Strategii privind optimizarea adaptării şcolare a preadolescenţilor

Maria Pleşca, conf. univ., dr.,

UPS „Ion Creangă”

Abstract
The article has the issue of adapting pupilsat school because it is a fundamental aspect of the
educational activity, being present in school life, the everyday concerns of teachers, and in many
researches, both at national and international level.
One of the periods in which there are present difficulties in school adaptation is the
preadolescent onset, the period is at the time of pupil's transition from primary to secondary school
and where it is assimilated numerous adaptive behaviors in this fragile mental and emotional
personality.

Key-words: school adaptation, optimization, learning, strategy, school performance.

Raportarea fenomenului adaptării umane la specificul activităţii instructiv-educative a

condiționat apariția termenului adaptare şcolară, care reprezintă una dintre laturile adaptării sociale
și desemnează concordanţa dintre cerinţele şi exigenţele impuse de activitatea instructiv-educativă,
pe de-o parte, şi personalitatea elevului, capacităţile lui şi răspunsurile faţă de aceste solicitări, pe de
altă parte. Adaptarea şcolară poate fi definită, dintr-un prim punct de vedere, ca fiind procesul de
transformare, ajustare a comportamentului elevului în funcţie de cerinţele şi exigenţele procesului
instructiv-educativ, pentru a răspunde adecvat acestora. Pe de altă parte însă, adaptarea şcolară
presupune şi modificarea, reglarea, ajustarea procesului instructiv-educativ în funcţie de potenţialul
şi capacităţile psihoindividuale ale elevilor (A. Coaşan, A. Vasilescu, 1988).

Una dintre perioadele în care se înregistrează frecvente dificultăţi de adaptare şcolară este
reprezentată de debutul preadolescenţei, care coincide, la elevi, cu trecerea de la ciclul primar la
ciclul gimnazial şi în care, pe fondul unui echilibru emoţional şi psihic fragil şi al personalităţii în
formare, se asimilează numeroase comportamente adaptative.

Dificultăţile de adaptare şcolară, care se pot manifesta la începutul clasei a V-a, pot fi
generate de transformări multiple şi uneori bruşte, care se produc în sfera a două planuri: planul
dezvoltării biopsihosociale şi planul activităţii instructiv-educative. De modul în care se realizează
interacţiunea dintre particularităţile fizice, intelectuale, afective şi de personalitate ale
preadolescentului, pe de-o parte, şi de cerinţele şi exigenţele impuse de activitatea instructiv-
educativă, precum și de calitatea influențelor familiale asupra activității școlare, pe de altă parte,
depind posibilităţile de adaptare şcolară a elevului preadolescent (E. Vrăşmaş, 2008).
Adaptarea şcolară este rezultatul confluenţei, interacţiunii unui ansamblu de factori, care pot fi
36
grupaţi în două categorii: factori interni (biopsihologici) şi factori externi (şcolari şi sociofamiliali).
Factorii interni se referă la caracteristicile anatomo-fiziologice şi la variabilele personalităţii
elevului, fiind consideraţi condiţii subiective, iar cei externi sunt independenţi de elev, fiind condiţii
şi solicitări obiective, exterioare elevului. Toţi factorii incluşi în cele două categorii interacţionează,
fiecare având un rol complementar, compensând deficitul sau stânjenind acţiunea celorlalţi. Nu
putem vorbi de identificarea unui singur factor, a cărui acţiune ar fi decisivă în asigurarea adaptării
școlare. Oricare dintre factori condiţionează într-o măsură mai mare sau mai mică rezultatele şcolare
ale elevului, precum şi capacitatea sa de a interioriza normele, regulile şi de a relaţiona cu cei din jur
(E. Vrăşmaş, 2008).

Investigația experimentală a urmărit îmbogățirea modalităților concrete de acțiune ale cadrelor

didactice, elevilor din clasa a V-a și părinților acestora, în vederea îmbunătățirii rezultatelor
activității instructiv-educative, prevenirii/ameliorării dificultăților de adaptare școlară.
Pornind de la definiţia conceptului de „adaptare şcolară” şi încercând un prim pas în
operaţionalizare, am stabilit că pot fi descrise cel puţin următoarele două dimensiuni: adaptarea
pedagogică (instrucţională) şi adaptarea normativă şi relaţională, cu subdimensiunile adaptarea
normativă şi adaptarea relaţională, aspecte concordante cu delimitărilor altor specialişti în domeniu.
Cercetarea s-a realizat la nivelul claselor a V-a. Pentru obținerea unor date preliminare
referitoare la dificultățile de adaptare școlară pe care le întâmpină elevii preadolescenți odată cu
trecerea în ciclul gimnazial, am utilizat patru instrumente: interviu aplicat elevilor, interviu aplicat
profesorilor, chestionar pentru elevi și chestionar de evaluare a riscului de inadaptare școlară
(ERDS), prezentat de E. Albert-Lorincz și M.I. Carcea (1998).
Rezultatele, în urma analizării acestui indicator, demonstrează existența unui număr mare de
elevi care manifestă pasivitate, interes și motivație fluctuante în ceea ce privește activitatea școlară
(49%) sau chiar dezinteres și lipsa motivației în activitatea de învățare (16,3%).

Tabelul 1.
Interesul și preocuparea elevului pentru activitatea școlară
Frecvențe %
Motivat, interesat, preocupat 17 34,7
Pasiv, cu interes și motivație fluctuante 24 49,0
Nemotivat, dezinteresat 8 16,3
Total 49 100,0

37
Rezultatele prezentate pentru eșantionul experimental, în urma aplicării celor două probe, pot fi
reprezentate grafic în felul următor:

49
interesat, motivat
42
35 pasiv, cu motivație
fluctuantă
28
nemotivat, dezinteresat
21
14 atent, interesat

7
atenție și interes fluctuante
0
Fișă de observare Fișă de caracterizare așteaptă să fie solicitat
psihopedagogică

Fig. 1. Motivația, interesul elevilor față de activitatea școlară, conduita la lecție

Concluzionăm, astfel, că, prin desfășurarea unor acțiuni educative menite să conducă la
stimularea motivației și creșterea interesului față de activitatea școlară, vom contribui la o mai bună
adaptare pedagogică a elevilor și, implicit, la creșterea randamentului lor școlar. Cercetând stilul de
muncă, modul în care lucrează elevii, continuitatea în activitatea de învățare; manifestarea inițiativei
și creativității; modul în care elevii asimilează cunoștințele, utilizând predominant memorarea
mecanică sau logică și randamentul școlar, constatăm că aproximativ jumătate dintre elevii care
constituie cele două eșantioane (40,8%) se caracterizează printr-un mod de lucru sistematic,
continuu, temeinic, organizat. Cei al căror randament școlar este inegal, fluctuant reprezintă 38,8%
din preadolescenţi, în timp ce elevii cu rămâneri în urmă la învățătură și cei care vin cu lecțiile
nepregătite reprezintă 20,4%.

Tabelul 2.
Stil de muncă – cum lucrează

Frecvențe %
Sistematic, ritmic, organizat
20 40,8
Inegal, cu fluctuații, în salturi
19 38,8
Neglijent, improvizează răspunsurile, copiază temele
5 10,2
Mari lacune in cunoștințe, rămâneri în urmă la învățătură
5 10,2
Total 49 100,0
38
 Se remarcă persistența tendinței elevilor de a învăța pe de rost conținuturile lecțiilor
(utilizând memorarea mecanică) la aproape jumătate dintre elevi (50%), ceea ce poate genera
situații de surmenaj, scăderea capacității de memorare și concentrare a atenției, soldate cu dezinteres
față de activitatea școlară și, implicit, scăderea randamentului școlar.
Tabelul 3.
Cum iți pregătești lecțiile acum?

Frecvențe %
Învăț lecțiile mai mult pe de
rost.
22 44,9
Învăț lecțiile mai mult logic. 27 55,1
Total 49 100,0
Datele care descriu stilul de lucru al elevilor, perseverența, continuitatea în activitatea de
învățare, precum și modul în care elevii asimilează cunoștințele, utilizând predominant memorarea
mecanică sau logică, pot fi ilustrate printr-o reprezentare grafică relevantă a eșantionului cercetat:

49
sistematic, organizat
42
35
inegal, cu fluctuații
28
21 neglijent, improvizează
răspunsurile
14
mari lacune in cunoștințe
7
0 învață lecțiile pe de rost
Fișă de caracterizare Chestionar pentru elevi
psihopedagogică

Fig. 2. Stilul de lucru al elevilor, modul în care asimilează cunoștințele

Având în vedere modificările care se produc în sfera activității școlare: creșterea numărului
disciplinelor studiate, creșterea gradului de dificultate al conținutului acestora, se impune sprijinirea
elevilor în formarea unui nou stil de învățare, adaptat la noile exigențe școlare. Cadrul didactic
trebuie să-i impună elevului un nou stil de activitate intelectuală, care se bazează pe asimilarea unor
metode și tehnici adecvate de învățare: luarea notițelor, modalități de a învăța eficient în funcție de
volumul conținutului ce trebuie asimilat.
Pentru cuantificarea măsurii în care familia este implicată în activitatea școlară a elevului și
pentru identificarea modului de cooperare cu școala, am analizat variabilele: implicarea familiei în
39
activitatea școlară a copilului, comunicarea și cooperarea părinților cu școala, percepția elevilor cu
privire la preocuparea familiei față de activitatea lor școlară.
Datele obținute ca urmare a analizării acestor lucruri demonstrează implicarea
nesatisfăcătoare a părinților în activitatea școlară a copilului și o insuficientă colaborare cu școala:
mai mult de jumătate dintre părinți cunosc doar parțial sau deloc cerințele școlare specifice clasei a
V-a, neavând ca preocupare permanentă verificarea modului de pregătire a temelor sau de
comunicare cu copilul versus notele obținute și evenimentele petrecute la școală. Majoritatea
părinților iau legătura cu dirigintele sau cu profesorii de la clasă doar de la caz la caz, atunci când
sesizează dificultăți în activitatea de învățare a copilului sau rezultate școlare nesatisfăcătoare, iar
unii părinți nu intervin nici măcar în astfel de situații.
Datele pot fi evidențiate prin următoarea reprezentare grafică:
49
42 periodic
35 doar când este cazul
28
foarte rar
21
mai puțin preocupați
14
7 la fel de preocupați
0 mai preocupați
Chestionar părinți Chestionar elevi

Fig. 3. Comunicarea, colaborarea părinților cu școala, preocuparea lor față de activitatea școlară a
copiilor
Concluzionând, în legătură cu informațiile obținute din analiza acestui indicator, considerăm
că este necesar să proiectăm acțiuni educative menite să sprijine familia în exercitarea funcţiei
educative și să contribuie la întărirea parteneriatului educaţional şcoală-familie, în sensul
ameliorării comunicării şi cooperării dintre părinţi şi cadrele didactice.
Se constată o bună dezvoltare a capacității de comunicare și relaționare cu ceilalți elevi pentru
36,7% elevi din eșantionul experimental, semnalându-se însă dificultăți mai mari la nivelul
comunicării cu profesorii: doar pentru 28,6% din eșantionul experimental comunicarea cu profesorii
se realizează foarte ușor, fără obstacole.
Ca urmare a analizei capacității de comunicare a elevilor cu colegii și profesorii din cele trei
perspective (a profesorului diriginte, a părinților și a elevului), menționăm că, deși aproape jumătate
dintre elevi nu întâmpină dificultăți în relaționarea cu colegii, semnalându-se dificultăți mai mari la
nivelul comunicării cu profesorii, este necesară proiectarea și desfășurarea unor activități educative

40
care să contribuie la formarea și dezvoltarea capacității de relaționare elevi – elevi și elevi –
profesori și la adoptarea unor comportamente individuale în concordanță cu așteptările grupului.

Bibliografie

1. Albert-Lorincz, E., Carcea, M.I., Prevenirea dezadaptării școlare, Cermi, Iași, 1998.
2. Coaşan, A., Vasilescu, A., Adaptarea şcolară, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1988.
3. Creţu, E., Probleme ale adaptării şcolare, Editura All, Bucureşti, 1999.
4. Dan-Spânoiu, G., Cunoaşterea personalităţii elevului preadolescent, EDP, Bucureşti, 1981.
5. Dumitriu, I.Al., Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice și sugestii practice, Polirom,
Iași, 2007.
6. Jurcău, N., „Adaptarea”, în Psihologie educaţională, Editura UTPres, Cluj-Napoca, 2000.
7. Tăuşan, L., Adaptarea școlară – demersuri aplicative la preadolescenți, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008.
8. Truţa, E., Mardar, S., Relaţia profesor – elevi: blocaje şi deblocaje, Aramis, Bucureşti, 2005.
9. Vrăşmaş, E., Dificultățile de învățare în școală, Editura V&I Integral, București, 2007.
10. Vrăşmaş, E., Intervenția socioeducațională ca sprijin pentru părinți, Aramis, București,
2008.

41