsaturi, care pot fi controlate in mod normal cu medicamente antiemetice. Medicul de
familie va prescrie aceste medicamente pentru a fi luate impreuna cu tratamentul de fond
si in ambulator pentru a combate orice senzatie de greata ce ar putea aparea.
Aceste optiuni de medicamente cuprind:
- antagonistii serotoninei – ca de exemplu ondansetron (Zofran), granisetron (Kytril) sau
dolasetron (Anzemet). Aceste medicamente pot fi mai eficiente in prevenirea greturilor si
varsaturilor cauzate de chimioterapie cand sunt combinate cu corticosteroizi, ca de
exemplu dexometazona (Hexadrol)
- Aprepiant (Emend) – care este folosit combinat cu ondasetron si dexametazona
incepand cu a 3–a zi de tratament
- Fenotiazinele – ca de exemplu Compazina si Phenergan-ul - Metoclopramid (Reglan).
Noi forme de chimioterapice sunt in mod constant testate. Succesul noilor
medicamente si a noilor combinatii de medicamente este determinat de trialurile clinice.
Indepartarea chirurgicala completa (excizia) este metoda de tratament cea mai
eficienta si cea mai frecvent utilizata pentru tratamentul melanomului. Trebuie indepartati
si ganglionii limfatici (prin limfadenectomie) in cazul melanomului in stadiul II si III.
Melanomul metastatic este de asemenea tratat prin extirparea chirurgicala a
melanomului primar si a tesutului neoplazic a tesutului din vecinatatea tumorii sau a
ganglionilor limfatici.
Cele mai utilizate procedee chirurgicale folosite pentru tratamentul melanomului
cuprind:
- excizia chirurgicala - Excizia indeparteaza melanomul in intregime impreuna cu
o margine de tesut de aspect normal (margine de siguranta)
- limfadenectomia – procedeu chirurgical prin care sunt indepartati ganglionii
limfatici care sunt invadati de melanom.
Alte optiuni de tratament sunt folosite pentru melanoamele care se dezvolta in
zone cu localizari rare a melanomului, ca de exemplu la nivelul ochiului, pe un deget de
la mana sau de la picior sau dedesubtul unghiei