Tema 1.

Bazele teoretico-metodologice ale diagnosticului economico-financiar

(DEF)
1.1 Metode aplicate în DEF și tipologia lor.
Diagnosticul economico-financiar DEF are scopul de a determina starea
sănătății economico-financiare a întreprinderii în baza anumitor indicatori. Acesta
se efectuiază nu doar în situația în cînd înterprinderea se află în dificultate dar și
atunci cînd aceasta are o stare bună de sănătate, însă se dorește obținerea
rezultatelor mai performante.
Semnificația DEF constă în constatarea stării economico-financiare a
întreprinderii prin măsurarea performanțelor și aprecierea dificultăților, cît și
identificarea cauzelor care au generat satrea acuală, stabilind puncatele forte și
slabe, riscurile și oportunitățile.
Conținutul DEF:
1. Cercetarea stării reale a întreprinderii și identificarea diferențelor sau a
elementelor ce defavorizează activitatea desfășurată.
2. Determinarea punctelor forte și spabe cu prezentarea riscurilor și a
oportunităților.
3. Elaborarea măsurilor de redresare a situației economico-financiare.
4. Elaborarea srategiilor de dezvoltare a entității.
Etapele diagnosticării sunt:
1. Stabilirea problemelor pentru efectuarea diagnosticului;
2. Asigurarea cu informația necesară din situațiile financiare, registrele
contabile;
3. Efectuarea analizei economico-financiare evaluînd punctele forte, punctele
slabe apreciind acțiunea factorilor pozitivi și negativi.
Puncte forte – calitatea înaltă a produselor și serviciilor, servicii post-vînzare
promte, forță de muncă calificată, rețea de distribuire puternică;
Puncte slabe – cunoașterea insuficientă a pieții, produse și srevicii scumpe ne
corelete cu capacitatea de cumpărare a consumatorilor, personal de distribuire slab
calificat.
4. Transpunerea în practică a măsurilor de înlăturarea a dificultăților existente
și de ameliorare a situațiilor econimico-finaciare.
Principalul demers al DEF o constituie alaniza ecomonico-financiare, deoarece ea
este baza metodologică de diagnosticare. Analiza economico-financiară contribuie
la realizarea tuturor fazelor DEF și anume:
1. De poziționare a entității în sectorul de activitate;
 2. De evaluare a potențialului economico-financiar;
3. De elaborare a opțiunilor strategice fig. 1.1.
Figura 1.1 Aportul analizei economico-financiare la realizarea diagnosticului
Fazele diagnosticului economico- Contribuția analizei economico-
financiar finaciare
1.Faza de poziționare a întreprinderii în Determinarea poziției economico-
sectorul de activitate financiare a întreprinderii după
indicatorii: VPF, VV, PB, PPI, PN,
Profit operațional
2.Faza de evaluare a potențialului 1.Estimarea eficienței economic al
economico-financiar potențialului uman, tehnico-material
2.Aplicarea stabilității financiare,
sovabilității și capacității de plată.
3.Faza de elaborare a opțiunilor Evaluarea pentru fiecare opțiune
strategice stretegică a performanțelor viitoare, a
echilibrului financiar și al altor aspecte
ce vizează stabilitatea financiară.

Obiectivele DEF:
1. Evaluarea performanțelor economico finaciare în baza de profit și pierdere,
datelor evidenței contabile și a bilanțului;
2. Evaluarea poziției financiare cu depistarea cauzelor ce au condus la
formarea dezechilibrului financiar;
3. Evaluarea riscurilor la care este expusă întreprinderea;
4. Elaborarea măsurilor de amelioarare a situațiiei economico-financiare.
În funcție de scopul diagnosticului acesta poate fi:
1. Diagnostic global - care presupune analiza de ansamblu a patrimoniului
după următoarele etape:
 Apaliza activității de producție și comercializare;
 Aprecierea eficienței utilizării potențialului uman și tehnico-material;
 Analiza costurilor de producție și a cheltuielilor întreprinderii;
 Analiza rezultatelor financiare și al rentabilității;
 Analiz situațiilor financiare ale întreprinderii.
2. Diagnosticul parțial – vizează doar unele componente ale activității
întreprinderii (ex. analiza situație financiare)
2.2 Metode aplicate în DEF și tipologia lor
Prin metode ale DEF se subînțelege totalitatea mijloacelor cu ajutorul cărora se
efectuiază prelucrarea analitcă a informației economice. DEF operează cu metode
și tehnici specifice analizei economice. Concomitent în DEF se utilizează metode
economice, matematice, economico-statistice și a cercetărilor operaționale.
Toate metodele DEF es clasifică după următoarele grupe:

1. Metode de studiere prealabilă și apreciere calitativă a informație economice

(mărimele medii și relative, seriile dinamice/ritul de creștere, grupări
statistice, comparația, divizarea și descompunerea)
2. Metode de calcul cantiativ a legăturilor cauzale dintre factorii și indicatorii
rezultativi (metoda balanțieră, diferențelor absolute, diferențelor relative,
substituțiilor în lanț, recalculării, participării prin cotă, metoda integrală,
metoda soldului nedescompus)
3. Metoda scorurilor care include diferite modele de evaluare a riscurilor de
faliment (Modelul Altman, Ion Anghil, Toffler, Conan-Holder, Savit Kola)
4. Metode ale analizei regresionale (metoda de corelație și regresie)
5. Metodele cercetărilor operaționale (metoda progarmării liniare, calcului
marginal, lanțurilor Marcov)
Metoda integrală – constă în obținerea unei acțiuni mai precise a factorilor,
deoarece are la bază repartizarea în mod egal a resturilor neîmpărțite între factori.
Se aplică forma multiplicativă de legătură (înmulțirea și împărțirea) în sistemele cu
2 sau 3 factori.
În sistemul factorial de 2 factori de tipul R = a• b (1) calculul influienții factorilor
se efectuiază după următoarele relații:
𝛥𝑎• 𝛥𝑏
1.1 ΔR a = Δa • b0 + ;
2
𝛥𝑎• 𝛥𝑏
1.2 ΔR b = Δb • a0 + ;
2
Calculul influienței factorilor în sistemul factorial de 3 factori cum ar fi:
R = a • b – c (2) calculul se efectuiază dupa relațiile:
1 1
2.1 ΔR a = Δa [(b0 • c1 ) +(b1 • c0 )] + Δa • Δb •Δc
2 3
1 1
2.2 ΔR b = Δb [(a0 • c1 ) +(a1 • c0 )] + Δa • Δb •Δc
2 3
1 1
2.3 ΔR c = Δc [(a0 • b1 ) +(a1 • b0 )] + Δa • Δb •Δc
2 3
Problemă
În baza informațiilor din tabelul 1.1 să se calculeze modificarea VPF sub influiența
următorilor factori.
1. Modificarea efectivului de muncitori
 2. Modificării productivității medii anuale a unui muncitor
Indicatori Metoda de AP AC Abaterea
calcul
A B 1 2 3
VPF, mii lei VPF 338531 372423 +33892
Efectivul mediu de M 1009 1013 +4
muncitori, pers.
Nr. mediu de zile 𝑇𝑍 204 181 -23
Z=
lucrate pe an de un 𝑀
muncitor
Durata zilei de 𝑇ℎ 6,84 7,87 +1,03
h=
muncă, ore 𝑇𝑍
Productivitatea 𝑉𝑃𝐹 335511,4 367643,63 +32132,23
ѿ= • 100
medie anuală a unui 𝑀
muncitor, lei
Productivitatea 𝑉𝑃𝐹 1644,66 2031,18 +386,52
WZ =
medie pe zi a unui 𝑇𝑍
muncitor
Productivitatea 𝑉𝑃𝐹 240,38 258,05 +17,67
Wh =
medie pe oră a unui 𝑇ℎ
muncitor

TZ – nr. total de om-zile lucrate de toți muncitorii pe an

Th – nr. total de om-ore lucrate pe an de toți muncitorii
Rezolvare:
VPF = M • Wm – formula dependenței factorilor
1. Calculăm influiența factorilor la modificarea VPF după metoda intagrală
𝛥𝑀•𝛥𝑊𝑚
1) ΔVPFM = ΔM • Wm0 + = 4• 335511,4+ 4•32132,23 : 2 =
2
+1406,31 mii lei
𝛥𝑀•𝛥𝑊𝑚
2) ΔVPFWm = ΔWm • M0 + = 32132,23• 1009 + 4•32132,23: 2 =
2
32485,69 mii lei
3) BIF = 1406,31 + 32485,69 = +33893
Conculzie: Conform calculelor efectuate se constată creșterea VPF sub activitate
pozitivă a ambilor factori, însă o influiență decisivă a exercitat-o majorarea
productivității muncii a unui muncitor (Wm) cu 32132,23 lei. Sub influiența
acestui factor VPF a crescut cu 32485,69 mii lei sau cu 95,85% (+32458,62:33893
* 100%). Creșterea efectivului de muncitori cu 4 persoane a acționat pozitiv
contribuind la majorarea VPF cu 1406,31 mii lei sau cu 4,15%.
Metoda soldului nedescompus – se aplică la forma multiplicativă de legătură în
sistemul cu 2 și 3 factori.
Metoda soldului nedescompus prevede următoarele operațiuni de calcul:
1. Se calculează influiența deplină a factorilor aplicînd metoda diferențelor
apsolute. Astfel, în sistemul de în sistemul factorial de tipul R = a•b calculul
influienței factorilor se efectuiază:
1.1 ΔRa = (a1Δa – a0)
1.2 ΔRb = a1 • (b1Δb – b0)
2. Se calculează influiența pură a factorului calitativ, deoarece la factorul
cantitativ influiența pură coincide cu influiența deplină.
1.3 ΔR b՚ = Δb• a0
3. Se calculează restul nedescompus ca diferența dintre influiența deplină și
pură a factorului calitativ
1.4 RN = ΔRb – ΔRb՚
4. Se rapartivează restul nedescompus în mod egal între factori
𝑅𝑁
1.5 RNa,b =
2
5. Se calculează coieficientul de repartizare a RN proporțional acțiunei pure a
factorilor.
1.6 KRN = RN : ΔRa + ΔRb՚
6. Repartizăm restul nedescompus (RN) proporțional acțiunei pure a factorilor
1.7 RNa = ΔRa • KRN
1.8 RNb = ΔRb՚ • KRN
7. Se calculează influiența precisă a factorilor la modificarea indicatorului
rezultativ prin însumarea influienței pure și a restului nedescompus.
1.9 ΔRap = ΔRa + RNa
1.10 ΔRbp = ΔRb՚ + RNb
Metoda scorurilor – este direcționată pentru diagnosticarea riscului de faliment la
care se expune entitatea la activitatea viitoare. Metoda se bazează pe agregarea
unor rate ce caracterizează rentabilitatea și situația financiară a entității într-o
funcție scor de timp Z = a + ∑𝒏𝒊=𝟏 𝒈𝒊 • 𝒙𝒊
a – constată funcția scor
gi – coieficient de corelație (valoarea normativă a ratei) care ne arată cu cît se va
modifica Z dacă rata respectivă va crește sau va scădea cu o unitate
xi – valoarea efectivă a ratei respective calculată în baza situațiilor finaciare
Z – scorul funcției care se obține prin calcule și arată în care stadie se află
întreprindere. Indică gradul de vulnerabilitate (dificultate) a entității, adica
probabilitatea dacă întreprinderea va întîmpina greutăți financiare sau va avea o
situație finaciară echilibrată.
Fondatorul metodei este savantul american Edvar Altman.
Modelul Altman Z = 1,2 X1 + 1,4 X2 + 3,3 X5 + 0,6 X4 +1 X5
𝐅𝐑𝐍
X1 – , FRN = DC * AC - ponderea activelor circulante nete în
𝐓𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐀𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞
componența patrimoniului
𝐏𝐫𝐨𝐟𝐢𝐭 𝐍𝐞𝐭 𝐑𝐞𝐢𝐧𝐯𝐞𝐬𝐭𝐢𝐭
X2 – - cota profitului net capitalizat în activele totale
𝐓𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐀𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞
𝐏𝐫𝐨𝐟𝐢𝐭 𝐩î𝐧ă 𝐥𝐚 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞
X3 - – rentabilitatea activelor totale
𝐓𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐀𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞
𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐒𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥
X4 - - rata de acoperire a DTL cu capital social, ce ne arată care este
𝐃𝐓𝐋
capacitatea întreprinderii de a contracta împrumuturi pe termen lung reflectănd un
nivel de garanție la posibilitatea de recuperare a DTL.
𝐕𝐕
X5 - – numărul de rotații a activelor totale care ne arată de cîte ori
𝐓𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐀𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞
venitul din vînzări a reînoit activele totale.
Conform modelului Altman valoarea Z ne arată următoarea gradație a riscului de
faliment:
1. Z < 1,8 întreprinderea se află în prag de faliment
2. 1,8 < Z < 2,7 întreprinderea se află în situație financiară dificilă apropiată de
pragul falimentului
3. Z > 2,7 situația financiară a întreprinderii este bună , ea este solvabilă
(capabilă să-și schite datoriile)
Conform modelului se observă că din toate ratele cea mai înaltă valoare a riscului
îi revine lui X3 – rentabilitatea activelor. Aceasta înseamnă că dacă X3 are valoare
pozitivă cind entitatea are probleme la achitarea datoriilor pe seama numerarului,
profitabilitatea activelor va contribui la ameliorarea lichidității pe seama altor
grupe de active circulante (creanțe,stocuri, investiții).
În baza modelului Altman au fost elaborate mai multe versiuni ale funcției scor. De
exemplu
Modelul Conan-Holder Z = 0,24 X1 + 0,22 X2 +0,16 X3 – 0,87 X4 – 0,1 X5
Modelul Toffler Z = 0,53X1 + 0,13X2 + 0,18X3 + 0,16X4
Conform modelului Toffler exită următoarele gradații de apreciere
 1. Z< 0,2 entitatea se află înfaliment
2. Z є [ 0,2; 0,3] entinatea are o fituație financiară dificilă
3. Z > 0,3 risc mic de faliment
Metoda analizei regresionale – se aplică pentru a identifica următoarele aspecte:
1. Legătura dintre variabila dependentă și factoriii independenți, cît și pentru
formalizarea matematică a ecuație de regresie. Ecuațiile de regresie poate fi:
 Liniare y = a+bx
 Parabolice y = a +bx +cx2
𝒂+𝒃
 Hiperbolice y =
𝒙
 Exponențiale y = a + bx
2. Intensitatea legăturii în baza coeficientului de corelație
 R < 0,2 legătură foarte slabă
 R є [ 0,2; 0,4] legătură slabă
 R є [ 0,4; 0,6] legătură medie
 R є [ 0,6; 0,8] legătură strînsă
 R > 0,8 legătură înaltă
3. Pentru a identifica valorile coeficiențelor de regresie. După numărul de
caracteristici în sistemul factorial deosebim corelații simple și multiple.
Corelațiile simple – cînd în modelul matematic există doar legături dintre variabilă
și un singur factor y = a +bx
Corelații multiple – cînd în modelul matematic există legătura dintre variabila
independentă și mai mulți factori y = a0 + a1x1 + a2x2 + a3x3
Metoda calculului marginal. Calculul marginal se aplică în următoarele
compartimente ale DEF :
= în analiza productivității muncii;
= în analiza costurilor marginale;
= în analiza profitului marginal.
Conform teorii marginale a productivității muncii diagnosticul prevede aplicarea
următorilor indicatori:
1. Productivitatea totală (PT) care exprimă valoarea producției fabricate sau
serviciilor prestate în decursul anului calendaristic.
2. Productivitatea muncii medie care exprimă valoarea produsului total ce
revine la o unitate de factor variabil: la un muncitor; la un om/zi, la un
om/oră
𝑇𝑃
AP = AP – productivitatea medie
𝑀(𝑇𝑍;𝑇ℎ)
 3. Productivitatea muncii marginale care reflectă modificarea produsului total
în funcție de modificarea factorului variabilei cu o unitate conform formulei
𝛥 𝑇𝑃 𝑇𝑃1−𝑇𝑃0
MP = =
𝛥𝑀 𝑀1−𝑀0
4. Coieficientul de elasticitate care exprimă raportul dintre MP și AP
𝑀𝑃
E=
𝐴𝑃
În funcție de valoarea coeficientului de elasticitate există 3 zone ale randamentului
factorilor de producție
1. E ≥ 1 – zona randamentelor crescătoare
2. 0 < E <1 – zona randamentelor descrescătoare
3. E < 0 – Zona randamentelor negative
În tabelul 1.2 vom calcula productivitatea medie marginală și coeficientul de
elasticitate.
Tabelul 1.2. Aplicarea calcului marginal în diagnosticul productivității muncii
Nr. de Timpul Produsul Productivitatea Productivitatea Coeficientul Zona
observații efectiv total medie a muncii muncii de elasticitate
utilizat VPF, mii ѿ = VPF/ TZ marginale E= Wmg/ Wz
lei lei
1 0 0 0 0 0 1
2 10 8000 800 800 1
3 20 20000 1000 1200 1,2
4 30 45000 1500 2500 1,66
5 40 80000 2000 3500 1,75
6 50 100000 2000 2000 1
7 60 115000 1916 1500 0,78 2
8 70 128000 1829 1300 0,72
9 80 140000 1650 1200 0,69
10 90 145000 1611 500 0,61
11 100 148000 1480 300 0,2
12 110 148000 1345 0 0
13 120 147000 1225 -100 -0,08 3
14 130 145000 1115 -200 -0,18

1200 = 20000-8000/ 20-10

Conform calculelor din tabel putem menționa că întreprinderea nu va accepta
utilizarea în procesul de producție mai mult de 50000 om/zile, deoarece la acest
nivel se obține cea mai înaltă valoare a productivității marginale de 3500 lei. Dacă
entitatea ecceptă utilizarea mai mult de 50000 lei om/zile aceasta nu este rațional,
deoarece fiecare unitate de muncă reduce atît productivitatea medie cît și
productivitatea marginală.
1.1 Formarea modelelor factoriale și lărgirea lor
Formarea modelelor factoriale se efectuiază în funcție de forma de legătură:
1. Aditivă (+; -)
2. Multiplicativă (x; :)
3. Combinată (+; -; x; :)
În practica diagnosticării există mai multe variante de formare a modelelor de
formare a modelelor factoriale.
Prima variantă prevede transformarea formulei de calcul a indicatorului rezultativ
prin îmulțire numărătorului și numitorului cu unul și acelaș indicator.
𝑃𝑖𝑚𝑝
De exemplu, dacă în formula de calcul a rentabilității activelor Ra = •100%
𝐴
Vom îmulți numărătorul și numitorul cu VV atunci vom obține modelul factorial
𝑷𝒊𝒎𝒑 𝑽𝑽 𝑽𝑽 𝑷𝒊𝒎𝒑
(1) Ra = • = •
𝑨 𝑽𝑽 𝑨 𝑽𝑽
VV/ A – nr. de rotație a activelor
Pimp/ VV – profitabilitatea vînzărilor (cît profit pînă la impozitare generează la un
leu VV)
În modelul factorial (1) calculul influienței factorilor se poate efectua după
modelul: diferențelor apsolute, substituției în lanț, metoda integrală. În așa mod pot
fi transformate și alte formule de calcul ale indicatorilor rezultativi.
De exempu dacă formula de calcul a rentabilității capitalului propriu vom înmulți
numărătorul și numitorul cu Profitul pînă la impozitare și cu valoarea medie a
activelor, atunci putem obține modelul factorial 2 care constă din 3 factori
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
Rcap. propriu = • 100%
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝑃𝑖𝑚𝑝 𝐴 𝐴 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
Rcap. propriu = • • = • •
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢 𝑃𝑖𝑚𝑝 𝐴 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢 𝑃𝑖𝑚𝑝
𝑃𝑖𝑚𝑝
(2)
𝐴

Rcap. propriu = Pîrghia financiară

A/ Capital propiu – pîrghia financiară care ne arată că la primele 100% finanțarea
se efectuiază din surse proprii, iar la restu surse împrumutate
Profit net/ Pimp – presiunea fiscală care ne arată cît constituie cota profitului net
în componența Pimp. Cu cît este mai mare cota cu atît este mai redusă povara
fiscală.
Pimp / A – rentabilitatea activelor
Calculul influienței factorilor în modelul 2 se efectuiază aplicînd metoda
substituției în lanț.
A doua variantă de formare a modelelor factoriale constă în împărțirea formulei de
calcul a indicatorului rezultativ la unul și acelaș parametru.
𝑉𝑃𝐹
De exemplu dacă în formula de calcul a randamentului mijloacelor fixe RMF =
𝑀𝐹
vom împărți numărătorul și numitorul la efectivul mediu de muncitori (M) vom
obține modelul factorial (3)
𝑉𝑃𝐹 𝑀 𝑊𝑚
RMF = ∶ = (3)
𝑀𝐹 𝑀 𝐼𝑚𝑓

Îmf – înzestrarea cu mijloace fixe a forței de muncă

În modelul factorial 3 calculaul influienței factorilor poate fi calculat aplicînd
metoda substituției în lanț sau produsul legăturilor directe și indirecte
𝑊𝑚1 𝑊𝑚0
3.1 ΔRMFWm = −
𝐼𝑚𝑓1 𝐼𝑚𝑓1

𝑊𝑚0 𝑊𝑚0
3.2 ΔRMFÎmf = −
𝐼𝑚𝑓1 𝐼𝑚𝑓0

A treia variantă de formare a modelului factorial constă în descompunerea

numărătorului și numitorului formulei de calcul a indicatorului în factorii detaliați
(elemente componente).
De exemplu în formula de calcul a rentabilității factorilor de producție
𝑃𝑖𝑚𝑝
R MP= • 100% vom descompune Pimp și MP în factori detaliați atunci
𝑀𝑃
vom obâine modelul factorial (4)
𝑅𝑜𝑝+𝑅𝑖𝑚𝑝+𝑅𝑓+𝑅𝑒𝑥
RMP = • 100% (4)
𝑀𝐹+𝐴𝐶
În modelul factorial (4) parametrii numărătorului și numitorului sunt factori
detaliați care influiențează asupra rentabilității mijloacelor de producție în
proporție de acea cotă pe care o dețin asupra factorului general. Conform
modelului (4) influența factorilor detaliați se va calcula aplicînd metoda participării
prin cotă, deoarece persistă forma combinată de legătură.
De exemplu influiența Rop se va calcula astfel
𝛥𝑅
ΔRMPRop = 𝛥𝑅𝑜𝑝 • – coeficient de participare a factorului general în
𝛥𝑃𝑖𝑚𝑝
modificarea rentabilității
𝑃𝑖𝑚𝑝 1 𝑃𝑖𝑚𝑝0
ΔRMPPimp = −
𝑀𝑃1 𝑀𝑃1
Lărgirea modelelor factoriale de regulă se efectuiază prin înlocuirea unui factor
calitativ cu factorii detaliați.
De exemplu dacă în sistemul factorial 2
𝐴 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝑃𝑖𝑚𝑝
Rcap. propriu = • • (2) în loc de rentabilitatea
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢 𝑃𝑖𝑚𝑝 𝐴
𝑃𝑖𝑚𝑝 𝑉𝑉 𝑃𝑖𝑚𝑝
activelor vom scrie factorii detaliați = =
𝐴 𝐴 𝑉𝑉
atunci vom obține modelul factorial (5)
𝐴 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝑉𝑉 𝑃𝑖𝑚𝑝
Rcap. propriu = • • • (5)
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢 𝑃𝑖𝑚𝑝 𝐴 𝑉𝑉

Pentru calculul influienței factorilor în modelul 5 se aplică metoda substituției în

lanț. Lărgirea modelelor factoriale în sistemul factorial VPF = M • Wm (6) vom
proceda în mod analogic prin descompunerea factorului calitativ
Wm = M = Z = h = Wh , atunci vom obâine modelul factorial (7)
VPF = M• Z• h• Wh (7)
Z – nr. mediu de zile lucrate pe an de un muncitor
h – durata zilei de muncă în ore
Wh – productivitatea medie pe oră
Modelul 7 exprimă dependența VPF față de factorii detaliați de muncă. Calculul se
efectuiază prin metoda substituției în lanț.