UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Ingineria Materialelor si a Mediului

PRELUCRAREA PRIN AȘCHIERE:

STRUNJIREA

Student:
Crisan Dan-Paul

1
 UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Ingineria Materialelor si a Mediului

INTRODUCERE. PROCEDEE DE PRELUCRARE PRIN

AȘCHIERE
Prelucrarea materialelor prin așchiere se referă la un grup de procedee de prelucrare la
care piesa finită se obține prin îndepărtarea sub formă de așchii (fig.1) a surplusului de
material (adaos de prelucare) cu ajutorul unor scule cu muchii tăietoare, folosindu-se mașini
unelte care asigură mișcări reciproce între sculă și piesa de prelucrat.

Figura 1 Prelucrări prin așchiere (strunjire, frezare)

Pentru îndepărtarea completă a surplusului de material este nevoie de:

 mișcare principală de așchiere – mișcare care duce efectiv la îndepărtarea

adaosului de prelucrare;

 mișcare secundară de așchiere – mișcare care are rolul de a aduce noi

straturi de material în fața muchiei așchietoare a sculei de prelucrare.

Procedeele de prelucrare prin așchiere sunt numeroase și diferă între ele prin modul în care se
realizează mișcările de așchiere, sculele utilizate, mașinile unelte pe care se face prelucrarea.
Cele mai utilizate procedee sunt: strunjirea, frezarea, găurirea, rabotarea, mortezarea,
rectificarea. Alte procedee de prelucrare prin așchiere sunt: alezarea, broșarea, honuirea,
superfinisarea, lepuirea. Dintre acestea, se va prezenta doar strunjirea.

2
 UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Ingineria Materialelor si a Mediului

STRUNJIREA
Strunjirea reprezintă procedeul de prelucrare prin aşchiere executat pe maşini-unelte
numite strunguri, cu ajutorul unor scule aşchietoare, de obicei cuţite de strung. La această
prelucrare procesul de aşchiere se realizeaza prin compunerea a două mişcări (fig.2):

 mişcarea principală, de rotaţie Ι a piesei (determină desprinderea aşchiilor) efectuată

cu turaţia n dată de relaţia:

unde: -V - viteza de aşchiere [m/min]

- D - diametrul piesei de prelucrat [mm]

 mişcarea secundară, de avans II a sculei (determină aducerea unor straturi noi de

material în faţa tăişului sculei); această mişcare este executată de sculă cu viteza de
avans s, care se exprimă în mm/rot; în funcţie de direcţie, avansul poate fi:
longitudinal, transversal şi înclinat; de asemenea există avansuri continue şi
intermitente.

Fig. 2. Schema de principiu a strunjirii

1 – suprafaţă de aşchiat; 2 – suprafaţă de aşchiere; 3 – supafaţă aşchiată

I – mişcarea principală de aşchiere (rotaţie)

3
 UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Ingineria Materialelor si a Mediului
II – mişcarea secundară de aşchiere (avans)

Prelucrarea prin strunjire se execută pe mașini unelte numite strunguri. Un strung universal,
pe care se pot realiza o mare varietate de prelucrări în producţie individuală şi de serie mică
este prezentat în figura 5.3. El este format din următoarele părţi componente:

 batiul 4 este elementul de care se prind celelalte subansamble mobile sau fixe; pentru a
asigura calitatea prelucrării, înafară de o mare rigiditate, batiul trebuie să aibă o mare
capacitate de amortizare a vibraţiilor, de aceea se execută, de obicei, din fontă cenuşie;

Fig.3. Strungul normal

1 – apărătoare; 2 – arbore principal; 3 – bară de comandă; 4 – batiu; 5 – bară de avans; 6 –
cărucior; 7 – cremalieră; 8 – cutie de avansuri; 9 – cutia roţilor de schimb;10 – indicator
pentru filetare; 11 – tavă; 12 – panou de afişare numerică; 13 – păpuşă fixă; 14 – păpuşă
mobilă; 15 – placă rotativă;

16 – port-cuţit; 17 – sanie longitudinală; 18 – sanie port-cuţit; 19 – sanie transversală; 20 –

suportul barelor; 21 – şurub conducător

4
 UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Ingineria Materialelor si a Mediului

Principalele scule utilizate la operaţiile de strunjire sunt cuţitele de strung, executate

într-o foarte mare varietate constructivă:

1. în funcţie de sensul avansului, se deosebesc:

 cuţite de dreapta (fig.4.a) care lucrează cu avans de la dreapta spre stânga (la
suprapunerea mâinii drepte pe cuţit tăişul principal se află pe partea degetului mare);
se folosesc cel mai des;
 cuţite pe stânga (fig.4.a), care lucrează cu avans de la stânga spre dreapta (tăişul
principal se află pe partea degetului mare al mâinii stângi, suprapusă pe cuţit);

2. după forma capului şi poziţia lui în raport cu corpul cuţitului, se deosebesc:

 cuţite drepte şi cuţite încovoiate (fig.4.a,b) pe dreapta şi pe stînga; ele se utilizează mai
ales la prelucrarea porţiunilor greu accesibile;
 cuţite cu capul îngustat (fig.4.c) utilizate la operaţiile de prelucrare a canalelor şi de
retezare;

3. după mărimea adaosului de prelucrare înlăturat şi după calitatea prelucrării se deosebesc:

 cuţite pentru degroşare, cu ajutorul cărora se înlătură stratul grosier de material; se

lucrează cu adâncime de aşchiere mare, precizia de prelucrare rezultând scăzută;
 cuţite pentru finisare, care lucrează cu adâncimi de aşchiere mici şi care asigură atât o
precizie dimensională relativ înaltă, cât şi o rugozitate bună a suprafeţei prelucrate.

Fig. 4. Clasificarea cuţitelor de strung

a – cuţite drepte; b – cuţite încovoiate; c – cuţite cu cap îngustat

4 . după felul suprafeţei prelucrate, cuţitele pot fi:

 pentru exterior;
 pentru interior;

5
 UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Ingineria Materialelor si a Mediului
5. în funcţie de complexitatea părţii active, cuţitele pot fi:

 simple;
 profilate.

Pe strungul universal se pot executa următoarele operaţii de strunjire:

1. strunjire longitudinală (fig.5); piesa execută mişcarea principală de rotaţie, iar

cuţitul efectuează mişcarea secundară de avans, deplasându-se paralel cu arborele
principal al strungului; după cum suprafaţa piesei care se strunjeşte este exterioară
sau interioară, deosebim strunjire longitudinală exterioară (fig.5.a) şi strunjire
longitudinală interioară (fig.5.b); avansul longitudinal al cuţitului poate fi manual
sau automat;

Fig.5 Operaţii executate prin strunjire

a – strunjire cilindrică exterioară; b – strunjire cilindrică interioară;

2. strunjire frontală (fig.6.a); piesa, fixată în universal sau în platoul cu fălci, execută
mişcarea principală de rotaţie, iar cuţitul, fixat în sania port-cuţit, este antrenat
manual sau automat în mişcarea secundară de avans în direcţie perpendiculară pe
axa de rotaţie;
3. strunjire de canelare sau retezare (fig.6.b); are ca scop realizarea unui canal sau
detaşarea extremităţii unei piese, cu ajutorul unui cuţit de retezat care execută o
mişcare de avans transversal;
4. strunjire conică (fig.7.a); se poate realiza prin mai multe metode: rotirea saniei
portcuţit, cu ajutorul riglei de copiat, prin deplasarea transversală a păpuşii mobile,
cu cuţite profilate;

6
 UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Ingineria Materialelor si a Mediului

Fig.6. Operaţii executate prin strunjire

a – strunjire frontală; b – strunjire de canelare sau retezare;

5. strunjire profilată (fig.7.b); pentru obţinerea profilului cerut al piesei se foloseşte

un cuţit profilat, al cărui tăiş are forma corespunzătoare negativului profilului
urmărit;

Fig.7. Operaţii executate prin strunjire

a – strunjire conică; b – profilată;

6. strunjire de filetare (fig.8.a); este o strunjire longitudinală, executată cu cuţite de filetat

având forma profilului filetului; avansul longitudinal este egal cu pasul filetului;

7. găurirea şi centruirea (fig.8.b); piesa se fixează în universal şi execută o mişcare de

rotaţie, iar burghiul se fixează în pinola păpuşii mobile şi are un avans longitudinal
manual.

7
 UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Ingineria Materialelor si a Mediului

Fig.8. Operaţii executate prin strunjire

a – filetare; b – găurirea pe strung;

La stabilirea regimului de aşchiere trebuie să se ţină seama de caracteristicile fizicomecanice

ale materialului de prelucrat, ale materialului cuţitului (ales în funcţie de felul strunjirii),
precum şi de condiţiile de lucru (cu sau fără răcire forţată). Pentru a obţine o productivitate cât
mai mare, ordinea de stabilire a parametrilor regimului de aşchiere este: adâcimea de aşchiere
t, avansul s şi turația n, parcurgând următoarele etape:

1. adâncimea de aşchiere t [mm] (grosimea stratului de material îndepărtat la o

trecere) se stabileşte la degroşare în aşa fel încât prelucrarea să se facă din cât maipuţine
treceri; de obicei se ia egală cu adaosul de prelucrare, din care se lasă 10% pentru finisare;

2. avansul s [mm/rot] se alege la degroşare astfel încât secţiunea aşchiei să fie cea
economică, secţiune care se determină cu ajutorul diagramelor sau a tabelelor
determinate experimental, iar la finisare se alege în funcţie de rugozitatea prescrisă
suprafeţei de prelucrat; de multe ori însă, în practica industrială, avansul de lucru este
dat în cataloagele producătorilor sculelor;
3. viteza v [m/min] se poate determina ţinând seama de adâncimea de aşchiere t şi
avansul s, stabilite anterior şi de durabilitatea economică T [min] a cuţitului, cu
ajutorul relaţiei:

8
 UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Ingineria Materialelor si a Mediului
unde:

• Cv , m, xv , yv – coeficienţi determinaţi experimental în funcţie de nişte

condiţii etalon şi daţi în literatura de specialitate;
• k – un coeficient global de corecţie, determinat ca produs de mai mulţi
coeficienţi de corecţie parţiali, ţinând seama de condiţiile reale de lucru.

Deseori în practică se folosesc fie tabele cu parametri regimului de aşchiere stabiliţi

conform etapelor de mai sus, în anumite condiţii, din care se poate alege regimul de aşchiere
corespunzător pentru un anumit caz concret, fie, de cele mai multe ori, viteza de așchiere va fi
cea indicată în catalog de producătorul sculei cu care se face prelucrarea;

4. turaţia [rot/min] care trebuie reglată la strung pentru a realiza viteza v, se

determină cu relaţia:

unde: - V - viteza de aşchiere [m/min] - D - diametrul piesei de prelucrat [mm]

5. se alege din gama de turaţii a strungului turaţia imediat inferioară (nmaş) şi se

recalculează viteza de aşchiere cu relaţia:

6. se fac calcule de verificare a rezistenţei cuţitului de strung şi de verificare a puterii

strungului pentru lucru la parametri stabiliţi.

9
 UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Ingineria Materialelor si a Mediului

Bibliografie:
Curs Tehnologia materialelor I--Gabriela Stranad

10