Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Performantelor Economic
Analiza Performantelor Economic
LUCRARE DE
LICENŢĂ
SUCEAVA
2009
ANALIZA PERFORMANŢELOR
ECONOMICO - FINANCIARE
ALE ÎNTREPRINDERII
2
CUPRINS
INTRODUCERE.............................................................................................................................5
CAPITOLUL 1. STUDIUL CADRULUI ORGANIZATORIC
ŞI NORMATIV AL INTREPRINDERII........................................................................................6
1.1 Prezentarea generală a unităţii.............................................................................................6
1.2 Structura organizatorică şi funcţională a întreprinderii........................................................8
1.3 Baza juridică a sistemului contabil, organizarea compartimentului financiar-contabil şi
relaţiile acestuia cu celelalte compartimente.................................................................................11
1.4 Prezentarea structurilor informatice din îmtreprindere......................................................14
CAPITOLUL 2. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE – SURSĂ DE INFORMAŢIE
PENTRU ANALIZA FINANCIARĂ............................................................................................17
2.1 Obiectivele şi funcţiile situaţiilor financiare......................................................................18
2.2 Principiile elaborării situaţiilor financiare.........................................................................22
2.3 Structura situaţiilor financiare anuale................................................................................25
2.3.1 Bilanţul contabil.................................................................................................................26
2.3.2 Contul de profit şi pierdere................................................................................................32
2.3.3 Situaţia fluxurilor de numerar............................................................................................37
2.3.4 Situaţia modificărilor capitalurilor proprii...................................................................41
2.3.5 Politici contabile şi note explicative................................................................................43
2.4 Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare.......................................................47
2.5 Limite ce privesc informaţia relevantă şi credibilă.......................................................49
2.6 Auditarea situaţiilor financiare anuale...............................................................................50
CAPITOLUL 3. ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII...........................................54
3.1 Definirea conceptului de rezultat.......................................................................................54
3.2 Stabilirea rezultatului exerciţiului financiar.......................................................................59
3.3 Analiza soldurilor intermediare de gestiune......................................................................61
3.3.1 Analiza cifrei de afaceri...................................................................................................61
3.3.2 Analiza marjei comerciale..............................................................................................63
3.3.3 Analiza producţiei exerciţiului..........................................................................................64
3.3.4 Analiza valorii adăugate.................................................................................................66
3.3.5 Relaţiile dintre indicatorii de performanţă a activităţii de exploatare......................70
3.4 Analiza soldurilor intermediare de gestiune ce caracterizează rentabilitatea
întreprinderii..................................................................................................................................73
3.4.1 Analiza excedentului brut de exploatare...........................................................................73
3
3.4.2 Analiza rezultatului din exploatare...............................................................................74
3.4.3 Analiza rezultatului din exploatare conform Notei explicative 4......................................75
3.4.4 Analiza rezultatului financiar.........................................................................................77
3.4.5 Analiza rezultatului curent.............................................................................................78
3.4.6 Analiza rezultatului extraordinar...............................................................................79
3.4.7 Analiza rezultatului brut.................................................................................................79
3.4.8 Analiza rezultatului net al exerciţiului...........................................................................80
3.5 Analiza dinamicii fluxuluide rezultat.............................................................................82
3.6 Analiza capacităţii de autofinanţare................................................................................85
3.7 Analiza ratelor de rentabilitate....................................................................................90
3.7.1 Analiza ratelor rentabilităţii economice..........................................................................92
3.7.1.1 Analiza rentabilităţii activului total.................................................................................92
3.7.1.2 Analiza ratelor rentabilităţii............................................................................................93
3.7.2 Analiza ratelor rentabilităţii financiare......................................................................95
CONCLUZII ..........................................................................................................................100
Anexa 1. Bilanţul societăţii ....................................................................................................105
Anexa 1. Contul deprofit şi pierdere ....................................................................................107
Anexa 2. Organigrama Societăţii.............................................................................................109
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................110
4
INTRODUCERE
5
CAPITOLUL 1
STUDIUL CADRULUI ORGANIZATORIC ŞI
NORMATIV AL ÎNTREPRINDERII
6
Forestiere Humor, COS Târgovişte, etc.
• Furnizorii
Materia primă, pentru această întreprindere, o constituie lemnul brut (buştenii), şi piatra. Firma
are cariere de extracţie de dolomită proprii ). Procurarea lemnului se face prin două modalităţi:
- prin participarea la licitaţii publice organizate de Direcţia Silvică Suceava. În urma acestor
licitaţii întreprinderea câştigă dreptul de a exploata anumite suprafeţe împădurite denumite parchete.
Relaţiile cu Direcţia Silvică Suceava se desfăşoară odată cu participarea la licitaţii, respectiv pe
parcursul achitării ratelor contractuale ce permit exploatarea respectivelor suprafeţe.
Responsabilitatea controlului asupra modului în care se desfăşoară activitatea de exploatare revine
Ocoalelor Silvice pe raza cărora se află aceste suprafeţe împădurite. Astfel firma intră în contact cu Ocoalele
Silvice cum ar fi cele din localităţile: Pojorâta, Iacobeni, Cârlibaba, Ciocănesti, Broşteni, Dorna Candrenilor
sau Ocolul Silvic Dorna.
- prin achiziţii de la persoane fizice proprietare de suprafeţe împădurite. Astfel pentru a avea
materia primă necesară desfăşurării procesului de producţie, întreprinderii îi revine sarcina transportului
buştenilor, deoarece furnizorii exploatează prin forţe proprii parchetele.
Pe lângă furnizorii de materii prime o pondere importantă o au furnizorii de utilităţi şi materiale
consumabile:
- furnizorii de maşini, utilaje şi instalaţii pentru producţie. În general acestea se achiziţionează
direct din import sau prin firme intermediare. Dintre firmele româneşti care furnizează astfel de
produse firmei amintim: Tools Solution SRL Suceava, IRUM S.A. Reghin, Rofelix Univers S.R.L. Cluj
Napoca, etc.
- furnizorii de utilităţi. Pentru a-şi asigura energia electrică necesară procesului de
producţie, dar şi administraţiei şi sectorului comercial, firma a încheiat contract de furnizare de
energie electrică cu filiala locală a EON Moldova. Apa este asigurată prin staţia proprie de
captare.
- furnizorii de piese de schimb: S.C. Tănase Enola SNC, Romups Suceava, S.C.Hurgiş
S.R.L.
• Concurenţii
S.C. CALCARUL S.A. reprezintă principala întreprindere de prelucrare a lemnului şi
producerea şi comercializarea produselor minerale concasate-sortate din zona.
În zonă, principalul concurent îl constituie S.C. ROMANEL S.A. Vatra Dornei, S.C.
REGNAFOR S.A. Vatra Dornei. De asemenea amintim S.C. DORNAFOR SA Vatra Dornei, SC MASP
DER WALT S.A. Ciocănesti, S.C. CRACIUN COM S.R.L. Vatra Domei.
Capitalul social, acţiunile
Firma are un capital social de 6.217.392 lei, aferent unui număr de 2.623.372 acţiuni.
7
Ultima modificare a capitalului social a avut loc în 2006 când s-a hotărât majorarea valorii
nominale a unei acţiuni de la 0,3729 lei la 2,37 lei, prin încorporarea beneficiilor nete realizate în anii
precedenţi şi repartizate la rezerve. Acţionarii majoritari ai societăţii sunt reprezentaţi de angajaţii
acesteia care deţin 52,34% din totalul acţiunilor firmei. Interesele acestora sunt reprezentate de
Asociaţia Salariaţilor întreprinderii.
Tabel nr. 1.1 - Structura acţionariatului la S.C. CALCARUL S.A. POJORATA
Structura acţionariatului
Nr.crt. Acţionari Număr Procent
1. OVIDIU COSTAN 475.880
acţiuni 8,14%
2. ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR REGNAFOR 1.373.073 52,34 %
3. CONSTANTIN TROASA 487.160 18,57 %
4. ALŢI ACŢIONARI 287.259 10,95%
TOTAL 2.623.372 100 %
8
1
Nedelea, Al., Marketing, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003,, p. 59
2
Nica P., Iftimescu A., Management.Concepte şi aplicaţii, Editura Universităţii Alexandru loan Cuza, Iasi, 2003, p. 174.
3
Jaba O. Managementul producţiei industriale, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2005, p. 156
organizării şi activităţii firmei, fiind responsabila de politica economică, financiară şi comercială a unităţii.
Principala sarcină pe linie financiar-contabilă este aprobarea sau modificarea bilanţului şi contului de profit şi
pierdere şi repartizarea profitului, în conformitate cu prevederile legii.
Adunarea Generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este nevoie a se lua o hotărâre pentru:
mărirea capitalului social, schimbarea obiectului societăţii, schimbarea formei societăţii, mutarea sediului,
fuziunea cu alte societăţi, reducerea capitalului social şi reîntregirea sa prin emisiunea de acţiuni,
dizolvarea anticipată a societăţii, cesiunea acţiunilor către terţi, emisiunea de obligaţiuni, aprobarea
operaţiunilor de cumpărare de bunuri, inclusiv mijloace fixe, oricare altă modificare a contractului de
societate ori a statutului, sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea Adunării Generale
extraordinare.
Consiliul de Administraţie al S.C. CALCARUL S.A. este compus din 5 membri. Aceştia sunt
numiţi pe o perioada de 4 ani şi pot fi revocaţi de Adunarea Generală a Acţionarilor.
Consiliul de Administraţie se întruneşte lunar la sediul CALCARUL S.A., sau ori de cate ori este
necesar, la convocarea preşedintelui sau a unei treimi din numărul membrilor săi, desfăşurându-şi
activitatea în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare şi a reglementărilor legale în
vigoare. Consiliul de Administraţie este condus de un preşedinte, iar în lipsa acestuia, de un membru, în
baza mandatului preşedintelui.
Preşedintele numeşte un secretar fie dintre membrii Consiliului de Administraţie, fie din afara
acestuia.
Gestiunea societăţii poate fi controlată de către 3 cenzori aleşi de Adunarea Generală a
Acţionarilor pe o perioada de 3 ani. Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să
verifice dacă bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere sunt legal întocmite şi în concordanţă
cu înregistrările şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea
bilanţului contabil. Cel puţin unul dintre cenzori trebuie sa fie expert contabil.
Directorul General are în subordine directă toate departamentele firmei . Acesta este
persoana care negociază toate contractele firmei cu furnizorii şi clienţii, dar şi cu personalul, după ce
în prealabil a primit rapoarte complete elaborate de la departamentele din subordine.
Directorul economic este acea persoană care răspunde de partea economică a firmei şi
asigură coordonarea raportărilor sintetice privind situaţiile economice ale unităţii. Acesta verifică
bilanţul, balanţele şi alte documente importante ale unităţii şi le semnează în cazul în care sunt
complete, acordă sau refuză viza de control preventiv; reprezintă firma în relaţiile cu banca sau organele
Ministerului de Finanţe. Angajaţii societăţii se grupează pe departamente. Departamentele şi angajaţii
din cadrul acestora au atribuţiile stabilite prin prezentul regulament şi prin fişa postului.
9
Organizarea funcţională a firmei
Datorită dezvoltării economice continue şi a evoluţiei concepţiilor privind managementul,
funcţiile întreprinderii au căpătat un caracter dinamic, ele încorporând sarcini şi atribuţii noi. Putem
constata că nu există o delimitare clară între funcţiile şi activităţile desfăşurate în cadrul firmei deoarece o
activitate poate fi cuprinsă în mai multe funcţii.
În cadrul S.C. CALCARUL S.A. se regăsesc cele cinci funcţii de bază ale unei
întreprinderi, respectiv: funcţia de cercetare - dezvoltare, funcţia comercială, funcţia de producţie, funcţia
financiar-contabilă şi funcţia de personal.
Funcţia de cercetare-dezvoltare reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate în cadrul firmei
prin care se studiază, se concepe, se elaborează şi se realizează cadrul tehnic, tehnologic şi organizatoric
al firmei.4
Prin aceasta este asigurată asimilarea şi introducerea tehnologiilor moderne de producţie,
obţinerea de noi produse finite, îmbunătăţirea tehnologiilor de fabricaţie, adaptarea tehnologiilor la
specificul obiectului de activitate al firmei, astfel încât să fie atinse obiectivele de calitate şi
productivitate ale unităţii. Obiectivele de bază ale funcţiei sunt: optimizarea fluxurilor de
fabricaţie; îmbunătăţirea proceselor de muncă, a activităţii de întreţinere şi reparaţii; perfecţionarea
structurii organizatorice.
Funcţia comercială cuprinde ansamblul activităţilor de cunoaştere a cererii şi ofertei pieţei,
de procurare nemijlocită a materiei prime, materialelor, echipamentelor de producţie necesare
desfăşurării producţiei întreprinderii şi de vânzare a produselor care fac obiectul de bază al acesteia.
Mai cuprinde şi activităţi de cercetarea a pieţelor de desfacere şi a concurenţilor, activitatea de promovare,
publicitate şi reclamă, participarea la târguri şi expoziţii.
Ca obiective pot fi enumerate: onorarea la timp şi cu profesionalism a comenzilor ; asigurarea
comenzilor şi a contractelor unităţii.
Funcţia de producţie este prin natura sa funcţia tehnică a întreprinderii. Funcţia de
producţie cuprinde totalitatea activităţilor de bază, auxiliare şi de servire prin intermediul cărora se duc
la îndeplinire obiectivele referitoare la fabricarea produselor, realizarea lucrărilor şi prestarea
serviciilor la nivelul societăţii comerciale.
Ţinând seama de natura activităţilor ce fac obiectul acestei funcţii, în cadrul ei se cuprind
următoarele : exploatarea; controlul tehnic de calitate; întreţinerea şi repararea utilajelor; gestiunea
producţiei.
Principalele activităţi, din perspectiva sistemului informaţional economic, ale biroului tehnic
se referă la stabilirea planurilor de producţie şi lansarea comenzilor în fabricaţie, iar secţiile de
______________________________
10
4
Neagu C., Managementul firmei, Editura Tritonic, Bucuresti, 2004, pg. 55,56.
11
contabile conform cu directivele europene publicat în Monitorul Oficial al României 30/11/2005.
_____________
5
***Lex Expert
Organizarea contabilităţii financiare se realizează, de regulă în compartimente distincte,
conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicita să
îndeplinească această funcţie6.
Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund, împreună cu
personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii.
Contabilitatea poate fi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul
contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile O.G. nr.65/1994 privind
organizarea activităţii de expertiză contabila şi a contabililor autorizaţi, cu modificările şi completările
ulterioare, care răspund, potrivit legii7.
Activitatea financiar-contabilă în cadrul S.C. CALCARUL S.A. se realizează de
compartimentul financiar-contabil, subordonându-se ierarhic contabilului sef. Acest
compartiment are următoarele componente: planificarea economico-financiară, analiza
economică, mijloacele fixe, stocuri, încasări/plăţi, salarizare.
Planificarea economico-financiară:
asigură prin bugetul de venituri şi cheltuieli fondurile necesare desfăşurării ritmice a
programului de producţie;
efectuează calcule de fundamentare a indicatorilor economico-financiari privind rentabilitatea,
beneficiile, veniturile, producţia marfa, viteza de rotaţie a mijloacelor circulante şi alţi indicatori;
asigură aplicarea corectă a legii privind formarea şi vărsarea beneficiului şi urmăreşte
constituirea fondurilor din beneficii la termen şi în cuantumul prevăzut în bugetul de venituri şi
cheltuieli aprobat
participă la raţionalizarea sistemului informaţional al unităţii;
analizează anual şi ori de cate ori este necesar normativele specifice aprobate şi face propuneri
de îmbunătăţire a acestora;
urmăreşte primirea la termen a facturilor pentru mărfurile exportate şi importate;
urmăreşte lichidarea stocurilor de produse finite;
efectuează decontarea în termen a operaţiunilor rezultate din activitatea de comerţ exterior;
urmăreşte circulaţia documentelor de decontare cu banca, analizează volumul facturilor
neîncasate şi stabileşte măsurile corespunzătoare;
Analiza economică
participă la prezentarea şi susţinerea bilanţului şi a raportului explicativ, la analiza
rezultatelor economico-financiare pe baza datelor din bilanţ şi urmăreşte modul de
realizare a sarcinilor rezultate din analiză;
12
_____________
6
Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, art.10.
7
Airinei D., Filip M., Fătu T., Grama A., Fotache D., Georgescu M., Fînaru L., Introducere în informatica economică. Ediţia a
IV-a, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 33.
asigură furnizarea datelor necesare pentru întocmirea bilanţurilor şi analiza rezultatelor
economico-financiare;
verifică corectitudinea privitoare la decontarea cheltuielilor de producţie,
urmăreşte închiderea lunara a situaţiei cheltuielilor pe elemente;
face propuneri de studii cu privire la raţionalizarea sistemului informaţional;
efectuează lunar analiza indicatorilor de productivitate a muncii şi salarizarea
personalului pe secţii şi pe unitate;
efectuează analiza listelor de facturi de plată şi de încasat şi stabileşte variantele
circuitelor de compensare a datoriilor reciproce;
discută posibilităţile de compensare cu clienţii şi furnizorii;
elaborează propuneri de costuri anuale, trimestriale, precum şi de perspectiva în ceea ce
priveşte costurile la nivelul unităţii pe baza studiilor proprii, a datelor de prognoză şi a
elementelor de fundamentare primite de la celelalte compartimente;
urmăreşte modul de realizare a costurilor de producţie pe produs, pe articole de calculate
ce rezultă din analizele efectuate de secţii comparativ cu cele planificate şi sesizează
conducerea în eventualitatea unor neajunsuri constatate;
participă la întocmirea lucrărilor necesare analizei privind realizarea costurilor de
producţie, lunar, trimestrial, anual, sau ori de câte ori conducerea solicită asemenea
analize;
întocmeşte situaţii privind analiza factorilor care au influenţat realizarea costurilor de
producţie;
prezintă periodic şi ori de câte ori este necesar informări privind realizarea costurilor de
producţie la nivel de unitate;
urmăreşte şi analizează evoluţia preţurilor şi tarifelor la produsele şi serviciile proprii,
prezentând conducerii propuneri de îmbunătăţire,
propune Consiliului de Administraţie nivelul de plan al cheltuielilor indirecte pentru
fiecare secţie de producţie;
centralizează realizările costurilor de producţie comparativ cu cele planificate pentru
produsele realizate;
elaborează propuneri de perspectivă în domeniul costurilor;
elaborează decizii de preţ pentru produsele noi sau pentru modificarea nivelul preţului la
produsele vechi;
Mijloace fixe:
13
asigură efectuarea corectă şi la timp a tuturor înregistrărilor contabile privind evidenţa mijloacelor
fixe şi calculul amortizărilor, evidenta cheltuielilor de investiţii;
propune spre casare mijloace fixe complet amortizate, cu durata de funcţionare expirată, uzate
fizic sau moral sau care nu mai prezintă siguranţă în funcţionare. După obţinerea aprobării
conducerii, înainte de a fi casate sunt scoase la licitaţie deschisa, cu strigare şi adjudecare la preţul
cel mai mare.
Stocuri:
stabileşte norme de stoc pentru toate materialele aprovizionate şi urmareşte evitarea formării
stocurilor supranormative şi a consumării stocului de siguranţă şi refacerea imediată a acestuia;
calculează şi înregistrează nivelul stocului pe baza documentelor furnizate de serviciile
de aprovizionare şi desfacere;
ia măsuri pentru preîntâmpinarea formării de stocuri de produse finite, fără mişcare, cu mişcare
lentă sau supranormative şi valorificarea acestora;
răspunde de respectarea strictă a disciplinei contractual în ceea ce priveşte sortimentele, calitatea,
termenele de livrare;
întocmeşte propunere de norme de stoc pentru produsele pe care le realizează şi participă la
recalcularea periodică a normativelor mijloacelor circulante pentru produsele finite.
Încasări/plăţi
răspunde de organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a contabilităţii valorilor
patrimoniale ale unităţii;
asigură respectarea prevederilor legale privind integritatea proprietăţii unităţii şi ia toate măsurile
legale de reîntregire a avutului societăţii în cazul în care a fost păgubit;
asigură intreţinerea corectă a jurnalului de cumpărări pentru stabilirea TVA deductibilă;
asigură confidenţialitatea tranzacţiilor comerciale pe care le încheie;
facturează toate livrările de produse, certificând exactitatea şi legalitatea preţurilor de facturare;
întocmeşte şi analizează corespondenţa de urmărire a debitorilor interni;
asigură inventarierea costurilor de clienţi creditori şi debitori;
asigură evidenţa obligaţiilor de plată către bugetul de stat şi alte impozite şi taxe, precum şi
regularizarea operaţiunilor legate de acestea;
asigură evidenţa obligaţiilor de plată către acţionari;
asigură emiterea deciziilor de imputare pentru recuperarea pagubelor aduse patrimoniului de către
personalul unităţii pe baza actelor de constatare şi control avizate de conducerea societăţii.
Salarizare
asigură şi răspunde de efectuarea corectă şi la timp a calcului privind drepturile salariale
ale personalului, drepturi băneşti lunare şi alte drepturi băneşti, întocmind listele şi statele de
14
plată;
întocmeşte şi prezintă spre aprobare conducerii situaţia privind manopera realizată şi
salariile realizate;
analizează şi propune, în colaborare cu celelalte compartimente, forme de salarizare noi,
corespunzătoare activităţii desfăşurate.
Corelaţiile între componentele serviciului financiar-contabil
Sistemul de planificare financiară are corelaţii cu cel de producţie. De la sistemul de
producţie vin toate notele de fundamentare cu privire la activitatea de producţie, investiţie,
rezultatele activităţii, iar pe baza acestora sistemul de planificare întocmeşte Bugetul de venituri şi
cheltuieli, efectuează antecalculaţii pentru emiterea de decizii pentru preţurile de înregistrare a producţiei
din depozit şi preţuri de vânzare către terţi.
Sistemul de analiză economică utilizează datele transmise de celelalte sisteme, iar
sistemul de contabilitate generală transmite mai departe rapoarte conducerii societăţii, rapoarte
obţinute pe baza datelor actualizate din activitatea celorlalte sisteme.
Sistemul de gestiune a mijloacelor fixe intră în corelaţie cu secţiile de producţie care
gestionează mijloacele fixe şi care urmăresc evidenţa fiecărui reper în parte după validarea
mişcărilor curente de mijloace fixe. Din sistemul de gestiune a mijloacelor fixe, comisiile de
inventariere constituite în cadrul secţiilor de producţie, preiau liste de inventariere a mijloacelor fixe
pentru desfăşurarea operativă a operaţiunilor de inventariere şi apoi prezintă rezultatele inventarierii
într-un proces verbal necesar sistemului de contabilitate generală.
Sistemul de gestiune a stocurilor are corelaţii atât cu sistemul de aprovizionare, cu care
execută tranzacţii de intrări-recepţii, cât şi cu sistemul de producţie şi comisia de inventariere,
tranzacţiile cu acestea constând în ieşiri sau transferuri. Din sistemul de gestiune a stocurilor,
comisiile de inventariere a stocurilor constituite în cadrul secţiilor de producţie preiau liste de
inventariere a stocurilor pentru desfăşurarea operativă a operaţiunilor de inventariere şi apoi
prezintă rezultatele inventarierii într-un proces verbal necesar sistemului de contabilitate generală.
Sistemul de încasări/plăţi are corelaţii cu partenerii de la care se primesc comenzile pentru
lansarea în producţie prin Serviciul Desfacere şi Serviciul Tehnic, caruia le prezintă pentru a le
lansa în fabricaţie. La finalizarea comenzii Serviciul încasări/plăţi anunţă clientul.
În corelaţie cu acest sistem intră şi băncile, prin care se efectuează principalele tranzacţii
de trezorerie: încasări de la clienţi, plăţi către furnizori, transfer de numerar în casierie pentru plata
salariilor.
Sistemul de salarizare urmăreşte evidenţa datelor personale ale angajaţilor şi salarizarea
acestora, iar corelatiile principale stabilesc cu trezoreria şi cu autorităţile administrative în vederea
depunerii declaraţiilor lunare stabilite prin acte normative.
15
1.4. Prezentarea structurilor informatice din întreprindere
Pentru a studia sistemul informaţional al S.C. CALCARUL S.A POJORATA trebuie să ne
îndreptăm atenţia asupra mai multor aspecte, şi anume: informaţiile de ieşire obţinute din actualul sistem şi
de care au nevoie persoane din unitate pentru exercitarea sarcinilor ce le revin; datele de intrare în sistem
vehiculate în unitate pentru fiecare loc de muncă; modul în care sunt păstrate şi stocate datele; procesele de
prelucrare la care sunt supuse datele, ordinea prelucrărilor şi dependenţa dintre datele trecute prin diverse
procese.
Obţinerea informaţiilor de ieşire se face prin intermediul ferestrelor de selectie. Totuşi interfeţele
programelor existente în firmă nu beneficiază de cele mai noi tehnologii informaţionale, de tip grafic şi
multimedia. Principalele informaţii care se obţin din cadrul sistemului apar sub forma listelor, situaţiilor
de ieşire, documentelor, ecranelor, a răspunsurilor la întrebari. Multe dintre situatiile obţinute cu ajutorul
produselor software existente în unitate conţin informaţii ce trebuiesc consultate în cadrul mai multor
compartimente.
Informaţiile necesare generării rapoartelor de lucru sunt asigurate atât prin culegerea lor din
documentele curente pe suport hartie (facturi, chitanţe, bonuri de consum, etc.) cât şi din alte aplicaţii ale
sistemului, existente în firma.
Realităţile societăţii moderne ne arată că o dată cu dezvoltarea economiei de piata şi sporirea
gradului de complexitate al informaţiei economice, trebuie să se dezvolte corespunzător, ca arie, conţinut şi
oportunitate, pentru ca ea sa poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poata reflecta
exact situaţia patrimonială a entităţilor şi rezultatele activităţii economico-financiare.
Dacă până aici am făcut referire la sistemul informaţional al întreprinderii, în cele ce urmează
vom analiza sistemul informatic şi componentele sale (hardware şi software).
Sistemul informatic este considerat o componentă a sistemului informaţional, în care mijloacele
tehnice de prelucrare sunt calculatoarele electronice.
Vorbind despre sistemele electronice de calcul, putem spune că acestea reprezintă un ansamblu
de echipamente (hardware), care împreună cu un sistem de programe (software) realizează prelucrarea
automată a datelor furnizate de utilizatori în scopul obţinerii informaţiilor. Echipamentele hardware sunt
formate din calculatorul propriu - zis şi echipamentele periferice. Ele sunt folosite pentru culegerea, stocarea,
prelucrarea, redarea şi transmiterea rezultatelor.8
S.C. CALCARUL S.A. este dotată corespunzator din punct de vedere al echipamentelor hardware,
deoarece toate departamentele firmei dispun de calculatoare destul de performante şi echipamente
periferice corespunzatoare. Totuşi, în structura organizatorică a firmei nu se regăseşte un departament
16
de informatică de sine stătător. Din punct de vedere al resurselor umane de specialitate, singurul care
asigură administrarea sistemului şi întreţinerea echipamentelor, este programatorul de la firma
______________________
8
Ţugui A., Fătu T. Managementul resurselor umane, Editura. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p. 110.
MENSOFT, laşi, cu care firma a încheiat contract de service din anul 2003 şi în prezent.
Firma dispune de un număr de 17 calculatoare, dintre care 14 sunt în cadrul reţelei ce exista în
firmă. Aceste calculatoare sunt de tip Pentium II, III şi IV şi folosesc 3 imprimante, 2 imprimante
matriciale (STAR LC - 15 şi EPSON LX -1170), şi 1 Laser(HP Laserjet4), legate de asemenea în
reţea. În forma ei actuala, reţeaua este formată dintr-un singur server de reţea.
Din punct de vedere practic, produsele informatice reprezintă o suită de instrucţiuni prin care se
controlează operative realizate de calculator. În sens restrâns, produsul informatic a fost privit ca un cod
care, odata instalat pe un echipament, face ca acesta să execute anumite sarcini.
În prezent se fac eforturi pentru ca firma noastră să se apropie de ceea ce înseamnă o
întreprindere modernă din punct de vedere al softului utilizat. Se folosesc produse informatice
elaborate de programatorul Adi Moldovan, de la firma MENSOFT Iaşi, care ofera şi servicii de
consultanţă şi actualizare a aplicaţiilor furnizate. Pe lângă produsele informatice de bază (ca de
exemplu Windows XP, Microsoft Office, Total Commander), firma utilizează şi produse software
menite să-i uşureze activitatea financiar - contabilă şi de gestiune a producţiei.
Principalul produs software folosit este cel oferit de firma MENSOFT din Iaşi, Software care
înglobeaza module pentru gestiune, (AXON Gestiune), pentru gestiunea pentru salarii (AXON
Personal) sau pentru preluarea notelor contabile şi generarea rapoartelor contabile (AXON
Contabilitate)
17
CAPITOLUL 2
SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE, SURSELE DE INFORMAŢII
PENTRU ANALIZA FINANCIARĂ
Situaţiile financiare reprezintă cea mai importantă modalitate de a prezenta periodic terţilor
informaţiile colectate şi prelucrate de sistemul contabil. Acestea mai sunt cunoscute şi sub denumirile de
conturi anuale, documente contabile de sinteză sau bilanţ contabil. Se numesc situaţii anuale deoarece
aceste informaţii de sinteza sunt publicate, de regulă, la sfarşitul exerciţiului financiar, care durează, de
cele mai multe ori, un an. Însă, adesea, utilizatorii solicită date privind performanţele întreprinderii şi la
intervale mai mici de timp. Asfel, sunt publicate de către întreprinderi unele informaţii şi la alte intervale:
semestrial, trimestrial sau lunar.9
Obţinerea unei imagini fidele asupra poziţiei financiare, performanţei şi modificărilor
pozitiei financiare reprezintă obiectivul fundamental al contabilităţii Atingerea acestuia nu
presupune întotdeauna focalizarea pe elemente de detaliu, ci mai ales pe agregarea lor în imagini
globale, care surprind situaţia actuală şi perspectivele unităţii economice.
A decide corect şi operativ înseamnă a fi în permanenţă bine informat. Elaborarea
deciziilor economice şi aprecierea activităţii trecute, sunt fundamentate pe informaţii de natură
contabilă, iar structurarea şi agregarea informaţiilor de această natură se realizează prin
intermediul documentelor de sinteză şi raportare contabila10.
2.1. Obiectivele şi funcţiile situaţiilor financiare
Conform cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, obiectivul
situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi modificările
poziţiei financiare, a întreprinderii, acestea fiind utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor
economice.
Poziţia financiară se referă la relaţiile dintre elementele bilanţului (acţiunile, datoriile şi
capitalurile proprii).
Poziţia financiară este influenţată de:
• resursele economice pe care le controlează intreprinderea, informatiile cu privire la
acestea fiind utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau echivalente
de numerar în viitor;
• structura financiară a întreprinderii, informaţiile despre aceasta permit anticiparea
nevoilor viitoare de creditare sau şansele de a primi finanţare în viitor, precum şi a modului în
18
__________________
9
Horomnea E., Tabară N., Buzdugan D., Georgescu I., Beţianu L., Bazele contabilităţii. Concepte. Modele. Aplicaţii, Editura
Secom Libris, Iaşi, 2006, p.319.
10
Horomnea E., Bazele contabilităţii. Concepte, aplicaţii, lexicon, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p.307.
care profiturile şi fluxurile viitoare de numerar vor fi repartizate între persoanele care au un
interes în întreprindere;
• lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii, informaţiile despre acestea fiind utile
pentru anticiparea capacităţii întreprinderii de a-şi onora angajamentele financiare la scadenţă;
• capacitatea întreprinderii de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară
activitatea.
Performanţele unei întreprinderi se referă la relatia dintre veniturile şi cheltuielile din contul
de profit şi pierdere. Informaţiile despre performanţele întreprinderii, mai ales profitabilitatea acesteia,
folosesc anticipării capacităţii întreprinderii de a genera fluxuri de numerar folosind resursele
existente, precum şi formulării unor raţionamente în ceea ce priveşte eficienţa cu care vor fi utilizate noile
resurse.
Modificarea poziţiei financiare reflectă, în general, modificările structurilor din contul de profit
şi pierdere şi ale celor din bilanţ. Informaţiile privind modificarea poziţiei financiare a întreprinderii
sunt necesare pentru evaluarea activităţilor sale de exploatare, finanţare şi de investiţii, oferind o
bază pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerar sau echivalente de numerar şi a
nevoilor întreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de numerar11.
Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite, în principal de bilanţ, cele privind
performanţa, de contul de profit şi pierdere, iar cele privind poziţia financiară de situaţiile
distincte.
Situaţiile financiare anuale îndeplinesc, în principal, două funcţii:
• funcţia rezumativă, care se referă la demersul de generalizare la nivelul mulţimii
conturilor de bilanţ, precum şi la acţiunea de sistematizare a soldurilor conturilor în vederea
obţinerii de indicatori valorici cu putere de reflectare sporită, de sistematizare a acestora într-un
sistem în masură să caracterizeze, la un moment dat, situaţia economico-juridică a perimetrului
contabil respectiv;
• funcţia informaţională, care constă în faptul ca ceea ce ofera situaţiile financiare anuale
este imaginea fidelă a unui domeniu al realităţii, determinat printr-o localizare spatio-temporară a
nivelului elementelor de activ şi pasiv, de venituri, cheltuieli şi rezultate.
Întocmirea situaţiilor financiare reprezintă un proces complex de agregare a datelor în
vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situaţia patrimoniului şi rezultatele
obţinute. Desfăşurarea acestui proces se concretizează într-o suită de lucrări, dintre care unele cu caracter
preliminar, iar altele la redactarea sau completarea propriu-zisă a bilantului.
19
Lucrările preliminare sunt denumite lucrări de închidere a exerciţiului, fiind structurate astfel:
_____________________
11
www.mefromania.ro - Contabilitatea Instituţiilor Publice
1. Întocmirea balanţei de verificare primară, care are rolul înfatisarii unei imagini de
ansamblu a situaţiei scriptice a intreprinderii prin preluarea marimilor semnificative ale
conturilor din registrul Cartea Mare. Balanţa de verificare se întocmeşte conform modelului
adoptat de întreprindere, cele mai des întâlnite fiind balanţele cu patru sau cu cinci serii de
egalităţi;
2. Inventarierea generală a patrimoniului, care are rolul de a verifica existenţa
concordanţei între realitatea fizică şi cea din contabilitate, stabilind situaţia reală a patrimoniului.
Efectuarea inventarierii este obligatorie la începutul activităţii, cel puţin odată pe an pe parcursul
funcţionării, în cazul fuziunii sau divizării, la încetarea activităţii, precum şi în alte situaţii.
Inventarierea se efectuează la locul depozitării sau păstrarii bunurilor, prin numarare, cântărire,
măsurare sau prin alte mijloace, rezultând listele de inventariere;
3. Contabilizarea operaţiunilor de regularizare: intervine atunci când situaţia reală a unor
elemente patrimoniale constatată în urma inventarierii este diferită de cea consemnată scriptic,
inregistrările putându-se referi la plusuri sau minusuri de inventar, amortizări exceptionale, ajustări
pentru depreciere, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, delimitarea în timp a veniturilor şi
cheltuielilor, consemnarea diferenţelor de curs valutar;
4. Determinarea rezultatului contabil şi a celui fiscal, respectiv calculul şi înregistrarea
impozitului pe profit: presupune punerea faţă în faţă a veniturilor şi cheltuielilor, prin intermediul
contului 121 ,,Profit şi pierdere";
5. Repartizarea profitului sau acoperirea pierderii: în cazul în care întreprinderea
obţine profit, Consiliul de Administraţie propune modul de repartizare a acestuia pe destinaţii,
decizia finală în acest sens urmând să fie luată de Adunarea Generală a Acţionarilor sau
Asociaţiilor;
6. Închiderea tuturor conturilor: pune în funcţiune contul 892 ,,Bilanţ de închidere", acesta
creditându-se cu soldurile conturilor de pasiv şi debitându-se cu soldurile conturilor de activ. Dupa
efectuarea acestor înregistrări conturile se soldează.
7. Întocmirea balanţei de verificare finală: se realizează pe baza datelor din Cartea Mare.
Balanţa de verificare finală conţine, pentru fiecare cont sintetic, datele cele mai
semnificative privind situaţia de la începutul şi, respectiv, sfârşitul exerciţiului pentru care se
întocmesc situaţiile financiare, precum şi cele privind mişcările din cursul exerciţiului (inclusiv a celor
generate de diferenţele de inventar, determinarea rezultatului exerciţiului, a impozitului pe profit şi
repartizarea profitului net). În plus, balanţa de verificare finală are şi rolul de a asigura controlul
20
corectei preluări şi prelucrări a datelor corespunzătoare mişcărilor de valori, intervenite după elaborarea
balanţei de verificare primare. Pe baza datelor din balanţa de verificare finală se întocmeşte bilanţul
contabil şi contul de profit şi pierdere.
Situaţiile financiare reprezintă cea mai importantă modalitate de a prezenta periodic
terţilor informaţiile colectate şi prelucrate de sistemul contabil. Acestea mai sunt cunoscute şi sub
denumirile de conturi anuale, documente contabile de sinteză sau bilanţ contabil.
Se numesc situaţii anuale deoarece aceste informaţii de sinteză sunt publicate, de regulă,
la sfârşitul exercitiului financiar, care durează de cele mai multe ori, un an. Însa, adesea, utilizatorii
solicită date privind performanţele întreprinderii şi la intervale mai mici de timp. Astfel, sunt publicate
de către întreprinderi unele informaţii şi la alte intervale: semestrial, trimestrial sau lunar (în cazul
întreprinderilor cotate la bursele importante ale lumii)12 . Potrivit art.29 din Legea contabilităţii nr.
82/1991, republicată, la sfârşitul exerciţiului întreprinderile întocmesc un raport anual ce cuprinde
situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de
cenzori, după caz, şi propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderilor contabile.
Situaţiile financiare sunt documente de sinteză prin care sunt comunicate informaţii
contabil-financiare necesare majorităţii utilizatorilor. Potrivit Cadrului IASC, majoritatea utilizatorilor
consumă informaţii pentru:
• a hotărî când sa cumpere, să păstreze sau să vândă o investiţie de capital;
• a evalua răspunderea sau gestiunea manageriala;
• a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi;
• a evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii;
• a determina politicile de impozitare;
• a determina profitul şi dividendele ce pot fi distribute;
• a elabora şi utiliza date statistice despre venitul naţional;
• a reglementa activitatea întreprinderilor13.
Situaţiile financiare nu acopera totuşi întotdeauna nevoile utilizatorilor, deoarece ele
exprimă în bună măsură efecte financiare ale unor evenimente trecute, şi, în acelaşi timp, nu conţin
de regulă informaţii nefinanciare. Situaţiile financiare reprezintă rezultatele administrării întreprinderii
de către conducatori, inclusiv gestionarea resurselor de către acestia. Utilizatorii evaluează modul de
administrare sau responsabilitatea conducerii pentru a lua decizii economice, cum sunt: păstrarea
investiţiei, dezvoltarea acesteia sau retragerea din afacere.
Analiza financiară pleacă de la situaţiile financiare, ea aducând un plus de relevanţă,
claritate şi expresivitate în aprecierea situaţiei economico-financiare a întreprinderii şi punând în
evidenţă toţi factorii care au contribuit la rezultatele obţinute şi contribuţia fiecăruia.
Pentru a fi utilă pentru consumatori (utilizatori) informaţia contabilă trebuie să îndeplinească
21
atribute denumite caracteristici calitative. Aşa cum prevede Cadrul general IASB pentru elaborarea şi
____________________________________________________
12
Hlaciuc E., Curs Bazele contabilităţii., 2006, p.66.
13
Istrate C., Introducere în contabilitate, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p.163.
22
precum şi în cazul în care se consideră că această schimbare va oferi o prezentare mai adecvată a bilanţului
______________________
14
Istrate C., Introducere în contabilitate, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p.163.
15
Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitara, Bucureşti, 2005, p. 19.
contabil16.
Principiul continuităţii porneşte de la premisa că firma îşi va continua activitatea în viitorul
previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere semnificativă a activităţii17.
Creditorul şi, în egală măsură, orice potenţial investitor, sunt interesaţi de acest aspect.
Întocmirea documentelor de sinteză contabilă şi evaluarea documentelor patrimoniale are loc prin
recunoaşterea principiului continuităţii. Dacă în cursul anului activitatea firmei este întreruptă,
documentele de sinteză contabilă vor fi redactate la acea dată.
Principiul prudenţei constă în aceea ca pentru deprecierile, riscurile şi pierderile
probabile care pot surveni în activitatea exerciţiului curent sau anterior nu este admisa, pe de o parte,
supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, iar pe de alta parte subevaluarea elementelor
de pasiv şi a cheltuielilor. Aceste cerinţe asigură evitarea transferării în perioada viitoare a
incertitudinilor din cursul exerciţiului curent ori a celui anterior sau altfel spus să nu se influenţeze
patrimoniul şi rezultatele exerciţiilor viitoare cu ceea ce nu se referă la acestea.
Prudenţa presupune inregistrarea minusurilor latente de valoare (amortizări şi provizioane) şi
pierderile sau cheltuielile viitoare şi aşteptarea realizării definitive a profiturilor pentru înregistrarea
lor ca venituri. Deci, un venit trebuie înregistrat în momentul realizării efective, iar o cheltuială în
momentul în care realitatea devine palpabilă. Procedând astfel, se evită supraevaluarea elementelor
de activ şi a cheltuielilor şi subevaluarea elementelor de pasiv şi a veniturilor ţinând seama de
deprecieri, riscuri şi pierderi probabile generate de desfăşurare a activităţii curente.
Înfaptuirea acestui principiu presupune utilizarea conturilor de regularizare cu ajutorul cărora
se realizează decontarile între exerciţii financiare şi a conturilor de amortizări şi ajustări pentru
înregistrarea deprecierilor.
Prudenţa temperează optimismul exagerat al oamenilor de afaceri şi ofera în acelaşi timp
creditorilor o marjă de siguranţă.18
În esenţă, acest principiu impune respectarea următoarelor aspecte 19:
• sunt luate în considerare numai profiturile obţinute până la data încheierii exerciţiului financiar;
• se ţine cont de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul
exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea obligaţii
sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului îi data intocmirii bilanţului;
• se ţine cont de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă rezultatul
exerciţiului financiar este profit sau pierdere.
23
______________________
16,17
Hlaciuc E., Curs Bazele contabilităţii., 2006, p.54.
18
Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, p.31.
19
Horomnea E., Bazele contabilităţii. Concepte şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.67.
24
totale corespunzătoare unei poziţii de bilanţ, se determină separat valoarea corespunzătoare fiecărui
element individual de activ. Astfel valoarea stocului de produse finite se determina în funcţie de
________________________________________________________________________________________________________________________________________________
20
Pântea I.P., 27 Bodea G., Contabilitatea financiară, actualizată la Standardele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2006, p.20.
21
Horomnea E., Tabără N., Buzdugan D., Georgescu I., Beţianu L., Bazele contabilităţii. Concepte. Modele. Aplicatii, Editura
Secom Libris, Iaşi, 2006, p.55.
22
Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, p.31.
costul de producţie efectiv al fiecărui sortiment de produse aflate în stoc23.
Principiul pragului de semnificaţie. Orice element care are o valoare semnificativă
trebuie prezentat separat în cadrul situaţiilor financiare. Elementele cu o valoare nesemnificativă care au
aceeaşi natură sau funcţii similare trebuie insumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.
Informaţiile sunt semnificative dacă o omisiune sau o declarare eronată a lor poate
influenţa deciziile economice ale utilizatorului lor. Cu ocazia întocmirii situaţiilor financiare trebuie
evitate două extreme:
• să nu fie prea condensate sau agregate deoarece îngreunează utilizarea lor, duc la decizii
eronate şi îngreunează controlul;
• să nu abunde în detalii inutile şi nesemnificative deoarece se aglomerează traseele de
transmitere a lor şi se îngreunează activitatea de interpretare şi utilizare a acestora.
Informaţiile furnizate de contabilitate trebuie să fie relevante, adică să fie selecţionate şi filtrate
astfel încât costul acestora să fie mai mic decât avantajele pe care acestea le produc la utilizatori. O
informaţie este ,,semnificativă" numai dacă este utilă pentru beneficiari, dar pragul de semnificaţie este
o mărime relativă, el depinde de nivelul ierarhic al utilizatorilor, de mărimea şi specificul unităţilor
patrimoniale, precum şi de alţi factori.
Relevanţa unei informaţii depinde de natura sa calitativă şi de mărimea elementelor la care se
referă. Uneori, raportarea prin intermediul situaţiilor financiare a unor informaţii referitoare la un
nou sector de activitate este utilă pentru aprecierea riscurilor şi oportunităţilor chiar dacă nivelul lor
cantitativ este redus24.
Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului, potrivit căruia informaţiile
prezentate in situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică şi financiară şi nu numai
forma lor juridică.
De la principiile enumerate mai sus vor putea fi permise abateri doar în cazuri
exceptionale şi vor fi consemnate în notele explicative. Se va prezenta, de asemenea şi o evaluare a
efectelor acestor abateri asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a rezultatului
întreprinderii, precum şi motivele care au determinat abaterile respective.
2.3. Structura situaţiilor financiare anuale
Conform art.5 din Legea contabilităţii nr.82/1991 republicată în M.O. nr.48 din
14.01.2005, fiecare unitate patrimonială are obligaţia să ţină contabilitatea în partidă dublă şi să
întocmească situaţii financiare anuale. Structura situaţiilor financiare anuale care trebuie întocmite de
25
către intreprinderi diferă în funcţie de mărimea acestora.
________________
23
Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, p.31.
24
Oprean I., Matiş D., Paşca N., Deaconu A., Marian D., Oltean L, Popa I., Achim S., Bazele contabilitatii agentilor economici
din România, Editura Intercredo, Deva, 2003, pp 75-76, 147-148
În Ordinul nr. 1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, completată cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/2007,
publicat în Monitorul Oflcial, Parlea I nr.1080 din 30/11/2005 se precizează urmatoarele:
• Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele
trei criterii de mărime: total active: 3.650.000 euro; cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro; număr mediu
de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50, întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind: bilanţ;
cont de profit şi pierdere; situaţia modificărilor capitalului propriu; situaţia fluxurilor de trezorerie;
note explicative la situaţiile financiare anuale25.
• Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile
de mărime mentionate mai sus întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:
bilanţ prescurtat; cont de profit şi pierdere; note explicative la situaţiile financiare anuale
simplificate. Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau fluxurilor de
trezorerie26.
Potrivit legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însotite de o declaraţie scrisă
de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare
anuale în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene.
Pentru situaţiile financiare ale anului 2007, întocmite potrivit Reglementărilor contabile
conforme cu Directiva a patra a Comunităţilor Economice Europene, încadrarea în criteriile de
mărime prevăzute se efectuează pe baza indicatorilor determinaţi din situaţiile financiare ale anului
2006.
Persoanele juridice care au întocmit situaţii financiare anuale simplificate vor întocmi
situaţii financiare complexe numai dacă în doua exerciţii financiare consecutive depăşesc limitele
a două dintre cele trei criterii de mărime. Persoanele juridice care au întocmit situaţiile financiare
anuale complexe vor întocmi situaţii financiare anuale simplificate numai dacă în două exerciţii
financiare consecutive nu depăşesc limitele a două dintre cele trei criterii de mărime.
2.3.1. Bilanţul contabil
Principiul dublei reprezentări a patrimoniului se concretizează în reflectarea averii
unităţilor economice şi sociale sub doua aspecte:
• sub aspect concret, natural-material, al destinaţiei şi utilităţilor bunurilor în activitatea
desfăşurată, bunuri ce constituie obiect al proprietăţii, pentru care se utilizează noţiunea de mijloace
26
economice;
________________
25
Oprean I., Matiş D., Paşca N., Deaconu A., Marian D., Oltean L, Popa I., Achim S., Bazele contabilitatii agentilor economici
din România, Editura Intercredo, Deva, 2003, pp 75-76, 147-148
27
Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate stipulează ca ,,Bilanţul este documentul
contabil de sinteză prin care se prezintă elemente de activ şi de pasiv ale întreprinderii la
_______________
26
Ordinul nr.1752, art. 3 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conform cu directivele europene, completată
cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/2007
27
Epuran M., Băbăiţă V., Imbrescu C., Teoria contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pp. 131-132
încheierea exerciţiului. Bilanţul cuprinde toate elementele de activ şi pasiv grupate după natură,
destinaţie şi lichiditate respectiv natura, provenienţa, exigibilitate28.
Bilanţul contabil îndeplineşte un set de funcţii:
• de generalizare a informaţiilor, datele fiind preluate din conturi şi grupate după anumite
standarde, oferind o centralizare a informaţiilor;
• de informare, furnizând informaţii atat la nivel managerial, dar şi altor persoane fizice şi
juridice interesate de unitate;
• de analiză, permiţând determinarea unor indicatori economico-financiari necesari stabilirii
unui diagnostic a situaţiei financiare şi rentabilităţii înregistrate, precum şi o eventuală
evaluare a acestora.
În calitatea sa de document contabil de sinteză, bilanţul reprezintă activul şi pasivul unităţii
patrimoniale la încheierea exerciţiului, precum şi în celelalte momente când se încheie, potrivit
dispoziţiilor legale29.
Structurile bilanţului legate direct de evaluarea poziţiei financiare sunt activele, datoriile şi
capitalul propriu.
În înţelesul actualelor reglementări contabile :
• un activ reprezintă: o resursă controlată de entitate, ca rezultat al unor evenimente
trecute; de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi al cărui cost poate fi
evaluat în mod credibil.
• o datorie reprezintă: o obligaţie actuală a entităţii, care decurge din evenimente trecute şi
prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.
• capitalurile proprii reprezintă: interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei
entităţi; după deducerea tuturor datoriilor sale30.
Activul bilanţier, prin conţinutul său, exprimă destinaţia şi lichiditatea bunurilor economice
aflate în patrimoniul agentului economic. Destinaţiile pe care le pot lua bunurile economice sunt:
utilizarea (separat sau împreuna cu alte active) de către întreprindere în scopul producerii de bunuri sau
prestării de servicii, schimbul cu alte active, înstrăinarea sau stingerea unei datorii, respectiv
repartizarea către acţionarii întreprinderii.
Lichiditatea exprimă posibilitatea de transformare a unui activ în bani. În funcţie de toate aceste
criterii şi în ordinea inversă a lichidităţii se disting următoarele categorii de active patrimoniale:
28
_________________________
28
Epuran M., Băbăiţă V., Imbrescu C., Teoria contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pp. 131-132, 138-141
29
Hlaciuc E., Curs Bazele contabilităţii., 2006, p.72.
30
Oprea I., Popa I.E., Nistor C.E., Oprean D., Bazele contabilităţii. Logica înregistrărilor. Contabilitate -aplicaţii practice,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004, p.45.
1. Active imobilizate:
• Imobilizări necorporale;
• Imobilizări corporate;
• Imobilizări financiare;
2. Active circulante:
• Stocuri;
• Creanţe;
• Investiţii financiare pe termen scurt;
• Disponibilităţi băneşti: în numerar şi, respectiv, în cont;
3. Cheltuieli înregistrate în avans.
Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul caruia
îi sunt destinate.
1. Activele imobilizate, denumite şi active fixe, bunuri imobile sau active pe termen lung, aceste
active se referă la valorile din patrimoniul firmei cu existentă durabilă. Perioada de utilizare şi de
lichiditate a acestor active este mai mare de un an, acestea participând la mai multe cicluri economice,
nefiind necesară înlocuirea lor dupa prima întrebuinţare. Activele imobilizate nu sunt destinate direct
comercializării, ci servesc la realizarea produselor finite şi la prestarea serviciilor.
Din această categorie fac parte:
Imobilizările necorporale, numite şi active intangibile sau nemateriale, cuprind: Cheltuielile de
constituire; Cheltuielile de dezvoltare; Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile
şi activele similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros; Fondul comercial, în măsura în
care acesta a fost achizitionat cu titlu oneros; avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie.
Imobilizările corporate, numite şi active fixe tangibile sau imobilizări fizice. În această
structură se includ: Terenurile şi construcţiile; Instalatiile tehnice şi maşinile; Alte instalaţii, utilaje
şi mobilier; Avansurile şi imobilizările corporale în curs de execuţie.
Imobilizările financiare reprezintă sume de bani investite de către un agent economic în
patrimoniul unei alte unităţi patrimoniale şi se mai numesc investiţii financiare sau de portofoliu. Prin
aceste plasamente, agentul economic urmăreşte obţinerea de beneficii imediate sau viitoare. Acestea
cuprind: Acţiunile deţinute la entităţile afiliate; împrumuturile acordate entităţilor afiliate; Interesele de
participare; împrumuturile acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare; Investiţiile deţinute ca imobilizări; alte împrumuturi.
29
2. Activele circulante se mai numesc active curente şi cuprind valorile de natura stocurilor
şi producţiei în curs de execuţie, creantele şi valorile în curs de decontare, precum şi titlurile de
plasament şi disponibilităţile băneşti. Activele circulante se caracterizează prin faptul că se află în
patrimoniul agentului economic o perioadă redusă de timp, se află într-o continuă mişcare,
modificându-şi continuu forma materială şi utilitatea. Consumarea acestora are loc după fiecare ciclu de
producţie, fiind necesară înlocuirea lor.
- Active circulante materiale, numite şi stocuri, cuprind: Materiile prime şi materialele
consumabile; Producţia în curs de execuţie; Produsele finite şi mărfurile; Avansurile pentru
cumpărări de stocuri.
- Creanţele sau valorile în curs de decontare (încasare) cuprind: Creanţele comerciale;
Sumele de încasat de la entităţile afiliate; Sumele de încasat de la entităţile de care compania este
legată în virtutea intereselor de participare; Alte creanţe; Capital subscris şi nevărsat. Sumele care
urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare
element.
- Investiţiile pe termen scurt. În cadrul acestora se cuprind: Acţiunile deţinute la entităţile
afiliate; Alte investiţii pe termen scurt.
- Casa şi conturi la bănci, cuprind în structura lor: Disponibilităţi băneşti în conturile
curente; disponibilităţile băneşti în numerar (Casieria); Acreditivele; Alte valori de trezorerie;
Valorile de încasat şi avansurile de trezorerie.
3. Conturi de regularizare şi asimilate, Acestea au următoarea structură: Cheltuieli
înregistrate în avans; Decontări din operaţiuni în curs de clarificare; Diferenţe de conversie-activ.
- Pasivul bilanţier grupează resursele în funcţie de natura lor juridică şi de gradul de
exigibilitate a surselor de finanţare. Exigibilitatea reprezintă însuşirea unei datorii de a deveni
scadentă (plătibilă). În funcţie de gradul lor de exigibilitate, sursele de finanţare se clasifică în
capitaluri permanente şi datorii pe termen scurt.
- Datorii ce trebuie plătite intr-o perioada de pâna la un an:
• Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni;
• Sume datorate instituţiilor de credit;
• Avansuri încasate în contul comenzilor;
• Datorii comerciale - furnizori;
• Efecte de comerţ plătit,
• Sume datorate entităţilor afiliate;
• Sume datorate entităţilor de care compania este legata în virtutea intereselor de participare;
• Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale.
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an:
30
• Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile
din emisiunea de obligaţiuni convertibile;
• Sume datorate institutiilor de credit;
• Avansuri încasate în contul comenzilor;
• Datorii comerciale - furnizori;
• Efecte de comerţ de plătit;
• Sume datorate entităţilor afiliate;
• Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare;
• Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale.
Provizioane:
• Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare;
• Provizioane pentru impozite;
• Alte provizioane.
Venituri în avans.
Capital şi rezerve:
• Capital subscris:
- Capital subscris vărsat;
- Capital subscris nevărsat;
• Prime de capital;
• Rezerve din reevaluare;
• Rezerve:
- Rezerve legale;
- Rezerve statutare sau contractuale;
- Alte rezerve.
• Profitul sau pierderea reportat(ă);
• Profitul sau pierderea exerciţiului financiar.
Conţinutul claselor ,,Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an" şi ,,Datorii ce
trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an" sunt similare, diferenţa dintre cele două
apărând doar din punctul de vedere al perioadei de decontare.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie la sfârşitul exerciţiului financiar, pe
seama cheltuielilor, în cadrul principiului prudenţei.
Capital şi rezerve: capitalurile proprii constituie resursele stabile de care dispune o
unitate patrimonială. Acestea, împreună cu creditele pe termen lung, fac parte din categoria
capitalurilor permanente. Potrivit legii, existenţa capitalului social sau individual este o condiţie
obligatorie pentru înfiinţarea şi funcţionarea societăţilor, acesta constând în aporturi în bani şi în natură
31
ale asociaţilor sau acţionarilor aduse în unitate la înfiinţare.
Veniturile înregistrate în avans sunt pasive de regularizare care privesc încasarea
anticipată a unor sume sau creanţe. Acestea sunt repartizate ulterior asupra perioadelor de
referinţă. Pasivele de regularizare asigură respectarea principiului independenţei exerciţiului şi
realizarea imaginii fidele deoarece presupun efectuarea unor calcule contabile menite să sporească
gradul de exactitate al informaţiilor oferite de situaţiile financiare anuale.
2.3.2. Contul de profit şi pierdere
Orice activitate economică şi socială este pe de o parte consumatoare de resurse, iar pe de altă
parte producatoare de rezultate. Astfel, contabilitatea a simţit necesitatea studierii şi prezentării
echilibrului specific proceselor interne transformatoare, care modifică masa şi structura
patrimoniului atât cantitativ, cât şi calitativ. Aceste modificări sunt determinate de relaţiile existente
între cheltuielile şi veniturile rezultate în urma desfăşurării activităţii
întreprinderii, sintetizate sub forma rezultatului final.
Bilanţul propriu-zis, deşi prezintă mărimea rezultatului global, în structura sa, el nu
explică provenienţa acestuia şi cauzele care 1-au generat. Prin urmare, contabilitatea a fost
determinată să elaboreze un alt cont anual care să explice modul de formare a rezultatului şi să
favorizeze desprinderea unor concluzii privitoare la performanţele activităţii întreprinderii.
Astfel, a fost elaborat " Contul de profit şi pierdere " (Contul de rezultate).
Legislatia contabilă din România a adoptat un model al contului de profit şi pierdere sub forma
de listă, în care veniturile şi cheltuielile sunt structurate dupa natura şi conţinutul lor economic. Un
asemenea mod trebuie sa cuprindă informaţii referitoare la: ,,cifra de afaceri, veniturile şi
cheltuielile exerciţiului, grupate dupa natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau
pierdere)31.
Elaborarea şi publicarea Contului de profit şi pierdere a fost determinat nu numai de
necesităţile de informare internă a unităţii, ci şi de cerinţele impuse terţilor şi, în special, de stat
(interesat în primul rand de respectarea legislaţiei fiscale).
După cum s-a arătat, bilanţul prezintă activele, datoriile şi capitalurile proprii, pe baza cărora
se evalueaza poziţia financiară a unei întreprinderi. Contul de profit şi pierdere (Contul de rezultate)
prezintă veniturile şi cheltuielile pe baza cărora se evalueaza performanţele întreprinderii respective.
Cadrul general defineşte cheltuielile şi veniturile astfel:
• Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub forma de ieşiri sau scăderi ale valorilor activelor sau creşteri ale datoriilor, care
se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora
catre acţionari.
• Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
32
contabile sub forma de ieşiri sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează
în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţiile acţionarilor. Principalele
structuri din contul de profit şi pierdere sunt:
________________________________________________________________________________
31
Dumitrean E., Toma C., Scorţescu Gh., Brheci I., Mardiros D.N., „Contabilitate financiară", Volumul al II-lea, Editura Sedcom
Libris, Iaşi, 2002, p. 140-141.
I. Veniturile de exploatare, care sunt reprezentate prin acele venituri obtinute din
desfăşurarea activităţii de bază a unităţii patrimoniale, concretizate în:
a) Veniturile din vânzarea marfurilor exprimă preţul de vânzare (exclusiv taxa pe
valoarea adaugată) al bunurilor achiziţionate de la terţi şi revândute în aceeaşi stare sau preţul de vânzare
al bunurilor obţinute din procesul de exploatare şi vândute prin magazinele proprii de prezentare şi
desfacere. O asemenea categorie de venituri are o pondere însemnata la agenţii economici care au
ca obiect principal de activitate comercializarea mărfurilor, dar poate fi întalnita şi la celelalte
entităţi economice (cu o pondere mai redusă)32.
b) Producţia vândută: reflectă preţul de vânzare (exclusiv taxa pe valoarea adaugată) al
produselor finite, semifabricatelor, produselor reziduale, lucrărilor, studiilor şi cercetărilor executate,
serviciilor prestate, precum şi veniturile din redevente, locaţii de gestiune, chirii şi activităţi diverse
facturate;
c) Prin însumarea veniturilor din vânzarea marfurilor cu producţia vândută se obţine
cifra de afaceri, indicator important în aprecierea mărimii întreprinderii şi a situaţiei economico-
financiare, baza de calcul a unor impozite şi taxe;
d) Veniturile din producţia stocată reprezintă variaţia în plus (situaţie de stocaj) sau în minus
(situaţie de destocaj) între valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi producţia în
curs de la finele perioadei, şi valoarea stocurilor iniţiate de produse şi producţie în curs, neluând în
calcul provizioanele pentru depreciere constituite pentru aceste stocuri. Veniturile din producţia
stocată au rezervate în contul de profit şi pierdere două rânduri:
• Solduri creditoare (stocaj);
• Solduri debitoare (destocaj).
e) Veniturile din producţia de imobilizari reflectă valoarea imobilizărilor corporale şi
necorporale realizate în regie proprie, exprimată în costuri efective de producţie.
Evaluarea producţiei stocate şi a producţiei de imobilizări în costuri efective de producţie
constituie consecinţă aplicării principiului prudenţei în evaluare.
f) producţia exerciţiului se obţine prin însumarea algebrică a producţiei vândute,
veniturilor din producţia stocată şi a veniturilor din producţia de imobilizări.
g) Veniturile din subvenţii de exploatare se referă la subvenţiile primite de la buget,
colectivităţi publice sau alte unităţi patrimoniale pentru acoperirea pierderilor, a diferenţelor de preţ la
unele produse şi servicii subvenţionate sau pentru finanţarea unor acţiuni de interes major.
33
h) Alte venituri din exploatare este un post eterogen ce reflectă recuperările de creanţe de la
clienţi şi debitori diverşi, precum şi alte venituri din exploatare ce nu au fost avute în vedere
anterior.
______________________________________________________________________
32
Tabara N., Horomnea E., Toma C., Analiză contabil-fmanciară. Teorii, concepte, metode şi tehnici de valorificare a informaţiei
contabil-financiare în procesul decizional, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2002, p.88.
i) Veniturile din provizioane privind activitatea de exploatare exprimă veniturile din reluări
(anulari, diminuari sau consumari) de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, pentru deprecierea
imobilizărilor corporale, necorporale şi în curs şi pentru deprecierea activelor circulante.
II. Cheltuielile pentru exploatare reprezintă expresia bănească a consumului de resurse
necesare activităţilor normale privind obţinerea produselor, executarea lucrărilor şi prestarea
serviciilor. Ele sunt concretizate în:
a) Cheltuielile privind mărfurile - evidenţiază costul de achiziţie al mărfurilor vândute în
cursul exerciţiului;
b) Cheltuielile cu materiile prime;
c) Cheltuielile cu materialele consumabile;
d) Cheltuielile cu energia şi apa;
e) Alte cheltuieli materiale.
Toate aceste structuri reflectă costurile de achiziţie ale materiilor prime, materialelor,
energiei şi apei consumate de entitate. Este un post al contului de rezultate cu caracter eterogen, care
exprimă Cheltuielile generate de uzura obiectelor de inventar, cheltuielile privind baracamentele şi
amenajările provizorii, consumul de materiale nestocate, costul de achiziţie al animalelor, păsărilor şi
ambalajelor ieşite din gestiune pe parcursul exerciţiului;
f) Totalul cheltuielilor materiale cumulează toate posturile contului de rezultate
prezentate anterior, cu excepţia cheltuielilor privind mărfurile.
g) Cheltuielile cu lucrări şi servicii executate de terţi vizează utilităţile procurate de
unitate din afara ei, cum sunt: cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile; redevenţe, locaţii de
gestiune şi chirii; studii şi cercetări; prime de asigurare; alte servicii executate de terţi şi
colaboratori; comisioane; onorarii; protocol, reclamă şi publicitate; transport de bunuri şi
persoane; deplasări, detaşări, transferări; poştă, telecomunicaţii; servicii bancare, etc.);
h) Cheltuielile cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate grupează obligaţiile unităţii faţă
de bugetul central, bugetele locale, alte organisme publice generate de impozite, taxe, contribuţii
şi vărsăminte asimilate datorate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare;
i) Cheltuielile cu remuneraţiile personalului se referă la efortul facut de unitate pentru
remunerarea salariaţilor angajaţi, pe bază de contract de muncă;
j) Cheltuielile privind asigurările şi protecţia socială sunt generate de folosirea
34
factorului uman în procesul de exploatare şi se concretizează în contribuţiile la asigurările
sociale, fondul de şomaj, fondul special pentru sănătate, fondul pentru risc şi accidente, calculate pe baza
fondului de salarii total;
k) Cheltuieli cu personalul - total reflectă costul manoperei şi se obţine prin cumularea celor
două posturi precedente.
l) Alte cheltuieli de exploatare este un post eterogen care grupează pierderile din creanţe faţă de
clienţi incerţi sau în litigiu şi alte cheltuieli din exploatare neindividualizate anterior;
m) Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele grupează acele cheltuieli de exploatare
generate de amortizarea imobilizărilor şi de constituirea sau suplimentarea provizioanelor pentru: riscuri
şi cheltuieli; deprecierea imobilizărilor corporale, necorporale şi în curs; deprecierea elementelor
de stocuri; creanţe neîncasabile faţă de clienţi incerţi, rău platnici sau cu care unitatea se află în
litigiu.
III. Rezultatul din exploatare apare din compararea totalului veniturilor din exploatare cu
totalul cheltuielilor din exploatare şi se concretizează în profit (dacă veniturile sunt mai mari) sau în
pierdere (în situaţia inversă).
IV. Veniturile financiare reprezintă contravaloarea remunerării capitalului propriu investit
în activitatea unor firme sau sunt o consecinţă a factorilor conjuncturali, fiind structurate în:
a) Venituri din participaţii, alte imobilizări financiare şi creanţe imobilizate care grupează
sumele încasate sau de încasat sub formă de dividende sau dobânzi pentru investiţiile efectuate pe
termen lung în activitatea altor unităţi;
b) Venituri din titluri de plasament ce reflectă diferenţe care apar, în momentul vânzării
titlurilor de plasament, între preţul de cesiune al acestora (mai mare) şi valoarea lor contabilă (mai
mică).
c) Venituri din diferenţe de curs valutar care sunt determinate de încasarea creanţelor în
devize (când cursul de schimb de la data încasării este mai mare decât cel de la data facturării),
plata datoriilor în valută (când cursul de schimb de la data plăţii este mai mic decât cel de la data
primirii facturii şi regularizarea soldului conturilor de disponibilităţi exprimate în devize (cursul de
schimb de la data închiderii exerciţiului este superior celui la care au avut loc încasările şi plăţile);
d) Venituri din dobânzi care se referă la dobânzile încasate sau de încasat pentru
împrumuturile acordate pe termen scurt, pentru titlurile de plasament deţinute şi pentru
disponibilităţile păstrate în conturi bancare;
e) Alte venituri financiare exprimă veniturile realizate din sconturile obţinute de la
furnizori şi creditori diverşi pentru achitarea anticipată a datoriilor faţă de aceştia, precum şi alte venituri
de natura financiară care nu au fost menţionate anterior;
f) Veniturile din provizioane apar ca urmare a reluării provizioanelor de natura
35
financiară privind: riscuri şi cheltuieli; deprecierea imobilizărilor financiare; deprecierea titlurilor de
plasament şi deprecierea creanţelor din conturile de decontări în cadrul grupului sau cu asociaţii.
36
curentă. În această categorie intră subvenţiile pentru dezastre naturale, daune pretinse de deţinătorii de
poliţe în urma producerii de calamităţi etc.
37
Echivalent de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care
sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ
de schimbare a valorii. În mod normal, investiţiile sunt considerate echivalente de numerar doar când au
o perioadă scurtă de scadenţă, de regulă trei luni sau chiar mai puţin. Prin urmare, investiţiile de capital
nu vor fi incluse în această categorie, cu excepţia cazului în care sunt, în fondul lor economic,
echivalente de numerar. Exemplul clasic este cel al acţiunilor preferenţiale achiziţionate în cursul
unei perioade scurte de timp înaintea scadenţei lor şi cu o dată de răscumparare specificată.
Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente ale acestuia.
Situaţia fluxurilor de trezorerie are rolul de a raporta fluxurile de această natură aferente unei
perioade, structurate pe activităţi distincte: exploatare, investiţie şi finanţare, inclusiv creşterea netă a
numerarului sau echivalentelor de numerar obţinute prin compararea situaţiilor existente la începutul şi
sfârşitul exerciţiului. Această componentă a situaţiilor financiare este opţională pentru entităţile care
nu sunt obligate să aplice Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi producatoare de venit ale entităţilor,
precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare. Fluxurile de numerar care
provin din activităţile de exploatare constituie o parte importantă a situaţiei fluxurilor de numerar,
deoarece arată succesul sau insuccesul înregistrat de aceste activităţi la generarea unor fluxuri
suficiente pentru rambursarea creditelor, plata dividendelor şi realizarea de noi investiţii fără ca entitatea
să fie nevoită să facă apel la surse externe de finanţare.
Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şj cedarea de active imobilizate pe
termen lung, precum şi de alte investiţii, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Aceste fluxuri
sunt prezentate separat deoarece ele reprezintă cheltuieli efectuate cu resurse menite să genereze venit
şi fluxuri de numerar în viitor.
Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi
compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor entităţii. Prezentarea separată a acestor fluxuri este
importantă deoarece este folositoare în estimarea cererilor viitoare de fluxuri de numerar din
partea celor care finanţează entitatea.
Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de exploatare pot fi prezentate prin
utilizarea uneia din următoarele metode:
Metoda directă operează numai cu informaţii de tip încasări şi plăţi. Potrivit acestei
metode, fluxurile de trezorerie aferente celor trei activităţi se calculează ca diferenţa între încasările şi
plăţile efective ce corespund tranzacţiilor şi evenimentelor care s-au produs în întreprindere, pe
durata unui exerciţiu financiar. Metoda directă este agregată de investitori, pentru că reprezinta punctul
de plecare în realizarea previziunilor asupra cash-flow-urilor, în vederea stabilirii valorii întreprinderii.
Metoda indirectă este mai simplă de aplicat şi preferată, după parerea unor specialişti,
38
de managerii care nu doresc să prezinte utilizatorilor externi imaginea reală despre lichiditatea şi
solvabilitatea întreprinderii lor. Ea implică determinarea fluxurilor de trezorerie din activităţile de
exploatare cu ajutorul informaţiilor din contabilitatea de angajament ( din Contul de profit şi pierdere ).
Astfel, se aplică de la rezultatul net contabil ( care include veniturile şi cheltuielile referitoare la
activitatea de finanţare şi investiţii ; veniturile şi cheltuielile calculate ). Aceasta se ajustează
apoi cu veniturile şi cheltuielile calculate. În final, are loc ajustarea rezultatului net cu variaţia
necesarului de fond de rulment de exploatare.33
A. Metoda directă prezintă încasările şi plăţile aferente exerciţiului financiar respectiv,
clasificate pe cele trei tipuri de activităţi (de exploatare, de investiţii şi de finanţare). întreprinderile
preferă să folosească aceasta metodă, deoarece informaţiile obţinute sunt folosite la estimarea fluxurilor
viitoare de numerar. Informaţiile se pot obţine din înregistrări contabile sau din ajustarea vânzărilor,
costului acestora şi a altor elemente din contul de profit şi pierdere cu variaţii ale stocurilor, creanţelor şi
datoriilor şi a altor elemente care afectează numerarul.
1. Fluxul de numerar din activităţi de exploatare:
• Încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
• Plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor;
• Plăţi în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii;
• Plăţi în numerar şi restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod specific cu
activităţile de investiţii şi de finanţare34.
2. Fluxuri de numerar din activităţi de investitii:
• Plăţi în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active corporate şi alte active
pe termen lung;
• încasări în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active
necorporale şi alte active pe termen lung;
• Plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor
întreprinderi;
• încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor
întreprinderi;
• Avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte parţi;
• încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi.
3. Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare:
• Venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;
• Plăţi în numerar către acţionari pentru achiziţionarea sau răscumpararea acţiunilor întreprinderii;
• Venituri în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;
• Rambursări în numerar a unor sume împrumutate;
39
__________________
33
Horomnea, E., Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii, vol. II., Editura Sedcom Libris, Iaşi,
2003, p.1001-101.
34
Standardul Internaţional de Contabilitate 7 - Situaţiile fluxurilor de numerar.
• Încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor
întreprinderi;
• Avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;
• Încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi.
Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare:
• Venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;
• Plăţi în numerar către acţionari pentru achiziţionarea sau răscumpararea acţiunilor
întreprinderii;
• Venituri în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;
• Rambursări în numerar a unor sume împrumutate;
• Plăţi în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing
financiar.
Fluxuri de numerar - total
Numerar la începutul perioadei
Numerar la finele perioadei
Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activităţi este utilă pentru:
corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activităţilor care implică numerar de cele care nu
implică numerar; evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi îndeplini obligaţiile de plăţi cash; evaluarea
fluxurilor de numerar pentru activităţile viitoare (cash-flow strategic)36.
Societăţile comerciale care nu au obligaţia de a întocmi situaţia fluxurilor de trezorerie se pot
orienta după urmatorul model:
• Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare: încasări; plăţi;
• Fluxuri de numerar din activităţi de investitii: încasări; plăţi;
• Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare: încasări; plăţi;
• Fluxuri de numerar - total;
• Numerar la finele perioadei;
• Numerar la începutul perioadei.
Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie IAS 7 recomandă metoda directă, aceasta
furnizând informaţii utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, iar prin metoda
indirectă aceste informaţii nu sunt disponibile. în practică însă, întreprinderile preferă metoda
indirectă întrucât are o logică de calcul mai apropiată de formatul raportărilor contabile.
2.3.4. Situaţia modificărilor capitalurilor proprii
41
Conform Ordinului nr. 1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene, completată cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr.
_______________
36
Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară Editura Universitatii Suceava 2007, p 68
2374/2007, situaţia modificărilor capitalului propriu se întocmeşte obligatoriu de către persoanele
juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele trei criterii de mărime: total
active: 3.650.000 euro; cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro; număr mediu de salariaţi în cursul
exerciţiului financiar: 50. Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două
dintre criteriile de mărime menţionate mai sus întocmesc opţional situaţia modificărilor capitalului
propriu.
Aceasta reprezintă o componentă separată a situaţiilor financiare anuale şi trebuie să
cuprindă o prezentare a soldurilor de deschidere şi de închidere pentru capitalul social, primele de
capital, fiecare rezervă, rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului, precum şi modificările acestora,
indicându-se suma de la începutul exerciţiului financiar, sumele transferate în sau din cont în timpul
exerciţiului financiar, natura, sursa şi destinaţia oricăror asemenea transferuri, respectiv suma ramasă
la sfarşitul exerciţiului financiar.
Modificările în capitalul propriu al întreprinderii între două date ale bilanţului reflectă
creşterea sau reducerea activului net sau a avuţiei în cursul perioadei, în baza principiilor
particulare de evaluare adoptate şi prezentate în situaţiile financiare. Cu excepţia modificărilor
rezultate din tranzacţiile cu acţionarii, cum ar fi aporturile de capital şi dividendele, modificarea globală
a capitalului propriu reprezintă câştigurile şi pierderile totale generate de activităţile întreprinderii pe
parcursul perioadei.
Situaţia modificărilor capitalului propriu trebuie să evidenţieze:
• profitul net sau pierderea netă a perioadei;
• fiecare element de venit şi cheltuială, câştig sau pierdere care este recunoscut direct în capitalul
propriu şi totalul acestor elemente;
• efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor
fundamentale.
Tot în situaţia modificărilor capitalurilor proprii sau în note explicative trebuie prezentate:
• tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuţiile către aceştia;
• soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei şi la data
bilanţului şi modificările pe parcursul perioadei;
• o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la începutul şi la
sfârşitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.
Pe ansamblu, situaţia modificărilor capitalului propriu trebuie să prezinte soldurile de
deschidere şi de închidere pentru capitalul social, prime de capital, rezerve, rezultatul reportat şi
42
rezultatul exerciţiului, precum şi modificările acestora prin indicarea:
• sumei la începutul exerciţiului;
• sumelor transferate în sau din cont în timpul exerciţiului financiar;
• natura, sursa sau destinaţia oricăror asemenea transferuri;
• suma ramasă la sfârşitul exerciţiului financiar.
Prezentările cifrice din situaţia modificărilor capitalului propriu trebuie să fie însoţite de
informaţii referitoare la:
• natura modificărilor;
• tratamentul fiscal aplicat, acolo unde este cazul;
• natura şi scopul pentru care au fost constitute rezervele;
• orice alte informaţii semnificative.
Situaţia modificărilor capitalului propriu prezintă detaliat toate variaţiile pe care activul net
(capitalul propriu) le-a suferit între momentul de început şi cel de sfârş.it al exerciţiului fmanciar. Pe baza
acestui document poate fi analizată capacitatea de menţinere (sau erodare) a capitalului, precum şi profitul
general sau pierderea generală a întreprinderii.
2.3.5. Politici contabile şi note explicative
Notele explicative oferă o gamă largă de informaţii adiţionale, relevante pentru necesităţile
analiştilor şi a celorlalţi utilizatori. Ele trebuie să ofere informaţii despre bazele de întocmire a
situaţiilor financiare şi despre politicile contabile specifice selecţionate şi aplicate pentru tranzacţii şi
evenimente semnificative; să prezinte informaţiile cerute de Standardele Internaţionale de
Contabilitate care nu sunt prezentate în altă parte în situaţiile financiare; şi să ofere informaţii
suplimentare care nu sunt prezentate în situaţiile financiare, dar care sunt necesare pentru o
prezentare fidelă. Acestea trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de întreprindere pentru a
determina valorile elementelor din bilanţ, ale profitului sau ale pierderii aferente fiecărui exerciţiu, ale
fluxurilor de trezorerie şi modificărilor capitalului propriu.37
Totodată se va menţiona dacă situaţiile au fost întocmite în conformitate cu Legea
contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 48 din data de
14.01.2005.
Notele explicative conţin informaţii referitoare la poziţia financiară şi rezultatele obţinute,
informaţii necesare utilizatorilor. Prezentarea notelor explicative trebuie să se facă într-o manieră
sistematică, iar fiecare element din bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de
trezorerie şi situaţia modificărilor capitalului propriu trebuie să fie însoţit de o trimitere la nota care
cuprinde informaţii legate de acel element.
Notele explicative trebuie să cuprindă informaţii privind metodele de evaluare aplicate
diferitelor elemente din situaţiile financiare anuale şi metodele utilizate pentru calcularea
43
ajustărilor de valoare. Pentru elementele incluse în situaţiile financiare anuale care sunt sau au fost
____________________
37
Standard Internaţional de Contabilitate I - Prezentarea situaţiilor financiare
iniţial exprimate în moneda straina (valuta), trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le
exprima în moneda naţională38.
Pentru a asigura buna lor înţelegere, următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate
şi repetate ori de câte ori este necesar:
• denumirea entităţii care face raportarea;
• faptul ca situaţiile financiare anuale sunt proprii acesteia şi nu grupului;
• data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare anuale;
• moneda în care sant întocmite situaţiile financiare anuale;
• exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, în RON).
Ordinul nr. 1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, completată cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/2007, înfăţişează
modalitatea de prezentare a notelor explicative:
Nota 1. Active imobilizate;
Nota 2. Provizioane;
Nota 3. Repartizarea profitului;
Nota 4. Analiza rezultatului din exploatare;
Nota 5. Situaţia creanţelor şi datoriilor;
Nota 6. Principii, politici şi metode contabile;
Nota 7. Participaţii şi surse de finanţare;
Nota 8. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere;
Nota 9. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari;
Nota 10. Alte informaţii.
Nota 1 - „Active imobilizate" prezintă variaţia în timp a valorilor brute şi deprecierilor
exprimate prin amortizări şi provizioane (sold la 1 ianuarie, creşteri, reduceri, sold la 31
decembrie).
Nota 2 - ,,Provizioane" prezintă existenţa şi mişcarea diferitelor tipuri de provizioane (sold la
1ianuarie, transferuri, sold la 31 decembrie).
Nota 3 - ,,Repartizarea profitului" reflectă repartizarea profitului pe destinaţii legale: profit
net repartizat la rezerve, pentru acoperirea pierderii, la dividende, profit nerepartizat.
Nota 4 — ,,Analiza rezultatului din exploatare" prezintă componentele rezultatului din
exploatare ,,după destinaţie" din exerciţiul curent faţă de exerciţiul precedent şi cuprinde
următorii indicatori:
44
_____________
38
Ordin nr. 1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, completată cu
O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/2007
45
diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă
cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative
ca total, pe categorii de active fungibile.
Nota 7- ,,Participată şi surse de finanţare" prezintă următoarele informaţii:
• capital social subscris/patrimoniul entităţii;
• numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise
• acţiuni răscumpărabile:
- data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare;
- caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpărarii;
- valoarea eventualei prime de răscumpărare;
• acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar:
- tipul de actiuni;
- număr de acţiuni emise;
- valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire;
- drepturi legate de distribuţie:
• numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor corespunzătoare;
• perioada de exercitare a drepturilor;
• preţul plătit pentru acţiunile distribuite;
• obligaţiuni emise:
- tipul obligaţiunilor emise;
- valoarea emisă şi suma primită pentru fiecare tip de obligaţiuni;
- obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau
împuternicită de aceasta:
• valoarea nominală;
• valoarea înregistrată în momentul plăţii.
Nota 8 - ,,Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie,
conducere şi de supraveghere" cuprinde menţiuni cu privire la:
• îndemnizaţiile acordate directorilor şi administratorilor;
• obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii directori şi dministratori;
• valoarea avansurilor şi a creditelor acordate directorilor şi administratorilor în timpul exerciţiului:
- rata dobânzii;
- principalele clauze ale creditului;
- suma rambursată pană la acea dată;
- obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora;
• salariaţii:
46
- număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie;
- salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului;
- cheltuieli cu asigurările sociale;
- alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii.
Nota 9 - ,,Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-
financiari".
Principalii indicatori economico-financiari prezentaţi în notele explicative sunt:
• Indicatori de lichiditate:
Indicatorul lichidităţii curente (Indicatorul capitalului circulant);
Indicatorul lichidităţii imediate (test acid).
• Indicatori de risc:
Indicatorul gradului de îndatorare;
Indicatorul privind acoperirea dobânzilor.
• Indicatori de activitate (indicatori de gestiune):
Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor);
Număr de zile de stocare;
Viteza de rotatie a debitelor-clienti;
Viteza de rotaţie a creditelor-furnizor;
Viteza de rotaţie a activelor imobilizate;
Viteza de rotaţie a activelor totale.
• Indicatori de profitabilitate:
Rentabilitatea capitalului angajat;
Marja brută din vânzări.
• Indicatori privind rezultatul pe acţiune (se determină în conformitate cu prevederile IAS33):
Rezultatul pe acţiune:
• Profit net atribuibil acţiunilor comune;
• Număr de acţiuni comune luate în calcul;
Raportul dintre preţul de piaţă al acţiunii şi rezultatul acţiunii.
Nota 10- ,,Alte informaţii" oferă date cu privire la prezentarea întreprinderii, relaţiile acesteia cu
filialele, cu alte întreprinderi asociate, onorariile plătite auditorilor, angajamente acordate sau primite, etc.
2.4. Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare
Conform Cadrului general al IASC, pentru atingerea obiectivului situaţiilor financiare,
informaţiile pe care acestea le cuprind trebuie să întruneasca următoarele caracteristici calitative care
determină utilitatea lor, şi anume: inteligibilitate, relevanţă, credibilitate şi comparabilitate39.
În afară de acestea, în literatura de specialitate mai sunt enumerate o serie de caracteristici
47
calitative: neutralitatea, prudenţa, integralitatea, comparabilitatea.
__________________
39
Georgescu L, Elemente de contabilitate aplicate în societăţile comerciale şi instituţiile publice, Editura Sedcom Libris, Iaşi,
2004, p.235.
49
profesional care aparţine celor care produc sau utilizează informaţiile din situaţiile financiare.
_______________
41
Hlaciuc E., Curs Bazele contabilităţii, Editura Universitatii Suceava 2006, p.92.
Uneori, în practică, stabilirea unui asemenea echilibru este necesar, scopul fiind de a satisface
obiectivul situaţiilor financiare.
Imaginea fidelă/prezentarea fidelă. Situaţiile financiare sunt frecvent descrise ca prezentând o
imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a unei întreprinderi.
Deşi acest ,,cadru general" nu abordează direct astfel de concepte, aplicarea caracteristicilor calitative
principale şi a standardelor adecvate de contabilitate are, în mod normal, ca rezultat întocmirea unor
situaţii financiare care reflectă, în general, o imagine fidelă a situaţiei întreprinderii43.
Având în vedere cele enunţate anterior, concluzionam că, prin natura şi conţinutul lor,
datele conţinute în situaţiile financiare trebuie să îndeplinească urmatoarele conditii:
• să fie accesibile pentru orice persoană care are cunoştinţe despre lumea afacerilor şi doreşte
să se informeze în acest domeniu;
• să permită investitorilor şi creditorilor să-şi formuleze o opinie corectă şi relevantă asupra
mediului economic al firmei, asupra rezultatelor obţinute, inclusiv asupra elementelor
de risc potenţial;
• să ofere informaţii suficiente cu privire la datoriile şi creanţele întreprinderii, lichiditatea şi
solvabilitatea acesteia;
• să exprime într-o formă clară obligaţiile entităţii patrimoniale, inclusiv raporturile cu statul şi
acţionarii;
• să ofere, atunci când este cazul, informaţii suplimentare pentru argumentarea şi
explicarea ,,mesajului" conţinut în aceste documente de sinteză şi raportare contabilă.
2.6 Auditarea situaţiilor financiare anuale
Expresia „audit" provine de la latinescul ,,audiere" care înseamnă a asculta, a audia, iar verbul
englezesc ,,to audit" este tradus prin a controla, a verifica, a inspecta. în fapt, termenul ,,audit", de
conotatie anglo-saxonă, acopera în esenţă aceeaşi idee ca şi termenii de revizie, verificare sau
control, dar lui i se asociază adesea conceptele de calitate, rigoare, modernism, calificare 44.
Suportul relaţiilor dintre partenerii de afaceri, în condiţiile economiei de piaţă, il
constitute informaţia financiară, care se regăseşte în conturile anuale ale fiecărui agent economic.
Organizaţiile economice şi sociale au produs întotdeauna informaţii contabil-financiare. Nevoia de a
verifica aceste informaţii implică un control al conturilor, o revizuire a acestora, o examinare critică
efectuată de persoane de specialitate, independente.
Condiţia impusă prin Legea contabilităţii nr. 82/1991, art. 10, ca bilanţul contabil să ofere o
imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiilor financiare şi a rezultatelor (a poziţiei
50
financiare, a performanţelor şi a modificării poziţiei financiare) este insoţită de obligaţia impusă
____________
43
Traian, N., Contabilitate aprofundată, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2002, p.40.
44
Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universitatii Suceava 2007, p 68
51
Pentru a-şi putea exprima opinia, auditorul trebuie să confirme că situaţiile financiare sunt în acord
cu concluziile sale şi că ele reflecta corect deciziile conducerii întreprinderii şi dau o imagine fidelă activităţii
____________________
45
Florea I, Florea R., Macovei I., Berheci M., Introducere în expertiza contabilă şi auditul financiar, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2005 p. 108.
46
Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 68
52
dispoziţiilor legale;
Situaţiei financiare, prin:
• existenţa garanţiilor pentru împrumuturile şi creditele obţinute sau acordate de întreprindere,
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
47
Tabără N., Horomnea E., Toma C., Conturile anuale în procesul decizional. Elemente de contabilitate, analiza financiară şi
evaluarea performanţelor întreprinderii, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2002, pp.303-305.
• existenţa suficientă a resurselor financiare.48
Analizând obiectivele auditului financiar, se constată evoluţia acestora, ajungându-se la
formularea şi acceptarea obiectivului actual al auditului financiar sub forma următoare: ,,Obiectivul
unui audit al situaţiilor financiare este acela de a da posibilitatea auditorului de a exprima o opinie
privind întocmirea situaţiilor financiare respective, sub toate aspectele semnificative, în conformitate
cu un cadru general de raportare financiară identificat".49
Cu toate că opinia auditorului sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare, utilizatorul nu
trebuie să considere că această opinie este o garanţie a valabilităţii viitoare a entităţii, asa cum nu este
garanţia eficienţei conducerii entităţii.
Exista si limitari inerente in procesul de audit, care afecteaza abilitatea auditorului de a detecta
erori semnificative. Aceste erori sunt cauzate de factori precum. utilizarea testelor; limitări
inerente ale oricărui sistem de contabilitate şi de control intern; faptul că majoritatea probelor de
audit sunt mai degrabă persuasive decât conclusive.50
Având în vedere cele prezentate, putem concluziona că auditarea conturilor anuale este
acţiunea de validare socială a informaţiei contabile şi nu acţiunea de căutare a unui adevar
contabil obiectiv care să nască încrederea din partea utilizatorilor de informaţie contabilă.
53
________________________________
48
Toma M., Initiere in auditul situatiilor financiare ale unei entitati, Editura CECCAR, Bucuresti, 2005, p. 162
49
Audit financiar 2000. Standarde. Codul privind conduita etica fi profesională, Editura Economică, Bucuresti, 2000, p.28.
50
Tulvinschi M. Curs Audit Financiar Contabil Editura Universităţii Suceava, 2006, p.54
CAPITOLUL 3
ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII
54
O parte a acestui profit este apoi prelevat de către stat sub forma de impozit pe profit. Profitul
net este apoi distribuit proprietarilor întreprinderii (acţionari sau asociaţi) sub forma de dividende,
_________________
51
Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 68
iar o parte este păstrat pentru creşterea capacităţilor de producţie (autofinanţare).52
Unul dintre cele mai importante obiective care justifică existenţa unei întreprinderi este
obţinerea de profit. Potrivit unor autori, întreprinderea este definită ca fiid o unitate economică ce
produce sau cumpără pentru ca prin vânzarea a ceea ce a produs sau cumpărat să obţină un câştig.
Realizarea acestui obiectiv supune întreprinderea la o serie de eforturi ocazionate de atragerea şi
antrenarea resurselor economice în diferite activităţi, altfel spus, la o serie de cheltuieli.
Efectele degajate de aceste activităţi şi care constituie substanţa profitului sunt venituri.
Mecanismul formării rezultatului la nivel de întreprindere este prezentat în schema
urmatoare:
Eforturi Efecte
_____________________________________________________________________________
_
Intrare Ieşire Intrare Ieşire
natura
consumatori
populaţia finali
munca
Transformare obţinere
(consum) (producţie)
consumatori
intermediari
întreprinderi
capital
55
__________________
52
Creţoiu, Gh., Bucur, I., Contabilitate. Fundamentele şi noul cadru juridic. Editura All Beck, Bucureşti.
Din schema de mai sus se observă cum valorile produse şi vândute pe piaţa clienţilor
generează venituri, în timp ce valorile utilizate pentru obţinerea acestor venituri, care remunerează în
fapt factorii de producţie, generează, cheltuieli.54
Profitul sau pierderea obţinut(ă) de întreprindere este utilizat (ă) frecvent ca o măsura de apreciere a
performanţelor. Necesităţile informaţionale privind rezultatul vizează, mai ales din partea investitorilor şi
managerilor, cunoaşterea fluxurilor de cheltuieli şi venituri care explică acest rezultat. Profitul este un
indicator atât de semnificativ în sistemul economiei de piaţă, încât fără profit şi fără motivaţia indusă de
profit, acest sistem ar dispărea. Indicatorul profit are calitatea de coordonată fundamentală a activităţii
economico-financiare şi de condiţie a realizării ei optime.55
Obţinerea profitului (rezultatului pozitiv) este scopul urmărit în orice activitate economică deoarece
acesta reprezintă sursa de finanţare proprie a activelor cedate, resursa din care se plăteşte costul
capitalului propriu dar şi împrumutat, se asigură dezvoltarea firmei precum şi contribuţia la
constituirea fondurilor bugetare. El este exprimat prin excedentul de venit faţă de cheltuieli,
reprezentând o sursa obţinută, de regulă, în activitatea de realizare a bunurilor, lucrărilor sau serviciilor
pe piaţă şi concretizată în surplusul de mijloace (băneşti) intrat în patrimoniu. Profitul poate fi definit în
mai multe accepţiuni.
Accepţiunea de ordin legislativ defineşte profitul ca diferenţă între veniturile şi costurile aferente
lor, acesta apărând ca un câştig legitim, legal, urmare a respectării legilor privind evidenţierea, de către firmă,
a tuturor veniturilor şi a cheltuielilor ocazionate de o activitate economică şi ca profit nelegitim
sau nelegal dacă o parte din venituri nu a fost înregistrată sau unele cheltuieli au fost majorate
artificial.
Într-o alta accepţie, profitul este un venit rezidual ce revine întreprinderilor ca urmare a
progreselor economice şi tehnice realizate de acestea în activităţile desfăşurate. A treia perspectiva
defineşte profitul ca o remunerare a factorilor de producţie pentru efortul depus, dar şi pentru priceperea
de a depăşi riscurile inerente activităţilor economic e.56
Pierderea sau rezultatul negativ exprimă partea din cheltuieli neacoperită din venituri, adică
partea din resursele consumate şi nerecuperate, mărimea bunurilor consumate în activitatea întreprinderii
şi care nu a putut fi acoperită din veniturile proprii.
În raport cu efectele pe care le are asupra situaţiei patrimoniale, rezultatul exerciţiului
echivalează cu o ,,îmbogaţire" a întreprinderii, atunci când se concretizează în profit (care
56
majorează capitalurile proprii) sau cu o ,,sărăcire" a unităţii, dacă se materializează în pierdere (care
diminuează capitalurile proprii).57
_______________
54
Feleagă N., Malciu L., Bunea Ş., Bazele contabilităţii. O abordare europeană şi internaţională, Editura Economică, Bucureşti,
2003, pp. 68-69.
55
Mironiuc M., Analiza performanţelor economico-financiare ale întreprinderii, Editura Junimea, Iaşi, 1999, p.87.
56-57
Bucătaru D., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Junimea, Iaşi, 2004, p.205.
Scopul urmărit de fiecare întreprinzator este obţinerea de profit. Un deficit contabil este o
contraperformanţă pe care întreprinderea trebuie să o corecteze cât mai repede posibil pentru a nu
influenţa în mod negativ activitatea viitoare a firmei, fiind pusă în joc insăşi existenţa sa.58
Potrivit opticii fiscale din ţara noastră rezultatul exerciţiului se determină pe fiecare gen de
activitate desfăşurată de agenţii economici (de exploatare, financiară şi extraordinară), ca diferenţă
între veniturile şi cheltuielile corespunzatoare fiecărei activităţi, obţinându-se urmatoarele
categorii de rezultat:
Rezultat din exploatare = Venituri din exploatare - Cheltuieli pentru exploatare
Rezultat financiar= Venituri financiare - Cheltuieli financiare
Rezultatul curent al exerciţiului = Rezultat din exploatare + Rezultat financiar
Rezultat extraordinar = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare
Rezultatul brut al exerciţiului = Rezultatul curent al exerciţiului + Rezultat
extraordinar.59
Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării (profit brut sau pierdere) nu este omogen, în
compoziţia sa intrând rezultate din activităţi diferite. În figura urmatoare este prezentat modul de
formare a rezultatului exerciţiului după impozitare, pe baza datelor din contul de profit şi pierdere.
Rezultatul
curent al
exerciţiului
Rezultatul
exerciţiului
înainte de +
impozitare
Rezultatul
extraordinar al
exerciţiului +
Rezultatul
exerciţiului Cheltuieli neadmise a se
după
impozitare deduce din rezultatul
fiscal
Impozit pe -
profit Deduceri fiscale
57
-
Figura nr.2. Formarea rezultatului exerciţiului
Sursa: Gheorghiu, AL, Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică,
Bucureşti, 2004
________________
58-59
Bojian O., Gestiunea generală. Bazele contabilităţii. Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară,
Bucureşti, 2003, p.264.
Rezultatul exploatării se determină ca diferenţă între veniturile din exploatare şi cheltuielile
de exploatare. Veniturile din exploatare sunt compuse din cifra de afaceri, veniturile din producţia stocată,
veniturile aferente producţiei de imobilizări şi alte venituri din exploatare. Cheltuielile de exploatare
includ cheltuielile aferente ciclului de exploatare (activităţi de producţie şi de comercializare a
mărfurilor). În cazul în care producţia stocată şi imobilizată se evaluează în costuri efective, veniturile
aferente lor sunt egale cu cheltuielile neînregistrându-se profit60.
În această situaţie rezultatul exploatării este determinat de rezultatul aferent cifrei de afaceri,
iar diferenţa dintre alte venituri din exploatare şi alte cheltuieli de exploatare şi de diferenţă dintre
veniturile din provizioane privind exploatarea (când obiectul sau cauza care a generat constituirea
provizionului nu mai există) şi cheltuielile cu provizioanele aferente exploatării (pentru deprecierea
stocurilor de materii prime, materiale, producţie neterminata, produse finite, mărfuri; pentru creanţe
neîncasate, clienţi rău-platnici aflaţi în litigiu; pentru deprecierea activelor imobilizate necorporale şi
corporale etc.).
Rezultatul financiar (profit sau pierdere) se calculează ca diferenţă între veniturile
financiare şi cheltuielile financiare. Veniturile financiare provin din titluri de participare, din diferenţe
de curs valutar, din dobânzi etc. Cheltuielile financiare se referă la dobânzi, despăgubiri, amenzi,
penalităţi, diferenţe de curs valutar etc.
Rezultatul curent al exerciţiului (profit sau pierdere) se obţine însumând rezultatul
exploatării şi rezultatul financiar. O altă modalitate de determinare a rezultatului curent al
exerciţiului este ca diferenţa între veniturile curente (venituri din exploatare plus financiare) şi cheltuieli
curente (cheltuieli de exploatare plus financiare).
Rezultatul extraordinar al exerciţiului (profit sau pierdere) este un rezultat întamplător,
neavând caracter de regularitate, aşa cum este cazul rezultatului curent al exerciţiului. Rezultatul
extraordinar al exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile extraordinare şi cheltuielile
extraordinare ale perioadei.
În această categoric se includ veniturile şi cheltuielile privind calamităţile, respectiv
subvenţiile aferente şi alte evenimente extraordinare.
Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării (profit brut total sau pierdere) este format din
rezultatul curent şi cel extraordinar ale exerciţiului. Se mai poate determina ca diferenţă între
veniturile totale şi cheltuielile totale.
Rezultatul impozabil (fiscal) este diferit de rezultatul exerciţiului înaintea impozitării,
58
pentru că se impun unele corecţii. Astfel, se adună cheltuielile care depăşesc nivelul admis prin acte
normative (de exemplu, cheltuielile de protocol, cheltuielile de transport etc.) şi cele neadmise a
_____________
60
Tabară N., Horomnea E., Toma C., Analiza contabil-financiară. Teorii, concepte, metode şi tehnici de valorificare a informaţiei
contabil-financiare în procesul decizional, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2002, p.89.
se scădea din rezultatul impozabil. (de exemplu amenzi, penalităţi, provizioane nedeductibile
etc.). Deci nu se impozitează deducerile fiscale cum sunt rezervele legale, pierderile din anii
precedenţi, reducerea de impozit, stabilite prin acte normative, în cazul reinvestirii profitului, dacă
este legiferata etc.
Rezultatul exerciţiului după impozitare (profit sau pierdere) se determină ca diferenţa între
rezultatul impozabil şi impozitul pe profit.
3.2. Stabilirea rezultatului exerciţiului financiar
Activitatea de determinare a rezultatului exerciţiului se poate confrunta cu anumite
dificultăţi generate de controversele privind modul de abordare şi de definire a rezultatului. În general
toate abordările pornesc de la premisa că măsurarea performanţelor implică în principal determinarea
profitului ca expresie pozitivă a rezultatului. În acest sens sunt posibile mai multe abordări: o abordare
patrimonială, o abordare economică şi o abordare financiară.
I Abordarea patrimonială are în vedere măsurarea profitului pe baza variaţiei patrimoniului
întreprinderii în cursul unui exerciţiu pe baza formulei următoare:
Rezultat = Capitaluri proprii la fmele exerciţiului N - Capitaluri proprii la finele
exerciţiului N-l
Potrivit aşa-numitei ecuaţii patrimoniale, rezultatul exerciţiului este reprezentat de variaţia
capitalurilor proprii, de-a lungul exerciţiului, cu luarea în calcul a eventualelor modificări suferite de
capitalul social şi distribuiri rezultatului.
Performanţa întreprinderii este masurată în funcţie de variaţia patrimoniului în cursul unui
exerciţiu. Pentru a putea măsura astfel rezultatul exerciţiului este nevoie de două bilanţuri succesive.
2. Abordarea economică presupune stabilirea rezultatului ca diferenţa între venituri şi
cheltuieli: Rezultat = Venituri - Cheltuieli
Rezultatul poate fi o mărime pozitivă, denumită profit sau beneficiu, atunci când
veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumita pierdere, atunci
când sunt mai mari cheltuielile decât veniturile.
Acest mod de determinate a rezultatului caracterizează toate sistemele de contabilitate în partida
dublă, dar prezintă particularităţi îndeosebi în funcţie de accepţiunile atribuite noţiunilor de venituri şi
cheltuieli, precum şi de modul în care operează unele principii.
Dificultatea determinării rezultatului exerciţiului, din punct de vedere economic, pleacă de la
controversele privind definirea şi conectarea veniturilor şi cheltuielilor aferente unui exerciţiu.
59
3. Abordarea financiară a rezultatului are la bază variaţia trezoreriei întreprinderii în
cursul unei perioade de timp determinate pe baza relaţiei: Rezultat = Încasări - Plăţi
Acest mod de determinare a rezultatului este specific contabilităţii de casă, în care
veniturile coincid cu încasările, iar cheltuielile coincid cu plăţile. În contabilitatea de angajamente, pentru
a determina rezultatul financiar, veniturile şi cheltuielile trebuie împărţite în venituri şi cheltuieli
monetare şi nemonetare, rezultând relaţia:
Rezultat = Venituri - Cheltuieli + Venituri - Cheltuieli
monetare monetare nemonetare nemonetare
În practică se regăsesc toate cele trei concepţii, dar rolul esenţial revine concepţiei
economice, conform căreia rezultatul reprezintă un indicator care exprimă performanţa financiară a
unei întreprinderi şi se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului financiar.
Cele mai importante venituri nemonetare sunt ,,Variaţia stocurilor", iar dintre cheltuielile
nemonetare cele mai importante sunt provizioanele şi amortizările.
În determinarea rezultatului, este esenţială identificarea momentului când o activitate
desfăşurată de întreprindere ocazionează o cheltuială sau genereaza un venit. În mod frecvent, profitul
este confundat cu trezoreria întreprinderii. Aceasta confuzie este rezultatul percepţiei eronate a
conceptelor de cheltuiala şi venit. Există tendinţa de a atribui oricărei plăţi semnificaţia de cheltuială şi
respectiv oricărei încasări semnificaţia de venit. Evoluţia acestor două concepte a trebuit să ţină seama
de decalajul în timp care există între fluxurile de bunuri şi servicii (vânzări, cumpărări) şi fluxurile de
trezorerie (încasări, plăţi) .
Din necesitatea aplicării principiului independenţei exerciţiului, cheltuielile şi veniturile
trebuie atasate exerciţiului căruia ii corespund. Dacă pe parcursul exerciţiului financiar cheltuielile şi
veniturile sunt înregistrate pe măsura apariţiei lor, la sfârşitul perioadei se poate produce un decalaj
între elementele înregistrate şi cele care trebuie să participe la determinarea rezultatului. Apariţia
acestor decalaje antrenează necesitatea unor ajustări. În acest scop, conturile de regularizare sunt
utilizate pentru a repartiza cheltuielile şi veniturile în timp, astfel încât să se ataşeze fiecărui exerciţiu
cheltuielile şi veniturile aferente.
Apariţia unui decalaj între manifestarea unui anumit eveniment şi constatarea sa contabilă se poate
datora mai multor situaţii. Pe de o parte, unele cheltuieli şi venituri aparţin exerciţiului, dar nu au fost
contabilizate (cheltuielile de plată şi veniturile de primit). Pe de alta parte, unele cheltuieli şi venituri au
fost contabilizate, dar nu aparţin exerciţiului respectiv (cheltuielile şi veniturile constatate în avans). De
exemplu, poate exista un decalaj juridic între faptul generator de cheltuială şi exigibilitatea acesteia. De
exemplu, pentru anumite taxe şi impozite, faptul generator se situează în exerciţiul N, dar acestea vor fi
realizate de întreprindere în exerciţiul N+l.
Manifestarea unor decalaje în timp între fluxurile de bunuri şi servicii şi fluxurile de trezorerie
60
impune anumite cerinţe în privinţa recunoaşterii cheltuielilor şi veniturilor. Exigentele contabilităţii de
angajamente impun ca venitul să fie recunoscut de regulă în momentul angajării unei creanţe, iar cheltuiala,
în momentul angajării unei datorii. Ţinând cont de aceste cerinţe, rezultatul exerciţiului, respectiv profitul
sau pierderea, se determină ca diferenţa între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data încasării
sau plăţii lor61.
Rezultatul exerciţiului financiar are două componente: o componentă contabilă, care este reflectată
prin rezultatul contabil al exercitiului şi o componentă fiscală, care este reflectată prin rezultatul fiscal al
exerciţiului financiar.
Rezultatul contabil al exerciţiului se determină ca diferenţa între venituri şi cheltuieli, indiferent
de data încasării sau plăţii lor. El se stabileste lunar ca efect al închiderii conturilor de cheltuieli (clasa a 6-
a) şi a conturilor de venituri (clasa a 7-a) prin contul 121 profit şi pierdere". În cazul în care
veniturile fiecărei perioade (luna calendaristică) sunt mai mari decât cheltuielile perioadei, rezultatul apare
sub forma profitului, iar în cazul în care veniturile sunt mai mici decât cheltuielile, rezultatul apare sub
forma pierderii.62
Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileşte anual la închiderea acestuia şi
reprezintă soldul final al contului 121 „ Profit şi pierdere".
Soldurile intermediare de gestiune sunt paliere succesive în formarea rezultatului final,
construcţia acestora realizându-se în cascadă, pornind de la cel mai cuprinzător (producţia
exerciţiului + marja comercială) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului).
O parte dintre soldurile intermediare de gestiune caracterizează performanţa activităţii de
producţie şi comercializare, ca de exemplu: cifra de afaceri, marja comercială, producţia
exerciţiului, valoarea adăugată. O altă parte dintre solduri caracterizează rentabilitatea întreprinderii,
respectiv: excedentul (deficitul) brut de exploatare, rezultatul din exploatare, rezultatul financiar,
rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut şi rezultatul net al exerciţiului.
3.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune ce caracterizează activitatea de exploatare
Din punct de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de gestiune caracteristice
exploatării sunt indicatori valorici ai producţiei şi comercializării ,care permit însumarea tuturor
rezultatelor obţinute de întreprindere, materializate în produse finite, semifabricate, prestaţii
destinate pieţei sau utilizării în interes propriu care sunt imobilizate în întreprindere.
3.3.1. Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri (CA) reprezintă suma totala a veniturilor din operaţiuni comerciale
efectuate de o unitate, respectiv vânzarea de mărfuri şi produse, într-o perioadă. determinată,
neincluzând venituri financiare şi extraordinare.
Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii oricărei întreprinderi, fiind
situată în fruntea indicatorilor de performanţă în măsura în care condiţionează mărimea
61
profitului şi a ratei rentabilităţii.
______________
61
Mironiuc M., Analiza economico-fmanciara.Elemente teoretica-metodologice şi aplicatii, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2006,
p.341
62
Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 98
CA — Cifra de afaceri;
Vmf- Venituri din vânzarea mărfurilor;
Pv - Producţia vândută;
Vsubv. - Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.
■2006 ■2007
Interpretarea rezultatelor
În perioada 2006 – 2007 cifra de afaceri a crescut semnificativ, cu 3.914.808 lei (27,60 %), datorită
faptului că drumurile sunt într-un proces de modernizare, cererea produselor carieră – balastieră a crescut.
Un alt factor care a contribuit la această creştere se datorează calamităţilor naturale, care au provocat
62
doborâturi de masă lemnoasă în cantităţi semnificative .
Astfel veniturile din vânzarea mărfurilor a crescut cu 5.055 lei (6,70%), iar producţia vândută s-a
majorat cu 3.909.753 lei (27,70%).
___________________
63
Bîrsan M., Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 68
mc – marja comercială;
vmf – venituri din vânzarea mărfurilor;
chmf – costul mărfurilor vândute
Mc Vmf Chmf
90,000
80,000
70,000
60,000
LEI 50,000
40,000
30,000
20,000
10,000
Indicatori
63
Figura nr.4.2. Evoluţia marjei comerciale în perioada 2006 - 2007
_________________
64
Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 112
Interpretarea rezultatelor
În perioada 2006 - 2007 se constată o creştere a marjei comerciale cu 21.692 lei (63,90%). Această
creştere a fost determinată de scăderea mai rapidă a costului mărfurilor vândute în comparaţie cu
veniturile obţinute din vânzarea mărfurilor care au crescut mai puţin. Scăderea costului mărfurilor vândute
cu 16.637 lei (40,20%) a determinat creşterea marjei comerciale cu 49%. Concomitent, creşterea marjei
comerciale cu doar 14,90% se datorează creşterii veniturilor din vânzarea marfurilor cu 5.055 lei (6,70%).
3.3.3. Analiza producţiei exerciţiului
Producţia exerciţiului este un indicator specific întreprinderilor care au ca obiect de activitate
producţia. Ea dimensionează întreaga activitate realizată de întreprindere. Într-un exerciţiu, fiind
expresia valorică a tot ceea ce se produce în întreprindere, respectiv, valoarea producţiei vândute (Pv),
variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie (±Ps) şi valoarea producţiei
imobilizate (Pi): 65 Pex = Pv±Ps+Pi
Producţia exerciţiului este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate
desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu, fiind utilă şi necesară în analiza volumului activităţii
întreprinderilor cu ciclu lung, unde finalizarea produselor are o durată relativ mare (peste o lună) şi, în
consecinţă, producţia neterminată (în curs de execuţie) deţine o pondere mare66.
Producţia exerciţiului este un indicator cu caracter neomogen, deoarece elementele care il
determină sunt evaluate diferenţiat, astfel:
Producţia vândută este evaluată la preţul de vânzare. Ea se constituie din facturările de
produse finite, semifabricate, produse reziduale etc. la preţul de vânzare fără TVA, inclusiv
reducerile acordate după facturare. Nu se încadrează în producţia vândută bunurile achiziţionate şi
revândute, fără a fi supuse unor transformări prin intermediul unui proces productiv.
Producţia stocată este evaluată la costul de producţie. Ea reflectă variaţia în plus sau în minus
dintre valoarea, la cost de producţie, a stocului de produse finite şi produse în curs, la finele
perioadei, şi valoarea stocurilor iniţiale, fără a lua în calcul provizioanele pentru depreciere.
Variaţia negativă a producţiei stocate (soldul debitor al contului 711 „Variaţia stocurilor"
înseamnă un stoc la sfârşitul perioadei inferior stocului de la începutul perioadei, ca urmare a
comercializării unei părţi din stocurile de produse finite şi semifabricate.
Variaţia pozitivă a producţiei stocate (soldul creditor al contului 711 „Variaţia stocurilor")
64
reflectă creşterea stocului de produse finite şi semifabricate la sfârşitul perioadei care, dacă este însoţită
de diminuarea vânzărilor, reflectă dificultăţile întreprinderii de a-şi valorifica producţia. IAS 1
,,Prezentarea situaţiilor financiare precizează că variaţia stocurilor de produse şi producţie în curs de
execuţie reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta fie
_____________
65
Mironiuc M, Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006,
pp.89-90.
66
Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil.-Ghid teoretico-aplicativ, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006, p.37
faptul că producţia a crescut nivelul stocurilor, fie că vânzările suplimentare au diminuat nivelul
stocurilor. IAS 1 prezintă variaţia stocurilor de produse şi producţie în curs de execuţie ca prim element
al cheltuielilor de exploatare şi nu ca pe o componentă a veniturilor de exploatare, asa cum este
prezentat în Contul de profit şi pierdere din ţara noastră.
Producţia imobilizată este evaluată la costul de producţie. Ea este reprezentată de
valoarea imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în regie proprie de întreprindere, care nu
sunt destinate pieţei, ci satisfacerii unor necesităţi interne ale acesteia. Potrivit OMFP 1752/2005
pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, completată cu
O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/2007, producţia imobilizată se numeşte ,,Producţia
realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată".
65
Interpretarea rezultatelor
Analizând datele din tabelul nr.3, se desprinde concluzia că în perioada analizată
producţia exerciţiului a avut o evoluţie pozitivă, datorită creşterii producţiei vândute cu
3.909.753 lei (27,70%). Evoluţia producţiei vândute în perioada 2006 - 2007 a determinat
creşterea producţiei exerciţiului cu 3.783.734 lei (25,50%).
În ceea ce priveşte producţia stocată, se constată că în perioada 2006 - 2007 soldul debitor al
contului 711 ,,Variaţia stocurilor" a crescut cu 126.019 lei, ceea ce reflectă şi buna comercializare
a stocurilor de mărfuri deţinute de întreprindere.
În aceeaşi perioada producţia imobilizată a fost inexistentă, neexercitând astfel nici o
influenţă asupra producţiei exerciţiului.
3.3.4. Analiza valorii adăugate
Valoarea adaugată (Vad) este unul dintre indicatorii semnificativi ai activităţii întreprinderii,
exprimând creşterea (plusul) de bogăţie care se obţine din activitatea tehnico-productivă.
Exprimând aportul întreprinderii în cadrul producţiei de bunuri şi servicii, valoarea adăugată permite
aprecierea structurii şi metodelor de producţie ale întreprinderii, prin intermediul gradului de integrare
(ca aport între valoarea adăugată şi producţia corespunzătoare
sau cifra de afaceri), precum şi dezvoltarea sau regresul activităţii întreprinderii. 67
Întreprinderea produce bunuri şi servicii, dar consumă o parte a producţiei altor
întreprinderi şi numai diferenţa dintre ceea ce produce şi ceea ce consumă în acest scop măreşte
valoarea propriei producţii. Această producţie traduce rolul creator al întreprinderii, exprimă crearea
sau creşterea valorii aduse de întreprindere bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi prin activităţile
de producţie sau de comercializare şi măsoară ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin
propria activitate, prin utilizarea factorilor de producţie. 68
Într-o primă accepţie, valoarea adăugată exprimă plusul de bogăţie sau valoarea nou creată
de întreprindere prin activitatea tehnico-productivă, peste valoarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate
de la terţi şi consumate în procesul productiv. Calculul valorii adăugate ţine seama de faptul că output-
ul unei întreprinderi reprezintă frecvent input-ul alteia, iar prin deducerea valorii acestora din urmă
(consumuri intermediare) din valoarea producţiei realizate de întreprindere se evită dublele
înregistrări. Acest fapt face din valoarea adăugată un indicator de măsurare a performanţelor activităţii
de exploatare mai realist decât cifra de afaceri, care include un anumit procent de factori de producţie
achiziţionate de la terţi.
A doua accepţiune a valorii adăugate consideră că aceasta reprezintă suma acumulărilor
monetare care serveşte la remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea întreprinderii, astfel:
• personalul, remunerat prin: salarii, ajutoare materiale, participare la profit, indemnizaţii, contribuţia
66
angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate, contribuţia unităţii la fondul de şomaj, alte datorii
sociale (Chp);
• statul, remunerat prin impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, impozitul pe profit (it);
• creditorii (capitalul împrumutat), remuneraţi prin dobânzi şi comisioane (ChJ);
• acţionarii (capitalul propriu), remuneraţi prin dividende (D);
____________________
67
Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A., Analiză economico-financiară (cu aplicaţii în societăţile comerciale, industriale, de
construcţii şi transporturi), Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p.67.
68
Petrescu S. Analiză şi diagnostic Financiar- Contabil,Ghid teoretico-aplicativ,Ed. CECCAR,Bucureşti, 2006, p.59.
• întreprinderea, remunerată prin autofinanţare (AJ): profitul în rezervă (Pr), cheltuielile cu
amortizările şi provizioanele (Am) 69.
Valoarea adăugată, prin conţinutul său, este unul dintre indicatorii cei mai semnificativi ai
activităţii întreprinderii, suma valorilor adăugate ale tuturor agenţilor economici constituind
PIB: ∑Vad = PIE
Din punct de vedere al analizei economico-financiare, valoarea adăugata interesează, în
primul rând, ca indicator de performanţă a activităţii de exploatare care se regaseşte, în final, în
rezultatul net al oricărei întreprinderi. În al doilea rând, valoarea adăugată stă la baza determinării
altor indicatori folosiţi în analiza eficienţei utilizării factorilor de producţie şi în analiza
competitivităţii întreprinderii (eficienţa utilizării mijloacelor fixe, randamentul mijloacelor fixe în
funcţiune, productivitatea muncii, rata de investire, gradul de integrare pe verticală a producţiei etc.).
Literatura de specialitate occidentală precizează că valoarea adăugată se situează printre cele trei
criterii esenţiale de apreciere a ,,calităţii economice" a întreprinderii, alături de rentabilitate şi cash-
flow. Din punct de vedere al fiscalităţii, valoarea adăugată reprezintă baza de calcul pentru taxa pe
valoarea adăugată datorată statului.
Plecând de la cele două accepţiuni ale valorii adăugate, calculul indicatorului se realizează
după:
• Metoda sintetică (substractivă), situaţie în care valoarea adăugată poartă denumirea de valoare
adăugată ,,produsă" sau ,,realizată";
• Metoda analitică (aditivă), când valoarea adăugată este numită valoare adăugată
,,repartizată"; Potrivit metodei sintetice, valoarea adăugată se determină după modelele care urmează:
• Valoarea adăugată brută ,,produsă", determinată de întreprinderile care desfăşoară numai
activitate de producţie: Vad = Pex - Ci,
în care: Ci - Consumurile intermediare
Potrivit acestui model, creşterea valorii adăugate se poate realiza atunci când creşterea
producţiei exerciţiului se realizează într-un ritm superior ritmului de creştere a consumurilor
intermediare.
Consumurile intermediare reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi
67
pentru a fi consumate în procesul productiv al întreprinderii. Valoarea lor se determină însumând
următoarele elemente din Contul de profit şi pierdere: cheltuielile cu materiile prime şi materialele
consumabile; alte cheltuieli materiale (cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar;
cheltuieli privind materialele nestocate; cheltuieli privind animalele şi păsările; cheltuielile privind
ambalajele); alte cheltuieli din afară (cu energia şi apa); cheltuieli privind prestaţiile externe
_________________________
69
Mironiuc M., Analiză economico-fmanciară. Elemente teoretică-metodologice şi aplicaţii, Editura. Sedcom Libris, Iaşi, 2006,
pp.92-95.
68
interesele de participare, alte venituri financiare94.
În continuare se va prezenta calculul valorii adăugate prin metoda substractivă.
___________________
94
Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretica-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006,
pp.97-98.
20.000.000
15.000.000
LEI 10.000.000
5.000.000
Vad Pex Mc Ci
Indicatori
Interpretarea rezultatelor
Pe baza datelor din tabelul nr. 4 se desprind următoarele concluzii:
69
Valoarea adăugată a crescut cu 2.824.021 lei (25%) în 2007 comparativ cu 2006. Această evoluţie s-a
datorat influenţei următorilor factori:
• Producţia exerciţiului a crescut în perioada 2006 - 2007 cu 3.783.734 lei (26,60%) şi a determinat
creşterea valorii adăugate cu aceeaşi sumă, adică cu 33,50%.
• Marja comercială a crescut în perioada 2006 - 2007 cu 21.692 lei (63,90%). Această evoluţie
pozitivă a marjei comerciale a determinat creşterea valorii adăugate cu 21.692 lei (0,20%).
• Consumurile intermediare în 2007 faţă de 2006 au crescut cu 931.405 lei (31,80%) determinând
scăderea valorii adăugate cu 931.405 lei (8,30%). În cadrul consumurilor intermediare, influenţa asupra valorii
adăugate a fost următoarea:
• Creşterea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele consumabile cu 132.805 lei (16,40%) în
2007 faţă de 2006 a determinat creşterea valorii adăugate cu 132.805 lei (1,20%).
• Creşterea altor cheltuieli materiale în 2007 faţă de 2006 cu 259.626 lei(814,70%) a determinat
creşterea valorii adăugate cu 259.626 lei (2,30%).
• Creşterea altor cheltuieli din afară cu 124.113 lei (37,40%) a determinat scăderea valorii
adăugate cu 124.113 lei (1,10%).
• Creşterea cheltuielilor cu prestaţiile externe în perioada 2006 - 2007 cu 414.864 lei (23,60%) a
determinat scăderea valorii adăugate cu 414.864 lei (3,70%).
3.3.5. Relaţiile dintre indicatorii de performanţă a activităţii de exploatare
Indicatorii valorici - cifra de afaceri, producţia exerciţiului, valoarea adăugată - pot
cunoaşte dinamici diferite care se analizează prin intermediul a două mărimi: raportul statistic şi raportul
dinamic.
Raportul statistic (Rs) compară valorile a doi indicatori, iar raportul dinamic (Rd)
compară ritmurile de creştere a indicatorilor.
În general, raportul statistic dintre indicatorii valori permite caracterizarea evoluţiei
elementelor care diferenţiaza aceşti indicatori Rapoartele dinamice se stabilesc pe baza indicilor cu baza
fixă a indicatorilor valorici principali (cifra de afaceri, producţia exerciţiului, Valoarea adaugată,
valoarea adăugată netă). Aceste rapoarte vor caracteriza evoluţia comparativă a indicatorilor
valorici faţă de o anumită referinţă, faţă de un anumit criteriu, în cele mai multe cazuri faţă de
perioada precedentă95.
La baza calculului rapoartelor dinamice stau indiciile indicatorilor valorici calculaţi prin
raportarea valorilor prevăzute şi realizate faţă de perioada precedentă.
Principalele rapoarte statice şi dinamice sunt următoarele:
1. Relaţia între valoarea adăugată şi producţia exerciţiului:
VAd Pex Ci
Rs1 .100 .100 100 Sci(%)
Pex Pex
70
Acest raport exprimă ponderea valorii adăugate în producţia exerciţiului. El trebuie să
înregistreze valori cât mai mari, evidenţiind astfel reducerea ponderii consumurilor intermediare (Sci).
Vad 1
.100
Ivad Vad 0
Rd1
Ipex Pex1
.100
Pex0
_____________________
95
Spataru L., Analiza economico-financiară. Instrument al managementului intreprinderilor, Ed. Economica, Bucuresti, 2004, p.
Acest raport compară ritmurile de creştere a celor doi indicatori, creşterea raportului
reflectând reducerea relativa a consumurilor intermediare.
Vad
2. Relaţia dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri: Rs 2 .100
CA
Gradul de integrare pe verticală (Giv) reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi asigura
singură un număr de faze de producţie, fără aport extern. Un grad ridicat de integrare economică
diminuează riscul dependenţei întreprinderii de furnizorii de consumuri materiale şi energetice
care afectează realizarea producţiei prin reducerea gradului de dependenţă externă.
Acest raport evoluează invers faţă de gradul de dependenţă externă. Cu cât gradul de
integrare pe verticală este mai ridicat, cu atât gradul de dependenţă externă este mai scazut şi
invers.
Vad 1
.100
IVad Vad 0
Rd 2
I CA CA1
.100
CA0
CA
3. Relaţia dintre cifra de afaceri şi valoarea adăugată Rs3 .100
Vad
Gradul de dependenţă externă depinde de natura activităţii desfăşurate, este relativ stabil în timp
şi mărimea lui diferă în funcţie de sectorul de activitate. Raportul are valori mari în întreprinderile
de distribute şi mai mici în cele productive. Acest indicator are semnificaţie numai în analizele
comparative intra-sectoriale. Raportul caracterizează riscul dependenţei de aportul extern.
CA1
*100
I CA CA0
Rd 3
Ivad Vad 1 *100
Vad 0
4. Relaţia între producţia vândută şi producţia exerciţiului
Pv Pex Ps Pi Ps Pi
Rs4 .100 .100 100 .100 .100 100 s ps s pi în care :
Pex Pex Pex Pex
sps - ponderea producţiei stocate în producţia exerciţiului;
spi - ponderea producţiei imobilizate în producţia exerciţiului.
Acest raport evidenţiază ponderea producţiei vândute în producţia exerciţiului. Creşterea în
71
dinamică a valorii indicatorului explică faptul că întreprinderea nu are dificultăţi de valorificare a
producţiei. Paralel cu creşterea ponderii producţiei vândute în producţia exerciţiului, se diminuează
ponderea producţiei stocate şi a celei imobilizate în producţia exerciţiului.
Pv1
.100
I Pv Pv 0
Rd 4
I Pex Pex1
.100
Pex0
4. Relaţia între valoarea adăugată netă şi valoarea adăugată brută
Vad n Vad Am Am
Rd s .100 .100 100 .100 100 sa în care:
Vad Vad VAd
sa - ponderea amortizării în valoarea adăugată brută.
Indicatorul măsoară ponderea valorii adăugate nete în valoarea adăugată brută a
întreprinderii. Ponderea crescătoare a raportului indică diminuarea ponderii cheltuielilor cu
amortizarea în valoarea adăugată brută, fie datorită faptului că întreprinderea utilizează în activitatea
curentă mai mult forţa de muncă decât mijloacele tehnice, fie din cauza intineririi semnificative a
mijloacelor tehnice din dotare. Cele două ponderi evoluează în sens invers, iar suma lor este
egală cu 100%.
Vadn 1
.100
IVadn Vadn 0
Rd s
IVad Vad 1
.100
Vad 0
Tabelul nr.4.5. Analiza rapoartelor statistice şi dinamice dintre indicatorii valorici ai producţiei
Indicatori Perioada Indici
Nr. crt
(mil lei) 2006 2007
1 Valoarea adaugată 11.281.930 14.105.951 125
2 Valoarea adaugată netă 9.225.456 12.682.836 137,40
3 Producţia exerciţiului 14.173.309 17.957.043 126,60
4 Producţia vândută 14.073.849 17.983.602 127,70
5 Cifra de afaceri 14.149.163 18.063.971 127,60
6 Rsl= Vad/Pex (%) 79,50 78,50 -
7 Rdl =IVad/IPex - 0,987 -
8 Rs2 = Vad/CA (%) 75,70 78,00 -
9 Rd2= Ivad/ICA - 0,979 -
10 Rs3=CA/VAD (%) 125,40 128 -
11 Rd3= ICA/IVad - 1,020 -
12 Rs4 = Pv/Pex (%) 99,20 100,10 -
72
13 Rd4= IPv/IPex - 1,008 -
14 Rs5 = Vadn/Vad (%) 81,70 89,90 -
15 Rd5= IVadn/IVad - 1,099 -
Interpretarea rezultatelor
Rsi - În perioada analizată se constată că la 100 lei producţie a exerciţiului întreprinderea a
realizat 79,50% în anul 2006 şi 78,59% în anul 2007. Concomitent cu scăderea ponderii valorii
adăugate în producţia exerciţiului a crescut ponderea consumurilor intermediare în producţia
exerciţiului de la 20,50% în 2006, la 21,50% în 2007.
Rdl - aferent perioadei 2006 - 2007 este subunitar (0,987) datorită sporirii valorii
adăugate în această perioadă într-un ritm mai lent decât ritmul de creştere al producţiei
exerciţiului.
Rs2 - în ceea ce priveşte gradul de integrare pe verticală, acesta a scăzut în anul 2007 faţă
de anul 2006 de la 79,736% la 78,00%, ceea ce înseamnă orientarea întreprinderii şi spre factori
de producţie externi. Valorile acestui raport, mai mari decât 60% în fiecare an, sunt specifice
întreprinderii de producţie.
Rd2 - este subunitar în perioada 2006 - 2007 (0,978), ceea ce arată că în această perioadă
valoarea adăugată a sporit într-un ritm mai lent decât ritmul sporirii cifrei de afaceri.
Rs3 - În perioada 2006 - 2007 gradul de dependenţă faţă de terţi a scăzut de la 125,40% la
128%, ceea ce înseamnă ca s-ă majorat riscul de exploatare la care se supune întreprinderea.
Rd3 - aferent perioadei 2006 - 2007 este supraunitar (1,020), indicând faptul că cifra de
afaceri a crescut într-un ritm mai rapid decât ritmul de sporire al valorii adăugate din această
perioadă.
Rs4 - în perioada analizată ponderea producţiei vândute în producţia exerciţiului a crescut de la
99,20% în 2006, până la 100,10% în anul 2007, concomitent cu scăderea ponderii producţiei
stocate şi a producţiei imobilizate de la 0,8% în 2006 până la -0,1% în anul 2007. Această creştere a
producţiei vândute reflectă uşurinţa întreprinderii în a-şi valorifica producţia.
Rd4 - aferent perioadei 2006 - 2007 este supraunitar (1,008), ceea ce indică faptul că
producţia vândută a crescut într-un ritm mai rapid decât ritmul de creştere al producţiei
exerciţiului.
Rs5 - în perioada analizată ponderea valorii adăugate nete în valoarea adăugată a crescut de
la 81,70% în 2006 la 89,90 în 2007. Acest fapt relevă scăderea ponderii amortizării în valoarea
adăugată de la 18, 30% în anul 2006 la 10,10% în anul 2007.
Rd5 - aferent perioadei 2006 - 2007 este supraunitar (1,099), fapt care indică un ritm de
creştere mai rapid al valorii adăugate nete faţă de ritmul de majorare al valorii adăugate.
73
3.4 Analiza soldurilor intermediare de gestiune ce caracterizează rentabilitatea
întreprinderii
3.4.1. Analiza excedentului brut de exploatare
Excedentul brut de exploatare (EBE) este un indicator al performanţelor industriale şi
comerciale ale întreprinderii, care permite să se măsoare capacitatea de a genera şi conserva fonduri
în condiţii de funcţionare.
Excedentul brut de exploatare se calculează potrivit relaţiei:
EBE - Vad + Sbv + Vdob - (I + Tx) - Chp, în care:
Sbv - Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri;
1+ Tx - Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
Chp - Cheltuieli cu personalul.
74
3.4.2. Analiza rezultatului din exploatare
Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performanţa comerciala şi industrială a
întreprinderii. El este independent de politica financiară şi fiscală, dar ţine cont de amortizare şi provizioane
(ajustări), determinându-se conform relaţiei:
Rexp = EBE + Avexp - Chdesp - Chdob ±Aim ±Aac ±Ap, în care:
Avexp -Alte venituri din exploatare;
Chdesp - Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi active cedate;
Chdob - Cheltuieli privind dobânzile de refmanţare înregistrate de entităţile care au ca
obiect de activitate leasingul;
Aim -Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi necorporale;
Aac - Ajustări de valoare privind activele circulante;
Ap - Ajustări privind provizioanele.
Interpretarea rezultatelor
Evoluţia excedentului brut de exploatare aferentă perioadei 2006 – 2007 a avut o influenţă
favorabilă asupra rezultatului de exploatare, acesta crescând în perioada amintită cu 804%.
Această evoluţie favorabilă a fost accentuată de creşterea altor venituri din exploatare cu
2.219,90%, precum şi de scăderea cheltuielilor cu despăgubiri, donaţii şi active cedate cu 8,20%
şi a celor cu ajustarea valorilor privind imobilizările corporale şi necorporale cu 30,80%.
3.4.3. Analiza rezultatului din exploatare conform Notei explicative 4
În ţara noastră structura Contului de profit şi pierdere în vigoare prezintă elementele de
venituri şi cheltuieli grupate după natura lor. Din această cauză, Nota 4 ,,Analiza rezultatului din
exploatare" evidenţiază calculul rezultatului având în vedere gruparea cheltuielilor de exploatare după
funcţiile întreprinderii (sau dupa destinaţie), respectiv funcţia: de producţie, de desfacere şi
75
administrativă. Astfel, rezultatul din exploatare (Rexp) se determină după modelul96:
===============================================================
96
Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 124
76
Tabelul nr.4.8. Analiza rezultatului din exploatare
Nr. crt. Indicatori (LEI) Exerciţiul financiar Indici (%)
2006 2007
1 CAneta 14.149.163 18.063.971 127,60
2 C (3+4+5) 8.014.631 9.755.160 121,70
3 Chabz 3.689.393 4.681.233 126,80
4 Chaa 0 0 -
5 Chind 4.325.238 5.073.927 117,30
6 Rbr aferent CA nete (1-2) 6.134.532 8.308.811 135,40
7 Chd 1.182.786 1.504.714 127,20
8 Chga 4.606.489 4.644.346 100,80
9 Avexp 47.696 1.392.654 2.919,80
10 Rexp (6-7-8+9) 392.953 3.552.405 904
Chaa - Cheltuielile activităţii auxiliare
Interpretarea rezultatelor:
Majorarea semnificativă a rezultatului din exploatare în perioada 2006 - 2007, cu 804% este
consecinţa creşterii cifrei de afaceri într-un ritm mai rapid (ICA =127,60%) comparativ cu ritmul de
creştere a costului bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (Ic=121,70%) şi a creşterii altor venituri
din exploatare cu 2.819,80% (Ialteven=2.913,80%).
3.4.4. Analiza rezultatului flnanciar
Rezultatul financiar (Rf) reprezintă rezultatul din activitatea financiară a firmei şi
cuprinde elemente de fluxuri financiare şi elemente ce corespund riscurilor ataşate, fiind
intermediar între rezultatul de exploatare şi rezultatul curent. Acesta se calculează conform
formulei: Rfin= Vfin – Chfin, în care: Vfin - Venituri financiare;
Chfin - Cheltuieli financiare.
77
Evoluţia rezultatului financiar
nVfin a Chfin
500.000
400.000
300.000
LEI 200.000
100.000
0
-100.000
Indicatori
Fig.nr.4.5. Evoluţia rezultatului financiar în perioada 2006-2007
Interpretarea rezultatelor:
Spre deosebire de anul 2006, în anul 2007 rezultatul financiar a constat într-o pierdere
financiară, acesta diminuându-se cu 73,90%. Evoluţia nefavorabilă se explică prin creşterea
cheltuielilor financiare cu 282,50% şi prin diminuarea cu 18,90% în această perioadă.
3.4.5. Analiza rezultatului curent
Rezultatul curent (Rcrt) cuprinde atât rezultatul activităţii normale şi curente cât şi al
activităţii financiare şi ţine cont de politică de finanţare a întreprinderii, nefiind influenţat de
elemente extraordinare sau fiscale pure. Rezultatul curent se determină după următoarea formulă de
calcul: Rcrt = Rexp + Rfin, în care: Rexp - Rezultatul din exploatare;
Rfin - Rezultatul financiar.
78
Evoluţia rezultatului curent
■Rexp ■Rfin ■RCrt
4,000,000
3,000,000
2,000,000
1,000,000
0
-1,000,000
Indicatori
Fig. 4.6. Evoluţia rezultatului curent în perioada 2006-2007
Interpretarea rezultatelor:
În perioada 2006-2007 rezultatul curent s-a majorat cu 387,10% datorită creşterii
rezultatului de exploatare cu 804%, care a absorbit pierderea financiară de 73,90% din această
perioadă.
3.4.6. Analiza rezultatului extraordinar
Rezultatul extraordinar (Rextr) - profit sau pierdere - este un rezultat întamplător,
neavând caracter de regularitate, aşa cum este cazul pentru rezultatul curent al exerciţiului.
Rezultatul extraordinar al exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile extraordinare şi
cheltuielile extraordinare ale perioadei. În această categorie se includ venituri şi cheltuieli legate de
capital (cedarea de active) şi aferente operaţiunilor de gestiune97.
Rextr = Vextr -Chextr, în care:
Vextr - Venituri extraordinare;
Chextr - Cheltuieli extraordinare.
3.4.7. Analiza rezultatului brut
Rezultatul brut (Rbr) al exerciţiului reprezintă soldul rezidual între veniturile totale şi
cheltuielile totale şi se determină conform următoarei relaţii:
Rbr = Vt- Cht, in care:
Vt - Venituri totale;
Cht - Cheltuieli totale.
El mai poate fi determinat şi ca suma a celor trei rezultate: de exploatare, financiar şi
extraordinar sau ca sumă a rezultatului curent şi a celui extraordinar.
_______________
79
97
Ţole M., Analiză economico-financiară. Metode, tehnici şi studii de caz, Editura Universitară, Bucureşti, 2004, p.195
Tabelulnr.4.11.Analiza rezultatului brut
Nr. crt. Indicatori Perioada Abateri (±) Indici (%)
(LEI) 2006 2007
1 Rcrt 712.046 3.468.816 2.756.770 487,10
2 Rextr 0 0 - -
3 Rbr (rd.1+2) 712.046 3.468.816 2.756.770 487,10
Calculat pe baza veniturilor şi cheltuielilor totale, situaţia rezultatului brut se prezintă în felul
următor :
Tabelul nr. 4.12.Analiza rezultatului brut
Nr. Indicatori (LEI) Perioada Abateri Indici (%)
crt. 2006 2007 (±)
1 Vt 14.724.597 19.778.572 5.053.975 134,30
2 Cht 14.012.551 16.309.756 2.297.205 116,30
3 Rbr (rd.l±2) 712.046 3.468.816 2.756.770 487,10
Rezultatul brut
Indicatori
Fig.nr4.7. Evoluţia rezultatului brut în perioada 2006-2007
Interpretarea rezultatelor:
După cum se observă în cele două tabele rezultatul brut a înregistrat o creştere în
perioada 2006 - 2007 cu 387,10% (IRbr = 487,10%). În perioada analizată cheltuielile totale au fost
devansate de veniturile totale (Ivt = 134,30% > ICht = 116,30%).
3.4.8. Analiza rezultatului net al exerciţiului
Rezultatul net (Rnet) al exerciţiului constituie soldul final după aplicarea cotei de impozit pe
profit asupra rezultatului brut, conform următoarei relaţii: Rnet = Rbr - Ipr = Rbr(l-i),
în care: Ipr - Impozit pe profit; I - Cota procentuală de impozit.
80
Rezultatul net al exerciţiului (profitul sau pierderea), determinat după luarea în calcul a
ansamblului veniturilor şi cheltuielilor şi după deducerea impozitului pe profit, are o dublă
semnificaţie. Pe de o parte, acesta este confirmarea rentabilităţii globale a activităţii (productive,
comerciale, financiare şi a evenimentelor extraordinare). Pe de alta parte, rezultatul exerciţiului
măsoara fluxul resurselor adiţionale create de întreprindere (în cazul profitului) sau fluxul
resurselor consumate de către aceasta în cursul exerciţiului (în cazul pierderii) 98. În consecinţă,
rezultatul exerciţiului evidenţiază efectele activităţii desfăşurate asupra acumulărilor firmei.
4.000.000
3.000.000
Lei 2.000.000
1.000.000
0
Indicatori
Interpretarea rezultatelor
După cum se observă din tabelnl nr.13, rezultatul net contabil constituie un profit pentru perioada
analizată. Acesta a crescut cu 2.312.643 LEI (386,30%).
Din figura nr.l 1 unde este prezentată grafic evoluţia rezultatului net, a rezultatului brut şi a
impozitului pe profit, în perioada 2006 - 2007 se observă că toate acestea au avut o evoluţie
_____________
98
Mironiuc M., Analiza economico-financiară.. Elemente teoretico-metodologice si aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2006,
p.356.
crescătoare. Se observă că, de asemenea, ca rezultatul curent şi rezultatul brut sunt egale în perioada
81
analizată, ceea ce indică inexistenţa rezultatului extraordinar.
3.5. Analiza dinamicii fluxurilor de rezultat
Analiza orizontală sau cronologică a Contului de profit şi pierdere este una dintre cele mai simple
tehnici de analiză a dinamicii elementelor cuprinse în această situaţie financiară, în special, a
dinamicii fluxurilor de rezultate. Atunci când analiza dinamicii se realizează prin compararea
Conturilor de profit şi pierdere pe mai mulţi ani succesivi (cel puţin cinci ani) ea se numeşte analiză de
trend. Evoluţia rezultatelor, sensul şi amploarea variaţiei lor, caracterul temporar sau întâmplător al
acestora pe parcursul perioadei analizate sunt vizualizate cu ajutorul indicilor cronologici. Indicele ia
valoarea 100% în anul de bază, care este de regulă primul an al seriei99.
Dinamica fluxurilor de rezultate este analizată, pe baza informaţiilor din Contul de profit şi
pierdere, după cum urmează:
82
8. 1. Cheltuieli privind prestaţiile externe 25 1.753.681 2.168.545 123,657
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte 26 150.407 167.218 111,177
asimilate
8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi active 27 104.340 95.806 91,821
cedate
Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare
28
înregistrate de entităţile al căror obiect principal
- - -
de activitate îl constitute leasingul
Ajustări privind provizioanele (rd. 30-31) 29 - - -
Cheltuieli 30 - - -
Venituri 31 - - -
CH. DE EXPLOA TARE - total (rd. 11 la 32 13.898.831 15.874.750 114,216
15+18+21+24+29)
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN
EXPLOATARE:
Profit (rd. 10-32) 33 392.953 3.552.405 904,028
Pierdere (rd. 32-10) 34 - - -
9. Venituri din interese de participate, din care: 35 - - -
-venituri obţinute de la entităţile afiliate
10. Venituri din alte investiţii si împrumuturi ce 37 - - -
fac parte din activele imobiltizate, din care:
-venituri obţinute de la entităţile afiliate 38
11. Venituri din dobânzi, din care: 39 3.024- 13.924- 460,450-
-venituri obţinute de la entităţi afiliate 40 - - -
Alte venituri financiare 41 429.789 337.483 78,523
VENITURI FINANCIARE- TOTAL (rd. 42 432.813 351.417 81,194
35+37+39+41)
12.Ajustări de valoare privind imobilizările - - -
43
financiare şi investiţlile definute ca active
circulante (rd. 44-41)
Cheltuieli 44 - - -
Venituri 45 - - -
13. Cheltuieli privind dobânzile, din care: 46 37.811 109.367 289,247
-cheltuieli în relaţia cu entităţile afiliate 47
Alte cheltuieli financiare 48 75.909 325.639 428,986
CHELTUIELI FINANCIARE -total 49 113.720 435.006 382,524
(rd.43+46+48)
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ:
Profit (rd. 42-49) 50 - - -
Pierdere (rd. 49-42) 51 319.093 83.589 -
14.PROFITUL SAU PIERDEREA CURENTĂ:
Profit (rd. 10+42-32-49) 52 712.046
Pierdere (rd. 32+49-10-42) 53 - 3.468.816 487,162
15. Venituri extraordinare 54 - - -
16. Cheltuieli extraordinare 55 - - -
1 7.PROFITUL SA U PIERDEREA
EXTRORDINARA:
Profit (rd.54-55) 56 - - -
Pierdere (rd.55-54) 57 - - -
VENITURI TOTALE (rd.10+42+54) 58 14.724.597 19.778.572 134,323
CHELTUIELI TOTALE (rd. 32+49+55) 59 14.012.551 16.309.756 116,394
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ:
Profit (rd. 58-59) 60 712.046 3.468.816 487,162
Pierdere (rd. 59-58) 61 - - -
18. IMPOZITUL PE PROFIT 62 113.420 557.547 491,600
19. Alte ch. cu impozite neprezentate la 63 - -
elementele de mai sus
83
20.PROFITUL SAU PIERDEREA NETĂ A
EXERCIŢIULUI FINANCIAR
Profit 64 598.626 2.312.643 386,300
Pierdere 65 - - -
Interpretarea rezultatelor:
În perioada 2006 - 2007 se constată majorarea rezultatului net al exerciţiului cu 391,60% (I
=491,60%). Prin această creştere se traduce activitatea performantă desfăşurată în întreprindere,
astfel:
• Rezultatul din exploatare s-a majorat cu 804,028% ( lRexp = 904,028%) datorită creşterii într-un
=
ritm superior a veniturilor din exploatare (Ivexp 135,932%) comparativ cu ritmul de creştere a
cheltuielilor de exploatare (Ichexp=l 14,216%). Din analiza compoziţiei veniturilor de exploatare se
remarcă:
- scăderea la zero a soldului creditor al contului 711 ,,Variaţia stocurilor", de 99.460 lei de
la începutul perioadei; la sfârşitul perioadei se constată un sold debitor de 26559 lei la acest cont,
ceea ce indică o mai bună comercializare a stocurilor de produse finite şi produse în curs existente la
începutul perioadei.
- scăderea cifrei de afaceri cu 27,668% (ICA =127,668%), în special pe seama creşterii
componentei sale principale, producţia vândută (Ipv = 127, 780%). În cadrul cheltuielilor de exploatare se
observă în mod deosebit:
• scăderea cheltuielilor privind mărfurile cu 40,200% (Imf=59,800%);
• majorarea altor cheltuieli din afară cu 37,493% (I altech.=137,493%);
• majorarea cheltuielilor cu prestaţiile externe cu 23,657% (Ichprest.=123,657%);
• majorarea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele consumabile cu 16,421%
(Ichmat = 116,421%).
• pierderea financiară de la sfârşitul anului 2007, în sumă de 83.589 RON a fost cauzată de
creşterea cheltuielilor financiare (a celor privind dobânzile, a pierderilor din creanţe legate de
participaţii, a cheltuielilor privind investiţiile financiare cedate, a cheltuielilor din diferenţe de curs
valutar şi a celor privind sconturile acordate) cu 282,524% (Ichf=382,524%) concomitent cu scăderea
veniturilor financiare (a celor din investiţii financiare pe termen scurt, a veniturilor din investiţii
financiare cedate, a veniturilor din diferenţe de curs valutar şi din sconturi obţinute) cu 18,806% (Ivf=
81,194%). În categoria cheltuielilor financiare se remarcă sporirea altor cheltuieli financiare cu 328,247%
(Iachfin =428,986%) şi a cheltuielilor cu dobânzile cu 189,247% (I chd = 289,247%). Diminuarea
semnificativă a veniturilor financiare cedate, a veniturilor din diferenţe de curs valutar şi din sconturi
obţinute) cu 21,477% (Iavh= 78,523%).
• rezultatul extraordinar fiind nul, datorită absenţei evenimentelor cu caracter extraordinar din
84
activitatea întreprinderii, nu a exercitat influenţă asupra rezultatului net al exerciţiului;
• majorarea rezultatului brut, care reprezintă baza de impozitare cu 387,162% (IRbr=487,162%),
în 2007 faţă de 2006.
3.6. Analiza capacităţii de autofinanţare
Capacitatea de autofinanţare (CAP) nu reprezintă propriu-zis un sold intermediar de
gestiune. Astfel, în accepţiunea Planului Contabil Francez, capacitatea de autofinanţare reprezintă un
indicator monetar privind rezultatul exerciţiului care rezultă din confruntarea veniturilor monetare
cu cheltuielile monetare (inclusiv impozitul pe profit).
Capacitatea de autofinanţare este un surplus monetar global. Caracterul ,,net" se explică prin
determinarea acestui indicator după deducerea impozitului pe profit, iar caracterul global prin faptul
că este degajată de întreaga activitate a întreprinderii.
Prin urmare, spre deosebire de rezultatul brut al exploatării, care se referă numai la
activitatea de exploatare, capacitatea de autofinanţare ţine cont de toate laturile activităţii
întreprinderii (exploatare, financiară, extraordinară) 100.
Capacitatea de autofinanţare, cunoscută şi sub numele de marja brută de autofinanţare,
reflectă potenţialul brut de autofinanţare a întreprinderii, respectiv resursele financiare potenţiale
generate de activitatea curentă şi rentabilă a întreprinderii, după deducerea tuturor cheltuielilor plătibile
la o anumită scadenţă. Nu se iau în calcul fluxurile financiare degajate sau absorbite de operaţiuni
precum: investiţiile/dezinvestiţiile în active imobilizate, finanţările externe sub forma de
majorări/reduceri de capital, contractarea/rambursarea împrumuturilor externe, repartizarea profitului.
Indicatorul rezultă, de fapt, din confruntarea ansamblului veniturilor susceptibile să
genereze incasări cu totalul cheltuielilor susceptibile să determine plăţi, incluzându-se în cadrul
acestora din urmă şi fluxul impozitului pe profit.
Destinaţia capacităţii de autofinanţare este să remunereze capitalurile proprii angajate în
activitatea întreprinderii (prin dividende), sa finanţeze investiţiile de creştere (prin partea din
rezultatul net lăsată în rezervă), investiţiile de menţinere sau de înlocuire (prin amortizarea ce
are caracterul unei resurse care permite înlocuirea imobilizărilor depreciate) din exerciţiile
viitoare101.
Capacitatea de autofinanţare mai este cunoscută şi sub denumirea de cash-flow şi se
calculează prin două metode:
1. Conform procedeului deductiv (substractiv), capacitatea de autofinanţare se determină
după modelul următor:
_________________
100
Niculescu M., Diagnostic financiar, Volumul al doilea, Editura Economică, Bucureţti, 2005, p. 180
101
Mironiuc M., Analiză economico-fmanciară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006,
p.358.
CAP = Excedentul brut de exploatare
85
+ Alte venituri din exploatare (cu excepţia: veniturilor din vânzarea activelor cedate şi alte
operaţiuni de capital (contul 7583); veniturilor din subvenţii pentru investiţii (contul 7584);
veniturilor din provizioane (cont 7812)
- Alte cheltuieli de exploatare (cu excepţia: cheltuielilor privind prestaţiile externe (grupele
de conturi 61 şi 62); cheltuielilor cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (contul 635);
cheltuielilor privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital (contul 6583); cheltuielilor de exploatare
privind provizioanele (contul 6812)
+ Venituri financiare (cu excepţia: veniturilor din investiţii financiare cedate (contul 764);
veniturilor financiare din ajustări pentru pierderea de valoare (contul 786)
- Cheltuieli financiare (cu excepţia: cheltuielilor privind investiţiile financiare cedate (contul
664); cheltuielilor financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor
financiare (contul 6863); cheltuielilor financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a
activelor circulante (contul 6864).
+ Venituri extraordinare
- Cheltuieli extraordinare
- Impozitul pe profit
2. Conform metodei aditive (analitică) capacitatea de autofmanţare se calculează plecând de la
rezultatul net al exerciţiului, corectat cu soldul obţinut prin compensarea veniturilor încasabile cu
cheltuielile plătibile102:
CAF = Rezultatul net
+ Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere
- Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de
exploatare
+ Cheltuieli financiare privind amortizările şi ajustările pentru pierdere de valoare
- Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare
+ Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital
- Venituri din vânzarea activelor cedate şi alte operaţiuni de capital
+ Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate
- Venituri din investiţii financiare cedate
- Venituri din subvenţii pentru investiţii
În cadrul unei întreprinderi, punctul de plecare pentru determinarea autofinanţării este
reprezentat de capacitatea de autofinanţare.
______________________
102
Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006,
p. 353-361.
______________________
103
Stancu I., Finanţe, teoria pieţelor financiare, finanţele întreprinderilor, analiza şi gestiune financiară, Editura Economică,
Bucureşti, 1996, p.338.
104
Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006,
p. 353-361.
105
Petrescu S.Analiză şi diagnostic Financiar- Contabil,Ghid teoretico-aplicativ,Editura CECCAR,Bucureşti, 2006, p.84.
Analiza capacităţii de autofinanţare prin metoda deductivă
87
Tabelul nr. 4.15. Determinarea capacităţii de autofinanţare prin metoda deductivă
Nr. crt. Specificare (LEI) Exerciţiul financiar Abateri (±) Indici (%)
2006 2007
1 EBE 2.510.606 3.681.583 1.170.977 146,60
2 Avexp 25.897 833.846 807.949 3.219,80
3 Achexp 93.580 86.469 -7.111 92,40
4. Vfin 350.338 126.738 -223.600 36,10
5 Chfin 31.244 210.327 179.083 673,10
6 Vextraord. 0 0 - -
7 Chextraord. 0 0 - -
8 Ipr 113.420 557.547 444.127 491,60
9 CAF 2.648.597 3.787.824 1.139.227 143,00
10 Div. 563.024 2.737828 2.174.804 486,30
11 Ps 0 0 - -
12 Af. 2.085.573 1.049.996 -1.035.577 50,30
■2006
Evoluţia ■2007
autofinanţării
89
fost destinată remunerării acţionarilor şi a participării salariaţilor la profit.
3.7. Analiza ratelor de rentabilitate
Soldurile intermediare de gestiune şi în general indicatorii exprimaţi sub formă de marje
pot oferi informaţii utile cu privire la formarea profitului întreprinderii, dar nu suficient de
reprezentative pentru cei care şi-au investit capitalurile în întreprindere. Din această cauză
profilul trebuie relativizat prin compararea sa cu indicatori sau mărimi care reflectă efortul
depus. Pentru a individualiza contribuţia diferitelor resurse la formarea rezultatului întreprinderii
se utilizează în analiză ratele rentabilităţii resurselor consumate, în variantele de mai jos:
Rbrut R R
RC1 *100 sau RC 2 curent *100 sau RC 2 exp *100
Ch1 Chcurente Chexp
90
Rmc
Rmc RMb RMnexP RMn
RMn RC
Indicatori
91
Pentru calculul ratelor de rentabilitate economică se face abstracţie de provenienţa
capitalului (propriu sau împrumutat) investit în întreprindere şi de politica fiscală promovata de aceasta.
Pentru exprimarea ratei de rentabilitate economică se raportează un indicator de rezultat la
o evaluare a capitalului economic pus în operă de întreprindere. În funcţie de elementele luate în
calcul, ratele rentabilităţii economice pot căpăta configuraţia ratelor rentabilităţii activului total (a
capitalului angajat) sau a ratelor rentabilităţii activului de exploatare (a capitalului economic).
3.7.1.1. Analiza rentabilităţii activului total
Rata rentabilităţii activului total (Re) măsoară rentabilitatea întregului capital angajat în
Rec
activitatea curentă a întreprinderii, dupa relaţia108: Re *100
At
Rezultatul economic luat în considerare pentru calculul acestui indicator este rezultatul înainte
de deducerea cheltuielilor financiare şi a impozitului pe profit (rezultatul curent la care se adaugă
cheltuielile financiare). Aşadar, rezultatul înainte de deducerea cheltuielilor financiare şi a impozitului
este independent de modul de finanţare a întreprinderii (din capitaluri proprii şi/sau împrumutate), ceea
ce facilitează utilizarea raportului în analizele comparative interîntreprinderi, şi neutralizează influenţa
fiscalităţii asupra indicatorului.
În activul total se includ imobilizările pentru activitatea de exploatare, imobilizările în afara
exploatării, imobilizările financiare, nevoia de fond de rulment pentru exploatare şi în afara exploatării,
precum şi disponibilităţile băneşti.
Rata rentabilităţii economice reflectă măsura în care rezultatul economic este suficient
pentru a finanţa necesarul de active circulante şi activele imobilizate în activitatea de exploatare.
Calculul rentabilităţii activului total se prezintă ca în tabelul următor:
__________________________
108
Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006,
p.372-373.
92
Rata rentabilităţii activului total, în perioada 2006 - 2007 are tendiţă crescătoare de la
9,50% la 50,70%, ca urmare a creşterii semnificative a rezultatului economic de 372,70% în raport
cu diminuarea activului total, cu 10,9%. Tendinţa crescătoare s-a datorat îmbunătăţiri strategiei de
promovare a produselor firmei.
3.7.1.2. Analiza ratelor rentabilităţii activelor de exploatare
Activul de exploatare sau capitalul economic înglobează imobilizările utilizate de
întreprindere pentru activitatea de exploatare şi necesarul de fond de rulment pentru exploatare.
Capitalul economic poate fi brut (Cecb) sau net (Cecn), după cum imobilizările pentru exploatare
includ sau nu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare.
De asemenea, rezultatul generat de capitalul economic investit în activitatea de exploatare are
caracterul unui rezultat brut (EBE) sau net (RexP) 109
Rentabilitatea activului de exploatare se poate analiza cu ajutorul ratelor următoare:
EBE R
Rebruta * 100 sau Rebruta exp *100
Cecb Cecn
EBE EBE CA
reprezintă factorii săi de influenţă, dupî modelul: Rebruta C CA * C
ecb ecb
Primul raport (rata marjei brute de exploatare) exprimă capacitatea întreprinderii de a genera
excedent brut de exploatare, după acoperirea cheltuielilor variabile din cifra de afaceri.
Al doilea factor este raportul de rotaţie a capitalului economic brut în cifra de afaceri. Acesta
este cauza eficienţei gestiunii capitalului economic prin numărul de rotaţii pe care acesta le
realizează în cursul exerciţiului.
Rata rentabilităţii activului de exploatare poate fi exprimată şi ca produs între rata marjei brute
asupra valorii adăugate, eficienţa utilizării activelor imobilizate şi coeficientul investiţiilor strategice sau
_________________
109
Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006,
p.373-374.
Tabelul nr. 4.19. Determinarea ratelor rentabilitatii activelor de exploatare
93
Nr. crt Specificare Exerciţiul financiar Indici (%)
2006 2007
1 EBE 2.510.606 3.681.583 146,60
2 Rexp 392.953 3.552.405 904,00
3 Im.br.expl. 19.504.530 20.026.569 102,60
4 Im.n.expl. 6.077.185 5.156.710 84,80
5 NFRE -1.706.939 -930.917 54,50
6 Cecb 17.797.591 19.095.652 107,20
7 Cecn 4.370.246 4.225.793 96,60
8 Rebrută=EBE/Cecb(%) 14,10 19,20 136,10
9 Re netă= Rexp/ Cecn (%) 8,90 84,00 943,80
94
7 Rebrută = EBE/Cecb (%) 14,106 19,280 26,10 136,679 117,288
• rata marjei brute 22,253
asupra valorii adăugate
EBE/Vad (%)
• eficienţa utilizării 0,578 0,704 121,799
activelor imobilizate Vad/Ai
• coeficientul investiţiilor 1,096 1,049 95,712
strategice Ai/Cech,
Indicatorul evidenţiază rata de remunerare a capitalurilor proprii prin efectul gestiunii globale a
întreprinderii, inclusiv a activităţii financiare şi extraordinare. El exprimă aptitudinea managerului
întreprinderii de a asigura rentabilizarea capitalurilor care i-au fost incredinţate spre gestionare de către
acţionari.
Pentru a evalua potenţialul de autofinanţare (CAP) a întreprinderii în raport cu capitalurile
CAF
proprii, se poate calcula rata rentabilităţii financiare după urmatorul model: R f 2 C * 100
pr
Acest raport exprimă creşterea posibilă a capitalului propriu, în cursul perioadei, înainte de
95
eventuala decizie de distribuire a unei parţi din rezultatul net al exerciţiului sub formă de dividende sau
alte prelevări.
Din rata rentabilităţii financiare astfel calculate pot deriva alte două rate de rentabilitate:
Af Div
R f 21 * 100 sauR f 22 *100
C pr C pr
Primul raport poartă numele de indice de autofinanţare, iar cel de-al doilea se numeşte indicele
dividendelor. Ei sunt complementari prin însumarea acestora obţinându-se raportul din care au derivat.
În cazul unor analize de detaliu, literatura de specialitate recomandă descompunerea ratei
rentabilităţii financiare în două sau mai multe rapoarte, care explică cauzele ce au determinat mărimea
Rnet Rnet CA R R CA CP
indicatorului descompus 110: R f * sauR f 1 net net * *
C pr CA C pr C pr CA CP C pr
Prima descompunere prezintă rata rentabilităţii financiare ca un produs între rata marjei nete de
acumulare numită şi profitabilitate şi raportul de rotaţie a capitalurilor proprii în cifra de afaceri.
A doua modalitate de descompunere a ratei rentabilităţii financiare evidenţiază dependenţa sa de
marja netă de acumulare, de rotaţia capitalului permanent în cifra de afaceri şi faţă de structura financiară a
întreprinderii.
Structura financiară a întreprinderii poate fi exprimată ţinând seama de componentele capitalului
permanent (capital propriu şi datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an – D>ian:
CP C pr D ian D
1 in în care :
C pr C pr C pr
CIT
CIT - coeficientul îndatorării la termen
Rata rentabilităţii financiare mai poate fi descompusă şi în felul următor:
Rnet Rexp Rnet P Rexp Rnet D
Rf * * 1 * * 1
C pr At Rexp C pr At Rexp C pr
Conform acestei descompuneri, rata rentabilităţii financiare este influenţată de rata rentabilităţii
economice şi de impactul îndatorării (IIND ) 111.
În ceea ce priveşte impactul îndatorării, acesta poate exercita asupra ratei rentabilităţii economice
efect eroziv, nul sau multiplicativ, în funcţie de mărimea raportului levierului financiar (raportul
gradului de îndatorare).
______________
110
Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006,
pp.379-381.
111
Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006,
p.382-384.
Tabelul nr.4.2.1. Determinarea ratelor rentabilităţii financiare
96
Nr. Specificare Exerciţiul financiar Indici (%)
crt 2006 2007
1 Rezultatul net 598.626 2.916.278 427,10
2 Rezultatul brut 712.046 3.468.816 487,10
3 CAP 2.648.597 3.792.833 143,20
4 Autofinanţarea 2.085.573 1.049.996 50,30
5 Dividendele 563.024 2.737.828 486,30
6 Capitaluri proprii 7.261.832 10.249.196 141,10
7 Rfl=Rnet/Cpr (%) 8,20 28,40 346,30
8 Rf1=Rbrut/Cpr (%) 9,80 33,80 344,90
9 Rf2=CAF/Cpr(%) 36,50 37,00 101,40
10 Rf21=Af/Cpr(%) 28,70 10,20 35,50
11 Rf22= Div/Cpr(%) 7,80 26,70 342,30
98
este consecinţa majorării marjei nete cu 283,30%, precum şi a diminuării cu 9,50% a gradului de
reînnoire a capitalului propriu prin intermediul cifrei de afaceri;
• în a doua variantă de descompunere, creşterea ratei rentabilităţii financiare rezultatul înregistrării
unei marje nete superioare cu 283,30% în anul 2007 faţă de 2006, al creşterii numărului de rotaţii
efectuate de capitalul permanent în cifra de afaceri cu 14,70% şi al diminuării ratei de dependenţă faţă de
structura financiară cu 21,10%;
• în a treia variantă de descompunere creşterea ratei rentabilităţii financiare este rezultatul
majorării ratei rentabilităţii economice cu 902,20% şi al scăderii impactului îndatorării cu 65,60%.
Diminuarea gradului de îndatorare în perioada analizată de la 1,189 la -0,249 are un impact
multiplicativ asupra ratei rentabilităţii economice.
99
CONCLUZII
Raţiunea primară a unei întreprinderi este de a răspunde unor nevoi sociale sau economice
care să-i legitimeze existenţa şi mobilizarea resurselor tehnico-materiale, umane, financiare. În
realizarea obiectivelor sale, întreprinderea acţioneaza într-un mediu complex, care-i afectează
activitatea, îi impune reguli şi atitudini, îi validează rezultatele. Menţinerea întreprinderii la un
nivel de performanţă care să-i susţină dezvoltarea şi evitarea unor erori extrem de costisitoare
impun luarea unor decizii corecte şi rapide, elaborate pe baza unor informaţii reale, permanent
actualizate şi a unui sistem de proceduri adecvate125.
Creşterea valorii firmei ca obiectiv major nu poate fi cunoscută fără analiza activităţii
economico-financiare. Analiza economico-financiară s-a impus în teoria şi practica economică drept
un instrument indispensabil pentru realizarea obiectivelor pe care le urmăresc atăt cei care gestionează
firma, cât şi toţi agenţii externi care sunt interesaţi de mersul afacerilor firmei126.
O intreprindere nu poate supravieţui, respectiv nu se poate dezvolta într-o economie liberă
şi concurenţială decât în măsura în care e capabilă să răspundă într-o manieră durabilă nevoilor
pieţei. A răspunde pieţei presupune identificarea corectă a dorinţelor clienţilor, a motivaţiei reale
ale acestora, respectiv asigurarea promptă a unei oferte de bunuri şi servicii adecvate.
Totodată, funcţionarea stabilă şi eficienţa a unei întreprinderi în sistemul economiei de piaţă este
condiţionată de satisfacerea criteriului eficacităţii în alocarea şi exploatarea potenţialului intern al
acesteia. Un rol deosebit în fundamentarea unor decizii în măsura să integreze cerintele de mai sus
revine analizei financiare, concretizată în evaluarea complexă a activităţii şi rezultatelor
întreprinderii, a perspectivelor sale de dezvoltare, în corelaţie cu cerinţele pieţii şi cu exigentele
mediului concurenţial127.
În cadrul lucrării de faţă, am analizat sistemul indicatorilor de performanţă economico-
financiară al S.C. CALCARUL S.A.POJORÂTA, începând cu analiza soldurilor intermediare de
gestiune ce caracterizează activitatea de exploatare (de producţie şi comercială) şi continuând cu analiza
soldurilor intermediare de gestiune ce caracterizează rentabilitatea întreprinderii, analiza capacităţii de
autofinanţare, a ratelor de rentabilitate.
Analiza informaţiilor contabile, în special a situaţiilor financiare stă la baza elaborării de către
manageri a deciziilor celor mai favorabile pentru firmă. Responsabilitatea managerului pe linia
activităţii firmei este de a lua deciziile care să ducă la maximizarea profitului acestuia.
__________________
125
Petcu M., Analiza economico-financiară a întreprinderii. Probleme, abordări, metode, aplicaţii, Editura
Economică, Bucureşti, 2003, p.ll.
126
Gheorghiu Al., Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p.13.
127
Niculescu M., Diagnostic financiar, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p.22.
100
Analiza soldurilor intermediare de gestiune ce caracterizează activitatea de exploatare a condus
la următoarele constatări:
Cifra de afaceri a societăţii analizate a cunoscut o evoluţie ascendentă, înregistrând în
intervalul 2006 - 2007 o sporire cu 3.914.808 lei (27,60%) datorită faptului că drumurile sunt într-
un proces de modernizare, cererea produselor de carieră-balastieră a crescut. Un alt factor care a
contribuit la această creştere se datorează calamităţilor naturale, care au provocat doborâturi de
masă lemnoasă în cantităţi semnificative.
Astfel, veniturile din vânzarea mărfurilor au crescut cu 5.055 lei (6,70%), iar producţia
vândută s-a majorat cu 3.909.753 lei 827,70%).
Marja comercială a înregistrat o evoluţie ascendentă în perioada analizată. Această
creştere a fost determinată de scăderea mai rapidă a costului mărfurilor vândute în comparaţie cu
veniturile obţinute din vânzarea mărfurilor.
În perioada 2006 - 2007 se constată o creştere a veniturilor din vânzarea mărfurilor cu 5.055
lei (6,70%), însă aceasta nu a putut acoperi scăderea semnificativă a marjei comerciale, ca urmare a
influenţei negative exercitate de majorarea costului mărfurilor vândute cu 16.637 lei (40,20%).
Producţia exerciţiului a înregistrat o evoluţie ascendentă în perioada analizată, motivată prin
creşterea producţiei vândute. În anul 2007, creşterea producţiei exerciţiului cu 3.783.734 lei (26,60%) s-
a datorat majorării producţiei vândute cu 3.909.753 lei (27,70%). Evoluţia pozitivă a producţiei vândute
se datorează politicii adecvate de promovare a produselor adoptată de S.C. CALCARUL S.A, iar
pentru menţinerea acestei tendinţe crescătoare este necesar ca întreprinderea să-şi adapteze mereu
strategia de pătrundere pe piaţă.
În ceea ce priveşte producţia stocată, se constată că în perioada 2006 - 2007 soldul debitor al
contului 711 ,,Variaţia stocurilor" a crescut cu 126.019 lei ceea ce reflectă o bună comercializare a
stocurilor de mărfuri deţinute de întreprindere.
Influenţa producţiei stocate asupra producţiei exerciţiului a fost negativă în perioada
analizată; producţia stocată s-a micşorat cu 126.019 lei, determinând scăderea producţiei cu 0,80%.
Producţia imobilizată a fost inexistentă în perioada supusă analizei neexercitând astfel nici o influenţă
asupra producţiei exerciţiului.
Valoarea adăugată a manifestat o tendinţă crescătoare, majorându-se cu 2.824.021 lei (25%)
în 2007 faţă de 2006, în special datorită evoluţiei pozitive a producţiei exerciţiului.
Consumurile intermediare au crescut în 2007 faţă de 2006 cu 931.405 lei (31,80%)
determinând scăderea valorii adăugate cu 931.405 lei (8,30%).
În cadrul consumurilor intermediare, influenţa asupra valorii adăugate a fost următoarea:
• creşterea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele consumabile cu 132.802 lei
(16,40%) în 2007 faţă de 2006 a determinat scăderea valorii adăugate cu 132.802 lei (1,20%).
101
• creşterea altor cheltuieli materiale în perioada analizată cu 259.626 lei (814,70%) a
determinat scăderea valorii adăugate cu 259.626 lei (2,30%).
• creşterea altor cheltuieli din afară cu 124.113 lei (37,40%) a determinat scăderea valorii
adăugate cu 124.113 lei (1,10%);
• creşterea cheltuielilor cu prestaţiile externe în perioada analizată cu 414.864 lei (23,60%) a
determinat scăderea valorii adăugate cu 414.864 lei (3,70%).
În analiza structurii şi dinamicii rezultatului net al exerciţiului, am plecat de la
principalele arii de gestiune ale întreprinderii: de exploatare, financiară şi extraordinară. Acest lucru a
presupus o analiză verticală a contului de profit şi pierdere, în vederea aprecierii impactului
succesiv al celor trei rezultate de gestiune asupra rezultatului financiar al întreprinderii.
Rezultatul brut se determină atât la nivelul întregii activităţi a firmei, cât şi pe fiecare tip de
activitate în parte, determinându-se rezultatul din exploatare, financiar şi extraordinar. Prin
însumarea primelor două se obţine rezultatul curent al întreprinderii. În perioada analizată
evoluţia acestor rezultate a fost următoarea:
Rezultatul din exploatare în perioada 2006 - 2007 a avut o dinamică pozitivă, crescând cu
804%. Creşterea rezultatului din exploatare în această perioadă s-a datorat creşterii excedentului
de exploatare şi a altor venituri din exploatare, scăderii cheltuielilor cu despăgubiri, donaţii, etc.;
Rezultatul financiar a fost negativ în anul 2007, ceea ce înseamnă că în acest an
întreprinderea a făcut apel la surse externe de finanţare a activităţii, care generează un cost peste
veniturile financiare realizate. În anul 2006 s-a înregistrat un profit din activitatea financiară, de 319.093
lei.
Rezultatul extraordinar este inexistent în perioada analizată, ceea ce înseamnă că firma nu s-a
confruntat cu evenimente deosebite. Inexistenţa rezultatului extraordinar determină egalitatea
rezultatului curent cu rezultatul brut în această perioadă.
Un rol important în analiza performanţelor economico-financiare ale întreprinderii îl au ratele
de rentabiiitate. Acestea măsoară posibilitatea întreprinderii de a asigura, cu resursele de care dispune,
cea mai bună remunerare a capitalurilor investite. În ceea ce priveşte rentabilitatea comercială, în cazul
întreprinderii analizate s-au concluzionat următoarele:
• activitatea de comerţ cu mărfuri s-a dovedit mai puţin rentabilă în anul 2007, fapt explicat
prin creşterea cu 53,80% a ratei marjei comerciale, ceea ce arată că întreprinderea nu are în acest an
o poziţie consolidată pe piaţă;
• în perioada 2006 - 2007 rata marjei brute de exploatare s-a majorat cu 14,60%, indică
posibilitatea întreprinderii de a-şi reînnoi mijloacele fixe depreciate, de a acoperi costul capitalului şi de
a-şi asigura creşterea şi dezvoltarea.
• rata marjei nete de exploatare în 2007 s-a majorat cu 725,90% indicând faptul că, după
102
deducerea din cifra de afaceri a cheltuielilor variabile şi a cheltuielilor fixe, rezultatul de exploatare s-a
majorat cu 16,90 lei la 100 lei cifra de afaceri.
• rata marjei nete evidenţiază majorarea în perioada 2006-2007, a rezultatului net cu 11,90
lei la 100 lei cifra de afaceri.
Ratele de rentabilitate economică permit aprecierea performanţelor realizate în cadrul
activităţii curente (de producţie şi comercializare) a întreprinderii, fiind considerate expresia
capacităţii managerului de a asigura o eficientă gestiune a activităţii de exploatare. În ceea ce
priveşte ratele rentabilităţii activului de exploatare, în urma analizei efectuate la S.C.
CALCARUL S.A. se constată că acestea au fost ridicate în anul 2007, indicând faptul că
rezultatul din exploatare din acest an este suficient pentru a finanţa necesarul de active circulante şi active
imobilizate în activitatea de exploatare.
Rata rentabilităţii activului total în perioada 2006 - 2007 are tendinţa crescătoare, de la
9,50% la 50,70% datorită creşterii semnificative a rezultatului economic de 372,70% în raport cu
diminuarea activului total, cu 10,90%.
Ratele de rentabilitate financiară au înregistrat în perioada analizată valori crescătoare, ceea ce
indică o situaţie de echilibru în ceea ce priveşte rata de distribute a dividendelor şi rata de autofinanţare.
De asemenea, valoarea crescută a acestei rate conferă un plus de credibilitate a firmei în relatiile cu băncile
sau alţi creditori, fiind o garanţie ca întreprinderea îşi va respecta angajamentele.
În anul 2007, rata de remunerare a capitalurilor proprii a crescut cu 246,30% - în varianta
care utilizează la numărător rezultatul net şi cu 244,90% - în cazul variantei ce ia în calcul rezultatul
brut. Capacitatea managerului întreprinderii de a gestiona capitalul de risc a crescut datorită majorării
rezultatului net (cu 386,30%) şi a celui brut (cu 387,10) într-un ritm mai rapid decăt creşterea capitalurilor
proprii (cu 41,20%).
Rata care indică capacitatea de autofinanţare a întreprinderii în raport cu capitalurile proprii s-a
majorat în perioada analizată cu 1,40%; în consecinţă, au crescut posibilităţile de creştere a capitalului
propriu al întreprinderii, prin creşterea capacităţii de autofinanţare într-un ritm mai rapid (cu43%) decât
creşterea capitalurilor proprii (cu 41,10%).
Creşterea ratei anterioare a avut consecinţe nefavorabile asupra indicelui autofinanţării şi
favorabile asupra indicelui dividendelor; la 100 LEI capitaluri proprii partea din profitul net destinat
autofinanţării s-a diminuat cu 64,50%, iar partea destinată remunerării acţionarilor prin dividende cu
242,30%.
Capacitatea de autofinanţare este un indicator foarte important pentru întreprindere, ea reflectând
potenţialul financiar de creştere economică a acestuia, respectiv resursele financiare generate de activitatea
întreprinderii, după ce s-au dedus toate cheltuielile plătibile la o anumită scadenţă. La S.C. CALCARUL
S.A. în 2007, capacitatea de autofinanţare crescând cu 43% indică că întreprinderea are în această
103
perioadă potenţial financiar pentru a remunera capitalurile proprii antrenate în activitatea întreprinderii şi pentru
finanţarea investiţiilor.
Un alt indicator de măsurare a autofinanţării îl reprezintă excedentul brut de exploatare.
Deosebirea dintre acesta şi capacitatea de autofinanţare constă în faptul că excedentul brut de
exploatare reflectă surplusul monetar potenţial rezultat numai din activitatea de exploatare, iar capacitatea
de autofinanţare evidenţiază surplusul monetar potenţial creat de activitatea globală a întreprinderii (inclusiv
din operaţiunile cu caracter financiar şi extraordinar). Acest indicator a înregistrat o creştere în anul 2007 de
46,60%. Se constată o bună capacitate a firmei de a-şi menţine şi dezvolta potenţialul producţiei.
Se observă aşadar că, pe ansamblu, întreprinderea a obţinut profit datorită rezultatului din activitatea
de exploatare, rezultatul financiar fiind negativ în anul 2007, indicând faptul că, pe lângă capitalurile
proprii, firma a apelat şi la sursele externe de finanţare a activităţii, care generează un cost peste
veniturile financiare. Devine evidentă importanţa analizei rezultatelor în cadrul oricărei întreprinderi,
aceasta fiind utilă atât managerilor, cât şi altor persoane interesate să afle informaţii: creditori, acţionari,
furnizori, concurenţa, statul. Analiza economico-fmanciară a rezultatelor întreprinderii oferă în mod
direct informaţii cu privire la rentabilitatea activităţii desfăşurate şi în mod indirect cu privire la:
situaţia echilibrului financiar al întreprinderii; capacitatea de plată a obligaţiilor pe termen lung,
mediu şi scurt; dacă întreprinderea are o structura a capitalurilor adecvată activităţii desfăşurate;
eficienţa cu care sunt investite capitaluri disponibile; dacă se realizează o gestiune eficientă a resurselor,
precum şi alte aspecte legate de întreprinderea analizată.
104
ANEXA nr.l
BILANŢUL S.C. CALCARUL S.A.
Nr.rd. 2006 2007
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE - -
1 . Cheltuieli de constituire 01 - -
2. Cheltuieli de dezvoltare 02 - -
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi valori 03 14.697 9.093
similare şi alte imobilizări necorporale
4. Fond comercial 04 - -
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie 05 - -
TOTAL (rd. 01 la 05) 06 14.697 9.093
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE -
1 . Terenuri şi construcţii 07 2.394.963 2.345.429
2. Instalaţii tehnice şi masini 08 3.520.888 2.667.059
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier 09 75.831 69.170
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie 10 85.503 75.053
TOTAL (rd 07 la 10) 11 6.077.185 5.156.711
III IMOBILIZĂRI FINANCIARE
1 . Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 12 - -
2. împrumuturi acordate entităţilor afiliate 13 - -
3. Interese de participare 14 - -
4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în 15 -
virtutea intereselor de participare -
5. Investiţii deţinute ca imobilizîri 16 -
6. Alte imprumuturi 17 2.560 -
TOTAL (rd. 12 la 17) 18 2.560 -
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 06 +11+18) 19 6.094.442 5.165.804
B. ACTIVE CIRCULANTE - -
I. STOCURI - . -
1 . Materii prime şi materiale consumabile 20 376.378 306.270
2. Producţia în curs de execuţie 21 21.101 7.505
3. Produse finite şi mărfuri 22 386.926 335.116
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri 23 - 6.794
TOTAL (rd. 20 la 23) 24 784.405 655.685
E. CREANŢE
1 . Creanţe comerciale 25 1.196.512 1.573.005
2. Sume de încasat de la entităţi afiliate 26 - -
3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în 27
virtutea intereselor de participare
4. Alte creative 28 53.781 38.872
5. Capital subscris şi nevărsat 29 - -
TOTAL (rd. 25 la 29) 30 1.250.293 1.611.877
III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 31 - -
2. Alte investiţii pe termen scurt 32 - -
TOTAL (rd. 31 la 32) 33 - -
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 34 475.752 236.669
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 24+30+33+34) 35 2.510.450 2.504.231
105
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 36 28.836 28.108
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O - -
PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN
1 . Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni 37 - -
2. Sume datorate instituţiilor de credit 38 - 908.941
3. Avansuri încasate în contul comenzilor 39 - -
4. Datorii comerciale - furnizor 40 2.497.894 233.541
5. Efecte de comerţ de plătit 41 - -
6. Sume datorate entităţilor afiliate 42 - -
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea 43 - -
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi alte datorii privind 44 690.946 2.993.043
asigurările sociale
TOTAL(rd.37 la 44) 45 3.770.473 4.135.525
E. ACTIVE CIRCULANTE / DATORII CURENTE NETE (rd. 46 -1.231.187 -1.603.186
35+36-45-62)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd. 19+46-61) 47 4.863.254 3.562.617
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-0 - -
PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
1 . Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni 48 - -
2. Sume datorate instituţiilor de credit 49 - 1.590.655
3. Avansuri încasate în contul comenzilor 50 - -
4. Datorii comerciale - furnizor 51 3.371.160 -
5. Efecte de comerţ de plătit 52 - -
6. Sume datorate entităţilor afiliate 53 - -
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea 54 - -
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările 55 - -
sociale
TOTAL (rd. 48 la 55) 56 3.371.160 1.590.655
H. PROVIZIOANE - -
1 . Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare 57 - -
2. Provizioane pentru impozite 58 - -
3. Alte provizioane 59 - -
TOTAL PROVIZIOANE (rd. 57+59) 60 - -
I.VENITURI ÎN AVANS - -
1. Subvenţii pentru investiţii 61 - -
2, Venituri înregistrate în avans 62 - -
TOTAL(rd.611a62) 63 - -
J. CAPITAL ŞI REZERVE - -
I. CAPITAL - -
1 . Capital subscris vărsat 64 6.217.392 6.217.392
2. Capital subscris nevărsat 64 - -
3. Patrimoniul regiei 66 - -
TOTAL (RD. 64 LA 66) 67 6.217.392 6.217.392
PRIME DE CAPITAL 68 - -
III. REZERVE DIN REEVALUARE SOLD 69 926.212 864.468
C(+)
IV. REZERVE
1. Rezerve legale 70 35.602 173.441
2. Rezerve statutare sau contractuale 71 - -
106
3. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare 72 - -
4. Alte rezerve 73 2.188.087 1.451.561
5, Acţiuni proprii 74
TOTAL (rd. 70 la 73-74) 75 35.602 173.441
V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTATĂ 76 82.626 2.993.895
SOLD C (+) SOLD D (-) 77
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR 78 598.626 2.911.269
SOLD C (+) SOLD D (-) 79
Repartizarea profitului 80 598.626 2.911.269
CAPITALURI PROPRII - TOTAL (rd. 67+68+69+75+76-77+78-79- 81 7.261.832 10.249.196
80)
Patrimoniul public 82 - -
CAPITALURI - TOTAL (rd. 81+82) 83 7.261.832 10.249.196
107
Cheltuieli 30 - -
Venituri 31 - -
CH. DE EXPLOATARE - total (rd. 11 la 15+18+21+24+29) 32 13.898.831 15.874.750
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE: 33 392.953 3.552.405
Profit (rd. 10-32) Pierdere (rd. 32-10) 34
9. Venituri din interese de participare, din care: 35 -
-venituri obţinute de la entităţile afiliate 36 -
10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi ce fac parte din activele 37
imobilizate, din care: 38 - -
-venituri obţinute de la entităţile afiliate
11. Venituri din dobânzi, din care: 39 3.024 13.924
-venituri obţinute de la entităţi afiliate 40
Alte venituri financiare 41 429.789 337.483
VENITURI FINANCIARE -TOTAL (rd. 35+37+39+41) 42 432.813 351.417
12Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile 43 - -
deţinute ca active circulante (rd. 44-41)
Cheltuieli 44 - -
Venituri 45 - -
13. Cheltuieli privind dobânzile, din care: 46 37.811 109.367
-cheltuieli în relaţia cu entităţile afiliate 47
Alte cheltuieli financiare 48 75.909 325.639
CHELTUIELI FINANCIARE -total (rd.43+46+48) 49 113.720 435.006
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ: Profit (rd. 42-49) 50 319.093 83.589
Pierdere (rd. 49-42) 51
14.PROFITUL SAU PIERDEREA CURENTĂ Profit (rd. 10+42-32- 52 712.046 3.468.816
49) Pierdere (rd. 32+49-10-42) 53
15. Venituri extraordinare 54 - -
16. Cheltuieli extraordinare 55 - -
17.PROFITUL SAU PIERDEREA EXTRORDINARĂ: Profit (rd.54- 56 - -
55) Pierdere (rd.55-54) 57
VENITURI TOTALE (rd.10+42+54) 58 14.724.597 19.778.572
CHEL TUIELI TOTALE (rd. 32+49+55) 59 14.012.551 16.309.756
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ: Profit (rd. 58-59) Pierdere 60 712.046 3.468.816
(rd. 59-58) 61
18. IMPOZITUL PE PROFIT 62 113.420 557.547
19. Alte ch. cu impozite neprezentate la elementele de mai sus 63 - -
20.PROFITUL SAUPIERDEREA NETĂ A EXERCIŢIULUI
FINANCIAR 64 598.626 2.911.278
Profit 65
Pierdere
108
109
BIBLIOGRAFIE
110
laşi, 2004;
31. Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil Ghid teoretico-aplicativ, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2006;
32. Petrescu S., Moroniuc M., Analiză economico-financiară. Teorie şi aplicaţii, Editura Tiparul,
laşi, 2002;
33. Pop A., Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele Contabile
Europene, Standardele Internaţionale de contabilitate, Editura Intelcredo, Deva, 2002;
34. Ristea M., Dumitru C.G., Contabilitate aprofundată, Editura Universitară, Bucureşti, 2003;
35. Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005;
36. Spătaru L., Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor,
Editura Economică, Bucureşti, 2004;
37. Tabără N., Horomnea E., Toma C, Analiză contabil-financiară. Teorii, concepte, metode şi
tehnici de valorificare a informaţiei contabil-financiare în procesul decizional, Editura Tipo
Moldova, laşi, 2002;
38. Toma M., Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2005;
39. Tole M., Analiză economico-financiară. Metode, tehnici şi studii de caz, Editura
Universitară, Bucureşti, 2004;
40. Tulvinschi M. Curs Audit Financiar Contabil Editura Universităţii Suceava, 2006
41. Audit financiar 2000. Standarde. Codul privind conduita etică şi profesională, Editura
Economică Bucureşti, 2000;
42. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea IAS 1. Prezentarea situaţiilor financiare, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2004, p.282;
43. *** Standard Internaţional de Contabilitate 1 - Prezentarea situaţiilor financiare;
44. *** Standardul International de Contabilitate 1 - Situaţiile fluxurilor de numerar;
45. *** Ordinul nr.1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, completată cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/2007
111