Sunteți pe pagina 1din 10

U N I V E R S I TAT E A E C O L O G I C Ă B U C U R E Ş T I

FA C U LTAT E A D E D R E P T Ş I Ş T I I N Ţ E A D M I N I S T R AT I V E
P R O G R A M U L D E S T U D I I U N I V E R S I TA R E D E M A S T E R AT
ŞTIINŢE PENALE ŞI CRIMINALISTICĂ

R E F E R AT L A D I S C I P L I N A :
PROBAȚIUNEA ÎN PROCESUL PENAL
Semestrul II

Te m a :
Supravegherea tehnică

Coordonator științific:
P ro f . u n i v. d r. P e t r e B u n e c i

Masterand:

0
BUCUREŞTI 2017

Cuprins

I.Aspecte generale........................................................................................................2
II.Condiţiile privind dispunerea supravegherii tehnice............................................2
III.Tipuri de autorizări în funcţie de emitent; întindere, confirmare......................3
a) Mandatul de supraveghere tehnică.........................................................................3
b) Autorizarea măsurii de supraveghere tehnică.........................................................3
IV.Durata pentru care se poate dispune măsura supravegherii tehnice.
Posibilitatea prelungirii...............................................................................................5
V.Aspecte de procedură. Decizia Curții Constituționale nr. 51/2016.......................6
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................9

1
I. Aspecte generale

Procedeul probatoriu, asa cum este definit în art. 97 alin. 3 din noul Cod de
procedură penală, reprezintă modalitatea legală de obținere a mijlocului de probă .
Procedeele probatorii, prevăzute de art. 138 C.P.P., sunt împărţite în două
categorii:
a) metode de supraveghere - cele prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a)-d);
b) metode de cercetare - cele prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. e)-j).
Deosebirea fundamentală între cele două categorii - de supraveghere şi de cer-
cetare constă în faptul că primele sunt realizate în timp real, organele de urmărire
penală trebuie să primească informaţiile chiar în timp ce se desfăşoară activităţile.
Acest fapt este întărit de verbele folosite pentru definirea activităţii: interceptare,
acces, supraveghere, localizare şi urmărire, precum şi obţinere.
Pe de altă parte, metodele de cercetare sunt procedee probatorii prin care
organele de urmărire penală primesc informaţiile despre activităţi după ce acestea au
avut loc, având, în unele cazuri, posibilitatea să cerceteze şi obiectul material - de
exemplu, trimiterile poştale, obţinerea datelor generate sau prelucrate de către
furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de
comunicaţii electronice destinate publicului.
Noţiunea de supraveghere tehnică se referă la utilizarea uneia dintre
următoarele metode:
- interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă-art.
138 alin. (2) Cpp;
- accesul la un sistem informatic-art. 138 alin. (3)-(5) Cpp;
- supravegherea video, audio sau prin fotografiere-art. 138 alin. (6) Cpp;
-localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice- art. 138 alin. (7) Cpp;

II. Condiţiile privind dispunerea supravegherii tehnice


Poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa
competentă să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în
grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte
procurorul care a formulat cererea, având în vedere şi dispoziţiile art. 53 raportat la art.

2
35 şi urm. Cpp/de către procuror, pentru o durată de cel mult 48 de ore, potrivit art.
141 NCPP.
Se dispune în cursul urmăririi penale, cu respectarea a trei condiţii cumulative:
suspiciune rezonabilă, proporţionalitate (se vor avea în vedere particularitățile cauzei,
importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute, faptul că probele nu ar
putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar
prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri
de valoare), necesitate.
Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii
naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor
de trafic de droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de
spălare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente
de plată electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate, de
evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate
infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii
Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de
comunicaţii electronice ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare1.

III. Tipuri de autorizări în funcţie de emitent; întindere, confirmare

Supravegherea tehnică poate fi efectuată de către organele de cercetare penală în


baza a două tipuri de autorizare cu întinderi şi caracteristici diferite:
a) mandat de supraveghere tehnică emis de către judecătorul de drepturi şi
libertăţi (art. 140 Cpp);
b) autorizarea măsurii de supraveghere de către procuror (art. 141 Cpp).
a) Mandatul de supraveghere tehnică
 se solicită de către procuror judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa
competentă să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în
grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte
procurorul care formulează cererea.

b) Autorizarea măsurii de supraveghere tehnică


 poate fi dispusă de către procuror în caz de urgență;
1
http://legeaz.net/noul-cod-procedură-penală-ncpp/art-139
3
 pe o durată de 48 de ore;
 prin ordonanţă;
 măsura trebuie confirmată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la
instanţa căreia i-ar reveni competenţa de judecată a cauzei sau de la instanţa egală în
grad cu instanţa competentă în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care
face parte procurorul care a emis ordonanţa, în termen de 24 de ore de la expirarea
măsurii.
Încheierea de admitere ori ordonanţa procurorului, precum şi mandatul de suprave-
ghere tehnică emis de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau autorizarea emisă de
către procuror trebuie să cuprindă:
- denumirea instanţei;
- data, ora şi locul emiterii;
- numele, prenumele şi calitatea persoanei care a dat încheierea şi a emis
mandatul;
- indicarea măsurii concrete încuviinţate;
- perioada şi scopul pentru care s-a autorizat măsura;
- numele persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică ori datele de
identificare ale acesteia, dacă sunt cunoscute;
-indicarea, în cazul în care este necesar faţă de natura măsurii încuviinţate, a ele-
mentelor de identificare a fiecărui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic,
a oricăror date cunoscute pentru identificarea căii de comunicare sau a numărului de
cont;
-în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spaţii private,
menţiunea privind încuviinţarea solicitării ca organele de urmărire penală să pătrundă
în spaţii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi
folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice;
- semnătura judecătorului şi ştampila instanţei.
 judecata are loc în camera de consiliu, fără citarea părţilor cu participarea
obligatorie a procurorului numai când se solicită emiterea mandatului de
supraveghere tehnică, nu şi în cazul cererii de confirmare a autorizării dispuse de
procuror.

4
 încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra cererii
de emitere a unui mandat de autorizare sau asupra cererii de confirmare a autorizării
date de procuror nu este supusă niciunei căi de atac.
 în cazul respingerii cererii de supraveghere tehnică, procurorul are posibilitatea
să formuleze una nouă, dar în baza altor motive, necunoscute la momentul
soluţionării cererii.
 în cazul admiterii sau respingerii cererii de confirmare a măsurii, procurorul are
posibilitatea să formuleze în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi o cerere de
emitere a unui mandat de supraveghere tehnică.
 în situaţia în care judecătorul de drepturi şi libertăţi infirmă măsura dispusă de
către procuror, acesta este obligat să distrugă probele astfel obţinute şi să întocmească
un proces-verbal în acest sens2.

IV. Durata pentru care se poate dispune măsura supravegherii tehnice.


Posibilitatea prelungirii.
 măsura supravegherii tehnice poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de
zile;
 există posibilitatea prelungirii sale, pentru motive temeinic justificate, de catre
judecatorul de dreptuiri si libertati de la instanta competenta, la cererea procurorului,
dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 139 NCPP, fiecare prelungire
neputând depăși 30 de zile;
 durata totală a măsurii de supraveghere tehnică, cu privire la aceeaşi persoană
şi aceeaşi faptă, este de 6 luni, iar pentru măsura supravegherii video, audio sau prin
fotografiere în spaţii private de 120 de zile.

Dreptul la informare
 măsurile de supraveghere tehnică, odată ce sunt finalizate, prin expirarea
autorizării/prin încetarea lor la iniţiativa procurorului, trebuie aduse la cunoştinţa
subiectului mandatului, în termen de 10 zile, prin informare de către procuror
 în termen de 20 de zile de la data comunicării, persoana informată poate solicita
procurorului acces la procesele-verbale de consemnare a activităţii de supraveghere şi
are posibilitatea de a viziona, audia, studia întregul material strâns prin măsura supra-
vegherii tehnice

2
Noul Cod Penal și Cod de Procedură penală, editura Rosetti, pag. 141.
5
 procurorul poate amâna atât informarea, cât şi prezentarea materialelor pe
care s-a înregistrat supravegherea tehnică, până la finalizarea urmăririi penale sau până
la clasarea cauzei, , însă amânarea trebuie motivată prin ordonanţă.

V. Aspecte de procedură. Decizia Curții Constituționale nr. 51/2016


Dispozițiile art. 142 alin. (1) CPP arată că ”procurorul pune în executare
supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de
cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției (s.n.)”. Această formă
a articolului citat este cea rezultată în urma modificării CPP prin O.U.G. nr. 6/2016
privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere
tehnică dispuse în procesul penal, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr.
51/2016, prin care sintagma ”sau de alte organe specializate ale statului”, existentă
inițial în finalul aceluiași articol, a fost declarată neconstituțională.
Dispozițiile art. 142 alin. (1) CPP nu ridică probleme în ceea ce privește pe
procuror sau organele de cercetare penală. Punerea în executare a mandatelor de
supraveghere tehnică se poate realiza, din dispoziția procurorului, de organele de
cercetare penală ale poliției judiciare. De asemenea, pentru realizarea acestei activități
pot fi delegate și organele de cercetare penală speciale, în cauzele prevăzute la art. 57
alin. (2) teza I CPP.
Pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică în cazul
infracțiunilor contra securității naționale și al celor de terorism, pot fi desemnați ca
organe de cercetare penală speciale și ofițeri din cadrul Serviciului Român de
Informații – această posibilitate rezultând în urma modificării art. 13 din Legea nr.
14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii prin art.
IV pct. 2 din O.U.G. nr. 6/2016. Însă, potrivit art. 13 din Legea nr. 14/1992, acești
ofițeri nu pot efectua niciun alt act de cercetare penală în respectivele cauze 3.
Din analiza coroborată a dispozițiile art. 55 alin. (5), art. 57 alin. (2) teza finală
CPP și art. 13 din Legea nr. 14/1992 rezultă că punerea în executare nu se face de
Serviciul Român de Informații, ca instituție, ci de acei ofițeri de informații care au fost
desemnați, în condițiile legii, drept organe de cercetare penală speciale.
Din art. 142 alin. (1) CPP rezultă însă că punerea în executare a mandatelor de
supraveghere tehnică se poate realiza, pe lângă organele de cercetare penală, și de

3
M. Udroiu, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, pag.168.
6
”lucrători specializaţi din cadrul poliţiei”. Această sintagmă nu este definită, astfel că
devine necesară clarificarea sa.
În considerentele Deciziei nr. 51/2016, Curtea Constituțională a arătat că este
justificată opțiunea legiuitorului de a permite punerea în executare a supravegherii
tehnice de către alți lucrători din cadrul poliției, ”în condiţiile în care aceştia pot deţine
avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) CPP” (parag. 49).
Având în vedere această mențiune, în practica judiciară s-au ridicat următoarele
probleme:
– dacă, pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, lucrătorii
specializați din cadrul poliției prevăzuți de art. 142 alin. (1) CPP necesită aviz de
poliție judiciară sau este suficient ca aceste persoane să îndeplinească condițiile legale
pentru a obține avizul;
– dacă lucrătorii specializați din cadrul poliției care pot obține avizul de poliție
judiciară sunt organe de cercetare penală speciale.
La data de 25 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca
inadmisibilă sesizarea pentru dezlegarea acestei probleme de drept.
Independent de considerentele pentru care instanța supremă a decis că se
impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării, problemele apărute în practica judiciară
în legătură cu ”lucrătorii specializați din cadrul poliției” își au o primă cauză într-o
confuzie pe care Curtea Constituțională a făcut-o prin Decizia nr. 51/2016. Astfel,
constatând constituționalitatea celorlalte dispoziții din art. 142 alin. (1) CPP (în afara
de ”alte organe specializate ale statului”), Curtea justifică opțiunea legiuitorului de a
permite punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către alți
lucrători din cadrul poliției, ”în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de poliţie
judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) CPP (s.n.)”. Asocierea este greșită, întrucât
dispozițiile art. 55 alin. (5) CPP se referă la organele de cercetare penală speciale, în
timp ce organele de cercetare penală ale poliției judiciare sunt indicate la art. 55 alin.
(4) CPP.
În al doilea rând, în aceeași decizie se utilizează o exprimare prolixă: ”în
condiţiile în care aceştia pot deţine avizul”. Evident, a putea deține aviz nu este totuna
cu a deține aviz.
În al treilea rând, o problemă de interpretare se naște chiar din dispozițiile art.
142 alin. (1) CPP, care se referă la ”lucrători specializați din cadrul poliției”. Nu

7
rezultă dacă legiuitorul a avut în vedere structurile Poliției Române sau pe cele ale
Ministerului Afacerilor Interne (des asociate în limbajul comun cu ”poliția”).
Curtea a calificat activitățile prevăzute la art. 142 alin. (1) CPP drept procedee
probatorii în procesul penal, motiv pentru care ”organele care pot participa la
realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele
enumerate la art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv procurorul,
organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală
speciale”.
Prin urmare, Curtea nu admite ca punerea în executare a supravegherii tehnice
să se realizeze de alte organe decât cele judiciare. Aceasta este de altfel și explicația
pentru care, în parag. 49 al aceleiași decizii, se menționează, chiar cu eroarea
semnalată mai sus, posibilitatea ca supravegherea tehnică să fie efectuată de ”lucrătorii
specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri
de poliţie judiciară”.
Aprecierea este aceea că ”lucrătorii specializați din cadrul poliției” pun în
executare un procedeu probatoriu în materie penală și, prin urmare, trebuie să dețină
calitatea de organ de cercetare penală, fie al poliției judiciare, fie special.
Interpretarea dispozițiilor art. 142 alin. (1) CPP în sensul celor statuate de
Curtea Constituțională nu poate duce decât la această concluzie. Din moment ce
organele care pot participa la realizarea supravegherii tehnice ”sunt numai organele de
urmărire penală”, alți ”lucrători specializați din cadrul poliției” nu pot să rămână în
afara acestora.

8
BIBLIOGRAFIE

 Noul Cod Penal și Cod de Procedură penală, editura Rosetti, București 2016;
 M. Udroiu, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Ed. C.H.
Beck, București, ediția a 2-a, 2017;
 http://legeaz.net/noul-cod-procedură-penală-ncpp.