Sunteți pe pagina 1din 79

ROLUL MASAJULUI ÎN SPONDILOZA

CERVICALĂ

CUPRINS
CAPITOLUL I…………………………………………………………………3
INTRODUCERE……………………………………………………………… 3
SCURT ISTORIC AL MASAJULUI………………………………………. 6
CAPITOLUL IIDEFINITII. CLASIFICARE ………………..……………….. 8
A. DEFINIȚII ………………………………………………………………… 8
B. CLASIFICARE ………………………………………………………… 9
CAPITOLUL III BENEFICIILE MASAJULUI …………..……………...….... 19
CAPITOLUL IV REGULI DE IGIENĂ ȘI MASAJ ……….…….….…….…... 22
CAPITOLUL V ACȚIUNEA FIZIOLOGICĂ A MASAJULUI …..…..……… 24
 INDICAȚIILE MASAJULUI …………………………………..……….. 26
 CONTRAINDICAȚIILE MASAJULUI ………………………….…….. 27
CAPITOLUL VI EFECTELE MASAJULUI ………………………....……….. 28
CAPITOLUL VIIMANEVRE DE MASAJ ……………………..…………... 35
 A. MANEVRE PRINCIPALE DE MASAJ ……………………………. 35
1. NETEZIREA ………………………………………..…………... 35
2. FRICȚIUNEA ………………………………………..…………. 39
3. FRĂMÂNTATUL …………………………………...………….. 41
4. TAPOTAMENTUL …………………………………...………… 43
5. VIBRAȚIILE ………………………………………...………….. 46
 B. MANEVRE SECUNDARE DE MASAJ …………………………….. 47
 C. MANEVRE AUXILIARE DE MASAJ ……………………………… 49
1. CERNUTUL …………………………………………………….. 49
2. RULATUL ……………………………………………………… 50
1
3. SCUTURATUL ………………………………………………… 51
4. TRAGEREA ……………………………………………………. 51
5. CIUPITUL ……………………………………………………… 51
6. PRESIUNILE …………………………………………………… 52
CAPITOLUL VIII MASAJUL REGIUNII CERVICALE …….……………… 53
A. EXECUȚIA MASAJULUI CERVICAL ……………..………………... 53
B. TEHNICI PENTRU MASAREA TERAPEUTICĂ A SPATELUI ….... 57
CAPITOLUL IX STUDIU PRIVIND EFICIENȚA MASAJULUI ÎN
TRATAMENTUL SPONDILOZEI CERVICALE ………………………..…… 65
PLANȘE CU TIPURI DE MAVRE DE MASAJ ………………………..…….. 71
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………...…79
CAPITOLUL I
A. INTRODUCERE

Coloana vertebrala este cea mai importantă componentă a scheletului osos


și a aparatului locomotor. Ea servește ca punct de ancorare pentru toate celelalte
elemente care alcătuiesc corpul uman. Este axul central al structurii noastre fizice.
În consecință, starea sa se va reflecta asupra întregii noastre ființe.
Din păcate oamenii cred că corpul și sănătatea sunt daruri de la natură. Nu
se gândesc că vine o vreme când lucrurile se vor schimba, încep problemele de
sănătate și nu iau niciun fel de măsuri profilactice,desi, se știe că este mai ușor să
previi decât să tratezi. Abia când apar durerile, în anumite regiuni, unii încep să se
gândească la atitudinea lor de „consumatori” față de propriul organism. Unii se
întreabă de ce au tot felul de probleme de sănătate. Cauzele sunt multe, dar fără să
luăm în considerație complicațiile survenite în urma unor afecțiuni, atunci cauza
principală este atitudinea neglijentă față de sine și față de propria sănătate. Putem
spune că principală cauza a bolilor este modul de viață nerațional. Ne putem referi
la alimentația nerațională, nervii și problemele cotidiene cărora oamenii nu le
acordă suficentă atenție și care ruinează organismul. Una din cauzele acestei ruinări
este suprasolicitarea la locul de muncă dar tot atât de bine poate fi și inactivitatea.
Este momentul să refacem echilibrul și să revenim în propriul nostru corp
prin redescoperirea delicată a artei atingerii, adică masajul. Este un moment pe care

2
îl putem folosi pentru a alina durerea, pentru a îndepărta tensiunile, pentru a
vindeca. Asta ca să arătăm că ne pasă.
Arta masajului ne oferă un spațiu de respirație în care să ne relaxăm și să ne
reorientăm. Masajul acționează benefic asupra tuturor organelor, aparatelor și
sistemelor, dar pentru că această lucrare are ca obiectiv studiul spondilozei
vertebrale cervicale vom vorbi doar despre acest lucru.
Masajul presupune actionarea asupra corpului cu presiune: structurata,
nestructurata, stationara sau in miscare, realizata manual sau cu aparatura specifica.
Masajul poate fi aplicat cu mainile, degetele, coatele, etc si are ca scop
principal relaxarea si starea de bine.
Conform DEX, maseurul este un specialist in practicarea masajului.
Ocupatia Tehnician maseur necesita o sferă largă de competențe strict
necesare pentru desfășurarea activității: pe lângă aplicarea masajului somatic, este
necesara asigurarea condițiilor igienico-sanitare în cabinetul de masaj (și a celor
personale), autopregatirea în vederea efectuarii masajelor, realizarea activităților
necesare pregatirii pacienților. Însă maseurul poate dobândi competențe
suplimentare prin perfecționare profesională, prin aprofundarea cunoștințelor de
anatomie, fiziologie, fiziopatologie, patologie clinica.
În tratamentul și profilaxia spondilozei vertebrale se poate utiliza o terapie
complexă, combinând masajul cu administrarea medicamentelor și cu fizioterapia.
Efectele masajului sunt multiple și pot fi clasificate după mai multe criterii.
Coloana vertebrala poate fi considerata axul central al structurii fizice, fiind
cea mai importanta componenta a sistemului osos si a celui locomotor. Serveste ca
punct de ancorare pentru toate celelalte elemente ale corpului uman si reprezinta
aproximativ 40% din inaltimea unei persoane. Functionalitatea complexa este
asigurata de cele 33-34 de vertebre, 344 de suprafete articulare, 23 de discuri
intervertebrale, 365 de ligamente cu 730 de puncte de insertie, asupra coloanei
actionand direct 730 de muschi.
Coloana vertebrala este impartita in 4 zone: cervicala, toracala, lombara si
sacrala si prezinta 4 curburi normale, care asigura postura corpului si care
actioneza similar unui amortizor in preluarea socurilor. Vertebrele au o forma

3
specifica, prezentand un orificiu numit gaura vertebrala, totalitatea vertebrelor
adapostind canalul vertebral, cu rol de protectie a maduvei spinarii. Unele dintre
cele mai sensibile parti ale coloanei vertebrale sunt discurile intevertebrale.
Acestea sunt compuse dintr-un inel fibros (portiunea externa) si un nucleu pulpos
(portiunea interna).
Nucleul nu are o pozitie fixa, el fiind partea care se mobilizeaza atunci cand
au loc miscari. Datorita continutului de apa din nucleu, acesta este elastic si
deformabil, aflandu-se intr-o permanenta stare de presiune. Fisurarea inelului
fibros permite hernierea nucleului, durerea fiind data de presiunea exercitata de
nucleul herniat asupra nervilor care inerveaza inelul fibros, acesta fiind singura
parte din discul intervertebral care prezinta inervatie.
Una dintre cele mai frecvente afectiuni ale coloanei vertebrale este
spondiloza, o afectiune care apare in mod natural, ca urmare a inaintarii in varsta.
Primele simptome apar de regula intre 20 si 50 de ani, in cazul persoanelor de peste
40 de ani, observandu-se la analiza cu raze X o forma de spondiloza la 80% dintre
cei testati. Sunt persoane care totusi au o spondiloza fara dureri, 27-37% dintre cei
cu spondiloza lombara neavand simptome.
Pe langa varsta, mai sunt si alte cauze care pot accelera aparitia spondilozei
sau pot agrava statusul acesteia. Printre cauzele principale se numara: loviturile si
traumatismele, postura incorecta, excesul ponderal, suprasolicitarea articulatiilor.
Spondiloza presupune uzarea articulatiilor intervertebrale, putand provoca aparitia
osteofitelor (aparitia unor formatiuni osoase, cunoscute si drept “ciocuri”). Uzarea
articulatiilor se poate face prin deshidratarea discurilor intervertebrale, in special a
nucleului, proces asociat cu inaintarea in varsta sau prin herniere (ruperea inelului
fibros si migrarea nucleului prin fisura).
In functie de zona in care se instaleaza, spondiloza poate avea simptome
variate. Spondiloza cervicala se poate manifesta prin dureri la nivelul gatului,
coloanei cervicale, umarului, membrelor superioare. In anumite situatii poate da
dureri de cap, tulburari de concentrare, dificultati de coordonare a mainilor,
ameteli.

4
Masajul terapeutic este masajul care se adreseaza unor afectiuni medicale si

in recuperare dupa accidente, operatii si boli grave.
 Mai are in componenta

studierea miscarii, cicluriloir miscarii, biomecanica, morfofunctionalitatea


aparatului locomotor, conditii speciale de miscare su gimnastica de recuperare.
Aceste cursuri m-au facut sa constientizez ce important este sa avem grija si
de corpul nostru, care este de multe ori neglijat si nu primeste prea multa atentie
(decat ca aspect exterior), desi prin intermediul lui reusim sa ne manifestam in
aceasta lume. Atentia noastra se intoarce spre el de-abia in momentul in care nu
mai avem confort in el, cand ne da semne clare ca a fost neglijat prea mult.
Iar practica masajului m-a facut sa constientizez faptul ca starile noastre
mentale si emotionale sunt transmise corpului fizic, care la randul lui influenteaza
aspectele mental si emotional. Astfel am inteles faptul ca aspectele noastre fizic-
mental-emotional se intrepatrund si se influenteaza reciproc, prin urmare este
foarte important sa le mentinem pe toate in armonie.

B. SCURT ISTORIC AL MASAJULUI

Una din cele mai corecte şi sintetice definiţii ale masajului a fost formulată de
reputatul şi regretatul Profesor dr. docent Adrian N. lonescu, ca fiind: „o prelucrare
metodică a părţilor moi ale corpului, prin acţiuni manuale sau mecanice, în scop
fiziologic sau curativo-profilactic". Masajul manual este cea mai veche, răspândită
şi eficace formă de abordare a părţilor moi ale corpului omenesc. Acelaşi reputat
autor afirmă că mâna (maseorului), prin multiplele sale proprietăţi „devine prin
practică îndelungată, cel mai valoros şi mai eficient aparat de masaj".
Îndelungata practică medicală a dovedit de-a lungul timpului că orice
dispozitiv, mecanism, instrument sau aparat acţionat mecanic sau electric, oricât de
ingenios a fost şi este conceput, nu poate înlocui masajul manual şi nu poate obţine
efectele sale medicale şi sportive.
Masajul s-a practicat din vechime, din timpuri nedefinite, la toate popoarele,
putem spune, la nivel planetar. Din timpuri imemoriale, masajul se practica fără a i
se fi cunoscut efectele fiziologice şi medicale precise, fără o metodologie precizată,
5
dar cu efecte benefice recunoscute şi apreciate. Timp de mii de ani aplicarea
mâinilor pe locuri dureroase, în scopul îndepărtării efectelor nocive ale unor
suferinţe necunoscute, producea efecte subiective favorabile. Acest procedeu
folosit empiric pe scară largă era mult răspândit în China, India, Egipt şi la alte
popoare din trecutul îndepărtat care ajunseseră la un înalt grad de civilizaţie şi
cultură. Numeroase documente din istoria Egiptului antic şi despre medicina
tradiţională chineză atestă că masajul era folosit în scopuri medicale de peste trei
mii de ani.
Masajul este o prelucrare metodica a părților moi ale corpului prin acțiuni
manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-profilactic.
Masajul manual este forma cea mai veche, mai răspândită și mai eficace de
prelucrare a părților moi ale corpului. Mâna omului dispune de multiple posibilități
de adaptare și perfecționare a mișcărilor. Grație unui aparat osteo-articular
complex, unui sistem neuromuscular de o deosebită sensibilitate și suplețe și unui
acoperămând de țesuturi moi și elastice, bocate în vase și nervi, mâna caldă și
mobilă, sensibilă și abilă, devine prin practică îndelungată cel mai valoros și mai
eficient aparat de masaj.
Istoria ne arată că masajul s-a practicat în toate timpurile și s-a dezvoltat la
toate popoarele cunoscute. Se pare că masajul a fost unul dintre primele și cele mai
simple mijloace descoperite de oameni pentru alinarea suferințelor. A pune cu
blândețe mâna pe locul dureros, a mângâia fruntea fierbinte a unui suferind, a
încerca să îndepărtez de corp cauzele răului, au fost la început gesturi spontane,
care produceau subiectiv efecte binefăcătoare. Nu avem date sigure despre primii
oameni care au folosit masajul ca metodă terapeutică, dar știm că practicarea lui a
înregistrat epoci de mare răspândire la chinezi, indieni, egipteni și la alte popoare
vechi, care ajunseseră la înalte forme de cultură și civilizație.
Poporul român a cunoscut și practicat masajul din trecutul său cel mai
îndepărtat, în scopul întăriri sănătății, al creșterii rezistenței organismului; pentru
combaterea oboselii și tratamentul unor boli, accidente sau deficiențe fizice.
Mesajul medical a început să se dezvolte la noi începând din a doua
jumătate a secolului trecut. Se pare că primii medici care au introdus masajul în

6
clinici au fost ortopediștii, chirurgii, traumatologii și reumatologii. Mai târziu a fost
folosit și de alți specialiști. Cele dintâi lucrări despre masaj publicate în țara noastră
au fost două teze de doctorat, prezentate la Facultatea de medicină din București.
Prima lucrare, a lui R.P. Manga, datează din 1885 și poartă titlul de
„Masajul, istoricul, manipulațiunile, acțiunea fiziologică și tratamentul câtorva
maladii prin acest remediu”. Lucrarea cuprinde, pe lângă descrierea tehnicii,
interesante date istorice și unele observații asupra efectelor masajului aplicat în
tratamentul reumatismului, al anchilozelor fibroase, al nevralgiilor și al artritelor.
A doua lucrare, prezentată de N. Hălmagiu în 1889 are ca titlu „Masajul și
mobilizarea ca tratament în unele fracturi”. Aici găsim amânunte foarte interesante
cu privire la epoca introducerii masajului în practica medicală din țara noastră.
După o pauză destul de lungă încep să apară din nou lucrări despre masaj.
În 1930, dr. E.D. Petrescu publică lucrarea „Noțiuni de gimnastică medicală”, în
care găsim prezentate și unele elemente de masaj suedez.
În 1933 apare în limba română lucrarea medicului francez M. Defrumerie,
„Masajul practic și teoretic general și parțial”, o carte pentru uzul personalului
sanitar auxiliar, prelucrată de Teodora Athanasiu.
În Transilvania masajul este răspândit mai ales în sanatorii și stațiunile
balneo-climaterice sub impulsul activității profesorului Marius Sturza.
O adevărată școală românească de masaj începe să formeze la Instittul
Educație Fizică din București, în cadrul catedrei de Gimnastică medicală, unde este
predat studenților cu multă convingere și măiestrie de câtre profesorul dr. Ion
Lascăr. Dr. Valentina Roșca, asistenta acestei catedre, întocmește în 1930, pentru
uzul studenților lucrarea „Elemente de masaj și gimnastică medicală”.
Dr. Adrian Ionescu redactează în 1940 lucrarea „Masajul, sub formă de curs
pentru studenții Academiei Naționale de Educație Fizică”.

CAPITOLUL II
DEFINITII. CLASIFICARE
A.DEFINIȚII

7
Originea cuvântului masaj este incertă. Se presupune că derivă fie din
grecescul massein = a frământa, fie din cuvântul mass = a apăsa. Indiferent de
originea sa, cuvântul masaj s-a impus, ca şi tehnica respectivă. Masajul a fost
întotdeauna asociat şi cu anumite procedee complementare, ajutătoare. De aceea
această ramură medicală a căpătat denumirea de "Masaj şi tehnici complementare".
Fundamentarea sa ştiinţifică din ce în ce mai profundă, răspândirea sa tot mai largă
şi cuantificarea sa metodologică şi tehnică justifică câştigarea denumirii de
"Masoterapie", care se impune tot mai mult.
Sufixul de „terapie" arată locul său alături de celelalte terapii ale recuperării
medicale (electroterapie, hidroterapie, fototerapie, magnetoterapie, kinetoterapie,
laseroterapie, balneoclimatoterapie).

B. CLASIFICAREA FORMELOR DE MASAJ


Principalele forme de masaj sunt : masajul manual şi masajul mecanic.
1. Masajul manual
Constituie forma de masaj cea mai veche, cea mai răspândită şi cea mai
eficace. Constă în manipularea suprafeţei corporale de către mâinile terapeutului
(maseur).Mâna omului reprezintă cel mai eficient „aparat de masaj”, deoarece :
- dispune de multiple posibilităţi de adaptare şi perfecţionare a
mişcărilor
- dispune de o deosebită sensibilitate şi supleţe
- realizează un contact personalizat între terapeut şi pacient, cu efect
psihologic favorabil
2. Masajul mecanic
Această formă de masaj se execută prin intermediul unor aparate sau
instrumente, acţionate cu ajutorul mâinii, sau cu ajutorul a diverse surse de energie
(în special electrică).
Masajul mecanic a apărut la începutul secolului XX, fiind în prezent într-o
continuă dezvoltare odată cu perfecţionarea diverselor aparate utilizate.

8
Cu toate acestea, nici un instrument de masaj nu a putut (deocamdată) să
înlocuiască masajul manual, în ceea ce priveşte complexitatea efectelor benefice
obţinute prin aplicarea mâinii terapeutului.
O formă specială de masaj este automasajul, care se execută de către
individ, fie cu ajutorul propriei mâini, fie acţionând diverse aparate. Aceasta
metodă de masaj este foarte utilă şi eficientă deoarece prezintă câteva avantaje
importante :
- poate fi efectuat oricând şi oriunde
- poate fi foarte bine gradat şi dozat ca intensitate
- poate fi perfect adaptat la sensibilitatea organismului
- poate fi perfect adecvat necesitaţilor propriului corp în condiţiile
fiziologice/patologice date.
Automasajul prezintă şi unele dezavantaje :
- nu poate fi aplicat în mod egal pe toată suprafaţa corpului
- necesită un anumit efort şi o implicare continuă din partea individului care
îl execută.
După regiunea corpului pe care se aplică, masajul poate fi clasificat in :
A. Masaj somatic (periferic) : este un masaj aplicat direct asupra parţilor moi
de la suprafaţa corpului (superficiale)
a) Masaj general
- extins la întreaga suprafaţă a corpului
- limitat (restrâns) la anumite zone mai bogate în ţesuturi
moi
b) Masaj parţial
- regional : pe o anumită parte a corpului (zona dorsală a
toracelui, abdomenul, etc.)
- segmentar : pe porţiuni anatomice distincte ale corpului, în
special la membre (umeri, gambe, etc.)
- local : pe porţiuni mici de piele şi ţesut subcutanat (pe
grupe de muşchi, pe articulaţii, la degete, etc.)

9
B. Masaj profund : este un masaj indirect, aplicat prin intermediul
tegumentului asupra organelor interne.
După originea istorică şi tehnica de aplicare, masajul poate fi clasificat în :
1) Masajul occidental, care poate fi :
1. Masaj manual (efectuat de maseur sau automasaj), din care fac parte :
a) Masajul clasic, care cuprinde :
 Tehnici/procedee principale/fundamentale (nu lipsesc din
practica masajului general)
- netezirea
- baterea
- fricţiunea
- vibraţia
 Tehnici şi procedee complementare / secundare / auxiliare
(folosite în special în cadrul masajului parţial)
- presiunile şi tensiunile
- rulatul şi cernutul muscular
- tracţiunile şi elongaţiile
- scuturăturile
b) Tehnici speciale, dintre care amintim :
- masajul reflex : conjunctiv, segmentar, neuralterapia, etc.
- pentru organele profunde : metoda Grossi
- pentru efecte combinate : metodele Knap şi Vogler
- pentru capsula articulară : metoda Cyriax
- masajul de drenaj limfatic.
2. Masaj mecanic, din care fac parte modalităţi de masaj vibrator, sau prin
electrostimulare, sau prin sucţiune (vacuum), realizate cu ajutorul a
diferite tipuri de :
- impulsuri electrice (din domeniul joasei, mediei şi înaltei frecvenţe)
- câmpuri magnetice
- unde mecanice (ultrasunet)
- ventuze cu vid

10
- impulsuri mecanice oscilatorii şi vibratorii
2) Masajul oriental, din care fac parte numeroase tehnici de masaj manual :
- masajul periostal
- presopunctura (digitopresura) : localizată pe puncte energetice (la
nivelul plantei, craniului, etc.) şi generală (pe meridiane energetice)
- metode combinate : Shiatsu (masaj japonez), Ayurveda (masaj
indian), Tao-Inn sau Ngam (masaje chinezeşti), masajul tailandez,
etc.
După mediul fizic utilizat pentru efectuarea masajului, se distinge:
I. Masajul uscat (manual, sau mecanic)
II. Masajul umed, care poate fi :
a) Masajul clasic
- Fricţiunile
- Spălările
- Afuziunile
- Duşurile
- Băile cu valuri, cu vârtejuri (whirl-pool), cu bule de gaz,
cu abur, etc.
b) Masajul special
- Masajul cu gheaţă
- Duşul subacval
- Duşul-masaj
- Duşul scoţian
- Jaccuzi, etc.
Clasificarea masoterapiei se poate realiza după mai multe criterii:
1. După persoana care efectuează masajul:
a - masajul efectuat de către o altă persoană (maseur; masor);
b - automasajul.
2. După regiunea la care se aplică:
a - masaj somatic (asupra părţilor moi superficiale)
• general:

11
> extins la întreaga suprafaţă a corpului;
> restrâns la părţile mai bogate în ţesuturi moi;
• parţial:
> regional, pe o parte importantă şi bine definită a corpului;
> segmentar pe porţiuni anatomice distincte, în special membre;
> local pe porţiuni mici de piele şi ţesut subcutanat, pe grupe de muşchi, pe
articulaţii;
b - masajul profund (asupra organelor interne).
3. După originea, tehnica şi metodologia de aplicare:
a - masajul occidental, manual (efectuat de către maseur):
• masajul clasic:
> tehnici clasice:
~ principale : netezirea;
: fricţiunea;
: frământatul;
: tapotamentul;
: vibraţia;
~ complementare : cernutul şi rulatul ;
: presiunile şi tensiunile;
: tracţiunile, scuturările, elongaţiile;
> tehnici speciale:
~ pentru piele : kineplastia Morice;
: petrisajul Jaquet & Leroy;
: masajul trofic Glerant;
~ pentru capsula articulară : masajul profund Cyriax;
~ pentru segmente : masajul de apel al toracelui, pentru membrul superior;
: masajul de apel al abdomenului, pentru membrul inferior;
~ pentru afecţiunile veno - limfatice : drenajul manual limfatic Leduc&Godard;
: metoda van der Mohlen;
: masajul tălpii venoase Lejars;
• masajul reflex:

12
> masajul reflex conjunctiv;
> masajul reflex segmentar;
> masajele reflexe speciale:
~ reflexologia vertebrală;
~ reflexologia limbii;
~ reflexologia endonazală;
~ reflexologia auriculară;
~ reflexologia irisului;
~ reflexologia intestinului gros;
~ reflexologia dinţilor;
~ reflexologia palmară;
~ reflexologia plantară;
~ neuralterapia;
b - masajul oriental:
> osteopresura - masajul periostal;
> digitopresura - presopunctura:
~ craniopresura;
~ rinofaciopresura:
~ auriculopresura;
~ mano şi podopresura : pe punctele de acupunctură;
: pe sistemul pumn - gleznă
~ presura generală pe punctele de acupunctură ale meridianelor;
> touch for health;
> metode combinate, (masaj pe puncte şi meridiane energetice combinat cu tehnici
de manipulare articulară, întinderi şi masaj muscular decontracturant):
~ chinezeşti : Ngam;
: Tao-lnn;
: Tui –Na;
~ japoneze : Do-lnn;
: Ann-ma;
: Shiatsu;

13
: Yumeiho;
~ thailandeze : thai – masaj;
c – după maniera de lucru asupra corpului:
~ masajul uscat (pe pielea uscată sau pe îmbrăcăminte).
~ masajul cu substanţe ajutătoare (uleiuri, pulberi, extracte alcoolice din
plante –tincturi-, creme create special, etc.)
Mai departe voi enumera tipurile de masaj si principalele beneficii ale
acestora:
 masajul de relaxare (neurosedativ):
Este foarte util pentru diminuarea sau eliminarea cantitatii de stres pe care o
acumulam (stresul este principalul factor de imbolnavire al vremurilor noastre);se
recomanda in stari de irascibilitate, agitatie, depresie, insomnie, dureri;
 masajul reflexogen plantar:
Tratamentul reflexogen are efecte la nivel fizic, mental si emotional,
elimina tensiunile de la anumite nivele, permitand deblocarea si circularea fluxului
normal al sangelui, imbunatateste functiile organelor, sistemelor si aparatelor
organismului, stimuleaza organismul, mentine echilibrul functional al sistemului
neuro-endocrin, elimina deseurile din organism, creste eficienta sistemului
imunitar;
 drenajul limfatic:
Aceasta forma de masaj consta intr-o serie de miscari lente, armonioase si
blande, avand un important efect mio-relaxant (de relaxare a muschilor).
Limfodrenajul regleaza si decongestioneaza fluxul limfatic, stimuleaza
circulatia si oxigenarea celulelor, creste viteza de circulatie a limfei cu pana la 10-
15 ori, permitand in acest fel reducerea edemelor si a zonelor umflate (ex. picioare
umflate). Creste capacitatea de aparare imunitara a organismului pentru ca masand
ganglionii limfatici se stimuleaza eliberarea celulelor imunitare in organism,
potentandu-se in acest fel rezistenta organismului contra infectiilor.
 masajul terapeutic:
Este dedicat unei afectiuni specifice, in cazul afectiunilor aparatului
locomotor (gen contractura musculara, inflamatii sau afectari ligamente, tendoane,

14
afectiuni coloana vertebrala, recuperare dupa fracturi sau alte traumatisme, atrofie
musculara etc)., iar daca vorbim despre masaj terapeutic abdominal, se aplica pe
zonele reflexogene corespunzatoare organelor digestive pentru imbunatatirea
functiilor digestive de secretare, digestie, asimilare si eliminare (stomac, splina,
ficat, vezica biliara, pancreas, intestine subtire si gros).
 shiatsu:
Este o forma de masaj terapeutic prin presiune aplicata pe traseele
energetice din medicina traditionala chineza (stil traditional) sau in functie de
necesitatea rezultata din analiza posturala si testari articulare (stil modern)
Shiatsu urmareste intoacerea organismului la starea de armonie prin
imbunatatirea posturala, eliminarea blocajelor, tratarea disfunctiilor organelor
interne si tratarea durerilor osteomusculare, cresterea mobilitatii, echilibrarea
sistemului nervos vegetativ si relaxarea profunda a organismului;
 eliberari cranio-sacrate:
Aceasta forma de masaj terapeutic este fundamentata pe aplicarea de stimuli
foarte fini in locatii specifice cu scopul de a influenta dinamica lichidului cefalo-
rahidian si de a reduce tensiunile din suturile craniene, acceseaza in totalitate
procesele fiintei umane de autocorectie si autovindecare si faciliteaza relaxarea si
eliminarea tensiunilor din intregul organism la nivel profund.
De-a lungul timpului s-au dezvoltat numeroase forme si tehnici de masaj,
dar toate acestea lucreaza pe aspectele noastre fizic-mental-emotional.
La nivel fizic masajul imbunatateste functiile pielii si ale organelor interne,
corecteaza postura si are efecte benefice asupra sistemului locomotor (mobilitate
articulara, stare a muschilor, ligamentelor si tendoanelor), ajuta circulatia sangvina
si limfatica, echilibreaza sistemele nervos si endocrin, accelereaza eliminarea
produsilor de metabolism (deseurilor) din corp, iar prin efectul de relaxare si stare
de bine echilibreaza aspectele mentale si emotionale ale fiintei umane.
Exista anumite afectiuni sau situatii in care masajul nu este benefic, din
contra poate dauna.
Masajul este interzis in afectiunile maligne sau cu potential de malignizare
(se poate efectua numai in stadii terminale pentru alinarea pacientului), boli psihice

15
cu caracter excitativ sau confuzional, nu se aplica pe perioada cat pielea prezinta
afectiuni parazitare, eczeme sau eruptii, plagi, arsuri, inflamatii, infectii etc, un
anumit interval de timp dupa operatii, in stari febrile, de oboseala cronica sau
ebrietate, in boli infecto-contagioase, in timpul afectiunilor acute infectioase,
inflamatorii, dureri mari, hemoragii, boli de cord si de vase in stadiu avansat etc.
Este recomandabil ca inainte de a primi un masaj sa avem o discutie cu cel
care efectueaza masajul si sa ii aducem la cunostinta afectiunile pe care le avem,
daca avem, astfel incat sa se elimine riscul de a fi aplicata o anumita forma de
masaj care nu ne-ar fi benefica.
Din ceea ce a fost scris mai sus se poate vedea ca masajul are atat rol de
profilaxie (de pastrare a starii de sanatate sau de mentinere sub control a evolutiei
unor afectiuni), dar este si o forma eficienta de tratare neinvaziva a unei palete
foarte bogate de afectiuni.
Prin efectul de relaxare profunda asupra fiintei umane masajul permite
introducerea acesteia in modul de functionare parasimpatica, stare in care este
activata acea inteligenta naturala de autovindecare.
Masajul este o forma holistica de tratare a fiintei umane. In final as dori sa
enumar cateva cuvinte care ar caracteriza masajul si efectele acestuia: confort in
propriul corp, relaxare, sanatate, pofta de viata, optimism, stare generala de bine,
armonizare a fiintei umane (fizic, mental, emotional).
MASAJ
Tehnica de masaj reprezintă o procedură terapeutică utilizată din cele mai
vechi timpuri. Prin masaj manual se produce o activare a circulației, o relaxare-
tonifiere musculară și o activare a refacerii răspunsulurilor reflexe care duc la o
ameliorare a durerii și o sedare psihică. În tratamentul durerii cronice sunt utilizate
toate tipurile de manevre principale și secundare adaptate la fiecare caz.
MASAJUL TERAPEUTIC
Se asociază cu alte cu alte tipuri de tratament (kinetoterapie, fizioterapie,
refloxoterapie) în funcție de stadiul bolii având drept obiectiv prevenirea,
ameliorarea sau vindecarea completă. Masajul terapeutic se utilizează de cele mai
multe ori, (fără să se limiteze strict), pentru a mobiliza lichidele interstițiale, pentru

16
a reduce edemele, pentru a creşte circulaţia locală, diminuarea oboselii şi a
rigidităţii musculare, pentru a reduce durerea, pentru a preveni sau diminua
aderenţele. Un alt efect produs de masajul terapeutic este cel miorelaxant. Se pare
că masajul reduce tonusul muscular şi intensifică circulaţia sanguină locală.
Relaxarea musculară poate fi produsă şi prin creşterea stimulării
receptorilor senzoriali. Aceste impulsuri senzoriale ajung la nivelul măduvei
spinării, de aici merg la nivel cerebral unde se elaborează răspunsul ce determină
reducerea tonusului muscular.

MASAJUL DE RELAXARE
Masajul de relaxare își dezvoltă efectele benefice asupra sistemului nervos
central prin inducerea unei stări de relaxare, sedare. Masajul de relaxare ajută la
eliminarea toxinelor din corpul uman și creează o stare de relaxare totală și
profundă, îmbunătățind circulația limfatică și pe cea sanguină. În general, masajul
de relaxare are un efect antistres, de eliminare a oboselii accentuate. Acesta este
recomandat tuturor persoanelor indiferent de vârstă și sex: adulți, copii, sugari,
adolescenți sau nou-născuți. Acest tip de masaj are în primul rând un efect relaxant
și apoi unul antialgic (calmează durerea) prin eliberarea unor hormoni (endorfine).
Efectul antialgic al masajului, se bazează și pe faptul că atât pielea, cât și sistemul
nervos, au o origine embriologică comună. Masajul de relaxare presupune mișcări
ușoare pentru a conferi organismului o stare profundă de relaxare.
MASAJUL ANTICELULITIC
Celulita este un termen care se referă la grăsimea cu aspect neplăcut de sub
piele și la excesul de fluide din țesuturi, fapt care cauzează denivelări ale
epidermei. Celulita este o dereglare a schimbului de substanțe, prin acumularea sub
piele a grăsimilor și a reziduurilor toxice. Pentru îndepărtarea celulitei este
necesară o acțiune complexă asupra organismului. Prin masajul anticelulitic trebuie
să se îmbunătățească circulația sanguină în țesuturile adipoase, să se activeze
schimbul de substanțe, să se elimine reziduurile, să se accelereze eliminarea
celulelor grase și să se întărească musculatura. Este de preferat ca în timpul

17
perioadei în care se face masaj anticelulitic să se țină cont și de alimentație
respectiv exercițiile fizice efectuate zilnic.
MASAJUL DE DRENAJ LIMFATIC
Drenajul limfatic este un masaj blând, efectuat cu prize speciale la nivelul
straturilor superificiale ale tegumentului, ce ajută la îmbunătățirea fluxului limfatic.
Efectele drenajului limfatic sunt următoarele:
 resorbţia edemelor, prin accelerarea resorbţiei lichidelor şi
macromoleculelor în exces din interstiţiu prin capilarele limfatice şi
stimularea peristaltismului vaselor limfatice;
 stimularea proceselor imunitare prin creşterea la nivelul zonei corticale a
ganglionilor limfatici a producţiei de limfocite care au atât rol în sinteza
anticorpilor, dar şi proprietăţi fagocitare;
 favorizarea regenerării tisulare, pe de-o parte prin eliminarea edemului
interstiţial, care încetineşte microcirculaţia, şi pe de altă parte prin creşterea
producţiei de limfocite.

CAPITOLUL III
BENEFICIILE MASAJULUI

Masajul este definit ca o prelucrare sistematica a partilor moi ale corpului


uman, prin mijloace manuale si/sau instrumentale (mecanice, hidrice, electrice etc),
in scop igienic, de intretinere a sanatatii si bunei functionari a organismului (de
exemplu: stimularea prin masaj a circulatiei de intoarcere venoase , capilare, si
limfatice ), de prevenire a unor tulburari functionare (surmenaj, edeme de staza,
etc) si tratarea unor afectiuni organice sau functionale a unor traumatisme ale
aparatului locomotor sau recuperarii unor sechele posttraumatice.
Datorita acestor efecte, astazi, bine fundamentate stiintific, masajul a
devenit un mijloc de terapie.
La omul contemporan, stresat in permanenta, masajul isi are un rol
important in arsenalul mijloacelor profilactice impotriva oboselii fizice, dar mai
ales psihice, in prevenirea unor afectiuni cu caracter profesional (este si cazul

18
sportivilor) si bineinteles in tratarea unor boli si traumatisme, in special la nivelul
aparatului locomotor, si recuperarea sechelelor dupa boli traumatice, circulatorii,
neuromusculare etc.)
Masajul ne ofera un mijloc de a contracara fluxul neincetat al presiunilor
profesionale si casnice .
Pentru prea multi dintre noi, rigiditatea si durerea sunt un mod de viata cu
care ne-am obisnuit si de multe ori, abia atunci cand facem sau ni se face masaj,
descoperim ca muschii nostri sunt incordati sau ne dam seama ca o mare parte din
energie ne este consumata de tensiune.
Masajul poate fi o calatorie de autodescoperire, care ne arata cum este sa ne
simtitm mai relaxasti si mai in armonie cu noi insine, sa simtim placerea unui trup
care poate sa respire si se poate misca in deplina libertate .
Masajul este o impartasire a atingerii: mainile pe corp, pe cap, pe maini sau
picioare si totusi masajul nu se opreste la piele patrunzand chiar mai adinc de
muschi si oase. Un masaj reusit, atent efectuat patrunde pana in miezul fiintei
noastre.
Masajul holistic trateaza individul ca pe un intreg, in loc sa se concentreze
asupra afectiunilor fizice, iar miscarile sale sunt in general mai lente, mai
mediative. In masajul holistic atitudinea ambilor parteneri si comunicarea dintre
acestia sunt de o importanta esentiala pentru eficacitatea tratamentului.
Rolul receptorului este sa fie relaxat dar atent, concentrandu-se asupra
atingerii daruitorului in vreme ce acesta din urma trebuie sa ramana centrat si sa
aiba o atitudine de preocupare sincera fata de masaj. Receptorul trebuie sa perceapa
masajul ca pe o succesiune continua in care se trece ritmic de la o miscare la
cealalta. Nu trebuie sa uitam ca orice tensiune sau disconfort in postura pe care am
adoptat-o va fi resimtita de partenerul nostru. Daca exersam si ajungem sa lasam
corpul sa se miste din solduri in loc sa ne folosim numai de brate sau de maini vom
constata in scurt timp ca mainile ni se relaxeaza si ca mangaierile incep sa decurga
natural. Pe masura ce capatam experienta vom incepe sa improvizam noi tipuri de
mangaieri si sa dezvoltam propriul limbaj tactil corespunzator cu miscarile posibile
sugerate de corpul aflat sub mainile noastre.

19
Cind efectuam un masaj solicitam un feedback cu privire la senzatille
pozitive ale receptorului dar vom evita excesul de comunicare verbala deoarace
vorbitul ne va abate concentrarea de la maini. Cu cat miscarile noastre vor fi mai
lente si mai ritmice cu atat partenerul se va simti mai relaxat si mai in siguranta.
Un masaj bun ne afecteaza intreaga fiinta la toate nivelurile. Printre
beneficiile fizice se numara relaxarea si tonifierea muschilor, ameliorarea fluxului
venos al sangelui, calmarea sistemului nervos, stimularea fluxului limfatic si
intandirea tesutuluil conjuctiv al articulatiilor.
Masajul holistic afecteaza si centrele energetice ale chakrelor “corpului
subtil”, la nivel psihic masajul nu numai ca indeparteaza stresul si anxietatea dar ne
ajuta sa devenim mai constienti de corpul nostru ca intreg, de partile cu care
suntem in contact si de cele de care ne simtit detasat. Din momentul in care
devenim constienti de localizarea blocajelor noastre enegetice putem incepe sa
incercam integrarea propriului corp si prin dezvoltarea unei imagini despre sine
mai pozitive sa preluam responsabilitatea pentru propria noastra fericire si sanatate.
Un masaj efectuaj cu grija creeaza o senzatie de bine insotita de sentimente
de incredere si bucurie. El poate totodata sa elibereze o mare cantitate de energie
care pana atunci se pierdea din cauza tensiunii si prin transformarea obisnuintelor
cronice legate de actiune si reactiune, poate provoca schimbari profunde ale
posturii si expresiei faciale. Aspectul emotional al masajului este extrem de
important.
La nivel spiritual beneficiile masajului sunt greu de descris, caci avem de a
face cu ceva care este intrinsec, de nedefinit - esenta “forta vitala”, intregul care
este mai mult decat suma partilor. Dar nu este neobisnuit ca in timpul unei sedinte
de masaj holistic atat daruitorul cat si receptorul sa atinga o stare de constientizare
sporita de prezenta in moment care se inrudeste cu experienta meditatiei.
Orice masaj, fie general, fie pe portiuni, incepe cu masajul spatelui,
deoarece muschii cervicali sunt cei mai sensibili la stres, dar si pentru ca incepand
cu aceasta parte neutra a corpului se formeaza o legatura mai puternica intre
maseur si receptor

20
Produsele care se folosesc pentru masaj sunt in general crema, laptele de
corp, uleiul de corp sau pudra de talc.
Se incepe cu atingeri blande de netezire numite efleuraje. Aceste atingeri
trebuie sa fie superficiale, apoi mai ample, pentru incalzirea muschilor.
Dupa ce s-au relaxat muschilor spatelui, se face o usoara frictiune de o parte
si de alta a coloanei (aceste miscari sunt receptate la muschii paravertebrali).
Se fac cerculete mici de la baza coloanei pana la baza gatului apoi se face o
usoara netezire cu degetul mare pe muschii paravertebrali. Atingerea nu trebuie sa
fie niciodata brusca, iar maseuza (sau optional, partenerul care executa masajul)
trebuie sa fie foarte atent(a) la reactiile receptorului. Dupa ce muschiul este deja
foarte "antrenat" se pot face "framantari" de-o parte si de alta a coloanei cu
degetele mari, apoi se trage pielea usor cu palmele.
In timpul framantarilor blande, degetele trebuie sa alunece continuu si
podul palmei trebuie sa fie in contact cu musculatura. Dupa aceea se pot face
neteziri ample foarte usoare (dar cu o presiune mai mare la ceafa) si foarte lejer pe
partile laterale.
Dupa masaj este recomandabil sa se aseze prosopul pe spate, apoi se fac
neteziri usoare peste prosop. Astfel se indeparteaza surplusul de crema si se
confera o senzatie de relaxare.

CAPITOLUL IV
REGULI DE IGIENA ȘI MASAJ

Maseur-ul reprezintă un specialist de înaltăținută, un om cult, informat, cu o


bună cunoaștere a domeniului în care lucrează(sanitar, sportiv, igienic, de
întreținere), cu o stare de sănătate și o dezvoltare psihofizică bune, rezistent la
oboseală fizică și psihică, echilibrat, cu palmele mari și simț tactil deosebit, în
special la nivelul palmar și al degetelor. Deși cei cu anumite defecte de vedere au
un asemenea simț tactil extrem de dezvoltat, fiind în general buni masori, în special
în unitățile sanitare și de întreținere (igienice), sunt de preferat masori cu o bună

21
stare de sănătate, fără handicapuri de orice natură, intrând în joc și factorul
psihologic, care adeseori îl transformă pe masor în confidentul pacientului.
Ca un bun profesionist, masseur-ul va aplica în activitatea sa regulile de
igiena necesare unei bune activități în domeniu. Regulile de igiena propriu-zise,se
adreseaza maseurului, pacientului, spațiului în care se desfășoară activitatea și
mai include și unele reguli generale.
Spațiul în care se practică masajul este necesar sa fie bine aerisit. În
încapere trebuie asigurată o ambianță placută, fie ca masajul se executa pe o
canapea de masaj sau pe un pat, bine intreținute igienic și la o înalțime convenabilă
masseur-ului, asigurând întotdeauna atât persoanei masate cât și maseurului cele
mai favorabile și relaxante poziții. Salile de masaj special amenajate trebuie sa aiba
ca anexe un vestiar (pentru dezbracat-imbracat), un grup sanitar cu WC-uri si
dusuri si eventual o mica sala de asteptare in care se gasesc 1-2 scaune (fotolii) si o
masuta cu reviste, ziare, eventual sucuri de fructe, care sa poata fi consummate
dupa masaj.
Igiena maseurului, in special a mainilor, a echipamentului pe care-l poarta
(pantaloon lung sau scurt, subtire, din bumbac si un maiou sau tricou cu maneci
scurte, de asemenea din bumbac, in picioare sa aiba papuci de baie, in genul celor
de la inot), se mai recomanda sa nu poarte inele sau alte obiecte (ceas,bratari)
pentru a nu-l rani pe cel masat, sa nu consume bauturi alcoolice inainte de masaj si
eventual sa poarte masca la gura in caz de guturai, raceala. Se recomanda ca la 2-2
1/2ore de masaj sa faca o pauza de cca.20 minute, cu scop de refacere (relaxare
neuromusculara, consum de dulciuri, fructe, sucuri de fructe sau lactate, in timp ce
in incaperea in care se desfasoara activitatea, se aeriseste).
Condiţiile de executare a masajului
Masajul aplicat în scop medical trebuie prescris de către medicul competent
şi efectuat de către maseuri instruiţi, sau alt personal calificat.
Masajul este executat de obicei de către un singur terapeut (maseur), sau de
o altă persoană experimentată (de ex. cosmeticiana), sau de către însuşi individul
respectiv. În acest mod se prelucrează într-o anumită ordine regiunile şi segmentele
corpului.

22
În anumite cazuri, masajul poate fi executat de către doi maseuri, care vor
lucra simultan şi simetric cele două jumătăţi ale corpului sau segmentele pereche.
Aceştia vor lucra în acelaşi ritm şi sens, aplicând aceeaşi tehnică şi aceleaşi
manevre, cu aceeaşi intensitate.
Condiţiile esenţiale pentru o justă aplicare a masajului, în scopul obţinerii
unor efecte benefice, sunt următoarele :
- Trebuie asigurat un microclimat ambiental optim, atât pentru pacient cât şi
pentru terapeut, în ceea ce priveşte ventilaţia, temperatura şi iluminarea
camerei
- Mobilierul încăperii trebuie să fie adecvat pentru masaj
- Trebuie asigurat confortul psihic al pacientului, pentru a facilita relaxarea
musculară
- Tegumentul trebuie să fie curat şi indemn
- Mâinile terapeutului trebuie sa fie curate, fără plăgi, cu tegumentul moale
şi încălzit în prealabil
- Maseurul trebuie să dispună de suficientă forţă musculară
- Durata şi intensitatea masajului, precum şi manevrele de masaj utilizate,
trebuie să fie adecvate scopului urmărit

CAPITOLUL V
ACȚIUNEA FIZIOLOGICĂ A MASAJULUI

În funcţie de tehnica folosită, prin masaj se pot obţine doua tipuri de efecte :
- stimulante, excitante.
- calmante, relaxante.
Aceste efecte se manifestă imediat sau tardiv şi pot fi percepute subiectiv (de către
pacient) şi obiectiv (înregistrate prin metode clinice şi paraclinice).
Efectele masajului sunt multiple şi se pot clasifica în locale şi generale.
a) Efectele locale (se obţin prin masajul parţial, la nivelul zonei
masate)
 Efect antialgic asupra durerilor de tip nevralgic, musculare şi articulare

23
 Efect hiperemiant, cu ameliorarea circulaţiei locale (se manifesta prin
încălzirea şi înroşirea tegumentului)
 Efect antiedematos asupra lichidelor interstiţiale de stază şi accelerarea
proceselor de resorbţie
b) Efectele generale (asupra organismului)
 Stimularea funcţiilor aparatului circulator şi respirator
 Creşterea metabolismului bazal
 Efecte favorabile asupra stării generale :
- Îmbunătăţirea somnului
- Reducerea oboselii musculare
- Reducerea stresului şi oboselii psihice
Efectele masajului se datorează mai multor mecanisme de acţiune :
1) Mecanism direct, în special de tip mecanic, care apare mai ales la nivelul
straturilor superficiale ale tegumentului. În acest mod se poate influenţa
elasticitatea pielii şi supleţea ţesuturilor subcutanate, se activează circulaţia
sângelui şi limfei în vasele periferice
2) Mecanism indirect, care apare la nivelul structurilor profunde (organele
interne), sau la distanţă (membrul opus)
3) Mecanism reflex.
Efectele masajului se explică mai ales prin acţiunea exercitată asupra pielii,
care este un organ bogat vascularizat şi inervat (exteroceptorii). În plus, masajul
acţionează şi asupra receptorilor nervoşi din muşchi, tendoane şi ligamente
(proprioceptorii). Prin excitarea tuturor acestor terminaţii nervoase apar reflexe cu
răsunet asupra sistemului nervos central, care explică efectele generale şi o parte
dintre efectele locale ale masajului.
De asemenea, se cunoaşte existenţa „zonelor Head” la nivelul tegumentului:
fiecărui viscer îi corespunde o zonă superficială, cu topografie distinctă la nivelul
tegumentului peretelui toracic sau abdominal. Acţionând asupra acestor zone
metamerice cutanate, prin masaj se poate influenţa pe cale reflexă activitatea
organelor profunde.

24
Concomitent cu acţiunea nervoasă reflexă la nivel rahidian, manevrele de
masaj produc şi o serie de reflexe neurovegetative, în special vasculare. În
condiţiile în care pielea constituie un adevărat rezervor de sânge (vasele cutanate
conţin peste ¼ din cantitatea totală de sânge din corp), masajul exercită o influenţă
considerabilă asupra circulaţiei periferice şi, indirect, asupra circulaţiei profunde a
organismului.
Un alt mecanism este reprezentat de apariţia unor produşi metabolici
rezultaţi din metabolismul pielii, sub acţiunea manevrelor de masaj care determină
reacţii tegumentare extinse. Aceste substanţe trec în circulaţia generală, având
efecte asupra organismului. Astfel, diferiţi autori consideră că în urma masajului se
eliberează :
- „substanţa H” asemănătoare histaminei, cu acţiune vasodilatatoare capilară
- substanţe acide cu acţiune vasodilatatoare
- substanţa asemănătoare colinei, care stimulează peristaltismul.
O altă modalitate de acţiune a masajului se realizează prin efectul mecanic
asupra lichidelor interstiţiale. Atunci când acestea sunt în exces în ţesutul
conjunctiv, masajul poate favoriza resorbţia lichidului interstiţial în sângele
circulant, urmata de eliminarea acestuia. Consecinţa va fi ameliorarea condiţiilor
circulatorii, cu efecte favorabile asupra travaliului cardiac, prin reducerea cantităţii
de volumului de lichid ce trebuie mobilizat.
Se înţelege astfel multitudinea şi diversitatea efectelor benefice ale
masajului asupra structurilor anatomice superficiale şi profunde: piele, ţesut
conjunctiv, componentele aparatului locomotor (muşchi, tendoane şi teci
tendinoase, fascii, aponevroze), circulaţia sângelui şi limfei, sistemul nervos,
organele profunde.
În consecinţă, efectele masajului general sunt următoarele :
- stimulează şi reglează circulaţia, secreţiile endocrine, hematopoeza,
coagularea
- intensifică schimburile nutritive
- creşte temperatura corpului

25
- în funcţie de tehnica folosită, se produce creşterea/scăderea relaxării,
sensibilităţii, tonusului neuro-muscular.
Indicaţiile masajului
În general, masajul poate fi aplicat în scop :
 Fiziologic
Mai ales masajul periferic este indicat pentru îmbunătăţirea proprietarilor fizice ale
ţesuturilor, stimularea unor funcţii organice (în special circulaţia de întoarcere a
sângelui şi limfei.
Prin efectele sale fiziologice, masajul reprezintă o metodă foarte utilă în activitatea
sportivă, în întreţinerea stării de sănătate şi în cosmetică.
 Profilactic
Masajul este utilizat pentru ameliorarea stării de sănătate şi prevenirea
îmbolnăvirilor, pentru creşterea rezistenţei organismului la oboseală şi combaterea
stresului psihic.
 Terapeutic
Masajul este utilizat ca o metodă complementară în cadrul tratamentului complex
al unor leziuni şi tulburări funcţionale, precum şi pentru recuperarea funcţională
după traumatisme şi boli organice.
Se poate afirma că, exceptând contraindicaţiile, practic nu există limite pentru
aplicarea masajului. Astfel, spectrul de indicaţii al masajului medical este extrem
de larg:
 În medicina reabilitativă se indică în special în următoarele situaţii :
- sechele post-traumatice şi patologie ortopedică
- boli reumatismale
- boli neurologice
- boli metabolice
 În sindroamele de decondiţionare
- Sedentarism (hipomobilitate)
- Acumularea excesivă a ţesutului adipos; subliniem faptul că în
obezitate masajul nu contribuie la scăderea surplusului ponderal, dar

26
poate ameliora circulaţia locală cu reducerea depunerilor de tip
celulitic
- Scăderea capacitaţii de adaptare a termoreglării la rece
Contraindicaţiile masajului
Contraindicaţiile masajului pot fi :
a) Absolute (definitive)
Sunt reprezentate de toate afecţiunile maligne sau cu potenţial de malignizare prin
masaj.
b) Temporare
Sunt reprezentate de afecţiuni cu evoluţie previzibil favorabilă, sau cu evoluţie
imprevizibilă, ambele situaţii necesitând aşteptarea acelui status care, fie permite
aplicarea masajului, fie contraindică definitiv aplicarea acestei metode.
Cele mai importante contraindicaţii ale masajului sunt :
- Procese inflamatorii în faza acută (artrite, etc)
- Boli infecto-contagioase în faza acută
- Infecţii şi inflamaţii ale pielii (furunculoza, piodermite, eczeme, psoriazis,
boli parazitare, eczeme, etc.)
- Leziuni superficiale şi profunde care interesează tegumentul (arsuri, diferite
plăgi)
- Sindroame hemoragipare şi hemoragiile recente
- Boli vasculare (flebite, tromboflebite cu pericol de mobilizare a trombului,
ateroscleroza cu fragilitate arteriolară)
- Infecţii şi inflamaţii ale oaselor (osteite, periostite, osteomielite, etc.)
- Leziuni osoase nevindecate (stări post-fracturi recente)
- Tuberculoza pulmonară, osteoarticulară, etc.
- Decompensări acute ale organelor interne
- Psihopatii majore.
Menţionăm faptul că în aplicarea masajului trebuie să se ţină cont nu numai de
indicaţii şi contraindicaţii, ci şi de particularităţile terenului şi patologiei
individului respectiv.

27
CAPITOLUL VI
EFECTELE MASAJULUI

A. Efectele masajului sunt multiple şi pot fi clasificate după mai mult criterii.
• Efecte: a. directe asupra ţesuturilor (masajul somatic);
b. indirecte - profunde asupra organelor interne (masaj profund), pe
membrul opus, la distanţă;
c. reflexogene.
• Efecte: a. stimulante, excitante;
b. calmante, relaxante, liniştitoare.
• Efecte: a. parţiale (locale) - calmarea durerii, hiperemie locală, creşterea
circulaţiei locale, îndepărtarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbţie;
b. generale - stimularea funcţiilor aparatului respirator şi circulator,
creşterea metabolismului, îmbunătăţirea stării psihice şi a somnului, îndepărtarea
oboselii.
• Efecte: a. imediate;
b. tardive.
• Efecte: a. obiective, ce pot fi monitorizate de către medic prin metode clinice
şi paraclinice;
b. subiective, declarate de către bolnav.
• Efecte asupra structurilor:

Asupra pielii:
- asuplizare, creşterea pragului sensibilităţii cutanate, influenţarea substanţei
fundamentale şi a fibrelor elastice;
- facilitarea secreţiei glandelor sudoripare cu creşterea secreţiei lor,
favorizarea penetraţiei substanţelor grase;
- vasodilataţie activă cu creşterea vitezei de circulaţie, ceea ce determină
menţinerea echilibrului dintre circulaţia profundă şi superficială, creşterea
schimburilor nutritive;
- creşterea pragului de recepţie al terminaţiilor nervoase cu analgezie;
- descuamarea pielii şi creşterea celulelor tinere;

28
- prin mecanism reflex, ce influenţează circulaţia şi metabolismul, contribuie la
termoreglare;
- creşte schimburile respiratorii la nivelul pielii, ceea ce contribuie la
menţinerea igienei acesteia;
- influenţează organele profunde prin intermediul zonelor reflexe Head;

Asupra ţesutului conjunctiv (ţesutului celular subcutanat):


- reface elasticitatea şi supleţea, ceea ce determină favorizarea mişcărilor
corpului, dezvoltarea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi
protecţie a organelor interne;
- favorizează schimburile nutritive prin creşterea aportului de sânge, cu
evacuarea mai eficientă a reziduurilor;
- contribuie la resorbţia şi scăderea depozitelor de grăsime în cazul prezenţei
obezităţii;
- are influenţe reflexe asupra: circulaţiei sângelui şi limfei, schimburilor
metabolice şi excreţiei, funcţiilor hormonale şi reacţiilor neurovegetative, organelor
profunde prin intermediul zonelor reflexe Dicke.

Asupra elementelor aparatuiui locomotor:


1) asupra muşchilor:
- creşte performanţa musculară prin creşterea conductibilitătii, a excitabilităţii
şi a contractibilităţii, prin creşterea elasticităţii muşchilor;
- accelerează refacerea muşchiului obosit prin creşterea schimburilor vasculare
cu aport de substanţe nutritive proaspete şi îndepărtarea reziduurilor;
- creşte rezistenţa musculara la efort prin hiperemie;
- creşte viteza de refacere după traumatisme, atrofii;
- creşte sau scade tonusul şi excitabilitatea, în funcţie de tehnică;

2) asupra tendoanelor şi tecilor tendinoase, fasciilor, aponevrozelor:


- creşterea supleţei şi consistenţei;
- activarea circulaţiei locale;
- combaterea stazei sanguine şi limfatice;
- stimularea proprioceptorilor.

29
Asupra circulaţiei sângelui şi limfei
- la nivelul circulaţiei venoase - creşte viteza de circulaţie şi uşor presiunea
venoasă şi susţine valvulele venoase;
- circulaţia limfatică este intensificată de aproximativ 25 de ori;
- la nivelul circulaţiei capilare există efecte pasive (indirecte) şi active (directe)
cu stimularea vasomotricităţii (deschiderea capilarelor închise), prin mecanisme
mecanice, neurale şi prin eliberarea de mediatori chimici;
- circulaţia arteriolară suferă un proces de adaptare secundar modificărilor de
la punctele anterioare, existând şi un efect direct mecanic, ambele determinând
creşterea fluxului sanguin;
- munca inimii este astfel uşurată existând un efect de "digitalizare";
- valorile tensionale pot fi controlate în funcţie de necesităţi (scad la masajul
relaxant şi cresc la cel excitant);
- se constată şi modificarea compoziţiei sanguine - creşte numărul de hematii
şi leucocite şi cantitatea de hemoglobină;
- astfel se realizează mobilizarea masei sanguine, activarea volumelor sanguine
periferice stagnante, accelerarea circulaţiei sanguine şi vasodilataţie capilară,
drenaj şi resorbţie cu ameliorarea secundară a troficităţii celulare.

Asupra sistemuiui nervos:


- la nivel local se produce un reflex de axon cu vasodilataţie secundară;
- apar reflexe segmentare (prin interesarea segmentului medular şi a arcurilor
reflexe) la care se asociază efectul reflex nesegmentar realizat prin acţiunea asupra
zonelor Head (cutanate), Dicke (ţesut celular subcutanat), McKenzie (musculare) şi
astfel sunt influenţate viscerele;
- prin mecanism suprasegmentar de transmisie la nivel subcortical şi cortical
apar efecte sedativ-relaxante şi chiar hipnotice.

Asupra ţesutului şi organelor profunde:


- prin masajul peretelui abdominal apar efecte directe mecanice cu reglarea
secreţiei / excreţiei şi motilităţii viscerelor;
- prin masaj reflex de toate tipurile apar în mod indirect aceleaşi efecte.

30
Efectele masajului general:
- se stimulează în sens reglator circulaţia, procesele endocrine, secreţiile
endocrine, hematopoeza, procesele coagulării;
- se intensifică schimburile nutritive cu creşterea temperaturii corpului;
- se produce relaxarea, scăderea sensibilităţii, reducerea tonusului
neuromuscular sau dimpotrivă creşterea acestora cu stimularea organismului, în
funcţie de tehnica folosită.
B. Circularorii, musculare, metabolice, reflexe
Efectele circulatorii se evidenţiază la nivelurile capilar, venos şi limfatic.
De exemplu, manevrele de efleuraj sprijină, stimulează circulaţia venoasă
de întoarcere, cea superficială, uşurând astfel munca inimii. Asociind la această
manevră blândă unele manevre mai puternice, cum sunt presiunile, se acţionează şi
asupra circulaţiei venoase de întoarcere profundă, cu efect folosit în patologia
venoasă.
În ceea ce priveşte circulaţia limfatică, anumite proceduri (ex. - efleurajul
mai energic, alunecări profunde pe membre, fricţiunile) activează circulaţia limfei
în sens centripet, combătând astfel staza limfatică.
De reţinut că anumite proceduri de masaj (efleuraj, fricţiuni, etc.) induc,
local, o secreţie histamină şi acetilcolină care vor produce o vasodilataţie
periferică, locală (hiperemia pielii), ceea ce exprimă o activare circulatorie cu
consecinţe metabolice la care intervin şi alte mecanisme (nervoase, hormonale,
etc.).
Efectele musculare rezultate ca urmare a aplicării anumitor manevre de
masaj (frământatul, tapotamentul, etc.) pe cale mecanică (directă) şi reflexă
(indirectă) şi care activează circulaţia din muşchi, stimulează creşterea agenţilor
nutritivi şi în acelaşi timp favorizează eliminarea unor cataboliţi nocivi, în special
la sportivi (acid lactic, peroxizi lipidici, etc.); de asemenea, se stimulează
elasticitatea şi forţa de contracţie a fibrelor musculare. Manevrele uşoare
(efleurajul) au efecte liniştitoare, decontractante asupra muşchilor, mai ales când
masajul foloseşte unele unguente relaxante (crema relaxantă Decontractil, etc.)

31
Efectele metabolice sunt urmarea unor proceduri stimulative (baterea sau
tapotamentul, vibraţiile energice, etc.) care activează metabolismul astfel:
mobilizează grăsimile din stratul celular subcutanat, contribuind la arderea acestora
şi scăderea ţesutului subcutanat în exces.
Prin activarea circulaţiei locale se induce un aport crescut de oxigen, fosfaţi,
glucoză, trigliceride, acizi graşi liberi şi alţi nutrienţi, în special la nivel muscular,
contribuind astfel la creşterea eficienţei mecanice, mai ales la nivel muscular.
Tot prin efecte metabolice şi într-o mai mică măsură prin stimularea
secreţiei sudorale (ca urmare a deschiderii porilor glandelor sudoripare), masajul
favorizează eliminarea unor cataboliţi de uzură, nocivi pentru organism (acid lactic,
uree, creatinină, acid uric, peroxizi lipidici, etc.).

Efecte reflexe
Multă vreme s-a acordat atenţie efectelor mecanice ale masajului şi mult
mai târziu a fost pusă în evidenţă acţiunea reflexă a masajului, a unor proceduri
(ex. efleurajul, vibraţiile fine) care excită receptorii pielii şi în acest fel informează
anumiţi centri nervoşi, care la rândul lor declanşează reacţii de răspuns la nivelul
unor organe şi ţesuturi.
Pentru realizarea acestui efect, manevra de masaj (netezirea) se execută
blând un timp mai îndelungat, ceea ce va provoca o liniştire a sistemului nervos
central şi o relaxare a musculaturii scheletice, pe căi reflexe (aferente-eferente).
Asocierea acestor proceduri de masaj cu gheaţă (masaj cu gheaţă)
diminuează senzaţiile dureroase posttraumatice, prin vosoconstricţia periferică pe
ca o induce, şi diminuarea temperaturii locale, ceea ce provoacă o veritabilă
anestezie locală.
Tot prin mecanisme reflexe masajul influenţează favorabil şi sfera
endocrinometabolică, efectele depinzând de manevrele folosite, de ritmul şi
intensitatea lor, dar şi de reactivitatea individuală.
Se înţelege că prin aceste efecte, ca şi prin efectul mecanic direct, masajul
contribuie efectiv la menţinerea calităţii epidermului.
Aceste efecte ale masajului se referă, în general, la masajul manual.

32
Dacă ne referim la diverse alte forme de masaj, cum ar fi cel reflex (masajul
periostal sau pe anumite zone cutanate refelxogene), mecanic (vibromasajul),
electric (electromasajul), hidromasajul (masajul cu jet de apă, masajul subacvatic),
vom adăuga acestor efecte ale manevrelor propriu-zise de masaj, efectele apei
calde, ale curentului electric sau efectele mecanice ale diverselor aparte (în special
vibromasatoare).
Fără a diminua eficienţa masajului instrumental, masajul manual rămâne
superior, el creând ambianţa organică şi psihică dintre cel masat şi masor, ceea ce
duce la o creştere a eficienţei (probabil şi prin mecanisme de tip placebo).
De aceea considerăm necesar ca fiecare sportiv să aibă cunoştinţe de masaj,
să poată efectua, la nevoie, un masaj colegului (în special în cadrul competiţiilor
sportive) şi bineînţeles să se poată automasa.
Mobilizarea articulară
Orice şedinţă de masaj trebuie să fie urmată în mod obligatoriu de
mobilizarea articulaţiilor şi regiunilor din vecinătatea zonelor masate.
Mobilizarea se efectuează sub pragul durerii, aşadar nu trebuie să fie
niciodată dureroasă, nici chiar în cazul anchilozelor sau redorilor articulare.
Mobilizarea poate să fie de trei tipuri :
a) pasivă
- este executată de către maseur
- este aplicată la începutul mobilizării articulare
- se acţionează succesiv asupra fiecărei articulaţii în parte
- se realizează prin mişcări de flexie/extensie, adducţie/abducţie şi rotaţie a
articulaţiilor
- amplitudinea maximă posibilă a mişcărilor într-o articulaţie se obţine lent,
progresiv
b) activă
- este executată de către pacient
- constă în repetarea mişcărilor articulare, în aceeaşi succesiune în care au
fost aplicate de către maseur

33
- mişcările se execută iniţial în decubit, apoi în şezând, iar în final în poziţie
erectă
c) activă cu rezistenţă
- este executată de către pacient
- constă în efectuarea aceloraşi mişcări, dar contra unei rezistenţe
reprezentată de : opoziţia mâinii maseurului, haltere, arcuri, săculeţi cu
nisip.

CAPITOLUL VII
MANEVRE DE MASAJ

A. MANEVRELE PRINCIPALE DE MASAJ

1.NETEZIREA

Definiţie: - constă în alunecarea uşoară şi ritmică efectuată asupra tegumentelor, în


sensul circulaţiei de întoarcere (venoasă şi limfatică).

Sensul direcţiei efleurajului depinde de topografia circulaţiei venoase


şilimfatice sau grupelor musculare din zona masată.La membre, sensul netezirilor,
aşa cum s-a mai spus, se face de la extremitate însus, la nivelul trunchiului se
urmăreşte sensul de întoarcere a circulaţiei venoase către inimă, la ceafă şi gât
sensul manevrei este de la cap spre umăr şi omoplaţi. Netezirea este considerată ca
o manevră specifică pentru suprafaţa corpului,acţionând în special asupra pielii,
ţesuturilor conjunctive subcutanate, nervilor periferici şi vaselor venoase şi
limfatice.Ea are o acţiune calmantă, micşorând fenomenele dureroase, de
contracturămusculară, de tensiune psihică, efecte deosebite pentru persoanele

34
nervoase, emotive,realizând, totodată, şi condiţiile de adaptare mai bună la alte
manevre fundamentalemai puternice.

Un alt efect important al efleurajului este îmbunătăţirea circulaţiei de


întoarcerevenoasă şi limfatică, ce rezultă din acţiunea mecanică a procedurii, care
faciliteazăhemodinamica, dar şi acţiunea reflexă ce produce vasodilataţie activă
prin mecanismevasomotorii nervoase şi umorale. Se îmbunătăţesc condiţiile trofice
ale pielii, prinactivarea schimburilor metabolice, se favorizează îndepărtarea
lichidelor din spaţiileintracelulare, efecte foarte utile în tratamentul edemelor
reziduale după traumatismeleaparatului locomotor.

Hiperemia activă, după netezire, îmbunătăţeşte aportul de oxigen, glucoză


şifosfaţi macroergici şi în acelaşi timp favorizează eliminarea cataboliţilor
dinmusculatură, de la suprafaţă, asigurând condiţii funcţionale normale pentru
grupelemusculare respective. Netezirea menţine supleţea şi elasticitatea pielii prin
împiedicarea procesului demineralizare a fibrelor elastice, fenomen ce apare la
persoane mai în vârstă, şiscurtează timpul de reînnoire a epidermului prin
accelerarea turnoverului diferitelor straturi ale acestuia.

Se începe de la regiunea fesieră şi se termină în regiunea cefei. Mâinile


alunecă de-a lungul coloanei vertebrale, paralel cu coloana sau în lateral. Se
împinge limfa spre zonele inghinală şi axială iar sângele pe sistemul venos spre
inimă.

Netezirea spatelui are 6 manevre:

• Alunecarea de la sacru spre ceafă, paralel cu coloana (3 alunecări cu


degetele lipite şi 3 alunecări cu degetele larg deschise pentru a cuprinde o porţiune
cât mai mare de piele).

• Alunecări laterale executate simultan, cu mâna dreaptă spre dreapta şi cu


mâna stângă spre stânga spatelui, închizând pumnul pe margini, pentru a lucra mai
bine cu eminenţele tenare (părtile cărnoase ale mâinii). Se execută 6 alunecări

35
laterale (stânga + dreapta) şi se reia mişcarea de 6 ori (deci 6 circuite sacru -
umeri).

• Mână pe sub mână forma lungă. Mâinile alunecă una după alta (mână pe
sub mână), paralel cu coloana, facând curse lungi din zona şalelor până la umeri,
mai întâi pe partea dreaptă (3 curse şold-umăr cu degetele lipite, 3 curse cu
degetele depărtate pentru a cuprinde o portiune de piele cât mai mare) şi în acelaşi
mod apoi pe partea stângă.

• Se execută alunecări spre partea dreaptă (în cazul în care maseurul se află
pe partea stângă a celui masat), împingând palmele una după alta (mână pe sub
mână), pumnul închizându-se pe partea laterală. Se începe din zona şoldului şi se
avansează treptat peste coaste şi omoplat.

• Palmele se trag, una pe sub alta, înspre partea stângă (în cazul în care
maseurul se află pe partea stângă a celui masat), plecând de la jumătatea spatelui
spre flancul stâng. Se începe din zona şoldului şi se avansează treptat peste coaste
şi omoplat, până în zona umărului. Se fac 3 circuite complete şold-umăr.

Tehnica de execuţie:
1. Netezirea simplă:
Mâna maseurului alunecă cu palma ferm şi complet aplicată pe piele în sens
centripet, cu o presiune crescândă, atingând un maxim la mijlocul suprafeţei şi
scăzând intensitatea presiunii spre sfârşit. Se impun următoarele precizări:
- policele se poate opune celorlalte degete, în funcţie de segmentul masat;
- degetele mâinii pot fi lipite între ele sau larg deschise;
- mâna poate fi împinsă sau trasă;
- mişcarea poate fi scurtă sau lungă;
- poziţia palmei poate fi paralelă, perpendiculară sau oblică, faţă de direcţia
mişcării;

2. Netezirea în greblă:
Netezirea se execută cu nodozităţile articulare ale falangelor degetelor
flectate, pumnul fiind închis, iar alunecarea pătrunzătoare (în spaţiile
36
intermusculare sau în cazul unor regiuni acoperite de fascii puternice: plantă, faţa
laterală a coapsei, etc).

3. Netezirea şerpuită:
Mâna aplicată longitudinal, cu degetele strânse se mişcă în zig-zag în sens
centripet, fără avăntări bruşte.
4. Netezirea în cleşte:
Degetul mare împreună cu celelalte degete, imitând acţiunea unui cleşte,
alunecă în această poziţie pe tot traiectul muşchiului sau tendonului masat.

5. Netezirea cu extremitatea degetelor:


Degetul mare (policele) sau mai multe degete dispuse aproape perpendicular
pe regiunea masată se deplasează încet , apăsând adânc ţesuturile.

6. Netezirea alternantă:
Se lucrează alternant cu ambele mâini care execută acelaşi tip de manevră,
cu ritm specific, iar mâinile dau impresia că se încrucişează sau că se deplasează
una pe sub cealaltă.

7. Netezirea cu îngreuiere:
0 mână se aplică cu partea dorsală pe suprafaţa masată, iar în palmă se pun
degetele mâinii opuse sau o mână se aşează cu faţa palmară în contact cu suprafaţa
masată, iar suprafeţele interne ale degetelor mâinii opuse apasă pe prima.

8. Netezirea concentrică:
Ambele mâini cuprind ca într-o brăţară articulaţia, policele şi degetele
arătătoare atingându-se. Se execută mişcări circulare.

9. Netezirea lungă:
Palmele cu degetele strânse se aplică paralel cu axul longitudinal regiunii
masate sau uşor oblic, în aşa fel încât se va masa segmentul sau membrul întreg de
la extremitatea sa înspre rădăcină, (pe toata lungimea sa).
37
10. Netezirea încrucişată:
Alunecarea în acest caz se face cu ambele mâini cu degetele încrucişate (în
cazul masării muşchilor voluminoşi).
11. Netezirea combinată:
Această variantă este o combinaţie între două tipuri de neteziri.
Reguli generale:
• Sensul în care se execută netezirea este cel al circulaţiei venoase şi limfatice.
• Netezirea nu se execută repede, ci liniştit şi ritmic (limfa se mişcă încet prin
vase - 4mm/sec). Netezirea se face fără întreruperi, spre ganglionii limfatici şi
cisternele limfatice.
• Presiunea cu care se execută netezirea trebuie să crească progresiv pe prima
jumătate a segmentului masat, să atingă maximul la mijloc şi să scadă treptat spre
sfârşit.
• Pentru că mâna trebuie să alunece liberă pe zona masată, se vor folosi
cantităţi mici de ulei de masaj sau pudră de talc.
• Netezirea unui segment începe de la extremitatea cea mai îndepărtată de
trunchi şi se termină cu zona cea mai apropiată de acesta.
• Netezirea uşoară produce creşterea temperaturii locale, micşorarea
contracturii ţesuturilor, scăderea presiunii sanguine şi a fluidelor interstiţiale.
• În cazul durerilor, netezirea se execută ceva mai sus de zona dureroasă, cu
presiune cât mai mică, timp de 3 - 5 minute. 0 netezire de 15-30 minute este un
adevărat calmant al durerii.
Efecte:
• Activarea circulaţiei superficiale (capilare şi limfatice);
• Stimulatoare sau calmante asupra nervilor şi calmante asupra muşchilor
periferici.
2.FRICŢIUNEA

Definiţie - este apăsarea şi deplasarea pielii şi a ţesuturilor moi subcutanate


pe ţesuturile profunde sau pe plan dur, osos, atât cât permite elasticitatea acestora.

38
Manevră fundamentală de masaj, fricţiunea constă în apăsarea şi
deplasareategumentelor şi ţesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile
profunde, în limitaelasticităţii lor.Din punct de vedere tehnic, această manevră se
poate executa în mai multemodalităţi
• Se execută cu degetele, făcând mişcări circulare începând de la gât, pe
umeri şi apoi lateral pe coaste, în jos până la şolduri. Se fac 3 curse complete gât-
şolduri. Aceeaşi mişcare se execută apoi paralel cu coloana (pe muşchii
paravertebrali) făcând 6 curse complete gât-şolduri.
• Se execută la fel ca la punctul 1, folosind podurile palmelor în locul
degetelor.
• Se execută la fel ca la punctul 1, folosind pumnul închis culcat.
Frământatul
• Se prinde cu ambele mâini, de-o parte şi de alta a coloanei, câte o cută de
piele şi muşchi, care se strânge între degete şi podul palniei. Se execută 6 astfel de
strângeri, pornind din zona superioară a muşchilor trapezi coborând până la şolduri.
Se fac 3 astfel de curse pe lateral şi 6 pe mijlocul spatelui.
• Se combină frământatul cu fricţiunea cu podul palmei. Se execută de 6 ori
numai pe mijlocul spatelui.
Tehnica de execuţie:

1. Fricţiunea rectilinie:
Se mobilizează pielea până la limita ei elastică în sens rectiliniu, a cărei
intensitate şi extindere creşte treptat. Manevra se poate face cu: pulpa policelui,
pulpele celorlalte degete, palma întreagă de la o singură mână sau de la ambele
mâini, cu pumnul sau cu cantul mâinii.

2. Fricţiunea în spirală:
Cu pulpa degetelor sau cu rădăcina mâinii aplicate pe regiunea masată se
imprimă fricţiunii o direcţie în zig-zag, sau în spirală.

3. Fricţiunea în cleşte:

39
Se formează un cleşte alcătuit din degetul mare şi celelalte degete şi se
fricţionează elementele anatomice prin mişcări rectilinii sau circulare.

4. Fricţiunea în greblă:
Constă în mobilizarea profundă, rapidă şi energică a pielii cu ajutorul feţei
dorsale a degetelor şi nodozităţilor lor.

5. Fricţiunea circulară:
Degetele ce masează păstrează o poziţie asemănătoare cu cea din varianta
simplă însă pulpele degetelor fac o mişcare circulară.

6. Fricţiunea cu îngreuiere:
Degetele mâinii libere sunt aplicate perpendicular pe partea dorsală a mâinii
care lucrează, îngreunând-o.
Reguli generale:
• se execută pe o porţiune limitată a suprafeţei cutanate şi poate fi executată
atât în sensul circulaţiei venoase, cât şi în sens contrar circulaţiei limfei şi sângelui
venos.
• este procedeul principal în majoritatea cazurilor patologice şi singurul care
influenţează pozitiv mobilitatea, rezistenţa şi elasticitatea aparatului articular.
• în timpul fricţiunii, forţa de presiune creşte gradat prin unghiul de înclinare al
degetelor faţă de orizontală.
• forţa de apăsare folosită în timpul fricţiunii este destul de mare şi poate
provoca leziuni şi traumatisme ale pielii. Deci, trebuie să se acorde o atenţie
deosebită tehnicii de execuţie.
• fricţiunile energice în locurile dureroase reduc starea de hiperexcitabilitate a
nervilor, accelerează circulaţia locală şi îmbunătăţesc hrănirea ţesuturilor.
• cu ajutorul fricţiunii, un maseur talentat poate recunoaşte modificările patologice
care au loc în ţesuturile profunde (în special în regiunea articulaţiilor).
Efecte:
• fricţiunile se adresează ţesutului conjunctiv, adipos, muscular, etc; Când se
execută lent, uşor au un efect de relaxare musculară şi calmare nervoasă iar când se

40
execută energic, profund, au un efect de excitare, stimulare cu efecte trofice şi
circulatorii.
• înlăturarea rezervelor de grăsime şi a reziduurilor infiltrate;
• sporirea elasticităţii şi supleţii pielii şi a ţesuturilor conjunctive.
Efectele fricţiunii sunt de lungă durată.
Fricţiunea şi frământatul pot constitui împreună singurele manevre de masaj.

3.FRĂMÂNTATUL

Definiţie - prinderea în cută a muşchilor şi a ţesuturilor profunde, ridicarea


şi străngerea acestora atât cât permite elasticitatea ţesutului respectiv.
Denumită şi petrisaj, frământarea este o manevră fundamentală de masaj, careare
efecte stimulante puternice
Tehnici de execuţie:
1. Frământatul în cută:
Cuprinderea muşchiului (sau a ţesutului gras) într-o cută formată de către cele
patru degete, pe o parte şi degetul mare şi rădăcina palmei pe de altă parte,
ridicarea şi strângerea acestuia printr-o stoarcere, strângere propriu-zisă sau printr-
o presare pe planul osos.

2. Frământatul în inel:
Mâinile se aşează transversal pe muşchi, faţă în faţă , astfel încât arătătoarele
şi policele se ating iar muşchiul, cuprins ca într-un inel, trece dintr-o mână în alta.

3. Frământatul lung:
Se aplică ambele mâini pe muşchiul masat astfel încât pulpele degetelor mari
vin deasupra acestuia, iar celelate degete pe marginea lui externă respectiv internă;
în timpul deplasării înainte prin salturi mici, policele se îndreaptă înspre celelalte
degete, realizând ridicarea şi stoarderea muşchiului.

4. Frământatul în cleşte:
Muşchii scurţi sau laţi sunt cuprinşi într-un cleşte format de cele patru degete,
de pe o parte şi degetul mare pe de altă parte, sunt ridicati şi strânşi.
41
5 Frământatul cu pumnii:
Cu pumnii strănşi se execută mişcări de frământare asemănătoare cu
frământatul pâinii, efectuându-se mişcări de rotaţie care ridică muşchiul şi în
acelaşi timp execută o presiune asupra lui.

6. Frământatul şerpuit:
Degetele, printr-o mişcare de alunecare continuă, presează muşchiul aşa cum
s-ar stoarce de apă un burete, ridicându-l şi strângându-l cu ambele mâini;
înaintarea spre zonele învecinate dă aspectul unui val al mişcării.
Reguli generale:
• Frământatul este singurul procedeu care acţionează intens asupra vaselor
limfatice şi sanguine mari, accelerând neutralizarea produselor de descompunere şi
sporind procesul de nutriţie al ţesuturilor.
• Frământatul măreşte puterea de contracţie a fibrelor musculare, deci
constituie un exerciţiu de gimnastică pentru muşchi. În ceea ce priveşte muşchii
striaţi, această manevră are o importanţă deosebită în cazul scăderii capacităţii de
muncă a muşchilor.
• În timpul frământatului se vor evita manevrele bruşte, răsucirea muşchiului
sau provocarea durerilor.
• Frământatul se execută într-un ritm lent şi continuu.

Efecte:
• tratarea atrofiei şi insuficienţei musculare;
• refacere, recuperare medicală;
• frământatul produce mărirea considerabilă a mobilitătii tendoanelor,
întinderea fasciilor şi îmbunătăţirea circulaţiei sângelui şi a limfei;
• accelerarea circulaţiei sanguine; intensifică hrănirea grupelor musculare şi
resorbţia rapidă a substanţelor metabolice; prin strângerea muşchilor între degete se
produce eliminarea elementelor de descompunere din fasciculele musculare;
• în timpul frământatului profund apar numeroase impulsuri aferente care
stimulează muşchii, tendoanele, articulaţiile şi sistemul nervos;

42
• în afară de faptul că fortifică muşchii şi ajută la regenerarea ţesutului
muscular, frământatul sporeşte capacitatea de muncă a maselor musculare mari.

4.TAPOTAMENTUL

Definiţie - constă în bătăi sau loviri uşoare şi ritmice, cu degetele, palmele


sau canturile palmelor, aplicate pe ţesuturile moi.
Tapotamentul sau baterea este o manevră fundamentală ce constă în
aplicarea pe tegumente a unor serii de loviri scurte şi ritmice reprezintând unul din
cele mai intense procedee de masaj.
Tapotamentul Se execută de obicei pe mijlocul spatelui, pe muşchii
paravertebrali, fără a coborâ mai jos de nivelul diafragmei. Mâna dreaptă bate pe
partea dreaptă, iar stânga pe partea stângă, lovind ritmic spatele cu o intensitate
care se reglează în funcţie de constituţia şi problemele celui masat. Se aplică toate
formele de tapotament. Din punct de vedere tehnic, ea se poate executa după mai
multe modalităţi:

Tehnici de execuţie:

1. Tocatul.
Palmele aşezate paralel, faţă în faţă, cu degetele uşor flectate şi depărtate,
lovesc într-un ritm vioi, alternativ, locul masat în aşa fel încât ambele mâini să bată
în acelaşi loc, progresându-se treptat în sensul dorit. Degetele cad fie cu partea
latero-dorsală, fie cu muchia. Degetele sunt relaxate, pasive, golul de aer care se
formează între degete amortizând astfel loviturile. Se obţine astfel un zgomot
asemănator cu pocnetele scurte sau cu picăturile mari de ploaie. Variantă : tocatul
în nuiele – atunci când degetele cad pe piele unul după celălalt.

2. Plescăitul.
Derivă din varianta anterioară însă aici prin mişcări simple şi repezi se
produce o supinaţie alternativă, pe corp căzând degetele flectate care parcă ridică

43
de pe el un fir. Loviturile produc un sunet clar specific care a dat şi numele acestei
variante.

3. Percutatul
Loviturile în această variantă se efectuează cu pulpa degetelor uşor îndoite
care cad oblic sau perpendicular pe regiunea masată. Ritmul de aplicare este rapid
şi se practică cu ambele mâini care lovesc simultan sau alternativ.

4. Bătătoritul cu palmele.
În această variantă palmele şi degetele cad moi pe suprafaţa corpului de la o
distanţă mică, iar loviturile sunt scurte şi dese, producând un sunet deschis
caracteristic. Se mai pot executa şi mişcări cu degetele apropiate de palmă, mâna
îmbrăcând forma unei cutii. Se mai pot folosi şi lovituri uşoare cu dosul mâinilor.

5. Bătătoritul cu pumnii.
În această manevră mâna cu degetele uşor flectate se află într-o poziţie
intermediară între pronaţie şi supinaţie. Ea cade perpendicular şi cu degetul mic
uşor depărtat de pumn. Variantă cu pumnul semiînchis.
6. Bătătoritul în căuş.
Este o manevră mai puţin aspră, fiind efectuată de palmele şi degetele strânse
în aşa fel încât să creeze o adâncitură în care se formează o pernă de aer care
amortizează loviturile. Se aude un sunet surd deosebit de cel al celorlalte variante.
Reguli generale:

• Tapotamentul se adresează ţesutului superficial sau profund, în funcţie de


intensitatea de lovire şi viteză;

• Profunzimea este dată de varianta aleasă şi de pârghia folosită .

• Poate fi aplicat în orice direcţie.

• Ritmul de aplicare diferă de la o variantă la alta. Astfel, tocatul se execută cu


o viteză de 1-3 lovituri / sec. timp de 1-4 min., bătătoritul cu palmele 10-70 de
lovituri / minut, etc.
Efecte:

44
• Vasodilatator (la nivelul pielii şi al ţesutului conjunctiv);

• Creşte excitabilitatea neuro-motorie;

• Acţionează asupra sistemului vegetativ-simpatic;

• Aduce un aflux puternic de sânge spre regiunea masată, determinând astfel


îmbunătăţirea nutriţiei acelei regiuni;

• Are o influenţă benefică asupra nervilor (în special asupra terminaţiilor căilor
senzitive);

• Ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, când gradul de excitaţie al nervului


este mărit;

• Provoacă o hipertermie profundă, o înviorare a tonusului tuturor muşchilor,


acţionează în mod reflex pe locul de aplicare a loviturilor şi intensifică activitatea
nervilor periferici;

• Acţionează asupra nervilor vasomotori, la lovituri slabe se produce


vasoconstricţie, la lovituri puternice se produce vasodilataţie, hipertermie (creştere
locală a temperaturii), scăderea reactivităţii exagerate a nervilor şi muşchilor la
excitaţii mecanice;

• Influenţează muşchii viscerali, când se aplică la coloana vertebrală;

• Produce modificări favorabile ale tensiunii arteriale;

• Influenţează ritmul cardiac, răreşte pulsul şi corectează aritmia.

5. VIBRAŢIILE

Definiţie - sunt mişcări oscilatorii pe un fond de presiune continuă şi


constantă, de intensitate redusă.
Vibraţiile reprezintă o manevră de masaj care constă în executarea unor
mişcărioscilatorii pe o regiune mai restrânsă, producând o deplasare foarte mică
ategumentelor şi a ţesuturilor subcutanate.Din punct de vedere tehnic, ele se
efectuează din articulaţiile pumnului, cotuluisau umărului, prin aplicarea pe

45
tegumente a degetului mare, a 2 degete, a palmei saua ambelor mâini.Vibraţiile
manuale nu sunt perfect ritmice, nu pot produce mişcări oscilatorii şi presiuni
uniforme, nu pot fi aplicate un timp prea îndelungat, deoarece sunt dificil
deexecutat şi obosesc mâna masorului.Avantajul constă în faptul că mâna
masorului este moale, caldă şi se muleazămai bine pe suprafaţa tratată, ceea ce o
face mai agreabilă pentru pacient, încomparaţie cu manevrele mecanice.
Acţiunea vibraţiilor depinde de intensitatea manevrelor. Cele superficiale,
fine,mai prelungite, au un efect calmant, reduc sensibilitatea tegumentelor şi
ţesuturilor subcutanate, produc o senzaţie de încălzire şi relaxare musculară.
Vibraţiile cuoscilaţii mai mari, mai profunde, mai puternice produc o activare a
circulaţieisanguine în zona masată, cu efecte descongestionante.Vibraţiile sunt
procedee indicate în hipertoniile musculare, în contracturile musculare ce apar în
spasmofilie, în artrozele cervicale şi lombare, precum şi încombaterea oboselii
musculare după efort, la sportivi.

Vibrațiile se execută de 3 ori pe partea stângă şi de 3 ori pe partea dreaptă.


Mâna se aşează cu palma pe suprafaţa de masat şi antebraţul perpendicular pe
această suprafaţă. Se execută vibraţii ale pielii, executând în acelaşi timp o presiune
cât mai mare asupra spatelui. Se fac astfel de vibraţii pomind din zona muşchiului
trapez şi coborând gradat până la şold, mai întâi pe partea stângă a coloanei, iar
apoi pe dreapta.

B. MANEVRE SECUNDARE:

A. Ciupituri: - toate tipurile. Exemplu : se porneşte din partea de jos a


spatelui şi se apucă între degete câte o cută de piele, care este apoi rulată în sus
până în zona muşchilor trapezi. Mişcarea se face paralel cu coloana, mâna stângă
mergând pe partea stângă, iar dreapta pe partea dreaptă. Se fac 3 curse complete
şolduri-trapez, pornind cu mâinile cât mai apropiate una de alta şi deplasându-le
câte puţin la fiecare cursă nouă, astfel încât ultima cursă să fie făcută pe marginile
exterioare ale spatelui.

46
B. Presiuni: • Pe coloană: mişcările de presare se efectuează prin
următoarele procedee: - cu policele mâinii, şerpuit printre vertebre, de sus în jos, -
cu două degete (police mână dreaptă şi stângă), şerpuit prin forfecare. • Pe lângă
coloană: - cu degetele mari ale mâinilor se merge de sus în jos pe muşchii
paravertebrali presând în dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe partea
stângă, iar dreapta pe partea dreaptă a coloanei vertebrale. - presiuni cu policele
mâinii efectuate de sus în jos (gât - sacru) policele mâinii stângi fiind deasupra; -
cu coatele mişcări de dute vino;
C. Mişcări de întindere ale coloanei: antebraţele se poziţionează
transversal pe coloană după care se execută o întindere.
D. Manevre speciale pentru ţesutul de sub omoplaţi: se efectuează astfel,
se ridică umărul, se duce mâna pe spate, cu cotul lăsat pe masa de masaj până când
omoplatul se ridică pentru a introduce degetele sub omoplat. Manevrele se fac prin
presiuni şi fricţiuni. Masajul spatelui se termină cu o netezire uşoară de încheiere,
mână pe sub mână formele lungă şi scurtă efectuate lent şi apăsat.

Tehnici de execuţie:
1. Vibraţia simplă
Este vibraţia care se execută cu o singură mână, în următoarele variante:
• cu vârful degetelor sau cu faţa lor palmară;
• cu podul palmei;
• cu rădăcina mâinii;
• cu toată palma, având degetele depărtate, cuprinzând muşchiul;
• cu degetele întinse;
• cu pumnul deschis sau închis.
2. Trepidaţia
Vibraţiile ale căror mişcări oscilatorii au o amplitudine şi intensitate mare; se
execută cu palmele, având degetele depărtate cuprinzând muşchiul şi imprimându-i
mişcări în spirală.
3. Vibraţia combinată

47
Vibraţiile asociate cu alte manevre dau fricţiune vibratoare, frământat vibrator
sau presiune vibratoare.
Reguli generale:
• Vibraţiile necesită un antrenament prealabil din partea maseurului fiind unul
dintre cele mai obositoare procedee de masaj.
• Când nu sunt însoţite de trepidaţii, vibraţiile devin presiuni.
• Ritmul oscilaţiilor este de peste 200 mişcări/minut.
• Trepidaţiile se aplică pe grupe musculare mari, mâinile putând aluneca pe
segmentul masat, cuprinzând şi alte regiuni.
Efecte:
• calmant, relaxant;
• reduce sensibilitatea nervoasă;
• îmbunătăţeşte capacitatea de efort;
• calmează durerile în diferite afecţiuni (ginecologice, nevralgii, migrene);
• intensifică funcţionarea glandelor;
• acţionează asupra nervilor periferici (nervii motori, senzitivi, vasomotori şi
secretori);
• acţionează asupra parezelor, spasmelor musculare; reduc durerea.
• influenţează organele şi ţesuturile profunde (inima, muşchii, pereţii
abdominali şi intestinali);
• influenţează secreţia majorităţii organelor şi glandelor (stomac, glande
salivare, intestine, ficat, glande sexuale etc.).

C. MANEVRELE AUXILIARE

Întregesc acţiunea manevrelor principale.


Se intercalează între manevrele principale sau se adaugă la sfârşitul lor.
Unele manevre secundare derivă din cele principale sau sunt o combinaţie
între ele.

1.CERNUTUL
48
Definiţie - mobilizarea alternativă, energică şi ritmică a masei musculare
prin mişcarea în sens lateral şi de jos în sus a mîinilor aşezate paralel de o parte şi
de alta a locului masat, în supinaţie şi cu degetele uşor flectate; mişcarea seamănă
cu cernutul printr-o sită.
Tehnica de execuţie:
1. Cernutul prin lovire:
Mobilizarea masei musculare este făcută prin lovire şi ridicare a muşchilor,
caz în care mâinile se desprind de pe regiunea masată;
2. Cernutul prin presare:
Mobilizarea masei musculare este făcută prin ridicare şi presare a muşchilor,
caz în care mâinile nu se desprind de pe regiunea masată;

Reguli generale:
• Se adresează în special membrelor superioare şi inferioare.
• Cernutul se intercalează între frămîntat şi bătătorit sau se aplică şi după
netezire.
• Este o manevră intermediară între frămăntat şi bătătorit
• Mâinile se deplasează de-a lungul regiunii masate din aproape în aproape.
Efecte:
• Acţiune de relaxare a muşchilor;
• Măreşte supleţea ţesuturilor;
• Activează funcţiile circulatorii şi trofice.
• Nu acţionează în mod uniform asupra ţesuturilor moi din preajma zonei masate.

2. RULATUL

Definiţie – mişcarea (rularea) în toate sensurile, într-un ritm viu, energic şi cu o


presiune crescută a masei musculare mobilizate între palme, cu degetele întinse.
Reguli generale:
• Se aplică de obicei după frământat.
• Apăsarea este mai puternică decât la cernut.
• Se aplică numai pe membre.
49
• Mişcarea (rularea) se poate deplasa centripet prin mişcări circulare, energice
Efecte:
• Relaxarea muşchilor;
• Măreşte supleţea ţesuturilor;
• Activează funcţiile circulatorii şi trofice.
• Rulatul acţionează în mod uniform asupra ţesuturilor moi din preajma zonei
masate.
• Este mai puţin traumatizant decât frământatul.

3. SCUTURATUL

Definiţie - constă în mişcări oscilatorii mai ample şi ritmice, executate


sistematic cu segmentele membrelor (inferioare sau superioare), cu membrele în
întregime sau cu corpul întreg
Reguli generale:
• Se aplică spre sfârşitul masajului.
• Se pot asocia cu tracţiuni uşoare în sens longitudinal, a membrelor.
• Scuturatul corpului intreg se efectuează la copii sau la persoane care pot fi
ridicate de maseur
Efecte:
• de relaxare dacă sunt efectuate cu blândeţe;
• de înviorare şi stimulare generală, dacă sunt executate într-un ritm mai viu.

4.TRAGEREA

Definiţie - tracţiunea segmentului distal (terminal) în sensul axei lungi a


membrului.
Reguli generale:
• Tracţiunile se aplică în masajul articulaţiilor, la sfârşitul masajului.
• Manevrele de tracţiune se execută blând si cu prudenţă.
50
• Prinderea se face cu o mână sau cu ambele mâini.
• Prinderea se face deasupra şi sub articulaţie.
Efecte:
• De relaxare a articulaţiilor şi a tensiunilor periarticulare, dacă sunt efectuate cu
blândeţe;
5. CIUPITUL

Definiţie – formarea unei cute din piele şi ţesut subcutanat sau chiar
muşchi, strângerea (pensarea) uşoară şi ridicarea ei atât cât permite elasticitatea
acestor ţesuturi.
Se porneşte din partea de jos a spatelui şi se apucă între degete câte o cută
de piele, care este apoi rulată în sus până în zona muşchilor trapezi. Mişcarea se
face paralel cu coloana, mâna stângă mergând pe partea stângă, iar dreapta pe
partea dreaptă. Se fac 3 curse complete şolduri-trapez, pornind cu mâinile cât mai
apropiate una de alta şi deplasându-le câte puţin la fiecare cursă nouă, astfel încât
ultima cursă să fie făcută pe marginile exterioare ale spatelui.
Tehnica de execuţie:
1. Ciupitul cu rulare;
2. Ciupitul cu tăiere;
3. Ciupitul cu tragere;
4. Ciupitul cu presiune;
Reguli generale:
• Se execută mai ales pe regiunea spatelui dar şi pe porţiunile cărnoase ale
membrelor.
• Cuta poate fi deplasată în sens ascendent sau descendent, ridicând mereu alte
cute, sau poate fi lăsată să scape brusc din strânsoare.
• Masarea se execută, cel mai adesea, într-un ritm energic.

Efecte:
• Excitant.
• Măreşte supleţea ţesuturilor;

51
6. PRESIUNILE

Definiţie - reprezintă apăsări cu palmele, având degetele întinse paralel,


repetate pe acelasi loc, deplasănd apoi palmele în sus şi în jos. Se pot efectua şi
folosind degetele şi pumnii.
Pe coloană: mişcările de presare se efectuează prin următoarele procedee: - cu
policele mâinii, şerpuit printre vertebre, de sus în jos, - cu două degete (police
mână dreaptă şi stângă), şerpuit prin forfecare. • Pe lângă coloană: - cu degetele
mari ale mâinilor se merge de sus în jos pe muşchii paravertebrali presând în
dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe partea stângă, iar dreapta pe
partea dreaptă a coloanei vertebrale. - presiuni cu policele mâinii efectuate de sus
în jos (gât - sacru) policele mâinii stângi fiind deasupra; - cu coatele mişcări de
dute vino;
Reguli generale:
• Durata unei presiuni este de 1-5 secunde sau în funcţie de reacţia la durere a
pacientului
• Se aplică la sfăşitul masajului regional, aproape întotdeauna pe spate.
Efecte:
• În masajul medical se foloseşte presiunea periostală şi presiunea pe nervi
(metoda Cornelius) în afecţiunile dureroase ale nervilor, reducând durerea.
• Întăreşte manevrele de netezire, fricţiune sau frământat, aplicându-se în
special în masajul sportiv sau la persoanele robuste.

CAPITOLUL VIII
MASAJUL REGIUNII CERVICALE

A. Execuţia masajului cervical


Topografie:

52
Superior este delimitata de linia nucala (care uneşte gatul cu capul), iar inferior este
delimitata de linia care trece printre vertebra C7 (ultima cervicala) si T1 (prima
toracala)
Anatomie:
Oase:
- coloana cervicala cu cele 7 vertebre cervicale notate C1 - C7; C1 se numeşte atlas
(- se articulează cu osul occipital), C2 se numeşte axis (are ca un spin /dinte care se
articulează cu atlasul si in jurul căruia atlasul se poate roti: in felul acesta rezulta
mobilitatea gatului, ca putem privi in toate partile, putem da capul uşor pe spate);
C7, ultima vertebra cervicala, este proeminenta si se simte la palpare; intre C7 si T1
se afla un pachet vasculo-nervos important pe care vertebra C7 îl protejează;
- cei doi omoplaţi; omoplatul are trei laturi/muchii (forma unui triunghi: latura sau
muchia superioara, cea laterala si cea vertebrala); sub muchia superioara se afla o
creasta/proeminenta osoasa care brăzdează omoplatul = spina scapulara;
- coastele: omoplatul acoperă primele 5-6 perechi de coaste.
Muşchii:
- muşchii paravertebrali;
- superior, deasupra omoplatului, de la occipital pana la umăr: muşchiul trapez;
sunt doi muşchi trapezi, drept si stâng;
- muşchiul marele dorsal, care se prinde de omoplat;
- deasupra spinei scapulare: muşchiul supraspinos;
- dedesubtul spinei scapulare: muşchiul subspinos sau infraspinos;
- muşchiul suprascapular sau ridicător al omoplatului.
Poziţia pacientului: in şezut, pe un taburet sau pe canapeaua de masaj.
Poziţia terapeutului: in spatele pacientului, in picioare sau stand aşezat pe canapea.
Execuţia masajului cervical
Neteziri:
1). netezire principala: netezirea latero-laterala; plecam cu palmele de la nivelul
occipitalului, alunecam spre umăr si imbracam muşchiul trapez si suprascapularul
(ridicătorul omoplatului), imbracam umerii, ridicam mâinile si revenim la poziţia
iniţiala;

53
2). netezire principala: netezirea paravertebrala; plecam tot de la nivelul
occipitalului si alunecam cu palmele printre omoplaţi, pe musculatura
paravertebrala pana la vârful inferior al omoplaţilor;
Neteziri secundare:
3). netezirea cu doua degete prin santurile paravertebrale, de la occipital pana intre
omoplaţi;
4). netezirea intre index si police de la occipital spre umăr, separat a fiecarui
muşchi trapez in parte; cu o mana susţinem capul, iar cu mana opusa netezim
trapezul de cealaltă parte a mâinii;
5). netezirea pieptene intre coloana si omoplat.
Încheiem cu cate o netezire principala si trecem la framantari.
Framantari:
Se executa pe cate trei linii pe fiecare parte:
1). de la occipital pana la umăr, pe muşchiul trapez si suprascapular;
2). de la occipital pana la unghiul intern (vertebral) al omoplatului, dupa care
prelucram musculatura de pe omoplat pana la vârful inferior al omoplatului; linia a
doua este practic linia omoplatului;
3). linia muşchilor paravertebrali: de la occipital coboram printre coloana si
omoplat.
Prelucram intai o parte a cefei, pe trei linii, apoi si partea cealaltă, similar. Se
executa toate cele trei tipuri de framantari.
REGULA: In timpul framantarii cu o mana, mana de pe partea pe care o
prelucram va susţine capul in poziţie anatomica si intr-o uşoara extensie (aplecare)
spre partea pe care o prelucram, iar cealaltă mana (opusa parţii pe care o lucram)
efectuează framantari. Schimbam mâinile intre ele si prelucram si partea cealaltă.
La framantarea cu doua mâini si la cea contratimp nu mai putem susţine capul, dar
vom avea grija, pe cat posibil, ca acesta sa stea in echilibru (in poziţie anatomica;
avem o pârghie biologica de gradul I - gen fântâna cu cumpăna).
Geluirea si fricţiunea:
Se realizează pe următoarele trasee:
1). traseul paravertebral;

54
2). pe doua muchii ale omoplatului: muchia vertebrala si muchia superioara;
3). traseul muşchilor trapezi;
4). linia nucala (unde se uneşte gatul cu capul).
In plus, la fricţiune, vom face si fricţiunea circulara cu degetele in găurile
occipitale (ale nervului Arnold - vezi nevralgia de Arnold).
Vibraţia:
Se va realiza pe traseele geluirii:
- cu doua degete paravertebral;
- cu toata palma paravertebral si pe latura laterala (muşchii trapezi);
- cu 1-2 degete pe marginile găurilor nervului Arnold.

Baterea:
Sub cele trei forme, in special in unghiul costo-vertebral.
Miscari dupa masajul coloanei cervicale
- flexia si extensia gatului (capului): pentru extensie o mana sta in creştet, iar
cealaltă sub vertebra C7; pentru flexie mâinile se inversează : una sta pe creştet si
cealaltă pe piept;
- miscari de lateralitate: spre stânga si spre dreapta; o mana sta pe creştet, cealaltă
fixează umărul spre care aplecam capul;
- miscari de rotaţie: spre dreapta, spre stânga; cu o mana pe bărbie tragem, iar cu
cealaltă poziţionata dupa ureche, împingem, mai intai intr-un sens, apoi in celalalt
(- pacientul priveste spre umăr);
- circumducţia: o mana pe creştet, cealaltă sub C7, aplecam capul înainte, cu bărbia
in piept, facem rostogolire ampla a gatului/capului, astfel incat sa treacă prin toate
cele patru puncte cardinale, de 3-4 ori; oprim capul cu bărbia in piept pentru o
secunda si reluam mişcarea in sens invers, de acelaşi număr de ori. In final ne
oprim, tot cu bărbia in piept, revenim cu capul in poziţia normala, prindem cu
podul palmelor e osul de dupa ureche, iar cu degetele deasupra urechii (prindem
urechea in caus, cu degetele in sus) si facem tracţiuni-ridicări ale capului =
elongaţie asupra vertebrelor cervicale.

55
Putem încheia si cu o netezire.
Indicaţiile masajului:
 sechelele post-traumatice, afecţiunile reumatice, tulburările neurologice şi
trofice;
 optimizarea formei sportive;
 sindromul de decondiţionare (hipomobilitate = sedentarism, creşterea în
greutate = obezitate, scăderea capacităţii de adaptare a termo-reglării la
rece);
 în cadrul profilaxiei secundare;
 menţinerea unei stări fiziologice normale şi a formei fizice şi psihice de zi
cu zi.

Contraindicaţiile masajului:
 definitive (absolute, totale): afecţiuni maligne sau cu potenţial de
malignizare prin masaj;
 temporare care la rândul lor pot fi determinate de:
o afecţiuni cu evoluţie previzibil favorabilă, la care aşteptăm statusul
care ne permite să aplicăm masajul;
o afecţiuni cu evoluţie imprevizibilă, la care ne abţinem până când se
determină statusul care ne permite aplicarea sau nu a masajului.

Dintre contraindicaţiile masajului care se pot încadra într-una din categoriile de


mai sus menţionăm:
 procese inflamatorii în faza acută;
 boli infecto-contagioase;
 sindroame hemoragipare;
 boli acute ale organelor interne;
 plăgi şi fracturi, arsuri, eczeme;
 psihopatii majore.

B. Tehnici pentru masarea terapeutica a spatelui

56
a.Echipament necesar
1. Un mediu linistit, relaxant.
2. O suprafata confortabila, cum ar fi un pat, o masa de masaj, etc.
3. Un ulei de masaj. Uleiurile de masaj pentru bebelusi sunt foarte potrivite pentru
primele sedinte de masaj.
4. Prosoape: pe care sa le asezați pe pat sau pe masa de masaj si cu care să
acoperim corpul pacientului.
5. Perne.
Sfaturi utile
1. Masajul cu ulei micsoreaza senzatia de "frecare" a pielii si previne "tragerea"
firelor de par.
Nu folosim foarte mult ulei! Cu cât cantitatea de ulei utilizaăa este mai mică, cu
atât masajul poate fi executat mai bine.
2. Utilizez mișcări lente pentru a crea o senzație de calmare și mângâiere.
3. Atunci cand presati zona cu degetul mare sau alt deget, evitati sa sprijiniti alt
deget pe suprafata de masat.

b. Confortul pacientului
1. Daca pacientul simte un disconfort in partea inferioara
a spatelui, glezne, gat sau umeri, plasati perne sub toata lungimea torsului, sau/si
sub glezne, umeri sau laterala capului.

2. Acoperiti zonele corpului unde nu se face masaj cu prosoape calde.


3. Incalziti uleiul de masaj in palme inainte de a-l aplica pe corpul pacientului.
Odata inceput masajul, mentineti o mana pe corpul pacientului pe toata durata
sedintei, pentru a nu-l surprinde.
4. Evitati presiunea directa pe oase.

57
5. Important: Cereti feedback pacientului: Sunteti asezat confortabil? Va este
suficient de cald? Cum va simtiti?
Avertismente
1. Evitati presarea directa a oaselor.
2. Evitati zonele cu piele lezată, sau zonele cu posibile infectii la nivelul pielii.
3. Informati-va cu privire la durerile lombare
Beneficiile masajalui
1. Relaxarea muschilor.
2. Eliberarea de stres.
3. Cresterea vigilentei corpului.
4. Imbunatatirea circulatiei, a drenajului limfatic si eliberarea de toxine.
1. Incalziti uleiul de masaj in palme si aplicati o cantitate modesta pe spatele
pacientului cu ambele maini. Folositi in totalitate palmele. Masati (cu o fermitate
rezonabila) sapatele pacientului, plimband mainile din partea inferioara a spatelui
pana la gat, apoi rotiti usor mainile pentru a cobora spre punctul de plecare.
Executati aceste miscari timp de 5-10 minute.

2. Se va masa o zona mai mica, motiv pentru care puteti creste presiunea.
Miscarile vor fi executate in cerc, pornind din partea inferioara a spatelui. Începeti
rotatiile dinspre coloana vertebrala catre lateral. Urcati usor catre partea superioara
a spatelui. Executati miscarea timp de 5 minute.

58
3. Se maseaza o zona mai mica, astfel incat presiunea va fi mai mare. Așezați-vă în
laterala dreapta a pacientului. Suprapuneti mainile si asezati-le pe partea inferioara
a spatelui. Masati zona prin plimbarea mainilor inainte si inapoi. Începeți în partea
de jos a spatelui, apoi urcati usor spre partea superioara. Executati masajul timp de
5 minute.

4. Masati (cu degetul mare) cu presiune sustinuta muschii laterali coloanei


vertebrale.
Scadeti presiunea cand ajungeti in zona gatului.
Miscarile trebuie sa fie usoare si deliberate, simtind fiecare punct sensibil pe
masura ce urcati inspre zona superioara a spatelui.
Executati miscarea de 3 ori pentru fiecare laterala a spatelui.

5. Masati cu miscari profunde fiecare punct al coloanei vertebrala, folosindu-va de


degetul aratator si mijlociu.
Incepeti din partea inferioara a coloanei vertebrale si urcati catre partea superioara.
Masati fiecare punct de cate 5 ori.

59
6. Creati presiune pe suprafata spatelui, ajutandu-va de ambele brate.
Masati suprafata din partea inferioara a spatelui si pana la umeri. Executati 6 seturi.

7. Lasati-va ghidati de durerile acuzate de pacient.


Plasati degetul mare pe fiecare punct sensibil al spatelui si cereti pacientului sa va
descrie fiecare senzatie inconfortabila.
Presati crescator zona pana cand gradul de durere simtit de pacient ajunge la 6-7 pe
o scara de la 1 la 10.
Mentineti presiunea pana cand durerea scade pana la 4 (aproximativ 5 secunde).
Fara a opri presarea, cresteti din nou apasarea pana cand durerea ajunge din nou la
6-7 si mentineti din nou pozitia pana cand durerea scade sub 4.
Aceasta tehnica este destul de dureroasa, insa nu poate dauna pacientului; durerea
musculara poate disparea intr-un mod miraculos.
Este posibil sa simtiti durere in degetul mare, asa ca asigurati-va ca acesta este
sustinut in apasare de degetele de la cealalta mana.

60
8. Aplicati miscari de presare a spatelui cu palmele suprapuse, apoi miscari
circulare cu palmele pe partea inferioara a spatelui.
Urcati apoi in zona superioara a spatelui prin masarea in linie dreapta si reveniti in
pozitia initiala, masand zonele laterale ale spatelui.

MASAJUL CAPULUI SI GATULUI


Cand vorbim despre masajul acestei regiuni, in special la gat trebuie sa
delimitam regiunea anterioara de cea posterioara. Muschii anteriori sunt lungi si
subtiri, in timp ce in regiunea posterioara se afla coloana verebrala cervicala cu
musculatura respectiva.
4.1.MASAJUL GATULUI PE PARTEA ANTERIOARA
Pozitia e de culcat dorsal iar maseorul se va deplasa la capul celui masat.
Tehnica este mult simplifivcata, masajul acestei regiuni este indicat destul de rar.
Miscarile trebuie sa fie blande dar ferme, executate cu marginea cubitala a
mainilor, radacina palmelor si se termina cu miscari ale varfurilor degetelor. FIG.1

61
Frictiunea si framantatul se executa minutios insa pe
muschi,manevrele facandu-se pe marginile libere ale trapezului si in cuta in lungul
muschilor sternocleidomastoidieni. FIG.2

FIG.1 FIG.2
Masajul are ca scop relaxarea musculaturii, stimularii organelor locale sau
dupa interventii chirurgicale, arsuri sau chiar traumatisme.

4.2 MASAJUL GATULUI A REGIUNII POSTERIOARE


In FIG.3 se poate observa pozitia pacientului, care este de culcat facial cu
fruntea rezemata pe dosul mainilor sau capul sprijinit pe un sul moale. In aceasta
regiune folosim netezirea, frictiunea, framantatul, percutatul si tocatul. Spre
deosebire de celelalte regiuni, manevrele se executa de sus in jos, de la insertia
muschilor pe occipital in jos pana la baza gatului.
Frictiunile si framantatul se executa cu podul palmelor, radacina mainilor, in
forma de cuta. FIG.4-5 Netezirile insotite de vibratii usoare vor incheia masajul
acestei regiuni.

62
FIG. 3 FIG.4

FIG. 5

Masajul gâtului şi al cefei

Netezirea: Palmele alunecă în jos, peste gât, pornind din regiunea cefei şi
până la umeri. Pentru ca alunecările să fie cât mai lungi, se începe cu rădăcinile
mâinilor şi se termină cu vârfurile degetelor.
Fricţiunile:
• se execută cu degetele, făcând mişcări circulare începând de la ceafă, în lateral pe
gât, continuând până la umeri. Se fac 3 astfel de curse. Aceeaşi mişcare se execută
apoi şi pe mijloc, tot 3 curse.
• se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus. folosind
numai degetele mari.
• se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus, folosind
podurile palmelor în locul degetelor.
Frământatul:
• se efectuează cu ambele mâini: se apucă între degetele mari şi celelalte degete,
câte o cută cât mai mare de piele şi muşchi simultan pe ambele părţi ale coloanei
cervicale.
• cu ambele mâini de aceeaşi parte a gâtului, se apucă între degetele mari şi
celelalte degete câte o cută de piele şi muşchi. Mişcarea o începem de pe partea
stângă a gâtului; se execută o mişcare de frământare şerpuită a cutei prinse, pomind
de la baza craniului şi până pe umăr; se execută 3 astfel de curse, după care se trece
la partea dreaptă.

63
Tapotamentul - se fac aceleaşi forme de tapotament ca şi la spate.

Manevre secundare:
• Presiunile: - se execută cu degetele mari ale mâinilor; se merge de sus în
jos pe lângă coloană, presând în dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe
partea stângă, iar dreapta pe partea dreaptă a coloanei vertebrale.
• Şerpuitul cu un deget: - se execută cu degetul mare de la mâna dreaptă,
care alunecă şerpuit printre vertebre, de sus până jos pe toată lungimea gâtului.
• Şerpuitul cu două degete: - se execută cu degetele, care alunecă şerpuit
printre vertebre, în zig-zag, de sus până jos pe toată lungimea gâtului.
Masajul gâtului se termină cu o netezire uşoară efectuată lent şi apăsat
dinspre ceafa spre umeri.

CAPITOLUL IX

STUDIU PRIVIND EFICIENŢA MASAJULUI ÎN TRATAMENTUL


SPONDILOZEI CERVICALE

Scopul prezentei lucrări îl reprezintă particularizarea unor metode şi tehnici


în vederea diminuării simptomatologiei la pacienţii diagnosticaţi cu spondiloză
cervicală. Lotul de subiecţi a fost constituit din 6 pacienţi, studiul desfăşurându-se
pe o perioadă de 3 luni de zile.
Metodele de evaluare utilizate au fost complexe, constând în folosirea
testelor pentru depistarea durerii şi a mobilităţii, întrucât cunoaşterea acestor date
m-a orientat spre adaptarea intervenţiei masajului în funcţie de particularităţile

64
subiecţilor din mai multe puncte de vedere. În urma studiului desfăşurat, am
prezentat şi interpretat datele făcând o analiză analitică, dar şi globală a lotului de
subiecţi.
Diseminarea rezultatelor evidenţiază faptul că individualizarea
tratamentului poate conduce la ameliorarea simptomelor, iar concluziile studiului
confirmă ipoteza, demonstrându-se că un program de masaj bine structurat reduce
timpul de ameliorare a simptomelor afecţiunii coloanei cervicale.
1. Introducere
Modificările degenerative pot afecta articulaţiile disco-vertebrale şi/sau
articulaţiile interapofizare, iar cele mai frecvente localizări sunt în zonele de
maximă mobilitate a coloanei vertebrale. Afectarea articulaţiilor interapofizare
poate evolua în cazuri severe de la eroziuni cartilaginoase la o spondilolisteză
Formarea de osteofite este un alt proces important al bolii artrozice alături
de degradarea cartilajului, rezultând din proliferarea vaselor de sânge în zonele
cartilajului degenerat sau urmare a microfracturilor osului subcondral. Uzura
coloanei vertebrale creşte cu vârsta, leziuni radiologice găsindu-se la 80% din cei
cercetaţi după vârsta de 40 ani. După 60 ani, modificări radiologice se găsesc
aproape la 100% dintre cei radiografiaţi. Durerea articulară este unul dintre cele
mai timpurii simptome. Cartilajul nefiind inervat durerea se naşte în alte structuri
intra- şi periarticulare. O durere cronică, locală, iradiantă sau reflexă, în muşchii
scheletici, cauzată de degenerarea vertebrală se poate caracteriza într-un sindrom
miofascial manifestat la palpare printr-un nodul sau miogheloze care conțin focal
zone de sarcomere intens contractate. Nodulii de contracție comprimă capilarele
provocând hipoxia focală, care determină eliberarea de substanțe biologic active ce
sensibilizează terminaţiile nociceptive din vecinătatea plăcii terminale. Adesea
sindromul miofascial este confundat cu fibromialgia. Unii autori afirmă că e una şi
aceeaşi patologie, alţii însă, că este prima fază a fibromialgiei, însă aceste două
patologii sunt diferite, dar pot coexista împreună.
Material şi metode

65
În cadrul acestui studiu am pornit de la ipoteza că aplicarea unor metode şi
tehnici corect individualizate poate contribui la diminuarea simptomatologiei,
prevenind astfel formarea poziţiilor reflex antalgice a coloanei cervicale.
Cercetarea s-a efectuat asupra unui lot de 6 subiecţi de sex feminin,
diagnosticaţi cu spodiloză cervicală. Se observă din tabelul nr.1 că am selectat
pacientele din medii sociale diferite, vârste apropiate, şi cu profesii în care poziţia
corporală, membrele superioare şi implict musculatura cervico-dorsală sunt
permanent solicitate. Fiecare pacientă a beneficiat de 12 şedinţe de masaj, efectuate
cu o frecvenţă de două pe săptămână, cu două zile pauză, pentru a preveni
inflamarea ţesutului. Metodele şi tehnicile aplicate au fost atent particularizate şi
individualizate în funcţie de simtomatologie, atât la începutul tratamentului sau a
şedinţelor, cât şi pe parcurs.
Pentru evaluare, am utilizat: scala vizuală analogă VAS (Mungiu, 2007, p.
143) la palparea longitudinală şi transversală pe muşchii cervico-dorsali (inserţii
musculare din zona occipitală, trapez superior, scaleni, supraspinos, subspinos,
subscapular, romboizi, marele dorsal) şi bilanţul articular (Balint, 2007, p. 27). În
urma evaluării, am stabilit diagnosticul funcţional pentru fiecare pacientă în parte,
însă ca şi simptome privind lotul de subiecţi am remarcat: durere la palpare şi
prezenţa punctelor trigger, contracturi reflex antalgice, induraţii musculare,
limitarea mişcărilor cervicale

66
Pentru evaluare, am utilizat: scala vizuală analogă VAS (Mungiu, 2007, p.
143) la palparea longitudinală şi transversală pe muşchii cervico-dorsali (inserţii
musculare din zona occipitală, trapez superior, scaleni, supraspinos, subspinos,
subscapular, romboizi, marele dorsal) şi bilanţul articular (Balint, 2007, p. 27). În
urma evaluării, am stabilit diagnosticul funcţional pentru fiecare pacientă în parte,
însă ca şi simptome privind lotul de subiecţi am remarcat: durere la palpare şi
prezenţa punctelor trigger, contracturi reflex antalgice, induraţii musculare,
limitarea mişcărilor cervicale.
Tabel 1. Lotul de subiecţi
Nr. Iniţiale Vârsta Sex Diagnostic clinic Profesie
crt.
1. E. E. 41 ani F Discartroză cervicală C3-C4-C5-C6 Contabilă

Rectitudine pe segment de profil,


2. B.T. 39 ani F uncartroză, spondiloză C4-C5, C5-C6, C6- C7 Comerciant

Rectitudinea coloanei vertebrale cervicale,


3. P.C. 40 ani F scolioză cervico-dorsală, modificări Economist
degenerative vertebrale C3-C4, C5-C6
4. G.I. 42 ani F Spondilodiscartroză cervicală C5-C6, C6- Consultant

5. V.F. 41 ani F C7 a segmentelor


Discretă demineralizare IT
Profesor
osoase, mici producţiuni osoase marginale
prezente, spondiloză cervicală inferioară C6-
6. M.V. 38 ani F SpondilodiscartrozăC7
cervicală C3-C4, C5- Operator
C6 bancar

Pentru realizarea obiectivelor propuse - diminuarea durerilor, reducerea


contracturilor şi a induraţiilor musculare, îmbunătăţirea mobilităţii articulare şi
activarea circulaţiei locale, am folosit în mod individualizat mai multe metode şi
tehnici, astfel: manevrele principale de masaj, manevre secundare, manevre
auxiliare, asigurarea unui climat prietenos și calmant pentru subiect.
În scopul diminuării durerilor, am folosit tehnicile pentru masarea
terapeutica a spatelui, în special la nivelul inserţiilor şi a muşchilor: trapez superior,

67
lungul gâtului, scaleni, sternocleidomastoidian, supraspinos, subspinos, subscapular,
romboizi, marele dorsal. Întrucât durerile de cap şi migrenele completau tabloul
algiei cervicartrozice, am contribuit la diminuarea acestora prin aplicarea unor
tehnici la faţă şi cap pe suturile craniene (sagitală, lambdoidă, occipitomastoidiană,
zigomaticofrontală şi scuamoasă).
După aplicarea masajului am efectuat tracţiuni în ax manuale pentru
obţinerea unei decoaptări în limitele fiziologice, a elemetelor articulare şi
periarticulare, precum şi degajarea de sub presiune a elementelor intraarticulare. De
asemenea, am aplicat tehnici miotensive cu scopul de utilizare a reflexului miotatic
invers, care permite inhibarea contracţiei musculare, atunci când tensiunea din
muşchi era crescută foarte mult. Acestea au fost aplicate unilateral la nivelul
trapezului superior, inferior, ridicătorul scapulei, romboizi, sternocleidomastoidian,
marele dorsal. Efectul de relaxare obţinut a fost pe toate direcţiile, cu scopul de a
îmbunătăţi amplitudinea coloanei cervicale.
După obţinerea decontractării musculare am utilizat stretching-ul pasiv
pentru extensorii gâtului şi pe mişcările de înclinare laterală cu scopul de a restabili
mobilitatea articulară prin creşterea supleţii elementelor peri şi intraarticulare,
anularea scurtării musculaturii provocată de contracţiile repetate, printr-o diminuare
a activităţii electrice a muşchilor (antistres). La unele paciente, unde a fost cazul, am
folosit manipulările osteo- articulare. La finalul şedinţei de tratament am aplicat
neteziri la nivel cervical pentru a reduce tensiunea musculară şi stimularea
circulaţiei locale.
Rezultate şi discuţii
În acest capitol, au fost analizate rezultatele obţinute de la întregul lot de
subiecţi. Valorile consemnate au scos în evidenţă o suită de aspecte privind eficienţa
masajului în tratamentul cervicartrozelor.
Rezultatele Scalei VAS
Examinarea cu scala VAS este subiectivă, pentru că permite subiecţilor să
comunice intensitatea durerii din perspectiva lor; cu cât este mai intensă durerea (8-
10/10), cu atât trebuie luat în considerare principiul individualizării tratamentului şi

68
interogat pacientul pe toată durata unei şedinţe de tratament, motivul principal fiind
modul de percepere a durerii de către fiecare subiect în parte, durerea fiind
influenţată de simptomele spondilozei şi în unele cazuri şi de particularităţile
pacientului.
La testarea finală s-a constatat faptul că amplitudinile s-au îmbunătăţit, cu
câteva grade pe fiecare mişcare la toate pacientele, fapt datorat atât diminuării
durerii, dar şi a contracturilor musculare care limitau mobilitatea articulară pe toate
direcţiile.
Analizând întreg lotul se poate observa că subiecţii D.C., E.E. şi D.M.
prezentau cea mai limitată amplitudine pe mişcarea de flexie, ajungând la datorate
atât durerii dar şi a compresiei radiculare.
La finalul intervenţiei toţi subiecţii au înregistrat progrese în ameliorarea
durerilor cervicale. Înclinările laterale stânga-dreapta au fost de asemenea mai
reduse pentru subiecţii D.C., E.E. şi D.M., sub 300, ceea ce indica o redoare
semnificativă pe aceste direcţii.
Discuţii
Spondiloza, fiind o boală degenerativă, managementul convenţional se
bazează pe reducerea durerilor, relaxarea musculaturii şi îmbunătăţirea
amplitudinilor de mişcare. Presiunile pe punctele trigger folosite, în mod obişnuit în
tratamentul sindromului dureros miofascial au un efect benefic în reducerea durerii
şi în creşterea pragului de durere.
Sindromul miofascial (SMD) nu este o stare fatală, însă poate să reducă
semnificativ calitatea vieţii şi, de asemenea, reprezintă o cauză majoră de limitare a
capacităţii de muncă a persoanelor afectate, ceea ce provoacă mari prejudicii
economice pentru societate.
Chang, Mu and Wen (2015, p. 1089) au realizat un studiu pe un lot de 160
de pacienţi, împărţiţi în două (lot de control şi lot experimental), diagnosticaţi cu
spondiloză cervicală. Astfel, subiecţii din lotul experimental au beneficiat de un
program kinetoterapeutic bazat pe manipulări osteo-articulare, efectuate timp de 20
de zile, tratamentul fiind aplicat o dată la două zile

69
După această perioadă s-a remarcat o ameliorare a presiunii sistolice şi
diastolice asupra subiecţilor lotului experimental. Wang et al. (2015, p. 776) a
aplicat pe un lot de 31 de pacienţi diagnosticaţi cu spondiloză cervicală şi
simptome de radiculonevrită, un tratament axat pe masaj terapeutic, timp de patru
săptămâni, cu o frecvenţă de trei şedinţe/săptămână, testând durerea cu
chestionarul McGill.
După finalizarea terapiei, durerea s-a redus considerabil, iar amplitudinile
de mişcare de la nivel cervical s-au îmbunătăţit, determinând astfel o creştere a
calităţii vieţii pacienţilor în cadrul desfăşurării activităţilor zilnice.
4. Concluzii
Aplicarea kinetoterapiei în tratarea simptomelor provocate de spondiloza
cervicală, are efecte pozitive asupra stării de sănătate a pacienţilor, a timpului
estimat de recuperare, scăzând riscul apariţiei complicaţiilor şi contribuind la
creşterea durabilităţii rezultatelor obţinute.
Ipoteza anterior formulată s-a confirmat, astfel încât tratamentul a avut
efecte benefice considerabile, ajutând la diminuarea durerilor, reducerea
contracturilor reflex antalgice, îmbunătăţirea troficităţii şi a amplitudinii de
mişcare, scurtând perioada de recuperare a pacienţilor cu cervicalgie.

70
Planșe cu tipuri de masaj:

1. Netezirea cu două mâini

2. Frământatul cu o mână

71
3. Tapotamentul

4. Frământatul cu două mâini

72
5. Netezirea cu o mână

6. Frământatul cu o mână

73
7. Netezirea cu parte cubitală a mâinilor

8. Frământatul cu două mâini

74
9. Netezirea cu podul palmei

10. Netezirea cu cotul

75
11. Coloana vertebrală în zona cervicală

12. Spondiloza cervicală

76
77
BIBLIOGRAFIE

1. Diaconu Anghel, ”Manual de tehnică a masajului terapeutic” – Ed.


Medicală, București, 2012
3. Ionescu N.A., "Masajul" - Editura ALL, Bucuresti, 1994
4. Mârza D., "Metode speciale de masaj", Editura Plumb, Bacau, 1998
5. Popescu, Roxana, Traistaru, Rodica, Badea, Petrica, Ghid de evaluare
clinica si functionala în recuperarea medicala,vol. II, Editura Medicala
Universitara, Craiova, 2004
6. Rinderiu T., Rusu L., Rosulescu E. "Anatomia omului", vol l, Editura
Scorilo,Craiova, 2001
7. SABIN IVAN – Masajul pentru toţi, ed.Coresi, 2001
8. ADRIAN N. IONESCU – Masajul, procedee tehnice, metode, efecte,
aplicaţii în sport, ed. ALL 1994
9. LIVIU BULUŞ – Masajul terapeutic clasic suedez , ed. SYLVI 2001
ION DAN AURELIAN NEMEŞ – Masoterapie – masaj şi tehnici
10. complementare, ed. Orizonturi universitare Timişoara 1999

78
79