COLORANTI SI

COLORATII
HISTOLOGIE
LP 1
 HISTOLOGIA
Ramuri:

HISTOLOGIA DE DIAGNOSTIC
Obţine continuu date privitoare la structura şi funcţia unui anumit ţesut sau
organ

HISTOLOGIA DE CERCETARE
Evidenţiază şi studiază:
- o categorie celulară / tisulară nedescoperită încă
- modul de comportament al celulelor şi ţesuturilor în condiţii fiziologice şi
patologice neexplorate
 HISTOLOGIA

ŢESUTURILE
• Structuri supracelulare alcătuite din celule unite între ele printr-o
substanţă intercelulară
• Celulele îndeplinesc în organism aceeaşi funcţie sau acelaşi grup
de funcţii.
• 4 categorii de ţesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos
Ţesuturile alcătuiesc ORGANE
Metode de studiere a celulelor şi ţesuturilor

• Metode utilizate în practica clinică

• Metode utilizate în cercetare

I. Metode utilizate în practica clinică

• Coloraţia uzuală – Hematoxilină-eozină

• Coloraţiile speciale
• Examenul microscopic extemporaneu
• Coloraţiile imunohistochimice
 PREPARATUL MICROSCOPIC
• Totalitatea obiectelor pregătite pentru a fi examinate la aparate
optice măritoare în vederea studierii structurii lor.
• Componentele:
1.Obiectul
2.Suportul: lama
3.Lamela
• Sunt de 2 tipuri: extemporanee şi permanente
PREPARATUL MICROSCOPIC

I. Recoltarea

• Biopsie
• Necropsie
 PREPARATUL MICROSCOPIC
II. Fixarea

Piesa e introdusă în fixatori care previn

degradarea enzimatică (autoliza) şi
păstrează intactă structura
tridimensională a ţesutului:
Formaldehida

Fixatorii acţionează asupra proteinelor

din ţesuturi prin 2 mecanisme:
coagulare şi precipitare
PREPARATUL MICROSCOPIC
III. Spălarea
• Îndepărtează excesul de fixator
• Se face cu apă sau alcool (deshidratarea)

Decalcificarea
• Preparatele de os sau dinte
• Se face cu acizi şi răşini schimbătoare de ioni sau prin
electroliză
PREPARATUL MICROSCOPIC
IV. Includerea în parafină
• Piesa e îmbibată şi înglobată într-o substanţă solidificabilă,
denumită masă de includere.
• Piesa devine rigidă şi poate fi secţionată în felii de ordinul
µm (5μm).

Această secţionare este necesară pentru a permite luminii

să treacă prin preparatul microscopic şi apoi să ajungă la
ochiul obsevatorului, care va examina imaginea
microscopică a ţesutului
 Preparatul microscopic
Includerea în parafină
Etape:
1. Deshidratarea- introducerea în băi de alcool de
concentraţii crescânde → alcoolul va înlocui apa din
ţesut;
2. Clarificarea cu solvenţi organici (xilen, toluen)
miscibili atât în alcool cât şi în parafină, vor scoate
alcoolul din ţesut
3. Îmbibarea cu parafină: parafina topită intră în celule
→ ţesutul va fi complet inclus în parafina care se va
întări şi va forma un bloc solid ce conţine ţesutul;
4. Includerea propriu-zisă
PREPARATUL MICROSCOPIC
V. Secţionarea
 Preparatul microscopic
VI. Colorarea
• Evidenţiază elementele structurale
• Coloranţii histologici se fixează pe anumite componente structurale
Coloranţi artificiali: derivaţi din hidrocarburi aromatice şi, în funcţie
de natura cromoforului, pot fi:
1. Bazici: albastrul de metilen, albastrul de toluidină, fuxina bazică
2. Acizi: eozina, fuxina acidă, eritrozina, orange G
3. Neutri: eozinatul de azur de metilen
4. Indiferenţi: Sudan III, Scharlach Roth
Coloranţi naturali: carminul, hematoxilina, orceina
Clasificare:
• număr de coloranţi:
-doi coloranţi (acid/bazic) – bicrome;
-trei coloranţi (de obicei unul bazic/doi acizi) - tricrome

• tipul coloraţiei: colorare propriu-zisă (hematoxilină-eozină),

reacţie chimică (histochimică), reacţie imunologică
(imunohistochimică)
Tipuri de coloratii:
• morfologice: hematoxylin-eozina, tricroma Mason, tricromă Gömöri
• histochimice: reactia PAS, albastru de toluidina, albastru alcian,
mucicarmin, impregnari argentice, orceina
• histoenzimologice: evidenţiază prezenţa enzimelor prin reacţie de
culoare; cele mai utile în practică: fosfataza alcalină, fosfataza acidă,
adenozintrifosfataza, acetilcolinesteraza
Tipuri de coloratii:
• imunohistochimice: se bazează pe afinitatea dintre antigen şi
anticorp; produsul final de reacţie se vizualizează cu
diaminobenzidină (DAB) şi este colorat în brun; evidentiaza
citokeratina, actina, cromogranina A, colagenul IV, antigenul
specific prostatic
• citologice: coloraţiile citologice se efectuează pe frotiuri; ex:
Papanicolaou, albastru policrom tanin-Drăgan, May Grünwald
Giemsa
Tipuri de reactii:
• bazofilia: caracterizează substraturile care se colorează cu reactivi bazici
(e.g. hematoxilina); exemple de structuri bazofile: nucleii (cromatina) şi
corpii Nissl (reticul endoplasmic rugos)
• acidofilia: caracterizează substraturile care se colorează cu reactivi acizi
(e.g. eozina, verdele lumină); structuri acidofile: citoplasma, fibrele de
colagen
• metacromazia: caracterizează substraturi care modifică culoarea
colorantului; exemplu: albastru de toluidină colorează mucusul în violet
 Preparatul microscopic
Coloraţia HE
• Coloraţie uzuală (95% din lame); e o metodă directă, progresivă,
combinată, succesivă, ortocromatică.

Hematoxilina-colorant bazic- colorează în ALBASTRU structurile bazofile:

acizii nucleici- ADN-nucleu; ARN- ribozomi
Eozina –colorant acid- colorează în ROŞU structurile acidofile sau
eozinofile: proteinele – în citoplasmă şi în matricea extracelulară

Structurile cu conţinut ridicat de substanţe lipidice (celule adipoase,

mielina) rămân optic vide;
 Preparatul microscopic
Coloraţia HE
Celulele: funcţia biochimică şi distribuţia elementelor componente.

Nucleii
• Celulele tinere sau/şi active metabolic, prezintă nucleii eucromi sau
hipocromi (eucromatina este palidă).
• Celulele adulte sau îmbătrânite, cu activitate metabolică redusă, au nuclei
hipercromi (heterocromatina inactivă se colorează intens bazofil)
Preparatul microscopic
Coloraţia HE
Citoplasma
• Celulele care sintetizează proteine conţin numeroşi ribozomi liberi şi
RER bine dezvoltat şi prezintă un aspect bazofil al citoplasmei (H
colorează ARN din ribozomi în albastru)
• Celulele implicate în transportul de ioni conţin numeroase mitocondrii
şi prezintă un aspect eozinofil al citoplasmei (E colorează proteinele
cationice: citocromii în roşu).
• Fibrele musculare au aspect intens eozinofil datorită fixării eozinei pe
proteinele contractile din miofibrile.
Coloraţii morfologice:
Hematoxilină–eozină:
nucleul colorat în violet-
albastru, citoplasma în roz
Coloraţii morfologice:
• Tricromă Masson: nucleul
violet intens, citoplasma
nuanţe de gri sau albastru
palid, fibrele musculare în
roşu, fibrele colagene în
albastru
Coloraţii morfologice:

• tricromă Gömöri: nucleul

violet, citoplasma colorată
diferit, dependent de
momentul funcţional al
celulei, fibrele musculare în
roşu, fibrele colagene în
verde
Coloraţii Histochimice

• reacţia PAS:
identifică gupări
aldehidice libere
(glicogen,
glicoproteine)
Coloraţii Histochimice

• albastru de
toluidină:
mucine
nesulfatate şi
sialomucine,
metacromatic;
nucleii,
ortocromatic
Coloraţii Histochimice

• albastru
alcian:
glicozaminogli
cani sulfataţi
(heparină,
condroitin
sulfat)
Coloraţii Histochimice

• mucicarmin: mucus
Coloraţii Histochimice

• impregnări
argentice: fibre de
reticulină,
neurofibrile
 Coloraţii Histochimice

• orceină: fibre elastice

Reacţii
histoenzimologice
Reacţii
histoenzimologice
Reacţii
imunohistochimice
citokeratina: exprimată de
celulele epiteliale
Reacţii
imunohistochimice
actina: exprimată de
celulele musculare şi
mioepiteliale
Reacţii
imunohistochimice
colagenul IV: membranele
bazale
Reacţii
imunohistochimice
cromogranina A:
exprimată de celulele
sistemului
neuroendocrin difuz
Reacţii
imunohistochimice
antigenul specific
prostatic: exprimat de
celulele
glandulare prostatice
Coloraţii citologice
Papanicolaou: nucleii
coloraţi în albastru-violet,
citoplasmele în nuanţe de
orange - verde - roşu
Coloraţii citologice
albastru policrom tanin-
Drăgan: nucleii sunt
coloraţi în albastru-violet,
citoplasmele în
albastru (ortocromatic)
sau violet (metacromatic)
Coloraţii citologice
May Grünwald Giemsa:
nucleii coloraţi în nuanţe
de violet intens,
citoplasmele în violet
deschis,
identifică granulaţiile din
citoplasma elementelor
figurate sanguine şi a
precursorilor medulari