TEMA 2

Definirea conceptului de curriculum

Termenii de referinţă, termenii-nucleu ai curriculum-ului sunt disciplina de învăţământ şi

programul de studii. În jurul lor se configurează problematica de cercetare a curriculum-ului,
derivată din varietatea unghiurilor de investigaţie: componente structurale, procese fundamentale,
surse, determinări, condiţionări, forme de organizare, diferenţieri curriculare, scopurile cercetării
etc.
Pornind de la aceşti termeni, diferitele definiţii date conceptului sunt centrate pe:
- experienţa de învăţare (a şi b)
- obiectivele, conţinuturile şi relaţiile dintre ele (d)
- conţinut (c)
- dimensiunea sa prescriptivă şi axiologică (e)
- caracterul de proiect (f)
- caracterul de proiect şi necesitatea implementării acestuia (g, h, i)

a) Curriculum-ul semnifică întreaga activitate de învăţare care este planificată şi îndrumată de

şcoală, indiferent dacă se realizează în grup sau individual, în interiorul sau în afara şcolii (J.F.
Kerr (Ed.), Changing the Curriculum, University of London Press, Londra, 1968)
b) … curriculum-ul este considerat ca ansamblul experienţelor de învăţare pe care un elev le are
sub auspiciile şcolii (R. Doll, Curriculum Improvement, Harcourt, Brace and World, New
York, 1988)
c) Curriculum-ul indică lista de conţinuturi ale disciplinelor şcolare (G. Mialaret (Ed.),
Vocabulaire de l'éducation, P.U.F., Paris, 1979)
d) Curriculum-ul se referă la conţinutul şi la scopul unui program educaţional, împreună cu
organizarea lor (D. Walker, Fundamentals of Curriculum, Harcourt, Brace, Iovanovich
Publishers, San Diego, 1990)
e) Curriculum-ul urmează a fi considerat o sferă largă de modele de gândire despre experienţa
umană, nu concluzii, ci modele din care aceste concluzii derivă, precum şi contextul în raport
cu care aceste concluzii - numite adevăruri - sunt fundamentate şi validate (M. Belth, Education
as a discipline, Allyn and Bacon, Boston, 1965)
f) Curriculum-ul este considerat un proiect care defineşte ţelurile, scopurile şi obiectivele unei
acţiuni educaţionale, căile, mijloacele şi activităţile folosite pentru atingerea acestor scopuri,
metodele şi instrumentele necesare evaluării rezultatelor obţinute (L. D'Hainaut, Programe de
învăţământ şi educaţie permanentă, EDP, Bucureşti, 1981)
g) Curriculum-ul reprezintă planurile elaborate pentru îndrumarea învăţării în şcoli - de obicei
materializate în documente de diferite nivele de generalitate - şi implementarea acestor planuri
în clasă; experienţele elevilor au loc într-un mediu de învăţare care, de asemenea, influenţează
ceea ce este învăţat (A. Glatthorn, Curriculum Renewal, ASCD, UAWA, Alexandria, 1987)
h) Curriculum-ul este un set intercorelat de planuri şi experienţe pe care un elev le realizează sub
îndrumarea şcolii (C.J. Marsh & K. Stafford, Curriculum. Practice and Issues, McGraw Hill,
Sydney, 1988)
i) În sens larg, se desemnează prin curriculum ansamblul proceselor educative şi al experienţelor
de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar. În sens restrâns, curriculum-
ul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare de tip reglator în cadrul cărora se
consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele de învăţare pe care
şcoala le oferă elevului. Acest ansamblu de documente poartă, de regulă, denumirea de
curriculum formal sau oficial (Al. Crişan, Curriculum şi dezvoltare curriculară: un posibil
parcurs strategic, în Revista de pedagogie, nr. 3-4/ 1994).
În literatura pedagogică actuală nu există încã un consens privind definirea conceptului de
curriculum. Totuşi, majoritatea definiţiilor actuale încorporează câteva elemente definitorii
comune:
- curriculum-ul reprezintã ansamblul documentelor şcolare care fac referire la conţinuturile
activităţilor de predare-învăţare
- curriculum-ul integrează totalitatea proceselor educaţionale şi a experienţelor de învăţare
concrete, directe şi indirecte, concepute şi preconizate finalist de către şcoală şi prin care trece
elevul pe durata parcursului său şcolar
- curriculum-ul presupune abordarea sistemică a procesului de învăţământ prin crearea unui
ansamblu funcţional al componentelor sale; astfel, în viziune sistemică, curriculum-ul este
teorie şi practică ce articulează în manieră sistemică multiplele şi complexele interdependenţe
dintre: conţinutul învăţământului (fixat în planurile de învăţământ şcolare şi universitare, în
programele şcolare şi universitare, în manuale etc.), obiectivele educaţionale, strategiile de
instruire în şcoală şi în afara ei (în contexte formale şi neformale), strategiile de evaluare a
eficienţei activităţii educaţionale.

În concluzie, curriculum-ul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă

sistemul experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în
contexte formale, neformale şi chiar informale. El rămâne realitate interactivă între
educatori şi educabili, cu efecte concrete, anticipate realist asupra celor din urmă şi asupra
procesului însuşi.
Experienţele de învăţare sunt propuse educaţilor prin intermediul unor programe concrete
de studiu, pentru un profil sau ciclu de învăţământ, pentru o arie curriculară sau disciplină, într-un
semestru sau într-o oră de curs. Fireşte că este de preferat ca experienţele de învăţare oferite de
şcoală să fie centrate pe particularităţile, trebuinţele şi interesele educaţilor şi să răspundă nevoilor
educaţionale ale acestora.
Preocupările sistematice legate de definirea şi operaţionalizarea conceptului "curriculum"
au condus, după anii '50, la cristalizarea teoriei curriculum-ului, o topică extrem de dinamică în
pedagogia contemporană. Ea oferă o nouă perspectivă de definire a conceptului de curriculum,
proprie didacticii moderne, care are în vedere reconsiderarea raporturilor dintre cel care învaţă şi
materia de învăţat, exploatând influenţele formative ale acesteia pe perioadă scurtă, medie şi lungă.
Amintim în acest context două mari orientări dezvoltate în prezent în teoria curriculum-
ului:
- Valorificând abordarea sistemică teoria curriculum-ului construieşte o perspectivă
sistemico-holistică asupra curriculum-ului.
- Teoria curriculum-ului dezvoltă paradigma integrării curriculare atât la macro nivel, cât
şi la micro nivel; principalele tipuri de abordări care fac posibilă integrarea curriculară, se
consideră a fi interdisciplinaritatea, multidisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea.