TESTE GRILĂ

DE
TERAPIE INTENSIVĂ

Coordonator: Șef Lucrări Dr. DANA TOMESCU

Autori:

Șef Lucrări Dr. Dana Tomescu

Asist. Univ. Dr. Mihai Popescu
Dr. Laura Constantinescu

EDITURA UNIVERSITARĂ CAROL DAVILA

BUCUREȘTI, 2014
 ISBN: 978-973-708-770-6

Editura Universitară „Carol Davila” Bucureşti a U.M.F. „Carol Davila”

Bucureşti este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din
Învăţământul Superior (CNCSIS), cu avizul nr. 11/23.06.2004
În conformitate cu prevederile Deciziei Nr. 2/2009 a Consiliului Naţional din
România – privind stabilirea sistemului de credite de educaţie medicală
continuă, pe baza căruia se evaluează activitatea de perfecționare
profesională a medicilor, a criteriilor şi normelor de acreditare a educaţiei
medicale continue, precum şi a criteriilor şi normelor de acreditare a
furnizorilor de educaţie medicală continuă, Colegiul Medicilor din România
acreditează (recunoaşte)
EDITURA UNIVERITARĂ CAROL DAVILA,

BUCUREŞTI CA FURNIZOR EMC.

 Dedicație

Îi dedic această carte Profesorului meu, Dan Tulbure

 Dragă cititorule,

Am scris o carte care să îți folosească pentru verificarea cunoștințelor

dobândite la cursurile și stagiile de practică în terapie intensivă. Sperăm ca ea
să îți fie utilă pentru antrenarea gândirii medicale.
O să găsești grile de teorie cu care te-ai obișnuit încă de pe vremea
când învățai pentru ca să devii medic, precum și câteva cazuri clinice, pe care
dacă le rezolvi înseamnă că ești pe cale să devii un doctor bun, să integrezi
informația, să evaluezi și să tratezi pacientul într-un mod complex. Acest
lucru înseamnă pentru noi că ne-am îndeplinit obiectivele.
Și pentru că ai deja o bază, îți dorim, cititorule, să mergi mai departe
și să onorezi meseria de medic.

Autorii

Cheie de rezolvare: Toate întrebările au răspunsuri multiple, cu 1, 2, 3,

4 sau toate răspunsurile corecte.
 Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Monitorizarea pacientului în terapie intensivă

Capitolul 2. Resuscitarea cardio-pulmonară

Capitolul 3. Tulburările echilibrului acido-bazic. Diselectrolitemii

Capitolul 4. Fiziologia respirației. Insuficiența respiratorie acută

Capitolul 5. Fiziologie cardiovasculară. Terapie intensivă cardiovasculară

Capitolul 6. Comele și moartea cerebrală

Capitolul 7. Insuficiența renală acută

Capitolul 8. Fiziologia coagulării. Medicină transfuzională

Capitolul 9. Sepsisul

Capitolul 10. Cazuri Clinice

Răspunsuri
 Capitolul 1. Monitorizarea pacientului în terapie intensivă
1. Monitorizarea invazivă hemodinamică se poate realiza cu ajutorul:
A. Cateterului Swan-Ganz
B. Cateterului arterial plasat la nivelul arterei radiale
C. Cateter arterial plasat la nivelul arterei femurale
D. Cardiografului de impedanță
E. Pulsoximetriei

2. Cu ajutorul cateterului Swan-Ganz se poate măsura:

A. Tensiunea arterială
B. Rezistența vasculară sistemică
C. Rezistența vasculară pulmonară
D. Debitul cardiac
E. Presarcina ventriculului stâng

3. Indicațiile cateterului Swan-Ganz sunt:

A. Șocul cardiogen
B. Șocul spinal
C. De rutină la pacienții admiși în terapie intensivă
D. Insuficiența respiratorie acută
E. Șocul septic

4. Contraindicațiile cateterului Swan-Ganz sunt reprezentate de:

A. Endocardita valvei pulmonare
B. Edemul pulmonar acut
C. Fibrilația atrială
D. Proteza valvulară mecanică în poziție tricuspidiană
E. Hipertensiunea pulmonară severă

5. Presiunile măsurate cu ajutorul cateterului Swan-Ganz sunt:

A. Presiunea venoasă centrală
B. Presiunea arterială sistolică
C. Presiunea arterială diastolică
D. Presiunea arterială pulmonară
E. Presiunea în capilarul pulmonar

6. Despre cateterul Swan-Ganz sunt corecte următoarele afirmații:

A. Capatul distal se găsește la nivelul atriului drept
 B. Determinarea debitului cardiac se realizează prin termodiluție
continuă
C. Oferă informații despre presarcina ventriculului stâng
D. Oferă informații despre postsarcina ventriculului drept
E. Reprezintă o metodă invazivă de monitorizare a debitului cardiac

7. Monitorizarea standard în terapie intensivă include:

A. Monitorizarea electrocardiogramei
B. Monitorizarea temperaturii
C. Monitorizarea debitului cardiac
D. Monitorizarea diurezei
E. Monitorizarea invazivă a tensiunii arteriale

8. Monitorizarea avansată în terapie intensivă include:

A. Monitorizarea invazivă a tensiunii arteriale
B. Monitorizarea diurezei
C. Monitorizarea presiunii venoase centrale
D. Monitorizarea temperaturii
E. Monitorizarea debitului cardiac

9. Monitorizarea presiunii venoase centrale se poate realiza prin

cateterizarea:
A. Venei jugulare interne
B. Venei femurale
C. Venei subclavii
D. Venei safene
E. Venei porte

10. Despre monitorizarea electocardiografică sunt greșite următoarele

afirmații:
A. Este indicată de rutină la pacienții din terapie intensivă
B. Se monitorizează standard 6 derivații
C. Se monitorizează standard 4 derivații
D. Oferă informații despre modificările debitului cardiac
E. Permite depistarea în timp real a ischemiei miocardice
11. Pulsoximetria:
A. Se bazează pe metoda impedanței
B. Se bazează pe metoda spectrofotometriei
C. Estimează frecvența cardiacă
D. Estimează cantitatea de oxihemoglobină
E. Estimează cantitatea de carboxihemoglobină
12. Limitările pulsoximetriei sunt reprezentate de:
A. Anemia severă
B. Hipertermie
C. Hipotensiunea arterială
D. Hipervolemie
E. Carboxihemoglobină

13. Monitorizarea electrocardiografică permite:

A. Evaluarea ritmului cardiac
B. Evaluarea aritmiilor supraventriculare
C. Evaluarea ischemiei miocardice
D. Evaluarea funcțională a ventricului stâng
E. Evaluarea modificărilor ischemice

14. Derivațiile electrocardiografice folosite de rutină în terapie intensivă

sunt:
A. DI
B. DII
C. aVR
D. V1
E. V5

15. Indicațiile capnografiei sunt:

A. Ajustarea parametrilor ventilatori
B. Detectarea emboliei pulmonare
C. Detectarea ischemiei miocardice
D. Confirmarea intubației traheale
E. Măsurarea presiunii oxigenului la finalul expirului

16. Valorile normale ale presiunii dioxidului de carbon la finalul expirului

(etCO2) sunt:
A. 10-20 mmHg
B. 20-30 mmHg
C. 30-40 mmHg
D. 40-60 mmHg
E. 60-80 mmHg

17. Capnometria reprezintă:

A. Înregistrarea grafică a variațiilor concentrației CO2 în timpul
ciclului respirator
 B. Înregistrarea grafică a variațiilor concentrației O2 în timpul
ciclului respirator
C. Măsurarea concentrației CO2 în gazele respiratorii
D. Măsurarea concentrației CO în gazele respiratorii
E. Măsurarea concentrației O2 în gazele respiratorii

18. Pentru monitorizarea invazivă a presiunii arteriale se pot cateteriza

următoarele artere:
A. Artera jugulară
B. Artera subclavie
C. Artera radială
D. Artera femurală
E. Artera pedioasă

19. Cu ajutorul monitorizării invazive a presiunii arteriale prin cateter

arterial se pot determina:
A. Presiunea arterială sistolică
B. Presiunea arterială diastolică
C. Presiunea în artera pulmonară
D. Presiunea arterială medie
E. Debitul cardiac

20. Complicațiile monitorizării invazive a presiunii arteriale sunt:

A. Embolia pulmonară
B. Sângerarea la locul de puncție
C. Ischemia
D. Infecția
E. Pneumotoraxul

21. Monitorizarea temperaturii se poate realiza:

A. La nivel rectal
B. La nivel axilar
C. La nivel auricular
D. Cu ajutorul cateterului arterial
E. Cu ajutorul cateterului Swan-Ganz
22. Un pacient dispneic, tahipneic, cianotic, prezintă următorii parametrii
măsurați cu ajutorul cateterului Swan-Ganz: presiune venoasă centrală
20mmHg, index cardiac 1.5 l/min/m2, presiunea în capilarul
pulmonar 30 mmHg, rezistența vasculară sistemică 2000
5
dyne*sec/cm , tensiunea arterială=60/40 mmHg. Diagnosticul cel mai
probabil este:
A. Șoc septic
B. Șoc cardiogen
C. Insuficiență respiratorie cronică acutizată
D. Șoc anafilactic
E. Șoc hipovolemic

23. Indicațiile cateterului arterial sunt:

A. Monitorizarea frecventă a gazometriei sangvine
B. Monitorizarea presiunii venoase centrale
C. Monitorizarea continuă a presiunii arteriale
D. Injectarea de medicamente
E. Evaluarea presiunii în artera pulmonară

24. Care din următorii parametrii măsurați cu ajutorul cateterului Swan-

Ganz permit evaluarea presarcinii ventricului stâng:
A. Presiunea venoasă centrală
B. Presiunea în capilarul pulmonar
C. Rezistențele vasculare sistemice
D. Indexul cardiac
E. Presiunea arterială medie

25. În terapie intensivă este admis un pacient cu suspiciune de edem

pulmonar acut. Monitorizarea recomandată constă în:
A. Pulsoximetrie
B. Electroencefalogramă
C. Electrocardiogramă
D. Monitorizarea invazivă a debitului cardiac
E. Train of Four

26. Cateterul Swan-Ganz permite:

A. Monitorizarea debitului cardiac
B. Administrarea de medicamente
 C. Monitorizarea gazometriei arteriale
D. Administrarea de fluide
E. Monitorizarea presiunii arteriale

27. Cateterizarea arterei pulmonare poate fi realizată prin următoarele

aborduri:
A. Vena jugulară internă
B. Vena femurală
C. Vena radială
D. Vena brahială
E. Vena subclavie

28. Creșterea presiunii venoase centrale se poate datora:

A. Hipervolemiei
B. Tamponadei cardiace
C. Șocului hemoragic
D. Hipovolemiei
E. Creșterii PEEP (presiune pozitivă la finalul expirului)
29. Complicațiile cateterizării Swan-Ganz sunt reprezentate de:
A. Tromboza intracardiacă
B. Ruptura de valvă mitrală
C. Infecția
D. Embolia pulmonară
E. Ruptura arterei pulmonare

30. Pentru monitorizarea invazivă a presiunii arteriale sunt necesare:

A. Cateter arterial
B. Cateter Swan-Ganz
C. Transductor
D. Monitor
E. Sistem de infuzie rapida

31. Cel mai bun indicator al perfuziei tisulare este:

A. Presiunea arterială sistolică
B. Presiunea arterială diastolică
C. Presiunea arterială medie
D. Debitul cardiac
E. Presiunea venoasă centrală

32. Monitorizarea recomandată la un pacient admis în terapie intensivă

pentru insuficiență renală acută și hiperkaliemie este:
A. Pulsoximetrie
 B. Debit cardiac
C. Diureză
D. Temperatură
E. Electrocardiogramă

33. Presiunea arterială diastolică oferă informații asupra:

A. Rezistenței vasculare
B. Fracției de ejecție a ventriculului stâng
C. Complianței aortei
D. Presarcinii ventriculului stâng
E. Postsarcinii ventriculului drept

34. Monitorizarea funcției neuro-musculare se poate realiza cu ajutorul:

A. Electroencefalogramei
B. Single Impulse or Twitch (ST)
C. Double Burst Simulation (DBS)
D. Train of Four (TOF)
E. Post Tetanic Count (PTC)

35. Despre măsurarea presiunii arteriale a oxigenului (PaO 2) sunt corecte

afirmațiile:
A. Se realizează cu ajutorul pulsoximetriei
B. Este necesară recoltarea de sânge arterial
C. Valorile normale sunt situate între 40-60 mmHg
D. Indică oxigenul dizolvat în plasmă
E. Indică oxigenul legat de hemoglobină

36. Următoarele echivalențe sunt corecte între PaO2 și SpO2:

A. PaO2 80-100 mmHg corespunde cu 95-100% SpO2
B. PaO2 60-80 mmHg corespunde cu 95-100% SpO2
C. PaO2 60 mmHg corespunde cu 70% SpO2
D. PaO2 60 mmHg corespunde cu 90% SpO2
E. PaO2 40 mmHg corespunde cu 75% SpO2

37. Valorile normale ale indexului cardiac sunt:

A. 1.5-2.5 l/min/m2
B. 2.5-4.5 l/min/m2
C. 4.5-5.5 l/min/m2
D. 5-7.2 l/min/m2
E. 4.7-6.2 l/min/m2
38. Cu ajutorul sistemului PiCCO® se poate monitoriza:
A. Presiunea arterială invaziv
B. Debitul cardiac
C. Activitatea cerebrală
D. Activitatea neuro-musculară
E. Schimburile de gaze de la nivel capilar

39. Debitul cardiac poate fi măsurat cu ajutorul:

A. Cateterului Swan-Ganz
B. Ecocardiografiei transesofagiene
C. Monitorului PiCCO
D. Electrocardiogramei
E. Monitorului NiCCO

40. Rezistența vasculară la nivelul circulației pulmonare este:

A. 50-100 dyne*s/cm5
B. 70-120 dyne*s/cm5
C. 120-250 dyne*s/cm5
D. 200-400 dyne*s/cm5
E. 250-420 dyne*s/cm5

41. Un pacient prezintă următoarele debite cardiace: presiunea venoasă

centrală 2 mmHg, index cardiac 1.7 l/min/m2, presiunea în capilarul
pulmonar 8 mmHg, rezistență vasculară sistemică 2200 dyne*s/cm5,
tensiunea arterială 60/50 mmHg. Cel mai probabil diagnostic este:
A. Șoc hipovolemic
B. Șoc cardiogen
C. Șoc anafilactic
D. Hipervolemie
E. Disfuncție de ventricul drept

42. La un pacient intubat oro-traheal, admis în terapie intensivă pentru

insuficiență respiratorie cronică acutizată, este recomandată
următoarea monitorizare:
A. Pulsoximetrie
B. End-tidal CO2
C. Cateter Swan-Ganz
D. Electrocardiogramă
E. Electroencefalogramă
43. Presiunea sistolică în artera pulmonară se poate măsura cu ajutorul:
A. Cateter Swan-Ganz
B. Cateter venos central
C. Sistem PiCCO
D. Cateter arterial periferic
E. Cateter venos periferic

44. Monitorizarea profunzimii anesteziei se realizează prin analiza:

A. Presiunii intracraniene
B. Index bispectral
C. Sistemul PiCCO
D. Double Burst Stimulation
E. Tomografie Computerizată

45. Monitorizarea presiunii venoase centrale este recomandată:

A. De rutină la toți pacienții din terapie intensivă
B. La pacienții cu șoc cardiogen
C. La pacienții cu disfuncție neurologică (comă)
D. La pacienții cu insuficiență respiratorie cronică acutizată
E. La pacienții cu șoc hemoragic

46. Saturația în oxigen a sângelui central venos (ScvO2) se poate

determina cu ajutorul:
A. Cateterului venos central
B. Cateterului Swan-Ganz
C. Cateterului arterial
D. Sistemului NICCO
E. Cateterului arterial pulmonar

47. Presiunea venoasă centrală oferă informații asupra:

A. Presarcinii ventriculului drept
B. Presarcinii ventriculului stâng
C. Postsarcinii ventricului drept
D. Postsarcinii ventricului stâng
E. Contractilității ventriculului stâng
48. Monitorizarea hemodinamică cu ajutorul sistemului PiCCO se
realizează prin cateterizarea:
A. Venei jugulare interne
B. Venei subclavii
C. Arterei pulmonare
D. Arterei femurale
E. Arterei poplitee

49. Gold-standardul în evaluarea hemodinamică la un pacient cu șoc

cardiogen este reprezentat de:
A. Monitorizarea continuă a presiunii venoase centrale
B. Cateter arterial
C. Cateter Swan-Ganz
D. Sistemul PiCCO
E. Tensiunea arterială măsurată non-invaziv

50. Valoarea normală a rezistenței vasculare sistemice este:

A. 120-250 dyne*sec/cm5
B. 500-700 dyne*sec/cm5
C. 800-1200 dyne*sec/cm5
D. 1000-2000 dyne*sec/cm5
E. 1500-2500 dyne*sec/cm5
 Capitolul 2. Resuscitarea cardiopulmonară
1. Găsiți o victimă inconștientă pe stradă. Prima măsură terapeutică este:
A. Verificați răspunsul la stimuli verbali și tactili
B. Inițiați respirația gură la gură
C. Inițiați compresiile toracice
D. Inițiați sincron compresiile toracice cu respirația gură la gură
E. Mutați victima pe un plan dur pentru a preveni eventualele leziuni
spinale

2. Cea mai frecventă cauză de obstrucție a căilor respiratorii superioare

este:
A. Alimente solide
B. Proteza dentară
C. Limba
D. Alimente lichide
E. Nici una

3. Verificarea prezenței respirației spontane se poate realiza prin:

A. Observarea mișcărilor cutiei toracice
B. Palparea pulsului central
C. Auscultarea plămânilor sau a zgomotelor respiratorii
D. Măsurarea impedanței transtoracice
E. Observarea fluxului de aer prin apropierea obrazului de gura
victimei

4. Referitor la masajul cardiac extern sunt corecte următoarele afirmații:

A. Resuscitatorul trebuie să fie poziționat la un unghi de 15 grade
față de victimă
B. În timpul masajului sternul trebuie să coboare 2-3 cm
C. În timpul masajului sternul trebuie să coboare 5-6 cm
D. Frecvența compresiilor trebuie să fie de aproximativ 100-120 /
minut
E. Frecvența compresiilor trebuie să fie de 120-140 / minut

5. Raportul optim dintre frecvența compresiilor cardiace și frecvenția

ventilației artificiale este:
A. 15:1
B. 15:2
C. 30:1
D. 30:2
 E. 1:1

6. Motivele întreruperii manevrelor de BLS (Basic Life Support) de

către resuscitator sunt:
A. Ajungerea asistenței medicale specializate
B. Aresponsivitatea la manevre după 15 minute
C. Victima se trezește
D. Epuizarea fizică
E. Recăpătarea respirației spontane

7. Tulburările de ritm ventriculare în care trebuie administrat șoc electric

extern sincron sunt:
A. Tahicardiac ventriculară
B. Fibrilația ventriculară
C. Torsada vârfurilor
D. Asistola
E. Fibrilația atrială

8. Următoarele afirmații despre aplicarea șocului electric extern în

tahiaritmiile ventriculare sunt adevărate:
A. Șocul inițial aplicat cu ajutorul unui defibrilator monofazic trebuie
să fie de minim 300-360 J
B. Șocul inițial aplicat cu ajutorul unui defibrilator bifazic trebuie să
fie de minim 120-150 J
C. Următoarele șocuri aplicate trebuie să fie de energie egală cu
primul
D. Timpul dintre șocuri trebuie să fie de minim 5 minute
E. Între aplicarea șocurilor se continuă masajul cardiac extern

9. Cele mai frecvente simptome care preced moartea subită cardiacă

sunt:
A. Sindroamele confuzionale
B. Sincopa / starea presincopală
C. Durerea precordială
D. Palpitațiile
E. Hemipareza / hemiplegia

10. Cauze reversibile ale stopului cardiac sunt:

A. Hipoxia
 B. Hipertermia
C. Hipokaliemia
D. Tamponada cardiacă
E. Pneumotoraxul în tensiune

11. În timpul măsurilor de resuscitare cardiopulmonară intraspitalicească:

A. Trebuie corectate cauzele reversibile
B. Se administrează atropină la interval de 3-5 minute
C. Este contraindicată administrarea de oxigen suplimentar
D. Trebuie asigurat abordul venos central în vederea administrării
medicației
E. Capnografia poate fi utilizată în vederea observării eficienței
măsurilor de resuscitare

12. Privind cardioversia electrică a fibrilației ventriculare (FV):

A. Primul șoc trebuie administrat cu o energie de aproximativ 150-
200 J bifazic
B. Este esențială administrarea sincron a șocului cu unda R a
compexului QRS pentru minimizarea riscului de apariție a
asistolei
C. Dacă primul șoc nu a produs conversia FV al doilea șoc trebuie
administrat imediat
D. Dacă al treilea șoc nu a produs conversia FV se administrează
adrenalină 1 mg
E. Dacă al treilea șoc nu a produs conversia FV se administrează
amiodaronă 300 mg

13. Indicațiile administrării de atropină sunt:

A. Bradicardia sinusală
B. Asistola
C. Disociația electromecanică
D. Tahicardia ventriculară
E. Fibrilația ventriculară

14. Privind medicația antiaritmică utilizată în tratamentul fibrilației

ventriculare:
A. Atropina în doze de 1 mg se administrează între fiecare șoc
electric extern administrat
B. Adrenalina în doză de 1 mg se administrează după al treilea șoc
electric extern
 C. În cazurile aresponsive la administrarea de 3 șocuri electrice
externe antiaritmicul de primă intenție este amiodarona
D. În cazurile aresponsive la administrarea de 3 șocuri electrice
externe antiaritmicul de primă intenție este lidocaina
E. În cazurile aresponsive la administrarea de 3 șocuri electrice
externe și administrarea de amiodaronă se poate administra
lidocaina în doză de 1 mg/kg

15. Următoarele afirmații referitoare la asigurarea libertății căilor aeriene

și ventilație sunt corecte:
A. Asigurarea libertății căilor aeriene este asigurată optim cu ajutorul
măștii laringiene
B. În timpul laringoscopiei masajul cardiac extern trebuie încetat
pentru asigurarea unei tehnici corecte de intubație
C. Se recomandă ventilarea mecanică a pacientului la o frecvență de
10 respirații/minut
D. Confirmarea intubației orofaringiene se face prin auscultarea
bilaterală a toracelui și epigastrului
E. Masca laringiană poate fi montată de către personal medical
neexperimentat în intubația orotraheală

16. Amiodarona:
A. Este recomandată în tahiaritmiile ventriculare refractare la
administrarea șocului electric extern
B. Doza de încărcare recomandată este de 600 mg în bolus
C. Durata de administrare a dozei de încărcare este de 10-20minute
D. După administrarea de amiodaronă este contraindicată
administrarea unui nou șoc electric extern
E. Doza de întreținere este de 900 mg/24 ore

17. Bradicardia:
A. Este definită ca un ritm cardiac sub 60 bătăi/minut
B. Este indicată administrarea de atropină 500 mcg intravenos
C. Doza maximă de atropină ce poate fi administrată este de 5 mg
intravenos
D. Linia a doua de tratament este reprezentată de aminofilină,
dopamină sau glicopirolat
 E. Adrenalina este contraindicată în bradiaritmiile severe

18. În tratamentul crizelor epileptice generalizate se poate administra:

A. Valproat de sodiu
B. Fenitoin
C. Benzodiazepine
D. Propofol
E. Atracurium

19. Referitor la managementul postresuscitare al pacientului:

A. Hipotermia are efecte neuroprotectoare
B. Se recomandă menținerea unei glicemii peste 180 mg/dl
C. Este recomandată menținerea hipercapniei datorită efectului
neuroprotector
D. Este recomandată menținerea unei saturații arteriale în oxigen
(SpO2) între 94-98%
E. Este recomandată menținerea unei tensiuni arteriale medii peste
100 mmHg

20. În resuscitarea cardiopulmonară a copilului raportul dintre numărul

compresiilor presternale și ventilație este de:
A. 30:1
B. 30:2
C. 15:1
D. 15:2
E. 5:1

21. În tahicardia ventriculară la copil se va administra șoc electric extern

cu o energie de:
A. 2 J/kg
B. 4 J/kg
C. 20 J/kg
D. 40 J/kg
E. 180 J

22. În evaluarea nou-născutului se folosește scorul:

A. Apgar
B. Glasgow
C. Appache II
D. SOFA
 E. MELD

23. Medicația de elecție administrată în șocul anafilatic este:

A. Atropina
B. Adrenalina
C. Amiodarona
D. Dobutamina
E. Noradrenalina

24. Următoarele afirmații sunt corecte privind hipotermia accidentală:

A. Hipotermia moderată corespunde unei temperaturi centrale între
38-28°C
B. La pacienții cu hipotermie severă nu se recomandă administrarea
de adrenalină în timpul masajului cardiac extern
C. Disociația electromecanică este cea mai frecventă cauză a stopului
cardiac în hipotermia severă
D. Administrarea de lichide încălzite este esențială
E. În hipotermia severă se preferă reîncălzirea prin mijloace externe
(pături electrice etc.)

25. În resuscitarea nou-născutului raportul recomandat într compresiile

presternale și ventilație este:
A. 1:1
B. 2:1
C. 3:1
D. 5:1
E. 10:2

26. Doza de adrenalină recomandată în cazul resuscitării nou-născutului

este:
A. 1-3 mcg/kg intravenos
B. 10-30 mcg/kg intravenos
C. 5-10 mcg/kg pe sonda de intubatie
D. 50-100 mcg/kg pe sonda de intubatie
 E. 1-3 mg/kg intravenos

27. Următoarele afirmații privind bradicardia nou-născutului:

A. La o frecvență cardiacă de 60 bătăi/minut se inițiază masajul
cardiac extern
B. Cea mai frecventă cauză este hipercapnia din timpul travaliului
C. Cea mai frecventă cauză este hipoxemia
D. Sincron cu inițierea masajului cardiac extern se administrează
adrenalină
E. Sincron cu inițierea masajului cardiac extern se administrează
atropină

28. Protocolul de resusitare cardiopulmonară a gravidei presupune:

A. Intubarea orotraheală rapidă datorită riscului de aspirație
pulmonară a conținutului gastric
B. Administrarea șocului electric extern în doze mai mari față de cele
standard ale adultului
C. Administrarea șocului electric extern în doze mai mici față de cele
standard ale adultului
D. Cezariana în urgență pentru salvarea fătului și a mamei este
indicată la o vârstă gestațională mai mare de 20 de săptămâni
E. Cezariana în urgență pentru salvarea fătului și a mamei este
indicată la o vârstă gestațională mai mare de 24 de săptămâni

29. Tratamentul în sindroamele coronariene acute fără supradenivelare de

segment ST presupune:
A. Nitroglicerină dacă nu există contraindicații
B. Aspirină în doză de 160-325 mg
C. Administrarea de heparină nefracționată ca prima linie de
tratament
D. Administrarea de enoxaparină ca primă linie de tratament
E. Tromboliză ca primă linie de tratament

30. Tratamentul în sindroamele coronariene acute cu supradenivelare de

segment ST presupune:
A. Administrarea de aspirină în doză de 75 mg
B. Administrarea de clopidogrel în doză de 75-600 mg
C. PCI (angioplastia coronariană) ca primă linie de tratament
D. Șocul cardiogen reprezintă principala contraindicație a
trombolizei
E. Șocul cardiogen reprezintă principala contraindicație a
angioplastiei
 Capitolul 3. Tulburările echilibrului acido-bazic. Diselectrolitemii.
1. Un pacient este admis în terapie intensivă pentru alterarea stării
generale. Echilibrul acidobazic relevă: pH 7.12, HCO3- 5 mmol/L,
PaCO2 18 mmHg. Diagnosticul este:
A. Acidoză metabolică
B. Acidoză respiratorie
C. Alcaloză metabolică
D. Alcaloză respiratorie
E. Acidoză mixtă

2. pH sangvin este determinat de:

A. Diferența dintre cationii puternici și anionii puternici
B. Valoarea hemoglobinei
C. Albumină
D. Presiunea CO2
E. Nitrați

3. O pacientă cunoscută cu insuficiență renală cronică aflată în program

zilnic de dializă este admisă în terapie intensivă pentru alterarea stării
generale după 2 săptămâni în care nu a mai efectuat ședințele de
dializă. Tulburările electrolitice și acidobazice cel mai probabil
întâlnite sunt:
A. Alcaloză metabolică
B. Acidoză metabolică
C. Hiperkaliemie
D. Hipokaliemie
E. Hipernatriemie

4. Valorile normale ale echilibrului acidobazic:

A. pH sub 7.35 denotă acidemie
B. pH peste 7.35 denotă alcalemie
C. PaCO2 are valori normale între 25-35 mmHg
D. Concentrația bicarbonatului plasmatic este de 22-26 mg/L
E. Valoarea normală a excesului de baze este între -3 și 3 mEq/L

5. Efectele administrării bicarbonatului de sodiu sunt:

A. Alcaloză paradoxală intracelulară
B. Acidoză paradoxală intracelulară
C. Hipernatriemie
 D. Creșterea producției de CO2
E. Hipocalcemie

6. Determină acidoză metabolică:

A. Creșterea lactatului seric
B. Scăderea clorului
C. Scăderea beta-hidroxibutirat
D. Diareea
E. Reabsorbția de bicarbonat la nivel renal

7. Atacurile de panică sunt frecvent însoțite de hiperventilație. Cele mai

frecvente tulburări electrolitice și acidobazice sunt:
A. Acidoză respiratorie
B. Alcaloză respiratorie
C. Hipocalcemie
D. Hipercalcemie
E. Acidoză metabolică

8. Efectele clinice ale acidozei metabolice sunt:

A. Scăderea inotropismului
B. Vasoconostricție arterială
C. Hipokaliemie
D. Hipercalcemie
E. Creșterea afinității oxihemoglobinei

9. Efectele clinice ale alcalozei metabolice sunt:

A. Hipoexcitabilitate neuromusculară
B. Creșterea inotropismului
C. Hipokaliemie
D. Scăderea 2,3-DPG
E. Hipocalcemie

10. Gap-ul anionic:

A. Principalul cation este sodiul
B. Valarea normală este de 25 ± 3 mEq/L
C. Principalul anion este bicarbonatul
D. Este crescut în acidoza lactică
E. Este crescut în hipoalbuminemie

11. Un pacient este admis în terapie intensivă pentru ocluzie intestinală.

Tulburările electrolitice și acidobazice întâlnite pot fi:
 A. Acidoză metabolică
B. Alcaloză metabolică
C. Hipokaliemie
D. Hiperkaliemie
E. Hipocloremie

12. Creșterea lactatului seric este întâlnit în:

A. Scăderea catabolismului proteic
B. Insuficiența hepatică acută
C. Șocul hipodinamic
D. Moartea cerebrală
E. Deficitul de tiamină

13. Sunt cauze de acidoză metabolică cu gap anionic crescut:

A. Cetoacidoza
B. Acidoza tubulară renală
C. Hiperventilația
D. Hipoventilația
E. Hipoxia prelungită

14. Acidoza tubulară renală:

A. Tipul I poate fi corectat prin administrarea de bicarbonat de sodiu
B. Tipul I asociază frecvent hiperkaliemie
C. Tipul IV asociază hiperaldosteronism
D. Tipul IV asociază frecvent hipokaliemie
E. Tipul II se caracterizează prin defecte în reabsorbția sodiului și
potasiului la nivelul tubului contort proximal

15. Administrarea de ser fiziologic determină:

A. Acidoză metabolică diluțională
B. Hiponatriemie
C. Hipernatriemie
D. Hipocloremie
E. Hipercloremie

16. Valoarea normală a sodiului plasmatic este:

A. 110-120 mEq/L
B. 125-135 mEq/L
C. 135-145 mEq/L
D. 140-150 mEq/L
E. 145-155 mEq/L
17. În hipernatriemie:
A. Se produce o hiperhidratare a celulei nervoase
B. Se produce o deshidratare a celulei nervoase
C. Apare hiperexcitabilitate neuro-musculară
D. Este însoțită de confuzie și letargie
E. Poate evolua spre crize epileptice și comă

18. Manifestările clinice ale hiponatriemiei acute sunt:

A. Creșterea excitabilității neuro-musculare
B. Greață și vărsături
C. Confuzie
D. Crize epileptice
E. Sindrom de deshidratare

19. Hiponatriemia este frecvent însoțită de:

A. Hipovolemie relativă
B. Normovolemie
C. Hipervolemie relativă
D. Edem cerebral
E. Deshidratarea celulelor nervoase

20. Tratamentul hiponatriemie:

A. Se realizează cu glucoză 5%
B. Corectarea rapidă poate duce la demielinizare pontină
C. Diureticele de ansă sunt contraindicate la pacienții cu osmolaritate
urinară crescută
D. Rata corecției nu trebuie să depășească 2 mEq/L/h
E. Rata corecției nu trebuie să depășească 45 mEq/L/24 h

21. Sindromul secreției inadecvate de ADH se caracterizează prin:

A. Hipernatriemie
B. Hiponatriemie
C. Hiperosmolaritate
D. Hipoosmolaritate
E. Scăderea excreției de sodiu

22. Valoarea normală a osmolalității plasmatice este:

A. 250 mosm/kg
B. 250 mosm/L
C. 290 mosm/kg
 D. 290 mosm/L
E. 330 mosm/L

23. Osmolalitatea plsmatică este determinată în principal de:

A. Sodiu
B. Proteine
C. Uree
D. Creatinină
E. Glucoză

24. Cauzele hipoosmolalității plasmatice sunt:

A. Deshidratarea
B. Diabetul insipid
C. Sindromul secreției inadecvate de ADH
D. Hiperhidratarea
E. Uremia

25. Un pacient este admis în terapie intensivă pentru anurie. Echilibrul

acidobazic recoltat în momentul admisiei relevă: pH 7.11, HCO3- 10
mmol/L, PaCO2 25 mmHg, K + 5.5 mEq/L, Na+ 155 mEq/L, Cl- 108
mEq/L, lactat 6.5 mmol/L. Diagnosticele corecte sunt:
A. Acidoză lactică
B. Acidoză hipercloremică
C. Normokaliemie
D. Hipercloremie
E. Hipernatriemie

26. Cauzele hiperosmolarității plasmatice sunt:

A. Diabetul zaharat cu cetoacidoză
B. Diabetul insispid
C. Hiperhidratarea
D. Insuficiența renală cronică
E. Intoxicația cu metanol

27. Creșterea secreției de ADH este determinată de:

A. Hipervolemie
B. Hipovolemie
C. Deshidratare acută
D. Ingestia de etanol
E. Hipoxie
28. Sinteza de vasopresină este stimulată de:
A. Hiperosmolaritate
B. Hipoosmolaritate
C. Alcool etilic
D. Angiotensină II
E. Hipovolemie

29. Angiotensina II:

A. Determină vasoconstricție arteriolară
B. este crescută la pacienții cirotici
C. este crescută la pacienții cu hipernatriemie
D. determină creșterea secreției de aldosteron
E. determină creșterea presiunii arteriale sistolice și diastolice
30. Angiotensina II:
A. Crește reabsorția renală de sodiu
B. Scade eliberarea de noradrenalină din sinapsele simpatice
C. Crește rata filtrării glomerulare
D. Scade rata filtrării glomerulare
E. Determină contracția celulelor mezangiale

31. Creșterea secreției de renină este întâlnită în:

A. Hipernatriemie
B. Ortostatism
C. Hipotensiune
D. Hemoragia masivă
E. Insuficiența cardiacă

32. În hipovolemie se întâlnește o concentrație crescută de:

A. Noradrenalină
B. Angiotensină II
C. Vasopresină
D. Peptidul natriuretic atrial
E. Aldosteron

33. În tratamentul stărilor de deshidratare caracterizate prin pierderea de

apă liberă substituția acesteia trebuie făcută cu:
A. Albumină 20%
B. NaCl 0.9%
C. NaCl 5.85%
D. Glucoză 5%
E. Glucoză 10%
34. Echilibrul acidobazic al unui pacient admis în terapie intensivă arată:
pH 7.5, HCO3- 25 mmol/L, PaCO2 25 mmHg, Ca2+ 1.3 mmol/L, K+
2.9 mmol/L. Diagnosticele corecte sunt:
A. Alcaloză metabolică
B. Alcaloză respiratorie
C. Hipocalcemie
D. Hiperkalimie
E. Hipercalcemie
35. Hiperkaliemia se întâlnește în:
A. Boala Addison
B. Deficitul de mineralocorticoizi
C. Acidoza tubulară tip I
D. Acidoza tubulară tip IV
E. Rabdomioliză

36. Următoarele medicamente pot determina hiperkalimie:

A. Digoxin
B. Curarele depolarizante
C. Curarele nedepolarizante
D. Spironolactona
E. Inhibitoarele enzimei de conversie

37. Modificările electrocardiografice întâlnite în hipokaliemie sunt:

A. Unde T aplatizate
B. Dispariția undei P
C. Complexe QRS largi
D. Unda U
E. Aritmii ventriculare

38. Efectele clinice întâlnite în hiperkalimie sunt:

A. Parestezii ale membrelor
B. Pareze de nervi cranieni
C. Bloc atrioventricular
D. Paralizia diafragmului
E. Delirum tremens

39. Tratamentul hiperkalimiei:

A. Gluconat de calciu
B. Digoxin
C. Insulină
D. Agoniști beta2 adrenergici
E. Bicarbonat de sodiu
40. Următoarele medicamente pot determina hipokaliemie:
A. Hidrocortizon
B. Succinilcolină
C. Insulină
D. Antiinflamatoarele non-steroidiene
E. Teofilină

41. Cauze de hipokaliemie:

A. Administrarea de concentrat eritrocitar
B. Alcaloza metabolică
C. Diareea
D. Rabdomioliză
E. Hipoaldosteronism

42. Semnele electrocardiografice ale hiperkalimiei sunt:

A. Prelungirea intervalului QT
B. Unde U proeminente
C. Dispariția undei P
D. Unde T înalte ascuțite
E. Complexe QRS largi

43. Un pacient prezintă umătorul profil electrolitic: Ca2+ 0.66 mmol/L, K+

4 mmol/L, Na+ 112 mmol/L, HCO3- 20 mmol/L, Cl- 92 mmol/L. Se
recomandă administrarea de:
A. NaCl 0.9%
B. NaHCO3
C. Calciu gluconic
D. Clorură de potasiu
E. NaCl 5.85%

44. Cauzele hipofosfatemiei sunt:

A. Acidoza respiratorie
B. Deficitul de vitamina D
C. Diureza osmotică
D. Diareea cronică
E. Tireotoxicoza

45. Manifestările clinice ale hipofosfatemiei severe sunt:

A. Hiperexcitabilitate neuro-musculară
 B. Rabdomioliză
C. Demineralizare osoasă
D. Creșterea inotropismului
E. Hemoliza

46. Hiperfosfatemia poate apărea în:

A. Hiperparatiroidism
B. Hipotiroidism
C. Rabdomioliză
D. Sindromul de liză tumorală
E. Sindromul Fanconi

47. Semnele electrocardiografice ale hipomagnezemiei sunt:

A. Unde T proeminente
B. Creșterea intervalului QT
C. Apariția undelor U proeminente
D. Torsada vârfurilor
E. Dispariția undei P

48. Creșterea riscului de intoxicație digitalică se întâlnesște în:

A. Hipokaliemie
B. Hipomagnezemie
C. Hipofosfatemie
D. Hipocloremie
E. Hiponatriemie

49. Cauze frecvente de hipocalcemie sunt:

A. Pancreatita
B. Rabdomioliza
C. Hiperparatiroidismul
D. Administrarea de citrat
E. Transfuzia masivă de sânge

50. Manifestările clinice ale hipocalcemiei:

A. Hipoexcitabilitate
B. Semnul Chvostek
C. Semnul Trousseau
D. Hipertensiune arterială
E. Parestezii
 Capitolul 4. Fiziologia respirației. Insuficiența respiratorie acută.
1. Despre mecanica respiratorie sunt corecte următoarele afirmații:
A. Presiunea intrapleurală la finalul expirului are o valoare medie de
-10 mmHg
B. Expirul fiziologic este realizat prin contracția activă a
diafragmului
C. Principalii mușchi implicați în respirație sunt reprezentați de
diafragm și mușchii intercostali externi
D. Contracția diafragmului realizează creșterea volumului
intratoracic cu aproximativ 75%
E. Contracția mușchilor intercostali interni realizează expirul forțat

2. Următoarele volume și capacități pulmonare se pot măsura cu ajutorul

spirometriei, cu excepția:
A. Volumul expirator de rezervă
B. Volumul curent
C. Volumul inspirator de rezervă
D. Volumul rezidual
E. Capacitatea pulmonară totală

3. Devierea curbei de disociere a oxihemoglobinei la stângă este

realizată de:
A. Creșterea temperaturii
B. Creșterea pH
C. Creșterea 2,3 – DPG
D. Scăderea 2,3-DPG
E. Scăderea temperaturii

4. Despre transportul dioxidului de carbon în sânge sunt corecte

următoarele afirmații cu excepția:
A. Cea mai mare cantitate de CO2 este transportat liber în plasmă
B. Cea mai mare cantitate de CO 2 este transportat sub forma de
HCO3-
 C. Majoritatea HCO3- se găsește în eritrocite
D. Efectul Haldane se referă la capacitatea crescută a
deoxihemoglobinei de a lega și transporta CO2
E. In plasmă este realizată hidratarea CO 2 la H2CO3 sub acțiunea
anhidrazei carbonice

5. Următoarele afirmații privind transportul oxigenului sunt corecte:

A. Fiecare gram de hemoglobină poate lega 1.39 ml O2
B. În condiții fiziologice saturația în oxigen a sângelui arterial este de
100%
C. Principalii factori care afectează curba de disociere a
oxihemoglobinei sunt reprezentați de: temperatură, pH și
anhidraza carbonică
D. Efectul Bohr se referă la creșterea afinității hemoglobinei pentru
oxigen când pH arterial scade
E. Creșterea concentrației de hemoglobină redusă la nivel capilar
peste 5g/dL determină apariția cianozei

6. Următoarele volume și capacități pulmonare sunt corecte pentru o

persoană ce are o capacitate pulmonară totală de aproximativ 6 litrii:
A. Volumul curent este de aproximativ 500 ml
B. Volumul curent este de aproximativ 1000 ml
C. FEV1 este de aproximativ 2500 ml
D. Volumul expirator de rezervă este de aproximativ 2 litrii
E. Capacitatea funcțională reziduală este de aproximativ 2 litrii

7. Următoarele afirmații sunt corecte referitor la circulația funcțională

pulmonară:
A. Presiunea la nivelul arterelor pulmonare este aproximativ egală cu
cea sistemică
B. Presiunea la nivelul arterelor pulmonare este de aproximativ 20 de
ori mai mică decât cea sistemică
C. Rezistența vasculară pulmonară crește direct proporțional cu
creșterea fluxului sangvin pulmonar
D. Distribuția fluxului sangvin pulmonar este dependetă de postură
 E. Creșterea presiunii medii arteriale pulmonare este direct
proporțională cu creșterea debitului cardiac

8. Majoritatea CO2 transportat în sânge este sub formă de:

A. HCO2-
B. Legat de Cl-
C. Legat de K+
D. Dizolvat în plasmă
E. Sub formă de compuși carbamino-

9. Care din următorii parametrii are importanța cea mai mare în

transportul oxigenului:
A. Concentrația de 2,3 – DPG
B. pH plasmatic
C. Cantitatea de hemoglobină
D. Temperatura
E. Concentrația CO2

10. În insuficiența respiratorie acută se întalnesc următoarele mecanisme

fiziopatologice:
A. Creșterea complianței pulmonare
B. Scăderea capacității reziduale funcționale
C. Scăderea travaliului respirator
D. Apariția șunturilor pulmonare dreapta-stânga
E. Apariția șunturilor pulmonare stânga-dreapta

11. Insuficiența respiratorie se definește prin:

A. PaO2 < 80 mmHg
B. PaCO2>50 mmHg
C. PaO2<60 mmHg
D. SpO2< 95%
E. SpO2<60%

12. În insuficiența respiratorie de tip I:

A. PaO2 este întotdeauna sub 60 mmHg
B. Este însoțită obligatoriu de hipercapnie
C. Cea mai frecentă cauză este reprezentată de BPOC acuztizat
D. Este cea mai frecventă cauză de insuficență respiratorie întâlnită
E. Este însoțită obligatoriu de acidoză respiratorie
13. ARDS este definit prin următoarele criterii:
A. Debut acut al patologiei
B. Infiltrate pulmonare bilaterale demonstrate radiologic
C. Raport PaO2/FiO2 sub 400
D. Presiunea blocată în capilarul pulmonar sub 18 mmHg
E. Semne de hipertensiune atrială stângă

14. Următoarele patologii sunt considerate factori de risc pentru ARDS:

A. Pancreatita acută
B. Șocul cardiogen
C. Pneumonia
D. Trauma majoră
E. Arsuri severe

15. Următoarele afirmații despre efectele ventilației asupra parametrilor

hemodinamici sunt corecte:
A. În timpul ventilației cu presiune pozitivă are loc o creștere a
presiunii intratoracice
B. Inspirul unui volum curent sub 10 ml/kg determină creșterea
frecvenței cardiace
C. Inspirul unui volum curent sub 10 ml/kg determină activarea
sistemului nervos parasimpatic
D. Creșterea presiunii intratoracice determină creșterea presiunii de
umplere a ventricului stâng
E. Creșterea presiunii intratoracice determină scăderea presiunii
venoase centrale

16. Un pacient este admis în terapie intensivă pentru dispnee cu tahipnee.

Gazometria arterială denotă: pH 7.37, PaO2 55 mmHg, PaCO2 40
mmHg, exces de baze 3mmol/L. Diagnosticele corecte în cazul
acestui pacient sunt:
A. Acidoză respiratorie
B. Alcaloză respiratorie
 C. Insuficiență respiratorie tip I
D. Insuficiență respiratorie de tip II
E. Insuficiență respiratorie mixtă

17. Indicațiile ventilației mecanice în insuficiența respiratorie sunt:

A. Stopul respirator
B. PaCO2 < 60 mmHg
C. PaO2 < 60 mmHg
D. Frecvența respiratorie peste 20 respirații pe minut
E. Hipoventilația de origine centrală

18. Efectele ventilației mecanice asupra cordului sunt reprezentate de:

A. Creșterea întoarcerii venoase
B. Scăderea întoarcerii venoase
C. Creșterea postsarcinii ventricului drept
D. Scăderea postsarcinii ventricului drept
E. Scăderea debitului cardiac

19. Indicațiile ventilației mecanice non-invazive sunt reprezentate de:

A. BPOC acutizat
B. Accidentul vascular cerebral cu alterarea stării de conștiență
C. Edemul pulmonar acut
D. Șoc cardiogen
E. Insuficienșa respiratorie cu PaO2 < 60 mmHg

20. Contraindicațiile ventilației mecanice non-invazive:

A. Asmul bronșic
B. Instabilitate hemodinamică
C. Secreții excesive
D. Pacient agitat, necooperant
E. Stopul respirator

21. Care din următoarele moduri de ventilație sunt folosite în ventilația

mecanică asistată:
A. CMV (Controlled Mandatory Ventilation)
B. IPPV (Intermittent Positive Pressure Ventilation)
C. CPAP (Continous Positive Airway Pressure)
D. SIMV (Synchronous Intermittent Mandatory Ventilation)
E. APRV (Airway Pressure Release Ventilation)

22. Care din următorii parametrii ventilatori pot fi modificați pentru

atingerea unui minut volum dorit:
 A. FiO2
B. PEEP
C. Volum curent
D. Frecvența respiratorie
E. Raport inspir: expir

23. Care din următoarele patologii necesită aplicarea unui PEEP crescut
în cadrul manevrelor de recrutare:
A. Astmul bronșic
B. Acute Lung Injury (ALI)
C. Bronșiectazii
D. ARDS (Acute Respiratory Dystress Syndrome)
E. Emfizemul pulmonar
24. Care din următorii parametrii primari nu sunt măsurați și redați grafic
sub formă de curbă în ventilația mecanică:
A. PEEP
B. FiO2
C. Volumul curent
D. Presiunea inspiratorie
E. Flux

25. Care sunt cauzele posibile ale creșterii progresive a presiunii de vârf
(peak airway pressure) la un pacient ventilat mecanic:
A. Bronhospasm
B. Acumularea de secreții
C. Hipotensiunea arterială severă
D. Creșterea complianței pulmonare
E. Creșterea rezistenței în arborele bronșic

26. Ventilația mecanică volum-controlată:

A. Menține ventilația spontană a pacientului
B. Principalul parametru reglat este presiunea inspiratorie
C. Principalul parametru reglat este volumul curent
D. Nu permite fixarea PEEP
E. Permite fixarea unei frecvențe respiratorii

27. Un pacient este admis în terapie intensivă pentru alterarea stării

generale și dispnee, SpO2 70%, tensiunea arterială 110/70 mmHg,
frecvența ventriculară 120 bătăi/minut. Gazometria arterială relevă:
pH 7.2, PaO2 55mmHg, PaCO2 75mmHg. Prima măsură terapeutică
este:
 A. Intubația endotraheală de protecție
B. Ventilația mecanică non-invazivă
C. Monitorizarea debitului cardiac
D. Administrarea antibioterapiei cu spectru larg
E. Inițierea suportului inotrop pozitiv

28. Complianța pulmonară este definită ca:

A. Δvolum/ Δpresiune
B. Δpresiune/ Δvolum
C. Δflux/ Δpresiune
D. Δpresiune/ Δflux
E. Δpresine x Δflux/ Δvolum

29. Un pacient este ventilat mecanic în IPPV (Intermittent Positive

Pressure Ventilation). Următorii parametrii pot fi modificați direct:
A. Fracția inspirată de oxigen
B. Presiunea inspiratorie
C. PEEP
D. Volumul Tidal
E. Raportul inspir:expir

30. Din punct de vedere fiziologic raportul inspir:expir normal este:

A. 1:1
B. 1:1.5
C. 1:2
D. 1:3
E. 2:1

31. Un pacient este ventilat mecanic în BiPAP (Bilevel Positive Airway

Pressure) astfel: FiO2 0.5, presiunea inspiratorie 15mmHg, raport
inspir:expir 1:9, timp inspir 1.2sec, PEEP 7mmHg. Gazometria
arterială indică: pH 7.12, PaO2 120mmHg, PaCO2 75mmHg. Care din
parametrii ventilatori pot fi modificați pentru optimizarea ventilației
mecanice:
A. FiO2
B. raport inspir:expir
C. Timpul de inspir
D. PEEP
 E. Presiunea inspiratorie

32. Cele mai frecvente patologii care se însoțesc de insuficiență

respiratorie de tip II sunt:
A. Astmul bronșic
B. Șocul cardiogen
C. Edemul pulmonar acut
D. BPOC acutizat
E. Fibroza chistică

33. Un pacient este admis în terapie intensivă pentru insuficiență

respiratorie acută manifestată prin dispnee, cianoză, tahipnee. Clinic:
murmur vezicular diminuat în ambele câmpuri pulmonare, SpO2 75%
în aer atmosferic, frecvență cardiacă 120 bătăi/minut, tensiunea
arterială 167/95mmHg. Ce investigații recomandați:
A. Gazometrie arterială
B. Monitorizarea debitului cardiac
C. Monitorizarea presiunii venoase centrale
D. Radiografie pulmonară
E. Monitorizarea invazivă a tensiunii arteriale

34. Un pacient prezintă următoarea analiză a gazelor sanvine: pH 7.33

PaCO2 33 mmHg, PaO2 100 mmHg. Diagnosticul corect este:
A. Insuficiență respiratorie hipoxemică
B. Insuficiență respiratorie hipercapnică
C. Insuficiență respiratorie mixtă
D. Alcaloză respiratorie
E. Nici unul

35. Valorile presionale monitorizate în ventilația mecanică sunt:

A. Presiunea inspiratorie de vârf (peak)
B. Presiunea expiratorie de vârf
C. Presiunea inspiratorie medie
D. Presiunea la finalul expirului
E. Presiunea la finalul inspirului
36. Principalele volume monitorizate în timpul ventilației mecanice sunt:
A. Volumul curent
B. Volumul inspirator de rezervă
C. Volumul expirator de rezervă
D. Minut-volumul expirator
E. Volumul rezidual

37. Monitorizarea radiologică toraco-pulmonară oferă informații despre:

A. Cauza patologiei pulmonare
B. Poziționarea sondei de intubație
C. Poziționarea cateterelor arteriale
D. Poziționarea cateterelor venoase centrale
E. Poziționarea cateterului Swan-Ganz

38. Un pacient ventilat mecanic controlat cu FiO2 0.4, PEEP 5mmHg,

minut-volum 8 L/minut prezintă următoarea gazometrie arterială: pH
7.55, PaO2 100 mmHg, PaCO2 20mmHg. Conduita terapeutică în
acest caz impune:
A. Creșterea minut-volumului
B. Scăderea minut-volumului
C. Creșterea PEEP
D. Scăderea PEEP
E. Creșterea FiO2

39. Tehnicile de ventilație mecanică protectivă urmăresc:

A. Volume curente mici
B. Presiunea medie la finalul expirului sub 15 mmHg
C. Presiunea medie la finalul expirului sub 35 mmHg
D. Neaplicarea unui PEEP extrinsec
E. Aplicarea unui PEEP extrinsec de 5-15 mmHg

40. Complicațiile intubației orotraheale sunt:

A. Epistaxis masiv
B. Leziuni la nivelul palatului dur
C. Traheomalacia
D. Stenoza traheală
E. Barotrauma
41. Complicațiile ventilației mecanice includ:
A. Pneumotoraxul
B. Pneumomediastinul
C. Creșterea debitului cardiac
D. Barotrauma
 E. Volutrauma

42. Ventilația mecanică invazivă se poate realiza cu ajutorul:

A. Canula nazală
B. Masca Venturi
C. Traheostomei
D. Sondei de intubație nazo-traheală
E. Sondei de intubație oro-traheală

43. Referitor la ventilația mecanică non-invazivă:

A. Se realizează cu presiune pozitivă
B. Se realizează cu presiune negativă
C. Se realizează cu ajutorul traheostomiei
D. Crește riscul de pneumonie asociată ventilației
E. Scade riscul de pneumonie asociată ventilației

44. Tehnicile de recrutare alveolară includ:

A. Ventilația cu PEEP crescut
B. Ventilația cu PEEP scăzut
C. Ventilația în decubit ventral
D. Au risc crescut de atelectazie
E. Pot predispune la barotraumă

45. Mortalitatea în cazul pacienților cu ARDS (Acute Respiratory

Distress Syndrome) care necesită ventilație mecanică este de
aproximativ:
A. 10%
B. 30%
C. 50%
D. 70%
E. 90%

46. Edemul pulmonar din cadrul ARDS (Acute Respiratory Distress

Syndrome) este caracterizat de:
A. Hipervolemie
B. Creșterea presiunii în artera pulmonară
C. Creșterea permeabilității capilare pulmonare
D. Insuficiență cardiacă dreaptă
E. Insuficiență cardaică stângă
47. Următoarele răspunsuri sunt greșite privind mecanismele
fiziopatologice ale ARDS (Acute Respiratory Distress Syndrome):
A. Edemul pulmonar este rezultatul hipervolemiei
B. Insuficiența ventriculară stângă reprezintă principalul factor
precipitant
C. Presiunea în capilarul pulmonar este sub 18 mmHg
D. Examinarea radiologică cel mai frecvent întâlnită relevă
pneumonie francă lobară
E. Cea mai frecventă cauză este infarctul miocardic acut

48. Cel mai frecvent factor implicat în etiologia ARDS (Acute

Respiratory Distress Syndrome) este:
A. Pancreatita acută
B. Trombembolismul pulmonar
C. Sepsisul sever cu disfuncție multiplă de organe
D. BPOC acutizat
E. Astmul bronșic

49. Valoarea normală a PaO2 în sângele arterial este aproximativ:

A. 60 mmHg
B. 80 mmHg
C. 100 mmHg
D. 120 mmHg
E. 140 mmHg

50. Complianța pulmonară:

A. Crește direct proporțional cu creșterea volumelor respiratorii
B. Este redusă în fibroza pulmonară
C. Este redusă în emfizemul pulmonar
D. Este principalul factor determinant al fluxului expirator maximal
E. Este determinată de modificările presiunii pleurale raportate la
modificările volumului pulmonar
 Capitolul 5. Fiziologie cardiovasculară. Terapie intensivă
cardiovasculară.
1. Care este efectul stimulării vagale asupra nodulului sinoatrial:
A. Determină intrarea ionilor de calciu în celulă
B. Determină bradicardie sinusală
C. Determină hiperpolarizarea membranară prin deschiderea
canalelor de potasiu
D. Determină creșterea cAMP
E. Determină tahicardie sinusală

2. Ritmul cardiac de bază poate fi determinat prin:

A. Administrarea de blocante de canal de calciu
B. Administrarea de atropină și atenolol
C. Administrarea de blocante beta-1 adrenergice
D. Administrarea de atropină
E. Vagotomie

3. Modificările electrocardiografice determinate de hipocalcemie sunt:

A. Supradenivelare de segment ST
B. Subdenivelare de segment ST
C. Prelungirea intervalului QT
D. Scurtarea intervalului QT
E. Apariția undei U

4. Incizura dicrotă poate fi observată prin înregistrarea:

A. Curbei arteriale radiale
B. Curbei arteriale femurale
C. Curbei venoase la nivelul venei cave superioare
D. Curbei venoase la nivelul venei cave inferioare
E. Curbei arteriale la nivelul aortei

5. Un pacient prezintă următorii parametrii hemodinamici: index cardiac

4 litrii/minut, frecvență cardiacă 70 bătăi/minut, volumul telediastolic
al ventriculului stâng: 100 ml. Fracția de ejecție a acestui pacient este
de:
A. 35%
 B. 47%
C. 57%
D. 66%
E. 70%

6. Întoarcea venoasă poate fi crescută tranzitor prin:

A. Inspir profund
B. Expir profund
C. Ventilație mecanică cu PEEP crescut
D. Compresia de sinus carotidian
E. Trecerea de la clinostatism la ortostatism

7. Care din următoarele structuri nu sunt inervate vegetativ:

A. Arterele
B. Arteriolele
C. Venulele
D. Sfincterul precapilar
E. Venele

8. Creșterea fluxului sangvin local într-o zonă poate fi realizată cel mai
eficient prin:
A. Creșterea rezistenței vasculare la nivel local
B. Scăderea rezistenței vasculare la nivel local
C. Creșterea indexului cardiac
D. Creșterea volumului bătaie
E. Creșterea tensiunii arteriale

9. Care dintre următorii metaboliți determină vasodilatație:

A. Monoxidul de carbon
B. Oxidul nitric
C. Angiotensina III
D. Adenozină
E. Prostaciclină

10. Cel mai potent vasoconstrictor este:

A. Adenozina
B. Noradrenalina
 C. Vasopresina
D. Angiotensina
E. Endotelina

11. Injectarea intravenoasă de noradrenalină la un individ normotensiv

determină:
A. Creșterea tensiunii arteriale
B. Scăderea intervalului ST pe electrocardiogramă
C. Scăderea intervalului RR pe electrocardiogramă
D. Creșterea intervalului PQ pe electrocardiogramă
E. Creșterea rezistenței vasculare periferice

12. Un pacient prezintă următoarele debite cardiace măsurate pe cateter

Swan-Ganz: index cardiac 1.5 l/min, rezistențe vasculare sistemice
2500 dyne*s/cm5, presiune venoasă centrală 24 mmHg, tensiune
arterială 55/32mmHg. Cel mai probabil diagnostic este:
A. Șoc cardiogen
B. Șoc hemoragic
C. Reacție anafilactică
D. Hipovolemie severă
E. Șoc septic

13. Care din următoarele manevre pot crește tonusul vagal la nivel
miocardic:
A. Manevra Valsalva
B. Masajul carotidian
C. Aplicarea de presiune la nivelul globilor oculari
D. Defecația
E. Trecederea de la clinostatism la ortostatism

14. La trecerea de la ortostatism la clinostatism:

A. Volumul bătaie scade cu aproximativ 40%
B. Frecvența cardiacă crește cu aproximativ 20%
C. Presiunea venoasă scade
D. Descărcarea impulsurilor nervoase de la nivelul baroreceptorilor
arteriali scade
E. Frecvența cardiacă scade
15. Faza inițială a manevrei Valsalva determină:
A. Creșterea presiunii intratoracice
B. Scăderea presiunii intratoracice
C. Creșterea volumului bătaie
D. Scăderea volumului bătaie
E. Se produce în timpul unui inspir forțat cu glota închisă

16. Creșterea indexului cardiac se poate realiza:

A. Prin manevra Valsalva
B. Prin masajul sinusului carotidian
C. Prin așezarea bolnavului în poziție Trendelenburg
D. Prin poziționarea bolnavului în poziție anti-Trendelenburg
E. Prin ventilație mecanică cu presiune pozitivă

17. Contraindicațiile absolute ale trombolizei în infarctul miocardic acut

cu supradenivelare de segment ST sunt:
A. Hemoragie internă activă
B. Blocul major de ramură stângă
C. Disecția de aortă
D. Sarcina
E. Hipertensiunea severă neresponosivă la tratament
18. Anticoagulantele ce pot fi folosite în tratamentul sindroamelor
coronariene acute sunt:
A. Clopidogrel
B. Heparină nefracționată
C. Enoxaparină
D. Fondaparinux
E. Aspirină

19. Ischemia miocardică transmurală poate fi evidențiată

electrocardiografic prin:
A. Supradenivelarea segmentului ST
B. Subdenivelarea segmentului ST
C. Blocului major de ramură stângă nou apărut
D. Prelungirea intervalului QT
E. Prelungirea intervalului ST

20. Un pacient cu supradenivelare de segment ST nou apărută în

derivațiile DII, DIII, aVF prezintă cel mai probabil:
A. Trombembolism pulmonar
 B. Infarct miocardic acut în teritoriul inferior
C. Infarct miocardic acut în teritoriul anterior
D. Infarct miocardic acut în teritoriul antero-septal
E. Disecție acută de aortă

21. Următoarele afirmații privind prezentarea clinică a disecției acute de

aortă sunt corecte:
A. Durere cu debut interscapulovertebral cu caracter surd
B. Pacientul prezintă deficit de puls
C. Se poate ausculta suflu diastolic de regurgitare aortică
D. Se poate ausculta suflu sistolic de regurgitare aortică
E. Diagnosticul poate fi confirmat tomografic

22. Cele mai frecvente modificări care apar în timpul ischemiei

miocardice implică:
A. Unda P
B. Complexul QRS
C. Unda T
D. Segmentul PQ
E. Segmentul ST

23. Supradenivelarea difuză de segment ST însoțită de subdenivelarea de

segment PR este sugestivă pentru:
A. Angină instabilă
B. Trombembolism pulmonar
C. Disecția de aortă
D. Pericardita acută
E. Sechele de infarct miocardic

24. Biomarkerii moderni de diagnostic ai infarctului miocardic acut

includ:
A. Troponina T
B. Troponina I
C. Izoenzima MB a creatinkinazei
D. NT-proBNP
E. Proteina C reactivă
25. În cazul unui infarct miocardic acut de ventricul stâng ce afectează
peste 15-20% din masa ventriculului:
A. Debitul cardiac scade
B. Volumul bătaie crește
C. Volumul telesistolic scade
D. Volumul telediastolic crește
E. Fracția de ejecție a ventricului stâng scade

26. Un pacient prezintă infarct miocardic acut clasa Killip III. Acest
pacient prezintă:
A. Absența zgomotului 3
B. Congestie pulmonară sub 50% din câmpurile pulmonare
C. Jugulare turgescente
D. Șoc cardiogen
E. Edem pulmonar cu raluri peste 50% din câmpurile pulmonare

27. Terapia de reperfuzie miocardică în cazul pacienților cu infarct

miocardic acut cu supradenivelare de segment ST cu debut al
simtomelor sub 12 ore este:
A. Angioplastia primară
B. Angioplastia facilitată
C. Terapia fibrinolitică
D. By-passul aorto-coronarian
E. Administrarea heparinei nefracționate împreună cu dublă
antiagregare

28. Cauzele de șoc cardiogen în infarctul miocardic acut sunt:

A. Bloc atriventricular grad III
B. Regurgitarea mitrală acută severă
C. Tamponada cardiacă
D. Ruptura de perete liber
E. Ruptura de sept interventricular

29. Șocul cardiogen este caracterizat hemodinamic prin:

A. Tensiune arterială sistolică sub 120 mmHg
B. Index cardiac sub 1.8 l/min/m2
C. Presiune venoasă centrală sub 5 mmHg
 D. Presiune în capilarul pulmonar sub 15 mmHg
E. Presiune în capilarul pulmonar peste 18-20 mmHg

30. Examinarea clinică a pacienților cu infarct miocardic acut de ventricul

drept prezintă următoarele caracteristici:
A. Tensiune arterială scăzută
B. Tensiune arterială crescută
C. Presiune venoasă centrală scăzută
D. Presiune venoasă centrală crescută
E. Jugulare turgide fără raluri pulmonare

31. Complicațiile mecanice ale infarctului miocardic acut sunt:

A. Ruptura de perete liber
B. Blocul atriventricular
C. Ruptura de sept interventricular
D. Aritmiile ventriculare
E. Ruptura de mușchi papilar

32. Indicațiile cardiostimulării în tulburările de conducere asociate

infarctului miocardic acut sunt:
A. Blocul atrioventricular gradul I
B. Blocul atrioventricular de gradul III
C. Blocul atrioventricular gradul II Mobitz II persistent asociind bloc
de ramură nou apărut
D. Bloc atrioventricular gradul II Mobitz I
E. Blocul major de ramură dreaptă

33. Următoarele antiaritmice pot fi folosite în cazul tahicardiei

monomorfe susținute refractară la cardioversia electrică:
A. Metoprolol
B. Sotalol
C. Blocante de canale de calciu
D. Amiodaronă
E. Lidocaină
34. Tratamentul tahicardiei ventriculare polimorfe apărută în contextul
unui interval QT prelungit presupune administrarea de:
A. Sulfatului de magneziu
B. Amiodaronă
C. Stimulare anti-tahicardică
D. Izoproterenol
E. Lidocaină

35. Următoarele afirmații referitoare la fibrilația atrială apărută în

contextul unui infarct miocardic acut sunt adevărate:
A. Reprezintă cea mai frecventă tulburare de ritm ventricular care
apare la pacienții cu infarct miocardic acut
B. Tratamentul anticoagulant este contraindicat
C. Controlul frecvenței cardiace se poate realiza cu ajutorul beta-
blocantelor
D. Controlul frecvenței cardaice se poate realiza cu ajutorul
blocantelor de calciu non-dihidropiridinic
E. Amiodarona este contraindicată

36. Sursele trombilor identificați la pacienții cu tromboembolism

pulmonar pot fi:
A. Axul venos ilio-femural
B. Venza mezenterică inferioară
C. Vena portă
D. Trombii intracardiaci
E. Trombi "in situ" la nivelul arterelor pulmonare

37. Consecințele fiziopatologice ale trombembolismului pulmonar sunt:

A. Dezechilibrul între ventilație și perfuzie conducând la hipoxemie
B. Creșterea postsarcinii ventriculului stâng
C. Creșterea presiunii arteriale pulmonare
D. Vasodilatație în circulația pulmonară
E. Vasoconstricție în circulația pulmonară

38. Trombembolismul masiv determină:

A. Creșterea postsarcinii ventriculului drept
 B. Scăderea postsarcinii ventriculului drept
C. Disfuncție severă de ventricul drept
D. Moarte subită cel mai frecvent prin tahicardie ventriculară
E. Moarte subită cel mai frecvent prin disociație electromecanică

39. Din punct de vedere semiologic în trombembolismul pulmonar se

descriu:
A. Dispnee
B. Bradipnee
C. Suflu sistolic de regurgitare tricuspidiană
D. Tahicardie
E. Raluri subcrepitante bazal bilateral

40. Examinarea clinică a unui pacient cu insuficiență cardiacă dreaptă

apărută în contextul unui trombembolism pulmonar relevă:
A. Dispnee însoțită de durere toracică cu caracter pleural
B. Cinoză centrală
C. Jugulare turgescente
D. Hipertensiune arterială
E. Galop de ventricul stâng

41. Examinarea electrocardiografică la un pacient cu tromboembolism

pulmonar prezintă cel mai frecvent:
A. Aspect de S2Q3V1
B. Aspect de S1Q3V3
C. Ax QRS deviat la drepata
D. Ax QRS deviat la stânga
E. Unde T negative în derivațiile V1-V3

42. Diagnosticul tromboembolismului pulmonar acut poate fi confirmat

prin:
A. Dozarea D-dimerilor
B. Dozarea NT-proBNP
C. Scintigrafia pulmonară de ventilație-perfuzie
D. Tomografia computerizată
E. Angiografia pulmonară
43. Tratamentul trombembolismului pulmonar acut presupune:
A. Încărcare agresivă cu fluidă
B. Administrarea de heparină nefracționată
C. Tratament trombolitic în trombembolismul pulmonar asociind șoc
cardiogen
D. Embolectomia pulmonară chirurgicală de urgență la toți pacienții
E. Administrarea inițială de antivitamine K per os

44. Medicamentele cu efect inotrop pozitiv ce pot fi folosite în

insuficiența cardiacă acută sunt:
A. Neseretide
B. Levosimendan
C. Dopamină
D. Dobutamină
E. Milrinonă

45. Efectele hemodinamice ale levosimendanului sunt:

A. Crește presiunea capilară blocată
B. Determină efect inotrop pozitiv
C. Crește frecvența cardiacă
D. Crește tensiunea arterială sistemică
E. Crește consumul de oxigen la nivel tisular

46. Următoarele afirmații privind terapiile inotrope folosite în insuficiența

cardiacă acută sunt adevărate:
A. Dozele mari de dopamină (10-20 mcg/kg/min) au un efect
predominant dopaminergic
B. Dobutamina crește riscul de ischemie miocardică prin creșterea
consumului de oxigen la nivelul cardiomiocitelor
C. Levosimendanul este un inhibitor al fosfodiesterazei 3
D. Levosimendanul determină scăderea rezistenței vasculare
sistemice și pulmonare
E. Principalele efecte adverse ale utilizării milrinonei sunt
reprezentate de tulburările de ritm prin acțiune asupra receptorilor
adrenergici
47. Indicațiile insercției balonului de contrapulsație intraaortică sunt:
A. Complicațiile mecanice ale infarctului miocardic acut
B. Șocul cardiogen postcardiotomie
C. Șocul cardiogen asociat infarctului miocardic acut
D. Edemul pulmonar acut Killip II
E. Infarctul miocardic acut instabil hemodinamic post
revascularizație miocardică intervențională

48. Diagnosticul hemodinamic al șocului cardiogen presupune:

A. Hipotensiune arterială persistentă
B. Reducerea severă a debitului cardiac
C. Scăderea presarcinii ventricului drept
D. Presiuni de umplere normale sau crescute ale ventricului stâng
E. Scăderea presiunii blocate în capilarul pulmonar

49. Caracteristicile electrocardiografice în tahicardia ventriculară sunt:

A. Complex QRS sub 160 ms
B. Disociația atrioventriculară
C. Complexe de captură
D. Complexe de fuziune
E. Fenomenul de concordanță V1-V6

50. Următoarele afirmații referitoare la utilizarea adenozinei sunt

adevărate:
A. Este indicată pentru tratamentul aritmiile supraventriculare
B. Poate determina bronhospasm
C. Este contraindicată la femeile gravide
D. Are o durată de acțiune scurtă de 20 secunde
E. Determină alungirea intervalului QT
 Capitolul 6. Comele și moartea cerebrală
1. Alterarea stării de conștiență reprezintă:
A. O disfuncție globală a ambelor emisfere cerebrale
B. O disfuncție globală a unui emisfer cerebral
C. O disfuncție a sistemului reticulat ascendent activator
D. O disfuncție a sistemului reticulat ascendet inhibitor
E. Se poate evalua cu ajutorul scării Apache II

2. Coma presupune:
A. O insuficiență cerebrală acută
B. Întotdeauna aresponsivitate la stimuli verbali sau dureroși
C. Leziuni ale sistemului reticulat ascendent activator
D. Alterarea proceselor metabolice cerebrale
E. Întotdeauna este însoțită de leziuni structurale ale emisferelor
cerebrale

3. Stuporul:
A. Caracterizează alterarea stării de conștiență în care pacientul poate
fi trezit pentru perioade scurte de timp
B. Caracterizează alterarea stării de conștiență în care pacientul nu
poate fi trezit de stimuli verbali sau dureroși
C. Implică o activitate cognitivă limitată pentru cel puțin o perioadă
scurtă de timp
D. Activitatea cognitivă este complet abolită
E. Implică dispariția ciclului somn – veghe

4. Conștiența presupune interacțiunea dintre:

A. Substanța albă din măduva spinării
B. Sistemul reticulat ascendet activator din trunchiul cerebral
C. Talamus
D. Subtalamus
E. Emisfere cerebrale

5. Tabloul clinic inițial în angajarea transtectorială centrală:

A. Pupile midriatice areactive
B. Respirație Cheyne-Stokes
C. Abolirea reflexului oculocefalogir
D. Abolirea respirației spontane
 E. Pupile miotice reactive

6. Centrii inspiratori sunt situați:

A. Nucleul ambiguu
B. Nucleul tractului solitar
C. Nucleul ventral al lemniscului lateral
D. Coliculii cvadrigemeni inferiori
E. Coliculii cvadrigemeni superiori

7. În leziunile acute infratenctoriale:

A. Lezarea sistemului nervos simpatic pontin determină midriază fixă
areactivă
B. Lezarea nucleului nervului III determină mioză punctiformă
C. Nistagmusul este un semn frecvent întâlnit
D. Pacienții sunt tetraplegici
E. Prezintă risc crescut de herniere prin gaura occipitală

8. Leziunile de fosă posterioară extraaxiale:

A. Sunt însoțite de hipotensiune datorită reflexului Cushing
B. Sunt însoțite de cefalee
C. Poate apărea vomă de cauză centrală
D. Semnele de trunchi cerebral apar prin compresia punții
E. Prin herniere ascendentă transtectorială pot apărea leziuni de
decerebrare

9. Encefalopatia metabolică se poate datora:

A. Creșterea creatinkinazei
B. Hipoglicemiei
C. Hiponatriemiei
D. Creșterea amoniacului seric
E. Creșterea lactat dehidrogenazei

10. Tabloul clinic în encefalopatia metabolică:

A. Semnele motorii sunt frecvent bilaterale
B. Însoțită frecvent de halucinații și dezorientare
C. Semnele motorii sunt frecvent asimetrice
D. Poate progresa la stupor sau comă profundă
E. Starea de conștiență este frecvent fluctuantă

11. Crizele motorii focale pot apărea în:

A. Hiperglicemie
B. Hipoglicemie
 C. Hipercalcemie
D. Hipomagnezemie
E. Uremie

12. Fluxul sangvin cerebral:

A. Normal este 100 ml/100 g/minut
B. Activitatea electrică este suprimată la nivele între 16-20
ml/100g/minut
C. Oprirea fluxului sangvin cerebral determină pierderea stării de
conștiență în aproximativ 8 secunde
D. Leziunile neuronale apar la aproximativ 10 minute după oprirea
fluxului sangvin
E. Necroza cerebrală apare la 5-6 ore după oprirea fluxului sangvin

13. Substratul energetic cerebral:

A. Este reprezentat de glucoză
B. Glucoza este transportată la nivelul barierei hemato-encefalice
prin transport activ
C. Encefalopatia apare la valori ale glicemiei sub 40 mg/dl
D. La valori ale glicemiei sub 10 mg/dl apare confuzia
E. La valori ale glicemiei sub 10 mg/dl apare coma

14. Encefalopatia hepatică este determinată de:

A. Amoniac
B. Acizi grași cu lanț scurt
C. Benzodiazepine endogene
D. Uree
E. Mercaptani

15. În starea vegetativă pacientul:

A. Prezintă ritmicitate somn-veghe
B. Poate avea funcții cognitive minime
C. Poate avea răspunsuri comportamentale la stimuli externi
D. Deschide ochii spontan
E. Are mișcări stereotipale ale membrelor
16. Sindromul locked-in:
A. Starea de conștiență este sever alterată
B. Este însoțită de paralizie unilaterală
C. Frecvent întânit în leziunile ischemice de punte
D. Frecvent întalnite în leziunile ischemice cerebeloase
E. Prezintă rigiditatea membrelor superioare și inferioare

17. Diagnosticul diferențial al comei:

A. Infarctul miocardic acut
B. Trombembolismul pulmonar masiv
C. Mutismul akinetic
D. Catatonie
E. Sindromul locked-in

18. Un pacient este admis în terapie intensivă pentru alterarea stării de

conștiență. La admisie pacientul prezintă următoarele răspunsuri la
stimuli dureroși: nu deschide ochii, geme, retrage membrul. Pe scara
Glasgow pacientul are:
A. 2 puncte
B. 3 puncte
C. 5 puncte
D. 7 puncte
E. 9 puncte
19. Tratamentul comelor:
A. Se indică intubația orotraheală la pacienții cu scor Glasgow sub 9
puncte
B. Hiperventilația este indicată la toți pacienții
C. Tensiunea arterială medie trebuie menținută la valori peste 120
mmHg
D. Crizele epileptice pot fi tratate cu ajutorul benzodiazepinelor
E. Sedarea este contraindicată în agitația psihomotorie

20. Coma ce asociază hipertermie poate fi întâlnită în:

A. Sepsis
B. Hipoglicemie
C. Encefalopatie Wernicke
D. Hemoragia intracraniană
E. Intoxicația cu droguri anticolinergice

21. Antidotul în coma indusă de opioide este:

A. Naloxona
 B. Flumazenil
C. Neostigmină
D. Nalorfină
E. Atropina

22. Investigațiile inițiale ale comei:

A. Ionogramă
B. Bilanț bacteriologic
C. Glicemie
D. Uree
E. Gazometrie arterială

23. Cea mai rapidă metodă de reducere a hipertensiunii intracraniene este:

A. Hiperventilația
B. Benzodiazepinele
C. Fenitoin
D. Propofol
E. Opioizi

24. În accidentul vascular cerebral acut, tomografia computerizată fără

substanță de contrast:
A. Poate fi neconcludentă în primele 24 de ore
B. Poate evidenția accentuarea diferențierii între substanța albă și cea
cenușie
C. Poate evidenția ștergerea girațiilor cerebrale
D. Reprezintă o metodă diagnostică și terapeutică
E. Este contraindicată la pacienții cu disfuncție renală severă

25. Contraindicațiile terapiei trombolitice în accidentul vascular cerebral

acut:
A. Accidentul vascular cerebral ischemic în primele 3 ore de la debut
B. Accidentul vascular cerebral hemoragic
C. Trombocite sub 100.000/μL
D. Vârsta peste 50 de ani
E. Heparinoterapia în ultimele 48 de ore

26. Tratamentul accidentului vascular cerebral include:

A. Tromboliza intravenoasă
B. Tromboliza intraarterială
C. Hemofiltrarea continuă veno-venoasă
D. Administrarea de plasmă proaspătă congelată
E. Terapie antiagregantă
27. Criteriile de moarte cerebrale:
A. Nu implică obligatoriu starea de comă
B. Etiologie cunoscută a suferinței cerebrale
C. Se poate datora tulburărilor hidroelectrolitice
D. Reflexele de trunchi cerebral sunt păstrate
E. Evaluarea pacientului trebuie repetată la 6 ore cu menținerea
diagnosticului

28. Cele mai frecente cauze ale morții cerebrale sunt:

A. Hipoglicemia
B. Hipotermia
C. Intoxicația medicamentoasă
D. Encefalopatia hipoxică
E. Accidentele vasculare cerebrale

29. Testele diagnostice pentru moartea cerebrală sunt:

A. Electroencefalograma
B. Tomografia computerizată
C. Potențialele evocate
D. Angiografia
E. Electrocardiogramă

30. Referitor la testul de apnee:

A. Investighează prezența miscărilor respiratorii la pacientul ventilat
mecanic
B. Poate fi executat în timpul administrării analgosedării
C. Temperatura pacientului trebuie să fie peste 35 grade Celsius
D. Diagnosticul pozitiv este dat de absența respirației spontane la
creșteri ale presiunii arteriale a CO2 peste 40 mmHg
E. Diagnosticul pozitiv este dat de absența respirației spontane la
creșteri ale presiunii arteriale a CO2 peste 60 mmHg

31. Diagnosticul de moarte cerebrală poate fi stabilit prin:

A. Lipsa electrogenezei cerebrale
B. Flux sangvin cerebral crescut la pacient în comă profundă
 C. Angiografie cerebrală
D. Rezonanță magnetică nucleară
E. Echografie Doppler transcraniană

32. Disfuncțiile neuro-endocrine din moartea cerebrală:

A. Apare o hiperactivitate a axului hipotalamo-hipofizar
B. Frecvent însoțită de insuficiență medulosuprarenaliană
C. Nivele crescute ale hormonilor tiroidieni
D. Diabet insipid de cauză centrală
E. Produc frecvent hipervolemie cu hiponatremie
33. Tulburările homeostaziei frecvent întâlnite în moartea cerebrală:
A. Acidoză metabolică
B. Alcaloză metabolică
C. Hipernatremie
D. Hiponatremie
E. Hipertermie

34. Hipotermia în moartea cerebală:

A. Este o consecință a pierderii funcției hipotalamice
B. Însoțită de creșterea ratei metabolice
C. Are loc devierea la dreapta a curbei de disociere a
oxihemoglobinei
D. Asociază un status hipercoagulant
E. Frecvent însoțită de tulburări de ritm cardiac și bradicardie

35. Referitor la colapsul cardio-circulator din moartea cerebrală:

A. Este determinat de hiperreactivitatea simpatică
B. Repleția volemică reprezintă prima linie terapeutică
C. Vasopresorul de elecție este adrenalina
D. Dopamina este recomandată ca primă linie de tratament la
pacienții care asociază disfuncție renală
E. Vasopresorul de elecție este vasopresina

36. Diabetul insipid:

A. Determinat de creșterea eliberării de ADH
B. Se manifestă prin poliurie cu urină hipertonă
C. Însoțit de hipernatremie
D. Însoțit de hiperkaliemie
E. Determină scăderea marcată a osmolalității plasmatice

37. Tratamentul diabetului insipid:

A. Manitol
 B. Diuretic de ansă
C. Desmopresină
D. Metilprednisolon
E. NaCl 5.85%

38. Suportul nutrițional al pacientului aflat în moarte cerebală:

A. Necesitățile proteice sunt crescute
B. Necesarul caloric este normal sau scăzut
C. Este contraindicat
D. Conservă funcționalitatea mucoasei digestive
E. Previne translocația bacteriană

39. Țintele hemodinamice la un pacient aflat în moarte cerebală sunt:

A. Frecvență ventriculară peste 100 bătăi pe minut
B. Menținerea ritmului sinusal
C. Tensiune arterială medie peste 120 mmHg
D. Presiune venoasă centrală sub 4 mmHg
E. Saturația în sângele venos central peste 60%

40. Reprezintă contraindicații pentru donarea de organe:

A. Vârsta peste 50 de ani
B. Stopul cardiac
C. Infecția sistemică
D. Sindrom de disfuncție organică multiplă
E. Instabilitatea hemodinamică
 Capitolul 7. Insuficiența renală acută
1. Estimarea ratei filtrării glomerulare se realizează cel mai precis prin
clearence-ul la:
A. Inulină
B. Creatinină
C. Uree
D. Glucoză
E. Albumină

2. Despre insuficiența renală acută prin mecanism prerenal este

adevărat:
A. Osmolaritatea urinară este scăzută
B. Osmolaritatea urinară este crescută
C. Sodiul urinar este scăzut
D. Sodiul urinar este crescut
E. Sedimentul urinar este normal

3. Cauzele insuficienței renale prin mecanism prerenal:

A. Sindroame de deshidratare
B. Hemoragii masive
C. Litiaza ureterală obstructivă
D. Glomerulonefrite
E. Administrarea de substanță de contrast

4. Reprezintă criterii pentru inițierea mijloacelor de substituție renală:

A. Acidoza metabolică compensată
B. Potasiu seric peste 4 mmol/L
C. Anuria
D. Encefalopatia uremică
E. Edemul pulmonar acut aresponsiv la administrarea de diuretic

5. În necroza tubulară acută:

A. Sedimentul urinar este normal
B. Osmolaritatea urinară este mult crescută
C. Sodiul urinar este crescut
D. Excreția fracționată a sodiului este mai mare de 2
E. Sedimentul urinar conține celule epiteliale tubulare
6. Insuficența renală prin mecanism prerenal poate fi precipitată de
administrarea de:
A. Opioide
B. Propofol
 C. Antiinflamatoare non-steroidiene
D. Betablocante
E. Inhibitoare de enzimă de conversie

7. În insuficiența renală prin mecanism prerenal:

A. Scad nivelele circulante de angiotensină II
B. Are loc activarea sistemului adrenergic
C. Scade reabsorbția proximală de sodiu
D. Crește reabsorbția de sodiu de la nivelul tubului contort distal
E. Crește concentrația plasmatică a aldosteronului

8. Cauze de insuficiență renală prin mecanism postrenal:

A. Administrarea de substanță de contrast
B. Adenomul de prostată
C. Fibroza retroperitoneală
D. Ingestia de etilenglicol
E. Mielomul multiplu

9. Un pacient este admis în terapie intensivă pentru insuficiență renală

acută și edem pulmonar acut. La momentul admisiei valoarea
creatininei serice este de 10 mg/dl și a potasiemiei de 8 mmol/l.
Procedura recomandată este:
A. Dializa MARS
B. Hemodializă continuă veno-venoasă
C. Hemodiafiltrare continuă veno-venoasă
D. Plasmaexchange
E. Hemofiltrare continuă veno-venoasă

10. Vasoconstricția renală este realizată de:

A. Acetilcolină
B. Bradikinină
C. Endotelină
D. Angiotensina II
E. Oxid nitric

11. Care din următoarele cauze pot determina insuficență renală:

A. Administrarea de aminoglicozide
 B. Hipervolemia
C. Lupusul eritematos sistemic
D. Rabdomioliza
E. Consumul de antiinflamatoare non-steroidiene

12. Reprezintă complicații ale insuficienței renale acute:

A. Hiperkaliemia
B. Creșterea ureei sangvine
C. Edemul pulmonar acut
D. Alcaloza metabolică
E. Scăderea creatininei serice

13. Severitatea insuficienței renale acute se poate face pe baza criterilor:

A. AKIN
B. Glasgow
C. Apache II
D. SOFA
E. RIFLE

14. Complicațiile terapiilor de epurare extrarenală sunt:

A. Infecția
B. Hipervolemia
C. Acidoza metabolică
D. Instabilitatea hemodinamică
E. Hiperkaliemia

15. Evaluarea funcției renale se face prin dozarea:

A. Amoniacului
B. Creatininei
C. Ureei
D. Creatinkinazei
E. Lactatdehidrogenazei
 Capitolul 8. Fiziologia coagulării. Medicină transfuzională.
1. Lezarea endoteliului vascular determină activarea hemostazei prin:
A. Activarea plachetelor
B. Activarea factorilor de coagulare
C. Staza vasculară
D. Vasodilatație vasculară
E. Vasoconstricție vasculară

2. Adeziunea plachetară se face prin intermediul:

A. Fibrinogenului
B. Protrombinei
C. Tromboplastinei
D. Kalikreinei
E. Factorului von Willebrand

3. Factorul von Willebrand este produs în:

A. Ficat
B. Splină
C. Endoteliul vascular
D. Trombocite
E. Rinichi

4. Hemostaza primară cuprinde:

A. Activarea cascadei coagulării
B. Adeziunea interplachetară
C. Adeziunea plachetelor de colagenul subendotelial
D. Activarea trombinei
E. Formarea fibrinei

5. Activarea trombocitelor se realizează prin:

A. Expunerea matricei subendoteliale (colagen)
B. Fosfolipide
C. Factorul XIII
D. Factorul tisular
E. Fibrinogen

6. Activarea hemostazei secundare are drept rezultat formarea:

A. Fibrinei
B. Trombinei
C. Plasminei
 D. Activarea plachetară
E. Agregarea plachetară

7. Stabilizarea cheagului este realizată de:

A. Antitrombină
B. Alfa-2 antiplasmină
C. Factorul IV
D. Factorul XIII
E. Proteina C

8. Antitrombina III inhibă:

A. Factorul IIa
B. Factorul Ia
C. Factorul Va
D. Factorul VIIIa
E. Factorul Xa

9. Acțiunile heparinei:
A. Amplifică generarea trombinei
B. Amplifică generarea fibrinei
C. Amplifică acțiunile antitrombinei
D. Blochează receptorul IIB/IIIA
E. Inhibă polimerizarea fibrinei

10. Factorii care cresc riscul de sângerare sunt:

A. Hipertermia
B. Hipotermia
C. Acidoza
D. Alcaloza
E. Hipocalcemia

11. Timpul de tromboplastină parțial activat este crescut în:

A. Boala renală terminală
B. Insuficiența hepatică
C. Administrarea de heparină
D. Administrarea de aspirină
E. Hemofilia A

12. Indicațiile transfuziei de plasmă proapătă congelată sunt:

A. Repleție volemică în populația pediatrică
 B. Repleție volemică la adult
C. Suport nutrițional
D. Corectarea deficitului de ADAMTS 13
E. Corectarea hiperfibrinolizei

13. Hemoragia indusă de supradozarea de antivitamine K este cel mai

eficient tratată cu:
A. Vitamina K
B. Concentrat trombocitar
C. Plasmă proaspătă congelată
D. Complex protrombinic
E. Fibrinogen

14. În deficitul global de factori de coagulare este indicat să se

administreze de primă intenție:
A. Sânge integral
B. Plasmă proaspătă congelată
C. Crioprecipitat
D. Antifibrinolitic
E. Concetrat eritrocitar

15. Cele mai frecvente complicații ale transfuziei de plasmă proaspătă

congelată sunt:
A. Hipervolemia
B. Sindromul hemolitic-uremic
C. Reacții anafilactice
D. Insuficiența hepatică acută
E. Insuficiența renală acută
16. Trombocitopenia severă poate fi cauzată de:
A. Hipersplenism
B. Purpura trombocitopenică idiopatică
C. Boala von Willebrand
D. Hemofilia A
E. Coagularea intravasculară diseminată

17. Crioprecipitatul conține:

A. Fibrinogen
B. Factor VIII
C. Factor VI
D. Factor von Willebrand
E. Protrombină
18. O paciență este admisă în terapie intensivă după un accident rutier.
Bilanțul traumatic indică multiple traiecte de fractură la nivelul
oaselor membrelor inferioare. La momentul admisiei pacienta este
stabilă hemodinamic, fără hipotensiune ortostatică. Paraclinic:
hematocrit 27%, trombocite 112.000/μL, INR 1.3, aPTT 25 sec,
Fibrinogen 212 mg/dl. Este indicată administrarea de:
A. Crioprecipitat
B. Plasmă proaspătă congelată
C. Concentrat eritrocitar
D. Concentrat trombocitar
E. Nu este indicată transfuzia

19. Terapia indicată pentru un pacient cu boală vonWillebrand și

hemoragie masivă este:
A. Plasmă proaspătă congelată
B. Sânge integral
C. Crioprecipitat
D. Concentrat de factor VIII
E. Concentrat trombocitar

20. Administrarea de concentrat eritrocitar determină:

A. Hipokaliemie
B. Hiperkaliemie
C. Hipocalcemie
D. Hipercalcemie
E. Acidoză metabolică
 Capitolul 9. Sepsisul
1. Definiția sepsisului include:
A. Prezența obligatorie a unei infecții sistemice documentate
B. Manifestări sistemice ale infecției
C. Disfuncția multiplă de organe
D. Instabilitate hemodinamică ce răspunde la repleția volemică
E. Instabilitate hemodinamică ce necesită administrarea de substanțe
vasoactive

2. Hipotensiunea arterială din sepsis este definită ca:

A. Tensiune arterială sistolică sub 120 mmHg
B. Tensiune arterială sistolică sub 90 mmHg
C. Tensiune arterială medie sub 70 mmHg
D. Tensiune arterială medie sub 60 mmHg
E. Scăderea tensiunii arteriale sistolice cu peste 40 mmHg

3. Hipoperfuzia tisulară din sepsis se definește prin:

A. Hipotensiune arterială
B. Alterarea stării de conștiență
C. Creșterea lactatului seric
D. Acidoză metabolică hipercloremică
E. Oligurie

4. Privind valorile diagnostice ale probelor inflamatorii din sepsis:

A. Leucocite peste 20.000/μL
B. Leucocite sub 4.000/μL
C. Mai mult de 10% leucocite imature în sângele periferic
D. Numărul normal al leucocitelor nu exclude diangosticul de sepsis
E. Creșterea procalcitoninei plasmatice peste două deviații standard
față de valoarea de referință

5. Sepsisul sever:
A. Implică diagnosticarea sepsisului plus hipotensiune arterială
B. Implică diagnosticarea sepsisului plus disfuncție multiplă de
organe
 C. Disfuncția hepatică este documentată prin creșterea valorilor
plasmatice ale transaminazelor
D. Coagulopatia implică creșterea INR peste 1.5
E. Disfuncția hematologică este dată de un număr al trombocitelor
sub 100.000/μL

6. Terapia inițială din sepsis urmărește:

A. Menținerea unei valori a presiunii venoase centrale de 8-12mmHg
B. Terapia volemică agresivă este contraindicată
C. Tensiunea arterială medie tință este reprezentată de o valoare mai
mare de 85 mmHg
D. Obținerea unei diureze orare peste 1 ml/kg/h
E. Obținerea unei saturații centrale în oxigen (SvO2) peste 65%

7. Repleția volemică în sepsis se poate face cu:

A. Cristaloizi
B. Coloizi
C. Albumină 5%
D. Plasmă proaspătă congelată
E. Sânge integral

8. Protocolul terapeutic în sepsisul sever:

A. Trebuie inițiat după documentarea infecției
B. Antibioterapia trebuie inițiată după identificarea germenului și
stabilirea sensibilității la antibiotice
C. Este esențială repleția volemică adecvată în primele 6 ore de la
internare
D. Valoarea lactatului seric peste 4 mmol/L este sugestivă pentru
hipoperfuzia tisulară
E. Principala țintă a terapiei precoce este normalizarea valorii
lactatului seric

9. Valoarea normală a saturației în oxien a sângelui venos central (de la

nivelul venei cave superioare) este:
A. 60%
B. 65%
C. 70%
D. 75%
E. 80%
10. Identificarea etiologiei sepsisului:
A. Nu este necesară dacă pacientul provine din mediul extra-spital
B. Recoltarea culturilor se face în primele 45 de minute de la admisie
C. Hemoculturile sunt indicate doar în șocul septic
D. Se recomandă recoltarea a cel puțin două hemoculturi consecutive
E. Inițierea antibioterapiei se face după identificarea microbiologică
a germenului

11. Terapia empirică cu spectru larg este inițiată:

A. La pacienți cu neutropenie severă
B. La pacienții cu infecție ușoară dar cu leucocite peste 20.000/μL
C. Trebuie administrată pentru maxim 3-5 zile
D. Deescaladarea este recomandată după minim 14 zile de
antibioterapie cu spectru larg
E. Este obligatoriu inițierea concomitentă a terapiei antivirale

12. Profilaxia infecțiilor nozocomiale:

A. Este recomandată doar la pacienții cu imunosupresie severă
B. Decontaminarea orală cu clorhexidină scade riscul pneumoniei
asociate ventilației mecanice
C. Decontaminarea digestivă cu antibioterapice cu spectru larg
trebuie inițiată în momentul admisiei în terapie intensivă
D. Ventilația mecaică non-invazivă asociază un risc crescut de
pneumonie nozocomială comparativ cu cea invazivă
E. Sonda de intubație orofaringiană cu aspirație subglotică scade
semnificativ riscul de pneumonie asociată venitlației mecanice

13. Controlul sursei de infecție în sepsis:

A. Se recomandă controlul chirurgical doar după administrarea
antibioterapiei pentru cel puțin 5-7 zile
B. Necrozele pancreatice trebuie debridate chirurgical imediat ce au
fost identificate
C. Abordul percutan al abceselor este recomandat comparativ cu cel
chirurgical
D. Abordul chirurgical al abceselor este recomandat comparativ cu
cel percutan
E. Identicarea drept sursă a unui abord vascular impune îndepărtarea
promptă a acestuia
14. La pacienții cu sepsis sever și anemie valoarea țintă a hematocritului
este:
A. 20%
B. 25%
C. 30%
D. 35%
E. 40%

15. Identificarea sursei de infecție se face prin recoltarea de rutină a

următoarelor produse patologice:
A. Urocultură
B. Secreții bronșice
C. Lichid cefalorahidian
D. Hemocuturi
E. Exudate faringiene

16. Recoltarea de hemoculturi:

A. Se recomndă recoltarea a cel puțin 3 hemoculturi seriate în decurs
de o oră
B. Nu se recomandă recoltare de hemoculturi pe catetere venoase
centrale
C. Hemoculturile se recoltează numai din sânge venos central
D. Utilizarea hemoculturilor pe medii aerobe și anaerobe este
recomandată la toți pacienții
E. Se face imediat după inițierea antibioterapiei cu spectru larg
17. Antibioterapia din șocul septic sepsisul sever:
A. Trebuie inițiată în prima ora postadmisie
B. Terapia antiinfecțioasă empirică cuprinde antibiotice, antifungice
și antivirle
C. Cele mai frecvente bacterii ce determină șoc septic la pacienții
spitalizați sunt gram pozitive
D. Cele mai frecvente bacterii ce determină șoc septic la pacienții
spitalizați sunt gram negative
E. Administrarea per os este principala modalitate de inițiere a
antibioterapiei

18. Cea mai frecventă cauză a șocului septic determinat de fungi este:
A. Candida spp.
B. Aspergillus
C. Pneumocystis
 D. Cryptococcus
E. Histoplasma

19. Principalele antifungice sunt:

A. Echinocandine
B. Carbapenemi
C. Derivații de triazol
D. Amfotericina B
E. Colistin

20. Cea mai frecventă asociere în sepsisul determinat de Pseudomonas

aeruginosa se realizează între:
A. Betalactam cu spectru larg
B. Aminoglicozid
C. Cefalosporină
D. Fluorochinolonă
E. Macrolid

21. Raportul PaO2/FiO2 ce permite diagnosticul disfuncției respiratorii din

sepsisul asociat pneumoniei este:
A. Sub 500
B. Sub 400
C. Sub 300
D. Sub 200
E. Sub 100

22. Valoarea creatininei serice ce permite diagnosticarea disfuncției renale

din sepsisul sever este:
A. 0.8 mg/dl
B. 1.2 mg/dl
C. 1.5 mg/dl
D. 2 mg/dl
E. 2.5 mg/dl

23. Repleția volemică din sepsis:

A. Cristaloizii reprezintă prima linie terapeutică în resuscitarea
volemică
B. Administrarea HES (hydroxyethyl starches) este contraindicată
 C. Adminstrarea de albumină 5% este contraindicată
D. Doza de cristaloid recomandată este de 10 ml/kg
E. Plasma proaspătă congelată poate fi administrată ca alternativă la
cristaloizi când este necesară repleția volemică agresivă

24. Parametrii dinamici cu ajutorul cărora poate fi evaluat răspunsul la

terapia volemică sunt reprezentați de:
A. Variația alurii ventriculare
B. Variația tensiunii arteriale
C. Variația presiunii pulsului
D. Variația volumului bătaie
E. Presiunea venoasă centrală

25. Vasopresorul de elecție utilizat în șocul septic este:

A. Adrenalina
B. Dopamina
C. Dobutamina
D. Noradrenalina
E. Vasopresina

26. Vasopresoarele utilizate în șocul septic:

A. Fenilefrina este recomandată ca terapie de primă linie terapeutică
B. Valoarea țintă a tensiunii arteriale medii este de 65 mmHg
C. Dozele de 2-4 mcg/kg/h de dopamină au efect renoprotector
D. Dopamina este recomandată la pacienții cu tahiaritmii
E. Adrenalina poate fi asociată noradrenalinei în hipotensiunea
severă aresponsivă la doze uzuale de noradrenalină

27. Scorurile de evaluare a severității sepsisului cuprind:

F. Mallampati
G. Cormack
H. SOFA
I. Glasgow
J. Apache

28. Triunghiul diagnostic al șocului septic cuprinde:

A. Creșterea bilirubinei totale
B. Creșterea lactatului seric
 C. Alterarea perfuziei tisulare
D. Leucocitoză cu neutrofilie
E. Hipotensiune arterială

29. Rolul dozării procalcitoninei în sepsis este:

A. Diagnostic
B. Evaluarea funcției hepatice
C. Evaluarea clearence-ului renal
D. Prognostic
E. Monitorizarea răspunsului la tratament

30. Următoarele semne sunt sugestive pentru sepsis la un pacient cu

infecție documentată:
A. Scăderea procalcitoninei
B. Creșterea lactatului seric
C. Tahicardie
D. Scăderea debitului cardiac
E. Scăderea rezistențelor vasculare sistemice

31. Semnele clinice alte șocului septic sunt:

A. Alterarea stării de conștiență
B. Poliurie
C. Acidoză lactică
D. Hipotensiune
E. Tulburări de tranzit intestinal

32. Disfuncția multiplă de organe din cadrul sepsisului sever se poate

caracteriza prin:
A. Scăderea raportului între presiunea inspiratorie a oxigenului și
fracția inspiratorie de oxigen
B. Trombocitoză
C. Leucocitoză
D. Creșterea bilirubinei totale
E. Creșterea creatininei serice

33. Stabilizarea hemodinamică în sepsis poate fi realizată prin:

A. Administrarea de cristaloizi
B. Administrarea de droguri vasoactive
C. Administrarea de produși de sânge
D. Creșterea presiunii arteriale a oxigenului
E. Administrarea de oxid nitric
34. Controlul procesului infecțios poate fi realizat prin:
A. Administrarea de antibiotice
B. Administrarea de hidrocortizon
C. Controlul chirurgical al sursei
D. Administrarea de droguri vasoactive
E. Administrarea de gamma-globuline
35. Cele mai frecvente surse ale infecției în sepsis:
A. Pulmonar
B. Nervos
C. Urinar
D. Infecțiile de cateter
E. Abdomen

36. Mecanismele hipovolemiei în sepsis:

A. Pierderile gastrointestinale
B. Maldistribuția
C. Vasoconstricția periferică
D. Scăderea permeabilității capilare
E. Scăderea aportului lichidian

37. Febra:
A. Inhiba fagocitoza
B. Crește producția de anticorpi
C. Inhibă creșterea bacteriană
D. Activează complementul
E. Stimulează sinteza de proteină C reactivă

38. Anemia în sepsis:

A. Se recomandă transfuzia de concentrat eritrocitar la valori ale
hemoglobinei mai mici de 9 g/dl
B. Valoarea recomandată a hemoglobinei este de 7-9 g/dl
C. Se recomandă administrarea de eritropoetină la toți pacienții
septici cu anemie
D. Se recomandă administrarea profilactică de plasmă proaspătă
congelată la valori ale INR mai mari de 1.5
E. Se recomndă administrarea de trombocite la valori mai mici de
100.000/μL
39. Disfuncția respiratorie din sepsis:
A. Este contraindicată folosirea PEEP
B. Se recomandă ventilație cu volume curente de 6 ml/kgc
C. Se recomandă ventilație cu volume curente de 12 ml/kgc
D. Se recomandă menținerea presiunii inspiratorii de platou sub 30
cm H2O
E. Se recomandă menținerea presiunii inspiratorii de platou peste 30
cm H2O

40. Ținta glicemiei la un pacient septic este sub:

A. 200 m/dl
B. 180 mg/dl
C. 160 mg/dl
D. 140 mg/dl
E. 120 mg/dl

41. Profilaxia evenimentelor tromboembolice se poate realiza cu:

A. Ciorapi elastici
B. Sisteme compresie – decompresie intermitentă
C. Aspirină
D. Heparină
E. Fondaparinux

42. Nutriția în sepsis:

A. Se recomandă calea enterală
B. Se recomandă calea parenterală
C. Se realizează exclusiv prin administrarea de glucoză 5% sau
glucoză 10%
D. Se recomandă nutriție hipercalorică
E. Nutriția enterală se poate administra pe sondă nazogastrică

43. Următoarele bacterii gram pozitive pot determina sepsis:

A. Staphylococcus aureus
B. E. coli
C. Klebsiella spp.
D. Candida albicans
E. Streptococcus pneumonie
44. Următorii parametrii sunt analizați în cadrul scorului SOFA:
A. Creatinina serică
B. Bilirubina
 C. Număr de leucocite
D. Scara Glasgow
E. Debitul cardiac

45. Mortalitatea în sepsis:

A. Se datorează în principal infecției
B. Se datorează în principal disfuncțiilor de organe
C. Se datorează răspunsului inflamator neadecvat al pacientului
D. Este mai mare la pacienții diabetici
E. Este mai mic la pacienții diabetici

46. Evaluarea disfuncției neurologice în sepsis se realizează cu ajutorul:

A. Scara Glasgow
B. SOFA
C. Apache
D. Scara Richmond
E. Scara Ramsay

47. Evaluarea disfuncție respiratorii se realizează prin analiza:

A. Radiografiei pulmonare
B. Tomografiei computerizate toracice
C. Hipoxemiei
D. Raportului dintre presiunii arteriale a oxigenului si fracția de
oxigen inspirat
E. Presiunii medii în artera pulmonară

48. Sunt markeri de hipoperfuzie tisulară:

A. Lactatul seric
B. Numărul de leucocite
C. Proteina C reactivă
D. Procalcitonina
E. Hemoglobina

49. Un pacient este admis în terapie intensivă pentru suspiciunea de șoc

septic. La examenul clinic: hipotensiune arterială (TA 65/50 mmHg),
SpO2=98% în aer atmosferic. La montarea cateterului Swan Ganz se
observă: index cardiac 5l/min, SVRI 600 dyne*s/cm5, presiune
venoasă centrală 2 mmHg. Prima măsură terapeutică constă în:
A. Administrarea de cristaloizi
B. Suport vasopresor
C. Suport inotrop
 D. Administrarea de bicarbonat de sodiu
E. Administrarea de hidrocortizon

50. Profilul hemodinamic al unui pacient cu șoc septic:

A. Presiune venoasă centrală normală sau crescută
B. Index cardiac crescut
C. Rezistențe vasculare periferice crescute
D. Index cardiac scăzut
E. Rezistențe vasculare periferice scăzute
 Capitolul 10. Cazuri clinice.
Cazul 1. Un pacient cunoscut cu ciroză hepatică decompensată
vascular și parenchimatos este admis în terapie intensivă pentru encefalopatie
hepatică grad IV și insuficiență renală acută. Analizele paraclinice la
momentul admisiei arată: bilirubină totală 15.2 mg/dl, bilirubină directă 14.3
mg/dl, creatinină 3 mg/dl, uree 180 mg/dl, INR 4.3, fibrinogen 85 mg/dl,
trombocite 125000/μl, leucocite 15000/μL, hemoglobină 9.2 mg/dl, pH=7.1,
HCO3- 12 mmol/l, PCO2=23 mmHg, K+ 8.5 mg/dl, Na+ 112 mmol/l.
1. Monitorizarea recomandată în cazul acestui pacient cuprinde:
A. Temperatură
B. Electrocardiogramă
C. Electroencefalogramă
D. Diureză
E. Cateter Swan-Ganz

2. Diagnosticul encefalopatiei necesită pentru confirmare dozarea:

A. Amoniacului seric
B. Creatinkinazei
C. Lactatdehidrogenazei
D. Troponinei
E. Glicemiei

3. Diagnosticul diferențial al encefalopatiei este:

A. Coma hipoglicemică
B. Hemoragia intracerebrală
C. Trombembolismul pulmonar
D. Sindromul hepatorenal
E. Accidentul vascular cerebral

4. Tulburările electrolitice întâlnite în cazul acestui pacient sunt:

A. Hipokaliemie
B. Hiperkaliemie
C. Hiponatriemie
D. Hipernatriemie
E. Normonatriemie
5. Electrocardiograma pacientului poate arăta:
A. Unde T aplatizate
B. Unde T înalte
C. Apariția undelor U
D. Complex QRS îngust
E. Complex QRS larg

6. Tulburarea acidobazică prezentă este:

A. Acidoză metabolică
B. Acidoză respiratorie
C. Alcaloză metabolică
D. Alcaloză respiratorie
E. Alcaloză mixtă

7. Pentru corectarea tulburărilor hidroelectrolitice și acidobazice se

indică de primă intenție:
A. Administrarea de NaCl 0.9%
B. Administrarea de albumină 5%
C. Dializă peritoneală
D. Hemodializă veno-venoasă
E. Administrarea de plasmă proaspătă congelată

8. Pentru corectarea tulburărilor de coagulare se recomandă

administrarea:
A. Sânge integral
B. Concentrat eritrocitar
C. Concentrat trombocitar
D. Plasmă proaspătă congelată
E. Crioprecipitat

9. La examenul clinic pacientul nu deschide ochii, retrage mâna la

stimuli dureroși și geme la stimuli dureroși. Pe scara Glasgow
acest pacient are:
A. 3 puncte
B. 5 puncte
C. 7 puncte
D. 8 puncte
E. 9 puncte
 10. Cauzele disfucției renale pot fi:
A. Sindromul hepatopulmonar
B. Coagulopatia severă
C. Sindromul hepatorenal
D. Hipervolemia relativă
E. Hipovolemia relativă

11. Factori precipitanți ai encefalopatiei pot fi:

A. Coagulopatia
B. Peritonita bacteriană spontană
C. Hemoragia gastrointestinală
D. Uremia
E. Hipercapnia

12. Pentru tratamentul encefalopatiei se indică administrarea de:

A. Lactuloză
B. Decontaminarea tractului gastrointestinal
C. Betablocante neselective
D. Diuretice de anse
E. Aminoacizi ramificați

Cazul 2. Un pacient este admis în terapie intensivă pentru

hipotensiune arterială (60/30 mmHg). La montarea cateterului Swan Ganz se
observă următorii parametrii hemodinamici: presiune venoasă centrală 12
mmHg, presiunea blocată în capilarul pulmonar 20 mmHg, index cardiac 1.8
litrii/minut, rezistențe vasculare sistemice 1800 dyne*s/cm5.
1. Diagnosticul cel mai probabil este:
A. Șoc hemoragic
B. Șoc hipovolemic
C. Șoc cardiogen
D. Șoc septic
E. Șoc anafilactic

2. Prima măsură terapeutică constă în:

A. Intubația orotraheală de protecție
B. Monitorizarea diurezei
C. Normalizarea parametrilor hemodinamici
D. Ventilația mecanică non-invazivă
E. Instituirea mijloacelor de epurare extrarenală
3. În cazul acestui pacient se indică administrarea de:
A. Coloizi în volum mare
B. Cristaloizi în volum mare
C. Inotrop
D. Vasopresor
E. Diuretic de ansă

4. Care dintre parametrii hemodinamici enumerați nu au fost

determinați cu ajutorul cateterului Swan Ganz
A. Presiunea venosă centrală
B. Indexul cardiac
C. Rezistențele vasculare sistemice
D. Presiunea arterială
E. Presiunea blocată în capilarul pulmonar

5. Patologia care a determinat modificările hemodinamice poate fi:

A. Hemoragia digestivă inferioară
B. Infarctul miocardic acut
C. Accidentul vascular cerebral
D. Trombembolismul pulmonar masiv
E. Hemoragia digestivă superioară

6. Pentru confirmarea diagnosticului se poate efectua:

A. Endoscopie digestivă superioară
B. Endoscopie digestivă inferioară
C. Rezonanță magnetică nucleară
D. Tomografie computerizată
E. Ecocardiografie

7. Analizele paraclinice necesare stratificării risculului și confirmării

diagnosticului pe care le solicitați sunt:
A. Glicemie
B. Troponină
C. NT-proBNP
D. Amoniac
E. Kaliemie
 Cazul 3. Vă este prezentat un pacient cunoscut cu insuficiență
respiratorie cronică. La momentul consultului pacientul este dispneic,
tahipneic (frecvență respiratorie 30 respirații/minut), murmur vezicular
prezent bilateral raluri sibilante difuz bilateral, SpO2 85%, tensiune arterială
155/85 mmHg, alură ventriculară 120 bătăi/minut.
1. Prima investigație pe care o recomandați este:
A. Gazometrie venoasă
B. Hemogramă
C. Electrocardiogramă
D. Gazometrie arterială
E. Tomografie computerizată toracică

2. Gazometria arterială arată pH 7.26, PaCO2 65 mmHg, PaO2 40

mmHg, exces de baze 7 mmol/L. Interpretarea acesteia este:
A. Alcaloză metabolică
B. Acidoză metabolică
C. Alcaloză mixtă
D. Acidoză mixtă
E. Acidoză respiratorie

3. Prima măsura terapeutică pe care o efectuați este:

A. Administrarea de bicarbonat de sodiu
B. Ventilație mecanică non-invazivă
C. Ventilație mecanică invazivă
D. Administrarea de vasopresor
E. Administrarea oxigenoterapiei hiperbare

4. Cea mai probabilă cauză a acutizării insuficienței respiratorii este:

A. Infarctul acut de miocard
B. Infecția pulmonară
C. Trombembolismul pulmonar
D. Pancreatita acută
E. Accidentul vascular cerebral

5. Pentru determinarea acesteia se recomandă:

A. Tomografie computerizată cebrală
B. Scintigrafie pulmonară
C. Radiografie toracică
D. Bacteriologie din spută
E. Hemogramă
 6. Datorită bronhospasmului sever pacientul este intubat orotraheal
și ventilat mecanic controlat. Sedarea recomandată este:
A. Fentanil
B. Curară nedepolarizantă
C. Curară depolarizantă
D. Propofol
E. Sevoflurane

7. Pentru monitorizarea frecventă a gazometriei se recomandă

montarea:
A. Cateter venos central venă jugulară internă
B. Cateter Swan-Ganz
C. Cateter arterial
D. Cateter venos central venă femurală
E. Cateter venos periferic de calibru mare

8. În cazul bronhospasmului sever se poate administra:

A. Antibioterapie cu spectru larg
B. Beta blocant neselectiv
C. Infuzie continuă de adrenalină
D. Beta agoniști inhalatori
E. Corticoterapie

Cazul 4. Un pacient este admis de pe secția de cardiologie pentru

instabilitate hemodinamică (tensiune arterială 65/45 mmHg, alură
ventriculară 85 bătăi/minut), dispnee cu ortopnee (frecvență respiratorie 30
respirații/minut, SpO2 80%). Examenul clinic relevă cianoză periorală,
tegumente reci, transpirate, murmur vezicular prezent bilateral.
1. Monitorizarea recomandată:
A. Electrocardiogramă
B. Monitorizarea invazivă a presiunii arteriale
C. Pulsoximetrie
D. Indice bispectral
E. Monitorizarea invazivă a debitului cardiac
2. Electrocardiografic: ritm sinusal, complex QRS de aspect normal,
supradenivelare de segment ST de 3 mm în derivațiile D II, DIII,
aVF. Diagnosticul cel mai probabil este:
A. Trombembolism pulmonar
B. Cardiomiopatie dilatativă
C. Infarct miocardic acut inferior
D. Disecție de aortă
E. Infarct miocardic acut antero-septal

3. Diagnosticul diferențial cuprinde:

A. Trombembolismul pulmonar
B. Infarctul vechi de miocard
C. Accidentul vascular cerebral
D. Pancreatita acută severă
E. Insuficiența hepatică acută

4. Diagnosticul de certitudine poate fi confirmat prin:

A. Scintigrafie pulmonară
B. Tomografie computerizată toracică
C. Ecocardiografie
D. Dozarea troponinei I
E. Dozarea acidului lactic

5. Monitorizarea hemodinamică invazivă arată: index cardiac 1.2

L/minut, presiune venoasă centrală 18 mmHg, presiunea în
capilarul pulmonar 24 mmHg, rezistențe vasculare sistemice de
1800 dyne*s/cm5. Interpretarea acestor parametri în contextul
clinic al pacientului relevă:
A. Șoc hipovolemic
B. Șoc cardiogen
C. Șoc anafilactic
D. Presarcina ventriculului stâng mult crescută
E. Presarcina ventriculului stâng mult scăzută

6. Pentru stabilizarea condițiilor hemodinamice se poate administra:

A. Repleție volemică agresivă cu cristaloid
B. Repleție volemică agresivă cu coloid
C. Inotrop
D. Vasopresor
E. Betablocant
 7. Tratamentul patologiei de bază presupune:
A. Administrarea de complex protrombinic
B. Antiagregant plachetar
C. Anticoagulant per os
D. PCI
E. Tromboliză intravenoasă

8. În primele ore postadmisie pacientul dezvoltă bloc atrioventricular

gradul III, cu ritm de scăpare ventricular cu frecvență de 25
bătăi/minut. Pentru tratamentul acestuia se indică:
A. Atropină
B. Adrenalină
C. Dobutamină
D. Cardiostimulare permanentă
E. Cardiostimulare temporară

Cazul 5. La camera de gardă este adusă o pacientă victimă a unui

accident rutier. Examenul clinic relevă pacient în comă Glasgow 3 puncte,
pupile intermediare areactive, otoragie dreaptă, abdomen destins de volum,
fără semne de fracturi deschise la nivelul membrelor superioare sau
inferioare, murmur vezicular abolit la nivelul hemitoracelui stâng,
hipotensiune arterială TA 70/50mmHg, tahicardie (alură ventriculară 135
bătăi/minut). Paraclinic: pH 7.2, exces de baze -5 mmol/L, PaCO 2 70 mmHg,
PaO2 80 mmHg, hemoglobină 5.2 g/dL.
1. Cea mai probabilă cauză a acidozei respiratorii este:
A. Embolie grăsoase din fracturi nedecelate la examenul clinic al
bazinului
B. Contuzie miocardică cu șoc cardiogen secundar
C. Pneumotorax masiv
D. Hipovolemie severă
E. Aspirarea de corpi străini

2. Examenul neurologic ridică suspiciune de:

A. Hematom intracranian
B. Hipoglicemie severă
C. Fractură de bază de craniu
D. Leziuni de coloană cervicală
E. Fractură de orbită
3. Pentru stabilirea diagnosticului leziunii cerebrale este necesară
efectuarea:
A. Tomografie computerizată cu substanță de contrast
intravenoasă
B. Tomografie computerizată nativă
C. Electroencefalogramă
D. Rezonanță magnetică nucleară
E. Angografie cerebrală

4. Primele investigații ce trebuie efectuate în urgență sunt:

A. Determinare grup sangvin
B. Radiografie toracică
C. Ecografie abdominală
D. Tomografie cerebrală
E. Ecocardiografie

5. Primele măsuri terapeutice ce trebuie luate constau în:

A. Transfuzia de concentrat eritrocitar
B. Repleție volemică cu cristaloid
C. Repleție volemică cu albumină 5%
D. Inițierea suportului inotrop
E. Profilaxia ulcerului de stress

6. Reacțiile adverse ale administrării de NaCl 0.9% sunt:

A. Coagulopatie diluțională
B. Insuficiență renală acută
C. Acidoză hipercloremică
D. Hiperkaliemie
E. Hipernatriemie

7. Ca măsuri de protecție până la stabilirea bilanțului lezional final se

recomandă:
A. Guler cervical
B. Targă rigidă
C. Intubarea orotraheală
D. Inițierea ventilației mecanice non-invazive
E. Decubitul ventral
 8. Tratamentul disfuncției respiratorii se realizează prin:
A. Oxigenoterapie 4-6 L/minut pe mască facială
B. Intubarea orotraheală și ventilația mecanică
C. Intubarea nazotraheală și ventilația mecanică
D. Ventilația mecanică non-invazivă
E. Drenaj pleural activ

Cazul 6. Un pacient este admis în terapie intensivă pentru crize tonico-

clonice generalizate urmate de comă Glasgow 3 puncte. La examenul clinic
tetraplegie flască, pupile intermediare reactive, globi oculari diviați spre
stânga. Paraclinic: pH 7.50, exces de baze 2 mmol/L, PaO 2 98 mmHg, PaCO2
25mmHg.
1. Ce investiații paraclinice suplimentare recomandați:
A. Glicemie
B. Ionogramă
C. Creatinkinază
D. Bilirubină totală
E. Amilază

2. Pentru stabilirea diagnosticului leziunii cerebrale efectuați:

A. Tomografie computerizată
B. Ecografie abdominală
C. Angiografie cerebrală
D. Electroencefalogramă
E. Colangiografie

3. Semnele neurologice pledează pentru:

A. Accident vascular cerebral de emisfer stâng
B. Accident vascular cerebral de emisfer drept
C. Accident vascular occipital stâng
D. Sindrom Guillain-Barre
E. Sindrom bulbar lateral

4. Pentru diagnosticul crizelor convulsive se recomandă:

A. Rezonanță magnetică nucleară
B. Tomografie cerebrală
C. Electroencefalogramă
D. Puncție lombară
E. Angiografie cerebrală
5. Prima măsură protectivă pe care o luați în cazul acestui pacient
este:
A. Montarea sondei nazogastrice
B. Montarea sondei urinare
C. Intubația orotraheală
D. Ventilație mecanică pe mască laringiană
E. Montarea cateter venos central

6. Continuarea crizelor convulsive impune:

A. Curarizarea continuă
B. Curarizarea intermitentă
C. Administrarea de fenitoină în infuzie continuă
D. Administrarea de glucoză 10%
E. Administrarea de opioid în infuzie continuă

7. Tomografia computerizată decelează accident vascular cerebral cu

transformare hemoragică și edem perilezional. Nutriția
recomandață la acest pacient se realizează cu:
A. Glucoză 5%
B. Glucoză 10%
C. Nutriție enterală pe sondă nazogastrică
D. Nutriție parenterală pe cateter venos central
E. Nutriție parenterală pe cateter venos periferic

8. Tratamentul recomandat este:

A. Tromboliză intravenosasă
B. Manitol 20%
C. Terapie dubluantiagregantă
D. Heparinoterapie în infuzie continuă
E. Endarterectomie carotidiană în urgență
 Cazul 7. Sunteți chemat la un pacient diagnosticat cu abdomen acut
chirurgical. Examenul clinic relevă pacient obnubilat, febril, tegumente
transpirate, respiră spontan cu frecvență respiratorie 25 respirații/minut,
instabil hemodinamic (tensiune arterială 70/50 mmHg), abdomen mobil cu
mișcări respiratorii dureroase spontane și la palpare în etajul inframezocolic,
anuric de 24 de ore. Suspiciunea clinică este de peritonită acută prin
perforație tumorală de colon.
1. Prima măsură terapeutică constă în:
A. Montarea cateterului Swan-Ganz
B. Hemodializă de urgență
C. Intubație orotraheală
D. Intervenție chirurgicală în urgență
E. Reechilibrare hidrică pe cale enterală

2. Pentru monitorizarea hemodinamică invazivă a debitului cardiac

se poate folosi:
A. Cateter Swan-Ganz
B. Cateter arterial
C. PiCCO
D. Cateter venos central
E. Ecocardiografie transesofagiană

3. Modificările hemodinamice în urma monitorizării relevă:

A. Index cardiac scăzut
B. Index cardiac crescut
C. Presiune venoasă centrală scăzută
D. Presiune venoasă centrală crescută
E. Rezistențe vasculare sistemice scăzute

4. Echilibrul acidobazic recoltat de pe cateterul Swan-Ganz arată: pH

7.2, PCO2 40 mmHg, PO2 45 mmHg, SvO2 40%, K+ 2.1 mmol/L,
Na+ 130 mmol/L, Cl- 98 mmol/L, lactat 3.5 mmol/L. Diagnosticul
tulburărilor hidroelectrolitice și acidobazice este:
A. Hipernatriemie
B. Acidoză metabolică hipercloremică
C. Acidoză metabolică lactică
D. Acidoză respiratorie
E. Hipokaliemie
 5. Pentru reechilibrarea hidroelectrolitică și acidobazică a pacientului
se recomandă administrarea de:
A. Bicarbonat de sodiu
B. Cristaloid
C. Albumină 20%
D. KCl 7.45%
E. NaCl 5.85%

6. Antibioterapia recomandată peroperator este:

A. Penicilină G
B. Carbapenem
C. Vancomicină
D. Nitrofurantoin
E. Doxiciclină

7. Pentru urmărirea în dinamică a sindromului infecțios se

recomandă:
A. Monitorizarea continuă a temperaturii
B. Dozarea procalcitoninei
C. Dozarea proteinei C reactive
D. Dozarea lactatdehidrogenazei
E. Hemogramă

Cazul 8. Un pacient fără antecedente personale patologice este admis

în terapie intensivă pentru hemoragie digestivă exteriorizată prin
hematemeză. La momentul admisiei pacientul este conștient, cooperant,
echilibrat hemodinamic (TA=100/50 mmHg, AV=125 bătăi/minut), respiră
spontan cu SpO2 98% în aer atmosferic. Paraclinic: hemoglobină 5.3 g/dL,
trombocite 112000/μL, INR 4.2, fibrinogen 85 mg/dL.
1. Pentru stabilirea cauzei hemoragiei digestive recomandați:
A. Ecografie abdominală
B. Tomografie computerizată
C. Endoscopie digestivă superioară
D. Endoscopie digestivă inferioară
E. Rezonanță magnetică nucleară
2. Inestigațiile efectuate relevă sângerare acută din varice esofagiene.
Tratamentul în urgență pentru oprirea sângerării digestive poate fi
realizat prin:
A. Endoscopie digestivă
B. Montare de sondă nazogastrică
C. Montare de sondă Blackmore Sengstaken
D. Embolizare arterială a sursei de sângerare
E. Intervenție chirurgicală în urgență ca tratament de elecție

3. Tratamentul medicamentos poate fi realizat cu:

A. Inhibitor de pompă de protoni
B. Betablocant neselectiv
C. Terlipresină
D. Dopamină
E. Noradrenalină

4. Transfuzia de produși de sânge recomandată este:

A. Plasmă proaspătă congelată
B. Crioprecipitat
C. Concetrat eritrocitar
D. Concentrat trombocitar
E. Sânge integral

5. Varicele esofagiene pot fi datorate:

A. Cirozei hepatice
B. Ulcerului gastric
C. Sindromului de reflux gastroesofagian
D. Pancreatice cronice
E. Herniei gastrice transhiatale

6. După oprirea sângerării pentru stabilirea diagnosticului bolii de

bază recomnadați:
A. Ecografie abdomială
B. Radiografie pulmonară
C. Dozarea procalcitoninei
D. Ecografie cardiacă
E. Puncție biopsie pancreatică
 Cazul 9. O pacientă în vârstă de 23 de ani este admisă în terapie
intensivă pentru insuficiență hepatică acută după ingestia a 20 de grame de
paracetamol. Examenul clinic la momentul admisiei: encefalopatie hepatică
gradul IV, tegumente icterice, echilibrată hemodinamic și cardiorespirator
(tensiunea arterială 120/75 mmHg, frecvență cardiacă 85 bătăi/minut, SpO2
98%), abdomen mobil cu mișcările respiratorii. Paraclinic: pH 7.35, exces de
baze 3 mmol/L, lactat 5 mmol/L, Na+ 130 mmol/L, K+ 4.2 mmol/L, Cl- 102
mmol/l, bilirubină totală 12 mg/dl, bilirubină directă 10 mg/dl, ALT 1256
U/L, AST 1385 U/L, INR 1.9, Fibrinogen 210 mg/dL.
1. Investigațiile suplimentare pe care le solicitați sunt:
A. Tomografie computerizată cerebrală
B. Ecografie abdominală
C. Rezonanță magnetică nucleară
D. Electroencefalogramă
E. Ecografie cardiacă

2. Primele măsuri pe care le efectuați sunt:

A. Montarea sondei nazogastrice
B. Montarea sondei urinare
C. Montare cateter venos central
D. Montare cateter Swan-Ganz
E. Intubația endotraheală

3. Pentru investigarea encefalopatiei hepatice veți efectua:

A. Electroencefalogramă
B. Tomografie cerebrală
C. Puncție lombară
D. Dozarea amoniacului seric
E. Dozarea creatininei serice

4. Tratamentul edemului cerebral constă în:

A. Menținerea capului la 0 grade
B. Hipertermie ușoară
C. Manitol 20%
D. Diuretic tiazidic
E. Dopamină
 5. Antidotul intoxicației cu paracetamol este:
A. Acidul acetilsalicilic
B. Acetilcisteina
C. Penicilina G
D. Betablocant neselectiv
E. Glutamina

6. Pentru menținerea funcției hepatice se recomandă:

A. Hemofiltrare continuă veno-venoasă
B. Hemodializă continuă veno-venoasă
C. Dializă MARS
D. Dializă Prometheus
E. Plasmaexchange

7. În vederea includerii pe lista de așteptare pentru transplantul

hepatic se determină scorurile:
A. SOFA
B. Apache II
C. King's College
D. Clichy
E. Child-Pugh

Cazul 10. Un pacient fără antecedente personale patologice este

admis în terapie intensivă la 2 zile postoperator (colecistectomie
laparoscopică pentru litiază biliară) pentru insuficiență respiratorie. La
momentul admisiei pacientul este agitat psihomotor, dispneic (frecvență
respiratorie 45 respirații/minut, SpO2 80%), tensiune arterială 85/60 mmHg,
frecvență cardiacă 130 bătăi/minut. Electrocardiograma la admisie denotă:
ritm sinusal, tahicardic, ax QRS la -30 grade, aspect SIQIIITIII.
1. Diagnosticul prezumtiv este:
A. Infarct miocardic în teritoriul anterior
B. Infarct miocardic în teritoriul lateral
C. Infarct miocardic în teritoriul inferior
D. Trombembolism pulmonar
E. Miocardită
2. Diagnosticul de certitudine poate fi stabilit prin:
A. Ecocardiografie
B. Tomografie computerizată a toracelui efectuată nativ
C. Dozarea d-dimeri
D. Hemoleucogramă
E. Biopsie cardiacă

3. Ecografia cardiacă poate decela:

A. Atriu stâng mult mărit
B. Ventricul stâng mărit
C. Ventricul drept mărit
D. Mișcare paradoxală de spet
E. Akinezie de perete liber al ventriculului stâng

4. Pentru stabilirea cauzei evenimentului cardiovascular

recomandați:
A. Angiografie coronariană
B. Ecografie vasculară a sistemului venos profund
C. Scintigrafie pulmonară
D. Ecocardiografie de stres
E. Biopsie miocardică

5. Monitorizarea pacientului constă în:

A. Pulsoximetrie
B. Tensiune arterială
C. Diureză
D. Capnografie
E. Electrocardiogramă

6. Tratamentul recomandat constă în:

A. Tromboliză sistemică
B. Angiografie și stentarea leziunilor coronariene
C. Antibioterapie
D. Betablocant
E. By-pass aorto-coronarian
 Capitolul 1. Monitorizarea pacientului în terapie intensivă

1. ABC 18. CDE 35. BD

2. B CDE 19. ABD 36. ADE
3. AE 20. BCD 37. B
4. AD 21. ABCE 38. AB
5. ADE 22. B 39. ABCE
6. CDE 23. AC 40. C
7. ABD 24. B 41. A
8. ACE 25. ACD 42. ABD
9. AC 26. ABD 43. A
10. BCD 27. ABE 44. B
11. BCD 28. ABE 45. BE
12. ACDE 29. ACDE 46. ABE
13. ABCE 30. ACD 47. A
14. BE 31. B 48. B
15. ABD 32. ACDE 49. C
16. C 33. A 50. C
17. C 34. BCDE

Capitolul 2. Resuscitarea cardiopulmonară

1. A 12. ADE 23. B
2. C 13. A 24. ABD
3. ACE 14. BC 25. C
4. CD 15. CDE 26. BD
5. D 16. ACE 27. AC
6. ACDE 17. ABD 28. AE
7. AC 18. ABCD 29. ABC
8. BE 19. AD 30. BC
9. BCD 20. D
10. ACDE 21. B
11. AE 22. A

Capitolul 3. Tulburările echilibrului acidobazic. Diselectrolitemii.

1. A 18. BCD 35. ABDE
2. ACD 19. CD 36. ABDE
3. BC 20. BD 37. ADE
4. ACE 21. BDE 38. ACD
5. BCDE 22. C 39. ACDE
6. ADE 23. ACE 40. ACE
7. BC 24. CD 41. BC
8. AD 25. AE 42. CDE
9. CE 26. ABDE 43. ACE
10. AC 27. BC 44. BCD
11. ACE 28. ADE 45. BCE
12. BCE 29. ABDE 46. CD
13. AE 30. ADE 47. BCD
14. AE 31. BCDE 48. AB
15. ACE 32. ABCE 49. ABDE
16. C 33. D 50. BCE
17. BDE 34. B

Capitolul 4. Fiziologia respirației. Insuficiența respiratorie acută

1. CDE 18. BCE 35. ACDE
2. DE 19. ACE 36. AD
3. CE 20. BCDE 37. ABDE
4. AE 21. CD 38. B
5. AE 22. CD 39. ACE
6. AE 23. BD 40. BCD
7. DE 24. AB 41. ABDE
8. A 25. ABE 42. CDE
9. C 26. CE 43. AE
10. BE 27. B 44. ACE
11. BC 28. A 45. C
12. AD 29. ACDE 46. C
13. ABD 30. C 47. ABDE
14. ACDE 31. CE 48. C
15. ABD 32. ADE 49. C
16. C 33. AD 50. B
17. ACE 34. E

Capitolul 5. Fiziologie cardiovasculară. Terapie intensivă

cardiovasculară
1. B C 4. A B E 7. D
2. B 5. C 8. B
3. C 6. A E 9. A B D E
10. E 24. ABC 38. ACE
11. ACE 25. ADE 39. ACD
12. A 26. CE 40. ABC
13. ABCD 27. A 41. BCE
14. ACDE 28. BCDE 42. CDE
15. AC 29. BE 43. BC
16. C 30. ACE 44. BCDE
17. AC 31. ACE 45. B
18. BCD 32. BC 46. BD
19. AC 33. BDE 47. ABCE
20. B 34. ACDE 48. ABD
21. BCE 35. CD 49. BCDE
22. CE 36. ADE 50. ABD
23. D 37. ACE

Capitolul 6. Comele și moartea cerebrală

1. ABC 15. ADE 29. ACD
2. ACD 16. C 30. CE
3. AC 17. CDE 31. ACE
4. BCDE 18. D 32. BD
5. BCE 19. D 33. AC
6. B 20. DE 34. ADE
7. CDE 21. AD 35. BE
8. BCDE 22. ACDE 36. C
9. BCD 23. A 37. C
10. ABDE 24. AC 38. DE
11. BCE 25. BCE 39. CE
12. BC 26. ABE 40. CD
13. ACE 27. BE
14. ABCE 28. AE

Capitolul 7. Insuficiența renală acută.

1. A 6. CE 11. ACDE
2. BCE 7. BDE 12. ABC
3. AB 8. BCDE 13. AE
4. CDE 9. C 14. AD
5. CDE 10. CD 15. BC
 Capitolul 8. Fiziologia coagulării. Medicină transfuzională.
1. ABE 8. ADE 15. AC
2. E 9. C 16. ABE
3. CD 10. BCE 17. ABD
4. BC 11. BCE 18. E
5. AD 12. D 19. C
6. A 13. D 20. BC
7. BD 14. B

Capitolul 9. Sepsisul
1. B 18. A 35. ACDE
2. BCE 19. ACD 36. ABE
3. ACE 20. ABD 37. BCDE
4. BCDE 21. D 38. B
5. BDE 22. D 39. BD
6. AE 23. AB 40. B
7. AC 24. CD 41. ABDE
8. CDE 25. D 42. AE
9. C 26. BE 43. AE
10. BD 27. CE 44. ABD
11. AC 28. BCE 45. BC
12. BE 29. ADE 46. A
13. CE 30. BCE 47. CD
14. C 31. ACD 48. A
15. ABDE 32. ADE 49. A
16. D 33. AB 50. BC
17. ABC 34. AC

Capitolul 10. Cazuri clinice

Cazul 1. 8. DE 1. C
1. ABD 9. C 2. C
2. A 10. CE 3. C
3. ABE 11. BCD 4. D
4. BC 12. ABE 5. BD
5. BE 6. E
6. A 7. BC
7. D Cazul 2.
 5. AB 7. A B C E
6. ACE
Cazul 3. 7. ABC
1. D 8. BE Cazul 8.
2. E
1. C
3. B
Cazul 6. 2. AC
4. B
3. AC
5. CDE
1. AB 4. ABC
6. E
2. A 5. A
7. C
3. B 6. A
8. CDE
4. C
5. C
6. C Cazul 9.
Cazul 4. 7. C
8. B 1. AB
1. ABCE 2. ABCE
2. C 3. BD
3. ABD 4. C
4. CD 5. B
5. CD 6. CD
6. CD 7. CD
7. BD
8. AE Cazul 7.
Cazul 10.
1. D
Cazul 5. 2. ACE 1. D
3. BCE 2. AC
1. C 3. CD
4. CE
2. AC 4. B
3. B
5. BD
5. ABCE
4. ABCD 6. BC
6. AD
 Bibliografie selectivă
1. VINCENT Jean Louis, et al. Textbook of critical care: with e-
dition. 6th edition. Elsevier Saunders, 2005.
2. PINSKY, Michael R., et al. Applied physiology in intensive care
medicine. Berlin: Springer, 2006.
3. GANONG, William F.; BARRETT, Kim E. Review of medical
physiology. eNew York, New York: McGraw-Hill Medical, 2005.
4. WEST, John Burnard. Respiratory physiology: the essentials.
Lippincott Williams & Wilkins, 2012.
5. HASAN, Ashfaq. Understanding mechanical ventilation: a
practical handbook. Springer, 2010.
6. BENUMOF, Jonathan; HAGBERG, Carin A. (ed.). Benumof's
airway management: principles and practice. Elsevier Health
Sciences, 2007.
7. GREAVES, Ian; PORTER, Keith; GARNER, Jeff. Trauma Care
Manual Second Edition. CRC Press, 2008.
8. Zota V., Turcu R, Săndesc D, Tomescu D. Managementul
donatorului de organe aflat în moarte cerebrală. Mirton, 2013
9. FERGUSON, Niall D., et al. The Berlin definition of ARDS: an
expanded rationale, justification, and supplementary material.
Intensive care medicine, 2012, 38.10: 1573-1582.
10. NOLAN, Jerry P., et al. ERC Guidelines Writing Group. European
Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2010 Section
1. Executive summary. Resuscitation, 2010, 81.10: 1219-76.
11. STEG, Ph Gabriel, et al. ESC Guidelines for the management of
acute myocardial infarction in patients presenting with ST-
segment elevation The Task Force on the management of ST-
segment elevation acute myocardial infarction of the European
Society of Cardiology (ESC). European heart journal, 2012,
33.20: 2569-2619.
12. KOZEK-LANGENECKER, Sibylle A., et al. Management of
severe perioperative bleeding: guidelines from the European
Society of Anaesthesiology. European Journal of Anaesthesiology
(EJA), 2013, 30.6: 270-382.
13. MEHTA, Ravindra L., et al. Acute Kidney Injury Network: report
of an initiative to improve outcomes in acute kidney injury.
Critical care, 2007, 11.2: R31.
14. AMERICAN SOCIETY OF ANESTHESIOLOGISTS TASK
FORCE ON MANAGEMENT OF THE DIFFICULT AIRWAY, et
al. Practice guidelines for management of the difficult airway: an
updated report by the American Society of Anesthesiologists Task
Force on Management of the Difficult Airway. Anesthesiology,
2003, 98.5: 1269.
15. HENDERSON, J. J., et al. Difficult Airway Society guidelines for
management of the unanticipated difficult intubation. Anaesthesia,
2004, 59.7: 675-694.
16. DELLINGER, R. Phillip, et al. Surviving Sepsis Campaign:
international guidelines for management of severe sepsis and
septic shock, 2012. Intensive care medicine, 2013, 39.2: 165-228.
 17. BELLOMO, Rinaldo; UCHINO, Shigehiko. Cardiovascular
monitoring tools: use and misuse. Current opinion in critical care,
2003, 9.3: 225-229.
18. TSANG, Rocky. Hemodynamic Monitoring in the Cardiac
Intensive Care Unit. Congenital heart disease, 2013, 8.6: 568-575.
19. PEDERSEN, Tom; DYRLUND, P. B.; MOLLER, A. M. Pulse
oximetry for perioperative monitoring. Cochrane Database of
Systematic Reviews, 2014, 3.
20. TRELEAVEN, Jennie, et al. Guidelines on the use of irradiated
blood components prepared by the British Committee for
Standards in Haematology blood transfusion task force. British
journal of haematology, 2011, 152.1: 35-51.
21. TINEGATE, Hazel, et al. Guideline on the investigation and
management of acute transfusion reactions Prepared by the BCSH
Blood Transfusion Task Force. British journal of haematology,
2012, 159.2: 143-153.
22. POLSON, Julie; LEE, William M. AASLD position paper: the
management of acute liver failure. Hepatology, 2005, 41.5: 1179-
1197.

Link-uri utile

1. Societatea Europeană de Anestezie:

http://www.esahq.org/resources/other-resources/guidelines
2. Societatea Europeană de Terapie Intensivă
http://www.esicm.org/publication/guidelines
3. Consiliul European de Resuscitare
 http://www.cprguidelines.eu/2010/
4. Societatea Română de Anestezie și Terapie Intensivă
http://www.srati.ro
5. Societatea Americană de Anestezie
https://www.asahq.org/
6. Surviving sepsis campaign
http://www.survivingsepsis.org/Guidelines/Pages/default.aspx
7. American College of Chest Physicians
http://www.chestnet.org/

Director: Conf. Dr. Ing. Victor Lorin Purcărea

Secretar Ştiinţific: Conf. Dr. Bogdan Voiculescu

Redactare: Autorii

Tehnoredactare: Consuela-Mădălina Gheorghe,

Iuliana-Raluca Gheorghe

Copertă: Consuela-Mădălina Gheorghe

Imagini copertă: Autorii

Format: B5 JIS

Bun de tipar: iulie 2014

Apărut: iulie 2014

© Copyright 2014

Toate drepturile aparţin Editurii Universitare

“Carol Davila”

Editura Universitară „Carol Davila”

B-dul Eroii Sanitari nr. 8, sector 5, Bucureşti

Tel: 021.318.08.62 int. 199