.Rolul afecţiunilor antecedente şi asociate în apariţia cariei.

Afectarea precoce a dintilor si dictructia lor progresiva :

- Copii nascuti prematur
- Copii ce au suferit traume in timpul nasterii
- Diferite maladii infectioase (dispepsii, rahitism)
- Maladii cronice , in paricular de geneza infecto-alergica
- Frecventa racelii
- Reumatism
- Nefrite
- Vicii cardiace congenitale

Progresarea rapida a procesului carios demineralizarea tes.dure , care se extind duc la

complicatii pulpare
Afectarea multipla a dintilor 3-4 : in colagenoze , afect. Neuro-psihice , endocrine, boli ORL

TBC – localizare atipica a defectului carios , afectarea grupurilor de dintt, evolutie activa ,
intensitate si rata sporita, complicatii cu pulpite si gangrene pulpare

Paralizii cerebrale – distructia completa a partii coronare la majoritatea dintilor

Bolnavii cu tratament corticosteroid – inhiba rezistenta nespecifica a organismului , fragilitatea
tes.dure , aparitia de noi cavitati carioase si a cariei recidivante

. Concepţii moderne referitor la etiologia şi patogenia cariei.

Etiologie : Locali – 1. Microogranismele placii bacteriene

2. Resturi alimentare + glucidice
3.Caracterul lichidului Bucal + Ph
4.Igiena neglijenta
5.Flora microbiana.
6.incongruenţã dento-alveolarã cu inghesuire
7.dinţi cu malpozitii (versii, rotatii)

Generali – 1. Ratia alimentara (Insuficienta de Ca, P, Zn, vit. , microelemente)

2.Continut scazut de F in apa potabila
3.Devieri in starea functionala in organelesi sisteme de organe
4. Defecte locale in glandele salivare
5.Boli sistemice
6.schimbari în tiparul dietei ce induce carii
7.administrarea de medicamente (dupa continut şi carbohidratii
fermentabili, Ph redus, sau afecţiuni ale salivei)

Patogenie : (Streptococul Mutans)

Starea generale - reduce rezistenta structurala la carie
Microorganismele – contribuie la formarea palcii dentare (elaborind acid duce mai departe la
demineralizarea smaltului)
Produse alimentare – glucoza sursa pentru formarea acizilor , nu asigura autocuratrea si atritia
fiziologica dintilor
Lichidul bucal – reduce capacitatea de tampon

- concentrarea unui număr imens de microorganisme pe o suprafaţă mica. Dintre acestea, cele
mai numeroase sunt cele acidogene. Pe lângă constatarea că la indivizii carioactivi în plăcile
bacteriene predomină streptococul, se impune de subliniat şi faptui că aceste microorganisme
trebuie să domine zona interferenţei dintre dinte şi placă;

- capacitatea unor microorganisme, şi în special Streptococul mutans de a fermenta o mare

varietate de hidraţi de carbon, realizând rapid şi masiv o mare cantitate de acid;

- posibilitatea de a produce acid şi în lipsa unui aport substantial de hidraţi de carbon prin
alimentaţie. Streptococul mutans are capacitatea de a produce acid prin utilizarea levanului şi în
special a amilopectinei (polizaharid intracelular) în acest scop;

- scăderea constantă şi îndelungată a ph-ului plăcii sub pH-ul critic de 5,5.

Factorii predispozanti
A. Perioada antenutala.
Influenta negativa asupra gravidei si a fatului a factorilor nocivi:
. patologia organelor si sistemelor organismului gravidei: boli endocrine, gastro-intestinale,
cardio-vasculare, nefropatii etc.;
. patologia graviditatii: toxicozele gravidelor etc.;
. alimentatia insuficienta si irationala;
. deficitul de F in apa potabila;
. conditiile de trai si de munca necorespunzatoare;
. intoxicatiile;
. numarul sarcinii etc.
B. Perioada postnatala.
 In primul an de viata:
. tipul si caracterul alimentatiei (naturala, artificiala, mixta);
. maladiile generale (ale tractului gastrointestinal; hipovitaminozele; rahitismul s.a.);
. eruperea dintilor (precoce, tardiva);
. hipoplaziile smaltului;
. lgiena bucala insuficienta etc.
. deficitul de F in apa potabila;

 La copii si adolescenti:
. igiena bucala nesatisfacatoare;
. deficitul de F in apa potabila;
. anomaliile de pozitie a dintilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.;
. hipoplaziile dentare;
. eruperea dintilor (precoce sau tardiva);
. hiposalivatia, mediul acid al lichidului bucal; carenta ionilor de Ca, P, F s.a., a fermentilor, a
imunoglobulinelor etc.;
. maladii generale: ale tractului gastrointestinal, sistemului endocrin, cardio¬vascular etc.;
. alimentatia irationala: surplus de glucide, insuficienta proteinelor, vitaminelor , gr. B, D, C s.a.,
a compusilor Ca, P, F
47. Rolul factorilor locali (placa dentară, microorganismele) în evoluţia cariei.

Consumul frecvent de glucide si neglijarea igienei - microorganismele cariogene se fixeaza

tenace de pelicula formind placa dentara . La aportul continuu de glucide duce la modificarea Ph
local pina la nivel critic 4,5 – 5,0 (in norma fiind 6,5-7,5) .
Cantitatea proteinelor in alimente influenteaza componenta minerala a dintilor si maxilarelor: in
cazul unor cantitati joase de proteine in alimente sunt deficitare acumularea calciului si formarea
apatitelor.
. Studiile realizate au relevat ca glucidele: se pot retine mult timp dupa ingestie in cavitatea orala;
adera pe suprafata dintelui si patrund usor in placa microbiana; sunt utilizati de flora microbiana,
ducand la scaderea pH-lui; polizaharidele sunt mai putin nocive comparativ cu dizaharidele;
zaharurile lipicioase sunt cele mai periculoase, datorita aderarii indelungate pe suprafata dentara:
produsele de patiserie, bomboanele etc. se pot mentine pe suprafetele dentare mai mult de o ora.
Consumul de glucide si marirea frecventei lor favorizeaza dezvoltarea si cresterea germenilor
patogeni pe suprafetele dentare. Drept consecinta se majoreaza cantitatea de acizi ce provoaca
demineralizarea smaltului. Cel mai mare grad de demineralizare a smaltului are loc la actiunea
solutiei 3% zaharoza (microduritatea micsorandu-se cu 28,8%), apoi solutia 6% glucoza - cu
22,2%, si solutia 10% sirop - cu 8%. Majorarea ulterioara a concentratiei solutiei de zaharoza nu
duce la sporirea demineralizarii smaltulu.
Macroelementele calciul si fosforul sunt componente ale apatitelor din care sunt constituite
tesuturile dure dentare si oasele. De asemenea, ele micsoreaza pH-ul placii bacteriene si
contribuie la formarea unor sisteme tampon.

48. Teoria chimico-parazitară de geneză a cariei dentare.

- Este cea mai frecvent intilnita

- Caria incepe la suprafata smaltului printro demineralizare produsa de cizii – ce rezulta din
fermentatie
In bresa smaltului demineralizat patrund bacteriile acidogene si anaerobe proteolitice ce distrug
substanta organica a smaltului - (ce duc la) dezagregare cu alterare , disociere si prabusirea
prismelor (calea de patrundere a toxinelor si microorganismelor in dentina)
- Principiul decalcificarii a ac.lactic provenit din glicoliza dextranilor , rezultant din
metabolismul partial al zaharozelor
- demineralizarea va avea loc in cazul daca acizii nu vor fi tamponati (de saliva) si ei vor
actiona un timp indelungat
- - concentrarea unui număr imens de microorganisme pe o suprafaţă mica. Dintre acestea,
cele mai numeroase sunt cele acidogene. Pe lângă constatarea că la indivizii carioactivi în
plăcile bacteriene predomină streptococul, se impune de subliniat şi faptui că aceste
microorganisme trebuie să domine zona interferenţei dintre dinte şi placă;

- - capacitatea unor microorganisme, şi în special Streptococul mutans de a fermenta o mare

varietate de hidraţi de carbon, realizând rapid şi masiv o mare cantitate de acid;

- - posibilitatea de a produce acid şi în lipsa unui aport substantial de hidraţi de carbon prin
alimentaţie. Streptococul mutans are capacitatea de a produce acid prin utilizarea levanului
şi în special a amilopectinei (polizaharid intracelular) în acest scop;

- - scăderea constantă şi îndelungată a ph-ului plăcii sub pH-ul critic de 5,5.

49.Indicii de estimare a cariei dentare. Volumul de informaţie a indicelui CPE.

 Dacă la o examinare clinică minuţioasă se pun în evidenţă leziuni carioase primare şi
secundare multiple, cu semne de activitate carioasă, într-o cavitate orală cu foarte multe
restauraţii, cu tratamente endodontice şi dinţi absenţi, pacientul va avea un risc mare la carie.
La pacienţii din această categorie se mai pot observa leziuni pe suprafeţele netede sau pe
suprafeţele radiculare expuse cât şi la unele grupe de dinţi considerate mai rezistente la carie.
În categoria cu risc scăzut la carie pot fi grupaţi pacienţii care nu prezintă:
o nici o leziune carioasă primară sau secundară la o examinare clinică şi
radiografică;
o nici o obturaţie sau foarte puţine pentru vârsta dentară respectivă şi nici un istoric
de extracţie prin carie.
Stabilirea nivelului de afectare prin carie
Evaluarea nivelului de afectare carioasă individuală se face prin aprecierea :
1. Bilanţului cariilor care cuprinde:
 nr. cariilor primare;
 nr. dinţilor trataţi;
 nr. extracţiilor prin carie.
2. Activitatea sau inactivitatea cariilor;
3. Sediul cariilor :
 în locuri de predilecţie;
 în zone considerate ca fiind rezistente la carie.
4. Modul de propagare al cariei şi grupele de dinţi afectate;
5. Numărul de carii noi apărute într-o anumită perioadă de timp;
6. Existenţa cariilor în remisie sau a celor cu evoluţie întreruptă;
7. Calculul indicilor de carie :
DMF-T = numărul dinţilor afectaţi de carie;
numarul de dinti cariati  obturati  extrasi in urma cariei
DMF  T  x 100
numarul total de dinti

Frecvenţa şi indicii cariei dentare

Răspândirea cariei dentare a crescut vertiginos în ultimul secol. Sunt multiple date că în unele
ţări afectarea prin carie a populaţiei atinge 95-98%. Morbiditatea prin carie are o tendinţă de
creştere în special la copii. Deja la vârsta de 6-7 ani 80-90% din copii pot avea dinţi cariaţi.
Pentru aprecierea gradului de afectare al dinţilor prin carie Organizaţia Mondială a Sănătăţii
(OMS) recomandă următorii indici: indicele de frecvenţă; indicele de intensitate şi indicele de
sporire a intensităţii (rata cariei). Aceşti indici necesită apreciere pentru fiecare grupă de vârstă
separat, iar în unele cazuri în funcţie de sex, naţionalitate, condiţiile geografice şi de viaţă, starea
generală a sănătăţii, caracterul alimentaţiei etc. OMS recomandă ca aprecierea în funcţie de
vârstă a acestor indici să fie realizată la copiii de 6, 12 şi 15 ani. Mai informative sunt datele
examinărilor epidemiologice ale copiilor la vârsta de 12 şi 15 ani. Afectarea dinţilor prin carie la
copiii de 12 ani şi starea ţesuturilor parodonţiului marginal la vârsta de 15 ani permit de a aprecia
eficacitatea realizării programelor de profilaxie.
Indicele de frecvenţă (LF.) reprezintă procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unui
grup de populaţie.

OMS recomandă următoarele niveluri ale frecvenţei cariei dentare la copiii de 11 ani:

1. joasă (0-30%).

2. medie (31-80%).

3. înaltă (81-100%).

Indicele de intensitate (LL) este alcătuit din numărul mediu de dinţi cariaţi ©, obturaţi (O) şi
extraşi (E) ce revin la o persoană. Valoarea indicelui COE exprimă gravitatea (activitatea)
procesului. Există diferite adnotări ale acestui indice: CER (C - carie, E - extracţie, R -
reconsţituire prin obturaţii); DMF (D - decay (carie); M - missing (extracţie); F - filling
(obturaţie)).

OMS (1980) a propus următoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani:

1. foarte joasă (0-1,1);

2. joasă (1,2-2,6);

3. moderată (2,7-4,4);

4. înaltă (4,5-6,5);

5. foarte înaltă (6,6 şi mai mult).

50.Clasificarea cariei dentare.

G. V. BLACK clasifică cavităţile rezultate în urma tratamentului chirurgical al cariei

simple, după cum urmează:
Clasa I: cu debut la nivelul defectelor structurale ale dinţilor cum sunt fosetele şi fisurile.
De obicei au trei localizări: suprafeţele ocluzale ale molarilor şi premolarilor, două treimi
ocluzale ale feţelor vestibulare şi orale ale molarilor, şi feţele palatinale ale dinţilor anteriori.
Clasa II: leziuni care evoluează la nivelul feţelor aproximale ale premolarilor şi
molarilor.
Clasa III: leziuni care evoluează la nivelul feţelor aproximale ale dinţilor anteriori fără a
afecta sau a necesita indepărtarea unghiului incizal.
Clasa IV: leziuni ce evoluează pe feţele aproximale ale dinţilor frontali care afectează sau
necesită indepărtarea şi restaurarea unghiului (unghiurilor) incizal.
Clasa V: leziuni ce evoluează în treimea cervicală pe feţele vestibulare şi orale ale tuturor
dinţilor.
Clasa VI: leziuni care iniţial nu au fost incluse în clasificarea lui Black. Se intâlnesc la
nivelul marginilor incizale şi vârfurile cuspizilor sau orice suprafaţă expusă la maxim curăţirii şi
autocurăţirii. De obicei debutează la nivelul unui defect de formare sau de origine traumatică
(Baum, Marzouk) .
 . Ţesutul afectat
Carii de smalţ-corespund leziunilor carioase incipiente sau iniţiale;
Carii de dentină-corespund cariilor cavitare ce afectează smalţul şi dentina;
Carii de cement (de suprafaţă radiculară): sunt localizate pe suprafeţele radiculare
afectând cementul şi dentina. Sunt asociate procesului fiziologic de îmbătrânire şi fenomenului
de recesiune gingivală. Au o evoluţie mai mult în suprafaţă, putând inconjura dintele, caz în care
poartă numele de carie senilă sau serpiginoasă.

Profunzimea cavitãţii
Caria superficialã- afecteazã smalţul, fiind o carie incipientã şi prezintã modificãri
structurale minime, faţã de care penetrabilitatea microbianã este redusã.
Caria de adâncime minimã. Leziunea carioasã se intinde pânã la joncţiunea smalţ-
dentinã, unde apar modificãri ale dentinei, creindu-se posibilitatea de penetrare microbianã în
profunzim.
Caria profundã. Leziunea intereseazã smalţul şi dentina aproape în totalitate, rãmânând
doar un strat subţire se dentinã care separã camera pulparã de exterior.
Caria penetrantã. Forma care realizeazã comunicarea cu camera pulparã şi se complicã
cu inflamaţia pulparã.
Evoluţia clinicã
Carii cu evoluţie acut-progresivă (acute) -carii explozive sau rampant caries: procese cu
evoluţie rapidă care afectează de obicei mai mulţi dinţi. Dentina lezională este moale şi de
culoare gălbuie. Sunt frecvent insoţite de reacţii pulpare severe.
Carii cu evoluţie lent progresivã (cronice) - evoluţia lor se intinde pe o perioadă mai
lungă de timp, sunt de diferite profunzimi, şi au tendinţa de a evolua în număr redus. Dentina
lezională este de consistenţă dură şi de culoare inchisă.
Succesiunea apariţiei procesului carios:
carie primară;

carie secundară.
Patomorfologic:-
carie maculoasă;
-
caria smalţului;
- caria medie;-
caria medie aprofundată (corespunde manifestărilor
clinice a cariei profunde);-
caria profundă perforativă (corespunde pulpitelor sau gangrenelor pulpare).

51.Caria în stadiul de maculă. Tablou clinic. Diagnostic diferenţial.

Tratament.

a). Acuta – pata alba cretoasa cu pierderea luciului natural , senzatii dolore , sondarea
nedureroasa
b). Cronica – fara acuze, modificare in culoaee – pete negre, brun-inchis, suprafata dura,
 sondarea nedureroasa.
Prima faza a cariei este data de o zona alba, mata pe suprafata dintelui „pata alba cretoasa”.
Pe masura ce caria avanseaza spre interior, in dentina, aceasta pata alba isi schimba
culoarea catre brun-negru. Datorita structurii sale mai „poroase” dentina este mai rapid
distrusa decat smaltul astfel ca, la un moment dat, stratul de smalt nu va mai avea nicio
sustinere si se va prabusi ducand la aparitia cavitatii carioase

Tratamentul variaza in functie de severitatea procesului carios:

- periajul - Periajul cu paste fluorurate sau tratamentele cu fluor pot fi suficiente pentru ca
procesul carios incipient sa fie reversibil.
- obturatie daca cavitatea este prezenta - Obturatia este un material care acopera cavitatea si
restaureaza dintele pana la forma initiala dupa ce medicul stomatolog a inlaturat procesul
carios.
În primele stadii ale cariei, dentistul aplică fluor pe zona afectată, ceea ce ajută la stoparea
cariei și la remineralizarea dintelui. Însă pentru ca problema să nu evolueze este necesară
menținerea unei igiene stricte, folosind o pastă de dinți cu fluor.

Diagnosticul diferential :
fluoroza si leziunile congenital ale dintilor
discromie dentara
hipoplazia si hiperplazia

52. Diagnosticul diferenţial al cariei, hipoplaziei şi fluorozei.

Hipoplazie (gr.hipo – micşorat, redus şi plasis – formare), în stomatologie – viciu de

dezvoltare şi mineralizare a ţesuturilor dentare dure, caracterizat prin apariţia pe suprafaţa
dinţilor a unor pete sau defecte. Evoluţia hipoplaziei este determinată de tulburări ale
metabolismului, boli de care a suferit mama în timpul sarcinii (sifilis, gripă, toxicoze,
gravidice etc.); afecţiuni ale copilului începând din primele zile de viaţă până la vârsta de
2,5-3 ani (sifilis congenital, dereglări ale sistemului nervos, rahitism, scarlatină, gripă,
hipovitaminoze). Cel mai des sunt lezaţi dinţii permanenţi. Hipoplazie poate fi locală (când
sunt afectaţi 1-2 dinţi) şi de sistem (când sunt atacaţi câţiva sau toţi dinţii). Se manifestă
prin apariţia unor pete albicioase sau defecte punctiforme de culoare cafenie ori sub formă
de scăriţe sau fâşii de diferite mărimi cu o suprafaţă lucitoare. La dinţii omonimi
sectoarele lezate sunt situate la acelaşi nivel, înconjurând uneori coroana. De regulă,
bolnavii se adresează la medic din considerente cosmetice. Copiii se stăruie să vorbească
mai puţin, deoarece defectele estetice le pricinuiesc suferinţe sufleteşti. Tratamentul este
efectuat de către medicul stomatolog.
Măsurile profilactice includ: prevenirea şi tratarea la timp a bolilor copilului; respectarea
de către mamă a regulilor de igienă şi a recomandărilor medicului, privind alimentarea
raţională a copilului (dietă bogată în vitamine, săruri minerale, proteine etc.). Pentru sugaci
este preferată alimentaţia naturală (alăptare), care contribuie la o dezvoltare normală a
maxilarelor şi dinţilor.

Fluoroza dentară constă în perturbarea procesului de amelogeneză şi mineralizare a

smalţului dentar ca urmare a ingestiei cronice de fluor, având răsunet clinic în momentul
apariţiei dinţilor pe arcadă.
Dintii afectati cu fluoroza usoara nu au modificari sau schimbari vizibile, aceastea pot fi
observate doar de specialist. Formele moderate de fluoroza se prezinta sub forme de linii albe,
dungi sau pete, in timp ce fluoroza severa lasa dintii cu "gropi" si cu pete de culoare maro, gri
sau negru.
In plus, smaltul dintilor pot avea o forma neobisnuita.
Fluoroza afecteaza numai aspectul estetic al dintilor si nu produce carii. De aceea, tratamentul
impotriva fluorozei consta in mascarea petelor.
De obicei, fluoroza usoara nu are nevoie de tratament. Exista si cazuri in care fluoroza apare
numai pe dintii din spate si nu pot fi vizibile. Atunci cand fluoroza este vizibila se pot trata prin
albire sau prin alte proceduri.
Fluoroza severa implica acoperirea dintilor prin lipirea coroanelor sau a fatetelor.

53.Terapia remineralizanta în tratamentul cariei. Indicaţii, principiile pe care este

fondată. Remedii medicamentoase.

Tratamentul cariei incipiente include terapia de remineralizare, care este mai eficienta in
perioada de formare dentara. Esenta terapiei de remineralizare consta in compensarea
elementelor minerale pierdute in urma demineralizarii. Principala conditie a terapiei de
remineralizare este pastrarea integritatii matricei organice a smaltului.

Inainte de realizarea terapiei de remineralizare trebuie inlaturate depunerile dentare, iar

dintii supusi tratamentului - izolati si uscati.
Pentru remineralizare sunt indicate fluoruri (sol. fluorura de sodiu 1-2%; sol. fluorura de
staniu 2-10%), aminofluoruri (sol. Fluoramini 1%; Elmex Fluid, Elmex Fluorid Gelee,
Wybert); lacuri cu fluor (fluorlac; Fluor-Protector, Vivadent; Duraphat, Rhone Poulenc
Rorer); preparatele de calciu (sol. gluconat de calciu 10%, sol. glicerofosfat de calciu 2,5%)
etc.
Pentru marirea eficientei terapiei de remineralizare se recomanda: prelucrarea smaltului cu
solutii diluate de acizi inaintea aplicarii preparatelor remineralizante; micsorarea pH-lui
solutiei de remineralizare (micsorarea concentratiei solutiei remineralizante mareste
schimbul de ioni in cristalele de hidroxiapatite); marirea temperaturii solutiei (ridicarea
temperaturii cu 1°C sporeste precipitarea mineralelor cu 1%); electroforeza (amplifica
schimbul de ioni).
Durata curei de remineralizare este in functie de evolutia clinica a focarului de
demineralizare. In cazul evolutiei lente a demineralizarii sunt suficiente 10 sedinte, iar in
caz de evolutie rapida - mai mult de 10 sedinte.
Monitorizarea terapiei de remineralizare se realizeaza prin metode clinice (disparitia
maculei carioase, aparitia stralucirii suprafetei dentare) si, de asemenea, cu metode
paraclinice (colorimetrica: cu albastru de metilen 1%; transiluminare).
Pentru profilaxia si tratamentul cariei incipiente se utilizeaza laserul heliu-neon, care poate
amplifica actiunea preparatelor cariostatice, micsora solubilitatea si permeabilitatea
smaltului, mari densitatea stratului superficial al smaltului, activa sistemele enzimatice ale
pulpei etc. Razele laserului sunt orientate intre ecuator si coletul dintelui timp de 2-3 sec, pe
suprafetele orala si vestibulara consecutiv. Durata unei cure constituie 60-90 sec. La gradul
I de activitate a cariei sunt indicate 5 sedinte (zilnic), la gradul II - 2 cure a cate 10 sedinte,
iar la gradul III - 3 cure a cate 10 sedinte.
De mentionat ca terapia de remineralizare va fi eficienta numai atunci cand igiena cavitatii
bucale va fi satisfacatoare si regulata, cand se vor indica copiilor endogen preparatele Ca, F,
P etc., vitamine (A, gr.B, C, D), cand acestia vor respecta regimul alimentar (multe
proteine, vitamine, componente minerale si reducerea consumului glucidelor) etc.
in cazul cariei superficiale, ca regula, nu se necesita tratament operator, este suficienta
slefuirea sectorului afectat cu obtinerea unei suprafete netede si aplicarea terapiei de
remineralizare.
 54. Caria superficială. Tablou clinic. Diagnostic diferenţial. Tratament.

Acut : - dureri la excitanti

Cavitate alba (aprox.1mm)
Sondarea determina rugozitati, dureri neinsemnate
Cronic : - fara acuze, cavitate superficiala
Iin cazul cariei superficiale, ca regula, nu se necesita tratament operator, este suficienta slefuirea
sectorului afectat cu obtinerea unei suprafete netede si aplicarea terapiei de remineralizare.

Despre terapia mineralizanta citim intrebarea 53

Diagnostic diferential :
hipoplazia- suprafata adamantinei neteda , neramolita
eroziunea – aspect caliciform , fund neted , lucitor
defect cuneiform – exclusive la colet , pereti duri, luciosi
fluoroza- prezenta petelor pe toate suprafetele dintilor, peretii duri.

55.Caria medie. Tablou clinic. Diagnostic diferenţial. Tratament.

Acut :
 Senzatii dolore
 Cavitate carioasa in smalt aproximativ 2 mmcu intrare ingusta
 Sondarea sensibila la jonctiunea smalt-dentina(pe pereti )
 Dentina ramolita
Cronica :
 Fara acuze
 Cavitate cu pereti duri , pigment
 Sondare indolora
Diagnosticul diferential :
Defect cuneiform
Eroziune dentara
Carie profunda – durerei pe fundul cavitatii , cu acuze pronuntate
Periodontita cronica fibroasa– dureri dupa inlatutrarea excitantului , poate comunica cu cavitatea
pulpara, sondarea dureroasa, percutia sensibila, Rx- dilatarea fantei periodontal

Tratament :

Principalele etape ale pregatirii cavitatilor carioase:

1. Inlaturarea dureni.
2. Deschiderea cavitatii carioase.
3. inlaturarea dentinei afectate (necrotomia).
4. Largirea profilactica: la dintii temporari si permanenti practic nu se efectueaza.
5. Formarea cavitatn carioase.
6. Prelucrarea margimlor cavitatn carioase (finisarea peretilor).

Prelucrarea medicamentoasa se efectueaza cu preparate medicamentoase, care nu irita pulpa

(sunt contraindicate alcoolul, eterul s.a.)
Acidul + Bondingul
Obturatia permanenta : Cementuri Glasionomerice sau composite fotopolimerizabile
56.Caria profundă. Tablou clinic. Diagnostic diferenţial. Tratament.

Acuta :
 dureri siciitoare , surde
 cavitate profunda cu intrare mai ingusta
 dentina ramolita , s einlatura pe straturi
 sondarea sureroasa pe planseul cavitatii
Cronica :
 senzatii dolore
 cav.profunda larg deschisa
 peretii duri, pigmentati
 sondarea este sensibila in unele sectoare(strat subtire intre planseu si camera pulpara)

Diagnosticul diferential :
- carie medie- acuze mai putin pronuntate
- pulpit acuta de focar – dureri paroxistice , spontane

Tratament :

Principalele etape ale pregatirii cavitatilor carioase:

1. Inlaturarea dureni.
2. Deschiderea cavitatii carioase.
3. inlaturarea dentinei afectate (necrotomia).
4. Largirea profilactica: la dintii temporari si permanenti practic nu se efectueaza.
5. Formarea cavitatn carioase.
6. Prelucrarea margimlor cavitatn carioase (finisarea peretilor).
Prelucrarea medicamentoasa se efectueaza cu preparate medicamentoase, care nu irita pulpa
(sunt contraindicate alcoolul, eterul s.a.)
Acidul + Bondingul
Aplicarea obturatiei curative + obturatia de baza + obt. Permanenta .

57. Principii de preparare, particularităţi în tratamentul cariei profunde.

Mijloacele curative.

Principalele etape ale pregatirii cavitatilor carioase:

1. Inlaturarea dureni.
2. Deschiderea cavitatii carioase.
3. inlaturarea dentinei afectate (necrotomia).
4. Largirea profilactica: la dintii temporari si permanenti practic nu se efectueaza.
5. Formarea cavitatn carioase.
6. Prelucrarea margimlor cavitatn carioase (finisarea peretilor).
Prelucrarea medicamentoasa se efectueaza cu preparate medicamentoase, care nu irita pulpa
(sunt contraindicate alcoolul, eterul s.a.)
Acidul + Bondingul
Aplicarea obturatiei curative + obturatia de baza + obt. Permanenta .

Mijloace curative : Se utilizeaza pentru taratmentul manifestarlor inflamatorii ale pulpei si

stimularea functiilor ei plastic. Se aplica in strat de aprox.0,5 mm pe planseul cavitatii pulpare
sub obturatiile provizorii si permanente .Exemple :UltraCal , Calasept , Acroseal , Calxyd
58. Profilaxia cariei dentare. Metode, remedii.
Prima şi cea mai eficientă metodă de prevenire a cariei dentare constă în respectarea igienei
orale corespunzătoare, prin periajul de cel puţin 2 pri pe zi (dimineaţa şi seara), executarea
corectă a acestuia (se va plasa periuţa în unghi de 45 de grade la nivelul gingiei şi se folosesc
mişcări dinspre gingie în jos pentru dinţii superiori, dinspre gingie în sus pentru dinţii inferiori şi
mişcări circulare pentru suprafeţele cu care mestecăm, fără a exercita o presiune mare pe periuţa
de dinţi).

A doua regulă a prevenirii cariei dentare constă în folosirea aţei dentare şi a apei de gură, care
au rolul de a elimina resturile alimentare rămase în spaţiile interdentare şi bacteriile rămase în
cavitatea orală.

O altă regulă de aur a prevenirii cariilor este alimentaţia, care nu trebuie să abunde în produse
bogate în carbohidraţi, cum sunt: cerealele integrale, pâinea, legumele, fructele, cartofii, orezul
sau ouăle.

anume renunţarea la vicii, în special fumatul, dar şi consumul excesiv de alcool, care afectează
nu numai dantura, ci şi alte organe vitale, cum sunt plămânii, ficatul, rinichii sau inima.

Profilaxia pentru factorul infectios

Igiena orala
Igiena orala este cea mai importanta metoda de profilaxie, in sensul in care, fara o igiena
bucala corecta toate celelalte metode de profilaxie nu isi mai au sensul. Are ca si scop
indepartarea placii dentare. Nu se efectueaza la cabinetul stomatologic.

 Periajul profesional

Se efectueaza la cabinetul stomatologic. Este un periaj dentar realizat cu ajutorul

instrumentelor mecanice care are rolul de a indeparta placa dentara. Este foarte eficient,
dar are un mare dezavantaj : se poate efectua doar la cabinetul stomatologic.

Placa dentara se depune dupa fiecare masa ; de aceea, periajul mecanic trebuie sa fie
insotit de o igiena bucala corecta.

Detartrajul
Detartrajul reprezinta manopera de indepartare a tartrului dentar. Deoarece tartrul se formeaza
prin calcifierea placii dentare, acesta contine o cantitate foarte mare de microbi.

Detartrajul se efectueaza la cabinetul stomatologic si este nedureros. Se realizeaza cu ajutorul

unor instrumente speciale bazate pe ultrasunete. In mod ideal, frecventa acestuia este de 2 ori pe
an.
Sigilarea santurilor si fosetelor
Aceasta este o metoda foarte eficienta prin care se preintampina stagnarea microbilor in
santurile si fosetele molarilor si premolarilor prevenind astfel aparitia cariilor la acest nivel.

Practic, se realizeaza niste obturatii cu materiale fluide care vor "inchide" santurile si fosetele
dentare facandu-le mult mai greu accesibile pentru bacterii sau microbi.

 Depistarea si tratarea cariilor incipiente

Este o metoda eficienta de profilaxie deoarece previne evolutia cariilor si aparitia complicatiilor.
Cariile mici sunt usor si relativ ieftin de tratat. Odata ce apar complicatiile datorita evolutiei
cariilor, tratamentul este atat mai complicat cat si mult mai scump.

59. Obturarea orificiilor oarbe şi a fisurilor cu materii ermetizanţi.

Aceasta este o metoda foarte eficienta prin care se preintampina stagnarea microbilor in
santurile si fosetele molarilor si premolarilor prevenind astfel aparitia cariilor la acest nivel.

Practic, se realizeaza niste obturatii cu materiale fluide care vor "inchide" santurile si fosetele
dentare facandu-le mult mai greu accesibile pentru bacterii sau microbi.

60.Materiale de obturaţie moderne. Indicaţii spre aplicare. Particularităţi de

plombare cu diferite materiale.

Obturatiile dentare sunt utilizate si pentru a repara unele fisuri ale dintilor sau acele zone ale
dintilor supuse excesiv uzurii. Exista numeroase optiuni cu privire la tipul deobturatie si
materialele folosite pentru restaurarea dintilor in functie de tipul cavitatilor.
Rasinile din compozite sunt un amestec plastic de culoarea dintelui, umplut cu sticla (dioxid
desiliciu) . Acestea sunt puternice si durabile si imbunatatesc aspectul dintilor.

Initial compozitele dentare au fost limitate doar la dintii din fata deoarece nu erau suficient
derezistente pentru a rezista la presiunea si uzura generate de dintii din spate. Insa de atunci
acesteaau fost imbuantatite semnificativ si poti fi aplicate cu succes si pe dintii din spate. Ele
asiguradurabilitate si rezistenta in cazul restaurarilor fracturilor mici pana la medii, pentru dintii
supusiunei presiuni moderate de mestecare.
-Materiale de obturatie:

Amelogen Plus
- Compozit fotopolimerizabil universal, de tip rasina micro-hibrida, polisare superioara,
radioopacitate, efect fotomimetic.

Ceram X
- Sistem restaurativ direct estetic universal cu particule de nanoceramicamodificate organic.
Sistem cu translucenta dubla ce ofera nuanate de smalt care mimeazasmaltul natural.
CHARISMA DIAMOND MASTER KIT -
Compozit fotopolimerizabil estetic, printehnica de stratificare creeaza o estetica deosebita, prin
efectul spectaculos de adaptare laculoarea dintelui.

CHARISMA FLOW SERINGA

- Compozit fotopolimerizabil fluid,hibrid radioopac
VENUS -
Compozit hibrid fotopolimerizabil, cu particule submicrometrice, de ultimageneratie, indicat in
restaurarea estetica deosebita a dintilor frontali si laterali.

Obturatii din Ionomer de Sticla

Ionomerii de sticla reprezinta materiale de obturatie de culoarea dintelui, un mix de aciziacrilici

si pulbere fina de sticla utilizata in umplerea cavitatilor dentare.
Ionomerii de sticla pot elibera o cantitate mica de fluor care este benefic pentru pacientiice
prezinta o predispozitie a dintilor spre cariere.
Acest material de obturatie este supus unei uzuri progresive in cazul suprafetelor deocluzie, pot
imita culoarea naturala a dintelui insa ii lipseste stralucirea specificasmaltului.
Materialele modernerealizeaza o priza mult mai rapida, sunt mai estetice si problemele de
hidratare si sensitivitate aufost mult reduse.
Material glassionomere :

VITREBOND -Ciment ionomer de sticla fotopolimerizabil de baza

Ketac™ Nano Light-Curing Glass Ionomer

Fuji Ionomer Type IICompomeri

Compomeri (materiale) : (material hybrid ce reprezinta o imbinare dintre cmpozit si

glassionomer)
DYRACT EXTRA FOLIE -Compomer universal restaurativ direct indicat pentru toate tipurile de
cavitati pe dinti anteriori si posteriori.

DYRACT FLOW -Material de restaurare universal tip compomer,fotopolimerizabil, fluid,

ideal pentru cavitati mici la dintii anteriri si posteriori

Compozitele (material fizionomic plasctic de origine mixta)

Dupa compozitie : - cu o faza
- Cu 2 faze
Dupa ractia de polimerizare : - autopolimerizabil (chimica)
- Fotopolimerizabil (lumina)
Dupa dimensiunea umpluturii : – macrofile
- Microfile
- Hibride
- Nanofile
Dupa forma de prezentare : - pasta-pasta
- Capsule
- Pasta
- Pulbere-lichid (?)