Coloratii speciale

Celula - unitatea structurala si functionala a organismelor vii

https://www.romedic.ro/arata_img.php?img=anatomie_80_443.jpg&w=1000&h=2000&cale=/uploadart/anatomie
Tesutul - o grupare de celule strans unite intre ele care au aceeasi forma si structura si indeplinesc aceeasi functie.

Patru tipuri de tesuturi: epiteliale, conjunctive, muscular si nervos.

Tesutul epitelial
A. Epiteliile de acoperire - sunt localizate in piele si mucoasele organelor cavitare.
• unistratificate, pluristratificate sau pseudostratificate
• Celulele lor sunt cubice, cilindrice (prismatice) sau turtite (pavimentoase) si au, in general, nuclei mari.
 B. Epiteliile glandulare produc substante de secretie. Acestea pot fi:
-exocrine - produsul de secretie este eliminat la exterior printr-un canal (glandele sudoripare, lacrimale si sebacee) sau in
cavitati (glandele salivare, intestinale si gastrice). Pot fi tubuloase, acinoase sau tubuloacinoase
-endocrine - produsul de secretie – hormonii - este eliminat direct in sange; nu au canal excretor (tiroida,
paratiroida,glandele suprarenale, epifiza, hipofiza, timus etc.)
-mixte
 au dubla secretie (hormoni si alti produsi) (pancreasul, testiculul, ovarul).
C. Epiteliile senzoriale - specializate in receptionarea diferitilor stimuli din mediu.
• Celule senzoriale - tactile (in epiderm), gustative (mugurii gustativi din epiteliul mucoasei bucale), auditive
(epiteliulorganului Corti din urechea interna), olfactive (epiteliul mucoasei nazale), celulele cu conuri si bastonase din
retina etc
D.Epitelii de absorbtie
•  celule prevazute cu cili sau platou striat care intra in alcatuirea vilozitatilor intestinale unde are loc absorbtia
nutrimentelor
TESUTURI CONJUNCTIVE
•  fac legatura dintre diferitele organe, precum si dintre componentele
acestora. Acest tip de tesut nu vine insa in legatura directa cu mediul
extern sau cu lumenul vaselor.
• Este alcatuit din: celule conjunctive, fibre conjunctive si substanta
fundamentala.

După  consistenţa substanţei fundamentale, ţesuturile conjunctive

pot fi clasificate în:
• Ţesut fluid: sâ ngele
• Ţesuturi moi : lax, dens, reticulat, adipos , elastic;
• Ţesuturi semidure /cartilaginoase: hialin, elastic, fibros;
• Ţesuturi dure / osoase: compact , spongios.
ŢESUTUL CONJUNCTIV:
Caracteristici:
• este tipul de ţesut cel mai răspândit în organism; bine reprezentat în tegument, redus la
nivelul creierului
• Celulele conjunctive: FIBROCITELE, HISTIOCITELE, PLASMOCITELE, MASTOCITELE.
• Celulele migratorii: LEUCOCITE, LIMFOCITE, MONOCITE.

Substanţa fundamentală:
Ø este o componentă amorfă;
Ø este produsă de celulele ţesutului conjunctiv;
Ø ocupă spaţiul dintre fibre şi celulele conjunctive;
Ø intervine în metabolismul apei şi al sărurilor minerale;
Ø în ţesutul cartilaginos este rezistentă şi elastică, încărcată cu condrină;
Ø în ţesutul osos este solidă, dură şi rezistentă, încarcată cu saruri minerale;
Fibrele conjunctive se grupează în 3 categorii:
• COLAGENE / CONJUNCTIVE:
• sunt omogene
• dispuse în fascicule
• sunt cele mai rezistente
• se găsesc în toate tipurile de ţesut conunctiv
• ELASTICE:
• subţiri şi ramificate
• dispuse în reţea
• sunt formate din elastină
• au elasticitate foarte mare
• RETCULARE:
• lungi şi fine
• sunt formate din reticulină
• formează o reţea în ochiurile căreia se află substanţă fundamentală
Colorarea
• etapa prin care se urmăreşte creşterea contrastului
dintre diferitele componente prin modificarea
indicilor de refracţie ai substratului morfologic cu
ajutorul coloranţilor.
ETAPELE COLORĂRII
1. Deparafinarea
2. Hidratarea
3. Mordansarea ( la nevoie) - acesta fixează colorantul de componentele
celulare.
4. Colorarea propriu-zisă
5. Spălarea
6. Deshidratarea
7. Clarificarea

11
COLORANTUL HISTOLOGIC
• substanţă chimică colorată, de obicei de natură
organică, ce poate intra în celulă ataşându-se la nivelul
componentelor celulare şi permiţând astfel diferenţierea
lor optică.

• Nu toate substanţele colorate sunt coloranţi!

Coloranti
• grupări cromofore – purtătoare de culoare

• grupări auxocrome – capacitatea de a colora

12
CLASIFICAREA COLORANŢILOR
După natura lor
•     Naturali
- vegetali : hematoxilina ,safranina , orceina , turnesolul
 - animali : carminul

• Sintetici : albastru de metil

• Deoarece arborele din care se obtine hematoxilina este rar

intalnit in zilele noastre, majoritatea este obţinută sintetic

13
Coloranti
• Specifici pentru anumite structuri celulare
• Nespecifici

• Acizi
• Bazici

• număr de coloranţi: doi coloranţi (acid/ bazic) – bicrome; trei

coloranţi (de obicei unul bazic/doi acizi) - tricrome
Coloranti acizi

• proteinele citoplasmatice – roz – rosu (eozina)

Coloranti bazici

Nucleu – albastru/violet (Hematoxilina)

 COLORAȚIA
HEMATOXILINĂ - EOZINĂ
• Coloratia uzuala standard pentru tesuturi

Coloranti:
• Hematoxilina – bazica - afinitate pentru acizii nucleici din
nucleul celulei.
• Eozina- acida - cu afinitate pentru componentele citoplasmatice
ale celulei.
Rezultate:
• Nucleu – albastru
• Citoplasma – roz / rosie
• Hematoxilina nu colorează direct ţesuturile, necesitând un "mordant"
sau conector la ţesut.
• Acesta poate fi un cation metalic, cum ar fi: fierul, aluminiul,
tungstenul.

• Hematoxilina colorează "regresiv" or "progresiv".

• Coloraţia regresivă – secţiunile sunt lăste în soluţie pentru un anumit
timp, apoi reintroduse într-o soluţie precum acidul-alcool, care
îndepărtează parţial culoarea. Această metodă se pretează pentru
grupuri de secţiuni.
• Coloraţia progresivă – secţiunea se introduce în hematoxilină până
când se obţine intensitatea dorită, în general pentru secţiunile la
gheaţă. Se foloseşte uşor pentru o singură secţiune, fiind puţin
eficientă pentru grupuri mari de secţiuni.
Coloraţie HE

Ganglion Limfatic
Reactiv

Granulom cu Celule Epitelioide – TBC

Ganglion Limfatic.
COLORAŢII SPECIALE
COLORATIA VAN GIESON
•coloratie tricromă REZULTATE
1.     hematoxilina ferică 1.     Nuclei – negri
2.     Citoplasma – galben
2.     acidul picric 3.     Fibre de colagen – roşu intens
3.     fuxina acidă

• evidenţierea stromei colagene

• Este de asemenea utilă în identificarea structurilor normale cum ar fi capsulele conjunctive ale
oraganelor, lamina propria a tractului gastrointestinal şi structurile bronhovasculare ale plămânului.

24
VAN GIESON

25
COLORATIA MASSON
• coloratie tricromă
REZULTATE
1.     Nuclei
hematoxilină
– negruferică
2.     Citoplasma
soluţia colorantă
– roşuA–ceviolet deschis
conţine fuxină
3      Fibrele de acidă
colagen – albastru intens
3.     soluţia colorantă B ce
conţine albastru de anilină

27
Coloraţie pentru reticulină – impregnare argentica (Gomori)

Ficat normal, obiectiv mediu

Splină normală, obiectiv mare

• Coloraţia pentru fibrele de reticulină este utilă la nivelul organelor parenchimatoase (ficat, splină) pentru a evidenţia
citoarhitectura acestora.
Orceina – fibre elastice
Coloraţiile pentru grăsimi
• Coloraţia ORO (oil red O) poate
identifica lipidele neutre şi acizii
graşi pe frotiuri şi în ţesuturi.
• Frotiurile proaspete şi secţiunile
congelate sunt necesare deoarece
fixatorii pe bază de alcool sau
procesarea obişnuită a ţesuturilor
ce include şi clarificarea au ca
rezultat îndepărtarea lipidelor.
• Este utilă în identificarea embolilor
grăsoşi din ţesutul pulmonar sau
din secţiunile prin trombii din
sângele periferic.
Coloraţie Oil Red O

Plămân, emboli grăsoşi

Coloraţiile pentru mucină
Mucopolizaharide:
• Neutre –glandele tractului digestiv şi în prostată.
• PAS-pozitive însă nu se colorează cu albastru alcian, fier coloidal, mucicarmină sau coloranţi metacromatici.

• Acide simple sau nonsulfatate – Sunt mucinele tipice ale celulelor epiteliale ce conţin acid sialic.
• PAS-pozitive, se colorează cu albastru alcian la un pH de 2,5, fier coloidal şi coloranţi metacromatici. Sunt rezistente la digestia hialuronidazei.

• Acide simple, mezenchimale – Acestea conţin acid hialuronic şi se găsec în stroma diferitelor
ţesuturi.
• Nu se colorează cu PAS dar se colorează cu albastru alcian la pH 2,5, fier coloidal şi coloranţi metacromatici.
• Acide complexe sau sulfatate, epiteliale –în adenocarcinoame.
• Sunt de obicei PAS-pozitive. Coloraţia cu albastru alcian este pozitivă la pH = 1. Coloraţiile cu fier coloidal,
mucicarmin şi coloranţi metacromatici sunt de asemenea pozitive.
• Acide complexe – tesut conjunctiv - stroma tisulară, cartilagii, os şi includ substanţe cum ar fi
condroitinsulfatul sau keratansulfatul.
• Sunt PAS-negative dar se colorează selectiv cu albastru alcian la pH = 0.5.
Coloratia PAS (acid periodic Schiff)
• glicogenul, mucina, mucoproteinele
• fungi.
• Pentru înlăturarea glicogenului trebuie efectuată o predigerare a ţesutului
cu amilază.
• evidenţierea structurilor tisulare – membrane bazale, capsule, vase sangvine
etc.
 Plămân, Candida

Coloraţia PAS Glicogen în sarcom Ewing

Rinichi, glomeruloscleroză nodulară

 Coloraţia
Mucicarmin
Colon
Celule caliciforme
 Coloraţie
Albastru Alcian
Plămîn
Mucopolizaharide acide sulfatate
(pH = 1)
Coloraţie Perls – albastru de Prusia – Fe coloidal

Hemosiderină, ficat
Coloratia Fontana-Masson
• Evidentiaza melanina - întâlnită la nivelul tegumentului, ochiului şi substanţei negre
• Melanoame
• se bazează pe proprietatea granulelor de melanină de a reduce nitratul de argint amoniacal (există şi alţi pigmenţi
argentafini, cromafini şi lipocromici care se colorează tot în negru)
 Coloraţie pentru uraţi Cristale de acid uric, lumină polarizată, filtru roşu

• Sunt solubili în soluţii apoase şi puţin solubili în soluţii alcoolice slabe.

• În consecinţă, pentru a preveni pierderea uraţilor din ţesuturi, acestea trebuie fixate în alcool 95% sau alcool absolut.
• Uraţii se colorează în negru cu argint de methenamină.
• Cristalele de urat de sodiu prezintă de asemenea proprietatea de birefringenţă în lumină polarizată. În cazul în care axul lung al cristalului este orientat în
direcţia undei lente şi dacă se foloseşte un filtru roşu, cristalele prezintă birefringenţă negativă (culoare galbenă). La un unghi de 90º cristalele sunt albastre.
Coloraţiile pentru minerale şi pigmenţi exogeni

Corpi azbestozici, necoloraţi. Corpi azbestozici, coloraţie pentru fier.

• Azbestul - cristale minerale din categoria silicatilor(siliciu liber cristalin).
• Fibrele sunt înconjurate de un matrix format din proteine, fier şi calciu ce le conferă aspectul de “shish-kebab”.
• Aceste formaţiuni sunt denumite “corpi feruginoşi” deoarece pot fi evidenţiaţi cu ajutorul unei coloraţii pentru fier.
Coloraţiile pentru minerale şi pigmenţi exogeni

Narcoman, plămân, cristale polarizabile.

 Coloraţia
Giemsa
Secţiune prin tegument
Mastocite în porţiunea superioară a dermului

Esofagită acută
Granule eozinofilice colorate roşu aprins

• albastru de metilen, azur şi compuşi

eozinici.
• METACROMAZIE – capacitatea colorantului
de a colora in alta culoare decat a
colorantului
Coloraţie Wright

Frotiu de sânge periferic

Coloratii pentru agenti infectiosi
• în coloraţia H-E bacteriile apar ca bastonaşe sau cocci de culoare
albastră.
• Coloniile au aspectul unor aglomerări de culoare albastru difuz.
• Coloraţiile tisulare gram sunt în mare aceleaşi cu cele folosite în
laboratoarele de microbiologie.
• colorarea organismelor gram pozitive este bună ceea ce nu se
întâmplă şi în cazul celor gram negative (datorită faptului că lipidele
din peretele bacterian sunt înlăturate pe parcursul procesării
tisulare).
• Fungii se colorează în albastru cu H-E şi roşu cu PAS.
• Spirochetele se colorează foarte greu. Metoda cea mai bună este
WarthinStarry.
• Coloraţia Giemsa evidenţiaza Helicobacter pylori, Leishmania.
PAS, esofagita candidozica
Coloratia Giemsa – pentru Helicobacter pylori
Coloraţie argentică Warthin-Starry

Spirochete lungi, spiralate

Coloraţie AFB (acid fast bacilli) - Ziehl-Neelsen

Plămân, Mycobacterium tuberculosis.

• Această tehnică foloseşte carbol-fucsină pentru a colora peretele lipidic al organismelor acid-alcolo-rezistente
cum este şi cazul M. tubersulosis.