1 Psihodiagnosticul expresiei –exemple clinice :

1.Atitudine: cooperantă, indiferentă, preocupată, schimbătoare

2.Aspectul vestimentar ( tinuta )
- dezordine vestimentara ( oligo, demente, psihoze, schizo )
- rafinament vestimentar exagerat – ( personalitate psihopatica, isterica, bizarerie schizo- fard
exagerat ornarea cu decoratii tendinte de supraestimare megalomanie paranoia excitatie
maniacala )
travestitism=poarta haine ale sex opus;
cinvestitism=nepotrivit varstei
3.Privirea:
- fixa , imobila, incrucisata ( ura, agresivitate, cruzime )
- larg deschisa cu ridicarea sprancene, incretire frunte ( angoasa, anxietate )
- hipermobila, fugace ( manie, hipomanie )
- stinsa, hipomobila, fixa, absenta ( depresie )
- detasata, rupta de realitate ( schizo )
4.Vocea: joasă, monotonă sau cu tonalitate înaltă, tare
mimica: mobilă, fixă, anxioasă, indiferentă
5.Mimica – traduce tonalitatea afectiva a insului, emotii, sentimente
- exagerata - hipermimie – ( manie , excitatie psihomotorie )
- diminuata - hipomimie pana la amimie( imobilitate )- ( melancolie, inhibare psihomotorie, sdr.
impregnatiei neuroleptice, stupoare, demente)
- dezadaptata – paramimii – in neconcordanta cu starea timica
mimica de imprumut ( supraestimare, mitomanie, isterie )
ecomimia ( catatonie )
neomimia – mimica bizara similara neologismelor ( schizo )
jargonomimia – expresii bizare neinteligibile
psitacismul mimic – hipermobilitate inexpresiva si incomprehensibila a mimicii
- dezinvolta ( timizi)
- pseudoironica ( psihastenici)
6.Parakinezii – includ si paramimiile- pervertirea sensului si continutului natural si logic al
miscarilor
- manierism – pierderea trasaturilor logice si inteligibile a gesturilor si miscarilor
- stereotipii – repetarea unei manifestari de atitudine = akinetice (perna psihica) si de miscare =
kinetice/parakinetice ( schizo, oligo, demente, afectiuni neuro )
2. Tulburari cantitative ale perceptiei
Functia de cunoastere: senzatia, perceptia, atentia,memoria, gandirea, imaginatia

Definitie :Perceptia= Procese senzoriale elementare, care se disting prin sintetism, unitate şi
integritate, ele redând realitatea obiectuală în imagini de ansamblu
Modificări: - Cantitative: hipo-, hiperestezia.
- Calitative: iluzii, halucinaţii.
HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii senzaţiilor şi percepţiilor
Surmenaj, debutul unor boli infecto-contagioase, afecţiuni psihice, b. Basedow.
Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu sediu variabil, care apar fără o modificare
organică evidenţiabilă.
HIPOESTEZIA: Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch, tulburări de conştiinţă
hipoestezia: reprezinta cresterea pragului senzorial, insotita de diminuarea intensitatii
senzatiilor, cu scaderea numarului de excitanti receptati. Poate sa apara in stari reactive acute,
isterie, oligofrenii, schizofrenii, tulburari de constiinta.
- hiperestezia: este reprezentata de o coborare a pragului sensorial, resimtita de subiect ca o
crestere neplacuta a intensitatii senzatiilor privind un singur analizator sau ansamblul lor –
hiperestezie generala

3.Definiti halucinatiile-ex clinice .halucinatii auditive.

Definite:Halucinatia reprezinta percepţie fără obiect.
H. Auditive=halucinatii exteroceptive: (afecţiuni ORL- otite, mastoidite, surditate, b.
neurologice, st. confuzionale, deliruri toxice şi infecţioase, depresie- continut trist dureros voci
care ii condamna, schizo – caracter bizar neinteligibil, parafrenie, aură epileptică)
Localizare – în câmpul auditiv / în afara
Intensitate – discrete, surde, puternice
Complexitate - Elementare (foneme, acoasme – fosnete, pocnete, bubuituri )
- Comune (ciripit, scârtîit)
- Verbale (voci ) - ex la poligloti vocile “nematerne” sunt ostile / ex- vocea
Evei spune unui alcoolic sa-si ucida copii
Continuitate - episodice/ continui ( impiedica pacienul sa se odihneasca)
Răsunet afectiv favorabile/defavorabile

4 Definiti halucinatiile-exemple cinice,halucinatii vizuale

Halucinatiile sunt stari psihopatologice definite la modul cel mai sugestiv ca perceptii fara
obiect / reprezentari stagnante ce se insotesc de forma de convingere a bolnavului despre
existenta reala a obiectelor si fenomenelor pe care trairea halucinatorie o exprima. Influenteaza
intotdeauna atitudinea si comportamentul bolnavului, uneori avand efecte terifiante, de
puternica spaima si teama. Halucinatiile vizuale sunt halucinatii exteroceptive.
Apar normal la trecerea veghe - somn, surmenaj, neurastenie (anxiogen, terifiant), afectiuni
oftalmologice, neurologice (stari infectioase, delir alcoolic, psihoze – schizo paranoida
Definite:Halucinatia reprezinta percepţie fără obiect.
H. Vizuale: Normal trecerea veghe  somn
surmenaj, neurastenie ( anxiogen, terifiant )
af. oftalmologice, neurologice ( st infectioase, delir alcoolic, psihoze-schizo
paranoida )
Clasificare : macroscopice/microscopice ,- mono-/policromatice ,- în câmpul perceptiei/ h.
Extracampine
Elementare (fosfene, fotopsii)
Complexe fantasmoscopii ( figuri informe )/ h. figurate
Scenice: statice (panoramice), în mişcare (cinematografice- scene de vis- onirice
unice/multiple,statice/dinamice,accese/permanente.

5.Halucinatii senzoriale :clasificare,exemple clinice

Caracteristici: Proiecţia spaţială: în spaţiul perceptiv sau dincolo de limitele acestuia.
Convingerea bolnavului asupra “realităţii” lor .“Perceperea” lor prin modalităţile senzoriale
obişnuite (căi extero-, intero-, proprio-) şi pe căi senzoriale normale (h. auditive, etc.)
Grad variabil de intensitate .Claritate diferită .Complexitate variabilă .Durată
intermitente/comtinue).Rezonanţă afectivă

H. exteroceptive
1.H. Auditive: (afecţiuni ORL- otite, mastoidite, surditate, b. neurologice, st. confuzionale,
deliruri toxice şi infecţioase, depresie- continut trist dureros voci care ii condamna, schizo –
caracter bizar neinteligibil, parafrenie, aură epileptică)
2.H. Vizuale: elementare,complexe,scenice.
3.H. Autoscopice
- subiectul îşi percepe vizual propriul corp, părţi din corp, organe. “imaginea dublă”
- unică/persistentă
- acompaniament afectiv ( de groaza )
4.H. Olfactive şi gustative :gust/miros neplăcut sau mai rar plăcut (“crize uncinate” epilepsie,
tumori, leziuni lob T, stări delirante, stări confuzionale)
5.H. Tactile: impresia de atingere cutanată(ex,impresia de insecte pe sub piele)
continue (intoxicația cu cloral) sau discontinuu, punctiform (cocaină)
epidermice/hipodermice

Halucinatii olfactive si gustative: sub forma de mirosuri si gusturi (placute / neplacute). Apar
in crize uncinate de epitapsie, tumori, psihoze temporate, delirum tremens, sdr. paranoide,
nevroze de tip obsesiv, fobic si isteric.
Halucinatii tactile: interne (arsuri, dureri, miscari de insecte, viermi) / externe (arsuri, caldura,
curent de aer, intepatura). Apar in intoxicatii cu cocaina, hasis, LSD, psihoze alcoolice ac,
subac, halucinatii zoopatice – perceptiii de gandaci, insecte mergand pe piele sau sub piele,
psihoze de involutie.
Halucinatii corporate (sensibilitatii generate): modificari organe interne (arsuri interne, modif.
viscere – viscere putrezite, rupte, inlocuite cu obiecte metalice, schimbarea pozitiei - , localizari
genitale percepute ca violuri directe / de la distanta introducere de corpuri straine in rect),
posesiunea zoopatica, metamorfozare (transformare intr-un animal). Apar in: deliruri
hipocondrice, schizofrenii paranoide, psihoze de involutie.

6. Clasificarea proceselor afective

Definite :Afectivitatea =Procesele afective reflectă relaţia dintre subiect şi obiect, dintre subiect
şi situaţiile/împrejurările de viaţă ale acestuia, prezente, evocate sau proiectate.
Formele afectivităţii sunt stări, relaţii, comportamente ce reflectă raportul dintre motive şi
condiţiile obiective sau imaginare.
Stările afective: - Procesul psihic cel mai legat de personalitate, prin intermediul căruia omul îsi
manifestă caracterul personal, ca existentă originală, unică, irepetabilă.
( atitudinea omului fata de situatiile de viata, fata de realitatea inconjuratoare )

Clasificare :
1.Afectele sunt procese afective primare, simple, impulsive – mânia, groaza, frica, spaima. Sunt de
scurtă durată, puternice, foarte intense, violente cu apariţie bruscă şi desfăşurare impetuoasă, cu
manifestări deosebit de vii în comportament.
2. Emoţiile – se caracterizează prin durată scurtă, intensitate, cu desfăşurare tumultoasă sau calmă, cu
orientare bine determinată; au caracter situativ şi sunt active.
Emotia – starea particulara ( tipica) care exprima rasunetul afectiv al raportului dintre subiect si
obiecte, fiinte,fenomenele lumii inconjuratoare.
- pozitive - placere, staisfactie,bucurie
- negative – neplacere, tristete, frica
dupa tonalitate - stenice – maresc capacitatea de efort psihic
- astenice – scad capacitatea de efort psihic
Emotiile domina, formeaza starea afectiva a subiectului fiind strans legate de dispozitia buna,
veselie, calm sau de una de tristete, neliniste, irascibilitate.
3. Dispozitia –– stare afectiva generala de fond, de durata, cu intensitate medie, ce reflecta starea de
functionalitate a organismului, fiind rezultanta tuturor implusurilor extero, intero, proprioceptive,
constientizate sau insuficient constientizate.
Dispoziţia – stare afectivă difuză, de intensitate medie, durată variabilă. Dacă se prelungeşte
se poate transforma în trăsături de caracter, creează un fond general: optimist sau pesimist.
4. Sentimentele: sunt trăiri afective intense, de lungă durată, au mare grad de stabilitate şi generalitate
-> atitudini afective .
Sentimente – de prietenie, de dragoste
- normale: matern, patriotic, religios
- anormale: tocite, autostima scazuta sau crescuta, grandoare - trairi emotionale cele mai
complexe stabile si generalizate, realizeaza trairea raportului insului cu ambianta.
5. Pasiunile: se deosebesc de sentimente prin intesitatea trăirii afective, gradul de stabilitate şi forţa de
angajare a personalităţilor. mobilizează întregul comportament către acţiune.
. Pasiunile – amplitudine mai mare a trairii prin angajare puternica, caracter mai stabil al relatiilor cu
ambianta.
- pozitive – innobileaza omul – pt arta, stiinta, pt profesia aleasa
- negative – egocentrice, individualiste – personalitati avare, egoiste, teroriste
6. Instinctele - reflexe înnăscute complexe:Alimentar,De apărare De reproducere: sexual şi matern
Tulburarea starilor afective (nu e subiect)
Tulburarile starilor afective in functie de criterii: natura (polaritatea), intensitatea,forta, labilitatea,
continutul, adecvarea motivatională sau motivarea delirantă.
Cantitative: distimie= toate abaterile afective +/- ; tb nespecifica de la starea de discomfort aectiv la
eutimie.
Hipotimia: scaderea tensiunii afective si a elanului vital până la apatie si
indiferentă.( expresivitate, mimica scazuta : oligo, deteriorare cognitiva, TCC)
Atimia – scadere f acceantuata a tonusului afectiv ( inexpresivitate mimica pantomimica : idiotie,
dementa, catatonii )
Apatia – lipsa de tonalitate afectiva si interes fata de propria persoana si ambianta.
Depresia ( Hipertimia negativa) – puternica traire,participare afectiva intensa cu sentimente de inutilitate
si devalorizare ;
- mimica, pantomimica exprima continutul dureros al trairilor – frunte incretita, omega melancolic,
comisuri bucale coborate, corp incovoiat, bratele cad pasiv pe langa corp.
- depresia=incarcatura afectiva cu un continut negativ
Mania ( Hipertimia pozitiva )
Anestezia psihica dureroasa – nu se mai poate bucura, intrista, induiosa nu mai simte afectiunea pers
apropiate.
- tardiv in depresii, sdr. de depersonalizare si derealizare, debut schizo
raptus melancolic= agitatie psihomotorie, acte impulsive de auto si heteroagresiune ce interfera cu
anestezia psihica dureroasa
Anxietatea- teama fara obiect – se manifesta prin neliniste psihica si motorie cu manifestari neuro
vegetative ( palpitatii, tb vasomotorii, oscilatii tensiune, transpiratii )
- este mai mult gandita decat traita ( schiz paranoida, hipocondrica, pseudonevrotica, psihoze depresive
melancoliforme)
Angoasa- anxietate cu acompaniament somatic – senzatie penibila de disfunctie a unui organ, aparat,
sistem ( constrictie laringiana)
- este mai mult traita decat gandita si duce la fobie
- NU este o anxietate extrema
Euforia – incarcatura afectiva pozitiva, exagerarea dispozitiei ( veselie, plenitudine) insotita de fuga de
idei, logoree, ironii, glume , mimica expresiva gesturi largi, si variate, exacerbarea tendintelor si
trebuintelor in special cele sexuale. ( intox usoare – cafea, alcool, stari nevrotice prin suprasolicitare, st.
Subfebrile, st maniacale , dementa senila, vasculara traumatica, oligofrenii)
Moria – jovialitate expansiva, familiaritati, calambuluri, expansivitate saraca
(leziuni cerebrale LF )
Labilitatea afectiva ( versatilitate timca) – de la + la – de la euforie la depresie ( manie, oligo )
Incontinenta afectiva – trecerea rapida de la o st emotionala la opusul ei ( ateroscleroza cerebrala avansata
)
Disorie – dispozitie depresiva, anxioasa, rau general + logoree, excitabilitate crescuta ( perioade
intercritice ale epilepticilor, alcoolici cr, encefalopatii posttraum., postencefalice, abtinenta toxicomanilor
)
Calitative - paratimii
- reactii afective aberante si inadecvate uneori paradoxale fat de motive, situatii ( o situatie afectiv
negativa intampinata cu veselie)
- situatii psihotraumatizante, stari reactive, schizo
Inversiunea afectiva – ostilitate fata de pers. pe care le-a iubit inainte de boala ( schizo, parafrenie, delir
de gelozie )
Ambivalenta afectiva- concomitenta dragoste- ura, atractie- repulsie ( schizo, scaderea libidoului la
varstnici)

7 Iluzii –definitie,clasificare,exemple clinice.

ILUZII = Orice eroare cognitivă sau perceptivă.generata de un obiect real.
Mecanism: Proiectarea imaginarului şi a inconştientului în actul perceptiv
Prelucrarea eronată a imaginilor percepute
Iluzii fiziologice ( optico-geometrice ) ex: bat in apa=frant
Iluzii patologice: Veridice ( perceptie falsa fara obiect)+ Interpretare delirantă
VIZUALE: -Metamorfopsii: deformarea obiectelor şi a spaţiului perceput( Macropsie, micropsie,
dismegalopsie (largi, alungite)
-Porropsia (mai apropiate sau mai îndepărtate)
-Pareidolie (interpretare imaginativă) ex: semne pe tavan – perceptii deformate anxiogene
-Falsele recunoaşteri (identificarea greşită a diverselor persoane): déjà vu, deja connu,
deja vecu, jamais vu.
- st maniacale confuzii, dementa vasc, senila traumatica
-Iluzia sosiilor: sdr. discordante (ex: persoanele cunoscute au fost substituite in mod ostil)
AUDITIVE
GUSTATIVE ŞI OLFACTIVE (parosmie) – percepere eronata gust/miros
VISCERALE – percepere eronata a fct organelor.De modificare a schemei corporale: formă,
mărime, greutate, poziţie(ex: picioarele depasesc patul, ajung in tavan )
- schizo, intoxicatii, o-f ( dismorfofobiee nas mare, fata stramba – se adreseaza chirurgului )
Normal – distanta mare, lumina scazuta, emotivitate, veghe-somn=hipnagigice
Tulb. funcţionale sau leziuni ale receptorilor, căilor de conducere, zonelor integrative – LT
senzorial
Stări febrile, b. infecto-contagioase, toxice
Stări confuzionale
Nevrotici (isterici, TOC)
Psihotici
Exteroceptive: vizuale : metamorfopsii (realizeaza impresia deformata a obiectului si
spatiului perceput), macropsie (existenta unor obiecte marite), micopsie (obiectele apar
mai mici), dismegalopsii (asimetrizate, largite, alungite,), peropsii (distant poate fi
modificata fata de obiecte), pareidolie (iluzie vizuala patologica), falsele recunoasteri (se
diferentiaza de eroarea unei recunosteri obisnuite in conditii normale), iluzia
sosiilor(substitutii de persaone interpretate ca asemanare); auditive, gustative si
olfactive.
· Interoceptive: perceptia falsa, eronata a functionarii unor viscere resimtite ca trairi
penibile. Iluziile privind modificarea schemei corporale – dismorfofobie: autoanaliza
fobica a perceptiei false privind simetria corporala / facial (schizofrenie).

8 . Tulburari de atentie-evaluare si exemple clinice

A. ATENTIA = prosexie ( test metoda Kraepelin 100-3-3/zilele sapt inapoi )
= Orientează şi concentrează activitatea psihică spre un anumit grup limitat de obiecte şi
fenomene, cu scopul de a asigura condiţiile de claritate a grupului de imagini percepute, cât şi
delimitarea lor netă de câmpul perceptiv.
HIPERPROSEXII: st. maniacale, depresii, cenestopaţi, hipocondriaci, fobici, obsesionali.
HIPOPROSEXII, APROSEXII: St. confuzionale, anxietate, surmenaj, oligofrenii, demenţe, sch.

9 Memoria-definitie,tulburari cantitative,ex clinice

MEMORIA = mnezie ( test proba oraselor ) = Proces psihic al orientării retrospective, realizat
prin întipărire (fixare), păstrare (conservare) şi evocare (reactualizare).
Memoria imediata – nr de telefon sau o serie de 6 numere
Memoria recenta – 3 obiecte pe care le repeta dupa 5 – 10 min
Memoria indepartata – descrierea unui eveniment din urma cu 2 ani sau mai mult
Dismnezii cantitative :hipermnezie,hipomnezie,amnezie.
HIPERMNEZIA: capaciatatea exagerata a unor evocari, care prin aglomerarea si
multitudinea lor distrag bolnavul de la preocuparile esentiale ale unor situatii prezente. Se
intalnesc in : psihopatie paranoida, paranoia, exitatie maniacal, epilepsie temporal, sdr. toxice.
HIPOMNEZIA: Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de involuţie
AMNEZIILE – pierderea totala a fortei mnezice
Anterograde ( de fixare ): evenimentele trăite după debutul bolii
Retrograde ( de evocare ): se întind progresiv spre trecut – inaintea debutului bolii
Legea disolutiei memoriei – de la cuvinte complexe la cele simple , de la nume proprii, comune
la verbe
A. lacunară: hiatus mnezic temporar :stări confuzionale, TCC, echivalente epileptice
A. totale si partiale – hipoamnezii
A. tardivă/ întârziată- tb de constienta lacună mnezică despre tulburarea de constientă
se instalează treptat , nu imediat după aceasta
 A. electivă/tematică- evenimente uitate electiv datorită încărcăturii afective negative –
acoperite cu voal, nu sunt uitate definitiv ( ex: femeia care ucide sotul si isi aduce aminte tot
pana in momentul in care ia toporul )

10. Operatiunile gandirii

GÂNDIREA: ( test compararea obiectelor – capacitatea de comparare; definitii, notiuni
matematice – capacitate de generalizare, abstractizare si concretizare; proverbe, zicale –
capacitate de judecata si rationament )
= Proces central al vieţii psihice, o activitate cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată prin
care se distinge esenţialul de fenomenal, în ordinea lucrurilor şi ideilor, pe baza experienţei şi a
prelucrării informaţiilor
Operaţiile generale : analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, generalizarea ( cuvânt- noţiune-
judecata- raţionament- întelegere) . Operatiuni:
· Abstractizarea – proces de selectare a esentialului prin abstractia celorlalte aspecte /
insusiri ale unui obiect / fenomen.
· Generalizarea – efectul de proiectare a trasaturilor comune si esentiale dintr-un
obiect / fenomen asupra unei intregi categorii de fenomene + obiecte care intrunesc
aceste trasaturi.
· Analiza – operatiunea prin care se realizeaza mental ansamblul unitary si
caracteristic al obiectelor si fenomenelor in baza insusirilor esentiale + particulare ale
acestora.
· Sinteza – operatiune prin care se realizeaza mental ansamblul unitar si caracteristic
al obiectelor si fenomenelor in baza insusirilor esentiale si particulare ale acestora.
· Comparatia – operatiune mental prin care se stabilesc asemanarile si deosebirile
dintre obiectele si fenomenele supuse cunosterii.
· Anticipatia – intrevederea situatiilor problematice ce vor decurge din utilizarea
celorlalte operatiuni ale gandirii.

11.Gandirea-definitie,tulburari cantitative,ex clinice

GÂNDIREA: ( test compararea obiectelor – capacitatea de comparare; definitii, notiuni
matematice – capacitate de generalizare, abstractizare si concretizare; proverbe, zicale –
capacitate de judecata si rationament )
Tulburari cantitative =de ritm şi coerenţă:
1.Accelerarea ritmului ideativ:
-Fugă de idei (asociaţii întâmplătoare, asonanţă, rimă, localizare în timp şi spaţiu, contraste
facile)- vorbesc mult, labilitatea atentiei, exacerbarea evocarii, ilogici, pierd firul ( schizo,
ebrietate, intoxicatii)
-Mentismul (depănare rapidă, incoercibilă a reprezentărilor şi a ideilor; au atitudine critică): st. de
mare tensiune nervoasă, oboseală, intoxicaţie uşoară cu cofeină, alcool, sch.,
-Tahipsihie ( cresterea ritm ideativ + cresterea fortei de imaginatie si reprezentare + cresterea
atentiei + cresterea tonusului afectiv )
Incoerenţa gândirii la maxim duce la salată de cuvinte, verbigeraţie ( repetarea stereotipa a
acelorasi cuvinte- trancaneste )
2.Încetinirea ritmului ideativ: bradipsihie, bradilalie, vâscozitatea psihică, fading mental ( oprirea
treptata a fluxului ideativ) , baraj ideativ ( brusc)
Anideaţie: idioţie, demenţă sau epilepsie, st comatoase
Lentoare ideativa : o forma de vascozitate
- epuizare fizicasi psihica, covalescenta bolii somatice, toxice,infectioase, afectiuni neuro cu
interesare extrapiramidala, Parkinson, encefalite, intox cu CO, melancolie schizo, oligo
12 Gandirea-definitie,tulburari calitative,exemple clinice
GÂNDIREA: ( test compararea obiectelor – capacitatea de comparare; definitii, notiuni
matematice – capacitate de generalizare, abstractizare si concretizare; proverbe, zicale –
capacitate de judecata si rationament )
Ideea dominanta – apartine gandirii normale si se impune preferential si motivate fie
prin ineditul ei, fie prin ale conditii susceptibile de a-I acorda o valoare intensive.
Ideea obsedanta
Ideea prevalenta – detin semnificatia unei destructurari mentale de tipul psihozei.
Ideea deliranta – se desfasoara pe fondul unei constiintei clare si se exprima clar.
Ideea dominantă (reversibilă, sfera normalului)
Ideea obsedantă ( anancasta ) - străină, contradictorie personalităţii individului, îi recunoaşte
caracterul parazitar, luptă pt. a o înlătura
OBSESIA:
1.Obsesii ideative – intoxicatii prin idee ( de ce , poate daca)
Amintiri şi reprezentările obsesive - aparitia ideii ce contrazice realitatea- reproiectare ( ex:
mama constienta ca si-a pierdut copilul era obsedata de ideea ca l-a ingropat de viu si isi
reprezinta copilul tipand in mormant )
2.Obsesii fobice – teama nejustificată, pe care nu o poate alunga, în ciuda faptului că evită
situaţia respectivă
agarofobia ( de piata ), hipsofobia ( locuri inalte ), claustrofobia ( locuri inguste ), aihmofobia (
ob ascutite ), antropofobia ( oameni ) monofobia ( de singuratate ), pentofobia ( de societate ),
erentofobia ( de a rosi ), nosofobia ( de boala ), misofobia ( de murdar ), tanatofobia ( de moarte
), sitiofobia ( de a manca ), pantofobia ( teama generala)
3.Obsesii impulsive – compulsiune, ritualuri ( “ ziceti” ,“stiţi” ,mana prin păr, daca nu le face =
stare de anxietate ) - surmenaj, Tb O-C, debut schizo, remisiune psihoze

Ideea prevalentă:
Poziţie dominantă în câmpul conştiinţei
Neconcordantă cu realitatea şi cu semnificaţie aberantă
Orientează şi diferenţiază cursul gândirii
Celelalte ideii o sprijină, nu se opun ei.
Concordantă cu personalitatea individului
Tendinţa la dezvoltare şi înglobare a evenimentelor şi persoanelor din jur, potenţialitate delirantă.
- St. postonirice, epilepsie, alcoolism, PMD, st. predelirante.

13 Ideile obsesive,compulsia,ritualurile

Ideile obsesive au o desfasurare bifazica de afirmare si imediat de opozitie cu privire la

acelasi subiect gandit, care exprima de fapt ambivalent bolnavului fata de alegerea unor solutii
posibile.
Fobiile: de spatiu, de obiecte, de boala, de moarte, de oameni si aglomerari / singuratate, de
animale.
Se intalnesc in psihastenie, psihoze, melancolie, schizofrenie.
Obsesiile impulsive sau actiunile obsedante instituie in comportamentul bolnavului gesturi,
acte / conduite fara explicatie logica si uneori ridicate. De aceea opunandu-se acestor porniri
imperioase, bolnavul le reprima traind starea penibila de teama fata de impulsie = stare
compulsiva.
O forma particulara a actiunilor impulsive sunt ritualurile – fenomene patologice insotite de
anxietate care nu se epuizeaza decat prin comiterea unor conduite care se succed de regula
stereotip dupa o explicatie care se substituie gandirii logice. Desfasurarea lor are loc in prezenta
simtului critic, deseori bolnavul le dezaproba si lupta impotriva acestor stari.

14 Ideile delirante,clasificare,ex clinice

Ideii delirante: O judecată eronată care stăpâneşte, domină conştiinţa bolnavului şi-i modifică
comportamentul în sens patologic.
Este impenetrabilă la contraargumente şi inabordabilă prin confruntare, în ciuda contradicţiilor
cu realitatea. Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini critice, este lipsit de capaciatea de a-i
sesiza în mod conştient esenţa patologică.
Delir sistematizat: caută să impună ideiile sale realităţii, le trăieşte cu o nestrămutată convingere.
Delir nesistematizat: coerenţa şi stringenţa aparent logice nu sunt aşa de puternice: slab
structurat, instabil, polimorf, variabil ca tematică, fără tendinţa a se impune realităţii
Delir= stare de tb a luciditatii constiintei
Idee deliranta = tb a gandirii - idee, sistem de idei patologice elaborate mental
Ideile delirante pot fi :
Expansive: De mărire şi bogăţie ( manie, schizo paranoid ) De invenţie ( elaborarea unor
planuri, aparate de interes major ce preocupa in special oamenii de stiinta ) De reformă ( pace
universala, filantropie ) Filiaţie ( convingera ca sunt mostenitori ) Mistice ( menit sa instaureze
pacea ) Erotomaniace ( erotomani – canvingerea ca e iubit de pers superioara )
Depresive: Persecuţie ( crede ca sunt observati , urmariti ) Revendicare ( crede ca a fost
victima nedreptatii ) Gelozie ( suspectare a partenerului ) Relaţie ( crede ca pers din jur au o
influentata - ) Autoacuzare ( omor altruist ) Hipocondriace ,Transformare şi posesiune
(metamorfozare – dementa schizo ) negaţie ( nu recunoaste realitatea evidenta – dementa,
melancolie )
Mixte:Influenţă ( unde, radiaţii, diavol ) Metafizice ( elucideaza originea vietii )

15 Vointa-definite,clasificare
Functii efectorii: vointa, activitatea, conduite motorii
Vointa este Procesul care orientează activitatea psihică spre realizarea unui scop, în mod
deliberat ales şi pentru obţinerea căruia elaborează operaţiuni şi activităţi de depăşire a unor
rezistenţe ce aparţin condiţiei subiective şi de mediu relaţional
Stare subiectivă de trecere conştientă de la o idee sau raţionament la o activitate sau la inhibiţia
unei activităţi.
Vointa =activitatea psihică orientată spre atingerea unor scopuri propuse constient pentru a căror
realizare trebuie depăsite anumite obstacole, interne sau externe, care apar în calea actiunilor.
Voinţa pe tot parcursul dezvoltării personalităţii se manifestă prin: activitate şi conduite motorii
.
Faze :
Formularea scopului
Disputa motivelor
Adoptarea hotărârii
Îndeplinirea acţiunii
Angajarea în acţiune

16 Tulburari de vointa-clasificare,exemple clinice

Definitie – procesul care orienteaza activitatea psihica spre realizarea unui scop, in mod
deliberat ales si pentru obtinerea caruia se elaboreaza operatiuni si activitati de depasire a unor
rezistente ce apartin conditiei subiective si de mediu relational.
1.Disbulii:cantitative:
Hiperbulia: exagerarea fortei volitionale ( st.obsesivo-fobice- eliberarea de sub invazia ideilor,
toxicomanii – pt procurarea toxicului pe fond de hipob , paranoia )
Hipobulia:scadera fortei volitionale pana la abulie , scaderea capacitatii de a actiona,
stie sau crede ca stie ce trebuie sa faca dar nu poate actiona - st nevrotice, astenie, irascibilitate,
anxietate (TCC, St. Maniacale, toxicomani, psihopatii)
Abulia: lipsa initiativei si a capacitătii de a actiona ( catatonie, depresii severe – nici
macar nu se poate sinucide)
Calitative:
Disabulia: dificultatea de a trece la o actiune sau de a sfârsi una începută +
perplexitate ( forma particulara de abulie )
Parabulia – insuficientă volitională + acte paralele, pulsiuni, dorinte ( nevroze
motorii + ticuri, spasme; schizo )
2.Impulsivitatea – insuficienta vointei pasive ( st psihopatice, impulsivitatea nevroticilor- anxiosi
ce izbucnesc in momente de maxima tensiune afectiva )
Raptusurile-reactii comportamentale violente lipsite de capacitatea unui control
volitional prin limitarea starii de constiinta si pot fi, dupa motivatia si aspectul lor,
anxioase – melancolie – in starile crepusculare + ep. delirant – halucinatorii din
epilepsie, violente imprevizibile, bizare si nemotivate existente in schizofrenii.
anxioase: psihoze, st.delirante, schzo, manie- buna dispozitie + furie, lovesc, ucid
raptus melancolic: alunecat in melancolie are izbucnire de automutilare , suicid ( epilepsie –
impulsivitate in compensarea lentorii ) atrofia LF scade initiativa si capacitatea de vointa; lez
bilaterale ale hipocampului scad capacitatea de inhibitie= comportament agresiv, impulsiv
17Dementa – stare de regresie intelectuala globala, o deteriorare progresiva cu evolutie
cronica.
- Pacientul nu solicita singur ajutor medical;
- Tulburari de memorie;
- Modificari de personalitate
- Dificultati de adaptare aparute in ultima vreme;
- Aspect general normal, dar poate exista o usoara lentoare in reactii;
- Semnul “capului intors”;
- Dificultati in reamintirea evenimentelor recente, date actuale;
- Limbaj ezitant, isi gaseste greu cuvintele -> anxietate;
- Minimalizeaza / rationalizeaza erorile gasind explicatii pentru acestea;
- Grad de fatigabilitate;
- Diagnostic pozitiv – testari neuropsihice: memoria recenta, afazia, apraxia constructive,
dificultati in orientarea vizio – spatiala;
- Scala MMSE -> faza incipient 20 – 27;
- Scala de ischemie - < 4.
.18.Demente-tablou clinic,debut ,faza de stare,faza terminala
Demenţa este definită clasic ca o stare de regresie intelectuală globală, o deteriorare progresivă
cu evoluţie cronică”
Stare patologică ireversibilă datorată unui proces organic cerebral”
Caracterizat prin deteriorarea progresivă a funcţiilor cognitive şi care afectează nivelul
randamentului intelectual, adaptativ şi personalitatea în ansamblu. Declinul funcţiilor cognitive
asociat cu modificările importante în sfera comportamentală se reflectă în mod evident în
executarea activităţilor cotidiene ale subiectului afectat.
Alterarea intelectuală este profundă, progresivă şi globală. Acestor trei caracteristici li se
adaugă ireversibilitatea activităţilor psihice: ce s-a produs evoluează numai într-un singur sens,
spre "cronicizare şi exitus" (Sîrbu, 1979).

 Deasemenea sunt prezente frecvent simptome neuropsihiatrice cum ar fi apatia, agitaţia

şi depresia.
 Odată cu accentuarea pierderii funcţiilor, pacientul este în mod treptat sărăcit de
independenţă. În cele din urmă plasarea într-un cămin de îngrijire poate fi necesară.
 Pacienţii cu demenţă supravieţuiesc, de obicei, încă 7-10 ani după debutul simptomelor.
Demenţa devine o povară nu numai pentru aparţinători, ci şi pentru societate; şi a fost deja
caracterizată ca una dintre marile provocări ale acestui secol.
 Demenţa Alzheimer este cea mai prevalentă formă de demenţă, responsabilă pentru
aproximativ 60-70% din cazuri, următoarea cauză fiind demenţa vasculară, prezentă în
15-20% din cazuri.
Criterii de diagnostic dementa :
 Tulburări de memorie şi atenţie Disfuncţia uşoară a memoriei: gradul de pierdere al
memoriei este suficient pentru a interfera cu activităţile zilnice, dar permite totuşi o
viaţă independentă.
 Disfuncţia moderată a memoriei: gradul de pierdere al
memoriei reprezintă un handicap serios pentru o viaţă independentă. Sunt reţinute doar
informaţiile foarte familiare sau intens învăţate. Informaţiile noi sunt reţinute doar
ocazional şi foarte sumar. Subiecţii sunt incapabili să-şi reamintească informaţii de bază
despre ceea ce au făcut recent, sau numele persoanelor familiare
• Disfuncţia severă a memoriei: gradul de pierdere al
memoriei se caracterizează prin completa inabilitate de a reţine informaţii noi. Subiecţii
au probleme de recunoaştere chiar a persoanelor apropiate
• Corelată cu deteriorarea memoriei apare deteriorarea globală, în spaţiu, timp, în raport
cu propria persoană şi cu alţii.
• Nivelul de conştienţă este conservat o perioadă destul de lungă pentru a permite
demonstrarea deficitului cognitiv.

 Alte tulburări cognitive

- afazia
- apraxie
- agnozie
- tulburări ale funcţionalităţii executive
 Apariţia unor modificări în funcţionalitatea socială şi ocupaţională, reprezentând un
declin evident de la nivelul anterior de funcţionalitate
+ Tulburări de comportament
+ Tulburări psihotice
+ Absenţa conştientizării fenomenelor patologice

Stadii Demena Alzheimer

Stadiul I
• scăpările” mnezice sunt compensate prin formule mnemotehnice, bileţele;
• dificultatea rememorării datelor recente; afazie nominală.
• bolnavul conştientizează declinul şi reacţionează prin anxietate, depresie, izolare, suicid.
Neagă în public că ar avea probleme. Randamentul şi calitatea prestaţiilor scad.
Compensează prin muncă asiduă, organizare. Sarcinile rutiniere pot fi executate optim;
• uşoară dezorientare spaţială în locuri nefamiliare.
Stadiul II
• bradikinezie globală. Bolnavul apelează la ajutorul familiei pentru compensarea
deficitelor;
• vorbire perifrazică, în circumlocuţiuni, sărăcirea ideativă şi lexicală;
• necesită retragerea din activitatea profesională; bolnavii îşi recunosc rudele doar cu
dificultate;
• trăsăturile de personalitate se accentuează;
• dezorientările devin deranjante în spaţii familiale;
• semne discrete de apraxie, autotopoagnozie.
Stadiul III
 • uitarea este profundă (numele copiilor, numere de telefon, adrese);
• dezinteres pentru igiena personală;
• ecolalie, stereotipii verbale, agrafie, acalculie;
• dezorientarea spaţială explică deambulările, pierderile;
• semne extrapiramidale, mioclonii, stereoagnozia, agnozia digitală, apraxia de îmbrăcare;
• suspiciozitate, idei de prejudiciu, idei de gelozie, dezinhibiţie erotică, agresivitate.
Stadiul IV
• pierderea majorităţii amintirilor
• indiferenţă socială, dependenţă socială şi instituţionalizare;
• inexpresivitate facială, încetineală, parkinsonism, convulsii;
• comportament dezorganizat, agresiv, vagabondaj
• delir, halucinaţii;
• palilalie, jargon, vorbire trivială;
• apraxie, autotopoagnozie.
Stadiul V – Stadiul terminal
• pierdere a majorităţii funcţiilor psihice
• imposibilitatea testării funcţiilor mnestice
• hipertonie, imobilizare la pat
• mutism
• gatism
Moartea survine fie ca urmare a unor infecţii intercu-rente (în formele prelungite), fie în timpul crizelor
de aspect epileptic.

19.Episodul maniacal -mai vezi in carte

Tulburarea afectica maniacal se caracterizeaza prin prezenta unei exaltari dispozitionale
disproportionate fata de situatia persoanei,putand varia de la o jovialitate indiferenta pana la
agitatie psihomotorie incontrolabila.
Criterii diagnostic
• dispoziţie euforică, expansivă sau iritabilă
• cel puţin 7 zile
• cel puţin 3 simptome maniacale
• episodul se asociază cu oricare dintre următoarele:
– afectare funcţională marcată
– spitalizare
– simptome psihotice
• nu este cauzat de consumul de substanţe sau o boală somatică
• Simptome maniacale : autostimă crescută/grandoare ,scăderea nevoii de somn ,apetit
alimentar crescut,logoree,fuga de idei(vorbesc incontinuu fara sa le pese daca sunt
ascultati sau nu) distractibilitate, productivitate crescută,agitaţie psihomotorie
,implicarea excesivă în activităţi riscante ,interesc crescut pentru orice fel de
relatii,dezinhibitie.
 Desi dispozitia expansiva este caracteristica episodului maniacall,se poate produce o
glisare,uneori in mod alternative,spre o dispozitie iritabila ai ales daca le sunt perturbate
initiativele.
Tratamentul in episodul maniacal acut:
· Linia I: Ac. Valproic/Valproat + Carbamazepina + saruri de Li – evaluare 1 – 4 sapt;
· Linia II: Haloperidol + Antipsihotice sedative -> Olanzapina;
· Linia III: Lorazepam + Clonazepam;
· Linia IV: Gabapentin + Topiramat

20 Episodul depresiv sever

Criterii de diagnostic :
• dispoziţie depresivă sau pierderea interesului şi a plăcerii
• cel puţin 2 săptămâni
• cel puţin 5 simptome depresive
• afectare subiectivă şi funcţională
• nu este cauzat de consum de substanţe sau o afecţiune somatică
Simptome depressive :
dispoziţie depresivă
• pierderea interesului şi a plăcerii
• scădere / creştere ponderală semnificativă
• insomnie / hipersomnie
• agitaţie / inhibiţie psihomotorie
• oboseală / pierderea energiei
• sentimente de inutilitate sau vinovăţie excesivă
• dificultăţi de concentrare
• idei suicidare
Simptome vegetative in depresie:
• pierderea libidoului
• tulburări menstruale
• treziri matinale
• variaţia diurnă a dispoziţiei (dimineaţa)
• constipaţie
• uscăciunea gurii
• cefalee
Tratamentul in episodul maniacal acut:
· Linia I: Ac. Valproic/Valproat + Carbamazepina + saruri de Li – evaluare 1 – 4 sapt;
· Linia II: Haloperidol + Antipsihotice sedative -> Olanzapina;
· Linia III: Lorazepam + Clonazepam;
· Linia IV: Gabapentin + Topiramat.
21 Tulburarea bipolar-tablou clinic si evolutie
Tabloul clinic format din simptomele episodului maniacal si depresiv,care apar ciclic,la interval
variabile. Se mai adauga halucinatiile si /sau ideile delirante. Tablou clinic: simptome:
- Depresive: dispozitie depresiva, scaderea interesului si a placerii, scaderea /
cresterea ponderala, insomnia / hipersomnie, dificultati de concentrare, idei suicide;
- Semne vegetative: depresie, pierderea libidoului, tulburari menstruale, treziri
matinale, constipatie;
- Maniacale: autostima, logoree, distractibilitate, agitatie psihomotorie, productivitate
crescuta;
- Psihotice: halucinatii +/- idei delirante.
Evolutie :
Depresia : 15% dintre depresivi se sinucid
recurenţa depresiei - 75%
depresia durează aprox. 10 luni
50% remisiune, 30% remisiune parţială, 20% cronicizare
• Mania : recurenţa maniei - 45%
mania durează 3 – 6 luni
15% remisiune, 50 – 60% remisiune parţială, 25 – 30% cronicizare

22. Fobia sociala si alte fobii

Definitie: Fobia reprezinta teama angoasanta declansata de catre un obiect sau situatie care nu
reprezinta in mod real un character periculos. Angoasa dispare numai in absenta obiectului sau
situatiei respective
Fobia sociala =teama intense si persistent de una sau mai multe situatii sociale,in care
persoana este expusa la un grup de personae straine,sau care se poate afla in pozitia de a fi
observant si judecat de ceilalti.
Clinic:
-anxietate ce rezulta din teama de a nu actiona intr-un mod jenant sau umilitor.
-adesea inainte de expunere pot aparea atacuri de panica
-persoana in cauza recunoaste ca teama sa este excesiva si irationala
-persoana va evita situatiile respective sau le va trai cu anxietate intense si discomfort psihic.
-evitarea ,anticiparea anxioasa sau disconfortul aparut poate interfera in mod semnificativ cu
activitatea zilnica de rutina si functionalitatea sociala.
-apar sentimente de culpabilitate,rusine si inferioritate
-situatii particulare:frica de a vorbi in public,de a se inrosi,de a manca sau bea in public,de a
scrie in fata altora sau folosi toaletele publice.
Simptomele apar la pers cu varte cuprinse intre 15-30 ani intr-un mod progresiv agravant. In
afara situatiilor fobice nu exista in general nici o tulburare.

Alte fobii :
Agorafobia : Fobie legata de spatiu(spatii largi,publice) asociata cu frica de a iesi afara(Angoasa
strazii) in special neinsotit,de a traversa un pod,a se deplasa cu autobuzul ,tren,etc.
Se asociaza frecv consumul de alcool sau automedicatie in scop anxiolitic,persoana
se fol de talismane ,persoane,animale pentru compensare.
Se poate grefa pe o personalitate anxiofobica,pasiva,dependent sau poate aparea
reactional.
Fobiile simple: intensitatea si puterea invaziva a fobiilor simple este mai redusa decat in fobiile
de mai sus.
Tipuri :fobia de animale(zoophobia),de inaltime(acrophobia),de spatii
inchise(claustrophobia), de moarte(tanatofobia)…etc.

23 Reactia acuta la stres . 24 Tulburarea de stress posttraumatic

Definitie: Aparitia unei simptomatologii marcate de anxietate,depresie si dificultati cognitive,in
urma trairii unui stress emotional a carui intensitate si magnitudine ar putea fi traumatica
pentru oricine. Psihotraumele pot fi experiente de razboi,catastrofe natural,atacuri
,violuri,accidente grave,etc.
Tulburarea acuta de stres : simptomatologia se instaleaza in primele 4 saptamani de la
eveniment si dureaza minim 2 zile si maxim 4 saptamani.
Tulburarea de stres posttraumatic – simptomatologia se instaleaza fie la scurt timp dupa
expunerea la evenimentul traumatic ,fie dupa cel putin 6 luni de zile,iar durata simptomelor se
prelungeste peste 3 luni de zile.
Clinic :
-frica intense,oroare,senzatie de neajutorare.
-simptome dissociative: senzatie subiectiva de detasare si lipsa a raspunsului
emotional.,scaderea constientizarii a ceea ce i se intampla,derealizare si
depersonalizare,amnezie disociativa
-evenimentul traumatic este retrait foarte des: prin imagini si ganduri recurente,cosmaruri,iluzii
si flashbackuri,
-dupa o perioada de la trairea evenimentului traumatic persoana evita sa se gandeasca sau sa
discute despre eveniment,evita activitati sau persoane ca ii amintesc de acesta.
-in timp persoana dezvolta tendinte la izolare,lipsa de interes pentru relatiile cu cei din jur,are
rezonanta afectiva scazuta.
-insomnii
-iritabilitate si raptusuri de furie
-scaderea capacitatii de concentrare

25. Sindromul de sevraj alcoolic

Sindromul clinic
In prezenta tolerantei celulare determinata de etanol, orice scadere brusca a aportului poate conduce la
simptome de intrerupere datorita efectului depresant al SNC. Ca in cele mai multe sindroame, cei mai
multi pacienti nu dezvolta fiecare simptom, iar loul clinic obisnuit este moderat, semanand cu o
mahmureala moderata pana la sera, ce dureaza cateva zile. Semnele includ tremorul mainilor
(scuturaturi sau dardaituri), disfunctii ale sistemului nervos autonom, cum ar fi cresteri ale pulsului,
frecntei respiratorii si ale temperaturii corporale, insomnie posibil asociata cu vise urate, anxietate
generalizata sau atacuri de panica si deranjamente gastrointestinale. Simptomele incep in intervalul de 5
la 10 ore de la scaderea ingestiei de alcool (pacientii dependenti se trezesc probabil dimineata cu unele
semne de sevraj), ating un maxim in intensitate in ziua 2 sau 3 si se amelioreaza in ziua 4 sau 5.
Anxietatea, insomnia si nilurile usoare de disfunctie autonoma pot persista 6 luni sau mai mult ca
sindrom de abstinenta prelungit, ce poate contribui la tendinte de a reni la bautura.In jur de 5% din
alcoolici prezinta simptome sere de abstinenta cum sunt delirium tremens (DTs), o stare de confuzie
insotita uneori de halucinatii vizuale, tactile sau auditi. Probabilitatea de a dezvolta simptome sere de
sevraj creste in cazul infectiilor concomitente sau a altor probleme medicale, a convulsiilor de sevraj sau
DTs in antecedente si a consumului de alcool frecnt si in cantitati mari. Aceste simptome psihotice dispar
probabil imediat ce starea mentala se amelioreaza, respectiv dupa cateva zile si trebuie deosebite de
tulburarile psihotice temporare induse de alcool ce apar de obicei fara semne senzoriale, cum e descris
mai inainte in acest modul.
Un procent mic de alcoolici manifesta una sau doua convulsii generalizate sau "accesele alcoolice\"
("rum fits\"), de obicei in primele 48 h de la incetarea bauturii. Acestea sunt rar de
natura focala (in afara de existenta unei patologii neurologice subiacente), cu anomalii
electroencefalografice usoare si care de obicei revin la normal in decurs de cateva zile. Nu exista nici o
dovada ca aceste convulsii de sevraj reprezinta o epilepsie "latenta\".

Tratament : sedare: Diazepam -2 f de 10 mg iv/im

Anxiolitic: Tranxene
Antalgic: algocalmin 1f la 6 ore
Hipnotic nebarbituric( sa nu scada pragul de convulsii) : Rohypnol
-reechilibrare hidroelectrolitica
-pshihoterapie individuala si familiala
25. Sindromul de sevraj etanolic.
- Delirum tremens;
- Complicatie a intoxicatiei alcoolice cronice;
- Apare dupa 2 – 4 zile de la abstinenta;
- Transpiratii;
- Tremuraturi accentuate, neliniste, insomnie, inapetenta, momente tranzitorii de confuzie;
- Transpiratii generalizate;
- Hipertermie 40’C;
- Tulburarea de constiinta devine totala si fara intrerupere;
- Halucinatii dominant vizuale ;
- Patognomonice zoopsiile;
- Bolnavul se apara agitat, zgomotos.
Tratamentul:
- Benzodiazepine;
- Dezechilibrul acido – bazic;
- Dezechilibrul hidro – electrolitic; sustinerea functiilor vitale;
- Neuroleptice sedative, incisive;
- Sulfat de Mg, Carbamazepina.
26 Tulburarea de somatizare si hipocondriaca

Tulburare de somatizare: Simptome fizice, schimbătoare, recurente

• Durată de peste 2 ani
• Numeroase solicitări la medicul de familie sau specialist
• Orice organ sau sistem
• Cronică şi fluctuantă
Tulburarea hipocondriaca : Preocupare persistentă – o boală gravă, progresivă
• Acuze somatice persistente
• Preocupare faţă de aspectul fizic
• Senzaţiile normale sunt interpretate
• Depresie şi anxietate
Sinonime: Dismorfofia,Nevroza hipocondriacă,Hipocondria ,Nozofobia

27. Tulburarea de conversie(nevroza isterica)-forme clinice

Definiţie: tulburările disociative sunt tablouri clinice pasagere care sugerează o maladie organică, dar a
căror geneză este psihogenă. Se produce o decuplare (disociere) între funcţiile sufleteşti şi cele
somatice.
Are loc o afectare a integrării:
amintirilor  amnezie disociativă;
conştiinţei identităţii  personalitate multiplă;
mişcărilor voluntare  “pareze”;
comportamentului în ansamblu  fuga disociativă.

Simptomatologie
Cu toate că marca tulburărilor disociative este chiar polimorfismul simptomatic şi
mimetismul bolilor somatice, se pot desprinde anumite trăsături comune:
debut după o situaţie conflictuală sau psihotraumatizantă;
fugacitatea simptomelor;
durata tulburării este variabilă; debutează şi după răbufnirea conflictului se stinge după
obţinerea beneficiului;
contrastează dramatismul manifestărilor şi atitudinea detaşată, cunoscută ca “belle
indifférence”;
distribuirea acuzelor se face conform unui model personal sau cultural şi mai puţin conform
localizărilor dermatomerelor;
acuzele remit prin sugestie; simptomele tind să se repete la cel mai mic stimulent;
simptomele, uneori teatrale, se produc şi se perpetuează în prezenţa unui public şi sunt
descurajate în solitudine;
explorările clinice şi paraclinice sunt negative.

Tulburari motorii : miscari anormale,pareze,paralizii,tremuraturi ritmice,miscari

coreiforme,miscari convulsive,akinezie,afonie. Miscarile se agraveaza cand atentia se
indreapta spre persoana respective,parezele/paraliziile nu respecta unitatile anatomice neuro-
motorii,reflexele normale,fara fasciculatii,electromiografia normal,nu se instaleaza atrofia
musculara.
Tulburari senzoriale de conversie: ,hipoazie,anosmie,anestezie,cecitate,vedere in
tunel,surditate,mutism,etc.
Poate aparea orice tip de tulburare senzoriala dar fara a respecta zonele metamerice asa zis
implicate(anestezia in soseta),simptomele pot fi uni-bilaterale,evaluarea neurologica releva
normalitatea aparatului sensorial,in cecitate subiectul merge fara sa se loveasca,pupilele sunt
reactive.

Convulsii: sunt de fapt pseudo convulsii,caderea se produce brusc,fara masuri de

protective,limba este muscata si se produce incontinent urinara.
Simptome psihice associate tulburarilor de conversie : castigul primar,castigul secundar, ‘’la
belle indiference’’,identificarea(imprumuta simptomatologia cuiva apropiat)
Amnezia disociativa-instalata brusc,cu referire la evenimente personale importante,fara cauza
organica sau datorita oboselii.Poate fi lacunara/generalizata/elective.
Fuga disociativa(calatorii fara bagaje)-ore/zile
Stupoarea disociativa- aparitia fara cauza fizica a unei scaderi pana la absenta a miscarilor
voluntare si a reactivitatii normle la stimuli externi
Stare de transa si de posesie
Personalitate multipla

28 Schizofrenia-forme de debut.
Abrupt sau Insidios
– polimorfism clinic lipsit de specificitate –
 Bufeu delirant halucinator – delir polimorf, afect violent, stări confuziv-oniroide,
depersonalizare, derealizare, automatism mental, perplexitate anxioasă
 Stări distimice – alternanţe de aspect mixt excitomotor şi depresiv
 Scăderea interesului şi activităţii, indiferentism afectiv, comportament imprevizibil,
mutism şi izolare progresivă, fixare în preocupări abstracte
 Debut medico-legal, pseudonevrotic (obsesivo-fobică, hipocondriacă, conversivă)
Discordanţă ideo-afectivă

29 Schizofrenia paranoida –tablou clinic

Schizofrenia paranoidă
Forma paranoidă a schizofrenieiei se caracterizează prin:
 preocupări şi convingeri delirante
 şi/sau halucinaţii auditive,
 comportamentul şi discursul dezorganizat, precum şi tocirea afectivă sunt mai puţin
pregnante.
Debutul este mai tardiv, funcţionarea premorbidă mai bună şi prognosticul mai favorabil.
Aceşti pacienţi au şanse mai mari să se integreze socio-ocupaţional şi familial în comparaţie cu
ceilalţi schizofreni.
 În ICD 10 se consideră că această formă reprezintă tipul cel mai comun de schizofrenie
pe plan mondial.
 Tabloul clinic este dominat de deliruri relativ stabile, de obicei paranoide, însoţite de
obicei de halucinaţii, în special de tip auditiv şi de alte tulburări de percepţie.
 Tulburările afectivităţii, voinţei şi vorbirii şi simptomele catatonice nu sunt proeminente.
Exemple de simptome paranoide din cele mai obişnuite sunt:
 idei delirante de persecuţie, referinţă, naştere ilustră, misiune specială, schimbare
corporală sau gelozie;
 halucinaţii auditive, care ameninţă pacientul sau îi dau comenzi, sau halucinaţii auditive
fără expresie verbală cum ar fi fluierături, pocnituri, ţiuituri, bâzâit sau râsete;
 halucinaţii olfactive sau gustative, ale senzaţiilor sexuale sau alte senzaţii corporale.
Halucinaţiile vizuale pot apărea, dar sunt rareori proeminente.
 Tulburarea de gândire poate fi evidentă în stările acute, dar în acest caz ea nu împiedică
descrierea clară a delirurilor şi halucinaţiilor tipice.
 Afectivitatea este de obicei mai puţin tocită decât în alte forme de schizofrenie, dar un
grad minor de incongruenţă este obişnuit, aşa cum sunt tulburările de dispoziţie ca
iritabilitatea, furia bruscă, groaza şi suspiciunea.
 Simptomele "negative" cum ar fi tocirea afectivităţii şi afectarea voinţei sunt adesea
prezente dar nu domină tabloul clinic.

30 Schizofrenia hebefrenica
Schizofrenia dezorganizată (hebefrenia)
 discurs şi comportament dezorganizat,
 afecte tocite sau neadecvate,
 absenţa sindromului catatonic.
 Ideile delirante şi halucinaţiile, dacă sunt prezente, sunt fragmentare, spre deosebire de
forma paranoidă.
Debutează în adolescenţă, cu dezvoltarea insidioasă a unei simptomatologii caracterizată prin
abulie, tocire afectivă, deteriorarea habitudinilor şi modificări comportamentale, afectare
cognitivă, delir şi halucinaţii
 Dispoziţia este superficială şi inadecvată, adesea fiind însoţită de chicote şi zîmbete
"auto-satisfăcute", "auto-repliate", sau de maniere "alese", grimase, manierisme, poze,
acuze hipocondriace şi fraze repetate.
 Există o tendinţă de a rămâne solitar şi comportamentul pare lipsit de scop şi angajare.
 La examenul anamnestic şi istoricul bolii se întâlnesc mai frecvent date privind
agregarea familială şi funcţionarea premorbidă săracă.

31 Autismul infantil
 debutul precoce, înainte de trei ani, a unor tulburări sau devieri care interesează cel
puţin trei arii de dezvoltare:
 inabilitatea de a iniţia şi dezvolta relaţii sociale, de a exprima interes şi emoţii;
 incapacitatea de a folosi limbajul şi comunicarea (verbală şi non- verbală);
 prezenţa unui comportament stereotip, incluzând un repertoriu comportamental
restrictiv şi repetitiv.

32. Tulburari invadante(pervasive) enumerare si scurta descriere

 Tulburări pervasive de dezvoltare:
 Autismul infantil
 Autism atipic
 Sindrom Rett
 Sindrom Asperger
 Alte tulburări dezintegrative ale copilăriei