Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 – Investește în oameni!

Și ei trebuie să aibă o şansă! – Program de sprijin pentru integrarea socială și profesională
a persoanelor cu tulburări de spectru autist

Analiza comportamentala aplicata in

tulburarile de spectru autist

Anca Dumitrescu (Neagu)

Consultant BCBA
 Definitia analizei comportamentale aplicate

 ABA este o stiinta a comportamentului uman. Este un proces de aplicare

sistematica a interventiilor bazate pe principiile invatari cu scopul de a
imbunatatii comportamentele adaptative si achizitiile necesare adaptarii
la mediu. Analiza comportamentala aplicata este o tehnica prin care se
evaluaza mediul in care traieste o persoana, apoi se fac anumite schimbari
cu scopul de a produce imbunatatiri semnificative in comportamentul
uman, in sensul adaptarii acestuia la cerintele mediului social.

 Include observarea directa, analiza functionala a relatiei dintre mediu

si comportament.

 ABA utilizeaza antecedentele si consecintele unui comportament

pentru a produce modificari dezirabile ale acestuia.

 ABA NU ESTE O TERAPIE NUMAI PENTRU AUTISM!!!

 Aplicatii ABA

In ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienta ABA in mai

multe domenii:

 copiii si adulti cu anumite tulburari mentale;

 tulburari de dezvoltare;
 tulburari din spectrul autist;
 comportament ( social, academic, streotipii, agresivitate, limbaj etc.);
 se poate aplica si cu scopul de a imbunatati relatiile din anumite grupuri
sociale: familie, scoala, institutii, spitale si chiar la birou.
 Descrierea principiilor ANALIZEI
COMPORTAMENTALE APLICATE
Relatia dintre comportamente si mediul inconjurator este descrisa de
principiile conditionarii operante care are 3 componente:

• ANTECEDENT – situatia in care a aparut comportamentul respectiv (unde

era copilul, cu cine, ce facea copilul sau ce i s-a cerut sa faca, daca a fost
interupt din vreo activitate etc);

• COMPORTAMENT – actiunea intreprinsa ca reactie la antecedent;

• CONSECINTA – ce s-a intamplat imediat dupa aparitia comportamentului

problema (ex. copilul a inceput sa tipe pentru ca vrea o jucarie iar mama i-
a dat jucaria respectiva).
 Principiile invatarii
Pentru a intelege cat mai bine teoriile din spatele strategiilor terapiei
comportamentale trebuie mai intai sa ne familiarizam cu principiile de baza ale teoriei
invatarii.

 INVATARE – schimbarile comportamentale rezultate din experienta si practica.

Unul dintre principalele scopuri ale terapiei comportamentale este de a ajuta oamenii
sau copiii cu probleme de comportament sa invete comportamente dezirabile si sa
dispara sau se diminueze comportamentele indezirabile

 CONDITIONARE – procesul de invatare prin care se dezvolta legatura dintre stimuli

si raspuns.
 CONDITIONARE OPERANTA – o forma de invatare in care un comportament devine probabil
sa se repete intr-o situatie daca acel comportament a fost recompensat anterior intr-o situatie
similara.
Daca X va fi recompensat in repetate randuri atunci cand isi strange jucariile dupa ce s-a jucat
foarte probabil ca va incepe sa-si stranga singur jucariile.

 CONDITIONARE CLASICA – o forma de invatare in care un stimul neutru “conditionat” capata

puterea de a provoca un raspuns reflexiv sau involuntar ca rezultat al asocierii lui repetate cu un
alt stimu “neconditionat” care in mod natural ar provoca reactia respectiva. Sa luam un exemplu:
X a invatat sa inchida ochii atunci cand vede ca cineva este pe cale de a tranti usa in
urma lui. Zgomotul brusc provocat de usa care se inchide este stimulul neconditionat
care ar provoca reactia de mai sus la majoritatea oamenilor. A vedea o persoana pe cale
de a tranti usa este stimulul conditionat. Prima data cand a vazut pe cineva pe cale de a
tranti usa X nu a clipit, insa persoana respectiva a continuat prin a tranti usa cu zgomot si
atunci a provocat aceasta reactie de a clipi brusc si de a inchide ochii. X a asociat
zgomotul produs cu clipitul din ochii.
 Comportament – stimul – raspuns
 COMPORTAMENT – orice actiune intreprinsa de o persoana.
Atunci cand zambim, plangem, mergem sau ne jucam manifestam un
comportament.
 STIMUL – un obiect, o situatie, un eveniment, orice factor intern sau
extern care are o influenta asupra unei persone. Un stimul poate fi soneria
de la usa care il determina pe X sa alerge la usa sa vada cine este.
Conceptul de stimul se refera la ceva functional care declanseaza un
comportament sau raspuns la acel stimul.
 RASPUNS – un raspuns poate fi la fel de simplu ca datul din cap pana sau
la fel de complex ca “mergem spre telefonul care suna, ridicam receptorul
si vorbim la el”. Un raspuns complex este format din raspunsuri simple, dar
termenul de raspuns se refera la unitati functionale ale comportamentului
ca atunci cand X se duce la usa sa vada cine este.
ANTECEDENT COMPORTAMENT CONSECINTA

Suna telefonul Raspund Aud o voce

Suna telefonul Raspund Nu vorbeste nimeni

Copilul vede Plange si tipa Mama ii da bomboana

bomboana
Copilul vede Plange si tipa Nu primeste bomboana
Bomboana

Sunt in masina Conduc cu viteza Primesc amenda

si ma grabesc
Sunt in masina Conduc cu viteza Nu ma opreste politia
si ma grabesc
 RECOMPENSA
• “Principiul recompensei se refera la cresterea frecventei
unui raspuns cand acel raspuns este urmat imediat de o
anumita de o anumita consecinta” (Kazdin, 1994).

• Recompensa pozitiva in termeni simpli poate fi inteleasa

ca un eveniment favorabil ori obiect dat imediat dupa un
raspuns

• Evenimentele uneori vazute de unii ca fiind neplacute,

pot actiona ca recompense pozitive pentru altii.
• Este consecinta pozitiva oferita copilului dupa un
raspuns corect.

• Intotdeauna insoteste raspunsul corect, imediat.

• Nu trebuie sa existe intarziere in oferirea recompensei in

stadiile initiale ale programului.

• Oferirea recompensei imediat dupa comportament va

mari intotdeauna sansele ca acel comportament sa mai
apara.

• Recompensele folosite in sesiuni nu trebuie sa fie

valabile in afara lor.
Este foarte important ca intaritorul sa vina imediat dupa raspuns. O
intarziere de numai o secunda poate recompensa un alt comportament
care poate aparea intre timp.
Procesul de recompensare/ intarire creste frecventa cu care se va
manifesta un comportament pe viitor insa schimba si valoarea
stimulului prezentat/ antecedentului.
Un stimul care evoca un anumit comportament pentru ca a fost asociat
cu recompensa devine “discriminative stimulus” (SD).
Este posibil ca recompensa sa fie asociata cu o schimbare in valoarea
SD-ului datorita unei motivatii.

“Establishing operation” (deprivarea) creste eficienta recompensei.

“Abolishing operation (AO) (satiation) scade efiecienta recompensei.
EO ----- SD ----- R ----- SR
SR = stimulus reinforcer
Descoperirea recompenselor!
De ce descoperire, cand ABA se lucreaza de zeci de ani?

Pentru ca acestea sunt extrem de individualizate.

Avem certitudinea ca acel ceva pe care noi il oferim este recompensa, doar
atunci cand probabilitatea ca acel comportament sa apara in viitor creste.

Recompensa este o consecinta oferita unui comportament, nu unei persoane.

 Recompense sunt:
• Lucrurile pe care copilul le gaseste
recompensatorii variaza in timp.

• Recompensa trebuie sa fie usor de dat si sa

amuze copilul repede.

• Recompensa verbala trebuie sa sune diferit de

SD si de informalul “Nu”.
• Mari cantitati de recompense pot avea un
puternic efect dar pot cauza si saturatia.

• Recompensa variata este esentiala!!!

• Recompensa trebuie sa fie diferentiata.

• Exista mai multe tipuri de recompense:

pozitive si negative, primare si secundare.
 Sistem de recompensare
• Programul de recompensare/intarire ne spune “cate
raspunsuri sau care specific raspuns va fi
recompensat” (Kazdin, 1994, p148).

Clasificare:
1. Continuu: recompensarea unui raspuns, ori de cate ori
acesta apare.

2. Intermitent: Recompensarea unui raspuns dupa un

numar fix sau variabil de raspunsuri sau dupa un interval fix
sau variabil.
 Efectele sistemului de recompensare

• Comportamentele target (in achizitie) sunt realizate la o

mai mare frecventa cand este folosit un sistem de
recompensare continuu.

• Comportamentul intarit de un sistem de recopensare

continuu va fi eliminat mult mai repede in cazul in care
se decide ca acel sistem de recompensare sa fie
eliminat.

• Comportamentul mentinut de un sistem recompensare

intermitent este mult mai rezistent la extinctie.
 Recompensa
• Recompensa este un eveniment prezentat imediat dupa
un comportament.
• Este definita de faptul ca va mari frecventa
comportamentului.
• Daca frecventa comportamentului nu va creste in urma
prezentarii a ceea ce se considera a fi recompensa
atunci evenimentul sau obiectul NU este recompensa.
• Recompensa nu se confunda cu premiul, premiul este
un eveniment sau obiect care se poate intampla sau
oferi in schimbul a ceva facut, dar nu inseamna ca
frecventa unui comportament va creste.
Recompensele pozitive si negative

Orice recompensa mareste frecventa unui

comportament.
 Recompensa pozitiva
“….se refera la cresterea frecventei unui raspuns urmat de un
eveniment favorabil (recompensa pozitiva)” (Kazdin, 1994)

• Recompensa pozitiva in termeni simpli poate fi inteleasa ca un

eveniment favorabil ori obiect dat imediat dupa un raspuns

• Evenimentele uneori vazute de unii ca fiind neplacute, pot

actiona ca recompense pozitive pentru altii, de ex. tipand
“Opreste-te” ori constrangerea fizica pot uneori recompensa
comportamente
 Recompensa negativa
 “…se refera la cresterea frecventei unui raspuns prin inlaturarea unui
eveniment aversiv imediat dupa raspuns” (Kazdin, 1994)
 Recompensa negativa se refera la acele situatii in care o persoana se simte
inconfortabil si in urma unui raspuns, evenimentul este inlaturat
 De aceea, in aceleasi situatii, copilul va raspunde la fel Inlaturarea
evenimentului aversiv trebuie sa mareasca frecventa unui comportment,
altfel nu este o recompensa negativa
 Recompensa negativa nu trebuie confundata cu pedeapsa

Exemple de recompense negative:

- unui copil i se da “timp liber” numai dupa ce a reusit sa stea 10 minute pe
scaun.;
- Copilul este lasat sa iasa din camera numai dupa ce a raspuns la 10
intrebari de pe cartonase, iar cartonasele au disparut de pe masa.
 Recompensa primara si secundara
 Recompensa primara - numita si recompense naturale - apa, mancare
Recompensa primara nu poate functiona intotdeauna - daca un copil a
mancat inainte de sesiune, atunci mancarea nu va actiona ca o
Recompensa.
Recompensa primara se foloseste foarte mult in primele stadii ale
programului, dar este insotita intotdeauna se recompensa secundara.

 Recompensa secundara
Ex.: recompensa verbala, gadilat, jucarii, alergat etc.

 Recompensa diferentiata
Actiunea cea mai apropiata de raspuns trebuie puternic recompensata
Raspunsurile care nu sunt asa de aproape de raspunsul-tinta nu vor fi
asa mult recompensate.
Criteriile de evaluare a unui raspuns trebuie stabilite de toti membrii
echipei si stabilite recompense diferentiate.
 Extinctia

 Extinctia nu inseamna numai ignor – inseamna indepartarea

recompensei ce mentine comportamentul.

 Ignorarea unui comportament functioneaza numai si

numai daca atentia este variabila care mentine comportamentul.
 Tipuri de extinctie

• Ignor controlat – extinctia comportamentului

mentinut de atentie
• Cereri – extinctia comportamentului de
evitare
• Extinctia senzoriala – extinctia stimularii
produsa direct de raspuns
Iwata et al. (1994)
 Factori ce influenteaza extinctia
1. Sistemul de recompensare anterior extinctiei
2. Aparitia recompenselor in timpul extinctiei

 Sistemul de recompensare determina daca extinctia va rezulta in o

descrestere rapida sau una graduala.

 Sistem de recompensare continuu vs sistem de recompensare

intermitent

 Rezistenta la extinctie este “construita in” sistemul intermitent de

recompensare.
 Pedeapsa
 PEDEAPSA – cosecinta neplacuta a unui anumit comportament indezirabil,
prezentarea unui stimul neplacut sau aversiv cu scopul de a reduce un anumit
comportament.
• Pedeapsa apare cand un raspuns este urmat imediat de o consecinta care
conduce in viitor la scaderea in frecventa a acelui raspuns (Azrin&Holtz,
1966)

• Pedeapsa pozitiva
• Pedeapsa negativa

• FACTORII care influenteaza eficienta pedepsei:

- Daca este sau nu oferita imediat,
- Continuu sau intermitent,
- Intensitatea pedepsei.
Pedeapsa este procesul prin care se prezinta un stimul in urma unui
comportament, iar ca urmare a acelui stimul frecventa comportamentul
descreste.

Pedeapsa nu este reprezentata prin actiunea persoanei care ofera

consecinta nici de natura consecintei. Avem de-a face cu o pedeapsa
numai daca un comportament scade in intensitate.

Vorbim si aici despre pedeapsa pozitiva si pedeapsa negativa.

Pedeapsa ‘pozitiva” apare atunci cand frecventa comportamentului

scade prin prezentarea unui stimul – overcorection,

Pedeapsa “negativa” apare atunci cand frecventa comportamentului

scade prin indepartarea unui stimul – time out, costul raspunsului.
 Overcorection – i se cere copilului sa indeplineasca o serie de actiuni
care lui ii par dificile, drept consecinta imediata a comportamentului
problema.

De exemplu “daca copilul aduna hartii de pe jos si le baga in gura il

punem sa faca curat in locul de unde aduna hartiile si sa-si spele mult
gura si mainile”.

Sau daca pune in gura diferite obiecte, iar acest lucru se intampla
frecvent, de fiecare data cand pune obiectul in gura ii spunem de mai
multe ori (sa zicem de 5 ori) ”pune-l la loc – ia-l”, “pune-l la loc, ia-l”etc.
 Timeout – consta in blocarea fizica si intreruperea pentru cateva
minute imediat dupa comportamentul problema a unei situatii
recompensatorii pe care subiectul o traieste. Aceasta tehnica trebuia
folosita daca incercarile noastre de a schimba comportamentul copilului
au esuat.

De exemplu putem sa-l punem pe copil pe un scaun cu fata la perete

dupa ce a lovit pe cineva. Trebuie folosit un timer pentru a fi clar cat
timp este pedepsit.

Nimeni nu vorbeste si nu se uita la copil pana nu expira timpul de

pedeapsa.
Trebuie sa fim atenti cand folosim timeout-ul.

Uneori copilul se poarta urat tocmai pentru ca vrea sa iasa dintr-o

situatie neplacuta pentru el sau nu vrea sa indeplineasca o sarcina; in
aceste situatii timeout-ul devine o recompensa si poate intarii
comportamentul nedorit.

De exemplu copilul poate sa loveasca atunci cand il punem sa-si

stranga jucariile, daca aplicam timeout in aceasta situatie copilul obtine
ce vroia, nu si-a mai strans jucariile. Perioada de timeout nu trebuie sa
fie lunga – pentru copiii mici nu trebuie sa depaseasca 5 minute.
 Legi ale comportamentului
Stimul dorit Stimul nedorit

Intarire pozitiva Pedeapsa pozitiva Adaugarea

stimuleaza inhiba unui stimul
comportamentul comportamentul

Pedeapsa negativa Intarire negativa Indepartarea

inhiba stimuleaza unui stimul
comportamentul comportamentul
 .

Selectarea si definirea comportamentului

target
Selectarea si definirea comportamentului target

 Rolul evaluarii in ABA

 Etapele evaluarii
1. Screening
2. Definirea problemei si/sau a criteriilor de realizare
3. Identificarea comportamentului target
4. Monitorizarea progresului

 Metode de evaluare (interviu, checklist, teste, observatie directa)

 Efectele evaluarii (reactivitate, habituare)

 Comportamente semnificative social

 Comportamente semnificative social (cusp, comportamente pivot)

Un comportament poate fi considerat cusp atunci cand ii deschide individului
accesul la noi medii, noi recompense, noi raspunsuri.
Imitarea, cititul, etc

Comportamentele pivot sunt acele comportamente care odata invatate,

produc imbunatatiri si in alte comportamente daptative neinvatate anterior
Initierea in comunicare.
 Comportament target = comportamentul
specific, selectat pentru a fi modificat.
 Prioritizarea comportamentelor target
Un comportament devine comportament target in terapie:
- Cand manifestarea lui poate pune in pericol individul sau pe cei din jur.
- Cand comportamentul se manifesta foarte mult / des. Sau atunci cand
persoana are nevoie des de acest comportament si inca nu l-a invatat.
- Cand comportamentul atrage atentia intr-un sens negativ asupra
persoanei.
- Cand problema persista de mult timp.
- Rata mare de recompensare.
- Importanta: nivel de abilitati & independenta.
- Recompensa pentru parinti.
- Probabilitatea succesului.
- Cost .
Analiza comportamentala aplicata
in
. tulburarile de spectru autist

Sesiunea 2
 Cercetarile analizei comportamentale aplicate de la
sfarsitul anilor 60’ pana in prezent

 Incepand cu sfarsitul anilor ’60 interventiile comportamentale pentru

persoanele cu autism cresc exponential.

 Apare Journal of Applied Behavior Analysis.

 Definitia clara a domeniului si a metodelor terapiei stabilite de Baer, Wolf

si Risley in articolul “Cateva dimensiuni curente in analiza
comportamentala aplicata” a condus la aparitia mai multor metode in
tratarea persoanelor cu autism.

 A inceput sa se puna accent pe invatatea unor comportamente mai

complexe.
 Primele rezultate in tratarea copiilor cu autism au fost publicate de Lovaas,
Koegel, Simmons si Long (1973).

 In acel studiu au prezentat rezultatele programului in progres cu copii cu

autism.

 Acest articol a anuntat primele rezultate promitatoare legate de tratarea

deficitelor principale ale copiilor cu autism.

 In studiul lui Lovaas si a colegilor lui au participat 20 de copii.

 Acesti copii erau in terapie de 7 ani.

 Mai mult, datele de generalizare erau oferite pentru analiza.

.
 Lovaas a creat un sistem de inregistrare a datelor.

 Scopul acestui studiu a fost dezvoltarea limbajului.

 A observat ca cei mai multi dintre copii demonstrau comportamente auto-

agresive.
 A observat ca abordarea psihodinamica in care ii oferi copilului afectiune si atentie
neconditionata conducea la cresterea frecventei acestor tipuri de comportamente.

 El a afirmat ca aceste comportamente s-au dovedit a fi rationale si in ultima

instanta comportamente sociale controlate de aceleasi legi ca si comportamentele
adecvate.
 Lovaas a explicat decizia lui de a folosi aversivul ca impuls la observarea unui copil
care isi lovea sistematic capul de suprafete tari.

 A lovit-o la fund si problema de comportament a disparut; mai mult a observat ca

devenise mult mai afectuasa cu el si cu ceilalti adulti.

 Aceasta experienta a condus la multe alte cercelari in care el a folosit aversivul ca

procedura de reducere a comportamentelor problema.
 Lovaas a fost primul care a demonstrat ca atentia sociala poate fi
conditionata ca si intaritor prin asocierea sa cu alimente sau alte tipuri de
intaritori (Lovaas, Freitag, Kinder, Rubenstein, Schaeffer & Simmons,
1966).

 A observat ca valoarea atentiei sociale crestea daca persoana care oferea

atentie folosea si pedeapsa (Lovaas et al., 1965).

 Explicatie: atentia sociala era corelata cu terminarea situatiei aversive.

 In final, Lovaas a fost primul care a sugerat ca cele mai multe dintre
comportamentele stereotipe pot fi rezultatul unor stimulari
senzoriale/perceptuale produse de raspuns.
Diseminarea interventiei analitice comportamentale

Munca lui Lovaas si a colegilor lui din ’60 pana in ’90 a condus la acceptarea
analizei comportamentale aplicate ca prima optiune in tratarea copiilor cu
autism.

Munca din 1973 discutata anterior a modelat studiile ulterioare din 1987 si
1993.

Lovaas, in 1993, a mentionat lectiile invatate din studiul din 1973:

1.Copiii mici beneficiaza cel mai mult de tratament.
2.Tratamentul in mediul copilului este cel mai eficient.
3.Generalizarea raspunsului nu a aparut si a fost nevoie de training intensiv.
4.Parintii sunt cei mai buni terapeuti.
5.Tratamentul trebuie sa se mentina intreaga zi si sa fie mentinut cel putin 2
ani.
 Copiii cu autism au intrat intr-un studiu pe 2 ani.

 Tratamentul s-a bazat pe principiile ABA si pe metodele demonstrate

anterior a fi eficiente.

 Tratamentul s-a axat pe reducerea problemelor de comportament si

dezvoltarea abilitatilor de comunicare, interactiune sociala, abilitati de
joaca si abilitati cognitive.

 Procedurile implementate sunt descrise in cartea lui Lovaas, Me Book,

publicata in 1981.

 Parintii au jucat un rol important in tratamentul copiilor lor.

 Tratamentul aversiv s-a folosit cu unii copii.
 Copii au fost impartiti in trei grupuri; toti copii erau sub 4 ani.

 A existat un grup experimental si doua grupuri de control.

 Grupul experimental a primit 40 de ore de tratament, iar grupul de control

mai putin de 10 ore si nu s-a folosit stimuli aversivi.

 Cel de-al doilea grup de control a primit tot 10 ore de tratament dar
serviciul era oferit de o agentie diferita.

 Rezultatele l-au surprins chiar si pe Lovaas.

 Aproape jumatate din grupul experimental au aratat progrese remarcabile
indicand o functionare intelectuala si educationala normala, in timp ce
numai 2% din grupul de control au avut aceleasi progrese.

 In 1993, McEachin, Smith si Lovaas au observat ca efectele tratamentului

au fost mentinute la 8 din 9 copiii considerati in 1987 recuperati.

 Mai mult, schimbarile observate in grupurile de control nu erau

semnificative (erau rezultatul maturizarii).
Replicile studiului lui Lovaas

1. Birnbrauer & Leach, 1993.

2. Smith, Eikeseth, Klevstrand, Lovaas, 1997.
3. Smith, Groen & Wynn, 2000.
4. Eikseth, Smith, Jahr & Eldevik, 2002.
5. Howard, Sparkman, Cohen, Green, Stanislaw, 2005.
6. Sallows & Graupner, 2005.
7. Cohen, Amerine-Dickens & smith, 2006.
8. Eldevik, Eikseth, Jahr & Smith, 2006.
9. Eikeseth, smith, Jahr & Eldevik, 2007.
10. Remington, Hastings, Kovshoff, DegliEspinosa, Jahr, Alsford, Lemaic &
Ward, 2007.
11. Zachor, Ben-Itzchak, Rabinovich, lahat, 2007.
 Nu toate programele de interventie comportamentala timpurie au
produs acelasi efect.

Reguli:
 Tratamentul sa se faca in mediul copilului (acasa, gradinita, etc.).
 Parintii sa fie implicati activ.
 Tratamentul sa fie intensiv si sa acopere toate ariile deficitare.
 Analistii comportamentali sa fie foarte bine pregatiti.
 Supervizarea sa fie intensiva si echipa foarte bine instruita.
 Analiza comportamentala aplicata in tulburarile
de spectru autist

 Rezultatele cercetarilor in urma aplicarii ABA arata ca daca terapia este

inceputa destul de devreme - inainte de varsta de 4 ani, este destul de
intensiva - 20-30 pana la 40 de ore de terapie pe saptamana si este
continuata pana la doi ani, pana la 50% dintre copii pot fi recuperati.

 Copiii care incep terapia ABA dupa varsta patru ani isi pot dezvolta
abilitatile sociale, anumite abilitati academice si mai important, abilitati de
viata. Isi pot imbunatatii abilitatile de autoajutorare necesare, cum ar fi sa
stie sa faca cumparaturi, sa ia autobuzul si sa tina curat si ordine in casa.
Pe scurt, ei pot sa devina, in multe cazuri, relativ independenti.
 Cum vede un comportamentalist autismul

 Comportamente in EXCES (autostimulare, automutilare, agresiune, hiperkinetism,

comportamente obsesive, comportamente stereotipe).

 Comportamente DEFICITARE (limbaj, abilitati sociale, abilitati de joaca,

abstractizari si autoservire), scopul terapiei fiind acela de a descreste
comportamentele excesive, de a creste comportamentele deficitare si de a modela
altele noi.

 Analiza comportamentala aplicata pune accent pe controlul intaritorilor. Scopul

tratamentului este de a preda un numar mare de comportamente adaptive
(congnitive, lingvistice, sociale, etc.) prin intarirea aproximarilor comportamentelor
tinta si a discriminarilor tot mai complexe intre situatii. Terapia se adreseaza
tuturor ariilor de dezvoltare: cognitiv, motric, social, autosevire si comunicare si
limbaj. De asemenea terapia vizeaza si principalele probleme legate de
comportamentele neadecvate.
Comportamente in exces Comportamente deficitare
 Cum ajuta ABA copilul cu autism

 creste frecventa aparitiei comportamentelor dezirabile prin

recompensare;
 invata copilul abilitati noi (prin invatare sistematica si recompensare
preda abiliati de autoservire, comunicare, relationare sociala);
 mentine anumite comportamente necesare adaptarii la mediul social;
 generalizeaza sau transfera comportamentele dintr-o situatie in alta
sau de la un anumit mod de raspuns la altul, mai complex ( scopul este
de a generaliza si transfera tot ceea ce invata in camera de lucru - la
gradinita, scoala, mediu social);
 reduce comportamentele interferante, care pot ingreuna invatarea si
relationarea;
 modifica mediul de invatare pentru ca aceasta sa se realizeze cat mai
eficient, insa pe termen lung se urmareste ca persoana sa se poata
descurca in orice situatie.
 Fiecare copil poate face progrese in terapie, pentru ca ABA este un
sistem de invatare, un program de invatare prin care isi propune sa
modifice comportamentul copilului in mod sistematic si intensiv.

 Sistemul are obiective clar formulate, impartite in sarcini mici, astfel

incat evolutia copilului sa poata fi masurata permanent. Intarirea
comportamentului se face prin recompensare, intreg sistemul
functionand pe baza acestor intaritori, fie materiali, fie sociali.

 Obiectivele sunt impartite in pasi mici, pe care fiecare copil sa-i

poata atinge, si daca cerinta este prea mare, se da un pas inapoi pana
cand copilul poate reusi apoi trecem la pasul urmator
Abilitati Comportamente neadecvate
SUCCESUL IN TERAPIE DEPINDE DE 4 FACTORI MAJORI

 Varsta copilului la intrarea in program;

 Nivelul cognitiv, stabilitatea atentiei, capacitatea de intelegere a abstractului si
autostimularile;
 Gradul de implicare al familiei;
 Profesionalismul echipei si coordonatorului.

Nu putem spune de la inceput care vor fi progresele si cat va recupera copilul – vom
putea avea dupa 6 luni insa o imagine de ansamblu asupra modului in care evolueaza
copilul. Trebuie sa ne bazam pe fapteconcrete, pe achizitii pentru a da un prognostic.

Multi copii cu autism au si retard; succesul copilului nu este intotdeauna sub controlul
specialistului, depinde foarte mult si de implicarea familiei, varsta copilului
la intrarea in program, nivelul cognitiv, stabilitatea atentiei, capacitatea de intelegere
a abstractului si autostimularile
 Discrete Trial

 Una dintre cele mai frecvente proceduri implementate in tratarea copiilor

cu autism.

 Metoda a fost dezvoltata de Sid Bijou si aplicata pentru prima data de Wolf
cu Dicky.

 Aproape fiecare program intensiv de invatare include discrete trial.

 Abilitatile invatate folosind discrete trial sunt: limbaj, interactiune sociala,

hobby, abilitati cognitive, reducerea comportamentelor inadecvate,
imitatie, etc. (Smith, 2001).

 Smith (2001) sugereaza ca este singura metoda eficienta de invatare a

noilor abilitati si de noi discriminari.
Discrete trial are 4 componente:
1. Stimulul – antecedent devine un stimul discriminativ
2. Prompt
3. Raspuns
4. Consecinta

SD ---------------------- R ----------------------- C
Stimul Raspunsul Consecinta
Discriminativ copilului comportamentului

Uneori intre SD si Raspuns se interpune Promptul (ajutorul oferit

copilului), apoi Consecinta.
.
 De ce se foloseste Discrete Trial?

 Clarifica ceea ce are de invatat copilul… atat pentru adult cat si pentru
copil.
 Ajuta terapeutul sa fie consecvent
 Usureaza evaluarea progresului si colectarea datelor.
 Compartmentele pot fi manipulate si schimbate sistematic
 Copilului ii este clar ce se va intampla si ce I se cere intr-un sitting
 Consistenta in randul tutorilor este mentinuta
 Colectarea datelor este simpla
 Evaluarea progreselor poate fi facuta obiectiv
 Caracteristicile unui SD
 trebuie sa fie clar, simplu, neintrerupt, si potrivit niveluilui copilului;

 este cerinta, fara adaugiri in plus ( numele copilului, „uita-te la mine!”, „fii
atent!”);

 se da o singura data apoi se asteapta raspunsul copilului;

 poate include prezentarea unui obiect, a unei instructiuni, a unei miscari,

sau a unei intrebari;

 initial se da la fel de catre toti cei implicati in program.

 Caracterisitcile unui Raspuns

 raspunsul copilului la cerinta poate fi corect, cand copilul da raspunsul

asteptat in 3 - 5 sec. (in colectarea datelor se noteaza cu +);

 raspunsul copilului la cerinta poate fi gresit, cand copilul da un raspuns din

acelasi program sau din altele dar gresit, sau cand se angajeaza in alt fel de
comportamente decat cel asteptat in urma SD-ului (se noteaza cu -) ;

 non-raspuns, cand nu da nici un fel de raspuns sau cand copilul da un

raspuns corect dar dupa cele max 5 sec., se considera a fi raspuns gresit in
colectarea datelor (se noteaza cu 0).

 promptat – copilul este ajutat sa dea raspunsul corect (se noteaza cu P).
 Consecinta Raspunsului
 Pozitiva = recompensa ( BRAVO + recompensa materiala). Se ofera numai in cazul
unui raspuns corect.
Se ofera imediat dupa raspunsul corect;
Se individualizeaza, in functie de preferintele copilului si se schimba permanent pentru
a-si mentine valoarea de recompensa.
Recompensele se dau in cantitati mai mari pentru raspunsurile independente sau
raspunsuri foarte bune, si in cantitati moderate in cazul raspunsurilor promptate. Cu
toate ca folosirea unor cantitati mai mari de recompense produc efecte mai puternice,
evitati saturatia prin folosirea unor cantitati mai mici si prin varierea recompenselor.

 Negativa = NU!, Ai gresit!, Fii mai atent! Etc. Consecinta negativa trebuie sa fie pur
informationala (atrage atentia copilului asupra faptului ca nu a dat raspunsul asteptat)
si se da dupa un raspuns gresit, sau un non-raspuns.
Pentru ca un anumit item sa fie considerat recompensa si pentru a avea intradevar
valoare de recompensa nu trebuie sa-i fie copilului la indemana in nici o alta
imprejurare, decat in urma unui raspuns corect.
Recompensele trebuie sa poata fi oferite cu usurinta si rapid.
Alternati recompensele sociale (lauda, imbratisarea) cu cele primare (ciocolata,
alunele, kinderul)
 Principiile recompensarii

Pentru ca recompensarea comportamentelor sa fie eficienta

trebuie sa respecte urmatoarele principii:

 IMEDIAT
 CONTINGENT
 ADECVAT
 EVITAREA SATIETATII/ DEPRIVAREA
 SP – STIMUL PROMPT (P)

 Este ajutorul oferit copilului, minim dar suficient pentru a indeplini un SD

SD ( prompt)------------------>R-------------------->SR

 Trebuie sa apara imediat dupa SD.

 Terapeutul decide daca ofera P sau nu inainte sa dea SD-ul.
Tipuri de prompt

 Fizicc
Ii oferim infrumare fizica pentru a ii arata cum sa faca ceva.
 Imitare
Inainte de a folosi acest prompt copilul trebuie sa stie sa imite.
 Accelerare
Marind ritmul promptului, avand un raspuns corect oferim un alt SD, asta
inseamna ca avand o recenta experienta de raspunsuri corecte si a fost
recompensat pentru ele, copilul are sanse mai mari sa ofere un alt raspuns
corect
 Pozitionare
Obiectul tinta este pus mai aproape de copil
 Legaturi cu cunostintele anterior
Folosind ceva ce copilul deja stie pentru a il ajuta sa achizitioneze un raspuns
corect, de ex. SD: Atinge rosu - copilul atinge rosu si este recompensat,
immediate dupa asta este intrebat “Ce este?” (target) - “rosu”
(recompensa)”.
 Indrumare verbala
“Trebuie sa asezi cubul rosu peste cel verde”
 Inflectiunea vocii
Punctand cuvantul important din SD ii putem indica partea din SD la care
trebuie sa fie atent, de ex. Arata cana MARE.
 Alte prompturi
Aratat, gest, privire
 Prompturile involuntare (trebuie evitate)
Cand se foloseste?

 Cand sarcina este noua copilului, raspunsul este ghidat de mai multe ori,
aceasta este cunoscut ca “mass prompt”
 In general prompt-ul trebuie oferit cat mai aproape de SD ori in acelasi
timp
 Cand un raspuns a fost ghidat de mai multe ori si copilul incepe sa isi dea
seama de ce trebuie sa faca, prompt-ul este retras treptat
 Cand prompt-ul este retras, raspunsul poate fi ghidat doar la jumatate
deoarece copilul este capabil sa faca independent ceva
 Daca o actiune se considera masterata, deci suntem siguri ca el stie ce are
de facut, atunci prompt-ul este oferit dupa doua raspunsiri incorecte.
Acesta este cunoscut ca si “nu-nu-prompt”
 Copilul nu trebuie sa ofere mai mult de 2 raspunsi incorecte fara a primi
prompt
 Dupa “nu-nu-prompt” urmeaza un test in care copilul nu este ghidat,
pentru a testa daca poate sa faca sarcina singur.
Sugestii

 Intotdeauna folositi cel mai putin intrusiv prompt.

 O ierarhie a prompt-ului trebuie stabilita.
 Eliminati promptul cat mai repede.
 Intotdeauna prompt dupa doua raspunsuri incorecte
 Intotdeauna dupa “NU_NU_prompt”- TEST.
 Recompensati raspunsurile cu prompt diferentiat.
 Testati mai tarziu ceea ce a fost inconsistent intr-un sitting.
 Criteriile de masterare

 Pentru un item masterat in MT*, P se da dupa maxim un raspuns gresit.

 Pentru un item masterat si in RR*, P se da dupa maxim 2 raspunsuri

gresite.

 Intotdeauna trebuie folosit P cel mai adecvat si mai putin intrusiv si care
poate fi diminuat treptat.

 Imediat ce s-a introdus un tip de P, trebuie sa avem raspuns la intrebarea

„Cum diminuez acest P astfel incat copilul sa devina independent in
oferirea raspunsului?”
 Motivatia

Vorbirea spontana (ex., vocal, semn, imagine) este comportamentul vocal

controlat de stimuli si conditiile naturale motivationale - conditii care nu au
antecedente verbale. În scopul de a preda spontaneitatea, antecedentele
relevante trebuie să fie predate (antecedentele verbale nu sunt intotdeauna
relevante; uneori sunt contraproductive).

Stabilirea Cererii
O cerere (mand) este "un operant verbal în care răspunsul este întărit de o
consecinţă caracteristică şi este, prin urmare, sub controlul funcţional al
condiţiilor relevante deprivare sau stimulare aversiva" (Skinner, 1957, pp.. 35-
36 ).

MO → Comportament verbal → Consecinta

Copilul vrea sa Spune ‘citeste’ I se citeste povestea
i se citeasca
(deprivarea de povesti)
REGULI DE INVATARE

 MT – Trial masiv;

 DT – Trial de discriminare;

 RR – Rotatie aleatoare;

 INTRETINERE

 INVATARE INCIDENTALA

 Pentru un item masterat in MT*, P se da dupa maxim un raspuns gresit.

 Pentru un item masterat si in RR*, P se da dupa maxim 2 raspunsuri gresite.
 Intotdeauna trebuie folosit P cel mai adecvat si mai putin intrusiv si care poate fi
diminuat treptat.
 Imediat ce s-a introdus un tip de P, trebuie sa avem raspuns la intrebarea „Cum
diminuez acest P astfel incat copilul sa devina independent in oferirea
raspunsului?”
Mass Trial
Este repetarea cerintei pentru acelasi obiect, ceea ce
inseamna ca vei prezenta acelasi SD.
Mass trial trebuie intotdeauna folosit cand targetul
este nou
Initial toate sarcinile sunt facute cu prompt deoarece
copilul nu stie ce anume trebuie sa faca
Promptul este retras treptat pana cand copilul este
capabil sa faca sarcina in mass trial fara prompt
Cand un target este 90-100% corect in mass trial
atunci se va trece la pasul urmator de invatare.
Mass trial cu distractori

Cand copilul incepe un nou program, initial el

nu va stii ce are de facut
Cand incepeti un program primul target este
ales si trebuie sa urmati pasii procesului de
invatare. Sa presupunem ca ati ales ca target
‘cana’.
Mass trial - ex

 Singur - cana este singurul obiect de pe masa, copilul invata doar sa atinga
cana
 Cu un distractor neutru - asta inseamna: ‘cana’ este in mass trial (numai
‘cana’ ii este ceruta) dar pe masa se mai afla un obiect pe care nu
intentioned sa il introduceti curand (mass trial cu un distractor)
 Initial puteti sa faceti prompt pe ‘cana’ deoarece se afla cu un alt obiect
pe masa
 Cu 2 distractori pe masa
 Cand prompt-ul este retras si copilul poate identifica ‘cana’ in orice
pozitie, sunteti pregatiti sa mergeti mai departe.
 Daca sunt 2 obiecte pe masa ele trebuie sa fie mutate permanent !
 Pana acum copilul a invatat ca daca atinge cana primeste recompensa; nu
stim inca daca a invatat cuvantul. Pentru a fi siguri ca el stie intr-adevat
‘cana’ trebuie sa introducem un al doilea target (cal).
 Random Rotation

• Pana acum copilul a fost invatat sa atinga calul

si cana in sittinguri separate.

• In random rotation ambele obiecte vor fi pe

masa si ii vor fi cerute pentru a vedea daca
poate sa le discrimineze.
 Expanded trial

• Aceasta metoda este folosita pentru a

mari timpul dintre prezentarile targetului.
Pentru aceasta puteti folosi lucruri
masterate ca distractori.

• Expanded trial poate fi folosita daca copilul

are dificultati in a discrimina actiunile intr-
un program.
Exemplu:
• Program: Receptive instructions
• SD: fa cu mana
• Target: Fa cu mana
• Distractori: (cee ce copilul deja stie): bate din palme,
ridica-te, atinge nasul, sari.
• Target SD: Fa cu mana
• Distractor SD: Bate din palme
• Target SD: Fa cu mana
• Distractor SD: Sari
• Target SD: Fa cu mana
• Distractor SD: Atinge nasul
• Distractorii trebuie sa fie introdusi gradat, de
la cel mai usor la cel mai greu.
• Daca copilul gaseste o discriminare dificila
(‘Fa cu mana’ cu ’bate din palme’) aceasta
va fi verificata intr-un alt sitting
• Daca in timpul sittingului copilul nu raspunde
corect la unul dintre distractori I se va face
prompt imediat, dupa care tutorele se va
intoarce la target. Actiunea incorecta va fi
verificata intr-un alt sitting.
 Modelare
 O procedură în care este întărit prin aproximări succesive un comportament ţintă.
Este folosită pentru a învăţa comportamente care nu sunt în repertoriul copilului
sau care sunt greu de promptat .
 Stabiliţi comportamentul ţintă .
 Identificaţi un comportament din repertoriul copilului care este aproximativ cu
comportamentul ţintă .
 Recompensaţi copilul pentru această aproximare , promptând dacă este nevoie .
 Odată ce copilul se angajează consitent în această aproximare, măriţi criteriul de
răspuns la un comportament care este mai apropiat de comportamentul ţintă.
Recompensaţi numai această aproximare apropiată
 Continuaţi să recompensaţi fiecare aproximare şi să ridicaţi criteriul dvs . până
când veţi obţine comportamentul ţintă .
 Avantaje :
 Permite recompensarea imediată .
 Conduce copilul spre răspuns corect .
 Reduce frustrarea copilului .
 Dezavantaje :
 Poate necesita timp .
 Inlantuire

 Crearea unui comportament complex prin combinarea comportamentelor

simple masterate într-o secvenţă de comportamente numită lanţ .
Paşi :
 Stabiliţi comportamentul ţintă .
 Efectuaţi o analiză a sarcinii.Împărţiţi comportamentul ţintă în paşi
distincţi mici . Determinaţi care dintre aceşti paşi sunt deja dobândiţi de
copil şi care au nevoie să fie învăţaţi .
 Stabiliţi SD-ul şi controlul SR pentru fiecare pas în parte .
 Legaţi paşii rând pe rând unul de altul într-o secvenţă înainte sau înapoi .
 Diminuaţi SD-urile individuale şi SR –ul până la existenţa unui singur SD la
începutul lanţului iar recompensa apare numai la finalul înlănţuirii .
Tipuri :
 Înlănţuirea înainte – începeţi cu primul pas din lanţul comportamentelor şi
adăugaţi fiecare pas într-o secvenţă ce înaintează până la ultimul pas
(începeţi prin a-l învăţa pe copil să-şi pună pantalonii peste picioare şi să
sfârşească prin a-l învăţa să îi tragă până în talie).
 Înlănţuirea înapoi – începeţi cu ultimul pas din lanţul comportamentelor şi
adăugaţi fiecare pas într-o secvenţă înapoi , până se ajunge la primul pas
(începeţi prin a-l învăţa pe copil să-şi tragă panatalonii până la talie şi
încheiaţi prin a-l învăţa să şi-i pună peste picioare).

Notă :
 În timpul înlănţuirii puteţi prompta copilul de-a lungul întregii secvenţe a
paşilor şi să diminuaţi prompt-urile într-o manieră de avansare sau de
înapoiere .Puteţi de asemenea să adăugaţi fiecare pas pe măsură ce se
masterează cel anterior , oferind un prompt dacă este necesar pentru
includerea pasului adăugat în răspunsul copilului .
 Task analysis

Spalatul pe maini
 Da drumul la apa
 Pune sapun pe maini
 Freaca mainile
 Pune mainile sub apa
 Opreste apa
 Ia prosopul
 Se sterge pe maini

Fiecare element din inlantuire funtioneaza ca recompensa pentru cel

anterior si ca SD pentru urmatorul.
Metode de colectare a datelor
Exercitiu practic

Sesiunea 3
 Metode de masurare a comportamentului

• Dimensiunile comportamentului
- repetabilitate – se refera la aparitia repetata a unui comportament
(aparitiile pot fi numarate)
- temporal extent – fiecare aparitie a comportamentului intr-o anumita
perioada de timp (durata poate fi masurata)
- temporal locus – araritia comportamentului se raporteaza la alte
evenimente (se poate specifica in timp, cand anume a avut loc
comportamentul). Latenta.
 Metode de colectare a datelor

• Metode de colectare a datelor pe baza dimensiunilor comportamentului:

o trials- to-criterion: numarul de trials de care are nevoie o persoana pentru
a atinge criteriul de performanta anterior stabilit. Ex. De cate incercari are
nevoie un copil pentru a invata sa-si lege sireturile independent.
o event recording: detectarea si inregistrarea fiecarei aparitii a unui
comportament (cu un clicker, sau pur si simplu cu creionul pe hartie),
o time sampling (whole-interval; partial-interval; momentary-interval),
• recomandari
• colectari de date (exercitiu practic)
 Analiza functionala

Descriere si exercitii practice

 In cazul copilului cu autism comportamentele problema pot prezenta
formele cele mai variate si ciudate, chiar daca exista unele tipice si
repetitive.
 Pot fi comportamente-problema extreme: tipatul, aruncatul sau spartul
obiectelor, muscatul mainilor, lovituri, trasul de par sau forme mai ciudate
precum hiperventilatia sau crizele de apnee (tinutul respiratiei).
 In cadrul comportamentelor problema sunt incluse si autostimularile,
stereotipiile, comportamentele obsesive care desi nu sunt periculoase
creeaza subiectului un obstacol in dezvoltare, invatare si socializare. Copiii
cu autism risca sa fie absorbiti de jocuri autostimulante care ii impiedica sa
reactioneze la ceea ce se intampla in jurul lor si la cererile celorlalti, sau se
pot angaja intr-o activitate obsesiva din care daca sunt intrerupti pot
declansa crize de furie.
 In categoria comportamentelor problema pot fi incluse si ecolalia
(imediata sau intarziata) si respiratia gresita; acestea doua fiind la randul
lor destul de dificil de controlat.
Un comportament neadecvat poate avea una dintre urmatoarele
functii:

 Copilul obtine CEVA in urma acelui comportament – recompensa

materiala sau atentie.

 Copilul SCAPA de o sarcina/cerinta.

 Copilul EVITA o sarcina.

 Efectul obtinut este de autostimulare.

Trebuie sa tinem cont de un lucru foarte important – o singura manifestare a
comportamentului problema nu ne poate spune totul despre el.

Este absolut necesar sa se adune date despre situatiile in care apare si

consecintele care au urmat pentru a determina cauzele si functiile
comportamentului respectiv, si pentru a putea implementa o procedura de
modificare comportamentala eficienta.
Tehnici de modelare a comportamentului

Sesiunea 4
 Tehnici de modelare a comportamentului

 Tehnici de utilizare a recompensei

Recompensa diferentiata: Aproximarile cat mai apropiate de raspunsurile
asteptate ar trebui recompensate mai puternic. Raspunsurile care nu sunt
apropiate de cel tinta vor fi recompensate mai putin.
Recompensa pozitiva (Positive reinforcement) = cand se ofera ceva (este o
procedura pozitiva) care creste frecventa acelui comportament in viitor.
Recompensa negativa (Negative reinforcement) = cand se inlatura ceva, un
stimul, iar acest fapt conduce la cresterea unui anumit comportament. De
obicei se inceteaza o situatie care este perceputa de catre copil a fi
frustranta
 Tehnici de utilizare a recompensei

Recompensa diferentiata a altor comportamente / Differential Reinforcement

of Other Behaviors (DRO) - Recompensa este oferita atunci cand pe parcursul
unui anumit interval de timp nu a intervenit comportamentul problema.
Exemple: comportamentul tinta de modificat este agresivitatea asupra
copiilor, trasul de par. Daca intr-un anumit interval de timp dat copilul nu
trage de par un copil el va fi recompensat, chiar daca in acel interval el a
trantit obiecte sau a tipat.
 Tehnici de utilizare a pedepsei

• Time-out este definit ca retragerea posibilitatii de a castiga o recompensa

pentru o perioada specifica de timp, contingent cu aparitia unui anumit
comportament.

• Durata unui time-out ar trebui sa fie scurta, intre 2 si 10 minute. De regula

o perioada mai mare de 15 min. este aproape totdeauna ineficienta.

• “time-in” situatie recompensatoare – comportament – time-out situatie

recompensatoare.
 .

• Nonexclusion Time-out – persoana nu este scoasa total din mediul

anterior, dar isi pierde accesul la recompensa.

• Exclusion time-out - persoana este scoasa total din mediul anterior pentru
o perioada de timp

• Ignorarea este eficienta doar atunci cand “time-in” este recompensatoare

pentru copil si putem fi siguri ca am eliminat toate sursele de recompense
pozitive.
 Overcorrection

• Overcorrection este o tactica de reducere a comportamentelor in care,

contingent cu aparitia unui comportament problema, copilului I se cere sa
efectueze un comportament care necesita un efort suplimentar, dar care
este direct sau logic in legatura cu comportamentul problema. (Foxx and
Azrin 1972, 1973).
 Overcorrection
• Restitutional overcorrection: cand copilului I se cere sa “repare” ce a
stricat datorita comportamentului problema, aducand mediul la forma sa
originala, si apoi I se cere sa aduca imbunatatiri mediului astfel incat sa
arate mult mai bine decta inainte de producerea comportamentului
problema.

• Positive practice overcorrection: atunci cand, contingent cu aparitia unui

comportament problema, copilului I se cere sa repete realizarea corecta a
comportamentului pentru o anumita perioada de timp sau de un anumit
numar de ori.
 .
Extinctie;
Aceasta procedura se refera la evitarea oferirii recompensei pentru un
raspuns care anterior a fost recompensat.

• Sistemul de recompensare determina daca extinctia va rezulta in o

descrestere rapida sau una treptata (continuu vs intermitent)

• Rezistenta la extinctie este “construita in” sistemul intermitent de

recompensare.

Interventii pe antecedent.
Evaluarea abilitatilor

Ziua 2, sesiunea 1
Evaluarea abilitatilor - "The Carolina Curriculum
for Infants and Toddlers with Special Needs"
 ALCATUIREA PLANULUI DE INTERVENTIE

 Exemple de programe pe etape de dezvoltare

 Analizarea programelor terapeutice in functie de abilitati.

Evaluarea periodica – urmarirea progresului
utilizand scalele de dezvoltare
 Managementul unei ore de lucru 1 – 1

 Sitting;
 Pauza;
 Notarea;
 Evaluarea situatiei de invatare;
 Vizionarea sesiuni de lucru 1 – 1.
 ORGANIZAREA UNEI SESIUNI DE TERAPIE

INAINTE DE SESIUNE
 Analizarea fiselor, dosarelor anterior completate de catre colegi,
 Stabilirea prioritatilor / obiectivelor zilei respective,
 Alegerea si pregatirea recompenselor specifice pentru comportamentele
ce vor fi modificate,
 Pregatirea stimulilor si materialelor necesare desfasurarii sesiunii de lucru.
DESFASURAREA SESIUNII DE LUCRU

 Alegerea corecta a sittingurilor ce trebuiesc efectuate. Organizarea corecta

a sittingurilor.
 Parcurgerea unui numar de 8 – 10 programe intr-o sesiune, altele decat
cele deja facute in sesiunea anterioara.
 Ritmul de lucru potrivit copilului, ce pastreaza un nivel ridicat de
concentrare, in sitting si intre sittinguri.
 Tinerea copilului ocupat cu diferite activitati intre sittinguri.
 Organizarea materialelor cand copilul este ocupat cu o activitate adecvata
(fara autostimulare).
 Chemarea si eliberarea de la lucru la timpul potrivit.
 Notarea corecta la timpul si modul potrivit si cat de precis se poate.
 Urmarirea comportamentelor interferante. Oferirea de solutii in corectia
comportamentala.
 Stimularea comunicarii verbale adecvate copilului cu frecventa ridicata.
Cererea comunicarii cu copilul permanent sub diferite forme creative.
 Stimularea permanenta a imitatiei si jocului,
 Incurajarea independentei si efectuarea programelor de autosrvire cand
este cazul,
 Oferirea unei ocupatii bune si creative in timpul liber.
DUPA SESIUNEA DE LUCRU

 Notarea tuturor observatiilor necesare, conform cu ceea ce s-a stabilit in

echipa,
 Informarea parintilor in mod obiectiv despre evolutia copilului.
 Ascultarea si implicarea la sedinte.
 Comunicarea / informarea supervizorului cu privire la problemele si
succesele copilului.
 Participarea cu echipa, oferirea de idei pentru imbunatatirea
tratamentului.
 Receptarea feed-back-ului de la colegi si supervizor, si aplicarea lui in
tratament.
 Anuntarea schimbarilor de program din timp, pentru a se putea gasi
solutii.
Evaluarea Situatiei de Invatare

Situaţia
 Sunt materialele pentru învăţare pregătite ?
 Au fost îndepărtate elementele ce distrag atenţia ?
 Este aranjamentul fizic ( mediul ) optim ?

Sarcina
 Este sarcina clară ?
 Este sarcina potrivită nivelului de funcţionare a copilului ?
 Este sarcina împărţită în părţi componente ?
 Este specificat criteriul sarcinii ?
Instrucţiuni
 Sunt instrucţiunile concise ?
 Sunt instrucţiunile explicite ?
 Reflectă ele nivelul de funcţionare al copilului ?
 Au aceste instrucţiuni un început şi un final distinct ?
 Sunt instrucţiunile potrivite sarcinii ?
 Sunt instrucţiunile consecvente ?.
 Sunt aceste instrucţiuni prezentate la momentul optim ?
 Este intervalul dintre trial-uri optim ?

Consecinţele
 Sunt consecinţele eficiente (sunt recompensele întăritoare şi “nu “ –urile
informale efective )?
 Sunt consecinţele imediate ?
 Există vreun contrast între recompense şi “ nu”-urile informale ?
 Sunt însoţite consecinţele primare de o consecinţă secundară ?
 Este corectă frecvenţa recompensei ?
 S-a dat consecinţa adecvată ?
 Sunt contingenţele oricărei consecinţe bine specificate?

Distincţia Trial-urilor
 Este fiecare instrucţiune urmată de o consecinţă ?
 Este fiecare trial independent ?

Prompt-uri
 Prompt-ul obţine comportametul dorit ?
 Însoţeşte prompt-ul instrucţiunea ( i.e., apare simultan sau imediat după
SD) ?
 Sunt prompt-urile diminuate progresiv şi sistematic ?
 Există recompensă diferenţiată pentru trial-uri promptate ?
Aspecte ale monitorizarii activitatii terapeutului
– prezentarea formularului de feedback
 Lucru conform Discrete Trial
• SD= Stimul= Cerinta
Include prezentarea unui obiect , a unei instrucţiuni sau a unei întrebări.
SD-ul trebuie să fie clar , simplu şi potrivit nivelului copilului .
 Prezentarea materialele într-un mod consistent .
 Nu repetaţi SD-ul (e.g.,”Priveşte-mă , priveşte-mă , priveşte-mă “.)fără ca răspunsul sau non-
răspunsul copilului să fie urmat de o consecinţă (i.e., încheiaţi toate trial-urile).
 SD-urile trebuie sa fie ferme dar pe un ton normal.

R= Răspuns- Comportamentul în care se angajează copilul .

 Există trei tipuri de răspunsuri:
1.Răspuns Corect – copilul se angajează în comportamentul dorit în 3 secunde după
prezentarea SD-ului .
2 . Răspuns Greşit – copilul se angajează într-un comportament alternant după ce SD-ul a
fost prezentat .
3 .Non-Răspuns- copilul nu răspunde în 3 secunde după prezentarea SD-ului .În colectarea
datelor , un non-răspuns se consideră răspuns greşit .
Asiguraţi-vă de lipsa comportamentelor străine ( e.g.,comportament auto-stimulativ sau
răspunsuri multiple ).
Limitaţi timpul dintre SD şi răspuns la aproximativ 3 secunde .În unele situaţii o cantitate de
timp mai mare sau mai mică între SD şi R poate fi adecvată - imediat sau până la 5 secunde
 SR= Stimul Întăritor – Consecinţa ce urmează răspunsul copilului care
schimbă probabilitatea cu care comportamentul va fi reprodus .
 Oferirea recompensei în urma unui răspuns corect.
 Folosirea de “nu “ informal( i.e., absenţa recompensei) atunci când
copilul demonstrează un răspuns greşit sau non-răspuns după ce i s-a
prezentat SD-ul .
 Existenţa unei consecinţe imediat după un răspuns .

 PUNCTE TARI

 PUNCTE CE NECESITA IMBUNATATIRI

 Creativitate si initiativa

 Folosirea de recompense bune si creative in timpul liber.

 Comunicarea cu copilul sub diverse forme creative.
 Investirea de energie in autocorestia comportamentala.
 Observarea copilului si reactionarea corecta la comportamentele
nepotrivite

 PUNCTE TARI

 PUNCTE CE NECESITA IMBUNATATIRI

 Responsabilitate si devotament in terapie

 Interesul in tratament si evolutia copilului. Bun jucator in echipa in paralel

cu bunul lucru cu copilul.
 Ascultarea si implicarea la sedinta. Raport la sedinta al problemelor si
succesului.
 Oferirea de idei pentru imbunatatirea tratamentului. Receptarea
fedbackului si aplicarea lui in tratament.

 PUNCTE TARI

 PUNCTE CE NECESITA IMBUNATATIRI

 Rezolvarea unor sarcini specifice

 Capacitatea de a face sittingul cum s-a stabilit si notat in sedinta.

Intelegerea obiectivelor.
 Urmarirea comportamentelor inteferanta. Stimularea comunicarii verbale
adecvate copilului, cu frecventa ridicata.

 PUNCTE TARI

 PUNCTE CE NECESITA IMBUNATATIRI

 Organizare si management
 Alegerea corecta a sittingurilor ce trebuie efectuate. Organizarea corecta a
sittingurilor. Ritmul de lucru potrivit copilului. Pastrarea unui nivel ridicat
de concentrare, in sitting si intre sittinguri. Tinerea copilului ocupat cu
diferite activitati intre sittinguri. Organizarea cand copilul este ocupat cu o
activitate adecvata (fara autostimulare). Notarea corecta la timpul potrivit
si cat de précis se poate. Chemarea si eliberarea de la lucru la timpul
potrivit.

 PUNCTE TARI

 PUNCTE CE NECESITA IMBUNATATIRI

 Generalizare si mentinere
 Generalizarea se refera la schimbare în comportamentul copilului în mod
specific drept rezultat a ceea ce a fost învăţat. Este aproximativ analog cu
“transfer “ .
 Scopul final al terapiei este independenta de aceea generalizarea este un
aspect important care trebuie avut in vedere inca de la inceputul terapiei.

 Generalizarea SD-ului;
 Generalizarea stimulilor;
 Generalizarea mediului;
 Generalizarea persoanelor.
Generalizarea Stimulului – Măsura în care un comportament învăţat intr-o situaţie este
după aceea efectuat într-o altă situaţie.

 cu alte persoane – abilitatea copilului de a răspunde unor persoane diferite de cele

implicate în învăţarea originală .
 în alte medii – abilitatea copilului de a răspunde în locuri diferite de “scaun şi
masă “( e.g., pe canapea , pe podea ,la şcoală).
 alte SD-uri – abilitatea copilului de a răspunde la SD –uri diferite ( “ aşează-te aici “
, “stai jos “ , “ ia loc “ ) .
 alţi stimuli – abilitatea copilului de a răspunde la exemple diferite de stimuli faţă
de cei folosiţi la lecţii .

 S1
 S2 R
 S3
 S4
Generalizarea Răspunsului – Măsura în care, prin învăţarea \unui comportament,
observaţi schimbări în alte comportamente deşi aceste comportamente nu au f
ostînvăţate explicit ( e.g., învăţaţi copilul să îşi strângă jucăriile la SD-ul “strânge
jucăriile “ iar copilul începe în acelaşi timp să arunce gunoiul la coşul de gunoi şi
să-şi pună cărţile pe raft).
R1
R2
 S1 R3
R4
Menţinere – Măsura în care comportamente care sunt menţinute întimp (un
comportament este învăţat la momentul 1 iar copilul menţine comportamentul la
momentele 2, 3,şi 4 ).
R R R R
I-----------------I---------I-----------------I
T1 T2 T3 T4
Tehnici generale de promovare a generalizarii:

1. Variaţi condiţiile de stimulare în timp.

 Aveţi mai mulţi profesori/terapeuţi şi mai multe stiluri .
 Variaţi stimulii . Învăţaţi mai multe exemple de stimuli (mai multe
fotografii a diferite pisici ).
 Variaţi cuvintele instrucţiunilor şi ale întrebărilor (“stai jos “ , “ ia loc “ , “
şezi aici “ ).
 Variaţi mediul în care are loc învăţarea . Odată ce s-a ajuns la controlarea
SD-ului în camera originală de învăţare , daţi drumul la radio , lucraţi în
camere diferite sau în curte, sau cereţi membrilor familiei să –şi
desfăşoare activităţile normale în timpul sesiunilor .
2. La început , condiţiile pot fi destul de “artificiale” (SD-urile sunt limitate la
cele mai importante cuvinte , se folosesc recompense tip hrană , etc. ) Totuşi ,
în timp , treceţi la condiţii cât se poate de naturale :
 Transformaţi antecedentele (SD-uri) în antecedente naturale aşa cum vor
apărea în afara situaţiei de învăţare (“ Poţi să arăţi triunghiul” versus “
atinge triunghi”) .
 Treceţi la recompense- laude naturale, “ mulţumesc “ , abţibilduri, steluţe ,
bani ,etc .
 Transformaţi trial-urile în mai puţin distincte şi mai asemănătoare cu
interacţiunile tipice (folosiţi un limbaj mai natural şi diminuaţi
recompensarea evidentă ) .
 Folosiţi stimuli pe care copilul îi va întâlni zilnic (în locul stimulilor plasaţi
pe carduri , folosiţi imagini din cărţi , obiecte din cameră , etc . ).
 Adăugaţi sesiunilor obişnuite , sesiuni de învăţare “incidentale “ la alte
ore ale zilei (orele mesei , în timpul jocului liber , etc. ). Arătaţi stimuli şi
prezentaţi Sd-uri aşa cum apar în mod natural .
3 . Modificaţi recompensele .
 Folosiţi recompense secundare .
 Subţiaţi programul de recompense pentru recompensele primare şi recompensele
ce consumă timp. La început recompensaţi fiecare răspuns corect , apoi reduceţi
rata sau folosiţi un program aleatoriu (la fiecare al 3- lea sau al 4-lea răspuns).

4.Implementaţi reţinerea informaţiei în procedurile dvs de învăţare .

 Extindeţi durata timpului dintre practicarea sarcinilor (treceţi de la practicarea
sarcinii în fiecare zi la 3 ori pe săptămână, la 1 pe săptămână , la 2 ori pe lună , etc
.) Aceste programări sunt incorporate într-un orar de menţinere.
 Folosiţi orare intermitente de recompensare astfel încât comportamentele să fie
mai rezistente extincţiei.
 Faceţi uz în învăţarea copilului de procedura Trial-uri Extinse.

5 . Învăţaţi copilul comportamente funcţionale astfel încât acestea

să fie indicate şi întărite în viaţa de zi cu zi, cum ar fi joaca
adecvată, comunicarea şi sporirea flexibilităţii şi a toleranţei.
Invatare incidentala

Dezvoltarea comunicarii spontane/

functionale
Integrarea copiilor cu tulburari de spectru autist
in gradinite si scoli normale.

 Cunostinte necesare "umbrei" in vederea integrarii copilului cu tulburare

de spectru autist in gradinita/scoala;
 Atributiile educatoarei - ce trebuie sa faca educatoarea atunci cand are in
clasa un copil cu tulburare de spectru autist?
 Obiectivele generale de atins in scoli/gradinite si modalitati de interventie
pentru atingerea lor;