Preparatul microscopic

În această lucrare se vor studia:

1. Noțiuni de tehnologia obținerii preparatului

microscopic :
recoltare, fixare, spălare, includere,
secționare, colorare, montare

2. Tehnici de colorare uzuale (histologice)

1
Preparatul microscopic permanent
 Def. : Reprezintă examinarea unor celule,
fragmente de ţesuturi sau organe, cărora li
s-au oprit procesele vitale prin fixare
 Se foloseşte în : anatomia patologică,
medicina legală, cercetare, scop didactic

2
Timpi de realizare:
1. RECOLTAREA

2. FIXAREA

3. SPĂLAREA

4. INCLUDEREA

5. SECȚIONAREA

6. COLORAREA

7. MONTAREA

8. ETICHETAREA

3
 RECOLTAREA → ORIENTAREA

 Rezecție chirurgicală
 Rezecție endoscopică
 Biopsie de organ
 Puncție cu ac gros
 Puncție cu ac fin
 Recoltarea la necropsie

4
 Fixarea și fixatorii
 Definiție:
 proces fizic prin care se îngheață procesele biochimice,
păstrându-se forma celulei; aceste condiţii sunt îndeplinite
de substanțe numite generic fixatori
 Mecanismul:
 coagularea proteinelor și parţial polimerizarea lor
(ex. formaldehida se combină cu molecule proteice) -
insolubilizare prin precipitare
 Scopul:
 oprirea evoluţiei celulelor și țesuturilor într-o stare cât mai
apropiată de statusul lor funcţional
 mărirea rezistenței țesuturilor, blocarea reacţiilor
enzimatice și stoparea degenerării autolitice, conservarea
țesutului împotriva putrefacției – toate acestea fiind
consecinţa coagulării proteinelor
 creșterea diferenței optice

5
 Calitățile fixatorului:
 Stabilizează structurile pătrunzând în țesuturi

 Penetrabilitatea - depinde atât de compoziţia chimică a

fixatorului, cât și de structura țesutului care fixează

 Nu deformează țesutul și nu dizolvă constituenții

 Distruge microorganismele și extrage enzimele autolitice

 Nu-și modifică compoziția și conferă consistență

 Durata fixării variază cu tipul de fixator utilizat

 Produce diferență optică

6
 Regulile generale ale fixării de bună
calitate
 se va evita uscarea piesei recoltate

 fixarea cât mai rapidă, după prelevarea biopsiilor

pentru evitarea alterărilor autolitice

 fragmentele prelevate pentru examinări de rutină

nu trebuie să depășească 1 cm grosime

 volumul de fixator trebuie să fie suficient,

depăşind de 20 de ori volumul fragmentului de
țesut

7
 Practica fixării

 Fixarea uzuală se realizează cu

formaldehidă la temperatura camerei

 Fixarea în formaldehidă permite păstrarea

pieselor pentru perioade îndelungate

8
 Fixatori simpli
● Formolul / formaldehida / formalina
- cel mai utilizat fixator - este o soluţie de 30-40%
formaldehidă; pentru fixarea curentă se folosește
formalina 10%, iar durata fixării este de 24 -72 de ore
- dezavantajul fixării: precipită sub formă de pigment
(artefacte) când țesuturile conţin cantități importante
de eritrocite

● Etanolul
- util în special pentru identificarea glicogenului și pentru
demonstrarea mineralelor (care sunt insolubile în
alcool; ex.: reacţia Perls)
9
 Fixatori compuşi
● Fixatorul Bouin
- se prepară din 1 parte formol și 3 părți soluţie apoasă
saturată de acid picric; în momentul utilizării se adăugă acidul
acetic 5 % sau acidul tricloracetic 2%
- permite efectuarea majorității coloraţiilor morfohistochimice
- nu este recomandat pentru studiul organelor hematopoietice
– ac. picric are efect hemolitic

● Fixatorul Carnoy
- cel mai bun fixator universal
conţine: 60 ml de alcool absolut, 30 ml cloroform și 10 ml acid
acetic glacial
- fixarea curentă durează 1-3 ore
fixarea > 12 ore determină induraţii ireversibile ale pieselor

10
 SPĂLAREA

 Apă pentru fixatorii solubili în apă

 Alcool de 70 - 80° pentru cei solubili în
alcool

12
 INCLUDEREA
 Scop:
- crearea condițiilor pentru secționarea în secțiuni subțiri,
plane, transparente
 Tipuri de mase de incluziune:
După solubilitatea în apă:
 Anhidre: parafina
 Apoase: gelatina
 Etapele includerii:
- Deshidratarea în concentrații crescute de alcool
- Clarificarea în hidrocarburi aromate sau alcool amilic
- Impregnarea = pătrunderea în profunzime a parafinei topite
- Turnarea blocurilor (includerea propriu-zisă)

13
 SECȚIONAREA
 Microtom: rotativ sau
culisant, manual sau
semi - automat
 Grosime: 5 -7 μm (pentru
IHC: 3 μm)
 Elemente:
- suport pentru cuțite
- port-obiectul
- capul mobil
- micrometru
 Aderarea: cu albumină
Meyer
14
15
16
17
 COLORAREA
 Scop:
- creșterea contrastului dintre diferitele componente
tisulare prin modificarea indicilor de refracție ai
substratului morfologic cu ajutorul coloranților, care se
leagă electrostatic de preparat

 Tehnica de colorare depinde de natura fixatorului

utilizat și de țesutul pe care dorim să îl examinăm

 Substanțele folosite pentru colorare se numesc

coloranți

 Mecanism:
- penetrarea celulei și atașarea de componentele
celulare pentru diferențierea optică 18
 ETAPELE COLORĂRII
1. Deparafinare – se realizează cu solvenți de tipul hidrocarburilor
benzenice.
Preparatele se trec prin 3 băi succesive de 2-5 min.

2. Hidratare – eliminarea solvenților parafinei făcând posibilă colorarea.

Se trece secțiunea prin 3 băi succesive, fiecare cu alcool etilic sau metilic,
în concentrații descrescânde.

3. Colorarea propriu-zisă - se face cu soluții colorante apoase sau

alcoolice

4. Spălare – dacă secțiunile trebuie să fie montate într-un mediu anhidru,

pentru îndepărtarea excesului de colorant. Se efectuează cu apă distilată

5. Deshidratare – obligatorie pentru majoritatea coloranților histologici

deoarece aceștia sunt diluați fie în apă, fie în alcool diluat. Se realizează
cu alcool în concentrație crescândă.

5. Clarificare - necesară pentru îndepărtarea alcoolului. Se realizează cu

xilol.
19
METODE DE COLORARE
 1. Pot fi:
a. Vitale - prin folosirea unui colorant vital care este incorporat de
animal in timpul vietii. Substanța colorată încălzită la temperatura
corpului se injecteaza i.v. sau intraperitoneal
b. Permanente – pentru colorarea preparatelor permanente

 2. După nr. de coloranți utilizați :

a. Simple – folosește un singur colorant
b. Combinate (policromă) – se folosesc 2 sau mai mulți coloranți
i. Succesivă
ii. Simultană ex : hemalaun – eozină, van Giesson, Azan

20
 3. După mecanism
a. directă – rezultă din simplul contact dintre colorant și substrat
b. indirectă – necesită prezența unui mediator sau mordant, între
colorant și substrat

 4. Pot fi:
a. progresive – prin încercări succesive sub control microscopic până
se ajunge la momentul optim de colorare, aceasta oprindu-se prin spălare
b. regresive - prin acțiunea prelungită a colorantului până la obținerea
unei supracolorări, apoi se acționează cu un agent chimic decolorant numit
diferențiator a cărui acțiune este oprită prin spălare în momentul în care au
rămas colorate numai structurile pe care vrem să le evidențiem
5. Poate fi:
a. Ortocromatică – substratul se colorează în aceeași culoare ca și cea
a colorantului
Roșu de Congo – evidențiază amiloidul în roșu
b. Metacromatică - substratul se colorează în altă culoare decât cea a
colorantului
Albastrul de toluidină – evidențiază mastocitele, ale căror granulații
citoplasmice apar de culoare roșie

21
 IMPREGNĂRI METALICE

 Sub acțiunea unor reductori se produce un fin precipitat de

metal care se depune pe diferitele elemente din țesuturi
putând pune în evidență structuri care în mod obișnuit nu se
colorează cu coloranți
 Metalele cele mai folosite sunt : Ag , Au , Os , Hg.

22
 COLORANTUL HISTOLOGIC

 Este o substanță chimică colorată, de obicei de

natură organică, care poate intra în celulă
atașându-se la nivelul componentelor celulare și
permițând astfel diferențierea lor optică
 Nu toate substanțele colorate sunt coloranți
 În molecula unui colorant se pot identifica una
sau mai multe
- grupări cromofore – purtătoare de culoare
- grupări auxocrome – capacitatea de a colora

23
 CLASIFICAREA COLORANȚILOR
1. După natura lor
a. Naturali
i. vegetali : hematoxilina, safranina, orceina, turnesolul
ii. animali : carminul
b. Sintetici : albastru de metil

2. După caracterele chimice

a. Acizi – de obicei săruri de acizi organici, unde gruparea
auxocromă principală este încărcată electric (-).
b. Bazici – gruparea auxocromă principală încărcată electric (+),
deci se va atașa pe un substrat morfologic negativ
c. Neutri – grupări auxocrome principale încărcate electric pozitiv și
negativ, ei fiind soluții apoase de coloranți bazici și acizi într-o anumită
proporție
 eozina - colorează citoplasma în roz-roșu
 hematoxilina - colorează nucleul în albastru închis- violet

24
 Coloraţia cu hematoxilină-eozină (HE) și metodele
tricrome (van Gieson, Masson) se utilizează în examinarea
primară a țesuturilor, fiind adaptate pentru studiul nucleilor și
citoplasmelor (coloraţii morfologice)

 Afinitatea tinctorială a substraturilor din materiale biologice

este caracterizată prin câțiva termeni cu semnificaţie
generală:
- acidofilie - substratul se colorează cu reactivi acizi
(ex.eozina)
- bazofilie - substratul se colorează cu reactivi bazici
(ex. hematoxilina)
- metacromazie - este caracteristică reactivilor tiazidici
(ex. albastrul de toluidină)
- ortocromazie

25
 MONTAREA
Scop și mecanism:
 Protejarea de deteriorări

 Conservare și asigurarea
unui mediu omogen
Medii de montare:
 Naturale
 Anhidre: balsam de
Canada, colofoniu
 Apoase: glicerina
 Sintetice: entelan, pertex

26
EXAMINAREA PREPARATULUI
MICROSCOPIC

27
 Tehnici de colorare uzuale (histologice) și speciale
(histochimice)

COLORAŢIA CU HEMATOXILINĂ-EOZINĂ (HE)

Colorație uzuală standard pentru țesuturi

Principiu
Presupune colorarea succesivă a secțiunilor histologice:
• cu un colorant bazic - hematoxilina, care evidențiază structurile bazofile
(cromatina nucleară, ribozomii citoplasmatici, granulele de secreţie, etc.) în
nuanţe de albastru
• cu un colorant acid – eozina - evidențiază substraturile acidofile
(citoplasmele celulelor mature, fibrele colagene, fibrele musculare), care se
colorează în nuanţe de roz pal la roz viu – roșu

28
 Timpii coloraţiei hematoxilină-eozină
• Deparafinare cu xilen, toluen, 3 băi - 2-3 minute fiecare

 Deshidratare în alcool etilic conc. descrescătoare 96, 80, 70 % - 2-3 minute fiecare

 Hidratare cu apă distilată (AD) - 2 minute

 Colorarea nucleilor cu hematoxilină - 5 minute

 Spălare în apă de robinet (AR) până secțiunile devin albastre (de obicei 1 min. este
suficient).

 Colorare cu eozină - 1-2 minute

 Spălare în AD - 1-2 minute

 Deshidratare: în alcool etilic conc. crescătoare (70, 80, 90%) - 2-3 minute fiecare

 Clarificare: 3 băi succesive de xilen, toluen - 2-3 minute fiecare

 Montare în balsam de Canada

29
Rezultate:

 cromatina nucleară,
ribozomii citoplasmatici,
granulele de secreţie - se
colorează în nuanţe de
albastru
 citoplasma celulelor
mature, fibrele colagene,
fibrele musculare - se
colorează în nuanţe de
roz pal la roz viu-roșu

30
 Colorația van Gieson

 Indicație:
Colorație uzuală tricromă pentru
țesuturi
Folosește trei coloranți :
1. hematoxilină ferică
2. acidul picric
3. fuxină acidă
 Rezultate:
1. Nuclei – negri
2. Citoplasma – galben
3. Fb. de colagen – roșu intens

31
 Colorația Masson
 Indicație:
Colorație specială tricromă pentru
țesuturi
Coloranți:
- Hematoxilină ferică
- Soluție colorantă A – fuxină
acidă
- Soluție colorantă B – albastru de
anilină
 Rezultate:
- Nucleul – negru
- Citoplasma – roșu-violet deschis
- Fb. colagen – albastru intens

32
 Alte colorații pentru țesuturi
 Colorația Giemsa
Coloranți: sol. May
Grünwald, sol. Giemsa, acid
acetic
 Rezultate:
- nuclei – roșu violet,
 citoplasme policrome (de la
albastru pal la albastru
închis)
- cartilaj albastru
- mucina violet
 Utilă pentru detalii
morfologice în țesuturi
limfoide: splină, ganglion
limfatic, măduva osoasă

- 33
 Colorația Mallory
 Coloranți:
1. fuxină acidă
2. albastru Mallory
Rezultate:
1. Nuclei – roșu intens
2. Citoplasma – roșie
3. Fb.de colagen și
reticulină – albastru
4. Țesut muscular neted –
violet
5. Țesut muscular striat –
roșu / portocaliu

34
 Colorația Azan
 Utilă pentru studiul
glandelor endocrine
 Coloranți: azocarmin C,
albastru Heidenhein
 Rezultate:
- nucleu – roșu viu,
- citoplasma - albastru
roșiatică,
- fb. colagen și reticulină –
albastru deschis
- țesut muscular striat –
roșu, orange sau galben

35
 TEHNICI SPECIALE DE EXAMINARE A
ȚESUTULUI CONJUNCTIV
METODE PENTRU EXAMINAREA FIBRELOR CONJUNCTIVE:
 Pentru colagen:

Colorația van Gieson, colorația Masson

 Pentru fibrele de reticulină:

Impregnare argentică Gömöri - apar colorate în negru

 Pentru fibre elastice:

Rezorcină fucsină bazică Weigert – albastre
Orceină – cafeniu roșcate

36
Fibre elastice Aorta col. RFW

37
Fibre elastice - Aorta, col. orceină

38
38
Impregnare argentică Gömöri - fibrele de reticulină:
apar colorate în negru

39
 TEHNICI SPECIALE PENTRU EXAMINAREA
ȚESUTULUI MUSCULAR

 METODA HEIDENHEIN
- fibra secționată longitudinal -
se evidențiază structura
periodică a miofibrilelor - se
remarcă alternanța de zone
clare și întunecate (discuri
clare și întunecate)

Când fibra este secționată

transversal apare ca o
formațiune punctiformă de
culoare neagră

40
 TEHNICI SPECIALE PENTRU EXAMINAREA
ȚESUTULUI NERVOS
1. Metoda Nissl – este o metoda regresivă, metacromatică și se folosește
pentru evidențierea corpusculilor Nissl, care apar ca o rețea punctiformă
violetă în toată citoplasma, iar nucleul – negru
Rezultate:
- imagine de ansamblu – albastru deschis
- nuclei – albastru palid cu periferia intens colorată
- nucleol – albastru-violet

2. Impregnarea argentică – este o metodă folosită pentru evidențierea

- neurofibrilelor – IMPREGNAREA RAMON Y CAJAL
- prelungirile nervoase – IMPREGNAREA ARGENTICA GOLGI
- microglia - IMPREGNAREA ARGENTICA RIO HORTEGA

3. Metoda cu acid osmic – pentru evidențierea tecii de mielină care va

apare impregnată în negru

41
Metoda Nissl

42
Impregnarea argentică
a. neurofibrile –
IMPREGNAREA RAMON Y a
CAJAL
b. prelungiri nervoase –
IMPREGNAREA ARGENTICĂ
GOLGI
c. microglia - IMPREGNAREA
ARGENTICĂ RIO HORTEGA

b c

43
b
Metoda cu acid osmic –
evidențierea tecii de mielină
- apare impregnată în negru

44
TEHNICI DE EXAMINARE A ȚESUTULUI EPITELIAL

 IMPREGNAREA ARGENTICĂ
RANVIER
Folosită pentru evidențierea
interstițiului dintre celulele epiteliului
din seroase – limitele intercelulare
apar net în culoarea neagră

45
COLORAȚII CITOLOGICE
Sunt utilizate pentru evidențierea anumitor organite celulare
 METODA CAJAL DA FANO
Utilizată pentru evidențierea complexului Golgi
Rezultate:
- Nuclei – necolorați
- Aparatul Golgi – rețea perinucleară de culoare neagră
- Citoplasma – aurie
 METODA HEMATOXILINĂ FERICĂ REGAUD
Folosită pentru evidențierea mitocondriilor
Rezultate:
- Nucleu – necolorat
- Nucleol – negru
- Mitocondrii – ca niște puncte negre
 METODA BRACHET:
Coloranți: verde metil pironină
Rezultate:
- ADN – verde
- ARN – roșu
46
 Histochimia glucidelor, lipidelor și proteinelor
Histochimia glucidelor
Colorația PAS:
Coloranți: acid periodic, reactiv Schiff
Rezultate: glucidele se colorează în roșu viu
Carmin amoniacal BEST: Glicogen – roșu

Histochimia lipidelor
Coloranți: Sudan (III, IV, B), Scharlah
Rezultate:
- Lipide colorate în roșu-portocaliu
 Observație:
 Sunt colorații la gheață, folosindu-se o soluție saturat alcoolică
a colorantului
47
Histochimia lipidelor
Coloranți: Sudan III

48
 Colorația PAS

49
HISTOLOGIE
 HISTOLOGIA
 Ştiinţa care se ocupă cu studiul structurii
microscopice a celulelor, ţesuturilor şi organelor

ŢESUTURILE
 Structuri supracelulare alcătuite din celule unite
între ele printr-o substanţă intercelulară.
 4 categorii de ţesuturi: epitelial, conjunctiv,
muscular, nervos

Ţesuturile alcătuiesc ORGANE

ŢESUTURILE
EPITELIALE
Caracterele generale ale epiteliilor
Clasificarea epiteliilor

1. Epitelii de acoperire

 2. Epitelii glandulare
 3. Epitelii senzoriale
EPITELIILE
DE
ACOPERIRE
Clasificarea epiteliilor de acoperire
Epiteliul simplu pavimentos
Localizare
 Epiteliul simplu pavimentos-
mezenterul- impregnare argentică
Epiteliul simplu cilindric
Localizare
Epiteliul simplu cilindric-
vilozitatea intestinală HE
Epiteliul stratificat pavimentos
Localizare
 Epiteliul stratificat pavimentos
nekeratinizat - mucoasa orală HE
Epiteliul stratificat pavimentos
keratinizat - tegumentul HE
Tegumentul subţire HE
Tegumentul gros HE
Epiteliul pseudostratificat cilindric
Localizare
Epiteliul pseudostratificat cilindric
ciliat- epiteliul respirator HE
Epiteliul pseudostratificat cilindric
ciliat- epiteliul respirator HE
Epiteliul de tranziţie
Epiteliul de tranziţie- uroteliul HE
Epiteliul simplu pavimentos -
impregnare argentică
Mezoteliul din structura
seroasei peritoneale

1-Substanţă de ciment între

celule
Epiteliul simplu cilindric –
hematoxilină-eozină
Pe suprafaţa vilozităţilor
intestinale

1-Epiteliu simplu cilindric;

2-Ax conjunctivo-vascular;
3-Enterocit;
4-Celulă caliciformă;
5-Platou striat
Epiteliul stratificat pavimentos
nekeratinizat – hematoxilină-eozină
Epiteliul mucoasei orale
1-Strat bazal;
2-Strat intermediar;
3-Strat superficial
 Epiteliul stratificat pavimentos
keratinizat – hematoxilină-eozină
Epidermul din structura
tegumentului

1-Strat bazal;
2-Strat intermediar;
3-Strat superficial;
4-Keratina
Epiteliul pseudostratificat
cilindric ciliat
Epiteliul respirator col. HE

1- celule bazale
2- celule cilindrice ciliate
3- celule mucoase
4- cili
Epiteliul de tranziţie-
Uroteliul col. HE

1- celule bazale
2- celule “în rachetă”
3- celule “în umbrelă”
 ŢESUTURILE
EPITELIALE
 1. Epitelii de acoperire
2. Epitelii glandulare
 3. Epitelii senzoriale
 EPITELIILE GLANDULARE
 Formate din celule înalt diferenţiate, specializate
pentru funcţia de secreţie.

 Secreţia implică:
1. Sinteza unui anumit produs
2. Stocarea (eventuală)
3. Eliminarea produsului în afara celulei

Secreţie ≠ Elaborare
 Clasificarea epiteliilor
glandulare
După locul unde este eliminat produsul de secreţie:
 exocrine
 endocrine
 paracrine
 GLANDELE EXOCRINE
 Formate din: - adenomer
- ductul excretor
 Clasificare:

a). După aspectul ductului excretor:

simple şi compuse
b). După aspectul adenomerului:
tubulare, acinoase şi alveolare
c). După modul de eliminare a secreţiei:
merocrine, apocrine şi holocrine
d). După natura produsului secretat:
seroase, mucoase şi mixte
a). După aspectul ductului excretor:
simple şi compuse
b). După aspectul adenomerului:
tubulare, acinoase şi alveolare
Tipuri de glande
c). După modul de eliminare a secreţiei:
merocrine, apocrine şi holocrine
 Glande merocrine,
apocrine şi holocrine
d). După natura produsului secretat:
seroase, mucoase şi mixte
Glanda simplă tubulară
Glanda simplă tubulară
Glanda
Lieberkuhn-
jejun HE
Glanda simplă alveolară
Glanda sebacee HE
Glanda sebacee HE
Glanda tubulo-acinoasă compusă
Acinul seros
Acinul mucos
Acinul mixt
Glanda salivară seroasă
Glanda salivară mixtă
 GLANDELE ENDOCRINE
 Celulele endocrine pot fi dispuse:
a). sub formă de cordoane
b). sub formă de foliculi
Epiteliul glandular endocrin cu dispoziţie
sub formă de cordoane: suprarenala
Suprarenala HE
Suprarenala - zona fasciculată HE
Epiteliul glandular endocrin cu dispoziţie
sub formă de foliculi: tiroida
Foliculii tiroidieni HE

31
 Glanda simplă tubulară
Glanda Lieberkuhn din
intestinul subţire
col. HE
1- vilozitatea intestinală
2- glandele Lieberkuhn în
secţiune transversală şi
longitudinală
3- enterocite cu platou striat
4- celule mucoase
 Glanda simplă alveolară
Glanda sebacee din
tegument
col. HE
I- adenomerul
II- ductul excretor
1- celule bazale
2- sebocite: celule care
conţin vacuole lipidice-
secretă sebum
3- celule degenerate
 Glanda tubulo-acinoasă
compusă
Glandele salivare
col. HE
A- acinul seros
B- acinul mucos
C- acinul mixt
D- canalicul excretor
1- celule mioepiteliale
2- semiluna Gianuzzi
 Glanda endocrină cu
dispunere sub formă
de cordoane
Zona fasciculată din
corticosuprarenală
col. HE
1- cordoane de celule
endocrine
2- capilare sangvine
3- nuclei ai celulelor
endoteliale
 Glandă endocrină cu
dispunere sub formă
de foliculi
Tiroida
col. HE
1- celulele endocrine
(epiteliul folicular)
2- cavitatea foliculară cu
coloid
3- capilare sangvine
 ŢESUTURILE
CONJUNCTIVE
 Ţesuturile conjunctive
 Celule: a) fixate: fibroblaste, fibrocite, celule mezenchimale,
pericite, adipocite, mastocite
b) tranzitorii: limfocite, plasmocite, PMN, macrofage

 Substanţă fundamentală

 Fibre: - de colagen: tip I : tegument, tendon, os

tip II : cartilaj
tip III : de reticulină
tip IV : lamina bazală
- elastice
Substanţa fundamentală şi fibrele formează matricea
extracelulară
 Clasificarea ţesuturilor conjunctive
Ţesuturi conjunctive embrionare (tranzitorii):
1. ţesutul mezenchimatos
2. ţesutul mucos
Ţesuturi conjunctive permanente:
1. ţesutul conjunctiv lax
2. ţesuturile conjunctive dense
- neordonat
- ordonat: a. colagen (tendonul, aponevroza,
ţesutul fibro-lamelar)
b. elastic
Ţesuturi conjunctive specializate:
1. Ţesutul reticular; 2. Ţesutul adipos; 3. Cartilajul; 4. Osul;
5. Sângele 6. Ţesutul hematopoietic; 7. Ţesutul limfatic;
 Clasificarea ţesuturilor conjunctive

Ţesuturi conjunctive embrionare (tranzitorii):

1. ţesutul mezenchimatos
2. ţesutul mucos
Ţesuturi conjunctive permanente:
1. ţesutul conjunctiv lax
2. ţesuturile conjunctive dense
- neordonat
- ordonat: a. colagen (tendonul,
aponevroza, ţesutul fibro-lamelar)
b. elastic
 Clasificarea ţesuturilor conjunctive

Ţesuturi conjunctive specializate:

1. Ţesutul reticular
2. Ţesutul adipos
3. Cartilajul
4. Osul
5. Sângele
6. Ţesutul hematopoetic
7. Ţesutul limfatic
Ţesuturile conjunctive embrionare (tranzitorii):
Ţesutul mucos –gelatina lui Wharton
cordonul ombilical – HE
Ţesuturile conjunctive permanente :
Ţesutul conjunctiv lax (areolar)
Ţesutul conjunctiv lax (areolar)
HE
Ţesutul conjunctiv dens neordonat
dermul HE
 Ţesutul conjunctiv dens
ordonat colagen – ţesutul tendinos
Tendonul – secţiune longitudinală - HE
 Tendonul – secţiune longitudinală - HE

Tenocite:
nuclei gemeni
Tendonul ca organ
Tendonul – secţiune transversală - HE
Tendonul – secţiune transversală - HE
 Ţesutul conjunctiv dens
ordonat colagen – Ţesutul fibro-lamelar
Structura corneei
Ţesutul fibro-lamelar HE
 Ţesutul mucos - coloraţie
hematoxilină-eozină
Secţiune prin cordonul
ombilical

1-Vas ombilical;
2-Celule tinere de tip mezenchimal
cu prelungiri anastomozate
3- Substanţă fundamentală
 Ţesut conjunctiv lax -
coloraţie hematoxilină-
eozină

1-Substanţă fundamentală;
2-Fibre colagene;
3-Nuclei ai fibroblastelor
4-Nuclei ai fibrocitelor
5- Nuclei ai celulelor conjunctive
migrate;
6-Capilar sanguin
 Ţesut conjunctiv dens
neordonat - coloraţie
hematoxilină-eozină

1-Substanţă fundamentală;
2-Fibre colagene dispuse în
fascicule groase;
3-Nuclei ai celulelor
conjunctive;
4-Capilar sanguin
 Ţesut conjunctiv dens
ordonat colagen
Ţesutul tendinos- secţ longit.
- coloraţie hematoxilină-
eozină

1- Fascicule de fibre de colagen;

2- Epitenonium;
3- Peritenonium;
4- Nuclei gemeni ai tenocitelor
 Tendonul ca organ
secţ transversală -
coloraţie
hematoxilină-eozină

1- Epitenonium;
2- Peritenonium;
3- Endotenonium;
4- Fascicul de fibre de
colagen
 Ţesut conjunctiv dens
ordonat
Ţesutul fibro-lamelar -
coloraţie hematoxilină-eozină

1- Lamele conjunctive paralele;

2- Nucleii celulelor conjunctive
(keratocite);
Ţesutul dens ordonat elastic
 Ţesutul elastic – ligamentul
galben RFW secţ. longitudinală
Lamelele elastice din structura aortei
– col RFW
Lamelele elastice din structura aortei –
col. orceină
Ţesutul reticular
Ţesutul reticular
Limfoganglionul
Limfoganglionul- zona medulară HE
 Ţesutul adipos

În funcţie de localizare, structură şi culoare se disting două

tipuri de ţesut adipos:

 ţesut adipos alb-galben, comun, unilocular

 ţesut adipos brun, multilocular.

Ţesutul adipos alb, comun
Ţesutul adipos alb - SEM
Celule adipoase
uniloculare HE
Ţesutul adipos alb- col HE
Celule adipoase
uniloculare
Sudan III şi H
Ţesutul adipos alb- col Sudan III şi H
Ţesutul adipos brun
Celule adipoase multiloculare HE
Ţesutul adipos brun- col HE
 Ţesutul dens ordonat elastic
Ligamentul galben
Secţ long
Col. RFW

1- fascicule de fibre elastice

2- spaţii ocupate de celule şi subst
fundamentală
Ţesutul dens ordonat elastic
Media aortei
Col orceină

1- lamele elastice fenestrate

2- spaţii ocupate de ţesutul conj
de legătură
 Ţesutul reticular
Medulara limfoganglionului
Col HE

1- celule reticulare
2- sinusuri limfatice medulare
3- cordoane de limfocite
 Ţesut adipos comun -
coloraţie hematoxilină-
eozină

1-Celule adipoase
uniloculare dispuse în
paniculi adipoşi;
2-Capilar sanguin;
3-Sept conjunctiv
 Ţesut adipos comun -
coloraţie Sudan III şi
hematoxilină

1-Celulă adipoasă
uniloculară: vacuola
lipidică se colorează în
portocaliu;
2-Nucleul celulei adipoase;
3-Sept conjunctiv
 Ţesutul adipos
brun
Col HE
1-Adipocite multiloculare
dispuse în cordoane;
2-Capilare;
3- Sept conj
 ŢESUTURILE
CARTILAGINOASE
 Clasificarea ţesuturilor conjunctive

Ţesuturi conjunctive embrionare (tranzitorii):

1. ţesutul mezenchimatos
2. ţesutul mucos
Ţesuturi conjunctive permanente:
1. ţesutul conjunctiv lax
2. ţesuturile conjunctive dense
- neordonat
- ordonat: a. colagen (tendonul,
aponevroza, ţesutul fibro-lamelar)
b. elastic
 Clasificarea ţesuturilor conjunctive

Ţesuturi conjunctive specializate:

1. Ţesutul reticular
2. Ţesutul adipos
3. Cartilajul
4. Osul
5. Sângele
6. Ţesutul hematopoetic
7. Ţesutul limfatic
 CARACTERE GENERALE ALE ŢESUTURILOR
CARTILAGINOASE
Sunt ţesuturi conj specializate: conţin cele 3 elemente: celule, SF, fibre
Celulele : • condrogenice
• condroblaste
• condrocite: se găsesc în cavităţi – condroplaste; formează grupe
izogene coronare sau axiale
Substanţa fundamentală este predominantă, semidură şi elastică →
rezistenţa şi funcţia de suport.
SF → bazofilă în ţesuturile tinere;
→ eozinofilă în cele adulte

Fibrele au caracter “mascat”: nu se disting în masa substanţei fundamentale

Ansamblul de substanţă fundamentală şi fibre formează matricea
cartilaginoasă
Matricea cartilaginoasă este omogenă şi are aspect de “mozaic”:
a) matricea teritorială este bazofilă
b) matricea interteritorială este eozinofilă
Creşterea se face prin apoziţie şi diviziune interstiţială
Nu sunt vascularizate
Acoperite de pericondru
 Clasificare:
 ţesuturi cartilaginoase de tranziţie
 ţesuturi cartilaginoase permanente

 În funcţie de natura fibrelor, se disting trei tipuri

de cartilaj:

 cartilajul hialin, conţine fibre de colagen tip II;

 cartilajul elastic, conţine fibre elastice;

 cartilajul fibros, conţine fibre de colagen tip I.

Tipurile de cartilaj
Celulele cartilaginoase
Matricea cartilaginoasă
Ţesutul cartilaginos hialin HE
Ţesut cartilaginos hialin-
coloraţie hematoxilină-
eozină
1-Pericondru;
2-Nuclei ai fibroblastelor;
3-Vase sanguine;
4-Condroblaste;
5-Condrocite în condroplaste;
6-Matrice teritorială;
7-Matrice interteritorială
ŢESUTUL CARTILAGINOS ELASTIC
col. RFW
ŢESUTUL CARTILAGINOS ELASTIC
col. RFW
 Ţesut cartilaginos
elastic
Secţ prin epiglotă
Col. RFW

1. Fibrele elastice din

pericondru
2. Fibrele elastice din
matricea
cartilaginoasa
3. Condroplaste
ŢESUTURILE
OSOASE
 CARACTERE GENERALE ALE ŢESUTURILOR
OSOASE
Sunt ţesuturi conj specializate: conţin cele 3 elemente: celule, SF, fibre

Celulele : 2 tipuri: celule osteoformatoare : celula osteoprogenitoare,

osteoblastul, osteocitul;
celula osteodistrugătoare : osteoclastul

Substanţa fundamentală este predominantă, mineralizată, ceea ce conferă

duritate şi rigiditate;

Fibrele: de colagen tip I, au caracter “mascat”: nu se disting în masa

substanţei fundamentale

Ansamblul de substanţă fundamentală şi fibre formează matricea osoasă

Matricea osoasă este omogenă şi are aspect eozinofil

Prezintă o structură lamelară

Creşterea se face prin apoziţie

Sunt vascularizate
Celulele osoase
Celulele osoase
Celulele osoase
 Matricea osoasă
 Formată din:
● componenta anorganică 65%:
Ca şi P formează cristale de hidroxiapatită
bicarbonaţi, citraţi, Mg, K, Na;
● componenta organică 35%:
 colagen tip I

 glicoproteine: osteocalcina, osteopontina,

sialoproteina osoasă
 Există două modalităţi de
a studia ţesutul osos:

 Componenta anorganică se
studiază pe preparatele de os
şlefuit.

 Componenta organică se
studiază pe preparatele de os
decalcificat.
 Lamela osoasă
 Lamela osoasă – unitatea morfologică a
ţesutului osos
 Este constituită din: matrice osoasă şi osteocite
situate în osteoplaste, legate între ele prin
sistemul canalicular
Caractere Ţes. cartilaginos Ţes. osos
Celulele Condrogenice Celule osteoprogenitoare
Condroblaste Osteoblaste
Condrocite în condroplaste, în Osteocite în osteoplaste,
grupe izogene izolate
Osteoclaste
Fibrele Colagen II, I sau elastice Colagen I
Matricea Omogenă, Omogenă, eozinofilă
Matricea teritorială bazofilă
Matricea interteritorială
eozinofilă
Structura Compactă Lamelară

Nutriţia Pe seama pericondrului, nu Este vascularizat

este vascularizat

Creşterea Prin apoziţie şi diviziune Prin apoziţie

interstiţială
CLASIFICAREA TESUTURILOR OSOASE

 Ţesuturile osoase
sunt :
1. ţesuturi osoase
imature
2. ţesuturi osoase
mature
• spongios
• compact
ŢESUTURILE OSOASE MATURE
SPONGIOS COMPACT
 ŢESUTUL OSOS SPONGIOS

 Macroscopic: aspect buretos, spongios

 Structural : trabecule osoase care
delimitează cavităţi (areole)
ŢESUTUL OSOS SPONGIOS
Osul spongios decalcificat - col. HE
 Ţesut osos spongios
decalcificat- coloraţie
hematoxilină-eozină
1-Nuclei ai osteoblastelor
în repaus;
2-Nuclei ai osteoblastelor
în activitate;
3-Matrice osoasă;
4-Osteocite în osteoplaste;
5-Areole
ŢESUTUL OSOS COMPACT
ŢESUTUL OSOS COMPACT (secţiune
transversală)
OSUL COMPACT şlefuit, montat în balsam
de Canada (secţiune transversală)
 OSUL COMPACT
şlefuit, montat în balsam de Canada
(secţiune transversală)

Canal Havers

osteoplaste
Sistem osteoplasto-
canalicular

Canal Volkmann

Sistem interhaversian
 Ţesut osos
compact şlefuit şi
montat în balsam de
Canada- secţ transversală
1-Canal Havers;
2-Lamele osoase cu
osteoplaste;
3-Sistem interhaversian;
4-Osteon sau sistem
haversian
Osul compact decalcificat col. HE
(secţiune longitudinală)
Periostul
Periostul
Ţesut osos compact
decalcificat- coloraţie
hematoxilină-eozină- secţ
longitudinală
1-Matrice osoasă (fibre
colagene şi substanţă
fundamentală);
2-Osteocite în osteoplaste;
3-Canal Havers;
4-Canal Volkman
OSIFICAREA ENDOCARTILAGINOASĂ
OSIFICAREA ENDOCARTILAGINOASĂ
1.Zona cartilajului de
rezervă

2.Zona cartilajului
hiperplazic seriat

3.Zona cartilajului
hipertrofic
şi calcificat

4.Zona
de eroziune
5. Zona de osteoid
6. Zona de ţesut osos
 1. Condrocite în condroplaste
I. Zona de cartilaj de rezervă 2. Matricea cartilaginoasă
II. Zona de cartilaj hiperplazic 3. Condrocite în grupe izogene axiale
seriat
4. Condrocite hipertrofiate
III. Zona de cartilaj hiperplazic şi
calcificat 5. Matrice cartilaginoasă calcificată
IV. Zona de eroziune 6. Lacune de eroziune
V. Zona de osteoid 7. Osteoid
VI. Zona de ţesut osos 8. Nucleii osteoblastelor
9. Travee osoasă cu osteocite în osteoplaste
10. Areole cu elemente medulare
 1. Condrocite în condroplaste
I. Zona de cartilaj de 2. Matricea cartilaginoasă
rezervă 3. Condrocite în grupe izogene
II. Zona de cartilaj axiale
4. Condrocite hipertrofiate
hiperplazic seriat
5. Matrice cartilaginoasă
III. Zona de cartilaj calcificată
hipertrofic şi 6. Lacune de eroziune
calcificat 7. Osteoid
IV. Zona de eroziune 8. Nucleii osteoblastelor
9. Travee osoasă cu osteocite
V. Zona de osteoid în osteoplaste
VI. Zona de ţesut 10. Areole cu elemente
osos medulare
ŢESUTURILE
MUSCULARE
 ŢESUTURILE MUSCULARE
 Sunt formate din celule – fibre musculare
adaptate pentru funcţiile de contractilitate şi
conductibilitate.
 Fibrele musculare prezintă organite specifice:
miofibrilele, iar organitele comune şi nucleii
ocupă poziţii caracteristice.
 Elementele structurale au denumiri specifice:
sarcolemă, sarcoplasmă, sarcozomi, reticul
sarcoplasmatic
Tipurile de ţesuturi musculare

 Ţesutul muscular
striat cardiac

 Ţesutul muscular
striat scheletal şi
visceral

 Ţesutul muscular
neted
Ţesutul muscular striat scheletal
MIOFIBRILELE: dispuse în fascicule longitudinale,
formează coloanele Leydig şi câmpurile Conheim
 MIOFIBRILELE: alternanţă regulată de discuri clare , I - izotrope şi
monorefringente şi discuri întunecate , A - anizotrope şi birefringente.
Discurile se dispun la acelaşi nivel în toate miofibrilele unei fibre -
aspect striat caracteristic .
Ţesutul muscular striat scheletal
col. HE - secţiune longit.
Ţesutul muscular striat scheletal
col. HFH- secţiune longit.
Ţesutul muscular striat scheletal
col. HFH
Muşchiul ca organ
Muşchiul ca organ
Muşchiul ca organ - secţiune transversală col. HE
Ţesutul muscular striat cardiac
Ţesutul muscular striat cardiac
Ţesutul muscular striat cardiac col. HE
Ţesutul muscular striat cardiac col. HE
Ţesutul muscular striat cardiac col. HFH
Ţesutul muscular neted
24
26
 Ţesutul muscular striat
scheletal col. HE - secţiune longit.

1 – fibre musculare striate scheletale; 2 – nuclei;

3 – disc clar; 4 – disc întunecat; 5 – endomisium
Ţesut muscular striat scheletal - coloraţie
hematoxilină-ferică Heidenheim

1-Nuclei ai fibrelor
musculare;
2-Sarcoplasma cu
striaţii date de
prezenţa miofibrilelor
Muşchi striat scheletal, ca
organ - coloraţie HE
secț. transversală

1-Epimisium;
2-Perimisium;
3-Fibre musculare
striate în secţiune
transversală;
4-Endomisium
 Ţesutul muscular striat
cardiac col. HE - secţiune longit. şi transv.

1 – fibre musculare striate cardiace; 2 – nucleu;

3 – fus sarcoplasmic axial; 4 – disc clar; 5 – disc întunecat
6 – discuri intercalare; 7 – endomisium; 8 – capilar
 Ţesutul muscular striat
cardiac col. HFH - secţiune longit.

1 – fibre musculare striate cardiace; 2 – nucleu;

3 – fus sarcoplasmic axial; 4 – disc clar; 5 – disc întunecat
6 – discuri intercalare; 7 – endomisium
Ţesut muscular neted HE

32
 SISTEMUL
HEMOIMUN
 SISTEMUL HEMOIMUN
 Cuprinde 3 compartimente:
1. Ccompartimentul central: măduva hematogenă și
organele în care se formează celulele
imunocompetente (timus şi echivalentele Bursei lui
Fabricius)
2. Compartimentul circulant: sângele
3. Compartimentul periferic: ţesuturile unde
celulele mieloide și imunocompetente își
îndeplinesc funcțiile
 SISTEMUL HEMOIMUN
 Cuprinde 3 populaţii celulare:
1. Celulele mieloide: hematii, granulocite şi
megacariocite- trombocite, cu originea în
măduva hematogenă
2. Celulele imunocompetente: limfocitele T şi B,
cu originea în timus şi echivalentele Bursei lui
Fabricius
3. Monocitele: devin macrofage la nivelul
ţesuturilor
Organele hemato- şi limfopoietice
Sunt organe parenchimatoase, formate din capsulă,
stromă şi parenchim.
 Capsula: ţesut conj dens, trimite septe, travee în
interiorul organului
 Stroma: ţesut reticular, exc timusul

 Parenchimul este format din:

 Ţesut hematopoietic, mieloid: MRH
 Ţesut limfopoietic, limfoid: organele limfoide
centrale: timusul, echivalentele Bursei lui Fabricius şi
periferice: limfoganglionii, splina, amigdalele
 Clasificarea ţesuturilor conjunctive
Ţesuturi conjunctive embrionare (tranzitorii):
1. ţesutul mezenchimatos
2. ţesutul mucos
Ţesuturi conjunctive permanente:
1. ţesutul conjunctiv lax
2. ţesuturile conjunctive dense
- neordonat
- ordonat: a. colagen (tendonul, aponevroza,
ţesutul fibro-lamelar)
b. elastic
Ţesuturi conjunctive specializate:
1. Ţesutul reticular; 2. Ţesutul adipos; 3. Cartilajul; 4. Osul;
5. Sângele 6. Ţesutul hematopoietic; 7. Ţesutul limfopoietic;
MĂDUVA ROŞIE HEMATOGENĂ
 Localizată la nivelul
cavităţilor osoase
 Organ parenchimatos,

format din:
1. Capsulă - endostul

2. Stromă – ţesutul conjunctiv reticular

3. Parenchim – reprezentat de două categorii

de celule: I) nehematopoietice
II) hematopoietice
Capsula: endostul
Stroma: ţesut reticular
Capilarele sinusoide
Capilarele sinusoide
Parenchimul: celulele
nehematopoietice
 Celulele reticulare
nefagocitare
 Celulele reticulare
fagocitare
(macrofagele)
 Mastocitele
 Celulele adipoase
Parenchimul: celulele hematopoietice
Parenchimul: celulele hematopoietice
 Parenchimul:
celulele
hematopoietice
MĂDUVA ROŞIE HEMATOGENĂ –col HE
Megakariocitul
 TIMUSUL
 Localizat la nivelul mediastinului
 Organ parenchimatos format din:
1. Capsulă: ţesut conjunctiv fibros → septe
2. Stromă: celule reticulo-epiteliale
3. Parenchim: limfocite T
- este organizat sub formă de lobuli timici, care
prezintă două zone: 1). corticala
2). medulara
Capsula: ţesut conjunctiv fibros → septe
Stroma: celulele reticulo-epiteliale
Parenchimul: limfocite T
Parenchimul: limfocite T
Lobulul timic
Corticala
Medulara
Timus- corpuscul
Hassal
Timusul – col. HE
Măduva hematogenă Col. HE

1. Endost
2. Insule de celule
hematopoietice
3. Megakariocit
4. Vase
5. Celule adipoase
(nehematopoietice)
Timusul col HE

1. Capsula
2. Septe conjunctive
3. Lobul timic
4. Corticala
5. Medulara
6. Vase
7. Corpuscul Hassal
8. Nuclei ai celulelor
reticulo-epiteliale
 SISTEMUL
CARDIO-VASCULAR
SISTEMUL CARDIO-VASCULAR
Reprezentat de:
• inimă
• vasele sanguine
• vasele limfatice

• Vasele sanguine reprezintă un sistem

tubular închis, format dintr-o serie de
structuri adaptate funcţiei de vehiculare a
sângelui: artere, vene, şi capilare
 CARACTERE GENERALE ALE VASELOR
SANGUINE

- structuri tubulare
- au peretele format din trei tunici (cu excepţia
capilarelor):

INTIMA (ENDARTERA): endoteliu, MB, strat

subendotelial, LEI

MEDIA: lame elastice/ fibre musc. netede, LEE

ADVENTIŢIA: tes. conj. lax cu vase şi nervi

Capilarele
 Arterele elastice
• Ex. : Aorta, a. pulmonară, a. subclavie, a. carotida comună
• Peretele arterial este
format din trei tunici:
Intima - 10%
Media - 80%
Adventiţia - 10%.
Aorta col. HE
Aorta col. RFW
Aorta, col. orceină

14
 Arterele musculare
Au peretele alcătuit din trei tunici:
Intima - 5-10%
Media - 50%
Adventiţia - 40-45%
Venele
Intima - 5%
Media - 15%
Adventiţia - 80%.
 Diagnostic diferenţial
Arteră musculară ≠ Venă
 Diagnostic diferenţial
Arteră musculară ≠ Venă
Pachetul vasculo-nervos col. HE
 Aorta - coloraţie HE
I=10%; M=80%; A=10%
1-Nuclei ai celulelor
endoteliale;
2-Fibre colagene din ţesutul de
legătură dintre lamelele
elastice;
3-Nuclei ai fibrocitelor;
4-Fibre musculare netede din
ţesutul de legătură dintre
lamelele elastice;
5-Adventiţia, ţesut conjunctiv
lax;
6-Vas sanguin (vasa vasorum)
 Aorta - coloraţie
rezorcină-fuxină
Weigert

1-Lamele elastice situate

în tunica medie;
2-Fibre elastice din ţesutul
conjunctiv lax al
adventiţiei
 Pachetul vasculo-
nervos
Arteră musculară -
coloraţie HE
I=5-10%; M=50%;
A=40-45%

1-Nuclei ai celulelor
endoteliale;
2-Limitantă elastică internă;
3-Fibre musculare netede;
4-Fibre colagene din ţesutul
de legătură dintre fibrele
musculare netede;
5-Adventiţia, ţesut
conjunctiv lax
 Pachetul vasculo-
nervos
Vena - coloraţie HE
I=5%; M=15%; A=80%

1-Intima, cu nuclei ai celulelor

endoteliale;
2-Media, fibre musculare
netede şi ţesut conjunctiv de
legătură;
3-Adventiţia, ţesut conjunctiv
lax
ŢESUTUL
NERVOS
 Ţesutul nervos
 Este alcătuit din:
neuroni - celule permanente, cu cel mai înalt grad
de diferenţiere;
celulele gliale (nevroglii) - rol auxiliar.

 Substanţa fundamentală - absentă, echivalentul S.F. -

neuropilul

 Alături de ţesutul conjunctiv şi vasele de sânge intră în

alcătuirea organelor din sistemul nervos central şi
periferic
 Neuronul
 Definiţie - unitatea morfo-funcţională a ţesutului
nervos

 Caracteristici:
 Excitabilitatea
 Conductibilitatea
 Comunicabilitatea
 Celula glială (nevroglia)
După origine, nevroglia se împarte în :
1. Macroglia (de origine neuroectodermică) :
- macroglia centrală - astrocitul (glia) protoplasmatic
- astrocitul fibros (glia fibrilară)
- oligodendrocit
- celulele NG2+
- macroglia periferică – cel Schwann
- cel satelite
- glia ependimară
2. Microglia (de origine mezodermică), aparţine sistemului
macrofagic-mononuclear.
 Neuronul

Structura:
 Pericarion
(corpul celular)
 Prelungiri:
Dendritele
Axonul
Pericarionul
 Neurilemă
 Nucleu
 Neuroplasmă
Organitele comune
Incluziuni
Organitele specifice:
Corpusculii Nissl
(substanţa tigroidă)
Neurofilamentele
Neurotubulii 6
Corpusculii Nissl
Neurofibrilele
Neurotubulii
Prelungirile neuronale
 Fibrele nervoase
Alcătuite dintr-o prelungire neuronală:
neuritul şi tecile acesteia.
Topografic, pot fi: - centrale
- periferice

Structural, pot fi: - amielinice

- mielinice
 Fibra nervoasă mielinică periferică

Formată din neurit

şi trei teci concentrice:
1. Teaca de mielină
2. Teaca glială
Schwann
3. Teaca
endoneurală Henle
Teaca de mielină
Teaca Schwann
Teaca Henle endoneurală
Neurofibrilele- impregnare argentică
Măduva spinării- secţiune transv.
impregnare argentică
Măduva spinării- secţiune transv.
impregnare argentică
 Neurofibrile - coloraţie impregnare
argentică
Reţea de neurofibrile prezentă atât în
pericarion, cât şi în prelungiri
Fibre nervoase mielinice periferice –
col. cu acid osmic
 Teaca de mielină a fibrelor
nervoase periferice - coloraţie
acid osmic
Secţiune longitudinală şi
transversală
Nervul ca organ
Pachetul vasculo-nervos col. HE
 Nerv ca organ -
coloraţie hematoxilină-
eozină

1-Epinerv;
2-Perinerv;
3-Fibre nervoase
mielinice secţionate
transversal;
4-Fibre nervoase
mielinice în secţiune
oblică