Lp 7: Diagnosticul de laborator al infecțiilor respiratorii virale

1.Diagnosticul de laborator în gripă

Diagnostic direct:

 Produs patologic: exsudat faringian, exsudat nasal sau lichid de spălătură nasală.
Sensibilitatea diagnosticului creşte dacă recoltarea este cât mai precoce (primele 3 – 4
zile de boală) şi dacă probele sunt examinate imediat sau conservate la 4° C.
 Metode rapide (permit diferenţierea tipurilor):
 Detecţia antigenelor prin ELISA sau IF;
 Detecţia ARN viral prin RT-PCR.
 Metode clasice (permit caracterizarea subtipurilor şi a
tulpinilor circulante, în scop epidemiologic sau al preparării de vaccinuri):
 izolarea pe ouă embrionate;
 izolarea în culturi de celule.

RH (reacţia de hemaglutinare):
- evidenţiază prezenţa antigenului hemaglutinant în produsul testat,
- titrează cantitatea de antigen hemaglutinant.
Interpretarea reacţiei:
- reacţie negativă = hematiile sedimentează sub forma unui disc roşu cu margini perfect
regulate;
- reacţie pozitivă = depozit granulos / depunere a hematiilor sub formă de depozit cu margini
neregulate; supernatantul este incolor.

RIH (reacţia de inhibare a hemaglutinării):

- identifică subtipul gripal folosind anticorpi de referință care neutralizează capacitatea
hemaglutinantă a antigenului viral.

Diagnostic serologic:
 ELISA (Ac specifici de tip)
 RIH (reacţia de inhibare a hemaglutinării)

Principiu RIH: unele virusuri posedă capacitatea de a aglutina hematii (RH). Reacţia este
împiedicată de prezenţa Ac prezenţi în serul de testat (post-infecţie sau post-vaccinare), în
prezenţa antigenului omolog.

Deși RIH este o metodă mai laborioasă decât ELISA, utilizăm RIH pentru că are următoarele
avantaje:
- ELISA identifică doar tipul de virus infectant (de ex., A), iar RIH specifică și subtipul (de
ex., H1N1).

1
Interpretare: - reacţie pozitivă (sedimentarea hematiilor în buton);
- reacţie negativă (hemaglutinare).

Nomenclatura subtipurilor de virus gripal - numele sunt compuse și includ:

◦ genul;
◦ gazda de origine (alta decât omul);
◦ aria geografică a izolării;
◦ numărul tulpinii;
◦ anul izolării, cu precizarea formulei antigenice:
 e.g., A/equin/Praga/1/56 (H7N7)

Exemplu:
Ag hemaglutinant/ Dilutie ser 1/7 1/14 1/28 1/56 1/112 1/224 1/448
A/Beijing/262/95 (A/H1N1)
Ser I + + - - - - -

Ser II + + + + + + -
A/Sydney / 15 / 97 (A/H3N2)
Ser I - - - - - - -
Ser II - - - - - - -
B/Shandong
Ser I + - - - - - -
Ser II + - - - - - -

Diagnostic: infecție cu virusul gripal A/H1N1 (dinamică semnificativă)

2. Diagnosticul serologic în pneumonii atipice primare

Pneumonie atipică primară / pneumonie interstiţială:

- pneumonie care evoluează cu leziuni inflamatorii în interstiţiul pulmonar;
- este atipică deoarece nu induce semnele stetacustice şi radiologice descrise
clasic (tipic) în pneumonia lobară;
- este primară pentru că este determinată de microorganisme primar patogene.
Agenți etiologici ai pneumoniei atipice primare: virusuri (e.g., virus gripal A, virus gripal B;
virusul respirator sincitial, adenovirusuri, virusuri paragripale), bacterii (rickettsii, e.g., -
Coxiella burnetii, chlamydii, e.g., Chlamydophila pneumoniae, micoplasme, e.g., Mycoplasma
pneumoniae).

Tehnici actuale de diagnostic a pneumoniilor atipice primare:

- Diagnostic serologic:
o ELISA (IgM, IgG)
o IF
- Diagnostic direct:
o amplificarea acizilor nucleici.

2
RFC (reacţia de fixare a complementului) – este considerat ”testul tradițional ” pentru
diagnosticarea pneumoniei atipice primare.
Testul a fost optimizat (ca micrometodă, care utilizează mici cantități de reactivi) în
anumite țări (e.g., Olanda, pentru diagnosticarea PAP, în Institutul Național de Sănătate
Publică).

Principiu RFC: 2 complexe Ag – Ac îşi dispută aceeaşi cantitate de complement (C):

o Primul complex = Ag microbian şi ser imun (anticorp);
o Al doilea complex = cuplul hemolitic sau sistemul indicator al reacţiei (hematii
de oaie şi ser anti-hematii de oaie).

Complexul Ag – Ac format în prima reacţie, fixează C, astfel încât a doua reacţie

nu mai are loc iar hematiile rămân intacte (buton). Dacă prima reacţie nu are loc
(Ac specifici absenţi), complementul rămâne la dispoziţia cuplului hemolitic şi
determină hemoliză.

Reacţie pozitivă = lipsa hemolizei (sedimentarea hematiilor în buton).

Reacţie negativă = hemoliză.

Cazuri clinice (seruri testate prin ELISA)

1. Pacient A. G., 14 ani, prezintă la internare frisoane, cefalee, tuse uscată. Ulterior apar dureri
musculare generalizate, stare de rău, anorexie, astenie. Rezultatele diagnosticului serologic sunt:

Agent etiologic Titru Ac ser I Titru Ac ser II

Virus gripal A <1 8

Virus gripal B <1 <1
Virus Paragripal 3 <1 <1
Adenovirus 2 2
Virus respirator sincițial <1 <1
Mycoplasma pneumoniae <1 <1
Chlamydophila pneumoniae <1 <1
Coxiella burnetii <1 <1

Diagnostic etiologic: infectie cu virus gripal A (seroconversie);

pentru adenovirus – Ac anamnestici

2. Pacient R. S., sugar de 4 luni, prezintă dispnee, febră, cianoză, secreţii nazale care sunt
antrenate spre căile respiratorii inferioare. Ipoteză diagnostic clinic: bronşiolită. Serodiagnosticul
este următorul:

3
Agent etiologic Titru Ac ser I Titru Ac ser II

Virus gripal A <1 <1

Virus gripal B 2 8
Virus Paragripal 3 <1 <1
Adenovirus <1 <1
Virus respirator sincițial 2 2
Mycoplasma pneumoniae <1 <1
Chlamydophila pneumoniae <1 <1
Coxiella burnetii <1 <1

Diagnostic etiologic: infectie cu virus gripal B (dinamica semnificativa)

Pentru VRS – Ac anamnestici (pot fi si de la mama; intervalul de timp dintre 2 prelevari, prea
mic, nu a permis o scadere semnificativa)

3. Pacienta M. R, 27 ani, prezintă de o săptămână dureri articulare și musculare, disfagie, febră,

tuse uscată. Testarea anticorpilor de tip IgM față de următorii agenți etiologici, a avut următorul
rezultat:

Virus gripal A = 1280

Virus gripal B < 40
Mycoplasma pneumoniae < 40
Chlamydophila pneumoniae < 40
Coxiella burnetti < 40

Diagnostic etiologic: infecție cu virusul gripal A.