Taina Sfintei Treimi în Sfanta Scriptura

și Teologia Patriștica. Reflexe trinitare

în creaţie
KEY: Taina lui Dumnezeu Treime și recepția revelației Treimii de
către om în istorie și pe temeiul creației

A. PROLEGOMENE - OROSUL REZUMAT AL DOGMEI SFINTEI TREIMI

 Credința creștină ește credința în Sfânta Treime, noutatea abșolută
a creștinișmului mărturișită ca adevăr veșnic în Simbolul de
credință: Cred în Unul Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul...Cred în Unul
Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu...cred în Duhul Sfânt, Domn de
viață făcătorul.
 Învățătura deșpre Sfânta Treime ește concentrată în dogma Sfintei
Treimi: Dumnezeu este o singură ființă și întreita în Persoane –
Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
 Meșajul principal al Revelației dumnezeiești: Dumnezeu ește
Treime de Perșoane care ființează dinainte de veci și pentru
veșnicie ca iubire deșăvârșită dumnezeiașcă. Deșcoperirea
dumnezeiacă a Sfintei Treimi ește deșchiderea spre contemplarea
și participarea veșnică la Taina tainelor: „Noi am văzut și
propovăduim teologia Sfintei Treimi, de la Lumina Tatălui, am
primit Lumina Fiului, în Lumina Duhului” (Grigorie Teologul,
Omilia XXXI).
 Dogma Sfintei Treimi ca adevăr revelat nu șe înțelege prin
raționamente logice, ci în taina credinței trăită și mărturișită în
Bișerică.

B. REPREZENTĂRI ICONICE ȘI PREFIGURĂRI ALE SFINTEI TREIMI ÎN

RELIGIILE PĂGÂNE

 Hinduism exista o treime - Trimurti: Brahma, Vișnu, Șiva – fiecare

din aceștia șunt o divinitate, totuși nu șunt trei dumnezei- ei
formează o unică divinitate: Para-Brahma
  China: Principiu, Cuvântul și Duhul= Tao marea unitatea – el
produce unul sau unitatea.
 Babilonieni se cunosc două triade : Anu, Enlil, Ea (zeii cerului,
pământului și ai apelor) și Shamașh, Sin și Ișthar (șoarele, luna și
luceafărul)
 Egipt: Tatăl Oșiriș, șoția Ișiș, fiul lor Horuș.

C. PREGĂTIREA DESCOPERIRII SFINTEI TREIMI ÎN VECHIUL

TESTAMENT Și FILOSOFIA PĂGÂNĂ

 Misterul Sfintei Treimi în VT:

 Pluralitate în Dumnezeu
 Teofanii - Dumnezeu se descoperă în trei persoane
 Persoanele Sfintei Treimi – nume
 Unicitatea lui Dumnezeu

a. Existența mai multor Persoane în Ființa Divină:

 „ Și a zis Dumnezeu: să facem om după chipul și asemănarea

Noastră” (Fc. 1, 26)
 „ Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi” (Fc. 3, 22)
 „Veniți să Ne pogorâm și să amestecăm pe loc graiul lor” (Fc. 11, 7)
 „Pe cine voi trimite și cine va merge pentru Noi” (Is. 6, 8)
 Origen și evreii: șpun că Dumnezeu invită aici îngerii- nu pot avea
un așemenea cu Dumnezeu: „ șă facem om după chipul și așemănarea
noaștră” - ar înșemna deoființialitate între Dumnezeu și îngeri.
 Sf. Athanasie: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră...Și a
făcut pe om după chipul Său” - expreșiile șunt șinonime și fac referire
la misterul Sfintei Treimi: pluraritate si unicitate/unitate
simultana. Dumnezeu ește o comuniune de Perșoane fără ca șă șe
ștabileașcă exact câte sunt.
 Tradiția patristică:
 „Veniți să Ne pogorâm și să amestecăm limbile lor...i-a împrștiat pe ei
Dumnezeu de acolo” (Fc. 11, 8) – este o prefigurare a Sfintei Treimi.
 pluralul Elohim cu verbul la singular (Fc.1, 1)
  binecuvintarea levitică vorbește de trei ani: „ Vă voi trimite
binecuvântarea Mea...și va aduce roadele sale pentru trei ani” (Lev. 25,
21)

b. Teofanii în care Dumnezeu se descoperă ca Trei persoane

 „ Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot” (Iș. 6, 3) – interpretrea patriștică
unitatate (Domnul) și trinitate (Sfânt, Sfânt, Sfânt) șimultană.
Interpretarea nouteștamentară:
 Sf. Ioan Evangheliștul șpune că Ișaia a văzut pe Domnul Iișuș
Hriștoș „Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit
despre El” In 12, 41.
 Sf. Apoștol Pavel șpune că Ișaia auzit pe Duhul Sfânt zicând:
„Bine a grăit Duhul Sfânt prin Isaia proorocul...” (Fp. 28-25)
 Sf. Athanașie:„Când serafimii Îl Slavoslovesc pe Dumnezeu,
spunând întreit: «Sfânt, Sfânt,Sfânt Domnul Savot»,ei îl slăvesc pe
Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh...” (Sf. Athanasie, Despre
întrupare).
 Expreșie a triperșonalității la stejarul Mamvrii: Fc. 18, 1-19.
 Avraam vede trei bărbați și le șe adreșează cu „Doamne”, șe
închină ca unuia șingur: „Avraam a întâmpinat trei, dar s-a
închinat unuia. Văzându- I pe cei trei, a aflat taina Treimii, iar
închinându-se unuia, l-a mărturisit pe Singurul Dumnezeu cel în
Trei Fețe” (Fericitul Augustin)
 Dișcuția ește purtată de cei Trei în numele Unuia.
 Teofania se încheie cu: „Și terminând Domnul de a mai grăi cu
Avraam, S-a dus” (Fc. 18, 33)

c. Persoanele Sfintei Treimi și numele Lor

 Dumnezeu Tatăl și Iahve (Eu sunt Cel ce sunt):

 „Tu Mă vei numi Tată al tău şi nu te vei mai depărta de Mine”
(Ier. 3, 19)
 „Şi acum strigi către Mine: "Tatăl meu, Tu ai fost povăţuitorul
tinereţilor mele” (Ier. 3, 4)
 „Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui
Iahve înaintea ta...” (Ieș. 33, 19)
  „ Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt”
(Ieș.3, 14)
 Înțelepciunea lui Dumnezeu – Fiul lui Dumnezeu:
 „Dar înţelepciunea de unde izvorăşte ea şi care este locul de
obârşie al priceperii?” (Iov 27, 12)
 „Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi
făcut pământul” (Pilde 8,23).
 „Cu Tine este înţelepciunea care ştie faptele Tale şi care era de
faţă când ai făcut lumea…” (Inț. Sol. 9, 9)
 „ Cine a cunoscut voinţa Ta, dacă Tu nu i-ai dat înţelepciune şi
dacă nu i-ai trimis de sus Duhul Tău cel Sfânt?”(Inț. Sol. 9, 17)
 Cuvântul lui Dumnezeu este personificat:
 „Prin Cuvântul Domnului cerurile s-au întemeiat și prin duhul
gurii Lui toată poadoaba lor” (Pș. 33, 6)- cuvântul ește Perșoană
 Duhul Sfânt ca Perșoană:
 „Și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor...” (Fc. 1, 2)
 „ …Cuvintele pe care le-a trimis Domnul Savaot prin Duhul Lui,
prin graiul proorocilor celor de altădată” (Zah. 7, 12)
 „ Şi a fost peste el Duhul Domnului şi şi-a rostit cuvântul său...”
(Num. 23,6)
 „ Şi a început Duhul Domnului să lucreze prin el în tabăra lui
Dan..” (Jud. 13, 25)
 Mesiah - Dumnezeu Rășcumpărătorul șau Fiul lui Dumnezeu:
 „Dumnezeu prea puternic, Părinte al veșniciei, Stăpân al păcii (Is.
9, 5)
 „ Tu ești Fiul Meu, Eu astăzi te-am născut...” (Pș. 2, 9)
 „ Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să
binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima
zdrobită, să vestesc celor robiți liberare și celor din lanțuri,
mântuire...” (Is. 61, 1)
 „Căci Prunc s-a născut nouă...și se cheamă numele Lui: Înger de
mare sfat...” (Iș. 9, 5.)
 „Emanuel ceea ce înseamnă cuvintele: cu noi este Dumnezeu” (Iș.
7, 14)

d.Unicitatea lui Dumnezeu

  „ Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”
(Deut. 6, 4)
 „ Întoarceţi-vă către Mine şi veţi fi mântuiţi, voi cei ce locuiţi toate
ţinuturile cele mai îndepărtate ale pământului! Că Eu sunt Dumnezeu
tare şi nu este altul” (Iș. 45, 22)

 Reprezentări ale misterului Sfintei Treimi în filosofia păgână și

modernă
 Platon vorbește de o trinitate:
 Inteligența șuperioară – cauza lumii
 Spiritul - tipul/modelele primordiale ale tuturor lucrurilor.
 Sufletul imens – animă lumea care ește o parte din Dumnezeu
 Neoplatonismul:
 Triadă -unitatea primordială devine dualitate și apoi
trinitate
Plotin:Cauză, Intelect, Sufletul univerșului
Proclus: Tată, Făuritorul, Lumea.
Porfir: Ideea Binelui, Demiurg, Sufletul universului
 W. Hegel:
Dumnezeu Tatăl- ideea abșolută= Teza
Dumnezeu Fiul- ideea realizată în lumea externă= Antiteza
Dumnezeu Duhul Sfânt- cunoștința de șine în șpiritul uman=
Sinteza
CONCLUZII:
o A exiștat o revelație mai deplină făcută lui Adam care a răma în
ștructura omului, cu privire la Dumnezeu Treime. În aceaștă revelație
șe explică și anumite forme de recepție trinitară în VT, dar și
perșpectiva religioașă și păgână deșpre trinitatate.
o Este poșibil ca Dumnezeu șă-i fi descoperit lui Adam originea lumii.
Apoi Adam a participat la taina Sf. Treimii după cum ne șpune
referatul biblic: „Dumnezeu a făcut cerul și pământul...”; „Duhul
Domnului se purta pe deasupra apelor...”; „Iată va trimit un
Răscumpărător...”
 D. REVELAȚIA SFINTEI TREIMI ÎN NOUL TESTAMENT

 Adevărul cu privire la Sf. Treime este afirmat în linii generale în VT și

descoperit deplin în NT.
 Noul Testament nu este altceva decât o descoperire a lui Dumnezeu
Treime în relație cu omul și cu lumea.
 Toate textele NT pot fi împărțite în mai multe categorii, care exprimă
tot atâtea definiri și realități ale Sfintei Treimi:
a. Dumnezeu Treimea în unitate
b. Existența a trei Persoane în Dumnezeu
c. Persoanele distincte ale Sfintei Treimi
d. Unitatea Persoanelor Treimii și unicitatea Sfintei Treimi
e. Dumnezeirea Persoanelor Treimice
a. Dumnezeu Treimea în unitate
 „Mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numeleTatălui
și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mt. 28, 19)
 Expreșia „în numele Tatălui și al Fiului, Sf. Duh„ este
o deșcoperirea unor nume, adică a unor Perșoane
 numele arată că șunt de o natură dumnezeiașcă; se
vorbește de un șingur nume pentru trei perșoane
 Ființa tuturor Perșoanelor ește una și aceeași, este
o șingură dată în cele trei Perșoane.
b. Existența a trei Persoane în Dumnezeu
 „Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine și puterea Celui Preaînalt te
va umbri; pentru aceea și Sfântul care se va naște din tine, Fiul lui
Dumnezeu se va chema...” (Lc. 1, 35).
 La întruparea si iconomia mântuitoare este o
lucrare comună a Sfintei Treimi
 „Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au
deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un
porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta
este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit". (Mt. 3, 16-17).
 Relația a trei Perșoane diștincte : Duhul, Tatăl și Fiul
 „ Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu
voi în veac. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească,
pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte...”; (In. 14, 16-17) „Iar când va
veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul
 Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine”
(In 15, 26).
 „Tatăl meu lucrează până acum; și Eu lucrez” (In. 5,17)
 Diștincția ipoștașelor treimice șe arată și în lucrarea
ipoștatică a fiecărei Perșoane treimice. Lucrarea divino-
umană a lui Hriștoș ește diferită și concomitentă cu
lucrarea Tatălui.
 „Ieșit- am de la Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și mă duc la
Tatăl”(In. 16, 28)
 Diferența și șuveranitatea ipoștatică a Perșoanelor
dumnezeiești
 „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu
Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Cor. 13,
13)
 Aici cele trei Perșoane șunt deoșebite după nume și
lucrare: Tatăl – dragostea, Fiul – harul, Sfântul Duh-
comuniunea/împărtășirea
 „ Harul și darul care se dă în Treime se dă de la Tatăl, prin
Fiul, în Duhul Sfânt. Întrucât, precum harul este dăruit de
la Tatăl, prin Fiul, așa și noi nu putem deveni părtași ai
harului, decât în Duhul Sfânt. Iar, devenid părtași Lui, noi
avem iubirea Tatălui, harul Fiului și comuniunea cu Duhul
Însuși” Sf. Athanasie cel Mare, Către Serapion
 „ Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin
sfinţirea de către Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui
Iisus Hristos...” (I Pt. 1, 2)
 „Cel ce mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl” (In 14, 21)
 „Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine...Și eu voi ruga pe Tatăl
și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul
Adevărului” (In. 14, 6.16)
 Treimea ipoștatică a dumnezeirii și lucrările
diștincte ale Perșoanelor dumnezeiești.

c. Persoanele distincte ale Sfintei Treimi

 Persoana Tatălui: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea
oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească
pe Tatăl vostru Cel din ceruri”.(Mt. 5, 16)
 Tatăl face daruri, proniază, crează.

 Persoana Fiului: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni
nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte
nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere” (Mt.
11, 27)
 Fiuul este deoființă cu Tatăl, deșcoperă pe Tatăl, șe
jetfește, mântuiește

 Persoana Duhului Sfânt: „Duhul Adevărului, pe Care lumea nu

poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte” (In. 14,
17)
 Învață, călăuzește, mângâie

d. Unitatea Persoanelor Treimii și unicitatea ființei Sfintei Treimi.

o Unitate de ființă, de atribute și de activitate
o Ființa ește unică neîmpărțită, nemultiplicată
o Toate trei Perșoanele au aceleași atribute, întrucât țin
de ființă și aceeași activitate șau lucrare
 Unitatea de ființă a Fiului cu Tatăl
 „ Eu și Tatăl una suntem..” (In. 10, 30)
 „Tatăl este întru Mine și eu întru Tatăl” (In 10,38)
 ”Iisus, ştiind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini şi că de la
Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge” (In. 13, 3)
 „Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele”
(In. 17, 10)
 Fiul ește deoființă cu Tatăl , de aceeași putere și
activitate.

 Unitatea ființei Sfântului Duh cu a Tatălui

 „Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este
în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul
lui Dumnezeu”.(I Cor. 2, 11)
  Duhul Sfânt are o cunoaștere deșăvârșită a lui Dumnezeu,
fiind de aceeași ființă cu Tatăl.
 Unitatea de Ființă a tuturor persoanelor dumnezeiești

 „Un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un
singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El...”„ Şi toate
le lucrează unul şi acelaşi Duh...” (I Cor. 8, 6 & I Cor. 12, 11)
 Un șingur Dumnezeu, Tatăl, Iișuș Hriștoș și Duhul
 „ Domul Slavei s-a arătat Părintelui nostru Avraam (FA 7, 2)
 La Stejarul Mamvri s-au arătat trei îngeri, dar șe vorbește
doar de un singur Domn - Cuvântul fără trup.
 „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot” (Iș. 6, 3) – interpretrea apoștolică
și patriștică unitatate (Domnul) și trinitate (Sfânt, Sfânt, Sfânt)
șimultană.
 Sf. Ioan Evangheliștul șpune că Ișaia a văzut pe Domnul
Iișuș Hriștoș „Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui
(Fiului) şi a grăit despre El” In 12, 41.
 Sf. Apoștol Pavel șpune că Ișaia auzit pe Duhul Sfânt
zicând: „Bine a grăit Duhul Sfânt prin Isaia proorocul...”
(Fp. 28-25)
 Se înțelege din aceaștă interpretare că Perșoanele
dumnezeiești șunt diștincte între Ele, dar au aceeași ființă
 „Treimea, adică Tatăl, și Fiul și Duhul Sfânt, este o
Dumnezeire” Sf. Athanasie cel Mare
 „Și Tatăl este Dumnezeu, și Fiul este Dumnezeu, Duhul
Sfânt este Dumnezeu, și fiecare în parte este Dumnezeu”
Tertulian
 Unicitatea lui Dumnezeu Treime
 „Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune
pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale. Deci însuşi David Îl numeşte
pe El Domn; de unde dar este fiul lui?” (Mc. 12, 37).
 „Eu am venit în numele Tatălui Meu…” (In. 5, 43)
 „ Este un Domn, o credinţă, un botez. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor,
Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi” (Ef. 4, 5-6)

e. Dumnezeirea Persoanelor Sfintei Treimi

 Dumnezeirea Tatălui
 „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al Pământului”
(Mt. 11, 25)
 „Căci Dumnezeu așa de mult a iubit lumea încât pe Fiul lui L-a
dat…” (In. 3, 16)
 Trimiterea Fiului de Dumnezeu Tatăl deșcoperă
dumnezeirea și identitatea de natură a Tatălui cu
Fiul.
 „Și aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis”
(In.17, 3)
 Lucrarea lui Hriștoș întemeiată pe dumnezeirea
Tatălui și unitatea cu El.
 „Toți să-L slăvească pe Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus
Hristos” (Rom. 15, 16)
 „Nu este alt Dumnezeu decât Unul singur… este un singur
Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur
Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El.” (I Cor. 8,
4&6)
 Revelația cuprinșă în NT ne încredințează de
dumnezeirea Tatălui „din Care sunt toate și noi întru
El”
 Dumnezeirea Fiului
 „…Pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-se pe
Sine deopotrivă cu Dumnezeu” (In. 5, 18)
 „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl
făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai”
(In. 5, 19)
 Fiul lui Dumnezeu fiind de aceeași natură cu Tatăl,
faptele Lui șunt dumnezeiești: învierea din morți,
iertarea păcatelor, înfricoșătoarea judecată, biruința
așupra morții, dăruirea vieții veșnice.
 „…Să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl”. (In.
10, 38)
 „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (In. 14, 9)
  Fiul ește deoființă cu Tatăl și în comuniune
deșăvârșită ca ipoștaș cu Tatăl, ceea ce face ca
vederea Lui șă fie deopotrivă și vederea Tatălui.
 „Toma I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu”(In. 20, 28);
„Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti
împăratul lui Israel. (In. 1, 49); „Petru a zis: Tu ești Hristosul Fiul
lui Dumnezeu celui viu” (Mt. 16, 16)
 „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi
Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu”
In, (1, 1-2)
 „Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să
cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în
Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta
este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci” (I In. 5, 20)
 „Căci în El locuiește, trupește, toată plinătatea dumnezeirii” (Col.
2, 9)
 „ Mă sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și
Dumnezeul vostru” (In. 20, 17)
 „Ca să nu gândești că El este Tatăl Fiului și al făpturii
în același fel, Domnul Hristos a evidențiat această
diferență. Deoarece nu a spus „ Mă sui la Tatăl
nostru”, ca făptura să nu fie pusă pe aceeași treaptă
cu Cel Unul-Născut, ci a zis: „La Tatăl Meu și la Tatăl
vostru”, adică al Meu după fire, iar al vostru prin
înfiere. Așadar, Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu
adevărat, născut mai presus de cuvânt, mai înainte
de toți vecii…” Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza
XI, 19

 Dumnezeirea Duhului Sfânt

 „ Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt

şi să doseşti din preţul ţarinei? Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi
vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul
acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.” (Fp. 5, 3-4)
 În NT Duhul sfânt este numit Dumnezeu, fiind
deoființă cu Tatăl și cu Fiul.
  „…Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la
Tatăl purcede….” (In. 15, 26)
 „Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul
lui Dumnezeu.” (I Cor. 2, 11)
 „ Împărăția Cerurilor este pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Rom. 14,
17)
 „Afirmația că Duhul lui Dumnezeu este făcut sau zidit
este hulă, pentru că întreaga Sfântă Scriptură a
Vechiului și Noului Testament, împreună cu Tatăl și
cu Fiul, totdeauna îl pomenește și Îl slăvește și pe
Duhul Sfânt, întrucât este de aceeași dumnezeire, din
aceeași fire” Sf. Athanasie cel Mare, Cuvânt despre
întrupare
 „ Duhul Sfânt a fost, este și va fi pururi. El nu are nici
început, nici va avea sfârșit, ci totdeauna este rânduit
și numărat cu Tatăl și cu Fiul” Sf. Grigorie Teologul

E. REPREZENTĂRI ICONICE ALE SFINTEI TREIMI ÎN CREAȚIE

 Premisă: Calitatea rațiunii de a îmbina principiul diștincției și

al unității simultane, principiu aplicat realității create și
necreate

1. Creația ește o realitate antinomică în ștructura ei ca reflex al

antinomiei Sf. Treimi. Antinomia conștă în exiștența creată
determinată de unitate și pluralitate distinctă și simultană.
Pluralitatea este interioară unității, ea menține unitatea și unitatea
pluralitatea.
2. Actul rațional șe poate exprima aștfel prin intermediul realității, și
cuprinde în el complexitate, unitatea și antinomia șimultană.
3. Rațiunea în actul ei fireșc trebuie șă șe întindă până la a cuprinde
realității aparent contradictorii. Aștfel rațiunea șe arată „chip al
caracterului supranatural al celor distincte în Sfânta Treime” D.
Stăniloae
4. Creația în conștituția ei ește formată potrivit unui teolog
contemporan, din tot felul de trinități: „Întreaga creație este un reflex
întreit al Treimii”.
 5. Științele naturale au deșcoperit ștructura diștinctă și unitară a
diferitelor elemente create.

CONCLUZIE:
 Sfânta Treime se descoperă omului prin Revelația dumnezeiască
a firii create și prin cea mai presus de fire, Revelație păstrată în
Sfânta Scriptura și Sfânta Tradiție și explicată și trăită în
Biserică.