UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Biomateriale şi Dispozitive Medicale

Nanoparticule de argint cu aplicații în

medicină

Student: Pripici Ionut

Profesor Coordonatori: S.L. Dr. Ing. Alexandru Mihai GRUMEZESCU

2017
Introducere
Nanotehnologia a câștigat un interes sporit în ultimii ani datorită unui domeniu larg
de aplicații și a rezultatelor promițătoare, în special datorită proprietăților
nanomaterialelor, care sunt cel mai adesea diferite de cele ale materialelor agregate. În
general, o particulă este considerată ca fiind nanometrică dacă dimensiunile acesteia
sunt aproape de 100 nm sau mai mici[1].

Nanoparticuleld de argint (AgNPs) pot fi obținute prin diferite tehnici, cum ar fi

ablația laser, procesul Tollens, gravarea anizotropă sau pulverizarea magnetronului.
Aceste metode pot duce deseori la imperfecțiuni ale nanoparticulelor[2].

Mecanisme antimicrobiene pentru nanoparticule de argint

Modul de acțiune al nanoparticulelor de argint asupra bacteriilor nu este bine
cunoscut, în timp ce mecanismul său de acțiune posibil ar putea fi legat de structurile
morfologice și modificări structurale în celulele bacteriene. Nanoparticulele de argint
prezintă proprietăți antimicrobiene mai eficiente în comparație cu alte substanțe datorită
suprafeței lor extinse, care asigură un contact mai bun cu microorganismele, acțiunea
antimicrobiană a nanoparticulelor de argint este complet dependente de oxigen, acestea
fiind ineficiente în absența oxigenului. Acest efect se datorează oxidării
nanoparticulelor de argint în prezența oxigenului și are loc eliberarea de ioni Ag + din
nanoparticulele de argint.
Ei sugerează că ionul de Ag + este molecular definitiv și a exclus efectele particulelor
specifice directe biologice prin arătarea lipsei de toxicitatea AgNPs atunci când
sintetizează și se testează în condiții strict anaerobe care împiedică oxidarea Ag și
eliberare Ag +. Cu toate acestea, mulți factori de mediu afecteaza agenții potențiali
letali ai microorganismelor, inclusiv pH, temperatură și aerare. Proprietatile
fiziochimice cum ar fi dimensiunea, forma și modificarea chimicala ar afecta foarte
mult efectul antibacterian. Proprietățile morfologice ale AgNP cunoscute că afectează
activitatea antimicrobiană indirect influențează în principal eliberarea de ioni de Ag +.
În consecinţă, activitatea antibacteriană ar putea fi controlată (și impactul asupra
mediului ar putea fi atenuat) modularea eliberării Ag +, eventual prin manipularea
disponibilității oxigenului, dimensiunea particulelor, forma și tipul de acoperire. Pe de
altă parte a fost demonstrat că în termen de 24 de zile mai puțin de 5 μM de ioni de

2
argint liber sunt eliberați în soluție din AgNPs. De aceea efectul antimicrobian al AgNP
nu poate fi exclusiv legate de eliberarea ionilor de Ag de la nanoparticule[3].

Sinteza nanoparticulelor de argint

Mai multe tehnici chimice și fizico-chimice au fost introduse pentru producția de

AgNP cu diferite caracteristici. În aproape toate aceste tehnici au fost folosite în care
ionul de argint a fost folosit ca argint precursor. Prin reducerea ionilor de Ag + la Ag0
si aglomerarea treptata atomilor de argint, AgNPs sunt făcute. În final, particulele
preparate au fost acoperite cu o membrana hidrofilica și biocompatibile fizic și chimic
stabil. Aceste metode sufera de consum inalt de energie înaltă si folosesc substanțe
chimice toxice și organice, solvenți potențiali periculoși pentru mediu si sanatatea
umana[4].

Aplicațiile progresive ale AgNPs medicină, știință și tehnologie conduc la o a crestere

a cererii de producție de nanoparticule de argint în 2009 substantiale. Prin urmare, s-au
făcut încercări să folosească chimia verde pentru sinteza AgNPs prin metode ecologice.
Până acum, diferite abordari au fost dezvoltate astfel și AgNPs sunt sintetizate prin
utilizarea secretorilor microbieni compuși sau extracte de plante. Biochimic compus au
capacitatea de a reduce și limita AgNP fără a utiliza nicio substanță chimică toxică sau
solvent organic[5].

Impactul asupra membranei celulare

Deteriorarea membranei apare atunci când nanoparticulele de argint se leagă de
peretele celular bacterian și de membrane, conducând la depolarizarea membranei și
pierderea integrității, ceea ce duce la dezechilibrul transportului, respirația afectată,
întreruperea transducției energetice și, moartea celulelor. Este bine cunoscut faptul că
bacteriile gram-negative posedă o membrană exterioară în afara stratului peptidoglican
lipsit de organisme gram-pozitive[6].

Funcția esențială a membranei externe este de a servi ca o barieră selectivă de

permeabilitate, protejând bacteriile de agenți nocivi, cum ar fi detergenții,
medicamente, toxine, si enzime degradante și penetrante nutrienți pentru a susține
creșterea bacteriană. Structura și compoziția chimică a membranei exterioare în celulele
E. coli a fost studiat pe scară largă. Bilatera lipidică a membranei exterioare este
asimetrică prin care stratul interior conține cea mai mare parte lanțuri fosfolipide
ambalate aproape, în timp ce stratul exterior este compus din molecule de

3
lipopolizaharid (LPS). S-a fost estimat că aproximativ 3,5 milioane moleculele de LPS
acopera trei sferturi din suprafața E.coli, în timp ce restul de trei sferturi este
compus din proteine membranare[7]. Dovezile experimentale au demonstrat că stratul
LPS al membranei exterioare joacă un rol-cheie în asigurarea unei bariere a
permeabilității selective pentru E.coli și altele bacterii gram-negative[8].
Nanoparticulele de argint ar putea sporii permeabilitatea membranei pentru a reduce
zaharurile și proteinele din celule. Deci, s-ar putea considera că perturbarea
membranoasă ar fi direct legată de inhibarea creșterii bacteriene. Dar nu este încă clar
unde se produce leziunea, asupra proteinelor lipopolizaharidice sau membranele
exterioare.
Imaginile TEM ale veziculelor membranare (MVs) au arătat că MVs au fost
dispersate când au fost tratate cu AgNPs, iar componentele membranei au devenit
dezorganizate și împrăștiate. Micrografele TEM ale celulelor E. Coli tratate cu AgNP
au arătat lacune mari în celulă membrana și bacteriile au fost aproape dezorganizate în
mai multe părți. Microfotografii SEM din Celulele E. coli tratate cu AgNP au arătat
multe bacterii fragmentare. Aceste evenimente sugerează posibile mecanisme
antibacteriene prin care AgNPs inhibă creșterea bacteriană, precum
răspunsurile la tratamentul AgNPs. Deci, acțiunea antibacteriană a AgNP poate fi prima
descrisa ca cresterea permeabilitatii membranei exterioare, ducând la scurgerea
conținutului celular. În al doilea rând, nanoparticulele intră în interior membrana și și
inactivează dehidrogenazele din lanțul respirator. De fapt, când nanoparticulele de
argint intră in celulele bacteriene, ele formează o regiune cu greutate moleculară
scăzută in interiorul bacteriei. Astfel, bacteriile se formează conglomerate pentru a
proteja ADN-ul. Astfel, bacteriile formează conglomerate pentru a proteja ADN-ul. În
consecință, nanoparticulele atacă, de preferință, lanțul respirator. Perturbarea diviziunii
celulare va conduce în cele din urmă la moartea celulelor[9].

Concluzie
Compusii de Ag si pe baza de Ag sunt printre cei mai puternici agenti antimicrobieni
cu cele mai vechi aplicatii in medicina antica. În mod tradițional, ionii de argint și
complecșii de ioni de argint au fost utilizați ca fiind cei mai eficienți compusi împotriva
microorganismelor, cum ar fi nitratul de argint care a avut efecte secundare
considerabile. In zilele noastre, nanoparticulele de argint folosesc ca un nou și puternica
formularea unui agent antimicrobian tradițional[10].

4
1. Ghiuță, I., et al., Characterization and antimicrobial activity of silver nanoparticles,
biosynthesized using Bacillus species. Applied Surface Science, 2017.
2. Patil, M.P., Y.B. Seo, and G.-D. Kim, Morphological changes of bacterial cells upon
exposure of silver-silver chloride nanoparticles synthesized using Agrimonia pilosa.
Microbial Pathogenesis.
3. Wu, Y., et al., A facile method to prepare size-tunable silver nanoparticles and its
antibacterial mechanism. Advanced Powder Technology, 2018. 29(2): p. 407-415.
4. Sudha, A., J. Jeyakanthan, and P. Srinivasan, Green synthesis of silver nanoparticles
using Lippia nodiflora aerial extract and evaluation of their antioxidant, antibacterial
and cytotoxic effects. Resource-Efficient Technologies, 2017. 3(4): p. 506-515.
5. Mattea, F., et al., Silver nanoparticles in X-ray biomedical applications. Radiation
Physics and Chemistry, 2017. 130: p. 442-450.
6. Tzani, A., et al., Synthesis and characterization of silver nanoparticles using
biodegradable protic ionic liquids. Journal of Molecular Liquids, 2017. 243: p. 212-218.
7. Choi, Y., et al., Comparative toxicity of silver nanoparticles and silver ions to
Escherichia coli. Journal of Environmental Sciences, 2017.
8. Ahmad, A., et al., The effects of bacteria-nanoparticles interface on the antibacterial
activity of green synthesized silver nanoparticles. Microbial Pathogenesis, 2017. 102:
p. 133-142.
9. Fafal, T., et al., Synthesis, characterization and studies on antioxidant activity of silver
nanoparticles using Asphodelus aestivus Brot. aerial part extract. South African Journal
of Botany, 2017. 112: p. 346-353.
10. Ebrahiminezhad, A., et al., Ancient and Novel Forms of Silver in Medicine and
Biomedicine. 2016. 2: p. 122-128.