1
Sindromul de ochi uscat şi ecranul PC
REZUMAT
OBIECTIVE
Evaluarea relaţiei dintre expunerea de peste 8
ore la ecranul PC şi apariţia sindromului de ochi uscat
la tinerii studenţi de 18-25 de ani.
MATERIAL ŞI METODĂ
Studiu clinic transversal, de tip expus –
nonexpus, desfăşurat în perioada perioada martie
2012 – februarie 2013 şi a vizat studenţii de 18-25 de
ani care utilizează calculatorul. Datele despre
simptomatologie au fost culese cu ajutorul unui
chestionar, s-a măsurat acuitatea vizuală, s-a
cronometrat intervalul dintre clipiri în timpul operării
PC şi în timpul conversaţiei, s-a efectuat un examen
biomicroscopic de pol anterior cu măsurarea timpului
de rupere al filmului lacrimal, iar la final s-a efectuat
testul Schirmer.
REZULTATE
Lotul studiat a inclus 59 de subiecţi, dintre
care 26 au fost expuşi şi 33 au fost nonexpuşi (>8 ore
de utilizare a calculatorului = expus). Studenţii de 18-
25 de ani care utilizau computerul peste 8 ore pe zi au
dezvoltat sindrom de ochi uscat, prezentând un risc
relativ de 5,5.
Incidenţa sindromului de ochi uscat a crescut
în paralel cu numărul orelor de expunere. Odată cu
expunerea se intensifică şi simptomele PC, fără ca
acestea să persiste la întreruperea activităţii. TF-BUT,
OPI şi OPI PC au scăzut şi ele în paralel cu numărul
orelor de operare a PC-ului, demonstrând existenţa
unei modificări de comportament la cei care utilizează
computerul peste 8 ore pe zi.
Studenţii cu sindrom de ochi uscat petreceau
peste 8 ore pe zi la computer şi au prezentat
simptome oculare şi vizuale în timpul operării PC. Din
testele statistice a reieşit că nu scăderea indicelui de
protecţie oculară a fost responsabilă de sindromul de
ochi uscat, deşi scăderea frecvenţei clipitului a cauzat
simptomele oculare.
CONCLUZII
Utilizarea ecranului PC peste 8 ore pe zi
cauzează sindrom de ochi uscat la studenţii de 18-25
de ani, cu un risc relativ =5,5.
Cuvinte-cheie: sindrom de ochi uscat, PC, studenţi
INTRODUCERE
Ochiul uscat este o afecțiune multifactorială a
filmul lacrimal și a suprafaței oculare care cauzează
senzație de disconfort, tulburări de vedere și
instabilitate a filmului lacrimal, cu posibila afectare a
suprafeței oculare. Se asociază cu osmolaritate
crescută a filmului lacrimal și cu inflamația suprafeței
oculare (1). Se estimează că aproximativ 75% din
activităţile zilnice implică utilizarea computerului (11),
această activitate favorizând apariţia sindromului de
ochi uscat prin exces de evaporare.
MATERIAL ŞI METODĂ
Studiu clinic transversal, de tip expus –
nonexpus, desfăşurat în perioada perioada martie
2012 – februarie 2013 şi a vizat studenţii de 18-25 de
ani care utilizează calculatorul.
Chestionarul a cuprins întrebări referitoare la
frecvenţa şi intensitatea simptomelor şi semnelor de
ochi uscat, numărul de ore petrecut zilnic în faţa
calculatorului, dimensiunea monitorului şi distanţa de
la care se priveşte. S-au încadrat în grupul EXPUŞI
subiecţii care utilizau calculatorul cel puţin 8 ore pe zi,
restul subiecţilor fiind încadraţi în grupul NON-EXPUŞI.
Pentru analiza statistică a simptomelor s-au utilizat
scorul total al chestionarului şi scorul raportat la
utilizarea calculatorului.
S-a măsurat acuitatea vizuală, în unele cazuri
corectată cu corecţie proprie, a subiecţilor cu ajutorul
unui optotip.
Testul la calculator: Fiecare subiect a fost invitat la
calculator să citească un text de 340 de cuvinte, să
identifice şi să sublinieze (dublu click cu tool-ul
highlight activat) cuvintele care conţineau litera „t”. S-
a cronometrat timpul necesar pentru această probă,
iar în paralel s-a consemnat numărul clipirilor din
acest interval. S-a obţinut astfel intervalul dintre clipiri
în timpul utilizării PC (IC PC): IC PC(s) = timp(s) / număr
clipiri.
Examen biomicroscopic de pol anterior cu
măsurarea timpului de rupere al filmului lacrimal: au
vizat excluderea unor modificări organice care ar
putea cauza sindrom de ochi uscat şi consemnarea
posibilelor consecinţe ale sindromului de ochi uscat.
După această examinare s-a instilat fluoresceină în
sacul conjunctival inferior, iar subiectul a fost
examinat în filtru albastru cobalt pentru a observa
grosimea meniscului lacrimal şi eventuala afectare a
epiteliului corneean. La final, subiectul a clipit de mai
multe ori, după care a păstrat ochii deschişi, privind
înainte, timp în care s-a cronometrat intervalul scurs
până la ruperea filmului lacrimal (TF-BUT). S-au
înregistrat valori repetate ale TF-BUT şi s-a consemnat

media lor. S-a considerat patologică valoarea TF-BUT
mai mică de 10 secunde.
Testul Schirmer s-a aplicat la ochiul contralateral
celui în care s-a instilat fluoresceină. Acest test s-a
efectuat în camera obscură, subiectul fiind aşezat pe
scaun. S-a folosit o hârtie de filtru de 35x5 mm pentru
a măsura cantitatea secreţiei lacrimale bazale pe
parcursul a 5 minute. Aceasta s-a plasat la unirea
treimii externe cu cele două treimi interne ale
marginii pleoapei inferioare. Subiecţii au avut
posibilitatea de a alege între închiderea ochilor pe
parcursul celor 5 minute necesare testului sau
deschiderea lor şi îndreptarea privirii în direcţia opusă
aplicării testerului, instruiţi fiind să nu clipească. După
5 minute s-a citit şi s-a consemnat rezultatul. S-a
considerat patologică orice valoare mai mică decât 15
mm.
În timpul discutării rezultatelor, s-a consemnat
intervalul dintre clipiri (IC) măsurat în secunde.
Indicele de protecţie oculară (OPI) este un
parametru care indică gradul de protecţie al polului
anterior de către filmul lacrimal. Este raportul dintre
timpul de rupere al filmului lacrimal şi intervalul dintre
clipiri: OPI = TF-BUT / IC. S-a calculat OPI în timpul şi în
afara utilizării calculatorului. Este patologică orice
valoare mai mică decât 1.
Pentru diagnosticul de sindrom de ochi uscat
s-au luat în considerare rezultatele TF-BUT şi ale
testului Schirmer, chestionarul nefiind testat ca mijloc
diagnostic.
REZULTATE
S-au examinat 59 de subiecţi, dintre care 26
au fost expuşi şi 33 au fost nonexpuşi (>8 ore de
utilizare a calculatorului = expus). Cele două loturi au
fost similare ca vârstă şi distribuţie pe sexe: vârsta
medie a subiecţilor expuşi = 22 ani (19-24 de ani),
subiecţi nonexpuşi = 21,8 ani (19-25 de ani);
distribuţia pe sexe a subiecţilor expuşi m : f = 13 : 13 =
50% : 50%, subiecţi nonexpuşi m : f = 13 : 20 = 39% :
61%.
Scorul total obţinut la completarea
chestionarului a fost diferit între cele două loturi, dar
şi între sexe. Subiecţii de sex feminin au prezentat
scoruri totale mai mari, sexul feminin corelându-se
pozitiv şi slab cu scorul total crescut (R2=0,11; p=0,01
<0,05; F-test).
Subiecţii expuşi au prezentat scoruri totale
mai mari decât subiecţii nonexpuşi: scor total
chestionar EXPUŞI = 42 (10 – 88), scor total chestionar
NONEXPUŞI = 40 (9 – 80). În ceea ce priveşte scorul
raportat din timpul utilizării PC (scor PC), subiecţii
expuşi au prezentat scoruri mai mari decât subiecţii
nonexpuşi: scor PC EXPUŞI = 2,96 (0 – 6), scor PC
NONEXPUŞI = 1,9 (0 – 5).
2
În urma analizei statistice s-a constatat că
există o corelaţie pozitivă slabă între gradul de
expunere (cuantificat de la 1 la 8) şi scorul PC (R2 = 0,1
şi p=0,01 <0,05; F-test). Nu există însă o relaţie
semnificativă statistic între expunere şi scorul total.
S-au testat şi relaţiile dintre scorul
chestionarului şi TF-BUT, Schirmer şi intervalul dintre
clipiri. Două relaţii au fost semnificative statistic: cea
dintre scorul PC şi TF-BUT, care este neutră (R2=0,07;
p=0,04 <0,05; F-test) şi cea dintre scorul PC şi
intervalul dintre clipiri la PC, între care există o
corelaţie pozitivă puternică (R2=0,73; p=0 <0,05; F-
test).
Rezultatele măsurării TF-BUT indică valori mai
mici în lotul expus:TF-BUT EXPUŞI = 11,3 (5 – 15), 8
subiecţi cu valori <10 s; TF-BUT NONEXPUŞI = 13,7 (10
– 20). În urma analizei statistice s-a constatat că există
o corelaţie negativă slabă între gradul de expunere şi
valoarea timpului de rupere al filmului lacrimal (TF-
BUT) (R2=0,14; p=0 <0,05; F-test).
Rezultatele testului Schirmer au fost diferite
între cele două loturi. În grupul expus, cu o medie de
25mm (2 – 35 mm), au fost 6 subiecţi cu valori <15
mm, dintre care 3 subiecţi cu un rezultat <5 mm şi 3
subiecţi cu un rezultat curpins între 11-15 mm. În
grupul nonexpus, cu o medie de 29,8 mm (9 – 35
mm), au fost 3 subiecţi cu valori <15 mm, dintre care 2
subiecţi cu un rezultat cuprins între 6 – 10 mm şi 1
subiect cu un rezultat curpins între 11-15 mm. În acest
grup nu s-au înregistrat valori mai mici de 6 mm. Deşi
în grupul expus s-au înregistrat mai multe valori
patologice, nu există o corelaţie între gradul de
expunere şi rezultatul testului Schirmer. (R2=0,08;
p=0,03 <0,05; F-test).
Indicele de protecţie oculară (OPI), raportul
dintre TF-BUT şi IC, a variat între cele două loturi şi
ambele au prezentat o scădere a OPI în timpul
utilizării PC. Acest parametru este mai scăzut în
general la subiecţii care utilizează calculatorul peste 8
ore pe zi, media fiind OPI = 1,74 (0,83 – 3); un singur
subiect (4%) a prezentat OPI subunitar, 24 de subiecţi
(92%) s-au încadrat în intervalul 1 - 2,99 şi un singur
subiect (4%) a prezentat OPI >3. În momentul în care
acest grup a fost testat la calculator pentru a observa
comportamentul din timpul utilizării PC, s-a constatat
o deplasare spre stânga a valorilor (scăderea OPI),
media situându-se de această dată la OPI PC = 0,68
(0,07 – 2,66); 20 de subiecţi (77%) au prezentat OPI
PC subunitar şi 6 subiecţi (23%) s-au încadrat în
intervalul 1 – 2,99.
În grupul subiecţilor nonexpuşi OPI a
prezentat o medie de 2 (0,55 – 3,75), dintre care 3
subiecţi (9%) au prezentat OPI subunitar, 24 de
subiecţi (73%) OPI cuprins între 1 – 2,99 şi 6 subiecţi
(18%) OPI >3. La proba de utilizare a calculatorului şi

acest grup a prezentat o deplasare spre stânga a
valorilor OPI=1,37 (0,05 – 5,88): 17 subiecţi (51%) au
prezentat OPI PC subunitar, 10 subiecţi (30%) OPI PC
cuprins între 1 – 2,99 şi 6 subiecţi (19%) au prezentat
OPI PC >3. În urma analizei statistice s-a constatat că
există o corelaţie negativă puternică între gradul de
expunere şi OPI (R2 = 0,63) şi OPI PC (R2 = 0,9).
S-au identificat 16 subiecţi cu SOU+,
distribuţia pe sexe fiind similară în cele două grupuri,
de diagnostic pozitiv (vârsta medie=22,5 ani, m : f =
44% : 56%) şi negativ (vârsta medie=21,8 ani, m : f =
44% : 56%). În urma analizei statistice a datelor, s-a
constatat o corelaţie pozitivă între diagnosticul de
sindrom de ochi uscat şi gradul de expunere (OR 1,7
95% CI (1,14 – 2,55), p=0 <0,05; Z-statistic). De
asemenea, diagnosticul pozitiv se corelează pozitiv cu
scorul PC (OR 1,46 95% CI (1 – 2,13), p=0,03 <0,05; Z-
statistic). O alta relaţie semnificativă statistic a fost
cea dintre diagnosticul pozitiv şi OPI, care a fost
neutră (OR 0,99 95% CI (0,98 – 1), p=0,04 <0,05; Z-
statistic).
În final, răspunsul la principala întrebare a
studiului a fost că studenţii de 18-25 de ani care
utilizează computerul peste 8 ore pe zi dezvoltă
sindrom de ochi uscat, prezentând un risc relativ de
5,5. (95% CI (3,6-8,1) şi p=0 <0,05; chi-squared two-
tailed).
DISCUŢII
Studiile publicate până în prezent
demonstrează că angajaţii care utilizează computerul
în activităţile profesionale dezvoltă simptome oculare
şi vizuale care se încadrează în Computer Vision
Syndrome (13, 17, 18, 19), în care se integrează şi
sindromul de ochi uscat, principalul responsabil de
simptomele din timpul utilizării computerului (20).
Scopul studiului de faţă a fost să investigheze
un grup populaţional tânăr şi mai puţin studiat ca
morbiditate a afecţiunilor oculare cauzate de
utilizarea videoterminalelor. Studenţii de 18-25 de ani
din anul 2012 din Cluj-Napoca reprezintă un grup
populaţional bine definit şi care a fost expus de
timpuriu la videoterminale.
În mare parte, studiile referitoare la Computer
Vision Syndrome s-au concentrat asupra angajaţilor
din birouri care utilizează computerul în activităţile
profesionale. Cele mai mici medii de vârstă ale
grupurilor studiate au fost de 29-30 de ani (12, 13, 14,
15). Vârsta medie a participanţilor din acest studiu a
fost de 22 de ani, iar aceşti subiecţi au început să
utilizeze computerul de la o vârstă mai tânără.
Concluzia studiului a fost că studenţii de 18-25
de ani care utilizează computerul peste 8 ore pe zi
dezvoltă sindrom de ochi uscat, prezentând un risc
relativ de 5,5 şi odds ratio de 1,7. Aceste rezultate
3
sunt similare cu rezultatele altor studii care au
cercetat incidenţa sindromului de ochi uscat la
utilizatorii PC (14, 15).
Aşadar, chiar dacă populaţia studiată este mai
tânără, ea prezintă morbiditate similară cu grupele de
vârstă studiate anterior, dar care beneficiază de
control oftalmologic periodic prin natura ocupaţiei lor.
Această concluzie justifică identificarea studenţilor cu
sindrom de ochi uscat pentru o intervenţie
terapeutică precoce, în vederea creşterii calităţii vieţii
şi a randamentului profesional.
Sindromul de ochi uscat afectează şi limitează
activităţile zilnice ale pacienţilor, scăzându-le calitatea
vieţii şi capacitatea de muncă (21). Dacă luăm în
considerare vârsta grupului studiat, cu o medie de 22
de ani, o astfel de limitare a capacităţii de muncă ar
avea un impact negativ important asupra domeniului
în care activează.
Diagnosticul de sindrom de ochi uscat s-a
corelat cu intensitatea simptomelor din timpul
utilizării computerului şi cu expunerea îndelungată,
prezenţa simptomelor fiind un bun indicator
diagnostic (15, 17). De reţinut este faptul că
persoanele de sex feminin au prezentat
simptomatologie mai intensă, similar altor studii
despre sindromul de ochi uscat (17). Intensitatea
simptomelor a crescut în paralel cu numărul orelor de
utilizare a computerului, din cauza clipitului rar, chiar
dacă şi TF-BUT s-a redus în paralel cu expunerea. Alte
studii au indicat şi ele o corelaţie pozitivă între
simptome şi expunere (13, 17, 18, 19), dar corelaţia
dintre simptome şi modificările filmului lacrimal (TF-
BUT, test Schirmer) nu au fost constante (18, 23, 25).
Conform rezultatelor studiului, un student
expus, care utilizează computerul peste 8 ore pe zi,
clipeşte mai rar, prezintă simptome în timpul operării
PC şi poate să aibă TF-BUT scăzut. Studenţii cu SOU
petrec peste 8 ore la computer şi prezintă simptome
în timpul operării acestuia.
CONCLUZII
În concluzie, studenţii de 18-25 de ani care
utilizează computerul peste 8 ore pe zi dezvoltă
sindrom de ochi uscat, prezentând un risc relativ de
5,5 faţă de studenţii nonexpuşi.
În plus, studenţii care au deja sindrom de ochi
uscat ar putea fi identificaţi cu ajutorul chestionarelor
care cuantifică atât simptomele, cât şi numărul orelor
de utilizare a computerului pe zi. Odată identificaţi, ar
trebui să beneficieze de un consult oftalmologic
pentru diagnostic pozitiv şi tratament.
BIBLIOGRAFIE