Impactul personalității mele în procesul instructiv-educativ

Mihai M.Mihaela

“A fi educator înseamnă un risc asumat. Şi asta deoarece pregătirea pentru a preda, pentru
a-i învăţa pe alţii cum să înveţe este o operă niciodată încheiată şi care implică multă răbdare,
multe momente de incertitudine, de descurajare şi multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi
măsurate nici cantitativ şi nici imediat.” (Fulga M., ”Metode interactive de grup”-Ghid Metodic,
Editura Arves, 2002,p.11)

Cadrul didactic, și în mod special educatoarea, îndeplinește un rol important în formarea și

pregătirea următorilor școlari și, bineînteles, ai viitorilor membri ai societății, în cadrul
instituțiilor de învățământ.
Personalitatea educatoarei, pentru că această meserie mi-am ales-o și o practic de 13 ani,
presupune și o serie de calități determinate de complexitatea și specificul muncii pe care o
desfășor atât cu copii, cât și în afara programului, în vederea pregătirii activităților didactice.
Ca și atitudine, întrucât profesiunea de educatoare presupune o confruntare continuă cu
ceilalți și raportarea la realitate, sunt indispensabile anumite calități atitudinale, printre care cele
de natură caracterial-morală, umanismul, conștiința responsabilității pe care ar trebui să le aibă
fiecare cadru didactic într-o măsură cât mai mare.
În ceea ce privește calitățile de natură caracterial-morală nu trebuie să ne lipsească
corectitudinea, răbdarea, optimismul, stăpânirea de sine în diferite situații stresante, fermitate în
susținerea și menținerea deciziilor pe care le considerăm corecte și benefice dezvoltării
preșcolarului. Toate acestea, cred eu, îi vor fi de ajutor copilului în punerea bazelor atitudinilor
socio-emoționale, atât de importante în dezvoltarea sa personală.
Dragostea pentru copii, ca și parte integrantă a umanismului, este și ea o atitudine importantă
pe care sunt sigură că o dețin, drept dovadă, rezultatele mele îmbucurătoare în munca cu copiii
pe care îi coordonez, din punct de vedere emoțional și nu numai, reușind să le urmăresc parcursul
și în primii ani de școala,deoarece, lucrând în mediul rural unde majoritatea preșcolarilor care
pleacă de la grupa mea, învață la școala din comună,îmi oferă această posibilitate.
Pe mine, ca persoană și în același timp ca și educatoare, mă caracterizează sensibilitatea,
atașamentul și respectul pentru micile ființe umane, deoarece îmi pun amprenta într-o măsură
importantă în procesul de transformare al acestora, devenind eu însămi coparticipant la propriile
lor confruntări. Dragostea mea pentru copii ca și educatoare, este diferită de cea a mamei,
presupunând respect și încredere in forțele și posibilităților pe care le deține fiecare copil, dorind
ca aceste posibilități să-i ajute să se dezvolte armonios și să avem încredere în viitorul lor.
Tind să cred că, după experiența pe care o am la catedră, această dragoste pentru copiii pe
care îi am sub îndrumare, nu ține nicidecum de compătimire sau sentimentalism, încerc să fiu
mereu imparțială, fiind mereu atentă să nu dezvolt simpatii ascunse sau manifestate față de copii,
cu toleranță exagerată. Totodată, conștiința responsabilității asumată față de copii este în același
timp și o responsabilitate față de societatea în care trăiesc și chiar față de întreaga umanitate.În
mâinile noastre, a cadrelor didactice, se află nu numai viitorul copilului, ci și a societății, a
națiunii, al cărui membru este. Am realizat că munca mea presupune o conștiință a misiunii și a
responsabilității care nu poate fi realizată în afara adeziunii și atașamentului față de valorile
culturale, naționale și universale create de-a lungul timpului.
 În activitatea mea didactică, pot desfășura mai multe roluri care pot influența demersul
actului didactic, prin apariția unor emoții, dar și prin măiestria statutului meu. Îmi place să cred
că sunt:
- Expert al actului de predare-învățare-evaluare, în care pot lua decizii cu privire la tot ceea
ce se întâmplă în cadrul procesului de învățământ;
- Lider prin faptul că coordonez un grup de preșcolari exercitându-mi puterea asupra a tot
ceea ce se întâmplă aici;
- Sunt prieten și confident al copiilor, ținându-le locul părinților, sprijinându-i în
ameliorarea stărilor de anxietate;
- Consilier, observator al comportamentelor copiilor, un îndrumător și un sfătuitor al
acestora;
- Model prin întreaga mea personalitate, prin comportamentul meu față de aceștia fiind un
exemplu pozitiv pentru ei;
- Profesionist, mă străduiesc mereu să înteleg, să reflectez asupra întâmplărilor petrecute în
sala de grupă, sau chiar în afara acesteia, să studiez și să analizez fenomenele
psihopedagogice cu care mă confrunt și totodata să găsesc soluții cât mai eficiente care să
ne avantajeze pe toți cei implicați în actul educațional;
- Manager al grupei de copii, supraveghez întreaga activitate din grădiniță fiind si
responsabilul structurii în care lucrez, încerc să manageriez cu succes și cu multe aplicații
inovative, ședințele de consiliere ale părinților.

Desfășurându-mi activitatea în cadrul educațional, nu încetez să-mi etalez înzestrarea și în

afara acestuia, căutând mereu să urmăresc obiective specifice și ajutându-mă totodata, de
metode, mijloace, și forme adecvate. Caut să particip și să coordonez activități extrașcolare cât
mai atractive din care fiecare copil să aibă câte ceva de învățat și din care să-și însușească
informații care să corespundă nevoilor sale.
Consider că ultimele laturi ale activității mele, școlare și extrașcolare, se întregesc și se
completeaza reciproc.
Prin faptul că sunt o fire curioasă și îmi place să-mi satisfac curiozitățile prin informare,
cercetare și găsirea de răspunsuri cât mai clare, încerc să-mi coordonez activitatea didactică,
orientând-o în direcția corectă și încercând să stimulez curiozitatea naturală, interesul spontan
pentru descoperire. Obiectivul principal în aceste activități este acela de a îndruma și încuraja
activitatea de organizare și introducere a datelor culese, a cunoștiințelor reactualizate în vederea
aplicării lor pentru soluționarea problemelor apărute
A fi educatoare înseamnă să ai calități care pot influența și modela personalitatea
preșcolarului,trebuie să ai tact pedagogic bine dezvoltat,adică să ai un grad calitativ al
interacțiunii sociale dintre cadru didactic și preșcolar.Acestea fiind spuse ,tind să cred,și
experiența pe care o am la catedră îmi confirmă acest lucru, că îndeplinesc o serie de criterii care
țin totodată și de personalitatea mea,și care ,nu contest că m-a ajutat foarte mult în această
meserie.Criteriile în care mă regăsesc :
-încerc să adopt un comportament adecvat față de fiecare preșcolar în parte;
-caut să descopăr motivații pozitive,care să –i ajute să obțină rezultate deosebite la învățătură
,dar și în ceea ce privește comportamentul copiilor în incinta grădiniței și în afara ei.
Îndeplinirea obiectivelor și a sarcinilor în învățământul preșcolar depinde în mare parte de
calitățile și de competențele educatoarei.Prin tot ceea ce fac,prin personalitatea care mă
caracterizează,reprezint un model pentru copii,un sprijin pentru familie și învățător,reprezint un
factor de cultură în societate.
Tind să cred că personalitatea mea îi influiențează pozitiv pe cei din jurul meu;drept dovadă
stau rezultatele ,de-a lungul anilor, a muncii mele cu comunitatea în care lucrez și mai ales cu
preșcolarii și apropiații acestora și sunt sigură că dețin calități și trăsături care mă diferențiază de
colegii mei, cu care colaborez destul de bine.Modul de îmbinare în comportamentul didactic a
unor însușiri de personalitate,a unor competențe dobândite prin formarea inițială și
continuă,dobândirea experienței,atitudinea și sentimentele față de propria mea activitate și față
de preșcolarii pe care îi am în grijă,creativitatea ,spontaneitatea,capacitatea de a mă transpune în
lumea fantastică a celor mici,dăruirea și pasiunea mea în muncă ,la care se adaugă și calități de
lider,sunt doar câteva dintre aspectele care mă definesc ca și educator.Toate acestea sunt
rezultatele muncii și experienței mele,pe care le-am dobândit printr-o formare personală
continuă și printr-o ambiție definitorie de a ajunge la performanță.
Am înțeles pe parcursul acestor ani că învățământul preșcolar este într-o continuă
schimbare,ceea ce ne obligă să adoptăm câteva strategii care să ducă la modernizarea
activităților,pentru ca acestea să devină interactive,atractive și profitabile pentru ambele
părți,educator și educat.Și toate acestea,bineînțeles,vin să schimbe mentalitatea unei părți a
societății noastre despre rolul învățământului preșcolar în viața copilului și a afamiliei acestuia.În
concepția unora grădinița este locul unde copiii vin doar să se joace ,fără sarcini sau scopuri bine
precizate sau un loc unde părinții își lasă copiii atunci când sunt ocupați.
Pentru schimbarea continuă la care este supus învățământul românesc și în mod special cel
preșcolar,am învățat prin diversele cursuri de formare și prin practica continuă la grupă să am :
-disponibilitate pentru cunoașterea ,înțelegerea și tratarea diferențiată a fiecărui copil în
parte,după puterile și ritmul său ;
-capacitatea de apropiere ,de empatie și tratarea imparțială a copiilor;
-încrederea în puterea educației de a asigura afirmarea,dezvoltarea personală și recuperarea
copiilor care întâmpină anumite probleme;
-dăruire,energie și consecvență în tot ceea ce întreprind;
-corectitudine,fermitate,stăpânire de sine pentru a deveni un model moral al copiilor;
-capacitatea de ale insufla copiilor încrederea în forțele proprii și evidențierea propriilor lor
calități;
-aptitudini pentru modernizarea metodologică,pentru nou;
-tact pedagogic care reiese din combinarea practicului cu teoria,din valorificarea propriei
experiențe;
-creativitate,îmi place să fiu originală în activitățiledemonstrative și nu numai;
-capacitatea de a face față unor situații neprevăzute;
-calități de colaborare cu celelalte instituții ale statului și cu alte persoane din afara grădiniței
în perspectiva unei colaborări,a unor activități extracurriculare;
-capacitate și dorința de perfecționare;
-capacități de înțelegere și comunicare pe plan afectiv cu copiii;
-capacități de a accesibiliza conținuturile științifice.
Educatorul stimulează şi întreţine curiozitatea copiilor pentru lucruri noi, le modelează
comportamentele sociale, le întăreşte încrederea în forţele proprii şi îi ajută să îşi găsească
identitatea. Realizarea acestor sarcini depinde de măsura în care educatorul posedă calităţile şi
competenţa necesare centrării cu precădere pe aşteptările, trebuinţele şi interesele preșcolarilor.
 Educatoarea are ca obiectiv moral îndeplinirea misiunii educative. Ea se informează prin
diverse canale, cele mai moderne fiind învăţarea şi comunicarea on-line, care cere o atitudine
curajoasă, dar şi aptitudini tehnice.
Rolurile pe care le indeplineste educatoarea :pedagog, proiectant, coevaluator,
mediator,actor,facilitator,consilier,organizator,coordonator,partener,animator,scenograf.În
grădiniţă, împlinirea misiunii profesionale se împleteşte cu personalitatea, cu profilul general-
uman al fiecărei educatoare.Dacă în pregătirea profesională există un sistem bine pus la punct de
formare şi perfecţionare pentru cadrele didactice, în ceea ce priveşte competenţele general-
umane, exersarea perfecţionării acestora este mai puţin avută în vedere, se fac mai puţin referiri
la aceste aspecte. De aceea, pe lângă bagajul informaţional pe care trebuie să-1 deţinem şi să-1
transmitem copiilor şi deprinderile pe care trebuie să le formăm acestora, sunt importante pentru
noi însuşirile noastre biopsihice, însuşirile de personalitate etc