Curs Lito MG

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PENTRU

STUDENŢII DE MEDICINĂ GENERALĂ
Curs pentru studenţii anului III ai Facultăţii de Medicină Generală

Asistent universitar Dr. Ormenişan Alina
2010
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PENTRU

STUDENŢII DE MEDICINĂ GENERALĂ
Curs pentru studenţii anului III ai Facultăţii de Medicină Generală

Asistent universitar Dr. Ormenişan Alina
2010
2
CUPRINS
Cuprins 3
Introducere 4
1. Fiziopatologia dentară 5
2. Infecţiile oro-maxilo-faciale 7
3. Afecţiuni de origine dentară ale sinusului maxilar 15
4. Durerea în teritoriul oro-maxilar 18
5. Traumatisme oro-maxilo-faciale 19
5.1.Leziuni traumatice ale părţilor moi oro-faciale 19
5.2.Traumatisme dento-parodontale 23
5.3.Fracturile mandibulei 24
5.4.Fracturile masivului facial 31
6. Chisturile maxilare 41
7. Chisturile părţilor moi cervico-faciale 48
8. Tumori benigne şi hiperplaziile părţilor moi oro-faciale 54
9. Tumori benigne odontogene ale maxilarelor 64
10 Tumori benigne neodontogene ale maxilarelor 66
.
11. Leziuni cu potenţial de malignizare 69
12 Tumori maligne oro-maxilare 72
.
13 Patologia glandelor salivare 77
.
14 Patologia articulaţiei temporo-mandibulare 87
.
15 Despicături congenitale 97
.
Bibliografia 100
3
INTRODUCERE
Acest curs este rezervat studenţilor de medicină generală răspunzând

programei lor de învăţământ. Scopul lui este de a parcurge, într-un mod schematic,
vasta patologie oro-maxilo-facială. Considerăm că el va fi util tuturor medicilor de
alte specialităţi atunci când trebuie să asigure asistenţă de urgenţă sau au de îngrijit
bolnavi cu afecţiuni ineresând acest teritoriu.
4
1. FIZIOPATOLOGIA DENTARĂ
Din punct de vedere anatomic dintele este împărţit în 2 părţi:

-coroana, formată din: -smalţ
-dentină
-pulpa dentară
-rădăcina/rădăcinile formate din: -cement
-dentină
-canal pulpar ce se termină cu apexul dentar.
Ansamblul ţesuturilor de susţinere ale dintelui se numeşte parodonţiu şi este constituit
din:
-ligamente alveolo- dentare
-os alveolar
-gingia.
La om distingem 3 dentiţii:
De la 6 luni la 6 ani- detiţia temporară sau de lapte. Cuprinde 20 de dinţi.
-începe la 6 luni cu apariţia incisivului central
-se termină în jurul vârstei de 2,5 ani cu molarul doi temporar.
Numerotarea dinţilor temporari:
D MAXILAR S
55 54 53 52 51 61 62 63 64 65
---------------------------------------
85 84 83 82 81 71 72 73 74 75
MANDIBULĂ
De la 6 la 12 ani – dentiţia mixtă

Existenţa pe arcadă în acelaşi timp a dinţilor temporari şi permanenţi.
-începe cu erupţia primului molar permanent
-se termină cu al doilea molar permanent
De la 12 ani - Dantura permanentă. Cuprinde 32 dinţi, în funcţie de evoluţia
molarilor de minte.
Numerotarea dinţilor permanenţi:
D MAXILAR S
18 17 16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26 27 28
--------------------------------------------------------------
48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38
MANDIBULĂ
PATOLOGIE
Anomalii de -număr
-formă
-poziţie
5
Anomaliile de număr:
-Dinţi supranumerari
-Anodonţie: lipsa dinţilor
Anomalii de poziţie:
-ectopie
-entopie
-transpoziţie
Caria dentară:
Este o boală ce provoacă prin demineralizare distrugerea progresivă şi
localizată a ţesuturilor dure ale dintelui. Dezvoltarea leziunilor carioase este rezultatul
interacţiunii între multiplii factori ai ecosistemului bucal şi ţesuturilor dentare.
Procesul de demineralizare se instalează în cursul şi după perioade repetate de pH
salivar scăzut provocat de absorbţia hidraţilor de carbon care sunt metabolozaţi în
placa dentară de bacteriile cariogene (streptococul mutans), pe un teren propriu
fiecarui individ.
Caria -SIMPLĂ: SM şi DE
-COMPLICATĂ: PULPA DENTARĂ
Pulpita- inflamaţia pulpei dentare determinată de : - carie

- traumatism,etc.
-pulpita seroasă: -durere spontană, la efort, în decubit dorsal, nocturnă
-criză paroxistică, intensă, lancinantă, iradiată
-augmentată de contact, presiune masticatorie, rece
-fenomene reflexe simpatice asociate: roşeaţă, rinoree,
hipersialoree, lăcrămare.
-pulpita purulentă:-durere spontană, pulsatilă, iradiantă
-augmentată de caldură, efort, decubit dorsal
-calmată de rece.
Tulburări ale erupţiei dentare
Pericoronarita –inflamaţie apărută în jurul coroanei dentare. Apare de obicei în

cursul erupţiei molarilor de minte, în special a celor inferiori. Se manifestă prin:
durere a regiunii retromolare inferioare, însoţită de trismus lejer. Coroana poate fi
vizibilă parţial.
Evoluţia pericoronaritei este adesea favorabilă fără tratament medicamentos.
Dacă erupţia dintelui nu este completă, pot apărea accidente infecţioase în acest caz
extracţia dintelui fiind necesară.
Tratament: chirurgical în pericoronarita supurată: sub anestezie locală se
incizează capuşonul mucos şi se drenează colecţia purulentă; se efectuează irigaţii
zilnice cu soluţii aniseptice; se administrează antibiotice şi antiinflamatoare. După
cedarea fenomenelor acute se recurge la odontectomia dintelui respectiv.
Incluzia dentară: reţinerea unor dinţi complet formaţi, intraosos sau submucos, după
perioada normală a erupţiei lor şi când sacul pericoronar nu este deschis.
6
Termenul de anclavare dentară se referă la un dinte a cărui coroană parţial degajată
de planul osos se află sub fibromucoasa gingivală şi al cărui sac pericoronar
comunică cu cavitatea bucală dar care nu-şi poate continua erupţia datorită unui
obstacol mecanic reprezentat cel mai adesea de dinţii vecini.
Extracţia unui dinte inclus se numeşte odontectomie.
2.INFECŢII ORO-MAXILO-FACIALE
Factorii cauzali incriminaţi în procesele supurative OMF:

-leziuni dento-parodontale;
-complicaţii ale diferitelor tratamente stomatologice;
-accidente de erupţie ale dinţilor temporari sau permanenţi;
-traumatisme dento-alveolare sau fracturi deschise în cavitatea orală;
-litiază salivară;
-corpii străini pătrunşi accidental prin mucoasă sau tegumente;
-complicaţiile anesteziei loco-regionale prin puncţii septice.
Căi de difuzare a procesului supurativ în părţile moi
-transosos (de la procesele apicale);
-submucos (de la procese parodontale marginale, accidente de erupţie);
-limfatic şi seros (în cazul adenitelor acute);
-direct (în puncţiile septice şi plăgile cu retenţie de corpi străini).
Forme anatomo-patologice ale proceselor supurative OMF
-celulita acută
-celulita cronică
-abcesul
-flegmonul
CELULITA ACUTĂ
-stadiul presupurativ, reversibil
-prezenţa unui exudat seros fără fibrină, dar bogat în albumină, provenită în
principal din serul sangvin.
Semne clinice
-tumefacţie dureroasă;
-congestie locală;
-edem inflamator, cu tendinţă de extindere în părţile moi;
-stare generală moderat alterată (febră, frison, inapetenţă).
Tratamentul: de urgenţă
-drenaj endodontic al dintelui cauzal;
-antibioterapie;
-analgetice şi antiinflamatoare nesteroidiene;
-prişniţ rece.
CELULITA CRONICĂ
-în infiltratul inflamator predomină:
-congestia capilară
-hemoragiile difuze
-uneori este o cantitate redusă de puroi
-procesul este delimitat printr-o barieră intratisulară
Semne clinice.
7
-prezenţa infiltratului ce nu modifică tegumentele;
-jenă dureroasă;
-uneori, prezenţa unui cordon ferm ce conduce spre dintele cauzal;
-stare generală discret alterată.
ABCESUL
-supuraţie circumscrisă, sub forma unei colecţii cu conţinut purulent
Semne clinice
-tumefacţie dureroasă a părţilor moi perimaxilare;
-mucoasa sau tegumentele sunt congestive, în tensiune;
-la palpare - senzaţia de fluctuenţă;
-starea generală este alterată.
-incizia şi drenajul colecţiei;
-antibioterapie în funcţie de:
-teren
-localizare
-evoluţia procesului septic;
-antialgice şi antiinflamatorii;
-suprimarea elementului cauzal.
FLEGMONUL
-forma difuză a proceselor supurative, caracterizată prin:
-absenţa colecţiilor limitate,
-tromboza septică vasculară
-necroza cu apariţia bulelor gazoase (germenilor anaerobi şi sfacelelor)
Semne clinice.
-tumefacţie difuză de duritate lemnoasă;
-tegumente şi mucoase destinse, cianotice, fără aspect inflamator;
-stare generală alterată cu aspect septico-toxic.
-trimitere în serviciul de chirurgie OMF unde se practică:
-deschiderea largă a colecţiei,
-drenaj,
-irigaţii antiseptice,
-cardiotonice,
-reechilibrare hidro-electrolitică,
-oxigenoterapie,
-antibioterapie.
CLASIFICAREA PROCESELOR SUPURATIVE NESPECIFICE ALE

PĂRŢILOR MOI OMF
1. abcese periosoase;
2. abcese ale lojilor superficiale;
3. abcese ale lojilor profunde;
4. flegmoane (supuraţii difuze);
5. adenite acute supurate;
6. fistule cronice cutanate sau mucoase.
8
ABCESE PERIOSOASE
Forme în funcţie de localizarea procesului supurat faţă de creasta alveolară:

 abces vestibular;
 abces palatinal;
 abces perimandibular intern submucos;
 abces perimandibular extern.
ABCESUL VESTIBULAR
Etiopatogenie
-leziuni dentoparodontale (gangrene complicate);
-chisturi suprainfectate.
Manifestări clinice
-durere
-tulburări funcţionale
-faza endoosoasă
-durerea este spontană sau provocată
-faza subperiostală
-durerea este continuă, de intensitate mare şi nu cedează la tratamentul antialgic;
-este exacerbată de palpare;
-mucoasa vestibulară este congestionată, edemaţiată;
-în fundul de sac vestibular se observă o tumefacţie difuză - nu se percepe
fluctuenţă la palpare (zona de împăstare);
-starea generală este alterată.
-faza submucoasă
-durerile se diminuează în amplitudine, fără a dispărea complet;
-şanţul vestibular este ocupat aproape în totalitate de tumefacţie ce prezintă
maximul de bombare la nivelul dintelui cauzal;
-la palpare se percepe o zona de fluctuenţă;
-tumefacţia este însoţită de edem de vecinătate,
-trismus;
-stare generală ameliorată
Diagnosticul diferenţial
-chist de maxilar în faza de exteriorizare
-chist de maxilar suprainfectat
Tramentul: de urgenţă
-incizie şi drenaj
-antibioterapie în funcţie de:
-extinderea supuraţiei
-reactivitatea generală a pacientului;
-suprimarea factorului cauzal după retrocedarea inflamaţiei.
Tratament:
Incizia
-va fi practicată numai sub anestezie locală sau anestezie loco- regională
-este longitudinală, paralelă cu arcada, sub punctul de bombare maximă; vârful
bisturiului va fi menţinut în contact cu osul;
-în cazul chisturilor suprainfectate - la distanţă de zona de bombare maximă, la
nivelul gingiei fixe
-în cazul abceselor vestibulare ce au ca punct de plecare premolarii inferiori - la
circa 3 mm sub coletul dentar, pentru a nu leza nervul mentonier
9
-în această ultimă situaţie, unii autori recomandă deschiderea colecţiei la nivelul
şanţului gingivo-dentar
Drenaj:
-aplicare tub de politen/-meşă iodoformată mică 24-48 ore
- irigaţii locale cu antiseptice
Suprimarea factorului cauzal.
ABCESUL PALATINAL
Etiopatogenie
- leziuni periapicale (IL, PM1, M superiori).
- tumefacţia;
- durerea are un caracter continuu şi o intensitate foarte mare;
- colecţia se delimitează şi de obicei nu depăşeşte linia mediană;
- fibromucoasa palatină este congestionată, destinsă;
- la palpare se percepe fluctuenţă.
Diagnostic diferenţial
-tumori de maxilar superior
-chistul de maxilar suprainfectat
-goma luetică în perioada de ramolire
-incizie şi drenaj, sub anestezie locală
ABCESUL PERIMANDIBULAR INTERN SUBMUCOS

-abcesul de loja sublinguală
-warthonita şi periwarthonita
Tratament
-incizie şi drenaj sub anestezie locală;
-suprimarea factorului cauzal.
ABCESUL PERIMANDIBULAR EXTERN (ÎN SEMILUNĂ, PERIBAZILAR)

Etiopatogenie
-afecţiuni periapicale ale premolarilor şi molarilor inferiori
Manifestari clinice
-durere
-tumefacţie difuză geniană inferioară şi peribazilară
-tegumentele acoperitoare sunt congestionate, lucioase
-consistenţa este dură în faza de celulita şi de fluctuenţă în faza de colecţie
constituită
-trismus
-intraoral – împăstare la nivelul dintelui cauzal
-abces de lojă submandibulară
-adenita acută submandibulară
-osteoperiostita de corp mandibular
-incizie şi drenaj
-suprimarea factorului cauzal
10
-antibioterapie
ABCESE ALE LOJILOR SUPERFICIALE
ABCESUL LOJEI SUBMANDIBULARE

Etiopatogenie
-procese septice plecate de la molarul 3 inferior
-litiază salivară suprainfectată
-adenite supurate submandibulare
-durere vie ce iradiază spre ureche
-tumefacţie submandibulară ce evoluează rapid
-tegumente destinse, lucioase
-trismus
-mucoasă planşeu bucal edemaţiată
-masticaţie şi deglutiţie dureroase
-stare generală alterată
-adenită acută supurată
-submaxilită litiazică supurată
-abces în semilună
-actinomicoză
-adenopatii specifice
-incizie şi drenaj exobucal sau în reces
-antibioterapie
ABCESUL OBRAZULUI
Etiopatogenie
-procese septice plecate de la molari şi premolari inferiori
-pericoronarită molar 3
-corpi străini
-litiază canal Stenon
-durere
-tumefacţie voluminoasă a obrazului
-tegumente destinse, lucioase, roşii
-trismus
-mucoasă jugală edemaţiată ce bombează în vestibul apărând pe ea amprenta
dinţilor
-adenită acută supurată geniană
-flegmon hemifacial
-tumori ale obrazului
-incizie şi drenaj exobucal sau endobucal sau ambele
-antibioterapie
11
ABCESUL LIMBII
Etiopatogenie
-procese septice plecate de la lojile învecinate
-leziuni traumatice provocate de corpi străini
-ulceraţii produse de dinţi
-suprainfectarea unui hematom
-durere vie la cea mai mică mişcare a limbii
-tumefacţie în bloc a limbii cu amprenta feţelor orale ale dinţilor
-masticaţie şi deglutiţie dureroase sau chiar imposibile
-cel mai grav: jenă mecanică în respiraţie ce poate ajunge la asfixie
-tumori maligne ale limbii
-chisturi dermoide de la baza limbii
-incizie şi drenaj exobucal sau endobucal în funcţie de localizare
-antibioterapie
ABCESUL ORBITEI
Etiopatogenie
-procese septice plecate de la obraji
-supuraţii ale spaţiului retromaxilar
-sinuzite acute supurate etmoidale, maxilare, frontale
-rar de la dinţi
-durere în orbită
-edem palpebral
-chemozis
-exoftalmie
-cefalee puternică
-celulita orbitară pasageră
-supuraţii ale spaţiului retromaxilar
-tromboflebită sinus cavernos
-incizie de-a lungul marginii orbitei şi drenaj
-antibioterapie
ABCESUL LOJII MASETERINE

Etiopatogenie
-procese septice plecate de la molarii inferiori
-ca o complicaţie a osteomielitei ramului ascendent al mandibulei
-durere
-tumefacţie voluminoasă a regiunii
12
-trismus puternic
-adenită acută supurată pretragiană
-abcesul obrazului
-abcesul parotidian
-parotidita acută supurată
-osteomielita ramului ascendent mandibular
-incizie şi drenaj exobucal sau endobucal
-antibioterapie
ABCESUL LOJII PAROTIDIENE

Etiopatogenie
-procese septice plecate de la molarii inferiori, mastoidă, conduct auditiv
extern
-parotidite supurate
-însămânţare septică a limfonodulilor intraparotidieni
-durere
-tumefacţie între mastoidă şi marginea posterioară a ramului ascendent al
mandibulei
-trismus
-adenită acută supurată intraparotidiene
-abcesul maseterin
-parotidita acută supurată
-incizie şi drenaj exobucal
-antibioterapie
ABCESE ALE LOJILOR PROFUNDE
ABCESUL LOJEI INFRATEMPORALE

Etiopatogenie
-procese septice dentare, osoase, sinusale
-însămânţare septică din lojile vecine
-puncţie anestezică septică
-durere ce iradiază în tot craniu
-tumefacţie geniană redusă
-relieful arcadei temporo-zigomatice dispare
-semne oculare:edem palpebral inferior, chemozis, exoftalmie uşoară
-trismus
13
-infiltrat perituberozitar
-incizie şi drenaj endobucal pterigomandibular, retromaxilar şi drenaj cutanat
-antibioterapie
ABCESUL LATEROFARINGIAN
Etiopatogenie
-procese septice plecate de la lojile învecinate
-procese septice dentare
-prin extensia supuraţiilor amigdaliene
-tumefacţie unilaterală voluminoasă a peretelui faringian cu împingerea
amigdalei spre linia mediană
-trismus
-disfagie crescută
-torticolis
-tumori laterofaringiene
-abces de lojă submandibulară
-flegmon amigdalian
-incizie şi drenaj exobucal sau endobucal
-antibioterapie
14
3.AFECŢIUNI DE ORIGINE DENTARĂ ALE SINUSULUI MAXILAR
-cauză dentară prezentă

-invazie directă (continuitate) / la distanţă (contiguitate)
Raport sinus / dinţi: M1, M2, PM2, M3, PM1, C
Cauze: -afecţiuni dentare: -infecţii radiculare
-procese apicale cronice (+_ acutizare)
-osteită proces alveolar (alveolite, pungi parodontale)
-chisturi radiculare (împingere, rezorbţie perete) / folicul
suprainfectat
-iatrogene: -tratament mecanic endodontic intempestiv
-obturaţie în exces (împingere)
-extracţie cu deschiderea sinusului / împingere rest radicular /
fractură os maxilar
-chiuretaj intempestiv
-complicaţii ale altor tratamente: -implante, liftare sinus
-chirurgie ortognatică
-alte cauze: -fracturi cu interesare pereţi sinuzali
-procese septice de vecinătate
-tumori, osteopatii
Factori favorizanţi: -stare generală cu rezistenţă scăzută la infecţii

-scade drenajul (blocaj ostium) -deviaţie de sept
-îngroşare mucoasă
EXAMEN PACIENT:
-clinic: -inspecţie
-palpare -bimanuală
-examen dinţi sinuzali
-diafanoscopie
-examene paraclinice: -Rx (apical / panoramic / semiaxială / SAF)
-CT
Sinuzită Acută Sinuzită Cronică
Semne subiective:
-dureri dentare (alveolă/ complicaţii) -iniţială/ evoluţie sinuzită acută

-durere pulsatilă =>etaj mijlociu =>iradiere -durere matinală episodică
-exacerbată de prezenţa aplecării capului -durere exacerbată în pusee
-tensiune (plenitudine) -tensiune infraorbitară
15
-cacosomie subiectivă -cacosomie permanentă
Semne obiective:
Cervico-facial:
-tegumente tumefiate / congestie de partea -tegumente normal colorate
bolnavă -sensibil la presiune per sinus
-durere la presiune pe perete sinuzal -rinosecreţie purulentă, blocaj
narinar
-rinoscopie anterioară: edem, puroi în narină
Endobucal:
-dinte cauzal sau alveolă cu puroi -mucoasă îngroşată, cruste,
polipi sinuzali
-durere fosa canină -afecţiuni denti-parodontale /
-explorare cu stilet => sinus alveolare
-Valsalva +
Stare generală
-alterată
-inapetenţă -starea generală nu e afectată
-curbatură, febră 38-39*
Rx:
-discretă opacifiere unilaterală -opacifierea sinusului
Evoluţie: -sinusuri de vecinatate

-orbită
-pterigomaxilar
-pansinuzită
-osteita pereţilor sinuzali
-osteomielită maxilară
-abces orbită
-abces fosa zigomatică
-abces genian
-boala de focar
Tratament: -profilactic:
-tratamentul corect al dinţilor sinuzali
-atitudine corectă în extracţii, chiuretaj alveolar, protecţia plăgii
-curativ:
-rezolvarea cauzei (conservator / radical)
-drenajul sinusului - instilaţii nazale / aplicaţii locale
-medicaţie decongestionantă (sistemică / locală)
-medicaţie simptomatică / analgetice, antiinflamatorii
-antibioterapie (antibiogramă) -anaerobi uzuali
Cură radicală de sinus (Caldwell-Luc):
-trepanare perete antero-lateral
-chiuretajul sinusului
-drenaj meat inferior (meşă / tub)
COMUNICAREA BUCO-SINUSALĂ
16
Cauze: -anatomice: -extracţia dinţilor sinuzali
-traumatice: -chirurgicale: -extracţii intempestive

-fracturile pereţilor alveolari
-extirpare procese patologice
-accidente, agresiuni
-infecţioase: -nespecifice (osteită, osteomielită, radionecroză)

-specifice (goma luetică, TBC)
Simptomatologie:-orificiu pe creasta alveolară / vestibul (stilet butonat)

-margini denivelate, traiect epitelizat, polip sinuzal
-Valsalva +
-simptomatologie sinuzită
-tulburări funcţionale: -refluare lichide
-tulburări de fonaţie
Tratament: -chirurgical:
-imediat: -sutură margino-marginală / lambouri de vecinatate
-întârziat: -în primele 24 h
-tardiv: -la 3 luni + cura radicală de sinus
-protetic:
-protezare / obturatoare - intermediar
17
4.DUREREA ÎN TERITORIUL ORO-MAXILO-FACIAL
NEVRALGIA ESENŢIALĂ DE TRIGEMEN
-apare de obicei după decada a 4-a

-mai frecventă la femei
-mai frecventă pe partea dreaptă
Etiopatogenie: -nu s-au găsit cu certitudine leziuni responsabile de producerea
nevralgiei.
Simptomatologie:
-dureri paroxistice, de intensitate maximă, de scurtă durată, ce survin brusc, cu
caracter fulgurant
-apare pe traiectul unei ramuri a nervului trigemen
-criza poate fi spontană sau provocată de anumiţi stimului: vorbitul, atingerea
feţei, în timpul mesei. În multe cazuri durerile sunt declanşate prin atingerea
unor zone de declanşare ”trigger zone”.
-între crize, bolnavii nu prezintă dureri, perioadele interparoxistice sunt complet
libere de orice fel de senzaţie dureroasă.
-durerea este însoţită de manifestări musculare şi vasomotorii. La declanşarea
crizei dureroase bolnavul ia atitudini dintre cele mai bizare, faţa este cuprinsă
de un spasm străbătut de secuze musculare, aşa-numitul “tic dureros al feţei”
însoţit de o roşeaţă bruscă a hemifeţei respective, congestia conjunctivală,
secreţie lacrimală sau salivară
-are un caracter diurn
-absenţa semnelor neurologice
Evoluţie: -progresivă, durerile apar mai des, remisiunile sunt tot mai scurte.
Diagnostic: -se pune pe caracterul durerii, intervalul liber dureros, declanşarea crizei
la atingerea zonei trigger, semne vasomotorii şi vasculare, absenţa de semne
neurologice sau a unor leziuni dentoparodontale, sinusale, algii faciale diverse.
Tratament
Metode conservatoare: tegretol 200-800mg pe zi
Metode fizioterapeutice: iradierea ganglionului Gasser
Blocajul chimic: alcoolizările ganglionului Gasser
Metode chirurgicale: -neurectomii periferice. Apar recidive.
-metode neurochirurgicale: rizotomii, decompresiune
gasseriană
18
5.TRAUMATISME ORO-MAXILO-FACIALE
5.1.LEZIUNI TRAUMATICE ALE PĂRŢILOR MOI OROFACIALE
Epidemiologie:-frecvenţă- 40-60% din totalul leziunilor extremităţii cefalice

-mai frecvent la bărbaţi în intervalul 20-40 ani
Etiologie: factori cauzali:1-agresiuni umane
2-accidente rutiere
3-caderi accidentale
4-accidente de muncă
5-accidente sportive
6-lovituri provocate de animale
7-plăgi prin arme de foc
Clasificarea traumatică în funcţie de integritatea mucoasei sau a tegumentelor:

A -leziuni traumatice închise ale părţilor moi
B -leziuni traumatice deschise ale părţilor moi
LEZIUNI TRAUMATICE ÎNCHISE ALE PĂRŢILOR MOI
Echimoza:-pată congestivă tegumentară sau mucoasă ce se realizează prin

extravazarea sângelui în spaţiile intercelulare
-reprezintă urgenţă medico-legală
-traumatism închis.
Hematom:-acumulare de sânge extravazat ce rezultă prin acţiunea agentului

traumatic care provoacă dilacerarea unor vase
-forme anatomoclinice:1-circumscris
2-difuz (periorbital bilateral)
3-pulsatil (interesat de un vas de calibru mediu/mare)
-are potenţial disecant, urgenţă chirurgicală datorită posibilităţii instalării asfixiei
-poate fi provocate şi prin muşcare, lovitura, deraparea instrumentelor
(stomatologice).
-evoluţie:-suprainfectare (flora cavităţii bucale: polimorfă, mixtă, nespecifică unde
găsim germeni aerobi, facultativ aerobi, anaerobi)
-încapsulare prin organizare fibroasă=>hematom în ciorchine
-localizare: văl palatin, amigdale, limbă, planşeu =>obstrucţia căilor aeriene
superioare=>asfixie mecanică (hematom disecat de limbă, planşeu lingual)
-resorbţia sub tratament AINS: Ibuprofen, Indometacin, ANTIBIOTIC
19
-drenaj în cazurile ce produc instalarea asfixiei
Serom:-revărsat limfatic posttraumatic, alb-gălbui, "prin forfecarea ţesuturilor ce

alunecă pe planul rezistent al fasciilor".
-în teritoriul OMF: rar
Tratament : antiinflamatoare, pansamente compresive, puncţii.
Evoluţie: spre resorbţie.
Contuzia musculară: -reducerea, suprimarea temporară a forţei de contracţie a

muşchiului traumatizat sub acţiunea agentului vulnerant.
LEZIUNI TRAUMATICE DESCHISE ALE PĂRŢILOR MOI:
-presupune prezenţa unei soluţii de continuitate tegumentară sau mucozală (separarea

a 2 părţi vecine şi întreruperea continuităţii printr-un agent traumatic)
-forme clinice: -excoriaţii (zgârietura, abraziunea)
-plăgi
Excoriaţii: -soluţia de continuitate e superficială
-interesează numai epidermul până la derm dar cu denudarea corionului
-clinic:-durere spontană sau la atingere
-sângerare în suprafaţă prin înglobare de corpi străini care dacă nu
sunt îndepărtaţi la timp, sau rămân restanţi în plagă sau interesează
întreg corionul = "tatuajele traumatice"
-evoluţie: -se acoperă cu cruste
- persistă 7-10-14 zile
-după îndepărtare apare o cicatrice cu hipopigmentare
(cicatrizare persecundam)
-tratament:-irigaţii cu ser fiziologic şi soluţii antiseptice (cloramină,
apă oxigenată, rivanol, clorhexidina)
-anestezie locoregionlă, curăţirea mecanică cu
îndepărtarea corpilor straini
-aplicare topică de unguente cu AB
Plăgile:
-soluţii de continuitate cu sau fără pierdere de substanţă
-determinate de cauze externe fizice/chimice ce actionează izolat sau asociat
-clasificare:
1-după natura agentului traumatic: contondente, ascuţite, inele
(tăiate, contuze, întepate, muşcate)
2-după profunzimea plăgii (superficiale, profunde)
3-după gravitatea plăgii (foarte grave, grave)
4-după numărul plăgilor (unice, multiple)
5-după raportul cu alte leziuni traumatice (cu fracturi, plăgi izolate)
6-după relaţia cu cavităţile teritoriului OMF: sinus (neperforante, perforante)
7-după integritatea ţesuturilor (cu/fără pierdere de substanţă)
8-după mărimea plăgilor (limitate, întinse)
9-după timpul scurs de la accident (imediate, recente, vechi)
10-după flora microbiană din plagă: antibiogramă (infectate, neinfectate)
11-după localizare
12-după caracterul chimic al unor eventuale lambouri decolate (cu lambouri
20
pediculate/nepediculate)
-Semne clinice locale comune ale plăgilor:

1-durere
2-hemoragie
3-prezintă soluţie de continuitate
4-hipersalivaţie când interesează cavitatea orală
5-tulburări asociate de tip respirator
6-tulburări de masticaţie, fonaţie, deglutiţie
Plăgi tăiate: -clinic: -aspect liniar
-margini nete
-în profunzime pot interesa vase, nervi, glande
Plăgi înţepate:-mici orificii cu margini nete, sângerânde
-prin pătrunderea corpilor ascuţiţi în tegumumente sau mucoase
-pot fi:-plăgi oarbe(cu orificiu de intrare, fără orificiu de ieşire)
-plagi bipolare(cu orificiu de intrare şi ieşire)
Plăgi contuze:-prin loviri directe cu pumnul sau corpuri dure de forme regulate
prin presiuni inegale
-clinic: -margini strivite, neregulate, decolate de pe planul osos
-aspect murdar: cheaguri, sfacele, corpi străini
-ţesuturi perilezionale infiltrate
-pot exista pierderi de substanţă
-în profunzime se formează focarul traumatic( mucoasă
dilacerată, ţesuturi devitalizate, corpi străini),bun mediu
de cultură pentru germeni facultativ aerobi/anaerobi.
Plăgi muşcate: -de om (agresiuni/în timpul crizelor comiţiale) /de animale
-clasificare:-plăgi contaminate cu germeni nespecifici:
-plăgi înţepate, contuze, sfâşiate
-plăgi produse de animale, om, în scop agresiv
-plăgi contaminate cu germeni specifici:
-produse de animale
-risc de infectare cu virus rabia
Plăgi cu aspecte particulare:
-plăgi pediculate “în balama”:-cuprid o artera, nerv
-fragmente musculo-cutanate ataşate printr-un
pedicul rămas intact
-plăgi prin arme de foc: -cu un singur orificiu şi retenţie de corp străin (în
special la alice).
IMPLICAŢII CLINICE GENERALE ALE PLĂGILOR ORO-FACIALE:
Asfixia mecanică:
-mecanismul de producere:
-dilacerarea muşchilor geniogloşi, hipogloşi
-pierderea inserţiilor anterioare ale limbii.
-dilacerarea bazei limbii până la plica glosoepiglotică
-obstrucţia pasajului aerian supraglotic prin lambouri, sânge,
hematom disecant
-clinic:-dispnee inspiratorie progresivă
-tiraj, cornaj (inspir prelungit şi zgomotos)
21
-transpiraţii reci
-agitaţie psihomotorie
Şoc hemoragic:-se instalează rar; severitatea şocului e direct ~ cu volumul sanguin

pierdut
-clasificare: -grad I: şoc usor : pierderi volemice 15%
-grad II: şoc cu severitate medie : 15-30%
-grad III: şoc sever : 30-40%
-grad IV: şoc extrem de sever : >40%
TRATAMENTUL PLĂGILOR
Principii: 1-principiul priorităţilor lezionale: respectarea algoritmului terapeutic după

criterii vitale morfofuncţionale, estetice
2-principiul necesităţii antisepsiei plăgii
3-principiul minimei traumatizări intraoperatorii
4-principiul maximei conservări a tesuturilor traumatizate
5-principiul plastiei reconstructive funcţionale
Tratamentul de urgenţă: -respectă principiul prioritaţilor lezionale

A.tratamentul leziunilor traumatice cu risc vital indiferent de localizare
B.tratamentul leziunilor asociate grav
C.tratamentul leziunilor concomitente ale oaselor viscerocraniului
D.tratamentul precoce al plăgilor
Tratamentul precoce al plagilor:
Sutura de poziţie:-sutură parţială, provizorie care aduce şi fixează parţial cât mai
aproape de normal marginile plăgii
-rol: -permite transportul bolnavului
-suprimă în mare parte pansamentul, realizând o continenţă a
cavităţii bucale
-realizează fixarea părţilor moi
-reduce hemoragia şi pierderile sangvine
-se asociaza ATPA, tratament cu antialgice, antiinflamatoare şi AB.
Tratamentul primar:
-în primele 24-36h de la accident prin sutură primară (primele 12-24h de la
accident pentru evitarea suprainfectării
-sutura primară implică:-asepsie, anestezie
-curăţirea mecanică a plagii: antisepsie, înlăturare
corpi străini, eschile, fragmente dilacerate,
irigare cu ser fiziologic
-reducerea şi imobilizarea fragmentelor fracturate: se
realizează înainte de sutură (se aplică mai uşor
dispozitivele de imobilizare)
-sutura plăgii: implică fixarea lambourilor de părţi
moi în poziţii anatomice
-pansament compresiv
-ABterapie, ATPA.
Sutura primară întârziată: -la 3-5 zile de la accident când plăgile nu sunt infectate
22
Sutura secundară precoce:-la 10-12 zile de la accident
Sutura secundară tardivă: -la 20-30- zile de la accident
Contraindicaţiile suturi întârziate/precoce:
1-plăgi infectate
2-plăgi concomitente cu focare de fractură
3-leziuni cutanate de vecinatate
4-afecţiuni generale dismetabolice
Vindecarea plăgilor: -3 etape:
-etapa inflamatorie nespecifică
-etapa de granulaţie
-etapa de organizare, epitelizare a plăgii: de la 3-4 zile la 2 săptămâni
-etapa de remodelare spre forma iniţială: 12 luni
Cicatrizare: -per primam

-per secundam: în plăgi contuze cu pierderi de substanţă
Complicaţii:
1- imediate: blocare căi aeriene, hemoragii grave, şoc traumatic
2- secundare: generale (contaminare cu rabie, tetanus ,cu agenţi specifici ce duce la
boala ghearelor de pisica-limforeticuloza; infectarea plăgii, erizipel, gangrenă
gazoasă, fasceite, hemoragii secundare
3- tardive: -cicatrici vicioase: a) hipertrofică în plagă contuză, profundă cu interesarea
planului muscular
b) cheloidă, cu tendintă în suprafaţă, profunzime;
recidivează; producere în exces de ţesut conjunctiv
-pierderi de substanţe: părţi moi/osoase
-incontinenţă orală, palpebrală
-fistule ale cavităţii bucale, fistule salivare
-secţionare traiecte nervoase (hipoestezii, anestezii, paralizii)
-constricţia de mandibulă
-ştergerea reliefului şanţurilor perimaxilare
-tulburări majore de fonaţie, deglutiţie
-tulburări psihice.
5.2.TRAUMATISME DENTO-PARODONTALE
TRAUMATISME DENTARE
Fisuri dentare
tratament: badijonări şi controlul vitalităţii dentare.
Fracturi coronare:
-nepenetrante: fără expunerea camerei pulpare
tratament: -şlefuire simplă
-badijonări pentru protecţia dentinei
-penetrante: cu expunerea camerei pulpare
tratament: -coafaj direct cu pastă de hidroxid de calciu cu
controlul vitalităţii dentare
-extirpări vitale cu tratament radicular
23
Fracturi radiculare: descoperite radiologic
tratament:
-în fracturi în1/3 cervicală: -reconstituire dinte cu dispozitiv
corono-radicular
-în fracturi în1/3 mijlocie: -fără deplasare: implant endodontic
-cu deplasare: extracţie
- în fracturi în1/3 apicală: -rezecţie apicală
Fracturi coronoradiculare: tratament: -extracţie

Fracturi cominutive: dintele e sfărâmat; tratament: -extracţie
TRAUMATISME PARODONTALE
Contuzii parodontale: -dureri spontane

-uşoară mobilitate
-minimă sângerare în jurul dintelui
tratament: -imobilizare în contuziile puternice
Luxaţii parţiale: -durere accentuată
-dinte mobil, deplasat
-hipersalivaţie
-sângerare
tratament: -reducere dinte luxat
- imobilizare 4 săptămâni
-sutură mucoasă gingivală
-controlul periodic al vitalităţii
Luxaţii totale: -avulsie: -alveolă ocupată de cheaguri
-dintele atârnă/lipseşte
-sângerare
tratament: -replantare în maxim 2h de la accident
-intruzie: -dinte înfundat mai mult/puţin în alveolă
-proces alveolar tumefiat, sângerând
tratament: -se aşteaptă reerupţia. Dacă nu are loc într-o lună,
se extrage dintele.
5.3.FRACTURI DE MANDIBULĂ
Etiologie:-cauze:1-traumatice:-agresiuni
-căderi accidentale
-accidente rutiere etc.
2-patologice:-inflamaţii, supuraţii
-tumori
-boli degenerative
3-chirurgicale:-rezecţii osoase
-extirpări tumorale
-extracţii dentare
Patogenie: -se produc ca rezultat al impactului dintre agentul efector (dinamic) si
agentul receptor (static), favorizat de prezenţa zonelor de minimă rezistenţă:-apofiza
condiliană (col), unghi(M3), gaura mentonieră, simfiza mentonieră, apofiza alveolară
24
Clasificare: 1-după mecanism de producere (directe,indirecte)
2-după gradul de interesare osoasă (parţiale, totale)
3-după numărul liniilor de fractură (unice, duble, multiple)
4-după relaţia focarului de fractură cu mediul extern (deschise, închise)
5-după gradul de interesare al periostului (complete, incomplete -“în
lemn verde”-la copii)
Semne clinice comune ale fracturilor mandibulare:
1-durerea
2-afectarea funcţională
3-mobilitate anormală
4-tulburări de ocluzie
5-deformaţie
6-tumefacţia şi echimoza
7-crepitaţii osoase
8-absenţa transmiterii mişcărilor
9-tulburări de sensibilitate
FORME ANATOMOCLINICE ALE FRACTURILOR MANDIBULARE

1-fracturi mediane (medio-simfizare)
2-fracturi paramediene (para-simfizare)
3-fracturi laterale (ale corpului mandibulei)
4-fracturi de unghi mandibular
5-fracturi ale ramului mandibular
6-fracturi ale condilului mandibular
7-fracturi ale apofizei coronoide
Fracturi mediane:
Localizare: -între cei 2 incisivi centrali inferiori
Patogenie: -producere prin flexie (închiderea/deschiderea exagerată a arcului
mandibular)
Clinic:-linia de fractură trece rar prin simfiza mentonieră
-de obicei trece între cei 2 IC inferiori şi coboară parasimfizar
-deplasare secundară absentă/redusă – datorită echilibrului între forţele
musculare
-echimoze ale regiunii mentoniere
-plagă gingivo-mucoasă
-ocluzie "în armonică"
-uneori fracturi oblice cu desprinderea unui fragment triunghiular din bazilară
="fracturi în lambda"
Fracturi paramediane:
Localizare:-între IC şi IL sau între IL şi C inferiori
Patogenie:-mecanism de deplasare a fragmentelor:
-primar: sub acţiunea agentului traumatic
-secundar: prin acţiunea forţelor musculare
Direcţii de deplasare a fragmentelor:
-fragmentul mare:-în jos, inapoi -sub acţiunea muşchilor suprahioidieni
=>inocluzie verticală, orizontală
-fragmentul mic:-în sus: sub acţiunea muşchiului maseter, temporal
-înăuntru: muşchii pterigoidieni
25
=>raporturi normale de ocluzie
Clinic:-plagă fibro-mucoasă la nivelul focarului de fractură
-mobilitate anormală a fragmentelor osoase
-echimoze genio-labiale şi în planşeu anterior
Fracturi laterale:
Localizare:-între C inferior şi M3 inferior
Patogenie:-mecanism direct/indirect
-prin închiderea/deschiderea exagerată a arcului mandibular
Direcţia de deplasare:-fragmentul mare: jos, înapoi
-fragmentul mic: în sus, înainte
Clinic:-tumefacţie în regiunea geniană, submandibulară
-plaga fibro-mucoasei la nivelul focarului de fractură
-interesarea canalului mandibular (vase, nervi): hemoragie, tulburări de
sensibilitate
-fragmentul mare: inocluzie
-fragmentul mic: normal/lingualizat/ascensionat (în cazul arcadei edentate)
-scurtare corp mandibular =>devierea mentonului de partea afectată
Diagnosticul se pune pe examenul radiologic.
Fracturi ale unghiului mandibular:

Factori favorizanţi:-curbura osului mandibular
-erupţia tardivă a M3 inferior
Forme anatomo-patologice
-fracturi înaintea inserţiei muşchiului maseter =>CU dislocări importante
-fragmentul mare: în jos, inapoi
-fragmentul mic: în sus, înainte
-fracturi în plină inserţie a muşchiului maseter =>FĂRĂ dislocări
Clinic:-pentru forme FĂRĂ deplasare:
-tumefacţie a regiunii parotideo-maseterine
-trismus
-disfagie
-durere la presiune laterală pe unghi sau anterioară pe menton
-pentru formele CU deplasare:
-tumefacţie voluminoasă periangulomandibulară
-trismus
-echimoze, hematoame
-ocluzie modificată
-mobilitatea fragmentelor
Fracturi ale ramului mandibular:

Patogenie:-prin traumatism direct/indirect
Linii de fractură:
-verticale: -sunt longitudinale
-situate în plină masă musculară: maseter, pterigoidian lateral
-direcţie: incizura sigmoidă -marginea bazilară
-fără deplasarea fragmentelor
-orizontale:-sunt transversale
-situate în 1/3 mijlocie a ramului mandibular
-oblice: -direcţie: incizura sigmoidă -marginea posterioară a ramului mandibular
26
Fracturi orizontale, oblice:
-tracţiune în sus a fragmentului inferior
-sub acţiunea muşchiului maseter şi a muşchiului pterigoidian intern
-tracţiune spre anterior şi medial a fragmentului superior
-sub acţiunea muşchiului temporal şi a muşchilui pterigoidian extern
-scurtarea ramului mandibular- =>devierea liniei mediene spre partea afectată
=>contact prematur la ultimii 2 molari=>ocluzie în 2 timpi
Clinic: -tumefacţia regiunii parotideo-maseterine
-durere la presiune laterală pe ram
-trismus
-inocluzie frontală ce se remite la presiune moderată pe menton
-interesarea canalului mandibular (fracturi sub Spina Spix) =>tulburări de
sensibilitate
Fracturi ale apofizei condiliene:

Patogenie:-cel mai frecvent -traumatism indirect
Forme anatomo-clinice: a)intracapsulară
b)extracapsulară
c)subcondiliană joasă
a)intracapsulară: -aspect de tasare a capului condilian:
-asociat frecvent cu:-fracturarea cavităţii glenoide
-perforare conduct auditiv
-lezare menisc articular
-aspect de "decapitare" a apofizei condiliene (fractura
transcondiliană)
Clinic:-limitarea mişcarilor mandibulare
-otoragie
-dureri la palpare CAE
-tulburări ocluzale absente
Rx:-defilată, Parma, simplu ATM
b)extracapsulară:-fracturi ale colului condilului (fracturi subcondiliene înalte)
-cele mai frecvente
-linia de fractură secţionează transversal colul condilului
=>cap condilian deplasat/luxat din cavitatea glenoidă
-fractura bazei apofizei condiliene:
-deplasează condilul în afara cavităţii glenoide
Clinic:-menton deviat pe partea bolnavă
-dureri la presiune laterală preauriculară
-palpare: mişcarile condiliene nu se palpează
c)subcondiliană joasă: -linile de fractură cu direcţie oblică în jos, înapoi, de
la incizura sigmoidă la marginea posterioară a ramului
Situaţii:-scurtare ram =>ocluzie "în 2 timpi"
-fără deplasarea fragmentelor =>fără modificari de ocluzie
Fractura apofizei coronoide:

Patogenie:-traumatism lateral cu înfundarea arcadei temporozigomatice
-mecanism de smulgere prin intermediul muşchiului temporal
Forme anatomoclinice: -fracturi complete
-fracturi incomplete
Clinic:-limitare dureroasă a deschiderii arcadelor dentare
27
Rx: -incidenţă mandibulă defilată, axială (Hirtz)
FORME PARTICULARE DE FRACTURI:
A.Fracturi multiple:
-patogenie:-traumatisme violente
-mecanism direct/indirect
B.Fracturi cominutive:
-caracteristici:-localizări multiple
-direcţia liniilor de fractură e extrem de variabilă
-multiple fragmente osoase cu deplasări diferite
-factori favorizanţi:-atrofia proceselor alveolare
-osteoporoza
-clinic:-de regulă sunt fracturi închise
-când au loc deplasari, ele sunt importante, cu interpoziţie de părţi moi
C.Fracturi la copil:
-caracteristici:-rezistenţa mandibulei la copii e mai scazută prin:
-prezenţa foliculilor dinţilor permanenţi
-mineralizare incompletă
-elesticitate osoasă crescută
-periost mai gros
=>fracturi fără deplasare "în lemn verde”.
EVOLUŢIA FRACTURILOR DE MANDIBULĂ:
Fracturile de mandibulă corect reduse şi imobilizate la timp se consolidează în:

-4-6 săptămâni la adulţi
-3-4 săptămâni la copii
-6-8 săptămâni la persoane în vârstă
Formarea calusului:
-fazele:-faza fibrinoproteică (primele 6-8 zile)
-faza fibroasă (zilele 6-18)
-calus osos primitiv (zilele 16-18)
-calus osos definitiv (de la 4 săptămâni)
-influenţat de:-vârstă
-anumite stări fiziologice
-tipul constitutional
-factori alimentari
-imobilizare precoce
-corectitudinea reducerii şi imobilizării
Complicaţii:-imediate
-secundare
-tardive
TRATAMENTUL FRACTURILOR DE MANDIBULĂ
Generalităţi: -urmăreşte:-reducerea fragmentelor în poziţia corectă
28
-imobilizarea fragmentelor -dacă există deplasare
-contenţia fragmentelor -dacă nu există deplasare
-se practică: -irigaţii cu soluţii slab antiseptice, îndepartare corpi straini
-eventual extracţii resturi radiculare irecuperabile din focarul
de fractură
-dacă există plăgi asociate: întâi reducere + imobilizare, apoi
sutura plăgilor
-administrare ATPA !!
Reducerea fracturilor:
=constă în repozitionarea fragmentelor în poziţia anatomică
-metode de reducere:-metoda manuală
-metoda ortopedică:-tracţiune elastică intermaxilară
-dispozitive transcutanate
-metoda chirurgicală: anestezie generală + osteosinteză
Reducerea prin tracţiuni elastice intermaxilare:

=repoziţionarea lentă a fragmentelor fracturate =>cheia de control este "ocluzia
habituală"
-indicaţii:- arcade dentare dentate
-pacienţi la care reducerea manuală nu e posibilă (spasm muscular sau
poziţii antalgice sau organizare de cheag în focar)
-pacienţi cu angrenări multiple şi tendinţa la consolidări vicioase
-politraumatizaţi cu fracturi combinate (mandibulă+maxilar) şi
deplasări asimetrice la care există alte leziuni majore şi la care e
necesară intubaţia nazotraheală
Reducerea prin metoda chirurgicală:
-indicaţii: -fracturi de unghi mandibular (distal de ultimul dinte)
-interpunere de părţi moi
-tratament tardiv-calus fibros în formare
Metode de imobilizare a fracturilor:

-ortopedică: -dispozitive şi aparate prefabricate;
-imobilizare -de urgenţă
-definitivă
-chirurgicală.
IMOBILIZAREA DE URGENŢĂ
-se poate practica la locul accidentului sau în cabinetul stomatologic
Obiective: -diminuarea durerii
-reducerea hemoragiei
-reducerea riscului de asfixie (prin căderea limbii)
-permite transport de urgenţă
Metode de imobilizare de urgenţă: 1-bandaj mento-cefalic
2-fronda mentonieră
3-ligaturi interdentare monomaxilare
4-ligaturi interdentare intermaxilare
5-dispozitive monomaxilare
6-dispozitive bimaxilare
7-dispozitive mandibulo-craniene
Dispozitive monomaxilare:
29
-aspecte practice:-atele prefabricate din sârmă 1-2 mm
-atelele sunt fixate prin ligaturi individuale circumdentare
cu fire de sârmă
-se fixează pe un numar cât mai mare de unităţi dentare
-atelele vor avea contact punctiform pe feţele vestibulo-
orale ale dinţilor.
Dispozitive intermaxilare:
-variante:-imobilizare rigidă intermaxilară
-imobilizare elasică intermaxilară
-aspecte practice:-se folosesc atele din sârmă cu butoni pe care se realizează
tracţiune elastică cu ajutorul elasticelor.
IMOBILIZAREA DEFINITIVA ("în urgenţă amânată"):

-se realizează prin:-A-mijloace ortopedice
-B-mijloace chirurgicale
Mijloace ortopedice:-se folosesc:1-dispozitive monomaxilare

2-dispozitive intermaxilare
3-dispozitive mandibulo-craniene
1- Dispozitive monomaxilare:
-indicaţii:-fracturi fără deplasare / deplasare minimă
-unele fracturi ale mandibulei edentate
-copii cu dentiţie mixtă
-bolnav cu risc de vomă
-bolnav cu cord pulmonar cronic => tuse, expectoraţie
abundentă, tulburări respiratorii
-bolnav psihic
-bolnav în comă prelungită
-în fracturi de unghi mandibular în plină masă
-fractura mediosimfizară
2-Dispozitive intermaxilare:
-avantaje:-simple, uşor de realizat, ieftine
-restabilesc ocluzia
-aplicabile la majoritatea fracturilor mandibulare
-se pot asocia cu sisteme de imobilizare
-sunt eficiente
-dezavantaje: -aplicabilitate limitată în anumite tipuri de fracturi
-nu se pot aplica la bolnavi inconstienţi
-nu se pot aplica la bolnavi mintali, uneori la copii, vârstnici
-la politraumatizaţi trebuie asociat cu traheostomie
-nu la bolnav cu risc de vomă sau secreţii bronşice abundente
-suprimare de urgenţă -anevoioasă
-dificultaţi de respiratie, fonaţie
-alimentatie deficitară =>sindrom de malnutriţie
-dificultăţi de întreţinere a igienei orale
3-Dispozitive mandibulo-craniene:
-fronda mentonieră cu capelină
Mijloace chirurgicale:
30
-indicaţii:1-fracturi cominutive
2-fracturi cu deplasări importante ale fragmentelor osoase
3-fracturi retrodentare
4-fracturi cu deplasări importante, dificil de redus
5-fracturi cu interpoziţie de părţi moi
6-fracturi ale mandibulei la edentaţi
Dispozitive parafocale:
1 -serclajul mandibular: (ligaturile circumferenţiale perimandibulare)
2 -suspendari interne scheletice (Adams):
Dispozitive perifocale:
1-imobilizarea cu fixatori externi:
2-imobilizare cu tije intramedulare:
Dispozitive intrafocale-osteosinteza:
-cu:1-fir metalic
2-tutore bazilar şi fir metalic
3-plăcuţe şi suruburi: miniplacuţe / plăci de compresie
Se scurtează formarea calusului cu 15 zile.
5.4.FRACTURILE ETAJULUI MIJLOCIU AL FEŢEI

FRACTURILE DE MAXILAR
-similare fracturilor de mandibulă

Etiopatogenie : -accidente de circulaţie
-accidente de muncă în mediu industrial
-agresiuni umane
-agresiuni animale
-accidente sportive
-arme de foc, etc.
-prevalenţa: 80% la bărbaţi
-incidenţa: de 3 ori mai redusă ca cea a fracturilor de mandibulă.
I.FRACTURI OCLUZO-FACIALE:
A.Fracturi totale:
1.Fracturi transversale (orizontale, tip Le Fort)
a-fracturi transversale joase (LeFort I): cele mai frecvente
b-fracturi transversale mijlocii (LeFort II)
c-fracturi transversale înalte (LeFort III)
2.Fracturi verticale:
a-fractura mediană (sagitală)
b-fractura paramediană (parasagitală)
3.Fracturi mixte:
a-fractura Richet
b-fractura Huet
c-fractura Bassereau
31
d-fractura Walther
4.Fracturi complexe:
a-dislocări multiple ale masivului facial
b-fracturi cominutive ale masivului facial
B.Fracturi parţiale:
1.Fracturi ale rebordului alveolar
2.Fracturi ale tuberozităţii maxilare
II.FRACTURI CENTRO-FACIALE (oase nazale, complex nazo-etmoido-maxilar)
III.FRACTURI LATERO-FACIALE (complex orbito-zigomatic)
IV.FRACTURI COMBINATE
V.FRACTURI ASOCIATE
FRACTURI TRANSVERSALE
FRACTURILE TRANSVERSALE JOASE (LeFort I):
Mecanism de producere:-direct-impact frontal/lateral

-indirect-impact pe menton cu arcadele în contact
Traiectul liniilor de fractură:-apertura piriformă
-deasupra apexurilor dinţilor
-fosa canină
-creasta zigomatico-alveolară
-tuberozitatea maxilară
-apofiza pterigoidă (1/3 inferioară)
Aspecte clinice:
-fractura cu fragment angrenat (Guerin):
-examen clinic facial:-oligosimptomatic
-examen clinic oral:-inspecţie:-echimoze ale şantului nazo-genian, labio-genian
-echimoze "în potcoavă" pe mucoasa vestibulară
-tulburări de ocluzie moderate
-palpare:-puncte dureroase în şantul vestibular şi retrotuberozitar
Patognomonic: punct dureros înapoia M3, pe aripa externă a apofizei pterigoide
-fractura cu fragment mobil (Prestat):
-se asociază cu fractura de vomer, sept nazal
-bloc alveolopalatin mobil spontan sau la palpare
Examen Rx:-profil, SAF
FRACTURILE TRANSVERSALE MIJLOCII (LeFort II):
Mecanism de producere:-direct-impact frontal în etajul mijlociu

Traiectul liniilor de fractură:-oase nazale (unilaterale/bilaterale)
-os lacrimal
-apofiza ascendentă a maxilarului
-os planum etmoidal
-planşeul orbitei până la fisura sfeno-maxilară
-peretele anterior al sinusului maxilar (sub malar)
-apofiza piramidală a maxilarului
-apofiza pterigoidă (1/3 mijlocie)
Variante:-fractura Wassmund I:
-traiect pornind din 1/3 medie a aperturii piriforme
32
-nu interesează oasele nazale
-continuă traiectul fracturilor LeFort II
-fractura Wassmund II
Aspecte clinice:
-examen clinic facial:
-tumefacţie accentuată a feţei
-echimoză palpebrală inferioară, nazo-geniană
-chemozis conjunctivo-bulbar
-facies aplatizat antero-posterior
-păstrarea reliefului oaselor zigomatice
-ţtergerea reliefului oaselor nazale
-epiphora, epistaxis
-emfizem subcutanat
-tulburări de sensibilitate pe traiectul nervului infraorbitar
-examen clinic oral: -echimoze pe fundul de sac vestibular superior
-modificări rapoarte de ocluzie-vertical si sagital:
-ocluzie deschisă în zona frontală
-retrognatism maxilar
-ocluzie încrucişată la laterali
Examen Rx:-semiaxială, profil, antero-posterioară
FRACTURILE TRANSVERSALE ÎNALTE (LeFort III):
Mecanism:-traumatisme violente la nivelul glabelei sau lateral

Traiect: -vomer
-1/3 superioară a oaselor nazale
-apofiza ascendentă a maxilarului
-osul planum etmoidal
-planşeul orbitei
-perete orbitar extern
-tuberozitatea maxilară
-apofiza frontală a maxilarului
-apofiza pterigoidă (1/3 superoară)
-arcada zigomatică
Aspecte clinice:-clinic facial:
-înfundare în totalitate a etajului mijlociu inclusiv piramida nazală, oase zigomatice
-echimoze palpebrale superioare, inferioare bilaterale ("în ochelari")
-edem palpebral
-chemozis, echimoze conjunctivo-bulbare, epistaxis, epiphoră
-diplopie, exo-, enoftalmie
-emfizem subcutanat
-clinic oral:
-mobilizare anormală în plan vertical, transversal
-malocluzie datorită deplasării posterioare, superioare maxilare =>
-retrognatism maxilar fals
-ocluzie deschisă la frontali
-contact pe molari
-deplasări laterale
Examen Rx:-semiaxială, orbită.
33
FRACTURI VERTICALE
FRACTURI MEDIANE (sagitală, DISJUNCŢIE INTERMAXILARĂ):
Mecanism de producere:-lovituri pe menton de jos în sus

Traiect: -medio-sagital:-arcada alveolară
-podeaua nazală
-bolta palatină
-corp maxilar
-deschiderea anterioară sau posterioară
Clinic:
-tumefacţia şi echimoza buzei superioare
-lărgirea conturului alveolar
-soluţie de continuitate a fibromucoasei inter - incisive superioare
-fractura cu deschidere anterioară: falsă diastemă superioară
-tulburări de ocluzie
-mobilitate osoasă anormală (la închidere/deschidere arcade): ocluzie "în armonică"
-comunicare între fosa nazală şi cavitatea orală
FRACTURI PARAMEDIANE (parasagitale):
Mecanism de producere:-agresiuni cu corp ascuţit ce loveşte perpendicular masivul

facial paramedian
Traiect: -rebord alveolar paramedian
-traiect vertical=> orbita, fose nazale, sinus maxilar, tuberozitate
Clinic:
-fragment mic deplasat în afară, în sus/jos cu tulburări de ocluzie verticale, transversale
-comunicare orosinuzală /oronazală =>refluarea alimentelor
FRACTURI MIXTE
-Asocieri ale fracturilor verticale şi orizontale

-Variante: Richet (frecvent), Huet, Bassereau, Walther (frecvent)
Clinic:-tablou clinic puţin caracteristic -edem, echimoză, epistaxis
-deformări, deplasari
-emfizem subcutanat
FRACTURI COMPLEXE
Fracturi multiple ale masivului facial:

-asocierea de multiple linii de fracturi verticale, orizontale, cu respectarea liniilor de
rezistentă => dislocări, detaşări, rotaţii ale fragmentelor
Fracturi cominutive ale masivului facial:

-nu respectă liniile de rezistenţă crescute /scăzute ale masivului facial
-multiple linii de fractură
Clasificare: -pot fi închise / deschise
-pot fi cu / fără pierdere de substanţă
34
FRACTURI PARŢIALE
-ale crestei alveolare, tuberozităţii maxilare
DIAGNOSTICUL FRACTURILOR ETAJULUI MIJLOCIU
a)-semne clinice comune

b)-semne clinice de loc
c)-examinări paraclinice: Rx, C.T.
Semne comune:
-inspecţie:
-edeme :"facies în butoi"
-echimoze: -"în monoclu" -fracturi latero-faciale
-"în binoclu" -"facies de Panda"-fracturi transversale
superioare sau de baza de craniu
-chemozis (hematom conjunctival)
-excoriaţii
-hematom (difuz, local)
-deformări prin deplasarea fragmentelor
-palpare - examen facial:
-deformare
-discontinuitate
-mobilitate osoasă anormală
-emfizem subcutanat
-tulburări de sensibilitate "obraz de carton"
Semne asociate: -epistaxis
-tulburări oculare
-epiphora
-rinolicvoree (scurgerea LCR prin fosele nazale)
Examen oral:-soluţie de continuitate
-deformarea arcadelor dentare
-tulburări de ocluzie
-mobilitate osoasa anormală
-limitarea deschiderii arcadelor dentare
-halena fetidă
-tulburari funcţionale (respiraţie, fonaţie, masticaţie,deglutiţie)
-hipersalivaţie reflexă
EVOLUŢIA : potenţial de consolidare rapid
COMPLICAŢII
a) imediate: -sunt de regulă URGENŢE VITALE!
-asfixia
-şocul hemoragic
-şocul traumatic
-edem cerebral
b) secundare: -infecţii ale părţilor moi
-infecţiile osoase: osteita, osteomielită
-infecţii ale cavităţii sinusale => evoluează spre loji profunde
35
sau intracranian
c) tardive: -consolidare vicioasă
-factori favorizanţi:
-leziuni concomitente grave ce necesită îngrijiri de durată
-fracturi nediagnosticate la timp
-fracturi ce nu au fost reduse, fracture imobilizate incorect
-consecinţe: -tulburări de ocluzie
-tulburări fizionomice
-comunicări oro-nazale, orosinusale
-diplopie
-tulburări respiratorii prin obstrucţie mecanică
-deviaţii majore de sept nazal
-tulburări de sensibilitate pe traiectul nervului
infraorbital (inclusiv nevralgie)
-limitarea deschiderii arcadelor dentare:
-prin fractura neredusă a arcadei zigomatice
-prin ankiloza ATM
TRATAMENTUL
1.Tratament de urgenţă (provizoriu)
2.Tratament primar (definitiv)
3.Tratament secundar (de întreţinere)
4.Tratament tardiv (al complicaţiei tardive)
TRATAMENTUL DE URGENŢĂ
Tratamentul tulburărilor grave immediate:
-hemoragia
-asfixia mecanică
-şoc hemoragic
-şoc traumatic
-comoţia / contuzia cerebrală
Reducerea şi imobilizarea de urgenţă:
-mijloace intercranio-maxilare:
-bandaj mentocefalic
-fronda mentonieră
-imobilizare monomaxilară prin ligatură de sârmă
-dispozitiv "în zăbală" => numai pentru dentaţi superiori cu fracturi
transversale
-mijloace intermaxilo-mandibulare:
-recomandate pentru fracturi ocluzo-faciale unilaterale
-ligaturi intermaxilo-mandibulare cu sârmă (Le Blanc, Ivy)
-tracţiuni intermaxilo-mandibulare
-mijloace monomaxilare:
-recomandate pentru fracturi verticale, fracturi parţiale
-ligatura "în 8" (hipocratică)
-ligatura în punte
-ligatura în scară (Ponroy)
-atelă de sârma fixată cu fire circumdentare din sârmă
-tracţiune transmaxilară =>elastică peste bolta palatină
36
TRATAMENTUL PRIMAR (DEFINITIV)
Reducerea fragmentelor de fractură:

Metode:-manuală
-ortopedice: -tracţiuni elastice intermaxilo-mandibulare
-tracţiuni elastice transmaxilare în punte peste bolta palatină
-tracţiuni elastice intercranio-maxilare
-chirurgicale
-parafocale =metoda de suspensie internă Adams
-intrafocale =osteosinteza:
-cu fir de sârmă
-cu placuţe.
FRACTURILE COMPLEXULUI ZIGOMATICO-MAXILAR
Generalităţi:-fracturi localizate în porţiunea laterală a etajului mijlociu al feţei

-interesează: -osul zigomatic
-podeaua şi peretele lateral al orbitei
-peretele antero-lateral al sinusului maxilar
-arcada zigomatico-alveolară
Etiopatogenie: -traumatisme directe (lovire, cădere)
-acţiune directă pe malar => înfundare în cavitatea sinusală
-acţiune directă pe globul ocular ("blow-out") => fractura podelei
orbitei
-acţiunea directă a obiectelor dure, mici => fracturi cominutive
-traumatisme laterale =>fracturi ale arcadei subţiri
Clasificare:-A-Fracturi anterioare (orbito-sinusale):

1-fracturi parţiale:
a-fracturi de rebord orbitar inferior şi / sau lateral
b-fracturi de planşeu orbitar ("blow-out")
c-fracturi de perete anterior al sinusului maxilar
2-fracturi totale:
a-fracturi-disjuncţie de malar (tripodală, tetrapodală) =
desprinderea osului malar din cele 3 apofize
b-fracturi cominutive
c-fractura incompletă (fisură) = fără deplasare
-B-Fracturi posterioare (ale arcadei subţiri = arcada temporo-

zigomatică)
-unice, duble, triple, cominutive
FRACTURILE ANTERIOARE PARŢIALE:
Fracturile de rebord orbitar inferior, lateral:

-pot fi: -fisuri
-fracturi fără deplasare
-fracturi cu deplasare =>treaptă osoasă (o singură linie de fractură)
37
=>depresiune (datorită existenţei unui fragment
intermediar)
Fracturi de planşeu orbitar:
-mecanism etiopatogenic:-lovituri puternice cu minge de tenis
-compresie sagitală a globului ocular
-distensie radiară a globului ocular
-fractura podelei orbitei
-linii de fractură: -fractură cominutivă a planşeului orbitar
-comunicare orbită - sinus maxilar
FRACTURILE ANTERIOARE TOTALE:
Disjuncţia de malar: -poate fi tripodală, tetrapodală

-mecanism de producere: -lovituri directe puternice în regiunea zigomatică
-linii de fractură: -superior - apofiza frontală a malarului
-supero – mediană - rebord orbitar inferior, planşeul orbitei
-posterior - apofiza temporală a malarului
-inferior - peretele anterior al sinusului maxilar
-hemosinus =sinusul de partea afectată conţine sânge
-deplasarea fragmentului: -înfundarea malarului în sinus, fosa infratemporală
-rotat în ax
-bascularea înăuntru, înainte, înapoi
Fractura cominutivă: -numeroase fragmente deplasate în toate sensurile.
Fractura incompletă (fisură) = fractura la nivelului malarului

-traiect unicortical (NU există deplasare)
Aspecte clinice comune:

-sunt de regulă unilaterale
-simptomatologia e influenţată de tipul fracturii:
Fracturi FĂRĂ deplasare:
-examen cervico-facial: -tumefacţie, edem
-echimoze "în monoclu" palpebrale şi / sau
conjunctivale
-puncte dureroase la nivelul contururilor osoase orbito-
sinusale
-uşoară hipoestezie în teritoriul nervului infraorbitar
-uneori epistaxis unilateral
-deschiderea gurii e în limite normale
Fracturi CU deplasare:
-examen cervico-facial: -tumefacţie, edem
-echimoza "în monoclu"
-chemozis, hematom retrobulbar =>falsă exoftalmie
-ştergerea reliefului malar, a marginii inferioare
/laterale a orbitei (fracturi cu înfundare)
-epistaxis unilateral
-crepitaţii osoase, emfizem subcutanat
-hipoestezie / anestezie în teritoriul nervului infraorbitar
38
-discontinuitate osoasă în treaptă sau şant pe rebord
(alveolar inferior)
-examen oral: -echimoze, plăgi mucoase (datorită marginilor ascuţite ale
fragmentelor osoase)
-la palpare, întreruperea crestei zigomatico-alveolare =>os malar
"prăbuşit"
Tulburări asociate:
-tulburări oculare: -diplopie-prin prăbuşirea planşeului orbitar, ptoza globului
ocular, lezarea musculaturii oculare
-diminuarea/pierderea temporară / definitivă a vederii - prin
compresiunea / secţionarea nervului optic
-hemoragie retrobulbară =>falsă exoftalmie
-hemoragie intrabulbară
-paralizia nervilor oculomotori
-tulburări nervoase: -hipoestezia / anestezia nervului infraorbitar -prin
compresiunea, zdrobirea, ruperea nervului =>"obraz de carton"
-uneori hiperestezie
-limitarea mobilităţii mandibulare: -prin blocarea apofizei coronoide, compresia
muşchiului temporal -datorită înfundării corpului malarului
FRACTURI POSTERIOARE:
-interesează doar arcada subţire (zigomatică)

Mecanism de producere: -traumatisme directe
Linii de fractură: -unice

-duble ("U") =>1 fragment intermediar
-triple ("V") =>2 fragmente intermediare
-cominutive
Variante: -fracturi cu deplasare
-fracturi fără deplasare:
-edem, echimoze, excoriaţii,soluţie de continuitate
-înfundarea reliefului osos la 4-5 cm posterior de unghiul extern al
ochiului
-la palpare - trepte osoase - de obicei mascate de edem -
întreruperea continuităţii arcadei în "V" sau "U"
-limitarea deschiderii arcadelor dentare prin blocarea coronoidei
Diagnosticul fracturilor anterioare+posterioare:

-semne clinice: denivelări osoase, tulburări de sensibilitate, semne sinusale,
semne oculare, blocaj mandibular
-Rx: axială, semiaxială (Hirtz)
Evoluţie:
-fracturi fără deplasare / reduse corect, la timp: evoluţie favorabilă; consolidare
în15-20 zile
-tulburări de sensibilitate: -persistă câteva luni
-tulburări oculare: -pot fi severe, ireversibile
-reducere incorectă a fracturii =>persistenţa diplopiei
Tratament:
-fracturi fără deplasare: -nu necesită măsuri terapeutice propriu - zise
39
-se administrează tratament antiinflamator
-fracturi cu deplasare: -reducere+imobilizare cât mai precoce (maxim 5-6 zile)
-numai tratament chirurgical
TRATAMENTUL FRACTURILOR PODELEI ORBITEI ("blow-out")
Obiectiv: corectarea diplopiei, ptoza globului ocular

Variante de tratament:
-abord pe cale inferioară, transsinusală:
-reducere instrumentală, transsinusală
-menţinere cu:
-meşa iodoformată în sinus
-cateter - balon Foley (5-6 zile)
-abord pe cale cutanată, infraorbitară:
- vizează refacerea podelei orbitei cu:
-autogrefă de os sau cartilaj
-heterogrefă de cartilaj bovin
-materiale inerte (teflon, tantal, dacron teflonizat)
40
6.CHISTURILE MAXILARELOR
Definiţie:
- chistul de maxilar este o leziune patologică cavitară care se dezvoltă în
grosimea oaselor maxilare
- prezintă un conţinut lichid
- membrana epitelială nu este prezentă în mod obligatoriu în toate cazurile
CLASIFICAREA CHISTURILOR DE MAXILAR
I.Chisturi epiteliale
IA.Chisturi epiteliale odontogene

-de dezvoltare
1.chist primordial (keratochist)
2.chist folicular (dentiger)
3.chist de erupţie
4.chist periodontal lateral
5.chistul gingival al sugarului
6.chist gingival al adultului
7.chist odontogen calcificat
-inflamatorii
1.chist radicular
2.chist rezidual
3.chist inflamator lateral
4.chist paradental
IB. Chisturi epiteliale neodontogene

1.chist duct nazopalatin (de canal incisiv)
2.chist globulo maxilar
3.chist nazolabial (nazoalveolar)
4.chisturi mediane (palatinal, alveolar şi median mandibular)
II. Chisturi neepiteliale

1. chist osos simplu (traumatic, hemoragic)
2. chist anevrismal
41
CARACTERISTICI CLINICE GENERALE
Evoluţia este adesea asimptomatică

Perioada de latenţă
- prezenţa dinţilor devitali, cu carii profunde, coloraţii ale dinţilor
- modificări de poziţie dentară
- persistenţa dinţilor temporari sau lipsa dintelui definitiv
Perioada de dezvoltare
- deformarea osoasă, mai ales vestibular
- palpare
a) consistenţă dură, forma hemisferică
b) consistenţă elastică, senzaţie "minge de celuloid"
c) consistenţă fluctuentă, margini de os deformat
-devieri ale poziţiei dentare
- mobilizare dentară
- vitalitatea dentară se poate mentine în: keratochist, chisturi globulomaxilare, solitare
şi e negativ în cel radicular.
COMPLICAŢII
1. complicaţii septice
2. fistulizare
3. fractură spontană "în os patologic"
4. degenelescenţă malignă
DIAGNOSTIC
SEMNELE CLINICE
-Ex. Radiologic - radiotransparenţă uniloculară sau policiclică, cu contur radioopac

-Puncţie aspirativă - lichid serocitrin cu cristale de colesterol
- conţinut hemoragic / purulent
- aer
-Ex. Histopatologic al membranei
-Teste de vitalitate
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
-Tumori de maxilar B/M

-Displazii şi distrofii osoase
-Osteomielită
-Hemangioame
TRATAMENT
Tratamentul este chirurgical
Obiective: - îndepartarea ţesutului patologic
- conservarea dinţilor
- conservarea structurilor vecine
- restaurarea zonei afectate
Tehnici:- marsupializare (decompresie)
- cura radicală (enucleerea)
- cura radicală prin metoda rinologică
42
- decompresie prin drenajul conţinutului lichidian (metodă temporară de
tratament)
MARSUPIALIZAREA (DECOMPRESIA SAU OPERAŢIA PARTSCH)
-creearea unei ferestre în peretele chistic, evacuarea conţinutului şi menţinerea

continuităţii între cavitatea chistică şi cavitatea orală / sinusală / nazală
-se practică chistotomie
-metodă tranzitorie
-favorizează reactivitatea osoasă şi determină reducerea presiunii intrachistice
Indicaţii:
-Sacrificiu tisular mare, cu lezarea unor structurii vitale (pachet vasculonervos, dinţi)
-Când se pot produc comunicări oro nazale / oro sinusale
-Acces chirurgical dificil
-Dinţi incluşi sau neerupţi ce au condiţii de erupţie
-Risc de fracturi post operatorii
Tehnică:
-crearea unei ferestre osoase
-excizia unei porţiuni din membrana chistică
-evacuarea conţinutului chistic
-sutura membranei chistice la mucoasa orală
-menţinerea deschiderii cavităţii chistice
-meşe iodoformate
-înfundarea lambouri din mucoasa orală
-obturatoare
ENUCLEEREA (CHISTECTOMIA SAU CURA RADICALĂ)

-Îndepartarea completă a ţesutului patologic
-Posibilitatea examenului histopatologic al piesei
-Se pot produce complicaţii (fracturi în os patologic, suprainfectarea hematomului
postoperator, afectarea unui grup mare de dinţi)
-realizarea unui lambou mucoperiostic (de regulă vestibular)
-inciziile trasate la distanţă de zona de trepanare osoasă
-trepanarea tablei osoase
-decolarea membranei chistice de pe planul osos
-disecţia membranei de pachet vasculo-nervoz, de periost sau mucoasă nazală
-chiuretajul ţesutului osos periferic
-controlul şi tratament conservator / radical al dinţilor afectaţi
-sutura
CURA RADICALĂ PRIN METODA RINOLOGICĂ

-Crearea unei singure cavităţi sinochistice
-chisturile cu evoluţie în sinusul maxilar
-după îndepartarea membranei chistice se lărgeste deschiderea către sinus
-îndepartarea mucoasei sinusale afectate şi a septurilor osoase
-drenajul nazosinusal în meatul inferior
DECOMPRESIA PRIN PUNCŢIE

-chisturi suprainfectate
-hemoragii mari intrachistice
43
CHISTUL PRIMORDIAL (KERATOCHISTUL)
-chist odontogen de dezvoltare

-se dezvoltă din epiteliul odontogen primordial
-prezintă o membrană epitelială keratinizată
-frecvenţă mai crescută la bărbaţi (2:1 b/f)
-din punct de vedere al vârstei prezintă o distribuţie bimodală: decadele II-III şi V
-localizare mandibulă 75-80% (mai ales în unghiul mandibular)
Semne clinice comune chisturilor maxilare

-tendinţe de creştere mai accentuate
-complicaţii septice mai frecvente
-dezvoltarea se face în special prin invazia spaţiilor medulare osoase
-expansiunea periferică este mai tardivă
Caracteristici Rx.
-radiotransparenţă uniloculară / multiloculară
-os sclerotic de reacţie (radioopac), periferic
-resorbţia radiculară este rară
Tratament
-se ţine cont de tendinţa mare de recidivă
-marsupializarea nu este indicată (se pot produce cheratochisturi satelite în peretele
fibros)
-enucleerea este metoda de elecţie
-abord oral / cutanat
-excizia periostului şi a mucoasei de care aderă
-chisturile policiclice (multiloculare) necesită rezecţii osoase
Recidiva postoperatorie este de circa 25-30% / 5 ani
-se datorează: - chisturilor satelite periferice
- resturi de membrană aderente de os
- proliferari de la nivelul celular al membranei bazale
- părţilor moi de care aderă
CHISTUL FOLICULAR (DENTIGER)
-se dezvoltă din foliculul dentar al unui dinte inclus

-membrana chistică este ataşată la nivel cervical
-frecvenţă crescută la bărbaţi (raport 2:1)
-frecvenţă crescută în decada I şi III
-mandibula mai afectată (zona M3 si Pm)
-maxilarul - zona canină mai frecventă
Patogenie
-se dezvoltă din organul adamantin
-origine intrafoliculară
-acumulare de lichid între smalţ şi epiteliul redus adamantin sau între straturile
epiteliale ale organului smalţului
-presiunea exercitată de erupţie determină tulburari de întoarcere venoasă - stază
vasculară - transudat seros- descuamare celule epiteliale - chist.
Semne clinice
-semne clinice comune
44
-dureri reduse, deformarea mai ales vestibular
-lipsă dinte definitiv, persistenţa dinţilor temporari
Aspect Rx
-zonă radiotransparentă uniloculară asociată cu coroana unui dinte neerupt
-zonă periferică radioopacă
Tip central - chistul se dezvoltă simetric în jurul coroanei, poate împinge dintele în
sens opus direcţiei de erupţie
Tip lateral - dilatare chistică a sacului folicular pe una din feţele chistului
(caracteristic M3 inferior)
Tip circumferenţial - chistul folicular pare să înconjoare coroana în întregime
Caracteristici de evoluţie
-Determină rezorbţia radiculară
-Prezintă potenţial de transformare tumorală în ameloblastom (consideraţie
controversată)
Tratament
-enucleere cu extracţie a dinţilor afectaţi
-şarsupializare
-enucleere cu marsupializare dacă dinţii prezintă potenţial favorabil de erupţie pe
arcadă
-menţinerea spaţiului de erupţie prin asistenţă ortodontică
CHISTUL DE ERUPŢIE
-Chist folicular cu evoluţie în părţile moi (de obicei gingivală)

-Frecvenţă crescută la fete
-Mai frecvente la dinţii temporari
-Fistulizare spontană frecventă, cu continuarea erupţiei
-Tumefacţie la nivelul crestei alveolare, cu mucoasă normală / albastruie
-Consistenţă fluctuentă nedureroasă
-Tratament: marsupializare/ puncţie
CHISTUL GINGIVAL AL SUGARULUI
-Se dezvoltă din lama dentară

-Apar până la 3 luni
-Localizare pe creasta alveolară
-Diametru de 2-3 mm
-De culoare albicioasă, de regulă multiple
Nu necesită tratament
CHISTUL RADICULAR
-Chist osos maxilar format din epiteliul rezidual situat în parodonţiu, în urma unei
inflamaţii
-Cele mai frecvente chisturi maxilare (55-70%)
-Frecvenţă crescută în decada III-IV la bărbaţi
-De regulă nu apar în legatură cu dinţii temporari
-Incidenţă crescută la maxilar faţă de mandibulă (60%)
Semne clinice
-Semne clinice comune cu evoluţie în general asimptomatică
45
-Prezenţa dinţilor devitali, cu gangrenă
-Durerea apare adesea de regulă cu caracter difuz
Rx chist radicular
-Zonă radiotransparentă uniloculară înconjurată de o bandă de radioopacitate care se
continuă cu lamina dura a dinţilor afectaţi
-În condiţiile unei suprainfectari, marginile chistului nu mai sunt precis demarcate
-Rezorbţia radiculară este mai rară şi se datorează evoluţiei îndelungate
Tratament
-decompresiune / marsupializare, ca tratament temporar;
-enucleere - indicată mai ales deoarece chisturile radiculare pot suferi degenerări
maligne
-tratament consevativ /radical al dinţilor afectaţi;
-tratament conservativ endodontic, poate uneori să determine resorbţia granulomului
epitelial;
-obturaţia de canal cu depăşire determină o inflamaţie tranzitorie, care stimulează
proliferarea epitelială faza de iniţiere şi formare a chistului.
CHISTUL REZIDUAL
-chist radicular care evoluează după extracţia dintelui cauzal

-granulom epitelial care nu a fost suficient chiuretat şi evolează după cicatrizarea
alveolară;
-poate suferi transformare carcinomatoasă.
CHIST DE DUCT NAZO-PALATIN

(CANAL INCISIV)
-chist de origine epitelială neodontogenă, localizat în canalul nazopalatin sau la

extremitatea distală a canalului;
-mai frecvent la bărbaţi;
-incidenţă crescută în decada V şi VI;
-se formează din resturi epiteliale embrionare ale canalului incisiv sau din epiteliul
restant inclus în zona de coalescenţă a mugurilor faciali
-mecanismul poate fi traumatic sau determinat genetic.
Semne clinice
-tumefacţie pe linia mediană maxilară, anterior;
-localizare vestibulară sau orală;
-se poate modifica axul de implantare dentară;
-radiotransparenţă interincisivă (mai mare de 6 mm);
-radiografic poate apare o formă caracteristica de inimă
Evoluţie-în evoluţie, poate afecta apexurile dentare,
-în fazele iniţiale de evoluţie, dinţii frontali sunt vitali,
-evoluţia poate fi orală sau nazală;
-suprainfectarile sunt relativ rare,
Tratamentul constă în enucleere.
CHISTUL MEDIAN PALATIN ŞI CHISTUL MEDIAN ALVEOLAR
-nu sunt considerate entităţi clinice

-extensii ale chistului de duct nazopalatin
46
CHISTUL GLOBULOMAXILAR
-considerat clasic, ca un chist fisural, apărut la zona de joncţiune maxilo-premaxilară

-se caracterizează printr-o zonă de radiotransparenţă, situată între canin şi incisivul
lateral superior;
-determină divergenţe radiculare, cu menţinerea vitalităţii dentare
CHISTUL NAZOLABIAL (NAZOALVEOLAR)
-chist cu evoluţie frecvent extraosoasă;

-apare sub aripa nasului;
-mai frecvent la femei,
-incidenţă crescută în decada a IV-a.
-tumefacţie situată în şantul nazolabial;
-deformarea aripii nazale,
-uneori, poate lăsa o amprentă pe procesul alveolar sau chiar determină lipsa
corticalei;
-poate evolua facial sau spre fosa nazală,
Radiografic, se observă o zonă de radiotransparenţă alveolară supraapicală
- se poate constata liza marginală a aperturii piriforme
- se dezvoltă din celulele ductului nazolacrimal.
CHISTUL OSOS SIMPLU (CHIST OSOS SOLITAR)
-chist neepitelial
-cavitate osoasă cu conţinut lichidian (transsudat seros, sânge sau aer);
-apare în special la tineri;
-localizare predilectă mandibulară,
Clinic: se pot produce deformări osoase, dureri difuze, uneori hipoestezii;
Radiografic: zona de radiotransparenţă este neregulată, dar cu margini bine definite
-evoluează în special în osul spongios, afectând septurile interdentare.
-mecanismul de producere poate fi traumatic, cu lipsa cheagului;

-se formează numai în zone cu os medular, hematopoetic;
Tratamentul constă în chiuretaj
Diagnosticul diferenţial se face cu cavitatea osoasă idiopatică Stafne produsă de
glanda submandibulară.
CHISTUL OSOS ANEVRISMAL
- leziune rară, frecventă la tineri, caracteristică oaselor lungi şi vertebrelor;

- deformare osoasă, cu modificarea poziţiei dentare, cu menţinerea vitalităţii dentare;
- deformare osoasă relativ rapidă, dar fără erodare corticală,
Radologic: radiotransparenţă uniloculară, uneori septată.
Anatomie patologică:
- membrana chistică este formată dintr-o stromă de ţesut conjunctiv lax, bogat
vascularizată;
- conţine celule multinucleate şi trabeculi de tesut osteoid,
- unii autori încadrează leziunea în grupul tumorilor maxilare cu celule gigante
47
Tratamentul constă în chiuretaj;
- recidive frecvente;
- posibilitatea degenerării maligne.
7.CHISTURILE PĂRŢILOR MOI CERVICO FACIALE
CHIST MUCOID (mucocelul)
-origine la nivelul glandelor salivare mici

Etiologie: -microtraumatisme legate de obiceiuri vicioase sau ticuri
Localizare: -buza inferioară (mai frecvent)
-mucoasa jugală
-limba (faţa ventrală)
-bolta palatină (excepţional)
-ia naştere prin dilataţia chistică a unui canal de excreţie salivar
-cavitate chistică
-delimitat la periferie de zona de scleroză înconjurată de histiocite şi epiteliu
malpighian atrofic, pluristratificat
-glandele din jur prezintă dilataţii canaliculare (microchisturi)
Clinic: -adesea descoperit întâmplător
-mucoasă acoperitoare subţire, lăsând să se vadă prin transparenţă un conţinut
albăstrui
-nedureros la palpare
-formaţiune bine delimitată
-consistenţă fluctuentă / elastică
Evoluţie: -după 2-3 săptămâni se deschide spontan=>se elimină lichid vâscos, clar
apoi chistul se reface
Tratament: -extirparea membranei chistice împreună cu glandele salivare din jur,
frecvent interesate
-extirpare incompleta=> recidive
RANULA ("broscuţa", "grenouillette")
-reprezintă o formaţiune tumorală chistică de planşeu bucal

Epidemiologie: -apare în special la adolescenţi şi adulţi tineri
-mai frecvent la femei
Etiopatogenie: - incluzia şi transformarea chistică a unor resturi embrionare: al 2-lea
arc branhial sau canalul tireo-glos
-transformarea chistică a acinilor unor glande salivare din planşeul
bucal datorită obstruării canalelor secretorii sau datorită infecţiei
-macroscopic: -localizare paramediană, deasupra muşchiului milohioidian
-bombează sub mucoasa planşeului (ranula sublinguală)
-împinge în jos şi în afara glanda sublinguală
-împinge înăuntru canalul Wharton, nervul lingual
48
-excepţional depăşeşte linia mediană
Forma bilobată (în bisac):
-evoluează spre inferior, posterior=>în loja submandibulară
-se insinuează prin interstiţiul hiogloso-milohioidian sau
disociază fibrele muşchiului milohioidian
Forma cu evoluţie strict sub muşchiului milohioidian
-extrem de rară -de obicei recidive după extirpări incomplete
Conţinutul formaţiunii chistice:

-lichid clar, vâscos, asemănător albuşului de ou
-bogat în albumină, mucină, cu sau fără suspensie de celule epiteliale
-este diferit de salivă (nu conţine sau conţine în cantităţi foarte mici
ptialina, rodanat de K)
Forme clinice:
Ranula sublinguală:
-debut insidios, dezvoltare lentă, progresivă
-prin creşterea de volum, limba este împinsă în sus şi de partea opusă=>apar
tulburări funcţionale (fonaţie, masticaţie)
-la examenul cervico-facial nu este evidentă clinic
-la examenul oral:
-inspecţie:-formaţiune tumorală cu aspect de "guşă de broască"
-tumoră rotundă / ovalară
-acoperită de mucoasă netedă, lucioasă, albastruie, caracteristică
-prin transparenţă se observă conţinutul lichidian
-palpare:-consistenţă moale, fluctuentă
-nedureroasă la palpare
-nu aderă de structurile osoase
-aderă de planurile profunde; limite imprecise clinic la palpare
Puncţie exploratorie:-lichid caracteristic
-nu se recomandă dacă există diagnostic de certitudine=>aderenţe!
Diagnostic diferenţial:
1-dilataţii chistice ale canalului Wharton
-acestea apar prin obstrucţia canalului cu corpi străini sau calculi
2-chist dermoid al planşeului bucal
-localizare pe linia mediană
-mucoasă de aspect normal, fără coloraţie albastruie
-consistenţă pastoasă
3-chist salivar
-dimensiuni mici
-localizare superficială
-mucoasă albastruie asemănătoare ranulei=>diagnostic diferenţial dificil!
4-angiom cavernos al planşeului bucal
-coloraţie albastruie caracteristică angioamelor; suprafaţă bombată
-creşte volumul în poziţia declivă a capului; se goleşte la presiune
Ranula suprahioidiană:
-mai rară decât ranula sublinguală
-cel mai frecvent coexistă cu ranula sublinguală
-localizare strict sub muşchiul milohioidian - numai recidivele
Clinic:-inspecţie:
49
-tumoră unică - 2 compartimente separate de muşchiul milohioidian,
muşchiul hioglos
-localizare paramediană
-bombează între bazilara mandibulei şi hioid
-tegumente acoperitoare de aspect normal, mobile, neaderente
-oral- mai puţin evidentă, mascată de glanda sublinguală
-palpare:-consistenţă moale, fluctuentă
-la palpare bimanuală orală-cervicală: conţinutul poate fi împins
dintr-un compartiment în celalalt; prin tensiune=>renitenţă
Tulburări funcţionale- reduse
Diagnostic diferenţial: 1-chist branhial-mai extins, nu se decelează oral
2-angiolipomul planşeului bucal-congenital, chist variabil
3-tumorile glandei sublinguale
4-ranula sublinguală
Evoluţie: -evoluţie lentă, uneori staţionară, intervale lungi de timp
-creştere=>depăşeşte linia mediană=>tulburări funcţionale (fonaţie,
deglutiţie)
-traumatisme=>ruperea membranei chistice=>eliminarea conţinutului
=>refacerea tumorii în câteva zile
Complicaţii:-rareori- suprainfectarea tumorii chistice
-deschiderea canalului Wharton în cavitate=>ranula acută
Tratament:-chirurgical: potenţial crescut de recidivă=>obligatoriu îndepartarea în
totalitate a membranei chistice!
Metode de tratament chirurgical:

a-extirparea (chistectomie)
-abord: -pe cale orală pentru ranula sublinguală
-pe cale cutanată pentru ranula suprahioidiană
-pe cale mixtă pentru ranula în bisac (rar)
b-marsupializarea:
-indicaţii: numai ranula sublinguală
-obiectiv:- transformarea cavităţii chistice într-o "anexă" a cavităţii orale
CHISTUL DERMOID
Etiopatogenie:
-tumoră de dezvoltare
-ia naştere prin inclavarea ectodermului în mezenchim în cursul alipirii
arcurilor branhiale
-cauza: infecţii în decursul vieţii intrauterine
Localizare: planşeu bucal (cel mai frecvent), limbă, regiunea orbito-malară
-situat pe linia mediană
-în planşeu: evoluţie:-spre oral: deasupra muşchiului milohioidian
-oral şi cutanat: deasupra şi sub muşchiului milohioidian
-alte localizări: dimensiuni mici
Macroscopic: -perete chistic rezistent
-împinge ţesutul înconjurător, prezintă plan de clivaj
Simptomatologie:
50
-sunt mult asimptomatice, datorită creşterii extrem de lente
-diagnosticate adesea întâmplător sau în urma suprainfectării
-în timp=>creşte volumul=>tulburări funcţionale (mişcările limbii, fonaţie, deglutiţie)
Clinic: -proemină pe linia mediană sub limbă ridicând mucoasa şi etalând frenul
-limba e împinsă în sus şi înapoi
-prin transparenţa mucoasei se observă conţinutul gălbui-cenuşiu
-la palpare degetul lasă godeu deoarece are conţinut păstos
-la palparea bimanuală se percepe o formaţiune bine delimitată, mobilă
Diagnostic diferenţial:1-ranula (pentru localizare sublinguală)- situată paramedian

2-limfangioame chistice -deformarea peretelui lateral faringian
3-chisturi branhiale - consistenţă mai moale, fluctuentă
4-tumori disembrioplazice - forma mai boselată
Evoluţie: -creştere foarte lentă
-uneori se suprainfectează
Tratament: -chirurgical: -extirparea tumorii
-abord pe cale orală (chisturi mici) sau cutanată (chisturi mari)
-prezintă plan de clivaj facil =>extirpare uşoară
CHISTURILE CANALULUI TIREOGLOS
-leziuni de dezvoltare
Etiopatogenie:
-provin din rămânerea în incluzie a unor resturi ale canalului tireoglos =>glande
tiroide accesorii / chisturi / fistule
-vestigiile canalului tireoglos: istm tiroidian, foramen caecum la baza limbii
Localizare: pe traiectul canalului tireoglos
-suprahioidian (frecvent), subhioidian (rar)
-prehioidian sau retrohioidian, aderente de corpul sau coarnele hioidului
Clinic: -apare la tineri (sub 30 ani)
-apariţia e favorizată de infecţii ale căilor aeriene superioare
-inspecţie: -formaţiuni ovalare de 2-6 cm, situate în regiunea hioidiană
-tegumente de aspect normal
-palpare: -consistenţă elastică / depresibilă, fluctuentă
-aderenţe la osul hioid -se mobilizează cu acesta la deglutiţie
-uneori: un cordon spre baza limbii
Diagnostic diferenţial: 1-chist dermoid
2-ranula suprahioidiană
3-tumori tiroidiene
4-adenite submentoniere
Tratament: extirpare -cu îndepărtarea în totalitate a membranei
se recomandă deperiostarea sau rezecţia parţială a hioidului
FISTULE MEDIANE
-apar spontan sau după extirparea incompletă a unui chist

-excepţional: traiect fistulos cu 2 orificii: -exterior
-foramen caecum
Localizare: suprahioidian, subhioidian
Clinic: -tegumentul din jurul fistulei - depigmentat
51
-lichid mucos ce se scurge spontan sau la presiune din fistulă
-cateterism: se ajunge la osul hioid sau diverticul tumoral
-fistulografia cu substanţă de contrast (lipiodol): se evidentiază traiectul
fistulos, raportul cu hioidul, +_ comunicarea cu cavitatea orală
-generează doar tulburări fizionomice
Evoluţie: uneori se suprainfectează => supuraţie în baza limbii
Tratament: chirurgical
CHISTURI ŞI FISTULELE LATERALE ALE GÂTULUI (BRANHIALE)
Localizare:
-de-a lungul muşchiului sternocleidomastoidian
-forme limitate: situate pre- sternocleidomastoidian -aderă de coarnele
mari ale hioidului
-forme situate pe toată lungimea traiectului:
-sub pântecele posterior muşchiului digastric
-către peretele lateral faringian şi spre foseta Rosenmuler
-către vârful apofizei stiloide
-raport cu ACE, ACI
Epidemiologie: -apar la pubertate sau după 20-25 ani
-mai frecvente la femei
-localizare predilectă pe partea dreaptă; uneori bilaterale
Mecanism etiopatogenic: -provin dintr-un pliu endodermic al fantei branhiale II
-vestigii ale tractului timofaringian
-perete cu epiteliu pavimentos stratificat cu strat limfoid gros, asemănător
mucoasei faringiene
-conţinut chistic: lichid tulbure, lăptos, ce conţine celule epiteliale descuamate
suprainfectare => conţinut purulent
Clinic:
-cresc lent, progresiv, fără tulburări funcţionale
-cel mai frecvent situate în 1/3 mijlocie a şantului pre sternocleidomastoidian
-se pot extinde în sus (şant retromandibular) sau în jos (articulaţia sterno-
claviculară)
-formă ovoidală
Palpare: -consistenţă moale, fluctuentă
-aderenţe de planuri profunde, dar permit mobilizarea
-suprainfectare: dureroase, în tensiune, cu tegumente congestive
1-limfangioame chistice (apar în prima copilărie, au caracter polichistic şi nodular)
2-adenopatii cronice specifice sau din boli sistemice (au consistenţă fermă)
3-tumori ale glomusului carotic (mai ferme, pulsatile)
Tratament:
-chirurgical: -extirpare dificilă- necesită izolarea membranei chistice de vasele
mari ale gâtului, peretele faringian, baza craniului
FISTULELE LATERALE
52
-pot fi unilaterale sau excepţional bilaterale
Forme clinice:
-complete (rare)- au 2 orificii: pe tegument şi perete lateral faringian
-incomplete:
-oarbe, cu orificiul extern situat pre strnocleidomastoidian
-oarbe, cu orificiu unic intern în peretele faringian (rar)
Clinic:
-marginile fistulei- cu proeminenţe mici condromatoase, palpabile sub
tegument
-prin fistulă- lichid clar, filant, uşor vâscos, asemănător salivei
- secretia poate deveni uşor sangvinolentă în timpul menstruaţiei
- extrem de rar: fistule complete cu secreţii alimentare
-la palpare: traiectul fistulos spre loja marilor vase
-fistulografia: obligatorie pentru stabilirea diagnosticului pozitiv
Evoluţie, complicaţii:
-se pot suprainfecta =>supuraţii latero-faringiene
-pot deveni tumori de sine stătătoare
Tratament:
-fistulele oarbe:
-extirpare traiect fistulos
-se injectează albastru de metilen pentru diferenţierea
intraoperatorie a structurilor
-fistule duble:
-cauterizare cu acid tricloracetic saturat sau azotat de argint 30 %
-extirpare
FISTULE PREAURICULARE
-se datorează unor anomalii ale arcului branhial I

Clinic:
-orificiul fistulos înaintea CAE (conduct auditiv extern)
-NU produc tulburări
-cateterism: uneori traiect spre : -CAE
-capsula condilului mandibular
Tratament: chirurgical: -extirpare
CHIST COLOID
Etiopatogenie: -se formează din resturi embrionare ale canalului tireoglos

Anatomie patologică: -perete cu celule glandulare tiroidiene
-conţinut chistic asemănător coloidului
Clinic: -frecvent la copii
-localizare în baza limbii -evident la inspecţie şi palpare
-tulburări funcţionale: în supt, deglutiţie, respiraţie
Tratament: -extirpare chirurgicala- dificilă
-recidive frecvente
GUŞA LINGUALĂ
-tumoră solidă dezvoltată din ţesut tiroidian aberant la baza limbii
53
-mai frecvent la femei
Clinic: -situată pe faţa dorsală a limbii, între hioid, foramen caecum şi epiglotă
-creşte în timpul menstruaţiei
-examen cu oglinda laringoscopică: -mucoasă roşie-albastruie
-scintigrafia: stabileşte originea tiroidiană a ţesutului tumoral
-uneori guşa linguală poate fi o tiroidă ectopică -singura glandă tiroidă a
pacientului => se contraindică extirparea !
Tratament: extirpare chirurgicală - cu abord oral sau cutanat
8.TUMORI BENIGNE ŞI HIPERPLAZIILE ŢESUTURILOR MOI ORO-

FACIALE
PSEUDOTUMORI ALE PĂRŢILOR MOI ÎN TERITORIUL OMF
Generalitaţi: -sunt: -tumori de granulaţie

-leziuni de tip proliferativ
-leziuni frecvente
Localizare: -periferic-la nivelul gingivomucoasei
-central - intraosos
Factori incriminaţi în etiologie: -inflamaţii cronice
-dezechilibre hormonale (tiroidă, paratiroidă)
-microtraumatisme cronice
Clasificare: -pseudotumori nespecifice:
1-Epulis
2-Tumora cu mieloplaxe
3-Epulis congenital
4-Hiperplazia gingivală juvenilă generalizată (fibromatoza gingivală juvenilă)
-pseudotumori specifice: sunt manifestari clinice din lues, TBC, actinomicoza
EPULIS
- tumoră de granulaţie nespecifică dezvoltată din mucoasa gingivală, ligamentul
dento-alveolar şi periost, cu invazie secundară a osului alveolar
Localizare: -la nivel gingival (parodonţiu marginal superficial)
Etiopatogenie: -apar la orice vârstă, mai ales între 20-40 ani
-factori locali: -inflamaţii, microtraumatisme cronice (tartru,
margini anfractuoase, resturi radiculare, coroane neadaptate la colet)
-factori generali: -tulburari metabolice (diabetici)
-tulburari hormonale: hipofizare, ovariene,
gonadale, paratiroidiene
-NU poate exista epulis pe o arcadă edentată!!!
Anatomie patologică: -hiperplazia elementelor conjunctive ale ţesutului
parodontal
Forme anatomo-clinice: A-epulis granulomatos
B-epulis teleangiectazic
C-epulis fibros
D-epulis osteogen
E-epulis cu celule gigante
F-epulis mixomatos
A-Epulis granulomatos:
54
-anatomie patologică: -predomină ţesutul conjunctiv tânăr
-infiltrat inflamator cu neutrofile, limfocite, plasmocite
-numeroase capilare de neoformaţie
-acoperit de epiteliu hiperplazic
-clinic: -consistenţă moale
-culoare roşie
-suprafaţă anfractuoasă
-sângerare la atingere
B-Epulis teleangiectazic (angiogranulomatoasă):

-anatomie patologică: predomină vase de neoformaţie ce delimitează lacune
sangvine
-clinic: -consistenţă moale
-culoare violacee
-friabilitate
-sângerare spontană sau la atingere
-are cauză dentară
C-Epulis fibros:
-anatomie patologică: -predomină ţesutul conjunctiv adult
-numar mic de vase de neoformaţie
-acoperit de epiteliu aproape normal
-cel mai frecvent
-clinic: -consistenţă fermă
-aspect palid
-suprafaţă discret boselată
-lipsa tendinţei de sângerare
D-Epulis osteogen:
-anatomie patologică: -predomină ţesutul conjunctiv fibros+osteoblaşti
-ţesut de granulaţie
-vase de neoformaţie
-infiltrat inflamator
-clinic: -asemanător cu epulis fibros
-consistenţă mai fermă, cu zone dure
-Rx: centre de osteogeneză
E-Epulis cu celule gigante (mieloplaxe, celule multinucleate):

-considerat ca fiind localizarea periferică a tumorii cu mieloplaxe
-anatomie patologică: -fibroblaşti
-vase de neoformaţie
-celule gigante multinucleate -impregnare cu siderină
-acoperit de epiteliu parţial ulcerat
-clinic: -suprafaţă anfractuoasă
-culoare roşie-violacee
-poate ajunge la dimensiuni mari
F-Epulis mixomatos:
-anatomie patologică: -ţesut de granulaţie bogat vascularizat
55
-celule stelate în număr mare
-material mucoid abundent
-clinic: -formaţiuni sesile
-culoare violacee
-consistenţă gelatinoasă
-tendinţa de invazie a osului subiacent

Faza de debut:
-lent, insiduos, adesea sub forma unei hiperplazii gingivale la nivelul unei papile
interdentare sau mucoasei gingivale
-debut intraalveolar (rar): -odontalgii difuze
-mobilizarea dintelui
-apariţia ţesutului proliferativ în şanţul gingival
Perioada de stare:
-localizare:-la nivelul crestei alveolare
-întotdeauna în raport cu dinţii (niciodată pe creasta edentată!)
-în vecinatatea surselor de microiritaţie cronică (tartru, carii de colet)
-situat mai frecvent pe versant vestibular
Inspecţie: -formaţiune tumorală cu aspect lobulat
-formă rotunjită, lobulată
-la nivelul unuia sau mai multor dinţi
-dimensiune 1-1,5 cm
-culoare roşie violacee sau palidă
-sesile pediculate
Palpare:-consistenţă moale, fermă, dură
-nedureroasă la palpare (suprainfectarea=>durere)
-sângerare spontană sau la atingere
Tulburări funcţionale: masticatorii, fonaţie, fizionomie
Rx: -osteoliză limitată la nivelul de implantare al formatiunii şi în jurul rădăcinii
dinţilor interesaţi
-epulis mixomatos, cu celule gigante: osteoliză mai accentuată
-epulis osteogen: cu condensare osoasă neregulată, cu contur sterş, pe fondul
zonei de osteoliză.
Diagnosticul pozitiv:
-se stabileşte pe următoarele elemente:
-semne clinice -în special localizarea (zonă dentată!)
-aspect radiologic
-examen anatomo-patologic
Diagnosticul diferenţial:
-tumori maligne ale fibromucoasei crestei alveolare:
-aspect ulcero-distructiv sau ulcero-vegetant, evoluţie mai rapidă,
osteoliză accentuată, adenopatie latero-cervicală
-tumori, pseudotumori osoase exteriorizate
-tumori benigne (cu mieloplaxe, ameloblastoame), maligne (sarcoame)
-hiperplazia fibroasă (fibromatoză gingivală)
-mucoasa are aspect normal
56
-creştere lentă, fără durere
-sângerare spontană (provocată de actele funcţionale)
-ulcerare =>suprainfectare =>durere, supuraţii
-recidivează după extirpari chirurgicale incomplete
Tratament profilactic:
-extracţia resturilor radiculare irecuperabile
-detartraj
-obturaţii şi restaurări protetice corecte
-igienă bună
Tratament curativ:
-numai chirurgical, extirpare tumorală
-obligatoriu: -extirpare la distanţă de mucoasă modificată
-chiuretaj sau rezecţie osoasă
-extracţia dintelui implicat
TUMORA CU MIELOPLAXE
(granulom central cu celule gigante)
=pseudotumoră giganto-celulară, centrală, endoosoasă

-mai frecvent la nivelul oaselor maxilare
-poate apare şi la oase lungi, după vârsta de 20 ani
Etiopatogenie: -iritaţii locale cronice
-dezechilibre în metabolismul fosfocalcic
-macroscopic: -formaţiune solidă, boselată
-localizare endoosoasă
-distruge progresiv osul =>exteriorizare=>aspect vegetant
Clinic:
-faza de debut: localizare maxilar / mandibulă (corp, unghi)
debut endoosos: insidios, oligosimptomatic, uneori dureri difuze nevralgice
-prin creştere =>deformare os =>se exteriorizează
-perioada de stare: -formaţiune tumorală boselată
-consistenţă variabilă, inegală în diferite zone (dură,
cartilaginoasă, depresibilă, moale)
-mucoasă acoperitoare intactă =>se ulcerează=>muguri
tumorali vegetanţi
Rx:-aspect "fagure de albine"
-resorbţie osoasă cu radiotransparenţă cu contur policiclic, multiocular,neomogen
-imagine polichistică, cu septuri de separaţie
-evoluţie benignă
-uneori invazie în sinus maxilar, fose nazale, orbită
-degenerare maligna=>sarcoame
-recidivează după extirpări incomplete
Diagnostic pozitiv: -semne clinice
-aspect radiologic -fagure de miere
-examen anatomo - patologic
Diagnostic diferenţial: -chisturi de maxilar -rotunde, depresibile; Rx - unilocular
-ameloblastom -"balon de săpun"
-epulis - debut şi evoluţie gingivală
57
-sarcoame –evoluţie rapidă, dureri, Rx -demineralizare
difuză
-distrofia fibroasă a oaselor –evoluţie lentă,
Tratament: -chirurgical:-maxilar: -rezecţii osoase întinse până în os sănătos
-mandibulă: -rezecţii osoase marginale, chiuretaj dacă
leziunea nu e întinsă, apare recidiva
-hormonal: -calcitonina -în formele recidivante
-radioterapie: -e o tumoră foarte radiosensibilă
EPULIS CONGENITAL
-tumoră benignă rară

-apare la nou-născuţi
-frecvent la femei
-localizat frecvent la nivelul crestei alveolare superioare
Clinic: -tumoră pediculată
-dimensiuni reduse
-localizare în zona frontală a crestei
-suprafaţă netedă
-culoare roşie-violacee
-consistenţă fermă
-tulburări în alimentaţie (pentru forme voluminoase)
Tratament: -extirpare chirurgicală
-nu recidivează după extirpare completă
HIPERPLAZIA GINGIVALA JUVENILA GENERALIZATĂ

(ELEFANTIAZIS GINGIVAL; fibromatoza gingivala juvenilă)
-leziune pseudotumorală rară

-caracter familial
Debut: -în copilarie
Perioada de creştere:
-creştere în volum a fibromucoasei gingivale vestibulare
-consistenţă fermă
-acoperă parţial /total coroanele dentare
-fără durere, tulburări funcţionale
-evoluţie lentă
Tulburări asociate:
-oligofrenie
-epilepsie, etc.
-hiperplazia gingivală secundară din unele afecţiuni sistemice (hemopatii,
disendocrinii, hipovitaminoze)
-hiperplazia gingivală hidantoinică
Tratament:
-chirurgical: gingivectomie
-atitudine conservatoare faţă de dinţi, os alveolar
-recidivează frecvent
BOTRIOMICOMUL
58
-e o tumoră hiperplazică
-are etiologie infecţioasă fiind produsă de BOTRIOCOC
Factori favorizanţi: -traumatisme
-microtraumatisme repetate, cronice locale
-discrazii sangvine
Localizare:-buză
-mucoasa jugală
-mucoasa linguală
Anatomo-patologic: -ţesut conjunctiv de tip inflamator, brăzdat de numeroase vase
de neoformaţie
-pediculul tumoral e situat la nivelul dermului
Clinic: -leziunea tumorală apare la câteva zile, săptămâni de la un traumatism care a
produs o leziune mai mică de 1 cm
-culoare roşie-vie
-suprafaţă muriformă, fin granulată, exulcerată
-când intervine un traumatism, poate avea formă ulcerativă, exofitică
(exofitică = formaţiune vegetantă, cu aspect
conopidiform, care evoluează în afara mucoasei)
-leziunea tumorală sângerează uşor la cele mai mici atingeri
-are consistenţă elastică
Evoluţie: 3 direcţii:-stationară
-frecvent se suprainfectează necroza datorită florei în cavitatea
bucală =>adenopatie inflamatoare
-se ulcerează
Diagnostic diferenţial: -papilom - tumora benignă
-angiom - tumora benignă (limfangiom, hemangiom)
-sarcom - tumora malignă
Tratament: -este numai chirurgical
-excizia tumorii- extinsă în derm, cuprinzând în totalitate pediculul
tumoral
-recidivează în cazul extirparii incomplete
PAPILOM
Clinic:-evoluţie lentă
- 7-8 mm
-unic (cel mai adesea) sau multiplu (-localizare în palat, mucoasa jugală, buză)
-nedureros spontan sau la presiune
-nu sângerează la atingere
-subiectiv: senzaţie de corp străin
-tulburări de fonaţie -localizari în 1/3 anterioare ale limbii
-traumatism masticator ->sângerare
Tratament: -numai chirurgical
-extirparea include baza sau pediculul de implantare
-în cazul papiloamelor multiple -extirpare în mai multe şedinţe
ADENOM
59
-tumoră benignă a ţesutului glandular
Localizare:-buza superioară (cel mai frecvent)
Anatomie patologică: -multiple adenoame ale glandei salivare
Clinic: -aspect de "buză dublă"
-mai ales când fanta labială e deschisă
-în timpul râsului apare un şort de mucoasă
-la palpare: aglomerare de noduli mici, rotunzi, nedureroşi în grosimea buzei,
de la o comisură la alta
Diagnostic diferenţial: -macrocheilia simplă

-sindroame asociate cu macrocheilie (sindrom Melkerson-
Rosenthal-Acher, adenom fibros Stevens)
Tratament: -chirurgical
-extirparea mucoasei labiale împreună cu glandele salivare hipertrofiate
-plastia defectului postextracţional
ADENOM PLEOMORF (tumora mixtă)
-origine în glande salivare minore

-structură histologică similară adenoamelor pleomorfe ale glandelor salivare mari
Localizare: -buză, mucoasa jugală, limbă, planşeu bucal, palat moale, dur
Clinic: -debut nodular, evoluţie lentă în câţiva ani
-tumora bine delimitată, nu infiltrează ţesuturile din jur
-nedureroasă spontan sau la presiune
-consistenţă renitentă
-creşterea peste 3 cm =>se pot exterioriza la mucoasa sau tegument =>se
ulcerează
Diagnostic diferenţial: -carcinoame cu debut nodular (evoluţie rapidă)
-chisturi salivare (evoluţie profundă, consistenţă elastică)
-chisturi hidatice
Tratament:-chirurgical
-extirpare prin decolarea tumorii de ţesuturi adiacente=>lezarea
capsulei=>resturi de ţesut tumoral=>recidivă
CHIST SEBACEU
Macroscopic: -chist subcutan, intradermic

-conţine o substanţă amorfă, gălbuie, păstoasă
Clinic: -nodul de dimensiuni variabile: 0,5-2 cm
-consistenţă păstoasă, rar fluctuentă
-aderent de planul superficial, mobil pe cel profund
-se suprainfectează uşor
-uneori -orificiu ombilicat la nivelul zonei de maximă bombare
-chist epidermoid
-simptome şi evoluţie foarte asemănătoare
-diferenţa se face prin examen histopatologic
Tratament: -chirurgical
-extirpare cu enucleerea completă a membranei
-menţinerea unor resturi de membrană =>recidive!
60
-chisturile suprainfectate în antecedente se extirpă mai greu datorită aderenţelor
TUMORI BENIGNE MEZENCHIMALE
FIBROMUL
-tumoră benignă a ţesutului conjunctiv

Localizare: -superficial sau profund
-frecvent în zone supuse microtraumatismelor cronice
-în orice regiune OMF: mai frecvent: limbă, mucoasă jugală, buză
Clinic:-formaţiuni nodulare, încapsulate sau difuze
-consistenţă fermă (mai rar moale, renitentă)
-creştere lentă
-formele superficiale: sesile sau pediculate
-epiteliul acoperitor de aspect normal
Tratament: -extirparea tumorii
-dificilă în cazul fibroamelor difuze
-extirpări incomplete=>recidive
LIPOMUL
Localizare: -în grosimea obrazului, în dreptul bulei Bichat

-evoluează spre tegument
-submandibular sau latero-cervical (extrem de rare)
Clinic: -în general superficial, limitat: rar difuze sau cu evoluţie profundă spre fosa
infratemporală
-forma rotunjită, bombată
-uneori prin transparenţa tegumentară se observă tumoră de culoare gălbuie, cu
desen vascular capilar
-consistenţă moale, pseudofluctuenţă
*Nu degenerează malign niciodată.
Tratament: -chirurgical: extirpare tumorală
-localizari geniene: riscul lezării ramurilor nervului facial, canal Stenon
ANGIOMUL
-tumoră congenitală prin hiperplazia ţesuturilor vasculare

Localizare: frecvent în regiunea facială (obraz, buze, limbă)
Anatomie patologică: -structură vasculară de neoformaţie, de tip capilar, cu
proliferarea ţesutului endotelial
-între capilare: ţesut fibroconjunctiv sau adipos
-uneori cavităţi pline cu sânge (angiom cavernos)
Forme anatomo-patologice:
Angiom stelat:
-mici anastomoze arterio-venoase
Clinic: -apar mai ales la vârstnici
-mici dilataţii capilare radiare, având în centru un punct roşu
-frecvent sunt multiple
-nu se extind
61
Angiom plan:
-angiom "în pată de vin"
Clinic: -localizare superficială
-întins pe o suprafaţă variabilă -tegument sau mucoasă
-de obicei sunt păstrate caracterele de relief şi pilozitate ale
ţesuturilor normale din jur
-uneori -infiltrare limitată a dermului
-coloraţie: -roz palid
-roşu-violaceu
-albastrui-închis
-coloraţia dispare la vitopresiune
-Sindrom Sturge-Weber: angioame plane pe întreg teritoriul unei
ramuri trigeminale + interesare meninge, coroidă
Angiom tuberos:
Clinic: -apar la naştere ->rămân un timp staţionar =>apoi:
-creştere progresivă => "monstruoasă"
-staţionare sau involuţie (rar)
-aspect de tumoră
-coloraţie roşie-violacee
-bombează la nivelul tegumentului sau mucoaselor
-consistenţă moale, elastică
-se reduce lent la presiune, revenind apoi lent la forma initială
-creşte în volum la aplecarea capului, în timpul planşeului (la
copii), sau eforturilor (la adulţi)
Diagnostic pozitiv: -în formele superficiale: diagnostic simplu
-în formele profunde sau cu o componenta fibroasă, lipomatoasă:
este necesară puncţia exploratorie
Evoluţie: -se pot ulcera (în special cele din cavitatea orală)
-se pot suprainfecta
-pot produce hemoragii masive
Tratament:
Angiom stelat: -electrocoagulare cu ac fin introdus în vasul central al tumorii
Angiom plan: -radioterapie de contact, brahiterapie
-risc de radiodermită, transformare malignă
-scleroterapie
-crioterapie (zăpadă carbonică, azot lichid)=>cicatrice albicioasă
-abraziune cutanată – pentru angioame plane superficiale
-extirpare tumorală şi plastia reconstructivă a defectului
postexcizional cu lambouri de vecinatate – pentru angioame plane profunde
Angiom tuberos: -radioterapia şi scleroterapia cu rezultate mediocre şi parţial
abandonate
-ligaturarea vaselor aferente urmată de chiuretaj sau rezecţie
osoasă, fără rezultate satisfacatoare
-embolizarea combinată cu tratament chirurgical
LIMFANGIOMUL
-tumoră congenitală
Localizare: -în obraz
62
-extensie în planşeu bucal, spaţiul latero-faringian, de-a lungul marilor
vase ale gatului, parotidă, limbă
Clinic: -volum apreciabil, chiar la vârste tinere
-macroglosie, macrocheilie
-consistenţă moale, nereductibilă, fără fluctuenţă
-în grosimea tumorii se palpează noduli fermi, de dimensiuni variabile
Anatomie patologică: -degenerescenţă chistică a sacilor limfatici (formaţiuni
embrionare anexe sistemului venos jugular)
-cavităţi multiple căptuşite cu endoteliu
-conţinutul lichidului serocitrin clar asemănator limfei
-se pot suprainfecta => transformare sclero-lipomatoasă
Evoluţie: -creştere lentă în volum
-uneori regresie spontană odată cu creşterea copilului
Tratament: -extirpari limitate, în etape succesive
-uneori expectativă
63
9.TUMORI BENIGNE ODONTOGENE ALE MAXILARELOR
Generalităţi: -se dezvoltă pe seama componentelor mugurilor dentari în diferite

stadii ale odontogenezei.
Clasificare:
Tumori odontogene epiteliale: -ameloblastom
-tumoră odontogenă adenomatoidă
-tumoră odontogenă epitelială calcificată (Pindborg)
-chist odontogen calcificat
Tumori odontogene mezenchimatoase: -fibrom odontogen
-mixom
-cementoame
Tumori odontogene mixte: -fibrom ameloblastic
-fibroodontom ameloblastic
-dentinom
-odontoameloblastom
-odontoame
Tumori odontogene epiteliale
-se dezvoltă din ameloblaste, stratum intermedium, reticulum stelat şi derivatele lor
-au caracteristic lipsa ţesuturilor dentare dure şi a unui mezenchim proliferant cu
caracter neoplazic
AMELOBLASTOMUL
-este o tumoră benignă, lent distructivă, invazivă local
-mai fracventă la femei
-între 20-40 ani
-sediul de elecţie este la mandibulă (80%), în zona molarulu de minte şi a ramului
ascendent
-se dezvoltă din celule epiteliale ale organului smalţului, lama dentară, resturi
epiteliale Malasez, epiteliul chisturilor dentigere, etc
Macroscopic: -formă solidă
-formă chistică
-formă mixtă
Microscopic: -ameloblastom folicular
-ameloblastom plexiform
-ameloblastom malpighian, cu celule granulare şi bazocelular
Clinic: -are creştere lentă, poate atinge dimensiuni foarte mari (cap de făt)
-după o perioadă intraosoasă asimptomatică, prin creştere deformează osul
-suprafaţă netedă, nedureroasă, acoperită de părţi moi de aspect normal.
Deformaţia umple apoi vestibulul, devine neregulată, apar deplasări dentare şi apoi se
exteriorizează producând o asimetrie facială marcantă.
Nu determină adenopatie, metastaze, tulburări generale.
64
Radiologic: -imagini radiotransparente multiloculare cu aspect de “baloane de săpun”
sau “fagure de miere”.
-tablele osoase sunt suflate, întrerupte
-imaginea poate avea raporturi strânse cu un dinte inclus
Evoluţia: -îndelungată, lentă
-este cea mai agresivă dintre tumorile odontogene ale maxilarelor
Complicaţii: -inflamatorii cu supuraţii, ulceraţii
-fracturi spontane în os patologic
-rar, degenerare malignă
Tratament: exclusiv chirurgical
Metode conservatoare: enucleere şi sau chiuretaj. Apar recidive în 75% din cazuri
Metode radicale: rezecţie osoasă în ţesut sănătos.
65
10.TUMORI BENIGNE NEODONTOGENE ALE MAXILARELOR
Generalităţi: -sunt tumori benigne propriu-zise

Caracteristici:
-tumori bine delimitate
-uneori încapsulate
-creştere neinfiltrativă
-evoluţie lentă
-absenţa diseminării tumorale (nu dau metastaze la distanţă sau loco-regionale)
-lipsa recidivelor după extirpare completă
Forme anatomo-patologice:
FIBROM ENDOOSOS
-tumoră rară (3% din tumorile osoase maxilare)

-apare mai frecvent la tineri
-factor probabil implicat în etiopatogenie: traumatismele
-evoluţie extrem de lentă
Forme anatomo-clinice:
a) Fibrom periferic (periostal)
-localizare: în special în zona molară, tuberozitate maxilară
-deformare limitată
-mici tumorete rotunjite, netede, sesile - pe crestele alveolare
-dinţii se pot mobiliza (se insinuează între septuri radiculare
interdentare)
b) Fibrom central:
-se dezvoltă în grosimea osului =>deformare la nivelul corticalei
vestibulare
-mucoasă acoperitoare de aspect normal
Aspecte clinice comune: -oligosimptomatic
-creştere lentă
-mărire dimensională =>tulburari funcţionale
(masticaţie)
-compresia nervilor =>durere
Radiologic: -zonă de radiotransparenţă
-deformare osoasă, corticală subţiată dar intactă
-uneori extindere: creste alveolare superioare=>sinus maxilar, fose nazale,
canal mandibular.
Varianta anatomo-patologică: FIBROMUL OSIFIANT: centre de mineralizare
radioopace pe fond radiotransparent.
66
CONDROMUL
Tumoră benignă cu origine:

-la nivelul resturilor ţesutului cartilaginos embrionar (osificare endocondrală)
-în pericondrul cartilajului adult
Localizare: -la maxilar: joncţiunea maxilo-malară, palat, creastă alveolară (uneori
invazie în sinus)
-la mandibulă: - simfiza mentonieră
-localizări excepţionale: glanda parotidă, amigdale faringiene, limbă
-formaţiune rotundă, netedă, bine delimitată de părţi moi înconjuratoare/
formaţiune nodulară, făcând corp comun cu osul
-consistenţa dură, cu un mic grad de elasticitate
-pentru localizările din părţile moi: formaţiune mobilă, bine delimitată,
consistenţă dură elastică
-creştere lentă, ajungând să deformeze regiunea
-forme avansate: aspect polilobat, extensie în sinus maxilar, fose nazale,
orbite etc.
-poate degenera malign =>condrosarcoame
-forme avansate + iritaţie locală prelungită
-recidive după extirpări incomplete
Radiologic -radiotransparenţă uniformă
-bine delimitată -delimitare mai puţin netă ca pentru chisturi
-uneori: mici puncte radioopace diseminate
-aspect de "explozie de grenadă"
Diagnostic pozitiv: -aspect clinic, radiologic
-biopsie - examen histopatologic (obligatoriu)
OSTEOMUL
Origine: os, periost, incluzii de celule condromatoase din scheletul cartilaginos

embrionar
Anatomie patologică: -tumoră formată din ţesut osos adult
Variante: -osteom spongios
-osteom compact
Aspecte clinice: -localizare: -mandibulă: ram ascendent, condil
-maxilar: faţa anterioară, apofiza ascendentă (spre
malar, orbită)
Forme anatomo-clinice: -osteoame periferice
-osteoame centrale
Sindrom Gardner:
-afecţiune ereditară
-osteoame multiple ale oaselor feţei
-odontoame
-polipoza intestinală
-chisturi dermoide ale pielii
Osteom central:
-evoluţie asimptomatică mult timp
-creştere lentă
67
Osteom periferic:
-deformaţie osoasă
-ţesut înconjurator nemodificat
-consistenţă dură
-nedureroasă spontan / la atingere
-localizari condiliene: modificări de ocluzie (menton deplasat de partea sănătoasă)
Radiologic- radioopacitate, condensare osoasă limitată, uşor neregulată
Diagnostic diferenţial:-exostoze, torusuri
-cementoblastom
-odontom
-sarcom osifiant
-condrom
Evoluţie, complicaţii: -creştere în volum =>
-deformaţii importante, tulburări funcţionale
-invazie în vecinătate (fose nazale, sinus)
-suprainfectare =>osteomielita, durere
ANGIOMUL OSOS
-apare mai ales la tineri

Localizare: -rar la oase maxilare:
-mandibulă: regiunea molară
-maxilar: tuberozitate, sinus maxilar
Aspect clinic:
-creştere lentă, deformantă, fără semne funcţionale
-table osoase subminate progresiv
-mucoasă acoperitoare – normală / vase angiomatoase
-tumora sângerează uşor =>extracţii dentare =>sângerare masivă, risc vital!
Radiologic -radiotransparenţă osoasă neomogenă osteolitică
-limite imprecise, necaracteristică
-uneori rizaliza dinţilor din focarul tumoral
Diagnostic pozitiv: -semne clinice
-aspect radiologic
-ANGIOGRAFIA (arteriografia)
Diagnostic diferenţial: -tumora cu mieloplaxe
TRATAMENTUL TUMORILOR BENIGNE ALE OASELOR MAXILARE
Tratament chirurgical: -extirpare curativă (completă)

-rezecţie tumorală
-rezecţie osoasă marginală: -la distanţă de marginile tumorii
până în ţesut osos sănătos
-rezecţie osoasă segmentară
Se practică embolizari ale vaselor sangvine pentru a controla hemoragia.
68
11.LEZIUNI CU POTENŢIAL DE MALIGNIZARE ALE MUCOASEI
BUCALE
-pot apărea sub forma unor ulceraţii/placarde/zone albicioase, hipercheratozice,

cunoscute sub numele de DISCHERATOZE.
-pot preceda cu mult înainte/pot coexista cu carcinomul - s-a presupus că aceste
leziuni pot fi etiologic legate de cancer. Dar multe carcinoame nu sunt precedate de
modificări leucoplazice ale mucoasei şi unele leucoplazii chiar cu grad înalt de
displazie, nu se malignizează. E corect să fie numite leziuni cu potenţial de
malignizare întrucât deşi nu evoluează în mod obligatoriu către cancer, prezintă un
risc degenerativ.
ERITROPLAZIA (MALADIA BOWEN)
OMS o consideră singura leziune premalignă a mucoasei bucale

Etiologie: necunoscută
mai frecvent la fumători şi băutori de alcool distilat, bărbaţi decada 4-5-6
Clinic: -formă hipertrofică: culoare roşie, vie cu suprafaţă neregulată, reliefată
-formă atrofică: culoare roşie, vie cu suprafaţă netedă.
Histopatologic: se prezintă ca un carcinom „in situ”.
Se poate asocia cu leucoplazia „leucoplazie pătată-Pindborg”
Diagnostic diferenţial: Stomatite congestive- sub proteze
Candidoze cronice ale mucoasei
Leziuni TBC, luetice
Lichen plan
Traumatisme
Apare în zone de „mare risc” ale cavităţii bucale.
Tratament: -suprimarea factorilor presupuşi cauzali (traumatisme)
-7-10 zile tratament antiinflamator nespecific: colutorii, irig aţii cu soluţii
alcaline. Dacă fenomenele nu se remit se recolteză ţesut pentru biopsie.
LEUCOPLAZIA
Etiologie: Factori locali: - traumatisme cronice cauzate de dinţi, proteze incorecte

-bimetalism
- fumat
-alcool distilat
Factori generali: -tulburări hormonale- menopauza
-deficienţe de vitamina A
-disfagia sideropenică
-sifilis- glositele atrofice din faza III fac mucoasa mai
susceptibilă la factori iritativi locali
69
Clinic: pată albă-sidefie mai mare de 5mm ce nu poate fi înlăturată prin ştergere.
Există 3 tipuri: -simplex
-verucoasă
-erozivă
Diagnostic diferenţial: Eritroplazia
Nevul alb spongios- ereditar
Infecţii cronice: glosite sifilitice, micoze cronice
Lupus eritematos, sclerodermia, lichen plan
Afecţiuni virotice: papilomatoze
Risc degenerativ: 3-6%, mai frecvent la fumători, alcoolici
Leucoplazia pătată/erozivă: 25%.
LICHEN PLAN
Etilogie: incertă: -tulburări ale metabolismului glucidic

-anumite medicamente( PAS, AB de sinteză, Bi, AU, Beta-blocante-
propanolol); se remite după încetarea tratamentului
-componentă imunitară.
Clinic: polimorfism lezional: aspect de ramificaţii „frunză de ferigă”, linear, inelar,
„gămălie de ac”. Pot conflua – aspect de placard hipercheratozic;
-mai frecvent la femei decada 4-5-6 leziuni erozive/ ulcerative pe fondul unor leziuni
veziculoase
-la nivelul mucoasei jugale în ½ posterioară
-are dispoziţie simetrică
Diagnostic diferenţial: Leucoplazia
Lupus eritematos
Leziuni luetice
Dermatoze buloase
Eritroplazia
Risc degenerativ: 1-10%
CANDIDOZA BUCALĂ
Infecţie produsă de fungii din generaţia Candida- Candida Albicans.

Apariţia ei este legată de prezenţa unor factori generali sau locali preexistenţi: diabet
zaharat, AB cu spectru larg, deficienţe ale sistemului imun, tratament cu
imunosupresoare, radioterapie intensivă, stări caşectice, sarcină, contraceptive pe cale
orală.
Cadidoza cutaneo-mucoasă cronică: - rară, interesează pielea, fanerele, mucoasa
bucală. Este consecinţa unor afecţiuni grave ale sistemului imun sau a unor glande
endocrine (hipoparatiroidism, boala Adison).
a) Forma acută:
1)formă pseudomembranoasă: pete alb-gălbui, 0,3-1cm „laptele prins” ce pot
fi înlăturate prin ştergere cu dificultate rămânând dedesubt eroziuni sau ulceraţii.
Mucoasa este eritematoasă, congestionată. Bolnavul are senzaţia de arsură,
usturime.
2)forma atrofică (stomatita după antibiotice): mucosa roşie, congestionată,
poate prezenta mici pete albicioase. Bolnavul are senzaţia de arsură, usturime sau
uscăciune a gurii.
b) Forma cronică:
70
1)forma atrofică asimptomatică (stomatita de proteză).
Mucosă de aspect lucios, roşu-viu, bine delimitată de mucosa vecină normală.
Unii autori spun că modificarea mucosei s-ar datora unor reacţii la iritaţiile
chimice şi fizice generate de proteză. Deseori bolnavul prezintă şi cheilită
angulară asociată.
2)forma hiperplazică (leucoplaziformă)
Apare mai frecvent în cazul candidozei cutaneo-mucoase generalizate cronic.
Candida nu acţionează ca un agent cocarcinogen, ci invazia sa e semnul unei activităţi
scăzute a sistemului imunitar.
LUPUS ERITEMATOS
Este o afecţiune sistemică de natură imunitară. Există 2 forme: lupus eritematos

discoid şi lupus eritematos sistemic.
Etiologie: neprecizată, mecanisme imune.
Clinic:
Lupus eritematos discoid: -leziuni cutanate mai frecvent pe faţă, gât, mâini. La
nivelul feţei apar pe nas şi obraji având aspectul caracteristic de „fluture”.
-leziuni bucale, cu o dispoziţie simetrică, mai frecvent
pe mucoasa jugală, la nivelul molarului 3, ca o intricare de zone atrofice şi
hipercheratozice.
Lupus eritematos sistemic: avem simptomatologie pulmonară, cardiacă, renală,
articulară. Cavitatea bucală e afectată în 10-25%.
71
12.TUMORI MALIGNE ORO-MAXILARE
Metode de diagnostic precoce

1.Examen clinic atent
2.Coloraţia vitală cu albastru de toluidină 1%
3.Citologia exfoliativă (Papanicolau)
4.Biopsia
CANCERUL BUZELOR
Etiologie:-iritaţii mecanice, termice, chimice prelungite

-fumat, alcool distilat
-expunere prelungită la soare, igienă bucală defectuoasă
-sifilis în antecedente
-mai frecvent la bărbaţi, peste 50 ani
Forme clinice:
-superficială:-sub forma unei ragade acoperită de cruste hemoragice
-aspect vegetant (exofitic), ca o verucă cu muguri vegetanţi,
sângerânzi
-infiltrativă(endofitică)
-nodulară
Forme histologice:-85% carcinom spinocelular
-5% carcinom nediferenţiat
-restul: bazocelular, glandular
Adenopatia apare precoce, submentonier, submandibular, uni-sau bilateral
-ulceraţii mecanice produse de dinţi cariaţi, arsuri
-ulceraţii herpetice
-ulceraţii TBC
-şancrul primar din sifilis
-cheilite microbiene
Evoluţie: lentă, prin extensie din aproape în aproape, invadează buza în totalitate,
mentonul, comisura bucală, tegumentele, mucoasa jugală, periostul mandibular,
mandibula.
Poate da metastaze pulmonare, mediastinale, cerebrale.
Tratament: -extirpare chirurgicală asociată cu evidarea limfonodulilor metastatici
-asociere de radio- şi chimioterapie
Dispensarizare: până la 5 ani
CANCERUL PLANŞEULUI BUCAL
72
-mai frecvent la bărbaţi, peste 50 ani
Forme histologice: -tumori primare:- carcinom spinocelular
-carcinom glandular
-tumori secundare: carcinom lingual gingival, labial
Debut:-ulceraţie sub formă de carte deschisă
-nodulară
Perioada de stare:-forma distructivă
-forma vegetantă, proliferativă sub forma de muguri cărnoşi
sângerânzi
Adenopatia apare precoce, submentonier, submandibular, jugulocarotidian, uni-sau
bilateral (în 50% din cazuri).
-ulceraţii traumatice, inflamatorii, specifice sau nespecifice
CANCERUL DE LIMBĂ
-mai frecvent la bărbaţi peste 40 ani

-75% localizare în cele 2/3 anterioare ale limbii
Histologic: -97% carcinom spinocelular
-mai rar carcinom adenoid chistic şi sarcom
Debut: - formă ulcerativă cu aspect vegetant
- formă nodulară
Perioada de stare:-forma ulcero-distructivă
-forma vegetantă, proliferativă sub forma de muguri cărnoşi
sângerânzi
-formă scleroasă
Adenopatia apare precoce, submentonier, submandibular, jugulocarotidian, uni-sau
bilateral (în 50% din cazuri).
-ulceraţii traumatice, inflamatorii, specifice sau nespecifice, discheratoze banale
CANCERUL DE OBRAZ
Carcinomul mucoasei obrazului:

-în special este carcinom spinocelular
-mai frecvent peste 60 ani, în egală măsură la femei şi bărbaţi
-expunere prelungită la soare, igienă bucală defectuoasă
-leziuni bacilare lupice
-leziuni discheratozice cu potenţial de malignizare
-expunerea prelungită la radiaţii ultraviolete la nivelul tegumentului
73
obrazului
Debut: - formă ulcerativă cu aspect vegetant
- formă nodulară
Perioada de stare:-forma ulcerată
-forma vegetantă
Pielea se infiltrează şi ia aspect de „coajă de portocală”
Adenopatia apare precoce.
-ulceraţii
-formele nodulare interstiţiale: cu tumori benigne ale obrajilor
adenopatii geniene
-asociere de radio- şi chimioterapie.
MELANOMUL MALIGN
La nivelul cavităţii bucale: foarte rar, 1%

Mai frecvent la nivelul tegumentului.
Forme clinice:
-melanom pigmentat malign
-melanom difuz superficial
-melanom nodular
Tratament: exereză chirurgicală precoce urmată de imunoterapie nespecifică,
chimioterapie, etc.
TUMORI MALIGNE ALE MAXILARELOR
CARCINOAMELE
Apar mai frecvent la bărbaţi, peste 50ani.

Carcinoamele primare: sunt rare, avînd ca punct de plecare resturile epiteliale
Malassez, granuloame periapicale, glandele salivare mici.
Carcinoamele secundare: majoritatea, provenind din tumori cu punct de plecare
buzele, obrajii, planşeul bucal, limba, mucosa sinusului maxilar, tegumentul.
Carcinoamele metastatice: rare, au punct de plecare tumori maligne ale sânilor,
tiroidei, gonadelor, tractului digectiv, prostatei.
Forme anatomopatologice: carcinoame spinocelulare-cele mai frecvente
carcinoame bazocelulare.
CARCINOMUL MANDIBULEI
Clinic prezintă 2 forme:

Formă superficială: debut ca o ulceraţie a mucoasei gingivale cu extensie în
suprafaţă şi profunzime, erodează corticala evoluând ca:
-o formă ulcerodistructivă sau
-o formă ulcerovegetantă
74
Radiologic: aspect de ”os muşcat” sau „os ros de şoareci”
Formă profundă: debut endoosos cu dureri nevralgiforme, odontalgii, parestezii,
anestezii ale nervului alveolar inferior, mobilitate anormală a dinţilor, erodarea
corticalei osoase şi invadarea părţilor moi perimandibulare.
Limfonodulii sunt interesaţi precoce.
Radiologic: aspect de „os poros, os ciuruit”
Pot apărea „fracturi în os patologic”.
-în formele superficiale: cu ulceraţii banale sau specifice
-în formele profunde: cu osteite, osteomielite, osteodistrofii, TBC.
CARCINOMUL MAXILARULUI
Apare mai frecvent la bărbaţi, peste 40 ani.

Histologic: carcinom spinocelular, cel mai frecvent
carcinom adenoid chistic din glandele salivare mici ale bolţii palatine.
CARCINOM DE INFRASTRUCTURĂ:
Debut din creasta alveolară sub 2 forme:
-formă ulcero-distructivă
-formă ulcerovegetantă
Radiologic: demineralizare neomogenă sau lipsă osoasă cu margini neregulate,
zimţate în care dinţii par suspendaţi.
Carcinom adenoid chistic(cilindrom):
-debut din glandele salivare mici ale palatului sub forma unui nodul, la nivelul
molarilor, care după o evoluţie de 1-2 ani se ulcerează.
CARCINOM DE MEZOSTRUCTURĂ:
-are ca punct de plecare mucoasa sinusului maxilar
-apar scurgeri sanguinolente urât mirositoare pe una dintre narine şi odontolgii urmate
de mobilitatea dinţilor
-după extracţie alveola nu se vindecă ci apar burjoni cărnoşi tumorali
-tumora erodează pereţii osoşi ajungând în structurile vecine
-rinoscopia anterioară evidenţiază muguri cărnoşi în meatul mijlociu
-un semn caracteristic este hipoestezia în teritoriul de inervaţie al nervului
infraorbital.
-metastazarea limfonodulară este mai tardivă şi mai puţin frecventă.
Radiologic: opacifierea sinusului maxilar ca şi în sinuzita, interesare pereţi osoşi
sinusali cu contur neregulat, zimţat, fără limite precise.
-sinuzita maxilară
-osteomielita
-alte tumori cu debut central (mixoame, tumora cu mieloplaxe)
CARCINOM DE SUPRASTRUCTURĂ:
-debut la nivelul unghiului superointern al ochiului şi de la nivelul celulelor etmoidale
anterioare;
-prin evoluţie invadează orbita, sinusul maxilar, fosa nazală
-apar scurgeri serosanguinolente, fetide prin narină, edem palpebral, dureri
periorbitale, cefalee;
-apar semnele oculare de tip: chemozis, epiforă, diplopie, exoftalmie, diminuarea
acuităţii vizuale.
75
Radiologic: demineralizare difuză cu ştergerea desenului osos a conturului orbitar, a
celulelor etmoidale precum şi opacifierea porţiunii supero-interne a sinusului maxilar
şi a celulelor etmoidale. În faze avansate apar distrucţii osoase ale pereţilor orbitei şi a
sinusului maxilar, contur neregulat, zimţat, limite neprecise.
SARCOAME
Sunt mai rare decât carcinoamele. Apar mai frecvent la tineri.

Forme anatomopatologice:
-sarcoame fusocelulare
-sarcoame osteogenetice
-sarcoame cu celule rotunde: limfo-, mielo-, reticulosarcom, sarcomul Ewing
-forme asociate
-melanosarcom.
SARCOMUL MANDIBULEI
Formele clinice se manifestă la fel ca şi carcinoamele
Metastazele cele mai frecvente sunt pulmonare.
Radiologic:
-osteosarcomul: aspect de „arici, pernă de ace, os pieptănat”
-sarcomul Ewing: aspect de „foi de ceapă”
-sarcom cu celule rotunde:lacune radiotransparente întinse în care dinţii parcă plutesc.
-epulis în faza de debut
-carcinoame, tumora cu mieloplaxe, osteodistrofia maxilarului, osteomielita, în
perioada de stare
SARCOMUL MAXILARULUI
Poate debuta la nivelul infrastructurii sau mezostructurii.
Are o evoluţie rapidă la copii şi tineri
Prognostic: grav
-epulis, sinuzită, în faza de debut
-carcinoame, tumora cu mieloplaxe, osteodistrofia maxilarului în perioada de stare
Tratamentul tumorilor maligne ale maxilarilor
-tratament chirurgical cu exepţia limfo-,mielo-,reticulo-,melanosarcome. Pentru a fi

eficient trebuie să se înscrie în cadrul principiilor oncologice cu rezecţii osoase largi,
dincolo de limitele clinice decelabile ale tumorii.
-metode şi tehnici de iradiere: rontgenterapia, telegamaterapia, betatronoterapia,
acceleratori lineari de particule.
-chimioterapia: metrotexat, 5-fluorouracil, vincristin, bleomicina, etc.
76
13.PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE
ANATOMIE
Glande parotide
Gande submandibulare şi sublinguale
Glande salivare mici
METODE DE INVESTIGAŢIE
-clinic
-RX.-sialografia, pe gol
-CT
-RMN
-dozarea electroliţilor din saliva totală
-ecografia
-scintigrafia Te99
-microbiologia
-citodiagnosticul
-biopsia
TULBURĂRI DE SECREŢIE
Asialie - rar
Hiposialie: tranzitorie
-boli generale (DZ, hipofizar, stări febrile)
-funcţionale (emoţionale)
-tratament medicamentos (AB-spectru larg, spasmolitice)
persistentă
Etiologie
-medicamentoase
- neuropsihotrope (fenotiazine)
- haloperidol
- antidepresive (imipramină)
-iradiere – tratament tumori
-sindroame sialozice
Simptomatologie
-senzaţia de gură uscată - proba cu zahăr
-tulburări funcţionale (umezeşte buzele)
-ragade pericomisurale
-mucoasă roşie, limbă depapilată
-depozite candidozice albicioase, mucoide
-pH scăzut
-carii dentare
Tratament
77
-tratament general
-sialogoge - tinctură de jaborandi, carboximetilceluloză
-coleretice - Sulfaran
-colutorii - Vit. A, stamicin
Sialoree: scurgere abundentă de salivă

-cauze locale -stomatite, fracturi
-afecţiuni esofagiene, gastrice, hepatice
-intoxicaţiile cu metale
-nevralgii faciale
-tumori cerebrale
-incontinenţă labială cicatriceală
-disfagii (oro-faringiene, paralizii)
-bolnavi anxioşi
Tratament
-atropină, neuroleptice - acţiune ganglioplegică
PLĂGILE GLANDELOR SALIVARE

-mai frecvent parotidian
-lezare:- nervul VII
-vena jugulară externă
-artera carotidă comună
-parenchim glandular
-canal Stenon
Tratament
-toaletă
-hemostază
-atitudine faţă de nerv VII, Stenon
-drenaj, pansament 7-10 zile
FISTULE
-cale anormală de scurgere la tegument/mucoasă
-traumatisme
-supuraţii deschise la piele
-litiază complicată
-inflamaţii specifice
-tumori ulcerate
Pot fi: -parenchimatoase
-de canal excretor
Simptomatologie
-nu provoacă tulburări generale importante
-scurgere salivă la tegumente
-orificiu mic, ascuns de burjon, halou congestiv
-localizate pe traseu canalicular/parenchim
-halou congestiv cu zone macerate
Diagnostic pozitiv: clinic, cateterism (traiect neregulat), sialografie, fistulografie
Diagnostic diferenţial: sindromul Frey
Tratament
78
-profilactic – tratament corect al plăgilor
-curativ
-suprimare temporară a secreţiei salivare - frondă mentonieră,
blocaj rigid, bandaj compresiv, radioterapie frenatorie,
sialolitice
-cauterizare traiect (termo/electro/chimic)
-pansament compresiv
-închiderea chirurgicală: excizie, neostomă, sutură
-suprimarea definitivă a secreţiei parotidiene (excepţional)
INFECŢIILE GLANDELOR SALIVARE
SIALADENITE, SIALODOCHITE
Etiopatogenie
Germeni saprofiţi (pneumococ, stafilococ)
Virusuri
-urlian (copii)
-herpetic
-Cocsackie
-rabia, gripa, rujeola – factori favorizanţi (de sensibilizare)
Căi de propagare a infecţiei
-canaliculară
-hematogenă (boli infecţioase)
-limfatică (adenită)
-directă (traumatică)
PAROTIDITA ACUTĂ
-unilaterală de obicei
Forme anatomo-clinice:
Catarală
-infiltrat inflamator
-salivă cu flacoane de fibrină
Purulentă
-microabcese
-puroi în acini
-ţesut conjunctiv interlobular păstrat
Gangrenoasă
-necroza ţes.glandular
-distrugerea barierei conjunctive
Forma catarală Forma supurată

debut insidios/brusc
unilateral/bilateral= gravitate
uscăciunea gurii
tumefacţie parotidiană extinsă temporal/genian
durere localizată vie, iradiată, pulsatilă
inflamaţie locală (edem) tegumente congestionate
împăstare profundă duritate ›renitenţă,
trismus moderat
79
salivă vâscoasă, orificiu tumefiat › puroi
opalescentă (abcesul parotidian)
Forma gangrenoasă
-rară
-pe fond de stare generală prăbuşită
-tegumente de culoare cenuşiu-violacee
-necroză superficială/ulceraţii
-secreţie sanguinolentă + sfacele
-crepitaţie (gaze)
-afectare nervVII -paralizia
Evoluţie, complicaţii
-abces de lojă
-fistulizare la piele/conduct auditiv
-difuzare în loji vecine/la distanţă
-accidente hemoragice
-embolii, septicemii
Examene complementare
-sialografia
-examen microbiologic
-AB grama
-parotidita epidemică
-abcesul de lojă parotidiană
-adenita intraparotidiană
-litiaza
-actinomicoza
-abcese loji vecine
-afecţiuni infecţioase ATM
Tratament
Profilactic: -asanare
-stimulare secreţie salivară
-sialogoge (pilocarpină)
Curativ
-AB terapie -generală
-endocanaliculară
+enzime , fluidifiante
Abces: incizie
PAROTIDITA CRONICĂ NESPECIFICĂ
Evoluţie parotidită acută nespecifică//virală

Factori favorizanţi
–infecţii virale
-megastenon
-litiaza salivară
-intoxicaţii cu metale
-hiposialii
Anatomie patologică
-dilatare canale excreto-secretoare
80
-metaplazia canaliculară a acinilor
-hiperplazia ţesutului conjunctiv
Semne clinice
-uni- / bilaterală
-tumefacţie, tegumente normale, moderat infiltrate
-consistenţă crescută (renitenţă/duritate)
-salivă modificată filantă, dopuri, puroi
-uscăciunea gurii
Sialografia
-“pom înflorit", "împuşcătură de alice"(canale contur neregulat, acini dilataţi,
friabili)
-"pete de zăpadă" (barieră ruptă)
-remanenţă lipiodol la 48 h
Tratament
-profilactic -igienă
-stimulare secreţie salivară
-curativ
-combaterea infecţiei - AB canalicular
-fluidificarea secreţiei
-combaterea procesului de scleroză
-tratament al stării generală
PAROTIDITE CRONICE SPECIFICE
TBC:
-rară
-primitivă / secundară
-salivă cazeoasă, bacil Koch
-leziuni localizate, nodulare
SIFILIS TERTIAR:
-difuză bilateral, duritate, nedureroasă
-localizată, gomă
-pseudoneoplazica: -tumoră fibrogomoasă unilaterală
-nodul în evoluţie
ACTINOMICOZĂ:
-rară (tropism scăzut)
-forma primitivă: -accidentală
-tumefacţie limitată
-salivă cu grăunţi gălbui
-forma secundară: -prin invazie
-infiltrat glande superficiale
-simptomatologie acută cervico-facială
LITIAZA SALIVARĂ
-frecvenţă crescută la glandele submandibulare

-adulţi 30-50 ani, bărbaţi
81
Etiopatogenie
-factori de mediu, alimentari
-intoxicaţii exo/endogene
-fumat, igienă, corpi străini
Mecanism
-modificare chimism salivar, modificare echilibru coloidomineral
-calculi mici/multipli, cu dimensiuni variabile
-localizare în canalul glandei
-consistenţă dură, culoare alb-cenuşie, leziuni glandulare
-dilataţia în amonte "calcul local"
-eroziuni prin migraţie
-infecţia supraadăugată "periwarthonita"
-edem interstiţial, supuraţie.
Triada salivară
Colica salivară
Abces salivar
Tumora salivară
LITIAZA SUBMANDIBULARĂ
Colica salivară (Morestin)
-în localizarea canaliculară
-orar alimentar
-durerea vie, ce iradiază în limbă
-congestia mucoasei
-glandă mărită de volum "palpare calcul"
-salivă normală/tulbure
Abcesul salivar
-complicaţie
-dureri vii, febră, tulburări funcţionale
-mucoasă roşie, "creastă de cocoş"
-salivă= puroi
Tumoră salivară
-prin infecţii repetate
-transformarea scleroasă a glandei
-suprafaţă neregulată, consistenţă dură
-nisip, noroi salivar
-tulburări funcţionale reduse
LITIAZA PAROTIDIANĂ
-localizare în canalul Stenon - colici cu intensitate scăzută
- palpare calcul
-abces salivar cu parotidită
-scleroză parţială prin cronicizare
Diagnostic
-anamneză
-examen clinic
-Rx. -cu film muşcat
-de glandă submandibulară
-tangenţială de ram
82
-de canal Stenon cu film retrojugal
Tratament
-sialolitotomie
-tratament antiinfecţios
-extirpare glandă
TUMORI ALE GLANDELOR SALIVARE
Epidemiologie
 Frecvenţă: 3-4 persoane / 100 000 locuitori
 Afectarea tumorală a glandelor salivare:
-80% - glanda parotidă
-5-10% - glandele submandibulare
-5-10% - glandele salivare mici
Clasificarea OMS:
I.Tumori epiteliale
A. 1. Adenomul pleomorf (tumoră mixtă)
2. Adenoamele simple
a) Adenolimfomul
b) Adenomul oxifil
c)Alte tipuri de adenom (tubulo-trabecular, alveolar,
bazoceleular, cu celule clare)
B. Tumori mucoepidermoide
C. Tumori cu celule acinoase
D. Carcinoame
II. Tumori non-epiteliale (hemangiom, limfangiom,
neurofibrom etc.)
III. Tumori neclasate (sarcom, lipom)
IV. Leziuni tumor-like (leziuni limfoepiteliale benigne, sialoze)
Adenomul pleomorf (tumora mixtă)
Epidemiologie
-Reprezintă 70% din tumorile glandelor salivare
-Vârsta: mai frecvent - 30-60 ani
-Sexul: prevalent la sexul feminin
Localizare
-Glanda parotidă: 52-84%
-Glanda submandibulară: 7-17%
-Glande salivare mici: 3-8%
Macroscopic
-Dimensiuni: câţiva mm - 5-6 cm
 Excepţional, după evoluţie îndelungată: 15-20 cm
-Forma: nodulară, cu suprafaţa lobulată sau boselată
-Înconjurată de capsulă conjunctivă cu grosime variabilă, completă sau
incompletă
83
 Existenţa capsulei - contestată de unii autori - considerată
structura peritumorală a fasciculelor conjunctive
 Se pot întâlni insule de ţesut tumoral şi în afara capsulei =>
tumoră multifocală
-Culoare: gri-cenuşie. Pe secţiune pare translucidă
-Prezintă zone chistice, hemoragice sau mucoide depresibile, alternând cu
zone de consistenţă dură, cartilaginoasă, osoasă
Simptomatologie
Debut - nodular
-noduli mici, bine delimitaţi
-unici, mai rar multipli (la parotidă)
-consistenţă variabilă - adesea elastică
-mobili, nedureroşi spontan sau la presiune
Simptomatologie: Tumora în cursul evoluţiei
 Creştere foarte lentă, asimptomatică - luni, ani
Deformare treptată a regiunii
Tulburări fizionomice
- Absenţa durerilor
- Secreţia salivară rămâne normală
- Tumora nu este însoţită de adenopatii
- Starea generală nu este influenţată
- Uşoară senzaţie de tensiune la nivelul tumorii
Examene complementare
- Sialografia-aspect de "minge ţinută în mână"
- Tomografia computerizată
- Rezonanţă magnetică nucleară
- Scintigrafia cu Techneţiu-99
Diagnostic pozitiv
 Se stabileşte pe baza următoarelor elemente:
- Sediul, forma şi consistenţa nodulului
- Creşterea sa extrem de lentă
- Absenţa oricărei tulburări locale sau generale
- Diagnosticul de certitudine se stabileşte pe baza examenului
histopatologic!!!
- Nu se recomanda biopsia!!!
- Adenopatii cronice intraglandulare
- Sialadenita cronica litiazica
- Alte tipuri de adenoame
- Tumori paraglandulare
- Tumori maligne ale glandelor salivare
- Parotidite cronice
- Sialoze
- Parotidomegalii
Evoluţie
 Evoluţie deosebit de lentă, îndelungată
 Chiar şi la dimensiuni mari îşi păstrează caracterul limitat
 Caracter recidivant: 3-12% din cazurile operate
84
Recidivele pot avea acelaşi caracter ca tumora iniţială sau pot surveni sub
formă malignizată!!
 Potenţial de transformare malignă: 5-15%
De obicei de tip carcinomatos
Factori de risc ai transformării maligne:
- vârsta peste 40 ani
- sexul masculin
- tumoră mai mare de 2 cm
- localizarea în lobul profund parotidian
- noduli solitari
- recidivă tumorală
Semne clinice de malignizare:
-accelerarea bruscă a creşterii tumorii;
-neregularitatea suprafeţei şi a consistenţei (mai depresibile) a tumorii,
care infiltrează ţesuturile din jur, devenind aderentă la piele şi la
planurile profunde;
-apariţia la suprafaţa tegumentelor a unui desen vascular mai accentuat
care semnifică o circulaţie colaterală dezvoltată;
-paralizia pe traiectul unor ramuri sau pe tot teritoriul de distribuţie al
nervului facial (în cazul localizării parotidiene);
-apariţia adenopatiei regionale;
-senzaţia de tensiune şi presiune se transformă în durere;
-starea generală se alterează
Durerea apare precoce, paralizia nervului facial apare târziu
Tratament
Generalităţi: Tratament numai chirurgical
Intervenţia chirurgicală
-Parotidectomia totală cu conservarea nervului facial - de elecţie!
-Parotidectomia subtotală cu conservarea nervului facial
 nerecomandabilă
 indicată uneori pentru tumori mici, localizate strict în lobul
superficial
 indicată pentru alte tumori, cu caracter recidivant mai scăzut
-Submaxilectomia
-Extirparea tumorală - pentru localizările la nivelul glandelor salivare mici
 se excizează şi mucoasa acoperitoare şi glandele salivare mici
adiacente capsulei tumorale
Adenolimfomul (chistadenolimfomul, tumora Warthin)
Epidemiologie
-Mai frecvent la bărbaţi - M:F = 6:1
-De obicei după 40 ani
Localizare
-Glanda parotidă - cel mai frecvent
-Glanda submandibulară - rar
-Glande salivare mici ale buzei, peretelui posterior al faringelui -foarte rar
Aspecte clinice
Foarte asemănătoare adenomului pleomorf (evoluţie lentă, lipsa durerilor,
lipsa adenopatiei, lipsa paraliziei facialului)
85
Examen clinic
-Formaţiune tumorală bine delimitată
-Consistenţă elastică
-Localizare în ţesutul glandular superficial
-Tumora poate fi prezentă bilateral
Investigaţii paraclinice
-Sialografia nu este caracteristică
-CT, RMN - indicii privind morfologia tumorii
-Examenul citologic - elemente de diagnostic orientativ
-Lipomul
-Adenomul pleomorf cu ţesut mixomatos
-Formele de debut ale tumorilor maligne
Evoluţie: -Nu are potenţial recidivant
-Poate apărea la glanda simetrică după un număr de ani
Tratament: este chirurgical
Adenomul oxifil
Simptomatologie
-Localizare parotidiană cel mai frecvent
-Aspect clinic foarte asemănător cu cel al adenomului pleomorf
-Este confundat adesea clinic şi sialografic cu acesta
Evoluţie -Nu are potenţial recidivant decât după extirpări incomplete
Tratament -Parotidectomie totală cu conservarea nervului facial
Tumorile muco-epidermoide
Tumori cu potenţial crescut de malignizare

Simptomatologie
-Clinic şi radiologic - foarte asemănătoare cu adenomul pleomorf
-Localizare parotidiană (cel mai frecvent), submandibulară, glande
salivare mici
-Evoluţie mai rapidă
Tratament: chirurgical
-Rezultate: supravieţuire la 5 ani în 90% din cazuri
Radioterapie: Radiosensibilitate scăzută
Chimioterapie
Tumorile cu celule acinoase
 Sunt tumori rare

 Adesea confundate cu adenolimfomul
 Caracter "semimalign" - evoluează lent spre malignitate
Epidemiologie
-În proporţie de 70% la F cu vârsta > 50 ani
Simptomatologie
-Clinic şi radiologic - asemănător cu adenomul pleomorf
-Consistenţă ceva mai moale
86
Tratament
-Parotidectomie totală cu conservarea nervului facial dacă acesta nu este
afectat
-Radio-chimioterapie - rezultate bune
14.PATOLOGIA ARTICULAŢIEI TEMPORO-MANDIBULARE
Morfologia ATM:
-e o articulaţie sinovială compusă
-formată din: -condilul mandibular
-fosa mandibulară a osului temporal cu tuberculul articular
-discul articular (considerat componenta osoasă nemineralizată)
DISFUNCŢIA TEMPORO-MANDIBULARĂ
-cunoscută şi ca sindrom algodisfunctional ocluzo-articular sau sindrom dureros

miofascial
-e o afecţiune frecventă şi polisimptomatică
-reprezintă cea mai comună cauză pentru durerile masticatorii şi disfuncţia
mandibulară
-în general, cauza este musculară
Etiologie:
-contacte premature ce determină activitate musculară parafunctională
-bruxism
-stres emoţional
Simptomatologia sindromului dureros miofascial:
-durere
-zgomote articulare
-simptomatologie dentară
Durerea:
-e simptom major
-localizare variată: -preauriculară
-retroorbitară
-nazală
-mastoidiană
-spre baza limbii
-de-a lungul marginii mandibulare
-de-a lungul SCM
-supraclavicular
-scapulară
-localizarea e în general vagă, dificil de precizat, şi de multe ori iradiază
-durerile sunt în general unilaterale devin mai crescute dimineaţa, la trezire
-de regulă, durerea nu apare noaptea
-durerea apare la deschiderea gurii, la mestecat
-intensitatea durerii creşte în perioade de stres emoţional sau anxietate
Muşchii masticatori sunt dureroşi la palpare.
87
-palparea în fornixul tuberozitar superior al muşcchilui pterigoidian extern e
dureroasă şi prezentă în peste 80 % din cazuri
-mialgia => suprasolicitare musculară hipoxie => contractură musculară
2-3 zile => miospasm 14 zile => miozite
Simptomatologie articulară:
-dureri articulare la mobilizarea mandibulei
-alimentele dure sau lipicioase determină apariţia durerii articulare
-durerile sunt determinate de afectarea structurilor ligamentare
-zgomote articulare: -cracmente
-crepitaţii
Simptomatologie dentară:
-mobilitate dentară determinată de suprasolicitare
-abraziune dentară
-lacune cuneiforme la colet
Diagnosticul pozitiv:
-examen clinic
-examenul radiologic e de obicei normal
-în incidenţa laterală (transcranială), OPG, incidenţa PARMA)
-incidenţa antero-posterioară (transorbitală, tangentă ramului mandibular)
-CT
-RMN
-uneori se pot identifica eroziuni ale suprafeţei articulare, osteofite
Tratament:
Faza I de tratament:
-explicarea problemelor pacientului
-automasaj manual al muşchilor masticatori şi punctelor de inserţie
-autofizioterapie: realizarea mişcarilor de propulsie şi deschidere
-dietă moale
-uneori terapie medicamentoasă analgetică şi AINS
La 3 săptămâni după iniţierea primei faze de tratament se face o reevaluare
Faza a-II-a de tratament:

-gutiere acrilice ocluzale, pentru.:
-deschiderea spaţiului articular
-diminuarea presiunii intraarticulare
-relaxare musculară
-fizioterapie axată pe protruzie activă şi pasivă
-tratament cu ultrasunete, ionoforeză (stimulare electrica transcutanată cu
transport de agenţi medicamentoşi)
-terapie psihiatrică şi /sau medicaţie anxiolitică şi miorelaxantă
Tratamentul chirurgical nu e indicat.
ARTRITA DEGENERATIVĂ DE TIP ARTROZIC

(tulburări interne ATM)
-termenul se referă la modificari ale relaţiei menisc-condil
88
-considerate multă vreme artrite cronice, tulburarile interne ale ATM se manifestă
iniţial ca disfuncţii articulare
-discul articular e de regulă deplasat anteromedial, apărând durere şi disfuncţie
mandibulară
-modificărilor de poziţie le urmează modificarile în configuraţia discului, care se
poate îngroşa
-perforaţia meniscului apare în fazele tardive
Semne clinice:
-durerea e simptomul care predomină
-e constantă, creşte în intensitate la mişcări
-localizare în zona structurilor articulare
-uneori poate iradia la fel ca în disfuncţia mandibulară
-orarul e variabil: uneori dimineaţa, la primele mişcări, alteori seara cand articulaţia e
obosită
-presiunea pe ATM exacerbează durerea sau o declanşează
-presiunea pe muşchii masticatori e dureroasă
-zgomotele articulare pot fi produse la deschiderea şi/ sau la închiderea gurii
-tulburări în mecanica articulară - mandibula devine hipermobilă
-limitarea deschiderii arcadelor poate apare mai târziu
-dedublarea mişcărilor de deschidere ("deschidere în baionetă")
-subluxatii anterioare recidivante autoreductibile determinate de alterarea structurilor
ligamentare
-se percepe cracment când condilul trece de tuberculul articular
Semne generale: neurologice (cefalee, migrenă, hemispasm facial, tulburari
gustative), sinusale (rinoree, dureri sinusale), auriculare (otalgii, acufene), salivare
(sialoree, asialie)
Examen imagistic:
-Rx temporo-mandiular (cu incidenţa antero-posterioară sau laterală)
-CT nu oferă oportunitatea studiului dinamic al structurilor ATM
-artrografia -vizualizează structurile moi ale ATM
-RMN
Tratament:
I: -explicarea problemelor pacientului
-autofizioterapie - mişcari de protruzie şi deschidere
-automasaj muscular (maseter şi temporal în special)
II: -gutiera ocluzală:
-deschiderea spaţiului articular
-diminuarea presiunii intraarticulare
-relaxarea musculară
-fizioterapie activă - propulsie şi deschidere
-ultrasunete şi stimulare electrică transcutană
-tratament psihiatric
-dacă după 6 luni nu se observă o ameliorare, se face o intervenţie chirurgicală
Artroscopia:
-distensia spaţiului articular superior cu soluţie Ringer, lavaj cu soluţie salină
-detaşarea aderenţelor fibroase ce pot restricţiona discul
Artrocenteza:
-inserarea a 2 ace în spaţiul supradiscal
-distensie hidraulică a spatiului superior articular
-spălături cu soluţie salină în cantitate de 100-150 ml
89
Repoziţionarea discală şi plicaturarea
Discectomie
Criteriile clinice pentru evaluarea reuşitei terapeutice:
-durere absentă sau redusă
-deschidere a arcadelor dentare mai mare de 35-40mm
-excursiile laterale şi protruzive mai mari de 4 mm
-abilitatea de a realiza masticaţia normală / aproape normală
-ocluzia funcţională şi stabilă
-perioade limitate de disfuncţie
-aspect clinic acceptabil
LUXAŢIA ANTERIOARĂ RECIDIVANTĂ
-reprezintă dislocarea condilului anterior de tuberculul articular, devenind blocat în

această poziţie
-se datorează hipermobilităţii mandibulare
-de cele mai multe ori aceasta luxaţie e autoreductibilă - subluxaţie
-prin spasm muscular ulterior luxaţiei, aceasta nu mai poate fi redusă de pacient
-poate fi unilaterală sau bilaterală
-apare la mişcari uzuale sau la căscat, proceduri dentare sau spontan
-de regulă, producerea luxaţiei e dureroasă
-se produce un cracment caracteristic în momentul saltului condilian
Tratament:
-constă în reducerea luxaţiei
-se restrictionează deschiderea mare a gurii 2-4 săptămâni; dietă moale
-tratament AINS
-exerciţii de control al hiperactivitatii musculare
-tratamentul chirurgical e indicat în luxaţii frecvente şi durerii
AFECŢIUNI INFLAMATORII ALE ATM
-pot afecta separat structurile articulaţiei sau articulaţia în totalitate

-de regulă, apar unilateral
-o mare parte a inflamaţiilor sunt determinate de dezechilibre ocluzo-articulare
CAPSULITA ŞI SINOVITA
-proces inflamator al capsului şi sinoviei

-determinate de: -modificări discale
-tulburari în mecanica articulaţiei cu alungirea capsulei
-traumatisme acute de la nivelul ATM
-proces inflamator de vecinatate
-dureri localizate articular, eventual iradiate
-mişcări mandibulare dureroase
-creşte cantitatea de lichid sinovial cu împingerea condilului mandibular în jos şi
inocluzie molară pe partea afectată
Rx - lărgire a spaţiului articular, fără modificări osoase
Tratament:
-limitarea mişcărilor articulare, dietă moale
-tratament antiinflamator: AINS, ultrasunete, laser terapeutic
-dacă factorul cauzal e microbian - tratament AB
90
-dacă inflamaţia e secundară unei tulburări a relaţiei disc-condil: tratament
chirurgical
RETRODISCITA
-proces inflamator localizat în ţesutul retrodiscal

-cauze: -traumatism acut
-malocluzii instalate brusc
-deplasări anterioare exagerate, lente sau bruşte ale discului
-durerea e simptomul comun
-se produce deplasarea infero-anterioară a condilului, cu inocluzie molară pe
partea afectată
-limitare antalgică a deschiderii gurii
-diagnosticul diferenţial cu capsulita şi artrita acută e dificil
-artroscopia, CT şi RMN pot stabili afectarea structurilor retrodiscale
-tratament: -în repaus articular 3-4 zile
-autofizioterapie
-tratament chirurgical (când apar tulburări interne)
ARTRITE
-procesul inflamator afectează toate structurile ATM

-cauze: -traumatice
-infectioase
-reumatice
-hiperuricemice
-degenerative
ARTRITE ACUTE NESPECIFICE
-sunt de obicei unilaterale

-pătrunderea germenilor patogeni în ATM se poate face:-direct, după traumatism
-puncţii septice
-procese de vecinatate
-diseminare hematogenă
-procesul afectează progresiv sinoviala, meniscul, suprafaţa articulară, osul
Semne clinice:
-dureri, limitarea mişcării mandibulei, semne de inflamaţie acută
-dureri localizate în regiunea ATM, pot iradia temporal, otic, genian
-durerile sunt intense, spontane, pulsatile
-mişcările mandibulei sunt reduse datorită durerii şi contracturii musculare
-poziţia antalgică: gura întredeschisă, mandibulă deviată spre partea sănatoasă
-tumefacţie pretragiană, împăstare la palparea ATM în CAE
Evoluţie:
-formele uşoare, congestive, sunt reversibile
-formele purulente evoluează spre fistulizare, în special în conductul auditiv
-se poate produce extensia în zone vecine
-anchiloza temporo-mandibulară (frecvent la copii)
Diagnostic+: semne clinice şi Rx
Rx:-uşoară lărgire a spaţiului articular
91
-foliculita sau furunculul pretragian
-adenită parotidiană superficială (pretragiană)
-parotidite urliene
-otomastoidită
Tratament:
-antiinflamator local
-AINS
-AB
-repaos articular, eventual gutieră ocluzală cu înălţarea ocluziei
-artrotomie în cazul colecţiilor purulente
-mecanoterapie pasivă şi activă
ARTRITE SPECIFICE
-sifilitice:-în lues II apar artralgii sau artrite subacute

-în lues III apar epifizite artrofice sau hipertrofia condilului
-nu apar anchiloze
-TBC: -afecţiune rară, secundară

-apar leziuni distructive ale discului, oase articulare
-se produce fibrozare şi anchiloză
-actinomicotice: -apar prin extensie de la părţi moi

-sunt afectate ligamentele şi discul
-osul nu e afectat
-se produce constricţie; nu dă anchiloză
ARTRITA HIPERURICEMICĂ
-apare în gută
-prin precipitarea ureei în lichidul sinovial
ARTRITA REUMATOIDĂ
-apare în cadrul poliartritei reumatismale cronice afectând şi alte structuri

-se poate izola de factorul reumatoid în articulaţie
-e bilaterală
-tumefacţie
-drept complicaţie apare anchiloza
-crepitaţii articulare
-poate apare hipomobilitate mandibulară determinată de fibroză, chiar anchiloză
-Rx- modificări de contur articular, uneori osteofite
Tratament:-medicamentos al bolii sistemice

-fizioterapie
-reechilibrare ocluzală
-mecanoterapie
-chirurgical: artroscopie sau refacere articulară totală cu proteză
92
articulară
ARTRITA TEMPORO-MADIBULARĂ ÎN SPONDILITA ANCHILOZANTĂ
-e o afecţiune cronică progresivă care afectează articulaţiile vertebrale şi sacroiliacă

-afectarea ATM se depistează iniţial Rx sub formă de deformare, eroziunea
condilului
-apar durere, crepitaţii, cracmente, limitarea deschiderii gurii
-afectează ATM în 45% din cazuri
Tratament: -în principal al bolii sistemice
-reechilibrare ocluzală
-mecanoterapie
-tratamentul chirurgical constă în artroscopie cu lavaj, înlocuirea
articulaţiei cu o proteză articulară
CONTUZIILE ATM
-traumatism indirect (menton, ram mandibular,unghi mandibular)

-traumatism direct
-afectarea discului şi a sinoviei, cu producerea unui hematom intra- şi / sau
periarticular
-elementele osoase sunt integre
Clinic: -dureri articulare spontane
-dureri articulare provocate de mişcările mandibulare
-tumefacţie periarticulară
-devierea mentonului de partea sănatoasă
-inocluzie molară pe partea afectată
Tratament: repaos articular, infiltraţii periarticulare cu xilină 1%, mecanoterapie.
PLĂGILE ATM
-sunt de regulă accidentale

-se pot produce leziuni ale părţilor moi şi dure ale ATM
-tratament: -toaleta plăgii
-sutura cu refacerea elementelor anatomice
-tratament antiinflamator şi antibiotic
-reluarea mişcarilor după 6-7 zile
-autofizioterapie
LUXAŢIILE TEMPORO-MANDIBULARE
-pierderea bruscă a rapoartelor normale între suprafeţele articulare

-ieşirea condilului din cavitatea glenoidă
-nu se poate realiza autoreducerea
-forme anatomo-clinice: a-anterioare
b-posterioare
c-laterale
LUXAŢII ANTERIOARE ALE ATM:
93
-pot fi: unilaterale sau bilaterale
-produse de: -deschiderea exagerată a gurii
-căderi pe menton cu gura deschisă
-manopere medicale
-traumatisme aplicate pe ram, dinapoi înainte
-favorizate de: -laxitatea capsulei articulare
-scăderea tonicităţii musculaturii masticatori
-cavitatea glenoidă puţin adâncă
-eminenţa articulară cu panta ştearsă
-deformări condiliene
Clinic: -durere vie în momentul producerii

-cracment intraarticular şi imposibilitatea închiderii gurii
-gura deschisă
-incontinenţă salivară
-fonaţie şi deglutiţie dificile
-masticaţie imposibilă
LUXAŢIA ANTERIOARĂ BILATERALĂ:

-gura larg deschisă
-menton protruziv, coborât, dar median
-inocluzie verticală frontală, uneori cu contact molar
-obraji turtiţi şi alungiţi
-contractură spastică a muşchiului maseter şi temporal
-depresiune pretragiană, palparea condilului sub arcada temporo-zigomatică
-unghiul mandibulei în contact cu SCM
LUXAŢIA ANTERIOARĂ UNILATERALĂ:

-e mai rară, tulburările fiind mai puţin accentuate
-asimetrie facială cu devierea mentonului de partea sănătoasă
-linia interincisivă deplasată spre partea neafectată
-obrazul turtit şi alungit de partea afectată şi relaxat pe partea sănătoasă
-gura e mai puţin deschisă, mobilitatea extrem de redusă
Tratament: -se practică cât mai curând posibil
-în luxaţii vechi nereduse, se poate organiza o neoarticulaţie şi fibrozarea
cavităţii glenoide
-tratament ortopedic: reducere şi imobilizare
-anestezie locală pentru relaxarea musculară
LUXAŢIILE ATM POSTERIOARE:
-sunt rare şi frecvent însoţite de fractura peretelui anterior al CAE

-se produc prin lovituri sau căderi pe menton, gura fiind închisă
-otoragie cu scăderea acuităţii auditive
-retrognatism mandibular cu inocluzie sagitală frontală
-gura întredeschisă 1-2 cm
-obraji turtiţi, miscări mandibulare absente
-depresiune pretragiană, condil palpat în conduct
Diagnosticul diferenţial se face cu : -fracturi condiliene
-fracturi de cavitate glenoidă
94
Tratament: constă în reducere şi imobilizare
-se exercită o presiune în jos şi tracţiune anterioară
LUXAŢIILE ATM LATERALE:
-sunt excepţionale
-posibile numai în asociere cu fracturi de gât condilian
-predomină fenomene clinice specifice fracturii
-menton deviat de partea leziunii
-ocluzie încrucişată
CONSTRICŢIA DE MANDIBULĂ
-limitarea permanentă, totală sau parţială a mişcărilor mandibulei

Cauze periarticulare, musculare, cutaneomucoase
-periarticular: fibrozarea capsulei şi ligamentelor după supuraţii,
traumatisme, plăgi deschise, intervenţii chirurgicale
-muscular: scleroza musculară (corpi straini, fracturi vicios consolidate,
osteomielită, supuraţii) şi hipertonia musculară (iritaţii) ale nervilor motori
(contracture psihică)
-cutaneomucoase: cicatrici retractile postoperatorii combustionale,
postinfecţioase, tumori
Semne clinice:
-debut lent, insidios
-limitarea mişcărilor mandibulei se accentuează progresiv
-sunt afectate mişcările de coborare, şi mai putin mişcările de lateralitate şi
propulsie
-deschiderea forţată a gurii e posibilă în anumite limite şi e dureroasă
-mandibula are tendinţă de laterodeviere spre partea afectată
-la examenul clinic se constată prezenţa cicatricilor
-hipotrofie musculară
-igienă bucală deficitară, tartru
-trismus: -imposibilitatea temporară de deschidere a arcadelor dentare
-iritaţie neuro-reflexă cu contracţia musculară
-stări generale (tetanos, intoxicatie acuta, Parkinson)
-stări locoregionale (tumori mandibulare, infecţii perimandibulare,
accidente de erupţie ale M3 inferior, osteomielita mandibulei, contuzii ale muşchilor
masticatori)
-anchiloza TM: -examenul Rx precizează diagnosticul
-blocaj mandibular în fracturile complexului orbito-zigomatic
Tratament:
- metode nesângerânde conservatoare:
-mecanoterapie pasivă timp de 30-60 zile cu o amplitudine de circa
1-2 mm / zi
-infiltraţii de hialuronidază în masa cicatricială cu efect
antiinflamator
-ultrasunete, laser CO2
-metode chirurgicale:
95
ANCHILOZA TEMPORO-MANDIBULARĂ
-limitarea permanentă a mişcărilor mandibulare determinate de organizarea unui

ţesut osos între capetele articulare ale ATM
-poate fi unilaterală (mai frecvent) sau bilaterală
Cauzele sunt traumatice, infecţii locoregionale, poliartrita cronică reumatoidă, febre
eruptive
-sunt descrise şi anchiloze congenitale (extrem de rare) probabil determinate de
traumatism obstretical sau infecţii postnatale
-anchilozele posttraumatice se instalează în 5 luni (traumatism direct) şi 18 luni
(traumatism indirect)
-anchilozele postinfecţioase se instalează în timp mai îndelungat
-traumatisme: -fractura condilului intraarticular

-fracturi de cavitate glenoidă
-traumatism obstretical
-plăgi ale articulaţiei
-infecţii: -supuraţii otomastoidiene
-supuraţii peri ram mandibular
-artrite specifice: gonococice, luetice, actinomicotice, parotidite.
-febre eruptive: -scarlatina, rujeola etc.
96
15.DESPICĂTURI CONGENITALE
Despicăturile congenitale ale feţei sunt malformaţii caracterizate prin

întreruperea continuităţii faciale sub forma unor dehiscenţe ce despart structurile
faciale care în timpul dezvoltării embrionare au fost independente. Tulburările de
dezvoltare ale arcurilor branhiale I şi II în timpul primelor luni de sarcină, pot antrena
despicături diverse şi malformaţii ale extremităţii cefalice.
Frecvenţă, aspecte etiologice:

Despicăturile labio-maxilo-palatine sunt cele mai frecvente despicături ale
feţei. Sexul masculin este mai afectat (80-90 %), partea stângă a feţei este mai
frecvent interesată (60%). Se pare că există o creştere a incidenţei despicăturilor odată
cu creşterea vârstei tatălui.
Factorii ereditari sunt sunt astăzi unanim admişi în producerea despicăturilor.
Nu s-au constatat aberaţiuni cromozomiale decât în sindromul Patau - trisomia 13-15
sau 16-18 (sidromul Edwars), incompatibile cu viaţa. De aceea rămâne încă dificilă
analiza genetică a unei despicături ereditare.
Perturbările dezvoltării embrionare în primele 2-3 luni de sarcină pot antrena
malformaţii diverse. Factorii fizici ai dezvoltării: strangulările ombilicale, bridele
amniotice, aderenţele.
Factori de mediu:
1. Agenţi chimici: medicamentele: thalidomida, antagonişti ai acidului
folic, anumite antibiotice (hadalacinul), antimitotice (citostatice), apirina.
2. Factori fizici:
Radiaţii ionizante: -naturale (contaminarea radioactivă din atmosferă
cu elemente radioactive din sol şi apă
-artificiale: iradierea sistematică profesională
(radiologie, cercetare nucleară), iradiere accidentală şi iradiere medicală,
terapeutică sau diagnostică.
Radioelemente. Prin înglobarea izotopilor radiuactivi în sistemele
biologice, se pot determina fenomene de mutaţie.
3. Factori nutriţionali: s-a dovedit experimental că unele pot fi implicate
în procesele teratogene: -hipo şi hipervitaminoza A
-deficit de vitamina B
-carenţa vitaminei E
4. Factori infecţioşi: -infecţiile virale ale mamei gravide: rubeola,
virusul citomegalic, virusul herpetic, urlian, gripal; toxoplasmoza. Chiar şi în
urma vaccinării pot apare unele anomalii cromozomiale.
97
5. Caracteristici materne: -variaţii anatomice şi fiziologice la nivelul
uterului cum ar fi alterări ale aportului sanguin (hipoxia) sau modificări ale
presiunii uterine sau cantităţii de fluid uterin pot produce mai frecvent
malformaţii la nivelul palatului secundar.
-alterări metabolice: o serie de hormoni şi
produse de degradare metabolică pot traversa placenta. Diabetul este o
afecţiune cu un risc crescut pentru embrion. Deficienţa de tiroxină poate
produce despicături faciale.
Patogenie:
Faţa embrionului uman se formează printr-un proces de creştere mezodermală
şi penetraţie a epiteliului unor muguri care pe parcurs confluează sau realizează o
coalescenţă între ei, ducând la final la dispariţia şanţurilor de demarcaţie. Formarea
feţei are loc între a 5-a şi a 12-a săptămână. Bolta se formează începând cu a 6-a
săptămână a vieţii intrauterine. Astăzi majoritatea autorilor cred că la baza producerii
despicăturilor s-ar situa un defect de umplere al şanţurilor despărţitoare dintre muguri.
Clasificare:
Despicături parţiale:
- anterioare:
- unilaterale: -incomplete: interează parţial buza sau buza şi pragul narinar
lăsând indemnă creasta alveolară. Narina de partea afectată este etalată,
orizontalizată, iar lobulul nazal este deviat spre partea sănătoasă
-complete: volumul părţilor moi de partea afectată este mai
mare iar la nivelul crestei alveolare despicate există un decalaj transversal şi sagital
porţiunea mediană găsindu-se într-opoziţie anterioară cu 0,3-1 cm faţă de cea laterală.
Despicătura trece în regiunea incisivului lateral, care este cel mai adesea torsionat,
dedublat sau hipoplazic.
-bilaterale: interesează bilateral buza, pragul narinar şi creasta alveolară
-incomplete
-complete
-posterioare: -incomplete: interesează parţial pe linia mediană lueta, vălul şi o mică

parte din bolta dură
-complete: sunt interesate lueta, vălul şi bolta dură până la palatul
primar. Vomerul se găseşte pe linia mediană
Despicături asociate: asocierea unei despicături anterioare de diverse grade uni- sau
bilaterale cu una posterioară de diverse grade, păstrându-se întotdeauna o separare
între acestea printr-un segment osos intermediar intact.
Despicături totale:
- unilaterale (buză de iepure): afectează lateral buza superioară, pragul narinar,
creasta alveolară şi apoi bolta dură vălul şi lueta pe linia mediană. Vomerul ataşat de
partea neafectată dă un grad de asimetrie. Decalajele sagitale şi transversale sunt
importante, bontul median fiind proiectat înainte iar cel lateral rămânând într-o
poziţie posterioară şi laterală. Narina este foarte etalată, orizontalizată, lobulul nazal
turtit cu subcloazonul scurt, deviat spre partea sănătoasă.
- bilaterale (gură de lup): interesează buza superioară, podeaua foselor nazale,
procesul alveolar bilateral, bolta dură, vălul şi lueta pe linia mediană, vomerul fiind
situat pe mijloc. Bontul median poate fi mult proiectat înainte, atrofic, alipit de
subcloazonul scurt, continuându-se direct cu lobulul nazal, care este turtit. Aripile
98
narinare sunt mult etalate, trase în afară, lăsând să se vadă comunicările foselor nazale
cu cavitatea bucală.
Pe lângă tulburările fizionomice există o serie de tulburări funcţionale care perturbă

dezvoltarea normală ulterioară:
-dificultatea în hrănire datorată lipsei continuităţii buzei precum şi refluarea
alimentelor pe nas
-tulburări de vorbire, limbaj nazonat, neinteligibil. Fonemele palatale,
dentale, labiale nu se pot emite corect
-anomalii dentoalveolare reprezentate prin îngustarea arcadelor cu
retrognaţie superioară şi malpoziţii dentare multiple, cu rotări în ax ale
dinţilor sau dedublarea incisivului lateral superior.
Tratament
Tratament chirurgical: urmăreşte redarea continuităţii structurilor interesate
prin închiderea breşelor, refacerea reliefurilor feţei şi realizarea condiţiilor
reeducării funcţionale a vorbirii.
Despicăturile anterioare se operează la 6-8 luni de la naştere când structurile
faciale sunt bine dezvoltate şi copilul are 8-10 kg pentru a suporta intervenţia.
Despicăturile posterioare se efectuează în jurul vârtei de 2 ani când copilul
poate să vorbească.
Tratamentul adjuvant ortodentico-protetic: se pot folosi înainte de intervenţie,
aparate stimulatoare de creştere a maxilarelor începând cu a 4-a, a 6-a săptămână
de viaţă.
Terapia urmăreşte concomitent diminuarea ritmului de creştere al mandibulei,
corectarea poziţiei vicioase a dinţilor şi asuplizarea buzei superioare şi în general
asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării funcţiilor fizionomice, fonetice şi
masticatorii.
Tratamentul logopedic: trebuie început imediat după efectuarea intervenţiei
chirurgicale de plastie velo-palatină.
Despicătura oblică a feţei: este o malformaţie rară, de obicei unilaterală, ce pleacă

de la comisura bucală, traversează oblic obrazul şi se termină la nivelul unghiului
intern al ochiului. Se însoţeşte de malformaţii ale orbitei, limbii, bolţii palatine.
Despicătura transversală a feţei sau macrostomia porneşte de la nivelul comisurii şi
se îndreaptă se îndreaptă lateral spre obraz şi regiunea tragusului oprindu-se înaintea
maseterului.
Despicătura mediană a buzei superioare este o afecţiune congenitală rară.
Interesează buza superioară pe linia mediană şi se încadrează în grupa de anomalii
mediane ale feţei (fruntea, nasul, buza superioară, inferioară, limba, mandibula şi
uneori partea anterioară a gâtului).
99
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. AMINE M., TAISSE S., LAKHDAR A., BENYAHYA I.: Névralgie

essentielle du trijumeau: aspects cliniques. Médicine buccale chirurgie
buccale, 2006 ; 12 (1) : 39-46.
2. BĂILĂ ANCA, M VOINEA CORINA CRISTINA., GRIVU O.,

DRAGOMIRESCU D., SUCIU DIANA: Durerea în Stomatologie. Ed.
Mirton, Timişoara, 1997.
3. BOBOC GHE.: Aparatul dento-maxilar. Editura medicală Bucureşti

2009. Ediţia a -II-a.
4. BUCUR A., VILA.C., ACERO J. And all: Compendiu de chirurgie

oro-maxilo-faciala.Q Med Publising, Bucuresti, 2009
5. BURLIBAŞA CORNELIU: Chirurgie orală şi maxilo-facială. Editura

medicală Bucureşti 2003
6. BURLIBAŞA C., CHIIRILĂ L., GĂNUŢĂ N., GOGĂLNICEANU

D., HERESCU C., LUNG T., MAFTEI I., PRICOP M., ROTARU Al.,
SURPĂŢEANU M., URTILĂ E: Chirurgie Orală şi Maxilofacială.
Editura Medicală, Bucureşti, 2003.
7. CHESHIRE W.P.: Trigeminal neiralgia : diagnosis and

treatment.Curr. Nerurol. Neurosci. Rep. 2005 ; 5 : 79 – 85.
8. ERBAY S.H., BHADELIA R.A., O'CALAGHAN M., GUPTA P.,

RIESENBURGER R.,KRACKOV W., POLAK J.F. : Nerve Atrophy
in evere Trigeminal Neuralgia : Noninvasive Confirmation at MRI
Imaging – Initial Experience. Radiology, 2006 ; 238 (2) : 689 -692.
9. GAFAR MEMET: Odontologie. Caria dentară. Editura Medicală

Bucureşti, 1995
10. GOLA R.,CHOSSEGROS C., ORTHLIEB J.D., J.J.

PAPY., REY M. CHEYNET: Syndrome algo-dysfonctionnel de l
'appareil manducateur (SADAM) ou dysfonction de l'appareil
manducateur (DAM). Ed. Masson, Paris, Milan, Barcelone, 1995.p.46-60
100
11. HOROWITZ M., HOROWITZ M., OCHS M., CARRAU
R., KASSAMA.: Trigeminal neuralgia and glossipharingeal neuralgia .
Two orofacial pain sxndromes encountered by dentists. J.Am. Dent.
Assoc. 2004; 135: 1427 . 1433.
12. LEVY C., MEYER B., MARSOT- DUPUSH KATHLYN.,

VINCENT G., DOUBRIÈRE J.F: Pathologie Temporo- mandibulaire.
Ed. S.I.D., Paris, 1998.
13. MILAM S.B.: Pathogenesis of degenerative

temporomandibular joint thritides. Odontology, 2005 ; 93 : 7 – 15.
14. MUMENRHALER M.: Algies faciales.Forum Med. Suiss

2003; Nr. 18: 416 – 420.
15. RÂCĂ Gh., RÂCĂ DOINA: Fiziologie buco-dento-maxilară.

Ed. Medicală, Bucureştim 1994.
16. ROTARU Al., SÂRBU C., CÂMPIAN R.S., MUNTEAN I.,

ROTARU H.: Implicaţii multidisciplinare în durerea orală şi cranio-
facială. Edit. „ Atlas- Clusium “ 2001.
17. ROMÂNU M., BRATU D. et all: Aparatul dento-maxilar.

Date de morfologie funcţională clinică. Editura Helicon Timişoara
101
LITOGRAFIA U.M.F.TG.MUREŞ
COMANDA NR..
TIRAJ 180 EXEMPLARE
PREŢ
102

Curs Lito MG

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Lito MG

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PENTRU

Curs pentru studenţii anului III ai Facultăţii de Medicină Generală

CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PENTRU

Curs pentru studenţii anului III ai Facultăţii de Medicină Generală

Acest curs este rezervat studenţilor de medicină generală răspunzând

Din punct de vedere anatomic dintele este împărţit în 2 părţi:

De la 6 la 12 ani – dentiţia mixtă

Pulpita- inflamaţia pulpei dentare determinată de : - carie

Tulburări ale erupţiei dentare

Pericoronarita –inflamaţie apărută în jurul coroanei dentare. Apare de obicei în

Factorii cauzali incriminaţi în procesele supurative OMF:

CLASIFICAREA PROCESELOR SUPURATIVE NESPECIFICE ALE

Forme în funcţie de localizarea procesului supurat faţă de creasta alveolară:

ABCESUL PERIMANDIBULAR INTERN SUBMUCOS

ABCESUL PERIMANDIBULAR EXTERN (ÎN SEMILUNĂ, PERIBAZILAR)

ABCESE ALE LOJILOR SUPERFICIALE

ABCESUL LOJEI SUBMANDIBULARE

ABCESUL LOJII MASETERINE

ABCESUL LOJII PAROTIDIENE

ABCESE ALE LOJILOR PROFUNDE

ABCESUL LOJEI INFRATEMPORALE

-cauză dentară prezentă

Factori favorizanţi: -stare generală cu rezistenţă scăzută la infecţii

Sinuzită Acută Sinuzită Cronică

-dureri dentare (alveolă/ complicaţii) -iniţială/ evoluţie sinuzită acută

Evoluţie: -sinusuri de vecinatate

-traumatice: -chirurgicale: -extracţii intempestive

-infecţioase: -nespecifice (osteită, osteomielită, radionecroză)

Simptomatologie:-orificiu pe creasta alveolară / vestibul (stilet butonat)

NEVRALGIA ESENŢIALĂ DE TRIGEMEN

-apare de obicei după decada a 4-a

5.1.LEZIUNI TRAUMATICE ALE PĂRŢILOR MOI OROFACIALE

Epidemiologie:-frecvenţă- 40-60% din totalul leziunilor extremităţii cefalice

Clasificarea traumatică în funcţie de integritatea mucoasei sau a tegumentelor:

LEZIUNI TRAUMATICE ÎNCHISE ALE PĂRŢILOR MOI

Echimoza:-pată congestivă tegumentară sau mucoasă ce se realizează prin

Hematom:-acumulare de sânge extravazat ce rezultă prin acţiunea agentului

Serom:-revărsat limfatic posttraumatic, alb-gălbui, "prin forfecarea ţesuturilor ce

Contuzia musculară: -reducerea, suprimarea temporară a forţei de contracţie a

LEZIUNI TRAUMATICE DESCHISE ALE PĂRŢILOR MOI:

-presupune prezenţa unei soluţii de continuitate tegumentară sau mucozală (separarea

-Semne clinice locale comune ale plăgilor:

IMPLICAŢII CLINICE GENERALE ALE PLĂGILOR ORO-FACIALE:

Şoc hemoragic:-se instalează rar; severitatea şocului e direct ~ cu volumul sanguin

Principii: 1-principiul priorităţilor lezionale: respectarea algoritmului terapeutic după

Tratamentul de urgenţă: -respectă principiul prioritaţilor lezionale

Cicatrizare: -per primam

Fracturi coronoradiculare: tratament: -extracţie

Contuzii parodontale: -dureri spontane

FORME ANATOMOCLINICE ALE FRACTURILOR MANDIBULARE

Fracturi ale unghiului mandibular:

Fracturi ale ramului mandibular:

Fracturi ale apofizei condiliene:

Fractura apofizei coronoide:

FORME PARTICULARE DE FRACTURI:

EVOLUŢIA FRACTURILOR DE MANDIBULĂ:

Fracturile de mandibulă corect reduse şi imobilizate la timp se consolidează în:

TRATAMENTUL FRACTURILOR DE MANDIBULĂ

Generalităţi: -urmăreşte:-reducerea fragmentelor în poziţia corectă

Reducerea prin tracţiuni elastice intermaxilare:

Metode de imobilizare a fracturilor: