Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Robert L. Sorenson Atlas of Human Histology
Robert L. Sorenson Atlas of Human Histology
Robert L. Sorenson Atlas of Human Histology
GENERALITATI
Microorganismele traiesc în mediul înconjurator în prezenta anumitor factori fizici, chimici si biologici
care influenteaza în mod favorabil sau defavorabil dezvoltarea si înmultirea lor. De-a lungul timpului, omul
a învatat sa selecteze acei factori care sa-i permita distrugerea speciilor patogene sau selectarea
speciilor folositoare.
În cele mai vechi civilizatii s-au cunoscut practici care au prevenit alterarea alimentelor, putrefactia
cadavrelor, fara a se cunoaste rolul microorganismelor în aceste procese. Astfel, alimentele perisabile au
fost conservate prin adaus de sare, uleiuri aromatice, afumare sau fermentatie acida. Conservele au
aparut cu 50 de ani înaintea cercetarilor lui Pasteur, fara a fi fost lamurit principiul care sta la baza lor. La
începutul secolului al XVIII-lea s-a folosit pentru prima oara clorura de var si fenolul pentru dezodorizarea
gunoaielor si în final pentru curatirea plagilor, fara a se cunoaste actiunea bactericidaa a acestor
substante.
Tehnicile de sterilizare s-au dezvoltat initial în laboratoare pentru a permite izolarea miocrobilor în
culturi pure, ele fiind apoi rapid preluate de toate specialitatile medicale pentru a preveni raspândirea
infectiilor.
Se folosesc doi termeni pentru a desemna distrugerea sau înlaturarea microorganismelor,
sterilizarea si dezinfectia, diferenta dintre ele fiind importanta.
Prin termenul de sterilizare, care este un termen absolut, se înteleg procedeele fizice ssi chimice
care elimina toti germenii viabili (bacterii, spori, fungi, virusuri, paraziti) de pe un obiect. Se desemneaza
ca steril un obiect care a fost supus unui procedeu de sterilizare ssi protejat în mod corespunzator pentru
a preveni contaminarea sa.
Se folosesc, în principiu, 4 metode de sterilizare:
• sterilizarea prin calduraa;
• filtrarea prin filtre bacteriologice care retin bacteriile din lichidele ce nu pot fi supuse temperaturilor
ridicate;
• iradierea cu raze UV sau raze ionizante;
• sterilizarea chimica, metoda evitata în general deoarece doar câtiva dezinfectanti, foarte toxici si
iritanti (ca de exemplu, formaldehida, oxidul de etilen etc.) folositi în conditii riguros controlate, sunt
capabili sa omoare toate formele de viata inclusiv sporii, fara a deteriora obiectele de sterilizat.
Trebuie specificat, însa, ca sterilizarea nu este identica cu distrugerea fizica a bacteriei, cu toate ca
cele doua notiuni se folosesc des una în locul celeilalte. Acest aspect este foarte important, deoarece
solutiile perfuzabile, care sunt sterile dar contin bacterii omorâte, a caror produsi de degradare au efecte
pirogene, dau reactii toxice a caror gravitate merge pâna la socul endotoxinic. Deci, apa si lichidele care
vor servi la prepararea solutiilor injectabile sau perfuzabile trebuie sa fie nu numai sterile, dar sa aiba un
grad pronuntat de puritate.
Antisepsia consta în aplicarea unor substante bactericide sau bacteriostatice în scopul de a omorâ
sau inhiba dezvoltarea florei patogene la nivelul tegumentelor, mucoaselor, plagilor.
Asepsia cuprinde toate masurile care împiedica contaminarea cu agenti infectiosi a unei plagi.
1
Cinetica reactiei bactericide prin agenti fizici si chimici decurge ca o reactie de ordinul întâi, ceea ce
înseamna ca bacteriile supuse oricirei actiuni bactericide nu vor muri toate în acelasi timp.
Criteriul fundamental de apreciere a actiunii bactericide a unei noxe este pierderea capacitatii
microorganismului de a se înmulti atunci când este însamântat într-un mediu favorabil. Testele de
viabilitate sunt foarte importante în prepararea vaccinurilor, de pilda, a caror sterilizare se face prin
metode blânde pentru a nu modifica imunogenitatea microbilor. Astfel, exista posibitatea supravietuirii
unui numar mic de bacterii care dupa încetarea noxei se vor înmulti din nou.
Conservarea reprezinta prevenirea alterarii prin agenti microbieni ai unor produse degradabile cum
sunt alimentele sau medicamentele.
Microorganismele sunt distruse la temperaturi ridicate într-un timp care depinde de mai multi factori:
• temperatura, care este invers proprotionala cu timpul necesar expunerii bacteriilor,
• numarul microorganismelor si al sporilor, elemente ce afecteaza rapiditatea sterilizarii,
• specia si proprietatea de a sporula a microorganismelor. Sensiblitatea si supravietuirea la caldura
variaza la diferitele tulpini din cadrul aceleiasi specii,
• materialul în care este cuprins microorgansimul. Un continut ridicat de substante proteice, zaharuri,
lipide, amidon, acizii nucleici sau uleiuri protejeaza sporii si formele vegetative de actiunea caldurii.
Prezenta dezinfectantilor are efect sinergic cu cel al temperaturii ridicate,
• pH-ul. Rezistenta maxima a sporilor la caldura se situeaza la un pH de 7 si scade o data cu
cresterea aciditatii sau alcalinitatii,
• conditiile în care are loc sporularea. Se pare ca sporii formati în habitatul natural al microbilor sunt
mai rezistenti la caldura decât cei obtinuti pe mediile de cultura.
Data fiind sensibilitatea diferita a tulpinilor din cadrul unei specii se prefera ca index pentru timpul în
care sunt distruse bacteriile timpul zecimal de reducere, sau valoarea D10, care este timpul minim
exprimat în minute care reduce viabilitatea culturii bacteriene cu 90% la o temperatura data în conditii
standard.
2
contaminarea cu germenii din aer. Se mai sterilizeaza prin flambare instrumente de mica chirurgie,
dupa ce se stropesc cu alcool, dar temperatura produsa nu este suficient de înalta pentru a
asigura o sterilizare optima;
• sterilizarea la pupinel. Pupinelul sau cuptorul cu aer cald este o cutie metalica cu pereti dubli între
care se gaseste un strat de azbest care împiedica pierderile de caldura, o sursa de caldura care
este energia electrica si un termoregulator. În interior pupinelul este prevazut cu rafturi pentru
obiectele de sterlizat. Temperatura de sterilizarea la pupinel este de 180 oC timp de o ora. La
pupinel se sterilizeaza întreaga sticlarie de laborator, instrumentarul de stomatologie, seringi fara
armatura metalica, pudre, uleiuri etc. Pupinelul nu trebuie sa fie supraîncarcat, pentru ca aerul sa
poata circula nestingherit printre obiectele de sterilizat.
• sterilizarea cu raze infrarosii este folosita pentru sterilizarea seringilor faraa armaturaa metalicaa la
o temperatura de 180oC. Sterilizarea se poate efectua ssi la 200 oC în vid, aplicându-se
instrumentelor chirurgicale.
Caldura umedaa este mai eficienta decât caldura uscata, distrugând bacteriile la o temperatura mai
scazuta si timp mai surt. Formele vegetative a majoritatii bacteriilor, fungilor si virusurilor animale sunt
omorâte de caldura umeda în 10 minute la temperaturi cuprinse între 50 oC (Neisseria gonorrhoeae) si
65oC (Staphylococcus aureus). O susceptibilitate deosebita fata de caldura o prezinta Treponema
pallidum, care este distrusa în 10 minute la 43 oC. Rezistenta maxima la caldura umeda o are, însa,
Bacillus stearothermophylus, a carui forma vegetativa se poate multiplica la 80 oC. O parte din virusurile
animale au o rezistenta crescuta fata de caldura umeda, ca, de pilda, virusul poliomielitic care este
inactivat la 60oC dupa 30 de minute, si virusul hepatitei B care daca se afla în ser rezista 10 ore la 60 o.
Multi bacteriofagi au o rezistenta mai mare la caldura umeda decât bacteria gazda, aceasta fiind distrusa
la 60oC în 15-30 minute iar bacteriofagul la temperaturi cuprinse între 65-80 oC.
Formele sporulate ale actinomicetelor, ciupercilor si a fungilor sunt mai rezistente decât formele
vegetative, dar nu atât de rezistente ca si sporii bacterieni.
Rezistenta sporilor bacterieni variaza la diferitele specii, dar chiar si între tulpinile aceleiasi specii.
Astfel, majoritatea sporilor de Cl.tetani sunt distrusi prin fierbere la 100 oC în 10 minute, dar s-au semnalat
tulpini a caror spori rezista la fierbere 1-3 ore, fiind cei mai rezistenti patogeni ce pot infecta o plaga.
Rezistenta lor determina standardele minime pentru sterilizarea chirurgicala: 10 minute la 121 oC sau 30
de minute la 115oC fara a socoti timpul de încalzire. Unii spori de Cl.botulinum rezista la fierbere la un
pH=7 pâna la 8 ore iar la autoclavare 10-40 de minute la 115 oC.
Omorârea microorganismelor prin caldura umeda se produce prin coagularea proteinelor structurale
si inactivarea enzimelor, cu participarea apei. Cei mai rezistenti spori sunt distrusi prin expunere la
caldura umeda la 121o timp de 30 de minute.
• fierberea este de fapt o metoda de dezinfectie deoarece ea nu distruge toate formele sporulate. Se
efectueaza la 100oC timp de 1/2 de ora si se aplica siringilor si instrumentelor de mica chirurgie
atunci când nu este posibila alta metoda. Fierberea se mai foloseste în epidemii la sterilizarea
apei.
• pasteurizarea a fost introdusa de Pasteur pentru conservarea vinului, fiind utilizata si acum pentru
sterilizarea unor alimente lichide care nu suporta temperaturi prea ridicate (lapte, bere, sucuri de
fructe). Metoda consta în încalzirea lichidului la 62°C pentru 30 de minute (pasterurizare joasa),
71oC 15 minute (pasteurizare medie), 80-85 o 3-5 minute (pasteurizare înalta) sau introducerea
unor vapori filanti la o temperatura de 130 -150 oC sub presiune pentru câteva secunde
(ultrapasteurizare). Pasteurizarea este o metoda eficienta deoarece bacteriile patogene care se
pot dezvolta în lapte (Mycobacterium tuberculosis, Salmonella, Streptococcus si Brucella) nu sunt
bacterii sporulate, numarul lor reducându-se dupa pasteurizare cu 97-99%. Coxiella burnetii nu
este distrusa prin pasteurizare joasa.
3
• tyndalizarea consta în încalzirea produsului de sterilizat 3 zile la rând, în baie de apa la 56-100 oC
câte o ora. Temperatura se alege în functie de produsul de sterilizat. Metoda se aplica lichidelor
care nu suporta temperaturile ridicate, ca de exemplu: vaccinuri, medii de cultura ce contin
zaharuri în concentratie mare, proteine, gelatina etc. Formele vegetative sunt distruse în prima zi,
iar sporii se transforma în forme vegetative ce vor fi distruse zilele urmatoare. Reamintim, însa, ca
sporii bacteriilor termofile nu se distrug prin aceasta metoda.
• autoclavarea este metoda folosita pentru instrumentarul de chirurgie iar în laboratoarele de
microbiologie pentru sterilizarea mediilor de cultura si a materialului infectios. Sterilizarea are loc
într-o atmosfera saturata de vapori de apa la 121 oC, la o presiune de 1 atm, timp de 20-30 de
minute, în aparate speciale numite autoclave sau la 134 oC, la o presiune de 2 atm. 10-15 minute.
4. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
4
Antisepticele sunt substante cu actiune bacteriostatica, uneori bactericida, putând fi aplicate pe
tegumente sau ca spalaturi ale unor mucoase (vaginala, uretrala, otica etc.). Aceeasi substanta poate fi
antiseptic sau dezinfectant în functie de concentratie.
5
• antiseptizarea plagilor si a mucoaselor (colire, inhalatii, instilatii nazale, otice, spalaturi vaginale,
uretrale etc.).
4.3 Sarurile
Dintre saruri, cele ale metalelor grele au efectul bactericid cel mai puternic. Astfel, ionii de Hg si Ag
sunt activi într-o proportie de 1/un milion. Actiunea lor bactericida se datoreaza combinarii lor cu grupari
active al enzimelor pe care le inactiveaza. Eficienta lor depinde, însa, mai degraba de densitatea culturii
bacteriene decât de concentratia lor, deoarece ei sunt absorbiti repede si preferential de bacterii, atingând
în bacterii concentratii mari în defavoarea concentratiei din mediu.
• clorura de mercur (sublimatul) 1%o se foloseste în laboratoare ca dezinfectant pentru pipete si
lame;
• merthiolatul, care este un compus organic al mercurului, este folosit drept conservant pentru seruri
si vaccinuri în concentratie de 1/10.000 si ca dezinfectant în concentratie de 1/1000;
• nitratul de argint în concentratie de 1% se folosea în profilaxia oftalmiei gonococice la nou-nascut
înainte de introducerea penicilinei în terapie;
• colargolul, protargolul si argirolul sunt compusi de argint care se folosesc sub forma de colire si
unguente în concentratie de 1-1,5%;
• compusii organici ai arsenului, bismutului, antimoniului au fost utilizati în trecut în tratamentul
sifilisului si a unor infectii produse de unele protozoare.
• sulfatul de cupru este folosit cu succes ca fungicid, dar nu în medicina, ci în agricultura;
• oxidul de zinc se foloseste ca antiseptic, astringent si caustic în dermatologie.
4.4. Halogenii
6
Halogenii cei mai utilizati ca antiseptice si dezinfectante sunt clorul si iodul, ambele cu actiune
puternic bactericida si sporicida. Mecanismul de actiune al halogenilor se bazeaza pe proprietatile lor
oxidante.
Clorul a fost introdus ca dezinfectant de O.W.Holmes la Boston în anul 1835 si de Semmelweis la
Viena în 1847 pentru a preveni transmiterea febrei puerperale prin mâinile medicilor.
• clorul gazos în concentratie de 2-3mg%o este folosit pentru potabilizarea apei, dar concentratia
trebuie sa fie mai mare daca apele au continut crescut de substante organice, deoarece acestea
fixeaza si inactiveaza clorul;
• hipocloritul de sodiu se foloseste tot pentru dezinfectia apei, a veselei si a WC-urilor, la curatirea
suprafetelor în industria alimentara, în unitati de alimentatie publica etc;
• cloramina este folosita ca dezinfectant pentru vesela, lenjerie, în concentratie de 2-3% si ca
antiseptic în concentratie de 1%;
Iodul este un oxidant puternic si se combina ireversibil cu proteinele bacteriene. Se foloseste sub
forma de:
• solutie alcoolica 1-2% ca antiseptic cutanat
• tinctura de iod care contine 4-5% iod si 2-5% iodura de potasiu se utilizeaza tot ca antispetic
cutanat pentru antiseptizarea pielii înainte de interventii chirurgicale. Atât solutia alcoolica cât
si tinctura nu pot fi aplicate direct pe plagi deoarece au efect distructiv asupra tesuturilor;
• iodoforii contin iod complexat cu un detergent anionic au o serie de avantaje. Au o penetrabilitate
foarte buna a pielii, nu sunt iritanti deoarece iodul este eliberat treptat din combinatie si nu pateza
lenjeria. Un exemplu este betadina, un complex hidrosolubil al iodului cu polivinilpirolidona.
Preparatul poate fi folosit pentru antiseptizarea plagilor superficiale.
Dezavantajul antisepticelor cu iod este alergizarea pe care o produc la unele
persoane.
Glutaraldehida 2% în solutie apoasa este mai activa decât formolul si mai putin iritanta. Este mai
activa în mediu alcalin fiind bactericida, sporicida si virulicida. Este indicata în sterilizarea unor
instrumente medicale ce nu pot fi supuse sterilizarii prin caldura, ca, de pilda, cistoscoape, echipament de
anestezie, materiale plastice si termometre.
7
pentru om, reduc mult numarul de bacterii din aer, dar acesti produsi sunt foarte sensibili la umiditate pe
de o parte, iar pe de alta parte nu distrug bacteriile de pe mobilier, suprafete ce constituie de fapt una din
sursele bacteriilor din aer.
• oxidul de etilen este un gaz foarte solubil în apa, fiind cel mai potrivit dezinfectant gazos pentru
suprafete uscate. Este însa destul de costisitor si are o toxicitate reziduala. Se utilizeaza la sterilizarea
materialelor care nu suporta temperaturi ridicate: obiecte din plastic, echipament chirugical, carti, obiecte
din piele care au fost contaminate de pacienti contagiosi. Fiind exploziv, se utilizeaza în amestec de 90%
cu CO2.
Fenolii. Fenolul (C6H5OH) sau acidul carbolic este un bun denaturant al proteinelor precum si un
detergent. Actiunea sa bactericida presupune liza celulelor bacteriene. El se poate folosi ca dezinfectant
în concentratie de 2,5% la decontaminarea bailor, a podelelor de spital, a plostilor etc., fiind însa iritant.
Este activ fata de majoritatea bacteriilor, inclusiv fata de bacilul tuberculozei si spori. În cocentratie de
1%o se foloseste pentru conservarea vaccinurilor.
Activitatea antibacteriana a fenolului creste prin halogenarea sau alkilarea inelului, ceea ce
intensifica polaritatea gruparii fenolice (-OH), restul moleculei devenind mai hidrofoba. Compusul
halogenat este mai tensioactiv si puterea bactericida creste de 100 de ori. Spre deosebire de detergentii
cationici, actiunea fenolilor este intensificata de sapunuri care le faciliteaza patrunderea. Lungimea
8
catenei fenolului creste pâna la un punct activitatea antibacteriana, pentru a o scadea la o lungime ce
depaseste o anumita limita.
• mixtura de tricresol (ortho, meta, para-metilfenol) si sapun este larg utlizata pentru dezinfectia
materialelor rezultate din laboratorul de bacteriologie, actiunea nefiind diminuata de prezenta materiilor
organice. Are un miros neplacut si patrunzator.
• lizolul este un amestec de tricrezol si un sapun de K. Se utilizeaza ca dezinfectant în medicina
veterinara, fiind activ asupra bacilului lui Koch în concentratie de 3‰.
• difenolii halogenati, ca, de pilda, hexaclorofenul este bacteriostatic în dilutii foarte mari
(1/2.500.000) si este mai putin inactivat de sapunuri decât detergentii anionici. Hexoclorofenul nu are
mirosul patrunzator al celorlalti fenoli si nu este prea volatil. Este larg utilizat pentru dezinfectia pielii în
combinatie cu un detergent, sau în sapunurile deodorante care împiedica descompunerea sudorii sub
actiunea bacteriilor. În cazurile în care este posibila absorbtia lui pe cale cutanata din pudre (de exemplu
prin pielea sugarilor imaturi), pot apare semne toxice sistemice.
• esterii alkil ai acidului p-hidroxibenzoic sunt folositi în conservarea alimentelor si a medicamentelor.
Ei actioneaza pe bacterii ca si fenolii alkilati, dar sunt netoxici când patrund pe cale orala deoarece sunt
rapid hidrolizati în p-hidroxibenzoat, netoxic.
• uleiurile esentiale care au fost utilizate înca din antichitate ca antiseptice si conservante contin o
mare varietate de compusi fenolici cum sunt tymolul (5-metil-2-isopropilfenol) si eugenolul (4-alil-2-
methoxifenol). Ultimul este folosit în stomatologie.
9
Acidul peracetic (CH3-CO-O-OH), agent puternic oxidant, este folosit sub forma de vapori pentru
sterilizarea camerelor unde se cresc animale “germ-free”, pentru care este însa toxic.
4.10. Colorantii
Colorantii trifenilmetanici, cum sunt cristal-violetul, metil-violetul si verdele briliant, sunt substante
puternic bacteriostatice, slab bactericide active mai ales pe bacteriile gram-pozitive. Violetul de gentiana
se poate folosi ca antiseptic în concentratie de 0,2%.
Colorantii tiaznici, cum este albastrul de metilen, se folosesc ca antiseptici externi în concentrnatii
de 0,2%-0,5%. Albastrul de metilen poate fi administrat ca antiseptic intern in infectiile urinare
(urodezinfectante).
Dintre colorantii acridinici, cel mai utilizat este rivanolul (lactat de metacridina) în concentratii
de 1-2%, la antiseptizarea plagilor chirurgicale si traumatice.
10