Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale

Foaia S fântul J oan C asian

BULETINUL SĂPTĂMÂNAL AL M.O.R.E.O.M

CUV#NT AL PREA SFIN[ITULUI SILUAN

LA DUMINICA FIULUI RISIPITOR DUMINICA
Multe sunt interpretările date parabolei Fiului a 34-a
Risipitor, pe care Biserica a rânduit-o spre citire în această a DUP{
doua duminică a Triodului. Cea pe care v-o propunem de
data aceasta ar fi una legată mai cu dinadinsul de conştiinţa RUSALII
la care toate cântările precum şi citirile din Scripturi din
această perioadă sunt menite să ne aducă sau chiar să ne A Fiului Risipitor
„trezească”: E vorba de conştiinţa înstrăinării de „obârşii”,
de „vatra părintească”, de cele ale Tatălui nostru cel din
\\\\\[[[[[
ceruri – aşa cum, în mare parte, se întâmplă şi pe planul
omenesc la mulţi dintre fiii neamului nostru din generaţia
actuală, risipiţi prin Europa Occidentală şi prin lumea
întreagă.
Starea concretă în care ne găsim faţă de cele
pământeşti, faţă de tatăl nostru „cel de pe pământ” (sau de
maica noastră), ne ajută să înţelegem mai bine situaţia în
care ne găsim faţă de Tatăl nostru „carele este în ceruri”.
Care este „referinţa” pe care suntem chemaţi să o
reconsiderăm - „obârşia”, „vatra” pomenite mai sus? – Este
nimic mai puţin decât „Împărăţia cerurilor”. Care este
„moştenirea”? – Harul cel de viaţă dătător care izvorăşte –
nefăcut – din Dumnezeu cel nefăcut – şi care ni s-a dat prin
Botez, prin „Pecetea Darului Sfântului Duh”, ca unora care
ne naştem ca fii ai Adamului celui vechi – cel căzut din
Harul ce-l primise prin „suflare” de către Însuşi Dumnezeu
Întinzâdu-Üi, Hristoase,
„în nările lui” (cf. Facere 2,7). bra@ele Tale cu milostivire,
Astăzi ni se reaminteşte că, deşi nu mai prea ştim de prime\te-m[ pe mine, care
acest „Har” al Botezului şi nu-i mai simţim „adierea cea m[ întorc din @ara cea
lină” (cf. 3 Regi 19, 12) şi dulceaţa cea fără de seamăn, El dep[rtat[ a p[catului \i a
este întru noi „ca o comoară a bunătăţilor şi de viaţă patimilor.
dătător” ( precum spunem în rugăciunea „Împărate
Canonul, Cântarea a3-a
ceresc”), lucrând întru noi – atunci când şi dacă-L chemăm –
„curăţire de toată întinăciunea” şi „cercetând şi vindecând

NR. 256 / SĂPTĂMÂNA 19 - 25 FEBRUARIE 2006

No. 2 5 6 Foaia Sfântul Ioan Casian Pag. 2

sufletele noastre” (precum spunem în rugăciunea „Prea Sfântă Treime”).

H Neajunsurile prin care treci, suflete, acum parcă mai mult ca oricând altcândva, vin deci
din faptul că, făcând alegeri în cuvânt, în lucru sau în gând, şi preferând pe cele pe care
Dumnezeu nu le preferă, lepezi „bunătăţile moştenite” de la Tatăl Cel din ceruri. În timp ce Fiul
Tatălui ceresc a luat asupra sa „moştenirea” tatălui nostru cel de pe pământ – Adam – adică
moartea şi suferinţa, ca să-ţi dea în schimb „cele de sus”, tu te afli pe ne-simţite, nu numai „rob” al
altor „bunătăţi” – stricăcioase şi trecătoare, dar şi cu sufletul lipsit de „roada Duhului: dragostea,
bucuria, pacea, bunătatea, îndelunga răbdare, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea,
curăţia” ... (cf. Galateni 5, 22-23).
Această parabolă se adresează la tot sufletul care astăzi se află „ne-săturat” din ”roşcovele”
– cu ambalajele cele mai strălucitoare – pe care lumea aceasta i le propune, aducându-i aminte că
„robii Tatălui Său se îndestulează de pâine”... Ba mai mult, Tatăl nu îi pregăteşte „viţel îngrăşat” ci
pe Însuşi Fiul Său – „Pâinea care s-a pogorât din cer”(cf. Ev. Ioan 6, 41), şi care departe de a se
„îmbufna” la întoarcerea „risipitorilor”, „mai vârtos Însuşi pre Sine se dă pentru a lumii viaţă” –
„adevărată mâncare şi adevărată băutură” (cf. Ev. Ioan 6, 55), făcându-se tuturor celor care
întorcându-se o iau : „trezvie sufletului, lăsare păcatelor, împărtăşire cu Sfântul Duh şi moştenire –
recâştigată – a Împărăţiei cerurilor, îndrăzneală către Tatăl, şi nu judecată sau osândă” (cf. Sfânta
Liturghie, tocmai Rugăciunea dinainte de „Tatăl nostru”).
Aşadar, bucură-te suflete care auzi astăzi glasul Tatălui, ce prin Evanghelie te încredinţează
de Dragostea Sa nemărginită şi necondiţionată, care îţi deschide uşile Împărăţiei la fiecare
Liturghie, aşteptând, cu „braţele părinteşti” deschise, venirea-ţi în sine.
Nu te teme dar, nici de a veni spre „casa Tatălui”, nici de a te întâlni cu „fiii şi ficele” ce,
întorşi acasă, s-ar îmbufna la gândul că trebuie să împartă moştenirea cu tine, căci Tatăl bucuros
este că „mort ai fost şi-ai înviat, pierdut ai fost şi te-ai aflat”.

???
YWXYZWXYZWXYZWXYZWXYZWXYZWXYZWXYZWXYZWX

A 75-A ANIVERSARE A BISERICII SFIN[II TREI IERARHI DIN PARIS

Dioceza de Chersonej, care cuprinde credincioşii ortodocşi din Patriarhia Moscovei din
Franţa, Spania, Italia, Elveţia şi Portugalia, a sărbătorit între 11 şi 13 februarie cea de-a 75-a
aniversare a catedralei Sfinţii Trei Ierarhi. Festivităţile au fost conduse de către Mitropolitul
Chiril al Smolenskului şi Kaliningradului, preşedinte al Departamentului de relaţii externe al
Patriarhiei Moscovei, şi a reunit numeroşi ierarhi, preoţi şi credincioşi din Europa. Momentul
cheie al festivităţilor l-a constituit slujirea
dumnezeieştii Liturghii din 12 februarie în
cinstea Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile cel Mare,
Grigorie cel Mare şi Ioan Gură de Aur.
La această Liturghie, condusă de
Mitropolitul Chiril, au fost invitaţi şi episcopii
membri ai Adunării Episcopilor Ortodocşi din
Franţa. Au participat Mitropolitul Emanuel
(Patriarhia de Constantinopol) şi Mitropolitul
Iosif, reprezentant al Patriarhiei Române în
Europa Occidentală şi Meridională.
 Pag. 3 Foaia Sfântul Ioan Casian No. 2 5 6

BOALÃ {I VINDECARE, SUFERIN[Ã {I MÂNTUIRE

Fragmente din conferin@a IPS Iosif din 28 Ianuarie 2006

După Botezul Domnului, Biserica ne cheamă să cugetăm pe tema bolii. Evanghelia ne vorbeşte
despre leproşi, despre orbul din naştere, despre boala trupească, iar acum despre Zaheu, care suferă de un alt
fel de boală. Şi cei care suferă găsesc vindecare, fie pe loc, fie după un anumit timp.
Ce este boala? Este un rău al fiinţei noastre adânci, care străbate « circuitele » lăuntrice ale omului.
În primul rând, boala este o ruptură, o îndepărtare de Dumnezeu. Bolile trupeşti sunt strâns legate de latura
duhovnicească: bătăile inimii de pildă sunt legate de pacea lăuntrică.
Boala trupească poate înlesni rugăciunea. Ne poate ajuta să simţim prezenţa lui Dumnezeu în tot ce
ni se întâmplă, chiar şi în boală; căci Hristos a venit să « vindece pe cei bolnavi, să învie pe cei morţi »…
Vindecarea orbului este nu numai vindecare ochilor săi trupeşti, ci a ochilor inimii, căci ceea ce el primeşte
este de a putea vedea lumina lui Dumnezeu, şi de a ieşi din întunericul duhovnicesc, din acest loc al
descurajării, al deznădejdii, al lipsei de credinţă. Hristos ne aduce lumina: « Popoarele care erau în întuneric
şi în umbra morţii au văzut lumina ». Vindecarea fiinţei adânci este metanoia, întoarcerea la lumină.
Trebuie să ne trăim viaţa între aceste două momente, boala şi vindecarea, care ne fac să trăim prezenţa lui
Dumnezeu : boala ca o pedagogie divină, iar vindecarea ca pe o regăsire. Şi trebuie să ne întoarcem către
Dumnezeu, căci fără Acesta nu este adevărată vindecare.
Cele mai mari suferinţe sunt suferinţele duhului : gustarea iadului, această stare de deznădejde fără
sfârşit. Bolile cele mai grave sunt patimile care mistuie şi distrug sufletul, ca ura sau furia sau frica, această
pierdere de încredere şi de energie. Dar aceste energii negative pot deveni pozitive şi pot fi transformate în
virtuţi (cf. Sf. Grigorie de Nyssa).
Vindecarea cu care vindecă Domnul este o vindecare ontologică, a firii noastre adânci, atinse de
boala morţii. Dar Dumnezeu aşteaptă de la noi primul strigăt, aşteaptă ca noi să-I cerem vindecarea.
Bolnavul trebuie mai întâi să se roage el însuşi pentru sine, căci fără de asta, - după cum spune sfântul
Antonie, - nimeni nu poate nimic pentru el, nici măcar Dumnezeu Însuşi.
Bolnavul are nevoie şi de un medicament, dar unul pe care trebuie să-l ia tot timpul, ca să nu se
îmbolnăvească din nou. Medicamentul nostru este Hristos Cel din Împărtăşanie, dar pentru a ajunge la El,
trebuie să trăim pe Hristos în rugăciune, în Cuvântul Său, şi în aproapele. Vindecarea noastră nu poate fi
reală dacă nu trăim pe Hristos în toate dimensiunile Sale. Mai sunt şi bunele obiceiuri – rugăciunea, faptele
bune – care apropie de Dumnezeu şi ne ajută să păstrăm legătura permanentă cu Hristos, să ne întoarcem
permanent la El.
În sfârşit, nu trebuie să rămânem nişte spectatori insensibili la suferinţa fratelui nostru. Trebuie să
ne rugăm pentru ceilalţi, începând cu cei mai apropiaţi, căci locul în care ne găsim este locul din care sfinţim
lumea. Pentru propria noastră viaţă duhovnicească nu-l putem ignora pe fratele nostru.

???
YWXYZWXYZWXYZWXYZWXYZWXYZWXYZWXYZWXYZWX
 Pag. 4 Foaia Sfântul Ioan Casian No. 2 5 6

ÎNALT PREA SFIN[ITUL ADRIAN HRI[CU ÎN PRAGUL

A 80 DE ANI DE VIA[Ã

Călătorul care poposea după 1959 la Catedrala mitropolitană din Iaşi avea ocazia să
asculte calda voce tenoră a exarhului. Harismatic, distins, de o rară fineţe sufletească, părintele
Adrian Hriţcu îi mângâia şi întărea pe credincioşi prin cuvântul său viu, rod al darului vorbirii,
dar şi al unei culturi impresionante.
La venerabila vârstă de 80 de ani, pe care arhiepiscopul o va împlini peste câteva zile,
aducem în faţa cititorilor portretul unui slujitor de seamă al Bisericii Ortodoxe Române.
Arhiepiscopul Adrian Hriţcu (din botez Aurel), s-a născut la 22 februarie 1926 în Ştiubieni,
judeţul Botoşani. După terminarea şcolii de cântăreţi din Mănăstirea Neamţ a urmat Seminarul
teologic din aceeaşi mănăstire. Urmează apoi cursurile Institutului Teologic Universitar din
Bucureşti (1953 – 1957).
Studiile de specializare le-a urmat la Facultatea de Teologie din Fribourg - Elveţia şi la
Institutul Ecumenic de la Bossey (1973).
Tuns în monahism la Neamţ sub numele Adrian (1950) hirotonit ierodiacon (1951) şi
ieromonah (1958), este apoi hirotesit arhimandrit în 1965. Înainte de a veni la Catedrala
mitropolitană din Iaşi ca eclesiarh, a fost ierodiacon la Mănăstirile Neamţ şi Plumbuita, egumen
la Slatina, stareţ la Schitul Durău – Neamţ (1958 – 1959) şi la Slatina (1959).
Între anii 1959 – 1973 este eclasiarh la Catedrala mitropolitanã din Iaşi şi exarh al
mănăstirilor din Eparhia Iaşilor.
După trecerea la Domnul a Episcopului vicar Irineu Crăciunaş Suceveanul, la
recomandarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Iustin, Sfântul Sinod l-a ales pe Prea Cuviosul
Arhim. Adrian Hriţcu la rangul ierarhic de arhiereu. Sfântul Sinod a aprobat ca noul ales să
poarte titlul de Botoşăneanul şi l-a confirmat în postul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.
Cu acest prilej, episcopul vicar Adrian Botoşăneanul a spus: "Este de înţeles deci că mă
aflu în faţa unui complex sufletesc determinat de semnificaţia răspunderii la care sunt chemat
azi prin rânduiala Proniei Divine. Dar sunt încrezător în cuvântul Apostolului că nimeni nu îşi
ia singur cinstirea căci ea vine când nu te gândeşti, atunci când nu ai aşteptat-o" (Cronica
Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, anul 4, nr. 1-2, ian. 1974).
Anul 1980 îl aduce pe episcopul vicar Adrian Botoşăneanul în fruntea Arhiepiscopiei
misionare ortodoxe române pentru Europa Centrală şi Occidentală, cu sediul la Paris.
La 16 noiembrie 1982 va deveni arhiepiscop al aceleiaşi eparhii, funcţie ce o deţine până
în 1990.
Arhiepiscopul Adrian Botoşăneanul în toată această perioadă a dus o laborioasă
activitate teologică şi pastorală, publicând numeroase articole, studii, referate.
Episcopul vicar Adrian Hriţcu Botoşăneanul a participat la activitatea ecumenică a
Bisericii Ortodoxe Române. În 1973 el face parte din delegaţia Bisericii Ortodoxe Române la
sesiunea anuală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (C.O.E.) Vizitează Italia şi Franţa, luând
contact cu reprezentanţii celor mai importante mănăstiri ale acestei ţări. Vizitează India şi
comunităţile ortodoxe de la Baden – Baden (Germani) şi Viena.
În 1978 face parte din delegaţia Bisericii Ortodoxe Române conduse de Preafericitul Patriarh
Iustin, la Patriarhia Ecumenicã de Constantinopol.
Conduce delegaţia Bisericii Ortodoxe Române la Conferinţa ecumenică de la Cairo (luna
Mai, 1979).
De-a lungul întregii sale activităţi misionare, puse în slujba credinţei ortodoxe şi a
unităţii creştinătăţii, Arhiepiscopul Adrian Hriţcu Botoşăneanul şi-a văzut eforturile încoronate
prin fructuoase realizări.
Întru Mulţi Ani, Stăpâne!

Arhim. Timotei Aioanei

 Pag. 5 Foaia Sfântul Ioan Casian No. 2 5 6

HRAMUL PAROHIEI SFÂNTUL IOAN CASIAN DE LA AIX EN PROVENCE

În această duminică a Fiului Risipitor, credincioşii parohiei Sfântul Ioan Casian,

dimpreună cu părintele paroh François Faure l-au avut pentru prima dată în mijlocul lor pe
Prea Sfinţitul Marc, episcop vicar.
În cadrul sfintei Liturghii, înconjurat de părintele paroh şi de părintete Simeon de la Marsilia, Prea
Sfinţitul a alternat aromonios limbile română şi franceză. Slujba a fost trăită şi urmărită cu intensitate de
către întreaga adunare. Un mare număr de copii au primit Sfânta Împărtăşanie.
Predica, constituită mai degrabă din sfaturi practice, adresate direct credincioşilor, decât dintr-un
comentariu al pericopei evanghelice, a fost ascultată cu multă atenţie.
Către orele 13, credincioşi şi invitaţi s-au îndreptat către satul apropiat, Eguilles, unde au avut loc
agapele: destul de repede sala noastră parohială a fost animată de saluturi şi schimburi frăţeşti, în care
fiecare a fost integrat călduros.
După-amiază, parohia noastră a preferat mai degrabă o întâlnire între credincioşi şi Prea Sfinţitul
Marc, decât o conferinţă. Astfel, mai bine de trei ore, Prea Sfinţitul a primit personal pe fiecare credincios, şi
fiecare a putut găsi lângă Prea Sfinţia sa binecuvântare, sfat, întărire şi îndrumare. Imediat s-a creat o relaţie
de încredere între episcopul nostru şi fiecare credincios. Simplitatea sa călduroasă, părintească, nu lipsită
de umor, a marcat relaţia noastră cu Prea Sfinţia sa.
Această după-amiază lungă şi animată, bogată în întâlniri, s-a încheiat în amurg, cu bucurie şi
recunoştinţă.
La plecare Prea Sfinţitul Marc ne lipsea deja, dar vocea Păstorului răsuna în memoria şi inimile noastre.
Pr. François Faure

Cuvânt filocalic

Întrebare a aceluia\i c[tre acela\i lui Dumnezeu el poate fi mântuit. |i

mare B[trân: Miluie\te-m[, st[pâne, oriunde ar fi, teama nu poate pune
\i spune-mi cum s[ fac s[ fiu mântuit st[pânire pe el. De fapt, unul ca
în clipa asta, c[ci un gând de team[ acesta uit[ tot ce este în urm[ \i
mi-a ap[rut în inim[? caut[ spre ce este înainte. F[ la fel \i
R[spuns: vei fi mântuit, f[r[ grij[, de c[tre
În orice clip[, dac[ omul poate s[-\i Dumnezeu.
taie voia proprie în orice lucru, \i s[
aib[ inima înfrânt[, iar[ moartea Sfin@ii Varsanufie \i Ioan,
neîncetat înaintea ochilor, prin Harul Scrisoarea 232
 Pag. 6 Foaia Sfântul Ioan Casian No. 2 5 6

ITINERAR PASTORAL

Înalt Prea Sfinţitul IOSIF, Arhiepiscop şi Mitropolit

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale
1, Bd. du General Leclerc, 91470, Limours, Franţa
FJVBYbk1z5K2pmYFtGVAS3gMEkC9PzNuml4Y0kAUq-el2LY_HlTDjfT2ivuzophyGFEuUdR7gnsjrcy87mjS0At-hTV_oQQJ_W6-oO7eYrrlsQxDFrrQg=KEIVkuupkE42B=i7CBKPmb-7CcgsgWwmrrpGPE6Mza6VV5R08lIcFl4-D0VijGRGWCM2tc6uFN8ethaf7j_vIrfVCRWmK0cni9q1

Tel: 0033/(0)164915924 fax: 0033/(0)164912683; e-mail: mitropolia@wanadoo.fr

• 8-9 FEBRUARIE participă la lucrările Sfântului Sinod.

• DUMINICĂ, 12 FEBRUARIE, participă la sărbătorirea celei de-a 75-a aniversări
a parohiei Sfinţii Trei Ierarhi din Paris.
• DUMINICĂ, 19 FEBRUARIE, asistă la sfânta Liturghie în parohia Sfântul Ioan
Botezătorul de la Geneva (Pr. Adrian Diaconu).
• DUMINICĂ, 26 FEBRUARIE, slujeşte sfânta Liturghie în parohia Sfântul Ioan
cel Nou de la Suceava de la Lugano (Pr. Mihai Meseşan).

Prea Sfinţitul SILUAN, Episcop vicar pentru Italia

Vicariatul Italiei
Casa Canonica, Via Gavedo nr. 6; 54020 Groppoli/Mulazzo (MS), Italia
Tel / fax: 0039 0187 850 343; email: vicariatul_ortodox_roman_it@yahoo.com

• DUMINICĂ,
12 FEBRUARIE, slujeşte dumnezeiasca Liturghie la Terni (Pr.
Vasile Andreica).
• DUMINICĂ, 19 FEBRUARIE, slujeşte dumnezeiasca Liturghie la Monza (Pr.
Pompiliu Nacu), şi binecuvintează uşile împărăteşti, parte ce lipsea din
iconostas.
• DUMINICĂ, 26 FEBRUARIE, slujeşte dumnezeiasca Liturghie la Spezia.

Prea Sfinţitul MARC, Episcop vicar

Biserica Saint-Joseph Bordeaux (58-60 rue Paul Louis Lande, 33000 Bordeaux)
62 rue Mazarin, 33000 Bordeaux , tel. 0033 (0)557959096; mobil: 0033 (0)6 64 49 32 77

• DUMINICĂ, 5 FEBRUARIE, săvârşeşte sfânta Liturghie în parohia de la

Nîmes (Pr. Jean-Marie Vastet).
• SÂMBĂTĂ, 11 FEBRUARIE, slujeşte în mijlocul comunităţii de la Saintes.
• DUMINICĂ, 12 FEBRUARIE & DUMINICĂ, 26 FEBRUARIE săvârşeşte
dumnezeiasca Liturghie la reşedinţa episcopală de la Bordeaux.
• DUMINICĂ, 19 FEBRUARIE, săvârşeşte slujba hramului în parohia Sfântul
Ioan Casian de la Aix-en-Provence. (Pr. François Faure).

FRANŢA ELVEŢIA SPANIA PORTUGALIA ITALIA OLANDA BELGIA REGATUL UNIT IRLANDA

Sursa : http://flagspot.n
MITROPOLIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A EUROPEI OCCIDENTALE ŞI MERIDIONALE – F O A I A S F Â N T U L I O A N C A S I A N
1 Bd du Général Leclerc tel: 0033 (0)1 64 91 59 24 e-mail: redactiafsjc@gmail.com
91470 Limours – Franţa fax: 0033 (0)1 64 91 26 83 site : www.mitropolia-paris.ro
C O L E G I U L D E R E D A C Ţ I E : ÎPS. Arhiepiscop şi Mitropolit Iosif, PS Episcopi vicari Siluan şi Marc,
Adina Peleanu (redactor) Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard (redactor versiunea franceză)
DIFUZARE:
INTERNET: FSJC e disponibil gratuit pe site / POŞTĂ: abonament anual 40 € (Franţa)/60 € (alte ţări), contactaţi redacţia!
Commisia paritară : n° 75093 ISSN 1165-8851 Depozit legal : ianuarie 2003
Tiparul executat la Tipografia mitropolitană