1.

PROTEZAREA DE URGENTA 2

1.1. OBIECTIVE – AVANTAJE 2

1.2. CONDITIILE PECARE TREBUIE SA LE ÎNDEPLINEASCA O PROTEZA CONJUNCTA PROVIZORIE 4

1.3. DEZAVANTAJELE PROTEZARII PROVIZORII 6

1.4. COMENTARIU CU PRIVIRE LA PRINCIPIILE GENERALE DE REALIZARE ALE PROTEZELOR

PROVIZORII 7

1.5. CLASIFICAREA PROTEZELOR CU CARACTER PROVIZORIU UTILIZATE ÎN RESTAURAREA

PROTETICA CONJUNCTA 7

1.6. CLASIFICAREA TEHNICILOR DE PROTEZARE PROVIZORIE 9

1.7. PRINCIPII DE LUCRU PENTRU PROTEZAREA DE URGENTA 11

1.8. MATERIALE PENTRU REALIZAREA COROANELOR SI PUNTILOR PROVIZORII 12

1.9. MATERIALE SI INSTRUMENTAR NECESARE PENTRU PROTEZAREA DE URGENTA 14

1.10. TEHNICI DE REALIZARE A MICROPROTEZELOR PROVIZORII 15

1.11. TEHNICI DE REALIZARE A PUNTILOR PROVIZORII 22

1.12. CIMENTAREA, ÎNDEPARTAREA, RECIMENTAREA, REPARATIILE MICROPROTEZELOR SI

PUNTILOR PROVIZORII 29

1
1. PROTEZAREA DE URGENTA

Delimitarea, fie ea si didactica, a metodelor de protezare de urgenta , în contextul mai general al

tehnicilor de protezare provizorie reprezinta un demers dificil întrucât prin însesi obiectivele lor, lucrarile
protetice provizorii reprezinta o urgenta terapeutica. Astfel, daca o urgenta stomatologica “strictu sensu” (de ex.
fractura coronara a unui dinte frontal) impune protezare provizorie de urgenta, acelasi caracter de urgenta apare
si în cazul acoperirii provizorii a unor dinti vitali slefuiti; urgenta pleaca, în acest ultim caz, nu din patologia
proprie pacientului ci din specificul manoperei clinice. Pornind de la aceasta observatie, vom prezenta în
continuare principalele tehnici de protezare provizorie, cu trei exceptii, în cazul carora ne vom limita la numai
câteva succinte consideratii:
- puntile “de asteptare” (de ex. mentinatoarele de spatiu fixe, sistemele protetice de imobilizare
parodontala, puntile postchirurgicale, etc.)
- puntile “de testare” (pentru o noua dimensiune verticala de ocluzie, pentru schimbarea tipuri de
contacte ocluzale, modificari fizionomice în zona frontala, etc.).
- protezele partiale / totale mobilizabile provizorii
Aceste lucrari protetice, desi se încadreaza tot în categoria celor provizorii împrumuta majoritatea
caracteristicilor (tempo clinic, tehnic, materiale, adaptare, etc) de la solutiile protetice definitive.
Termenii “provizoriu”, “temporar”, “de pasaj”, “de urgenta” asociat acestor lucrari protetice au adesea o
conotatie de laxitate calitativa. În cazul în care compromisul devine un principiu de lucru, se poate ajunge la
rezultate contrare celor scontate (menajarea vitalitatii organului pulpar, a parodontiului marginal, a raporturilor
ocluzale, etc.)
- O lucrare provizorie incorect realizata (mai ales prin tehnici directe, de copiere) poate determina
inflamatii ireversibile sau chiar necroze ale organului pulpar.
- Lipsa adaptarii (îndeosebi cervicale) duce la aparitia inflamatiei parodontiului marginal, si
consecutiv, dificultati la amprentare, cimentare, recesiune gingivala dupa cimentarea lucrarilor
finale.
- Echilibrarea ocluzala si adaptarea necorespunzatoare a lucrarilor provizorii poate determina migrari
la nivelul dintilor vecini nepreparati si/sau la dintii antagonisti, cu dificultati serioase de adaptare a
restaurarilor finale.
- Lucrarile provizorii care se fractureaza ori se descimenteaza în repetate rânduri presupun
reinterventia terapeutica, neplacuta, ineficienta si consumatoare de timp.
Aparitia erorilor nu este legata numai de perceptia mai acuta a efemerului, când este vorba despre lucrari
provizorii. Un tratat clasic de protetica dentara conjuncta (1) prezinta chiar o triada de “avertismente” referitoare
la puntile provizorii:
- Timpul clinic necesar pentru realizarea si adaptarea unei punti provizorii este în general mai mare
decât cel estimat initial.
- Intervalul de timp pentru care se cimenteaza lucrarile provizorii (pâna la aplicarea lucrarilor finale)
este adesea mai mare decât cel preconizat.
- Nu exista materiale pentru restaurari provizorii care sa fie în acelasi timp biocompatibile, usor de
manipulat si ieftine.
1.1. OBIECTIVE – AVANTAJE
Obiectivele protezarii provizorii si de urgenta se constituie în avantajele acestei interventii protetice (2)
(3):
Protejarea integritatii câmpului protetic (statu quo biologic si morfologic),
Protectia vitalitatii organului pulpar la dintii stâlpi vitali
Mentinerea sanatatii parodontale
Protectia mecanica a preparatiilor împotriva fracturii
Protectia crestelor edentate
Împiedicarea migrarii dintilor preparati, dintilor vecini si celor antagonisti
Restaurarea functiilor A.D.M. (statu quo functional):
Fizionomia si fonatia în totalitate
Masticatia, adeseori numai partial
Deteminarea (testarea) si/sau mentinerea unor elemente morfologice necesare refacerii functionalitatii ocluzale,
fizionomiei, fonatiei:
Sprijinirea unor etape ulterioare ale tratamentului protetic:
Verificarea slefuirii suficiente
Verificarea paralelismului preparatiilor:
Amprentarea:
Înregistrarea relatiilor intermaxilare de ocluzie
Posibilitatea amânarii protezarii finale
Protezarea provizorie exercita un efect benefic asupra psihicului pacientului,

2
 1.1.1. Protejarea integritatii câmpului protetic (statu quo biologic si morfologic)

Includem aici:
 protectia vitalitatii organului pulpar la dintii stâlpi vitali. În acest sens, protectia se asigura din punct
de vedere fizic (împotriva agresiunii pulpare pe care o exercita variatiile de temperatura), chimic (asigurându-
se izolarea fata de variatiile de pH si de mediu local), biologic (împiedicând migrarea microorganismelor prin
canaliculele dentinare si infectarea succesiva a acestora) si histologic (prin cimentarea lucrarilor protetice
provizorii cu materiale histofile – de ex. cimenturi cu Ca(OH)2, derivati de timol, corticosteroizi, etc.. Izolarea
organului pulpar fata de mediul bucal este direct dependenta de calitatea închiderii marginale pe care
microprotezele provizorii o asigura prin:
 adaptarea cervicala corespunzatoare
 solubilitatea salivara redusa a cimentului temporar
 rigiditatea lucrarii provizorii
 mentinerea sanatatii parodontale(4) prin:
 refacerea convexitatilor naturale, vestibulare si orale ale fetelor laterale ale dintilor stâlpi
 refacerea suprafetelor de contact interdentar la nivelul dintilor stâlpi si prevenirea aparitiei
fenomenului de impact alimentar (tasarea interdentara a alimentelor fibroase)
 împiedicarea migrarii marginii gingivale libere peste limita cervicala a preparatiilor (praguri, suprafata
de sectiune radiculara la coroana de substitutie); pe de alta parte însa, marginile lungi ale
coroanelor provizorii (care “albesc” gingia la insertia lucrarii) determina ischemie locala urmata de
inflamatie si/sau necroza. Adaptarea cervicala corecta a coroanelor provizorii, mai ales în cazul
preparatiilor subgingivale, este deci determinanta pentru mentinerea sanatatii parodontale la nivelul
câmpului protetic protezat conjunct.
 finisare si lustruire corespunzatoare, care sa asigure posibilitatea de îndepartare a placii dentare

microbiene
FIGURA 1
 protectia mecanica a preparatiilor împotriva fracturii (FIGURA 1) impune protezarea provizorie
îndeosebi în cazul în care preparatiile lasa pereti subtiri, nesustinuti (preparatii pentru incrustatii, coroane
partiale, coroane de învelis cu mijloace suplimentare de retentie, etc.). Realizarea unor astfel de coroane
provizorii este adesea neglijata, iar atunci când ele se aplica totusi, apar probleme de mentinere si
rezistenta.
 protectia crestelor edentate, în cazul realizarii de punti provizorii (de ex. pentru favorizarea vindecarii unei
plagi postextractionale)
 împiedicarea migrarii dintilor preparati, dintilor vecini si celor antagonisti
1.1.2. Restaurarea functionala a sistemului stomatognat (statu quo functional):

 fizionomia (contur, culoare, transluciditate, textura superficiala, în masura în care timpul si tehnologia o
permit) si fonatia în totalitate
 masticatia, adeseori numai partial
1.1.3. Deteminarea (testarea) si/sau mentinerea unor elemente morfologice necesare refacerii
functionalitatii ocluzale, fizionomiei, fonatiei:

 pentru functionalitatea ocluzala - stopurile ocluzale si ceea ce decurge din acestea (D.V.O. si
stabilitatea ocluzala)

3
 pentru fizionomie:
 conturul vestibular (dimensiunea, forma, pozitia, curbura incizala, curbura transversala vestibulara)
 culoarea si transluciditatea dintilor din punte
 (re)împartirea spatiului protetic, linia mediana
 pentru fonatie
 conturul oral (înaltime, înclinare, cingulum)
 grosimea vestibulo orala a marginilor incizale (îndeosebi la frontalii superiori)
 pozitionarea vestibulo orala în zona neutrala, de echilibru între musculatura limbii de o parte, a
obrajilor si buzelor de cealalta parte
Transferul datelor obtinute de la proteza provizorie la cea finala necesita adesea realizarea unor chei din ghips
sau silicon cu vâscozitate mare (chitos)(5).
1.1.4. Sprijinirea unor etape ulterioare ale tratamentului protetic:

 Verificarea slefuirii suficiente se poate face cu ajutorul puntilor provizorii realizate pe model auxiliar cu
dintii stâlpi nepreparati. În acest caz se realizeaza o slefuire sumara (minimala) pe model. Daca puntea
(microprotezele) astfel executate nu se insera pe preparatiile intraorale, înseamna ca acestea au fost
insuficiente. Daca puntea provizorie se realizeaza printr-o tehnica de copiere, preparatia insuficienta se
evidentiaza prin subtierea sau chiar perforarea elementelor de agregare în zonele critice. Perforarea este
evidenta la examenul clinic direct, în timp ce grosimea redusa a coroanelor provizorii poate fi evidentiata
prin cresterea transparentei (pentru materialele care prezinta transluciditate) si/sau masurata cu ajutorul
unui compas special (de ex. compasul Iwanson).
 Verificarea paralelismului preparatiilor:
 prin protezarea provizorie extemporanee cu materiale autopolimerizabile (imposibilitatea îndepartarii
puntii provizorii evidentiaza lipsa de paralelism a preparatiilor)
 când protezarea provizorie se realizeaza indirect, înafara cavitatii bucale, insetia puntii provizorii nu este
posibila din cauza lipsei de paralelisml
 se poate verifica “din aproape în aproape” paralelismul preparatiilor de pe dintii stâlpi (când sun mai mult
de doi dinti stâlpi) prin realizarea treptata a puntii provizorii: întâi pe doi dinti stâlpi, apoi pe al treilea,
etc..
 Amprentarea:
 Evictiunea gingivala impusa de necesitatea de a amprenta preparatiile, mai ales când aceste sunt
plasate subgingival, pe o întindere de 0.1-2 mm apical fata de limita lor cervicala, se realizeaza mai
usor la dintii stâlpi acoperiti provizoriu. Martignoni foloseste coroanele provizorii drept suport pentru
aplicarea unei spume siliconice expandabile cu rol de evictiune gingivala(6).
 Exista tehnici care utilizeaza puntea provizorie drept suport (portamprenta) pentru amprentarea finala a
câmpului protetic (de ex. tehnica Millbridge - Milltray a lui Miller cit. de (7))
 Înregistrarea relatiilor intermaxilare de ocluzie este adesea simplificata de existenta restaurarilor
provizorii îndeosebi în cazul dintilor stâlpi numerosi si/sau breselor edentate întinse, la care preparatia duce
la pierderea stopurilor ocluzale de pe sectoare întinse ale arcadelor.
 Pot exista si aplicatii “inedite” ale restaurarii provizorii, cum ar fi aceea prin care microproteza provizorie are
menirea, în cazul unor distructii coronare severe, de a simplifica izolarea câmpului protetic (cu diga) în
vederea tratamentului endodontic în conditii de asepsie(8).
1.1.5. Posibilitatea amânarii protezarii finale

 ca urmare a unor evenimente neprevazute (reprogramarea pacientului, repetarea unor etape clinice sau
tehnice)
 în asteptarea rezultatelor târzii ale unor manopere terapeutice:
 Interventii chirurgicale preprotetice (de ex. repozitionarea coletului clinic prin gingivo-
alveoloplastie)
 interventii chirurgicale pentru tratamentul suferintelor parodontale
 tratamente endodontice complicate
 evolutia hiperemiei pulpare.
1.1.6. Protezarea provizorie exercita un efect benefic asupra psihicului pacientului

ceea ce poate îmbunatati substantial colaborarea acestuia în vederea realizarii etapelor terapeutice ulterioare(9).
1.2. CONDITIILE PE CARE TREBUIE SA LE ÎNDEPLINEASCA O PROTEZA CONJUNCTA PROVIZORIE
Rezistenta mecanica
Alegerea materialului
Reducerea ambrazurilor (separatiei) dintre elementele puntii provizorii

4
Adaptare corespunzatoare
Stabilitate pe preparatii
Descimentare voluntara usoara
Estetica satisfacatoare
1.2.1. Rezistenta mecanica

Solicitarile ocluzale potentiale ale unei proteze provizorii sunt identice cu cele ale protezei definitive, în timp ce
rezistenta la fractura a materialului cel mai frecvent folosit pentru protezarea provizorie (rasina
polimetilmetacrilat - PMMA) reprezinta 1/20 din cea a aliajelor metalice folosite pentru lucrarile protetice
metaloceramice(10). Coroanele provizorii de învelis total, în masura în care preparatiie sunt corecte (suficiente)
nu pun probleme deosebite de rezistenta mecanica. Coroanele partiale si puntile provizorii prezinta însa risc
sporit de fractura. Puntile provi zorii se fractureaza mai ales la nivelul conectorilor dintre elementele de agregare
si corpul de punte, ceea ce determina:
 necesitatea de a îngrosa aceste zone (reducând ambrazurile interdentare, îndeosebi la nivelul fetelor
orale ale elementelor puntii)
 vacuum - malaxarea pastei de rasina provizorie si / sau polimerizarea sa sub presiune, acolo unde
acest lucru este posibil(11)
 utilizarea unor materiale de protezare provizorie cu proprietati mecanice bune (de ex. rasini compozite
posterioare pentru obturatii definitive, cu care se captusesc numai fetele ocluzale ale lucrarii
provizorii(12)). Un studiu asupra rezistentei la fractura ale câtorva tipuri comerciale de rasini provizorii
indica urmatoarea ordine (descrescatoare)(13):
 SNAP (polietilmetacrilat)
 CAULK TEMPORARY BRIDGE RESIN si G-C UNIFAST TEMPORARY RESIN
(polimetilmetacrilat)
 PROTEMP (rasina compozita bis GMA)
 SCUTAN (rasina epiminica)
1.2.2. Adaptarea corecta, axiala si transversala, a elementelor de agregare

Trebuiesc evitate(TABELUL 1):

CERVICAL LA NIVELUL FETELOR OCLUZAL
LATERALE
AXIAL Marginile lungi sau scurte Convexitatile prea Coroanele înalte sau cele
accentuate sau, care nu stabilesc contact
dimpotriva, absente e cu antagonistii
TRANSVERSAL Coroanele largi sau Modificarea pozitiei si a Pozitionarea incorecta a
strâmte întinderii suprafetelor de stopurilor ocluzale
contact interdentar
TABELUL 1
1.2.3. Stabilitatea pe preparatii

Mobilizarea accidentala a unei proteze provizorii conjucte duce la compromiterea, în buna masura a avantajelor
pe care aceasta le aduce. Neajunsurile pe care descimentarea accidentala le produce sunt numeroase:
 discomfort pentru pacient, mergând de la o simpla senzatie neplacuta pâna la accidente de tipul înghitirii
sau aspirarii lucrarii
 infiltrare bacteriana cu aparitia complicatiilor pulpare la dintii stâlpi vitali
 iritatie parodontala traumatica si prin acumularea resturilor alimentare
Cimenturile temporare au proprietati fizice slabe si contribuie într-o foarte mica masura la stabilizarea lucrarilor
provizorii pe preparatii.
Stabilitatea lucrarilor provizorii conjuncte se asigura prin:
 corectitudinea preparatiilor
 buna adaptare interna dintre microproteze si dinti. Este preferabil sa se evite, din acest motiv, utilizarea
coroanelor provizorii prefabricate cimentate direct (necaptusite cu rasina provizorie), chiar daca se reuseste
o adaptare marginala corespunzatoare.
 rigiditatea lucrarii provizorii, care, în cazul puntilor lungi (cu brese edentate mai mari de doi dinti) trebuie
ameliorata prin armare(14) cu elemente metalice: sârma, plasa ortodontica(15), infrastructura uzuala,
proprie puntilor mixte sau cu fibre poliamidice (de ex. KEVLAR)(16).

5
 1.2.4. Posibilitatea de descimentare si recimentare

Temporizarea amprentei pentru lucrarea protetica finala, interventiile endodontice sau parodontale la nivelul
dintilor stâlpi ulterioare aplicarii protezei provizorii, determina necesitatea de a o descimenta voluntar. Aceasta
trebuie sa se poata realiza cu relativa usurinta, fara deteriorarea lucrarii provizorii.
1.2.5. Estetica satisfacatoare pentru pacient si stabilitate coloristica pentru intervalul de timp caruia îi este
destinata lucrarea provizorie

Majoritatea rasinilor utilizate pentru protezarea provizorie asigura o stabilitate coloristica de circa 5
saptamâni(17).
1.3. DEZAVANTAJELE PROTEZARII PROVIZORII
1.3.1. Timp de lucru sporit

În general cheltuiala de timp destinata protezarii provizorii este justificata de efectele sale favorabile (vide
supra). Exista însa situatii în care realizarea nejudicioasa a acestor restaurari complica tratamentul:
 descimentarile frecvente pot impune sedinte de lucru suplimentare
 interventiile ulterioare asupra preparatiilor determina necesitatea de modificare corespunzatoare a protezei
provizorii. Aceasta operatie este, în unele situatii, extrem de dificila (de ex. transformarea unei coroane
provizorii cu agregare intraradiculara într-o coroana de acoperire simpla, dupa cimentarea la nivelul
preparatiei a unei reconstituiri corono-radiculare turnate).
Din acest punct de vedere este util ca planul de tratament sa fie astfel conceput încât proteza
provizorie sa se realizeze pornind de la preparatia finala (în exemplul anterior este mai judicioasa
realizarea unei reconstituiri corono radiculare printr-o tehnica directa, astfel încât coroana provizorie
sa fie, de la început, o microproteza de învelis). În imaginile de mai jos (FIGURA 2 - FIGURA 7) 24,
vital, viitor dinte stâlp de punte (24, X, X, 26) prezinta distructie coronara severa. Atitudinea comuna
o reprezinta, în acest caz depulparea urmata de agregare intraradiculara. S-a optat însa pentru
mentinerea vitalitatii pulpare la 24; reconstituirea coronara a fost realizata dintr-un material
compomer armat cu patru stifturi parapulpare (). Puntea provizorie a putut fi realizata în forma finala
din prima sedinta.

FIGURA 2 FIGURA 3 FIGURA 4

6
FIGURA 5 FIGURA 6 FIGURA 7
 fractura protezelor provizorii impune urgent reparatia lor
 lipsa de modelare, adaptare si/sau finisare corecta (mai ales cervicala) poate determina
aparitia inflamatiei gingivale care solicita atât tratament adecvat cât si, adesea, amânarea
etapei de amprentare finala
1.3.2. Costuri suplimentare

1.3.3. Probleme de acceptare a lucrarii finale

Nivelul ridicat de calitate functionala al unor restaurari provizorii determina, în unele situatii, acceptarea mai
dificila, de catre pacient, a solutiei protetice finale. De exemplu, coroanele prefabricate din policarbonat
prezinta proprietati optice excelente, apropiate de cele ale ceramicii dentare. O structura protetica finala
(metalo) acrilica poate pune probleme din categoria celor mentionate întrucât acrilatul nu poate fi lustruit atât de
bine. Pot aparea deasemenea diferente nefavorabile protezei finale în ceea ce priveste transluciditatea,
suprafata de metal accesibila vederii, greutatea, etc.. Este recomandabil, în acest context, ca tipul si nivelul de
integrare functionala al protezei provizorii sa fie corelat cu proprietatie omologe ale restaurarii finale.
1.4. COMENTARIU CU PRIVIRE LA PRINCIPIILE GENERALE DE REALIZARE ALE PROTEZELOR PROVIZORII
Din enumerarea anterioara a dezideratelor functionale pe care trebuie sa le atinga proteza provizorie se poate
lesne observa ca acestea coincid în buna masura cu obiectivele proprii protezarii finale. Cu toate acestea este
irational sa urmarim si sa asteptam de la o lucrare protetica provizorie acelasi nivel de integrare functionala pe
care îl pretinde solutia terapeutica finala. Diversitatea tehicilor de realizare a protezelor provizorii este foarte
mare, iar optiunea în favoarea unei metode sau a alteia trebuie sa fie legata de satisfacerea unui obiectiv
terapeutic prioritar pe care medicul stomatolog are datoria sa-l constientizeze cu claritate atunci când
elaboreaza planul de tratament. Protezarea de urgenta (de ex. în cazul unei edentatii frontale) orienteaza asupra
unor tehnici directe, în timp ce realizarea unei punti provizorii care sa testeze functionalitatea ocluzala ori
integrarea unor proprietati estetice (reîmpartirea spatiului protetic, personalizarea cromatica) nu poate fi obtinuta
printr-o simpla tehnica “de copiere” ci recomanda mai curând metode indirecte, apropiate de cele folosite pentru
obtinerea restaruarii finale. Similar, temporizarea, amânarea pe perioade mai îndelungate a restaurarii finale
orienteaza catre alegerea unor materiale de restaurare provizorie cu proprietati mecanice bune. Este posibil,
prin extrapolare, ca în aceeasi situatie clinica sa se realizeze succesiv mai multe proteze cu caracter provizoriu
care satisfac astfel deziderate diferite (de ex. initial o protezare de urgenta, apoi una “de testare” a unor
elemente morfologice ori functionale). În aceasta perspectiva, a obiectivului prioritar (comanda functionala), pe
care protezarea provizorie trebuie sa-l satisfaca, se gaseste si clasificarea de mai jos.
1.5. CLASIFICAREA PROTEZELOR CU CARACTER PROVIZORIU UTILIZATE ÎN RESTAURAREA PROTETICA
CONJUNCTA
1.5.1. MICROPROTEZE PROVIZORII

În cazul restaurarilor unidentare izolate, problemele tehnice si functionale sunt relativ reduse, iar metodele
utilizate sunt preponderent directe sau indirect - directe. Restaurarile multiple pot impune uneori si utilizarea
unor metode indirecte. În cazul tratamentului prin punte dentara apar si situatii în care nu se realizeaza punti
provizorii, ci numai microproteze provizorii care au rolul de mentinere a statusului biologic, morfologic si
functional la nivelul dintilor stâlpi.

7
 COROANE DE ACOPERIRE PROVIZORII
 COROANE PROVIZORII CU AGREGARE INTRARADICULARA
 FATETE VESTIBULARE PROVIZORII
 COROANE PARTIALE PROVIZORII
 INCRUSTATII PROVIZORII
1.5.2. PUNTI CU CARACTER PROVIZORIU

PUNTI DE URGENTA
PUNTI DE PROTECTIE (MENTINERE)
PUNTI DE TESTARE
PUNTI DE ASTEPTARE (TEMPORIZARE) (PASAJ)
Mentinatoare de spatiu fixe (cimentate)
Sisteme protetice de imobilizare parodontala
Punti provizorii postchirurgicale
Punti provizorii postortodontice
Punti de compromis socio – economic
1.5.2.1. PUNTI DE URGENTA
În aceasta categorie intra lucrarile protetice legate de patologia specifica pacientului, care impune interventie de
urgenta în vederea protezarii: de exemplu deteriorarea sau distrugerea posttraumatica a unor restaurari frontale
preeexistente, fracturile coronare sau extractiile dentare din sectorul anterior, etc.

1.5.2.2. PUNTI DE PROTECTIE (MENTINERE)

Sunt cuprinse aici toate lucrarile protetice realizate în situatii în care interventia terapeutica si nu patol ogia
specifica pacientului este aceea care impune urgenta în protezare. De exemplu, preparatia unor dinti stâlpli
vitali, îndepartarea în vederea înlocuirii a unei punti frontale vechi, etc.

1.5.2.3. PUNTI DE TESTARE

Aceste restaurari, desi nu sunt legate direct nici de afectiuni si nici de interventii terapeutice care sa impuna
protezarea de urgenta, permit testarea unor elemente functionale (fizionomice, fonatorii, ocluzale) în vederea
aplicarii ulterioare a informatiilor si rezultatelor obtinute la nivelul restarurarilor finale.
În cele mai multe cazuri, puntile de testare se realizeaza dupa principii apropiate de cele ale restaurarilor finale,
caracterul lor de urgenta este discutabil, motiv pentru care detalierea metodelor si tehnicilor lor de realizare nu
face obiectul acestui capitol.
1.5.2.4. PUNTI DE ASTEPTARE (TEMPORIZARE) (PASAJ)
În cazul tuturor restaurarilor cuprinse în aceasta categorie, elementul caracteristic îl reprezinta imposibilitatea
protezarii finale într-un interval scurt, previzibil – de timp. Si în acest caz restaurarile sunt similare din punct de
vedere al metodelor utilizate – puntilor finale.

Sunt cuprinse aici:

1.5.2.4.1. Mentinatoare de spatiu fixe (cimentate) (FIGURA 8)

FIGURA 8
1.5.2.4.2. Sisteme protetice de imobilizare parodontala
1.5.2.4.3. Punti provizorii postchirurgicale
Recomandarea pentru restaurari provizorii cu durata mai mare de mentinere apare dupa interventii ce modifica
pe termen mediu sau lung structura câmpului protetic sau a elementelor conexe:
 interventii maxilo faciale disfunctionalizante pentru ADM. Protezarea provizorie are în aceste cazuri un
important rol functional si psihologic(18).
 interventii de plastie prin aditie sau substractie la nivelul osului proceselor alveolare
 interventii chirurgicale proparodontale (în general, operatii cu lambou)(19).

8
 interventii de ridicare a planseului sinusului maxilar sau de modificare a traseului n. alveolar inferior în
vederea insertiei implantelor endoosoase
 dupa aplicarea implantelor endoosoase se realizeaza adesea, prin tehnica indirecta(20), punti provizorii
acrilice cu infrastructura metalica (armate) ce pot fi mentinute în functie pentru intervale îndelugate de
timp(21)(22).
Puntile provizorii post implantare permit:
 evaluarea succesului interventiei chirurgicale (eventual îndepartarea implantelor neintegrate)
înaintea aplicarii protezei finale
 “încarcarea functionala” progresiva a implantelor(23).
 transferul unor date functionale dovedite acceptabile (estetice(24), ocluzale) catre restaurarea
finala(25)(26)(27).
1.5.2.4.4. Punti provizorii postortodontice
Desi rolul protezelor conjuncte în tratamentul ortodontic este în general unul de contentie, sunt
descrise în literatura si cazuri în care protezele provizorii servesc ele însele la sustinerea unor elemente active
ale aparatelor ortodontice, participând prin aceasta în mod direct la terapia ortodontica(28).
1.5.2.4.5. Punti de compromis socio-economic
1.5.3. PROTEZE PARTIALE MOBILIZABILE (PPM) PROVIZORII

Detalierea tehnicilor de realizare a protezelor partiale mobilizabile, fie ele si provizorii, necesita un spatiu prea
amplu pentru a putea fi realizata în aceste pagini, motiv pentru care ne vom margini în a arata ca multitudinea
situatiilor clinice în care acest tip de restaurari provizorii îsi dovedeste utilitatea, determina o mare varietate de
metode (în special indirecte sau indirect - directe)(29)
PPM de urgenta
PPM de testare
PPM de asteptare (temporizare) (pasaj)
PPM cu gutiera ocluzala
Mentinatoare de spatiu mobilizabile
PPM postchirurgicale
PPM de compromis socio-economic

1.5.3.1. PPM de urgenta

Extractiile dentare multiple, pierderea sau deteriorarea grava a unor PPM preexistente, etc. determina, ca si în
cazul puntilor de urgenta, caracterul protezarii

1.5.3.2. PPM de testare (fizionomica, fonatorie, ocluzala, etc.)

1.5.3.3. PPM de asteptare (temporizare) (pasaj)
1.5.3.4. PPM cu gutiera ocluzala
Pot aparea situatii de exceptie care necesita atât protezare provizorie cât si aplicarea unei gutiere ocluzale de
repozitionare. Se poate realiza în aceste cazuri o PPM cu gutiera ocluzala(30).
1.5.3.5. Mentinatoare de spatiu mobilizabile
1.5.3.6. PPM postchirurgicale
De exemplu, se aplica astfel de restaurari protetice dupa interventii de închidere a desplicaturilor labio
palatine(31)
1.5.3.7. PPM de compromis socio-economic
1.6. CLASIFICAREA TEHNICILOR DE PROTEZARE PROVIZORIE
Multitudinea metodelor si tehnicilor care au drept obiectiv realizarea de lucrari protetice cu caracter provizoriu
face extrem de dificila o sistematizare riguroasa, deoarece obiectivele prioritare pe care protezele de acest tip
trebuie sa le atinga sunt, desi pornite de la un summum comun tuturor restaurarilor stomatologice, diferite, si
tot heterogene sunt si caile (clinice si tehnice) prin care aceste deziderate sunt atinse.
Variantele de executie a protezelor provizorii cuprind tehnici directe (exclusiv clinice, intraorale), indirecte (la
care lucrarea provizorie se realizeaza complet pe model) si indirect directe (la care o parte din etapele de
executie foloseste modelul si o alta parte câmpul protetic).
1.6.1. TEHNICI DIRECTE (CLINICE, INTRAORALE).

Aceste tehnici au drept principal avantaj existenta unei singure sedinte clinice pentru aplicarea protezei
provizorii(32), dar manevrele intraorale se realizeaza în conditii mai dificile decât cele pe model, ceea ce supune
metodele unor factori de eroare mai numerosi. Este deasemenea dificil ca prin metode directe sa se
urmareasca detalii morfo-functionale subtile. La toate tehnicile directe materialul de restaurare polimerizeaza
intraoral. Riscurile care apar astfel sunt legate de:
9
 Dificultatea sau chiar imposibilitatea îndepartarii lucrarii provizorii de pe câmpul protetic prin persistenta
unor zone retentive la nivelul preparatiilor sau prin patrunderea materialului polimerizat în alte spatii retentive
(de ex. spatiile interdentare dintre dintii nepreparati). Prepararea corecta a dintilor stâlpi si izolarea
corespunzatoare a câmpului protetic sunt necesare pentru a contracara acest neajuns. Izolarea câmpului
protetic se poate realiza cu ulei de vaselina sau cu produse specifice (vezi indexul de produse comerciale).
 Toxicitatea si caracterul potential alergen al moleculelor de monomer al majoritatii rasinilor de protezare
provizorie. Pot aparea: necroza pulpara, leziuni ale partilor moi, sensibilizare sau reactii alergice. Dupa unii
autori(36), aproximativ 20% dintre pacinentii expusi la contactul cu monomer liber, devin sensibili.
Manifestarile locale ale sensibilizarii la monomer constau în aparitia de ulceratii dureroase sau chiar gingivo
- stomatite ulcerative. Izolarea câmpului protetic si verificarea prealabila anamnestica si clinica (de ex. prin
patch test) pot preveni accidente de acest tip.
 Supraîncalzirea pulpara pe care o determina reactia exoterma de priza a multora dintre rasinile provizorii.
Reactia exoterma este dependenta de tipul si direct proportionala cu volumul de material utilizat (riscul de
supraîncalzire pulpara este mai mare în cazul puntilor decât al coroanelor provizorii realizate direct).
Împotriva acestui neajuns se recomanda:
 utilizarea unor materiale de restaurare cu o reactie de priza moderat exoterma. Rasinile de tip
polimetilmetacrilat (PMMA) au reactia de priza cea mai exoterma(33).
 folosirea unui conformator extern care preia o parte din caldura generata de priza materialului (de
ex. siliconii - chitosi(40))
 mobilizarea protezei provizorii înaintea polimerizarii complete si/sau racirea câmpului protetic si a
materialului în timpul prizei produc o crestere de temperatura intrapulpara de numai 2 - 30C, fata de
cresterea de circa 70C determinata de mentinerea in-situ a puntii provizorii pe parcursul prizei(34).
Aceasta operatie poate determina însa deformari si o adaptare marginala precara. Un studiu in
vitro(35) asupra variatiei hiatusului marginal dento protetic la puntile provizorii în functie de
modalitatea de polimerizare a rasinii, indica urmatoarele valori, sugestive pentru nivelul adaptarii
marginale pe care îl putem astepta prin diferite variante ale tehnicii directe :
 pentru modelul de control (polimerizare in situ) 0.228 mm
 pentru polimerizare in situ cu racire 0.196 mm
 pentru polimerizarea puntii îndepartata de pe model 0.403 mm
 pentru îndepartarea si repozitionarea repetata de pe si pe model 0.601 mm
 pentru puntile provizorii captusite 0.074 mm
 pentru puntile provizorii realizate dupa tehnica indirecta 0.161 mm
1.6.2. TEHNICI INDIRECTE (DE LABORATOR)

Tehnicile de acest tip apartin de obicei laboratorului dentar, dar se pot realiza si în cabinet, în conditiile unei
dotari adecvate. Tehnologia este apropiata (uneori coincidenta) cu aceea de realizare a restaurarilor finale.
Lucrarile provizorii de acest tip pot fi mai bine integrate functional, dar sunt mai costisitoare si necesita uneori o
sedinta clinica suplimentara. Intraoral se verifica numai adaptarea restaurarilor si se realizeaza cimentarea
provizorie.
Modelul de lucru se realizeaza din ghips ori din siliconi de aditie (polivinilsiloxani de vâscozitate medie)(36)(37).
Pentru a scurta timpul de asteptare, mai ales atunci când se lucreaza în cabinet, se utilizeaza ghips cu priza
rapida sau se foloseste pentru amestec apa saturata cu CaSO 4 (în care s-a turnat în prealabil o cantitate de
pulbere de ghips*). Polivinilsiloxanii se toarna în amprente realizate cu materiale diferite din punct de vedere al
compozitiei chimice (alginate sau siliconi de condensare) de care acestia nu adera. Se obtine astfel un model
rezilient si reutilizabil.
Avantajele tehnicilor indirecte:
 lipseste contactul direct dintre monomerul liber cu preparatiile sau cu gingia.
 evita supraîncalzirea provocata de reactia exoterma a materialului.
 adaptarea marginala este mai buna întrucât ghipsul modelului împiedica contractia de priza a rasinii (pentru
modelele din ghips)
 exista posibilitatea de reutilizare a modelului (mai ales pentru modelele din polivinilsiloxani)
 scurteaza timpul de lucru clinic
1.6.3. TEHNICI INDIRECT - DIRECTE

La acestea o parte din etape se realizeaza pe model, o alta parte - intraoral. Etapele de lucru pe model sunt
executate, de regula, de catre medic, în cabinet. Se realizeaza o punte din rasina realizata pe un model
preparat minimal (model auxiliar); aceasta punte se captuseste cu un material compatibil direct intraoral.

* o lingurita de pulbere la 30 ml de apa

10
Caracteristicile acestor metode se situeaza la parametrii intermediari în raport cu celelalte doua tehnici
prezentate mai sus:
 timpul clinic de lucru este mai redus decât la tehnicile directe
 reactia exoterma intraorala este moderata întrucât implica numai rasina de captusire
 contactul câmpului protetic cu monomer liber este mai redus
 necesita retusuri mai laborioase decât lucrarile realizate printr-o metoda indirecta
1.7. PRINCIPII DE LUCRU PENTRU PROTEZAREA DE URGENTA
În cele ce urmeaza vom expune mai detaliat tehnicile la care participarea medicului este mai importanta
(directe si indirect-directe) si care au un mare grad de specificitate pentru protezarea provizorie de urgenta.
Metodele indirecte (de laborator) sunt evaluate amanuntit în cadrul prezentarii tehnicilor de realizare a protezelor
finale. Restaurarile de acest tip (punti metalice, metalo-acrilice, punti cimentate adeziv, etc.) au, dupa cum
aratam si la începutul acestei prezentari, toate caracteristicile unor constructii protetice definitive si numai
factori extrinseci tehnologiei le determina utilizarea pentru perioade limitate de timp.
Numeroase tehnici directe sau indirect - directe, dar si o parte din tehnicile indirecte de protezare provizorie au
drept metodologie comuna insertia materialului de protezare provizorie în stare plastica (rasini acrilice,
epiminice, materiale compozite, sa), între doua suprafete (conformatoare): un conformator extern, care
reproduce suprafetele laterale, exterioare, ale viitoarei restaurari si un conformator intern, care reproduce
câmpul protetic (preparatiile si crestele edentate);conformatorul intern poate fi reprezentat de chiar câmpul
protetic.
1.7.1. CONFORMATORUL EXTERN

poate fi realizat:
 pornind de la amprenta dintilor stâlpi nepreparati (si, eventual, a dintilor ce vor fi extrasi si înlocuiti prin
corpul de punte, atunci când acest lucru este posibil)
 pornind de la amprenta unei machete din ceara sau rasina(38) a viitoarei restaurari plasata intraoral (mai
rar) sau pe modelul de studiu (model modificat)(39)
 pornind de la elemente prefabricate, adaptate la nivelul câmpului protetic (cape ori coroane din policarbonat,
acetat de celuloza, aluminiu, aliaje Sn-Ag, aliaje inoxidabile, dinti acrilici, fatete prefabricate, etc.)
În toate cazurile se utilizeaza o amprenta a suprafetelor exterioare (extradosului) ale viitoarei restaurari
provizorii. Aceste amprente se pot realiza, dependent de tehnica de protezare provizorie - din ghips, alginate
sau elastomeri de sinteza (mai ales siliconi). Cu aceeasi utilizare se pot folosi conformatoare din folie
termoplastica (acetat de celuloza, polipropilena sau chiar ceara), realizate pe model prin adaptare manuala a
foliei plastifiate la cald sau cu ajutorul unui aparat vacuum formator. Enumeram în continuare principalele
caracteristici (avantaje si dezavantaje ale acestor sisteme de realizare ale conformatoarelor externe:
1.7.1.1. Conformatoarele din ghips
se utilizeaza îndeosebi atunci când se lucreaza pe modele realizate deasemenea din ghips. Ele permit o
repozitionare precisa, dar din cauza rigiditatii materialului trebuiesc realizate din mai multe segmente (chei)
ceea ce presupune consum mare de timp.
1.7.1.2. Amprentele cu alginat
sunt cele mai ieftine si rapid realizabile conformatoare externe, dar sunt usor deformabile si se deterioreaza
rapid din cauza sensibilitatii acestor materiale la variatiile de umiditate.
1.7.1.3. Amprentele cu siliconi:
 au stabilitate mai mare volumetrica si în timp (permit turnarea a doua modele, repetarea operatiilor)
 pot fi realizate fara portamprenta (siliconi chitosi), caz în care, flexibilitatea marginilor permite
îndepartarea mai usoara a rasinii polimerizate din amprenta
 preiau o buna parte din caldura generata de reactia de priza a acrilatelor autopolimerizabile, ceea
ce reprezinta un avantaj pentru tehnicile directe(40)
 când amprentarea se face cu siliconi transparenti, este posibila asocierea cu rasini provizorii
fotopolimerizabile(41).
În cazul în care amprentele cu siliconi chitosi pentru realizarea protezelor provizorii sunt folosite în continuare
pentru o tehnica “de spalare” cu siliconi de consistenta fluida în vederea amprentarii finale, ele trebuiesc bine
curatate si spalate de resturile de rasina care ar puntea ramâne în interior, întrucât aceste resturi pot
compromite o adeziune buna între cele doua materiale de amprenta(42).
1.7.1.4. Conformatoarele din folie termoplastica si transparenta
asigura o tehnica de lucru simpla si precisa. Se utilizeaza polipropilena sau acetatul de celuloza sub forma de
folii de aproximativ 125 / 125mm cu grosimea de 0.5mm. Polipropilena este mai buna decât acetatul de
celuloza întrucât are elasticitate mai mare si confera suprafetelor un luciu mai bun. Flexibilitatea
conformatoarelor de acest tip permite polimerizarea rasinii provizorii sub presiune ocluzala, ceea ce reduce
semnificativ timpul de adaptare ocluzala a lucrarilor rezultate. Transparenta conformatorului permite atât

11
controlul grosimii rasinii cât si fotopolimerizarea (când se utilizeaza rasini de acest tip). Dezavantajele acestor
conformatoare sunt legate de necesitatea investitiei pe care o reprezinta aparatul de vacuum-formare precum si
riscul mai mare de supraîncalzire a dintilor stâlpi vitali prin reactia exoterma de priza a acrilatelor ( pentru
tehnicile directe).
1.7.1.5. Coroanele prefabricate
din policarbonat, acetat de celuloza sau metalice pot fi si ele asimilate unui conformator extern întrucât, în
marea majoritate a cazurilor, ele trebuiesc captusite intraoral sau pe model cu rasina provizorie
1.7.2. CONFORMATORUL INTERN

poate fi reprezentat:
 de chiar câmpul protetic, pentru tehnicile cu etape clinice intermediare (directe sau indirect -
directe)
 de modelul preparatiilor intraorale (tehnici indirecte)
 un model pe care s-au realizat, la nivelul dintilor stâlpi, preparatii minimale (pentru tehnicile indirect
– directe). Se poate observa cu usurinta ca la metodele indirect – directe exista doua
conformatoare interne.
1.8. MATERIALE PENTRU REALIZAREA COROANELOR SI PUNTILOR PROVIZORII
1.8.1. CALITATILE UNUI MATERIAL IDEAL PENTRU REALIZAREA COROANELOR SI PUNTILOR
PROVIZORII

MANEVRABILITATE:
timp de lucru adecvat
usurinta de modelare
timp de priza scurt
BIOCOMPATIBILITATE
lipsa de toxicitate
nealergen
lipsa reactiei exoterme de priza
STABILITATE DIMENSIONALA ÎN TIMPUL PRIZEI
USURINTA DE PRELUCRARE SI FINISARE
REZISTENTA BUNA LA FRACTURA SI ABRAZIUNE
PROPRIETATI ESTETICE BUNE:
culoare controlabila si stabila în timp
transluciditate apropiata de cea a tesuturilor dure dentare
ACCEPTABIL PENTRU PACIENT:
neiritant
inodor
USOR DE ADAUGAT SI/SAU REPARAT
COMPATIBIL CHIMIC CU CIMENTURILE PROVIZORII
1.8.2. CARACTERISTICILE MATERIALELOR FOLOSITE PENTRU PROTEZAREA DE URGENTA

Este lesne de înteles ca nu exista înca un produs comercial care sa satisfaca toate dezideratele enumerate
anterior. Problema majora pe care materialele existente nu au rezolvat-o înca în totalitate o reprezinta
modificarile dimensionale (contractia) în timpul prizei, mai mare pentru tehnicile directe. Deasemenea
majoritatea materialelor au reactie de priza exoterma si nu sunt în totalitate biocompatibile.
Din punct de vedere al structurii chimice, rasinile de protezare provizorie existente în momentul de fata se divid
în trei categorii:
 POLIMETILMETACRILAT (PMMA)
 POLI ALCHIL (R’) METACRILAT (PRMA)
 RASINI COMPOZITE CU MICROUMPLUTURA (bis GMA)
Dintre rasinile acrilice fotopolimerizabile pentru protezare provizorie, cele de tip uretan dimetacrilat, PRMA
(SNAP), au rezistenta mecanica la fractura mai buna decât metil / etil metacrilatele (GC unifast LC(43), TRIAD
VLC MATERIAL(44)).
În fiecare dintre cele trei categorii prezentate anterior exista variante fotopolimerizabile. În TABELUL 2 sunt
prezentate proprietatile câtorva produse comerciale. Criteriul de alegere a unui produs este dependent de
obiectivele prioritare pe care proteza provizorie trebuie sa le îndeplineasca; de exemplu, pentru tehnicile directe
este necesara alegerea unui material cu o contractie de priza mai redusa si mai putin exoterm, în timp ce
realizarea unei punti provizorii întinse, prin metoda indirecta, recomanda alegerea unui material cu rezistenta
mecanica buna deoarece contractia si reactia exoterma de priza devin nesemnificative (lucrându-se pe model).

12
 CARACTERISTICI
MATERIAL A B C D E F G H I J K L M N
Jet (PMMA) - 2 3 1 1 3 1 2 1 1 2 1 3 1
Duralay (PMMA) 1 - 3 - - - 1 2 1 1 - 1 3 1
Trim (PRMA) 2 1 2 3 - 3 2 3 1 1 3 1 2 1
Snap (PRMA) 1 2 2 - - 2 2 3 1 1 - 1 2 1
Protemp (bis GMA) 2 1 1 2 2 1 3 3 2 2 1 1 1 2
Unifast LC (foto PRMA) - - 3 3 - - 2 1 3 1 - 2 3 2
Triad (foto URETAN 2 3 1 1 1 1 3 1 3 3 - 3 1 3
DIMETACRILAT
TABELUL 2 Caracteristici comparative ale câtorva tipuri comerciale de rasini provizorii (dupa(36))
1 = favorabil 2 = mai putin favorabil 3 = cel mai putin favorabil
A = adaptare marginala (pentru tehnica indirecta)
B = cresterea de temperatura în timpul prizei
C = toxicitate/proprietati alergogene
D = rezistenta la fractura
E = rezistenta zonelor reparate (% fata de rezistenta la fractura initiala)
F = stabilitate coloristica în lumina UV
G = usurinta de prelucrare
H = timp de lucru
I = timp de priza
J = fluiditate la umplerea unui conformator
K = contaminat de eugenolul liber
L = necesita echipamente speciale
M = miros
N = cost/unitate de volum
1.8.3. COMPOZITIA MATERIALELOR UTILIZATE PENTRU PROTEZAREA DE URGENTA

Rasinile utilizate pentru protezarea provizorie sunt alcatuite din monomer(i), initiator, umplutura si
pigmenti,.
1.8.3.1. Monomerul
Structura monomerului este aceea care confera caracteristicile determinante ale materialului. În general, cu
cât molecula de monomer este mai mare, cu atât caldura de reactie la polimerizare va fi mai redusa, dar
totodata proprietatile mecanice (rezistenta) mai slabe.
Substantele utilizate cel mai adesea ca monomeri sunt metil metacrilatul, etil metacrilatul, izobutil
metacrilatul bis GMA* si uretan dimetacrilatul. Izolate sau asociate, aceste substante pot fi convertite în
polimeri printr-un mecanism de polimerizare cu radicali liberi, însa polimerizarea nu este niciodata completa,
ceea ce duce, într-o masura variabila, la persistenta moleculelor de monomer liber. Polimerizarea prin radicali
liberi implica modificari chimice, mecanice, dimensionale si termice în material.
Moleculele libere de monomer sunt potential periculoase din punct de vedere biologic, motiv pentru care
conversia lor cât mai completa în polimeri inerti reprezinta un deziderat important. Deasemenea, polimerizarea
incompleta (initiata necorespunzator sau terminata prematur) duce la înrautatirea proprietatilor mecanice ale
materialului.
Deoarece monomerul liber prezinta întotdeauna o densitate mai mica decât cea a polimerului, toate materialele
de acest tip sufera un fenomen de contractie la polimerizare. Reactia de polimerizare este în general exoterma
iar cresterea de temperatura survine înainte ca materialul sa-si piarda complet fluiditatea. Acest fapt determina
contractie suplimentara (prin racire).
Reactia exoterma de polimerizare poate produce (mai ales pentru tehnicile directe) modificari patologice pulpare
si ale tesuturilor de vecinatate.
1.8.3.2. Initiatorul
Polimerizarea debuteaza prin formarea de radicali liberi (proces numit activare) si combinarea acestora cu
molecule de monomer. Formarea radicalilor liberi rezulta prin descompunerea unei substante chimice numita
initiator. Metoda de descompunere a initiatorului este dependenta de structura sa chimica. Substantele
utilizate în acest scop sunt peroxidul de benzoil si camforochinona.
Peroxidul de benzoil

* bis Glicidil diMetAcrilat

13
Peroxidul de benzoil se descompune în radicali liberi la peste 500C într-un proces numit activare termica . La
temperaturi apropiate de 1000C însa, unele molecule de monomer se evapora si pot produce pori în materialul
care polimerizeaza. Din aceasta cauza trebuie evitata supraîncalzirea materialului la activarea termica a
initiatorului. Deasemenea, activarea termica mareste contractia finala a materialului polimerizat.
O alta metoda de activare a peroxidului de benzoil în radicali liberi este catalizarea cu ajutorul unei amine
tertiare (activator), iar procesul poarta în acest caz numele de activare chimica . În mod obisnuit, materialele
cu activare chimica se prezinta în doua recipiente, dintre care unul contine monomerul si activatorul, iar celalalt
materialul de umplutura si initiatorul. Activarea chimica necesita asigurarea unui contact intim între moleculele
de activator si cele de initiator, care se obtine printr-un amestec riguros al celor doua componente. Oricum însa,
activarea chimica este mai putin eficienta decât cea termica, ceea ce determina persistenta unui volum mai
mare de molecule de monomer liber. În consecinta, proprietatile mecanice ale materialelor activate chimic vor fi
mai slabe decât în cazul activarii termice. Deasemenea, peroxidul de benzoil ramas nereactionat, produce în
timp modificari cromatice. Pentru combaterea acestor neajunsuri este recomandabila fierberea în apa, la 1000C,
a lucrarilor provizorii din materiale activate chimic – dupa polimerizarea initiala; în acest fel se elimina
monomerul rezidual si se asigura descompunerea totala a initiatorului.
Camforochinona
Camforochinona se descompune în radicali liberi în prezenta unei amine alifatice (activare chimica)
Activarea camforochinonei se poate face si în prezenta luminii albastre acest ultim caz, procesul poarta numele
de foto - activare. Materialele de acest tip prezinta doua avantaje:
porozitate redusa datorita faptului ca materialul se prezinta sub forma unei singure componente, sub forma de
pasta si nu mai necesita amestec suplimentar
timp de lucru potential nelimitat.
Limita metodei este determinata de capacitatea luminii albastre folosite pentru activare de a asigura
polimerizarea unui strat gros de material. Cu cât nuanta cromatica a materialului este mai închisa, cu atât
grosimea stratului pe care lumina îl poate polimeriza este mai redusa. Deasemenea, pentru a asigura o
contractie la polimerizare uniforma este recomandabila aplicarea spotului luminos dinspre toate suprafetele,
catre centrul restaurarii provizorii.
Procesul de polimerizare include prin propagare din ce în ce mai multe molecule de monomer. Este important
ca în aceasta faza materialul sa nu fie deformat, întrucât aceasta duce la aparitia defectelor structurale.
Terminarea procesului de polimerizare survine nu numai prin epuizarea moleculelor de monomer liber, ci si
prin aparitia legaturilor între lanturile de polimer sau prin inactivarea radicalilor liberi provocata de contactul cu
unele substante (eugenolul, hidrochinona sau oxigenul). Încheierea precipitata a reactiei de polimerizare trebuie
evitata în scopul reducerii, pe cât posibil, a canatitatii de monomer rezidual (liber).
1.8.3.3. Materialele de umplutura
Materialele de umplutura scad reactia exotermica de polimerizare si cresc rezistenta mecanica a rasinii
polimerizate. O cantitate prea mare însa reduce maniabilitatea si capacitatea de omogenizare
corespunzatoare*, cu riscul aparitiei succesive a porilor în materialul polimerizat.
1.8.3.4. Pigmentii
Pigmentii din compozitia materialului au menirea de a-i conferi acestuia proprietati coloristice apropiate de cele
ale dintilor naturali, motiv pentru care materialele se pot prezenta în mai multe variante cromatice.

1.9. MATERIALE SI INSTRUMENTAR NECESARE PENTRU PROTEZAREA DE URGENTA

Prezentam, mai jos, necesarul de materiale si instrumentar, comun tuturor tehnicilor. Atunci când vom detalia
fiecare tehnica, vom reveni asupra acestor liste, cu adaugirile de rigoare.
1.9.1. PENTRU UZ CLINIC (în ordinea deutilizare)

 Manusi pentru examinare (din latex, silicon, etc..)

 Masca de protectie
 Ochelari de protectie
 Trusa pentru examenul stomatologic (oglinda dentara, pensa, sonda)
 Sonda parodontala
 Aspirator de saliva
 Mijloace de izolare absorbante (rulouri de vata, comprese de tifon)
 Snur pentru evictiune gingivala
 Solutie astringenta pentru evictiune gingivala (clorura de aluminiu, sulfat feric, etc..)

* problema aceasta se pune numai în cazul materialelor alcatuite din doua componente; materialele
fotopolimerizabile cu o singura componenta, precum si sistemele de dozare automata asigura proportia
materialului de umplutura recomandata de fabricant
14
 Spatula bucala din material plastic
 Bulete (de vata sau burete)
 Vaselina solida
 Rasina pentru protezarea provizorie
 Pipeta
 Trei godeuri din sticla, ceramice sau din polipropilena
 Spatula pentru ciment
 Pensa (Backhouse) pentru fixarea câmpurilor
 Creion cu mina moale
 Piesa dreapta
 Discuri de carborund pentru piesa dreapta
 Discuri flexibile (pe suport de hârtie sau din material plastic) cu granulatie fina, pentru piesa
dreapta si diametrul de aproximativ 2 cm
 Freze extradure pentru acrilat, la piesa dreapta
 Turbina dentara
 Freze sferice de turbina
 Freze pentru finisat, cu lame multiple, elicoidale, pentru turbina
 Aspirator chirurgical
 Hârtie de articulatie si pensa (suport) pentru aceasta
 Pensula moale (din par de camila) (no. 0)
 Vas cu apa calda
1.9.2. PENTRU LABORATOR

 Masca si ochelari de protectie

 Creion cu mina moale
 Pensule moi (din par de camila) (nr. 4 si 6)
 Solutie de izolare între ghips si rasina de protezare provizorie
 Rasina pentru protezarea provizorie
 Pipeta
 Doua godeuri din sticla, ceramica sau din polipropilena
 Spatula pentru ciment
 Seringa de polipropilena
 Inele (benzi circulare) de cauciuc
 Vas pentru polimerizarea sub presiune a acrilatelor
 Soclator
 Piesa dreapta
 Discuri de carborund pentru piesa dreapta
 Discuri flexibile (pe suport de hârtie sau din material plastic) cu granulatie fina, pentru piesa
dreapta si diametrul de 1.5 – 2 cm
 Freze extradure pentru acrilat, la piesa dreapta
 Perii, pufuri, filturi si paste sau pulberi pentru finisarea si lustruirea rasinii.
 Baie de curatire cu ultrasunete
1.10. TEHNICI DE REALIZARE A MICROPROTEZELOR PROVIZORII
1.10.1. COROANE PREFORMATE

ARIA DE UTILIZARE DIMENSIUNI

INCISIVI CANINI PREMOLARI MOLARI

RASINI
ACETAT DE X X X X 5
CELULOZA
POLICARBONAT X X X 6
METAL
ALUMINIU (CAPE) X X 20
ALUMINIU X X 6
(ANATOFORME)
STANIU – X X 6
ARGINT
(ANATOFORME)

15
CROM – NICHEL X* X* X X 6
(ANATOFORME)
TABELUL 3 Tipuri de coroane prefabricate, dupa (36)
1.10.1.1. Coroane din policarbonat
Coroanele prefabricate din policarbonat au un aspect estetic deosebit de bun, apropiat de cel al ceramicii de
buna calitate. Se prezinta de obicei sub forma de seturi de dinti frontali si premolari †, într-o singura nuanta
coloristica. Posibilitatile de personalizare coloristica a acestor coroane provizorii sunt reduse si se realizeaza
numai pe seama rasinii cu care trebuiesc captusite.
MATERIALE SI INSTRUMENTAR (SUPLIMENTAR)
 COROANE DIN POLICARBONAT
 COMPAS (cu doua vârfuri)
TEHNICA DE LUCRU
 Se masoara, cu ajutorul compasului, spatiul protetic mezio – distal si se alege o coroana cu aceeasi
dimensiune sau putin mai lata.
 Se masoara spatiul vertical (înaltimea cervico – incizala (ocluzala)) si se marcheaza cu creionul aceasta
distanta pe mijlocul fetei vestibulare a coroanei.
 Se scurteaza marginile coroanei cu o freza extradura pentru acrilat, respectând, în masura posibilului,
conturul si curbura liniei de colet. Se controleaza intraoral si se fac, alternativ, retusurile marginale
necesare. Se verifica alinierea marginilor incizale si a fetei vestibulare în raport cu dintii vecini si
lungimea corecta a marginilor coroanei, pâna în apropierea marginilor cervicale ale preparatiei.
Majoritatea coroanelor din policarbonat comercializate în momentul de fata prezinta o conicitate interioara
marcata (mai mare decât cea proprie dintilor slefuiti), ceea ce face necesar retusul la acest nivel
(intradosul coroanei). Adaptarea ocluzala nu se face în mod obisnuit decât dupa captusirea coroanei
prefabricate, întrucât perforarea coroanei complica operatiile ulterioare.
 Se izoleaza prin badijonare cu vaselina solida preparatia, dintii vecini si gingia adiacenta.
 Se prepara pasta de acrilat autopolimerizabil si se aplica în interiorul coroanei în stadiul în care se poate
“trage în fire” (pasta îsi pierde luciul).
 Pasta de acrilat care reflueaza se îndeparteaza imediat. Patrunderea si mentinerea pâna la polimerizare
a excesului de acrilat în spatii retentive poate crea probleme foarte mari la îndepartarea lucrarii provizorii de
pe preparatie (fractura coroanei provizorii, lezarea partilor moi, leziuni traumatice ale preparatiei sau dintilor
vecini ajungându-se chiar pâna la extractia lor accidentala). Este, prin urmare, foarte important ca
procesul de polimerizare intraorala sa fie continuu urmarit de medic.
 Când materialul de captusire atinge faza elastica (dupa circa 2 minute intraoral), coroana se prinde între
index si police, se mobilizeaza usor în sens vestibulo – oral si se îndeparteaza de pe preparatie. Daca
îndepartarea nu se poate face în acest fel, se foloseste o pensa cu dinti (Beckhouse sau Coher), cu care
se “agata” simultan marginile vestibulara si orala. Prima metoda de dezinsertie este preferabila, întrucât
dintii pensei pot deforma marginal microproteza.
 Coroana se introduce în apa calda (circa 370C) pentru 5 minute.
 Se marcheaza cu creionul marginea cervicala a microprotei.
 Se reduce si se finiseaza, în limitele conturului trasat, cu ajutorul frezelor pentru acrilat, discurilor de
carborund si flexibile, marginea cervicala a microprotezei.
 Exista situatii în care, din cauza existentei unor sectoare la care adaptarea cervicala este
necorespunzatoare, este necesara repetarea operatiei de captusire. Este important ca în acest caz, pentru
a evita “înaltarea” coroanei, ceea ce ar impune readaptarea la nivelul întregii periferii cervicale a
microprotezei, sa se realizeze o perforatie ocluzala (palatinala) suficient de mare (cca. 2 mm diametru)
pentru a minimiza refularea cervicala a excesului de material. În acelasi mod se procedeaza în cazul
tuturor lucrarilor provizorii conjuncte, cu exceptia incrustatiilor, a coroanelor partiale si a
fatetelor, unde riscul de “înaltare” a microprotezelor este mai redus si perforatiile suplimentare
nu sunt necesare.
 Se realizeaza, cu acelasi instrumentar abraziv si folosind hârtie de articulatie, adaptarea ocluzala, statica si
dinamica a microprotezei
 Se face finisarea, lustruirea si cimentarea provizorie a microprotezei.

1.10.1.2. Coroane (CAPE) din acetat de celuloza

Capele din acetat de celuloza sunt transparente, cu o grosime de 0.2 - 0.3mm. Rasinile provizorii nu adera de
acetatul de celuloza, ceea ce face îndepartarea capei relativ simpla si confera un luciu foarte bun restaurarii

* pentru dinti de lapte

† SUPER SILVER CROWN (Williams)
16
provizorii. Dupa polimerizarea rasinii provizorii capa trebuie îndepartata obligatoriu întrucât pe de o parte,
infiltrarea salivei în spatiul dintre ea si coroana propriuzisa produce rapid modificarea de culoare a microprotezei
si pe de alta parte acetatul de celuloza se poate rupe sau perfora cu usurinta, iar fragmentele anfractuoase duc
la traumatizarea partilor moi. Îndepartarea matricei (capei) de celuloid poate avea drept efect pierderea
suprafetelor de contact cu dintii vecini si prin aceasta poate impune adaugarea ulterioara de noi cantitati de
rasina provizorie pentru a combate acest neajuns.
Tehnica de lucru este similara coroanelor din policarbonat.
Diferentele sunt minore:
 Scurtarea marginilor capei de celuloid se face prin decupare cu foarfeca
 Deoarece cantitatea de pasta introdusa în capa de celuloid este mai mare decât în cazul coroanelor din
policarbonat, riscul de înglobare a bulelor de aer este mai mare; din aceasta cauza se realizeaza, cu o
freza sferica de 1 – 2 mm diametru, câteva perforatii pe fata orala a capei, în imediata apropiere a marginii
incizale (fetei ocluzale).
 Capele de celuloid prezinta o oarecare elasticitate, ceea ce permite, în unele cazuri, polimerizarea sub
presiune ocluzala. Metoda scurteaza timpul de adaptare ocluzala, dar impune prudenta întrucât coroana
poate bascula pe preparatie iar excesul de material poate ajunge la nivelul dintilor antagonisti.
Avantajul capelor de celuloid în raport cu cele din policarbonat se refera la posibilitatea de utilizare pentru
captusire a materialelor fotopolimerizabile, precum si la posibilitatea de personalizare coloristica.
1.10.1.3. Coroane din aliaje cu ductilitate mare
Materialele utilizate pentru aceste coroane prefabricate sunt aliaje de aluminiu sau staniu - argint.
Utilizarea acestui tip de coroane provizorii este limitata, din ratiuni de fizionomie, la molari.
Exista variante cu modelaj anatoform sau simple cape cilindrice; desi mai costisitoare, primele sunt de preferat,
întrucât existenta convexitatilor laterale reduce substantial timpul clinic de adaptare. În ceea ce priveste
adaptarea ocluzala, practica uzuala a impus metoda prin care se cere pacientului sa ocluda în pozitia de
intercuspidare maxima peste coroana de aluminiu.
Deformabilitatea mare a materialului duce la adaptarea ocluzala “de la sine” a microprotezei. Pentru preparatiile
fara prag, aceasta metoda este acceptabila, însa bonturile pregatite cu prag risca sa sufere fisuri / fracturi
tocmai la nivelul periferiei preparatiei, unde marginile coroanei provizorii exercita presiuni; este recomandabila în
acest caz largirea prealabila a marginilor capei de aluminiu astfel încât sa existe certitudinea ca acestea au
depasit limita externa a pragurilor.
MATERIALE SI INSTRUMENTAR (SUPLIMENTAR)
 SET DE COROANE PREFABRICATE (Al sau Ag – Sn)
 Compas cu doua vârfuri
 Foarfeca pentru tabla
 Cleste pentru convexitati
 Pietre abrazive de corindon, cu granulatie mare
TEHNICA DE LUCRU
 Se masoara, cu ajutorul compasului, spatiul protetic mezio – distal si se alege o coroana cu dimensiune
cât mai apropiata.
 Se masoara spatiul vertical (înaltimea cervico – ocluzala) si se marcheaza cu creionul aceasta distanta pe
mijlocul fetei vestibulare a coroanei.
 Se scurteaza marginile coroanei cu foarfeca pentru tabla, respectând, linia de colet. Marginile anfractuase
rezultate dupa taiere se netezesc cu o piatra de corindon, fara sa se realizeze însa propriu -zis un bizou
care ar putea sectiona insertia epiteliala. Se controleaza intraoral si se fac, alternativ, retusurile marginale
necesare. În cazul preparatiilor cu prag, marginea coroanei trebuie sa depaseasca transversal si sa se
extinda cu 0.5 – 1 mm apical de limita cervicala a preparatiei.
 Se cere pacientului sa strânga treptat dintii pâna în pozitia de intercuspidare maxima, ceea ce duce la
deformarea progresiva a coroanei si adaptarea ei în ocluzie.
 Se izoleaza prin badijonare cu vaselina solida preparatia, dintii vecini si gingia adiacenta.
 Se prepara pasta de acrilat si se aplica în interiorul coroanei.
 Excesul de acrilat care reflueaza se îndeparteaza imediat.
 Când materialul de captusire atinge faza elastica, coroana se îndeparteaza de pe preparatie cu o pensa cu
dinti (Beckhouse) cu care se “agata” simultan fetele vestibulara si orala. Pensa va face doua mici perforatii
în capa de metal, fara însa ca acest fapt sa produca vreun neajuns. Perforatiile simplifica dealtfel
descimentarea ulterioara.
 Coroana se introduce în apa calda (circa 370C) pentru 5 minute.
 Se marcheaza cu creionul marginea cervicala a microprotei.

17
 Se reduce si se finiseaza, în limitele conturului trasat, cu ajutorul frezelor extradre , discurilor de carborund
si flexibile, marginea cervicala a microprotezei. Este permis ca în unele zone capa metalica sa fie
îndepartata de la marginea microprotezei, ramânând numai acrilatul.
 Dupa controlul si eventualele retusuri ocluzale, se face finisarea, lustruirea si cimentarea provizorie a
microprotezei.
1.10.1.4. Coroanele din aliaje crom - nichel
Aceste coroane au duritate mare si se utilizeaza cu precadere pentru acoperirea pentru perioade îndelungate
de timp a dintilor deciduali cu distructii coronare severe. Capele se adapteaza axial si transversal si se
cimenteaza cu un material de cimentare de durata, fara sa se mai captuseasca. Este evident ca, în absenta
unui material de captusire, adaptarea transversala a unei astfel de microproteze este relativa. Compromisul
este acceptabil deoarece este vorba despre dinti deciduali cu o durata previzibila de mentinere pe arcada. În
acelasi timp însa capele de acest tip au o oarecare elasticitate, astfel încât se “strâng” pe dinte, amendând
adaptarea transversala.
1.10.2. COROANEPROVIZORIIREALIZATEARTIZANAL

1.10.2.1. Coroana de învelis total

În mod obisnuit coroanele provizorii de învelis total se realizeaza fie prin tehnica directa (de copiere), atunci
când portiunea coronara a dintelui interesat este integra sau poate fi refacuta usor prin aditie (cu ceara, de
exemplu), fie utilizând microproteze prefabricate.. Tehnica directa va fi detaliata când ne vom referi la puntile
provizorii.
Tehnicile mai laborioase, indirecte sau care utilizeaza modelul auxiliar nu se justifica decât în
situatii speciale, cum sunt si cele de mai jos:
Coroane multiple
În aceasta situatie adaptarea unor microproteze prefabricate ar fi deosebit de laborioasa, motiv pentru care
trebuie sa se recurga la o tehnica de lucru cu componenta indirecta. În exemplul de mai jos, trebuiesc înlocuite
sapte coroane de învelis (14 – 13, respectiv 11 – 21 – 22 – 23 ) (FIGURA 9).
S-a realizat o amprenta cu alginat a arcadei, înainte de ablatia microprotezelor, dupa care a fost turnat un
model preliminar. Folosind acest model s-au obtinut doua conformatoare din folie termoplastica de
polipropilena, prin vacuum – formare(FIGURA 12).
S-au îndepartat microprotezele vechi (FIGURA 10, FIGURA 11)
Dupa tehnica prezentata anterior, s-au captusit cele doua conformatoare cu pasta de acrilat autopolimerizabil,
obtinându-se astfel coroanele provizorii (FIGURA 13 - FIGURA 15).

FIGURA 9 FIGURA 10

FIGURA 11 FIGURA 12

18
FIGURA 13 FIGURA 14

FIGURA 15
Amprenta preliminara ar fi putut fi utilizata ea însasi ca un conformator extern pentru a fi umpluta, în dreptul
dintilor interesati cu pasta de acrilat. În acest caz însa, adaptarea celor sapte microproteze ar fi fost mult mai
laborioasa.
Coroana provizorie pe dinti stâlpi de proteza partiala mobilizabila
În cazul în care dintii la care se realizeaza microproteze provizorii sunt în contact cu elemente de mentinere,
sprijin si stabilizare ale unei proteze partiale mobilizabile preexistente (brat opozant, conectori secundari,
pinteni ocluzali, crosete), suprafetele laterale si/sau ocluzala ale coroanelor provizorii trebuie sa prezinte o
morfologie care sa permita exercitarea functiilor de care aminteam (praguri orale, lacasuri pentru pinteni,
convexitati vestibulare pentru crosete). Realizarea acestor detalii de morfologie este dificila si presupune în
general utilizarea de tehnici direct - indirecte (45):
Se modeleaza (intraoral sau , mai bine, folosind un model auxiliar pe care se realizeaza o preparatie minimala),
doua cape din acrilat autopolimerizabil* cu grosime redusa (circa 0.4 mm).
Se adauga acrilat autopolimerizabil în stare plastica la nivelul suprafetelor exterioare ale capelor si se
“stanteaza” direct, intraoral, zonele adiacente ale protezei partiale, dupa vaselinare prealabila. În rasina se vor
imprima astfel lacasurile pentru pinteni, pragul pentru contracroset, etc..
Se izoleaza apoi preparatiile cu ulei de vaselina si se captusesc cele doua cape si la nivelul intradosului, pentru
a realiza o buna adaptare interna si marginala.
Dupa prelucrare si finisare, una dintre cele doua coroane obtinute se utilizeaza pentru acoperirea provizorie a
preparatiei iar cea de-a doua va fi folosita de tehnicianul dentar ca macheta pentru realizarea microprotezei
finale. Etapa de finisare trebuie sa se realizeze cu prudenta pentru a nu compromite suprafetele de contact
dintre microproteza si proteza partiala mobilizabila suprajacenta. Deoarece coroana provizorie va fi solicitata
suplimentar, cimentarea ei trebuie sa utilizeze un material cu proprietati mecanice bune cum ar fi cimenturile de
tip eugenat de zinc armate (cu rasini† sau Al2O 3‡).
Coroane provizorii cu agregare intraradiculara
MATERIALE SI INSTRUMENTAR (SUPLIMENTAR)
 Sârma (vipla de 0.8 – 1 mm diametru, agrafa metalica de birou) sau un sistem prefabricat de armare
(pivoturi radiculare).

*de exemplu, produsul DURALAY (Reliance Dental Mfg. Co.) are avantajul, în raport cu alte acrilate
autopolimerizabile, ca poate fi modelat prin aditie cu pensula de mici cantitati de pasta
† I.R.M. (Caulk) este un ciment ZOE armat cu 20% polimetilmetacrilat (PMMA)
‡ ciment de tip EBA

19
 Cleste crampon
 Pietre de corindon
 Conuri de hârtie sau mese de vata pentru toaleta preparatiilor radiculare
ETAPE DE LUCRU
 Se adapteaza, dupa tehnica prezentata anterior, o capa de celuloid, coroana de policarbonat (FIGURA 20),
etc. Conformatorul extern poate fi realizat si prin copiere (amprentare) sau cu o matrice vacuum – formata.
 Se adapteaza un fragment de sârma de vipla (2.5 – 3 cm) pe toata lungimea preparatiei radiculare. Daca
sârma are diametru prea mare, capatul ei poate fi conicizat cu un disc de carborund montat în piesa
dreapta (FIGURA 16 - FIGURA 19).
 Se marcheaza cu creionul lungimea portiunii intraradiculare si se realizeaza, la mica distanta coronar de
marcaj, cu clestele crampon, o ansa de aproape 180 0. Portiunea de sârma neutilizata se sectioneaza cu
clestele crampon sau cu discul de carborund.
 Se controleaza, cu sârma de armare pe loc (aplicata intraradicular), daca bucla de retentie nu împiedica
insertia completa a conformatorului coronar.
 Se izoleaza prin badijonare cu vaselina solida preparatia radiculara (folosind mese de vata sau conuri de
hârtie), dintii vecini si gingia adiacenta.
 Se prepara pasta de acrilat si se aplica în interiorul conformatorului (capa, coroana de policarbonat,
amprenta sau matrice vacuum formata. Cu un ac Lentullo gros, la viteza redusa, se introduce pasta de
acrilat si în preparatia radiculara, dupa care se introduce sârma de armare.
 Pasta de acrilat care reflueaza se îndeparteaza imediat. Când materialul de captusire atinge faza elastica
(2 – 2½ minute intraoral), coroana se îndeparteaza de pe preparatie.
 Coroana se introduce în apa calda (circa 370C) pentru 5 minute.
 Se marcheaza cu creionul marginea cervicala a microprotei dupa care se reduce si se finiseaza, în limitele
conturului trasat, cu ajutorul frezelor pentru acrilat, discurilor de carborund si flexibile, marginea cervicala a
microprotezei.
 Se realizeaza, cu acelasi instrumentar abraziv si folosind hârtie de articulatie, adaptarea ocluzala, statica si
dinamica a microprotezei
 Se face finisarea, lustruirea si cimentarea provizorie a microprotezei(FIGURA 21FIGURA 22).

FIGURA 16 FIGURA 17 FIGURA 18 FIGURA 19

FIGURA 20 FIGURA 21 FIGURA 22

coroana partiala provizorie

20
Realizarea coroanelor partiale prin tehica directa este destul de dificila întrucât îndepartarea excesului de
material sau dezinsertia microprotezei de pe preparatie se însotesc mult mai frecvent decât la coroanele de
învelis total, de fractura sau deformarea marginilor. Tehnica indirecta este cea mai convenabila în acest caz.
Modelul se poate obtine în cabinet, folosind ghips cu priza rapida. Dupa izolarea ghipsului de model,
microproteza se realizeaza din acrilat autopolimerizabil, prin aditie cu pensula, de mici cantitati de pasta.
Intraoral se face adaptarea ocluzala si eventual captusirea microprotezei, daca exista probleme de adaptare
marginala. Este recomandabil ca zonele microprotezei provizorii care acopera margini subtiri ale preparatiei (de
obicei la nivelul marginii incizale) sa fie îngrosate, astfel încât sa asigure protectia la fractura a acestor sectoare
(zona galbena din FIGURA 23).

FIGURA 23
1.10.3. Incrustatia provizorie

În mod obisnuit, preparatiile pentru incrustatii se obtureaza provizoriu cu gutaperca. Numai în cazul în care
insertia microprotezelor definitive trebuie amânata pentru o perioada mai îndelungata este justificata protezarea
provizorie. Pentru microproteze solidarizate este recomandabila o tehnica inidrecta, asemanatoare celei
descrise pentru coroana partiala.
În cazul microprotezelor izolate este preferabila tehnica directa.
MATERIALE SI INSTRUMENTAR (SUPLIMENTAR)
 Matrice si portmatrice circulara (Tofflemire)
 Pene
 Fuloare pentru amalgam
 Excavator bucal
ETAPE DE LUCRU
Prezentam, în cele de mai jos, tehnica de lucru pentru preparatii cu componenta verticala (clasa a II-a, a III-a
sau mai complexe).
 Se aplica matricea, portmatricea si penele interproximale, ca pentru orice obturatie de amalgam. Adaptarea
cervicala perfecta a matricei la periferia preparatiei este esentiala. Este posibila si adaptarea ocluzala a
matricei. Pentru aceasta trebuiesc îndeplinite urmatoarele conditii:
 Portmatricea trebuie sa aiba dimensiuni reduse (miniatur)
 Portmatricea se aplica pe fata vestibulara
 Matricea se îngusteaza pâna la nivelul suprafetelor de contact ale dintelui pe care se aplica
 Se verifica, în final, daca ansamblul matrice – portmatrice nu interfera în IM
 Se izoleaza, cu vaselina solida, preparatia, matricea si eventual dintii vecini, antagonisti si partile moi care
risca
 Pentru a putea fi usor manipulata ulterior, incrustatia va fi prevazuta cu un sistem de dezinsertie. Se
foloseste pentru aceasta un fragment de 2 – 3 cm de ata dentara ale carui capete se introduc în cavitatea
(cavitatile) verticale. Bucla rezultata va depasi fata ocluzala a dintelui preparat.
 Se pregateste pasta de acrilat (preferabil de tip PRMA), se modeleaza cu degetele sub forma de con, se
aplica si se condenseaza în cavitate cu ajutorul unui fuloar mare pentru amalgam. Daca matricea a fost
adaptata ocluzal se cere pacientului sa ocluda în IM, dupa care, cu ajutorul unui excavator activ se
îndeparteaza excesul ocluzal de material.
 Procesul de polimerizare se monitorizeaza continuu, cu ajutorul unei sonde parodontale. Înainte ca
materialul sa devina complet rigid, microproteza se îndeparteaza prin tractiune cu pensa asupra ansei
realizate de firul interdentar.
 Microproteza se introduce în apa calda (circa 370C) pentru 5 minute.
 Se marcheaza cu creionul marginile cervicale.
 Incrustatia se adapteaza în limitele conturului trasat,.
 Se face controlul ocluzal si retusuirile necesare. În aceasta etapa este recomandabila prudenta, pentru ca
slefuirile ocluzale sa nu intereseze si smaltul dintelui. Se face apoi finisarea, lustruirea si cimentarea
provizorie a microprotezei. Capetele ansei de ata dentara se sectioneaza cu lama unui bisturiu.

21
 1.10.4. Fatete vestibulare provizorii

În cazul realizarii de fatete vestibulare din ceramica pot aparea situatii în care este necesara protezarea
provizorie(46)(47). Aceste situatii sunt legate de:
 deziderate estetice majore
 preparatii subgingivale la care poate aparea riscul de proliferare a gingiei peste praguri
 includerea în preparatii a stopurilor ocluzale (de exemplu, realizarea de fatete vestibulare la dintii frontali
mandibulari)(48)(49).
Protezarea provizorie se asigura în aceste cazuri prin fatete din rasini compozite realizate extemporaneu si
cimentate adeziv (cu materiale compozite pentru cimentare) în trei puncte, cu suprafata de circa 1 mm2. Se mai
pot utiliza în acelasi scop si rasini acrilice auto(50) - sau foto - polimerizabile(51).
Realizarea propiu-zisa a fatetelor se face, în cazul unor microproteze izolate, prin modelare libera (cu spatula,
fara conformator). Conformatorul, ca si utilizarea tehnicilor indirecte sunt recomandabile îndeosebi în cazul unor
restaurari multiple.
1.11. TEHNICI DE REALIZARE A PUNTILOR PROVIZORII
Cu exceptia puntilor provizorii “de urgenta”, la care tehnicile directe sunt optiunea de electie, în cazul puntilor
tranzitorii (de protectie, mentinere sau testare) ori al puntilor de asteptare (temporizare) se opteaza mai curând
pentru metode indirect - directe ori indirecte întrucât realizarea directa, intraorala a corpului de punte pune
probleme tehnice delicate.
1.11.1. TEHNICI DIRECTE

1.11.1.1. Folosirea puntii vechi

În cazul în care se impune schimbarea unei punti, pentru protezare provizorie sau temporara se poate folosi
puntea veche(52), care va fi înlocuita. În practica se pot întâlni diferite situatii, mai frecvente fiind urmatoarele
doua:
Puntea veche este îndepartata prin sectionarea elementelor de agregare (coroane
metalice sau coroane mixte)
 dupa ablatia puntii se reface forma initiala a elementelor de agregare (forma care a fost deteriorata cu
ocazia îndepartarii puntii), afrontându-se marginile rezultate în urma sectionarii
 se corecteaza eventualele deficiente constatate la prepararea dintilor stâlpi (retentivitati, etc.) sau care au
aparut ulterior aplicarii puntii (carii)
 se prepara rasina autopolimerizabila cu care sunt încarcate elementele de agregare si se aplica puntea pe
dintii stâlpi, surplusul de rasina care reflueaza în zonele retentive fiind îndepartat înainte de polimerizarea
rasinii
 dupa polimerizarea rasinii cu care au fost “captusite” elementele de agregare se îndeparteaza puntea din
cavitatea bucala si se fac prelucrarile necesare (îndepartarea plusurilor refluate, fara a elimina rasina care
acopera liniile de sectionare).
 este important ca dupa captusirea puntii sa se marcheze cu creionul, la nivelul acrilatului, pozitia marginii
cervicale a preparatiilor. În sectoarele în care elementele de agregare au fost largi, marginile de metal ale
microprotezelor se ajusteaza pentru a obtine o adaptare cervicala corecta pe toata circumferinta
preparatiilor.
 dupa controlul ocluzal în cavitatea bucala, puntea se lustruieste, dupa care se cimenteaza provizoriu.
Puntea veche este îndepartata din cauza (sau prin) sectionarea portiunii coronare a
dintilor stâlpi,
Situatiile de acest tip sunt întâlinte frecvent la puntile din regiunea frontala maxilara
 se realizeaza un control minutios al calitatii tesuturilor radiculare restante si al prezentei si starii obturatiei
de canal
 daca controlul a dat rezultate satisfacatoare se prepara canalul radicular al fiecarui dinte stâlp cu coroana
clinica sectionata conform regulilor pentru pivotul radicular
 se pregateste din otel (sârma de wipla de 0.8 - 2mm diametru, mâner de freza de turbina, etc.) un pivot cât
mai apropiat de forma si dimensiunile preparatiei radiculare; pivotul va fi prevazut cu retentii mecanice atât
în portiunea care patrunde în canal (santuri realizate cu discul de carborundum), cât si în portiunea
“coronara” - care depaseste suprafata radiculara - (fie santuri realizate pe mânerul frezei, fie o bucla
realizata la sârma de wipla
 stifturile fiind aplicate în canalele radiculare se aplica puntea veche pentru a se verifica daca nu este
împiedicata repozitionarea corecta a puntii vechi
 se prepara pasta de rasina autopolimerizabila care este introdusa în canalele radiculare preparate se aplica
stifturile în canale, se încarca elementele de agregare ale puntii vechi cu acelasi material si se reaplica
puntea veche

22
 dupa polimerizarea rasinii va rezulta o punte provizorie care nu este altceva decât puntea veche la care
elementelor de agregare li s-au confectionat extemporaneu pivoturi de rasina armata
 de obicei nu este necesar sa se realizeze retentii pentru rasina în interiorul elementelor de agregare; atunci
când apare aceasta necesitate, retentiile se pot obtine prin crearea de cavitati la nivelul peretilor dinspre
corpul de punte, folosindu-se o freza sferica cu diametrul de 2mm.
Si în acest caz se mentine imperativul de a controla si, acolo unde este cazul, a îmbunatati adaptarea
marginala a elementelor de agregare
1.11.1.2. Tehnica “prin copiere” (Scutan)
Aceasta tehnica se foloseste în situatiile clinice când exista o punte care trebuie î nlocuita sau în cazul în care
se hotaraste extractia dintilor si protezarea prin punte (deci înaintea instalarii bresei edentate). Materialul
original, SCUTAN este o rasina epiminica dar exista studii care demonstreaza totusi absenta unei bune
adaptari marginale(53). Prin aceeasi tehnica se pot folosi si alte materiale, care asigura o mai buna adaptare
dento – protetica.
Când exista o punte veche care trebuie înlocuita
Se procedeaza în felul urmator:
 se fac, acolo unde este cazul, o serie de corecturi cu ceara (în FIGURA 9 este prezentat cazul unui
pacient la care se vor reface ):
 completari ale elementelor de agregare daca acestea au devenit “scurte”
 îngrosarea zonelor prea subtiri (la elementele de agregare si corpul de punte)
 completarea treimii gingivale a corpului de punte astfel încât aceasta sa capete un raport în sa cu mucoasa
crestei edentate.
 se realizeaza o amprenta cu material elastic (alginat de buna calitate sau silicon), amprenta care tr ebuie
sa cuprinda si cel putin câte un dinte vecin puntii.
 se face ablatia puntii vechi
 se corecteaza preparatiile de la nivelul dintilor stâlpi, astfel încât sa devina preparatii finale pentru viitoarea
punte.
 se încarca amprenta cu pasta de material autopolimerizabil (acrilat, Scutan, etc.) si se aplica pe câmpul
protetic izolat în prealabil (de obicei ulei de vaselina), acordând o atentie deosebita repozitionarii exacte a
amprentei (pentru începatori se recomanda practicarea unor semne de orientare pe amprenta si pe dintii
care nu sunt dinti stâlpi)
 se asteapta polimerizarea materialului (se poate folosi un martor tinut în palma închisa, la o temperatura
aproximativ egala cu aceea din cavitatea bucala)
 se îndeparteaza amprenta din cavitatea bucala, apoi puntea provizorie rezultata (în unele cazuri puntea
provizorie se îndeparteaza odata cu amprenta)
 puntea provizorie astfel rezultata se prelucreaza: se îndeparteaza, cu pietre si freze, plusurile rezultate
 se aplica puntea provizorie pe dintii stâlpi si se fac adaptarile necesare: cervical, ocluzal si mucozal
 se face lustruirea puntii provizorii
 puntea provizorie se cimenteaza cu un ciment provizoriu (de ex. tip Fletcher) sau temporar în functie de
durata pentru care s-a intentionat protezarea tranzitorie.
Când edentatia nu s-a instalat înca
Se procedeaza în felul urmator:
 se realizeaza o amprenta cu material elastic care va înregistra dintii care urmeaza sa fie extrasi, dintii care
vori fi folositi ca stâlpi de punte si câte un dinte vecin acestora.
 se face prepararea dintilor care vor fi stâlpi pentru viitoarea punte
 se realizeaza extractia dintilor hotarâti, cu sutura plagii postextractionale
 se protejeaza plaga suturata cu o folie de celofan iar preparatiile de la nivelul dintilor stâlpi si dintii vecini
acestora se izoleaza cu ulei de vaselina
 se încarca amprenta cu materialul autopolimerizabil si se aplica pe câmpul protetic.
 în continuare se procedeaza ca în tehnica descrisa mai sus.
Pentru a micsora riscul de a traumatiza suplimentar plaga postextractionala tehnica poate fi modificata prin
realizarea puntii pe un model auxiliar(54).
O varianta modificata a tehnicii “de copiere”, pentru situatiile în care bresa edentata
exista(55),
 se porneste de la o înregistrare interocluzala, în pozitia de intercuspidare maxima, realizata cu acrilat.
 se deretentivizeaza cu ceara zona situata între înregistrarea interocluzala si mucoasa crestei edentate
 se realizeaza o amprenta cu alginat sau silicon chitos peste înregistrarea acrilica. Prelungirile acrilice
corespunzatoare dintilor stâlpi au rolul de a “fixa” în amprenta partea din înregistrare situata în dreptul bresei
edentate (care va face parte din viitoarea punte provizorie). Dupa priza siliconului si îndepartarea amprentei
de pe câmp, se scoate din aceasta ceara cu care s-a facut deretentivizarea.

23
 se prepara dintii stâlpi si se izoleaza câmpul protetic
 se încarca amprenta, în care se gaseste înregistrarea interocluzala cu o noua cantitate de rasina acrilica si
se reaplica peste preparatii. Noua masa de acrilat va realiza elementele de agregare si portiunea mucozala
a corpului de punte provizorie.
 Etapele urmatoare sunt comune tuturor tehnicilor de copiere (îndepartare de pe câmp, prelucrare, adaptare,
etc.)
1.11.1.3. Folosirea fatetelor prefabricate
 înainte de prepararea dintilor stâlpi se aplica o bandeleta de ceara cu grosimea de 1.5-2mm si de o înaltime
care sa nu depaseasca 2/3 gingivale ale lungimii cervico-ocluzale a viitorului corp de punte; bandeleta de
ceara se fixeaza de fata orala a dintilor care limiteaza bresa edentata
 se aleg fatete prefabricate corespunzatoare ca forma si culoare, care se adapateaza în spatiul edentat,
fixându-se de bandeleta de ceara
 se realizeaza o amprenta din material elastic siliconat, amprenta care va retine bandeleta de ceara cu
fatetele prefabricate si va înregistra morfologia coronara a dintilor stâlpi si a câte unui dinte vecin
 dupa prepararea dintilor stâlpi se scoate din amprenta bandeleta de ceara - fatetele ramânând în amprenta -
si se introduce pasta de rasina autopolimerizabila atât pe fata orala a a fatetelor prefabricate, în locul
bandeletei de ceara, cât si în amprenta dintilor stâlpi
 amprenta astfel încarcata (rasina plus fatete) se aplica pe câmpul protetic, ixolat în prealabil cu ulei de
vaselina
 dupa polimerizarea rasinii se îndeparteaza amprenta, pe câmpul protetic ramânând puntea provizorie, al
carui corp de punte are fata vestibulara si 1/3 incizala realizate din fatetele prefabricate
 se îndeparteaza surplusurile de rasina care au refluat, ca si plusul rezultat din cauza grosimii bandeletei de
ceara care a fost fixata pe fata orala a dintilorcare marginesc bresa edentata, se procedeaza la adaptarea
ocluzala, dupa care se îndeparteaza puntea provizorie din cavitatea bucala, se prelucreaza final si se
lustruieste
 puntea provizorie astfel obtinuta se cimenteaza provizoriu
1.11.1.4. Folosirea coroanelor din policarbonat (S.D. Miller, 1983)
Aceasta tehnica se utilizeaza dupa prepararea dintilor stâlpi si este recomandata în edentatiile frontale:
 se aleg coroane prefabricate din policarbonat, care se adapteaza pe dintii stâlpi preparati pentru elementele
de agregare finale
 coroanele se “captusesc” cu rasina autopolimerizabila, dupa care se îndeparteaza surplusurile si se
perfecteaza adaptarea cervicala
 în bresa edentata se aplica o bandeleta de ceara orizontala care va avea un raport în sa cu mucoasa
crestei edentate; bandeleta de ceara se fixeaza la fata orala a coroanelor provizorii de pe dintii stâlpi
 pe aceasta bandeleta se aplica coroane din policarbonat, alese si adaptate în functie de forma, culoare si
dimensiunile verticale si mezio-distale, respectându-se linia mediana, linia surâsului, curbura incizala
 coroanele din policarbonat sunt prevazute cu orificii proximale
 pentru solidarizarea coroanelor între ele si de cele de pe dintii stâlpi se foloseste rasina autopolimerizabila
 se îndeparteaza piesa astfel obtinuta, se elimina ceara, se aplica o folie de celofan pe mucoasa crestei
edentate
 coroanele din policarbonat care vor realiza corpul puntii provizorii se vor umple cu pasta de rasina
autopolimerizabila, puntea astfel pregatita reaplicându-se pe câmpul protetic
 dupa polimerizarea rasinii se îndeparteaza puntea provizorie, se prelucreaza, se readapteaza în cavitatea
bucala, dupa care se lustruieste si se cimenteaza provizoriu
1.11.1.5. Folosirea rasinilor compozite (Lavecchia, Bellot, De Bellis, Naylor, 1980)
Reprezinta una dintre tehnicile de protezare provizorie de urgenta utilizata în edentatiile unidentare.
 se alege un dinte acrilic (folositi la protezele mobilizabile) respectându-se morfologia, forma si culoarea
dintilor vecini
 dintele ales se adapteaza în spatiul edentat, fara a avea contact cu dintele antagonist (“scos din ocluzie”);
se va menaja un spatiu de aproximativ 0.5mm fata de fetele proximale dinspre edentatie ale dintilor care
marginesc bresa edentata
 dintii care marginesc bresa edentata sunt curatati minutios, inclusiv prin periaj cu pulbere de piatra ponce,
dupa care se realizeaza cavitati de clasa a III-a, cu retentie pe fata palatinala, infracingular; adâncimea
cavitatilor de clasa a III-a trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea gasdui o sârma ortodontica de
0.25-0.30 mm si rasina compozita cu obturatia de baza respectiva.
 pe fata palatinala a dintelui acrilic se realizeaza un sant cu directie mezio-distala care uneste cele doua
cavitati de clasa a III-a; santul se realizeaza cu o freza con invers astfel ca el este retentiv

24
 se bizoteaza marginile cavitatilor de clasa a III-a, dupa care acestea se pregatesc pentru obturatii cu rasini
compozite (protectie cu preparate pe baza de Ca(OH)2, obturatie de baza, demineralizare a zonelor
marginale cu acid fosforic 35%, etc.)
 se ia un fir ortodontic (sârma de wipla de 0.8 mm) care se dimensioneaza astfel încât sa traverseze bresa
edentata, capetele ajungând în cavitatile de clasa a III-a de pe dintii stâlpi, fara sa vina în contact cu peretii
parapulpari ai acestora
 se adapteaza o matrice perforata prin care sa treaca firul ortodontic
 la capatul opul, firul ortodontic este fixat în cavitatea de clasa a III-a cu ceara de lipit
 cealalta cavitate se obtureaza cu rasina compozita, care înglobeaza si capatul firului ortodontic
 dupa polimerizarea rasinii compozite se îndeparteaza ceara din cealalta cavitate de clasa a III-a, fixându-se
capatul firului de la acest nivel tot cu rasina compozita
 obturatiile sunt finisate conform regulilor cunoscute (discuri, benzi abrazive, etc.)
 se pozitioneaza dintele acrilic astfel încât firul ortodontic va fi continut de santul realizat cu freza con invers
pe fata lui palatinala si se fixeaza cu rasina compozita
 dupa finisarile de rigoare protezarea provizorie de urgenta este terminata
Pentru a evita unele esecuri des întâlnite si pentru a ergonomiza aceasta tehnica noi am adus câteva
modificari:
 Constatând frecventele mobilizari ale intermediarului acrilic în jurul firului de sârma, am înlocuit acest fir
simplu printr-o ansa dubla, care patrunde atât în cavitatea de clasa a III-a cât si în cavitatea de pe fata
palatinala. Pentru fixarea intermedarului acrilic la aceasta ansa am realizat pe fata orala a intermediaruloui
un sant mai larg în sens cervico-incizal (precizam ca încercarile de a realiza doua santuri au dus la
dificultati în pozitionarea corpului de punte provizoriu.
 Tinând seama de faptul ca rasina compozita poate contribui mai eficient la solidarizarea intermediarului de
dintii stâlpi, am pregatit fetele proximale ale dintilor stâlpi pe o suprafata mai mare în vederea aderarii la
acestia a rasinii compozite (atac acid).
 Pentru economie de timp au reusit ca fixarea buclelor de la capetele ansei pe dintii stâlpi sa o facem într-un
singur timp, utilizând rasina compozita fotopolimerizabila.
 Odata cu fixarea intermediarului acrilic la ansa de sârma am aplicat rasina composita fotopolimerizabila si
pe fetele proximale ale dintilor stâlpi si intermediarului. Prin aplicarea unor pene de lemn am luat masuri
pentru evitarea patrunderii rasinii peste parodontiul marginal proximal dinspre edentatie.
1.11.1.6. Retentia îmbunatatita cu stifturi parapulpare (Portera, 1981).
Tehnica este folosita tot pentru protezari tranzitorii de urgenta în cazul edentatiilor unidentare, utilizându -se
pentru corpul de punte tot un dinte acrilic prefabricat.
 pe fata proximala dinspre edentatie a dintilor care marginesc bresa edentata se realizeaza cavitati de clasa
a III-a, în care sunt aplicate stifturi parapulpare
 pe fetele proximale si orala ale intermediarului acrilic se realizeaza lacasuri în care vor patrunde
extremitatile libere ale stifturilor parapulpare (se impune extinderea lacasurilor si pe fata orala pentru a se
putea aplica intermediarul în directie vestibulo-orala)
 dupa pregatirea specifica a cavitatilor de clasa a III-a, se obtureaza aceste cavitati cu rasina compozita,
material care va face si solidarizarea intermediarului acrilic la extremitatile libere ale acestor stifturi
parapulpare
 si în cadrul aceste tehnici este necesara protejarea papilei proximale cu ajutorul penelor de lemn
 dupa polimerizarea rasineii se procedeaza fla prelucrarea, finisarea si lustruirea suprafetelor de rasina
compozita
1.11.1.7. Tehnica lui Friedman (Boston, 1980).
Procedeul propus de Friedman este mult mai simplu, dar rezultatul obtinut este mult mai fragil, chiar daca
autorul da asigurari de rezistenta.
 fetele proximale ale dintilor care marginesc bresa unidentara sunt pregatite prin curatire mecanica si sunt
preparate pentru retentionarea rasinii compozite (demineralizare acida)
 pe fetele proximale si orala ale intermediarului acrilic se realizeaza cavitati de clasa a III-a cu retentie “în
coada de rândunica” pe fata orala
 rasina compozita este aplicata în cavitatile retentive de la nivelul intermediarului acrilic si pe fatele proximale
ale dintilor stâlpi (aceeasi precautie pentru protejarea papilei cu ajutorul penelor de lemn)
 dupa polimerizarea rasinii compozite se efectueaza retusurile si finisarile necesare (se utilizeaza freze
diamantate, conuri de hârtie lubrifiate în siliconi)
1.11.1.8. Protezarea cu rasini compozite armate (Nathanson, Moin, Boston, 1980)
În acest procedeu nu se mai foloseste acilat sub forma dintilor prefabricati, ci numai rasini compozite, mult mai
eficiente cel putin din punct de vedere estetic.
 pe modelul de studiu se adapteaza în spatiul edentat o capa de celuloid (transparenta)

25
 fetele meziala si distala ale capei de celuloid sunt rascroite în forma de “V”, vârful V-ului aflându-se la unirea
celor 2/3 cervicale cu 1/3 incizala
 la nivelul marginii libere (incizale) a capei de celuloid se practica doua orificii, care vor permite eliminarea
surplusului de rasina compozita si se va evita formarea bulelor de aer
 armatura este reprezentata de o plasa metalica (folosita în ortodontie), care se modeleaza si adapteaza
astfel:
 extremitatile meziala si distala ale plasei se adapteaza pe fetele palatinale si jumatatea orala a fetelor
proximale ale dintilor care marginesc bresa edentata
 în acest fel plasa de sârma este plasata vertical si traverseaza bresa edentata la jumatatea distantei
vestibulo-orale
 armatura (plasa de sârma) este fixata cu ceara pe model de dintii care marginesc bresa edentata
 se izoleaza modelul
 capa de celuloid se încarca cu rasina compozita (aleasa cu ajutorul cheii de culori) si se aplica peste plasa
de sârma, care va fi înglobata în masa de rasina compozita
 dupa polimerizarea rasinii compozite se scoate de pe model întreaga consturctie (practic este vorba despre
un intermediar din rasina compozita din care proximal pornesc doua “aripioare” metalice)
 se îndeparteaza capa de celuloid, se face prelucrarea “intermediarului” (eliminarea surplusurilor, finisarea
fetei mucozale, asigurarea spatiului pentru papila, etc.)
 se procedeaza la pregatirea în cavitatea bucala a dintilor stâlpi în vedera realizarii colajului: curatirea
mecanica, demineralizarea fetelor proximale si orale ale dintilor stâlpi
 fixarea constructiei pe dintii stâlpi se face cu ajutorul rasinii compozite, în acelasi timp realizându -se si
desfiintarea spatiului proximal ramas în urma îndepartarii capei de celuloid; aceeasi masura de prevedere
pentru protejarea papilei, prin aplicarea penelor de lemn
 dupa polimerizarea rasinii compozite se fac prelucrarile si finisarile obisnuite
Puntile provizorii colate armate cu plasa ortodontica nu presupun prepararea dintilor stâlpi si îsi dovedesc
utilitatea mai ales în situatia în care la nivelul bresei protezate se aplica implante endoosoase. Protezarea finala
se va face în acest caz prin microproteze agregate pe aceste implante, iar slefuirea dintilor vecini în vederea
protezarii provizorii s-ar dovedi un dezavantaj(56). În FIGURA 24 – 25 este prezentata o punte de urgenta
realizata cu ajutorul unei rasini diacrilice compozite armate cu plasa ortodontica, pentru protezarea unei brese
edentate de 31. Dintele extras a fost adaptat si folosit drept corp de punte. Se pot observa ambrazurile
interdentare libere, accesibile autocuratirii.

FIGURA 24 FIGURA 25

1.11.1.9. Tehnica Miller modificata

 înainte de prepararea dintilor stâlpi se aplica în bresa edentata o bandeleta de ceara care traverseaza
mezio-distal spatiul edentat si este în contact “în sa” cu mucoasa crestei edentate; bandeleta de ceara se
fixeaza pe fata orala a dintilor care limiteaza bresa edentata
 pe bandeleta de ceara se aplica dinti (dinte) prefabricati din acrilat, de forma si culoarea corespunzatoare;
se adapteaza acesti “intermediari” astfel încât sa se înscrie în fizionomia pacientului; lungime cervico-
incizala, pozitionare vestibulo-orala, linia mediana, curbura incizala, etc.
 se realizeaza o amprenta cu material elastic siliconat, care va îngloba “corpul de punte”, dintii care
marginesc bresa si câte un dinte vecin acestora
 se prepara dintii stâlpi pentru elementele de agregare finale
 se izoleaza mucoasa crestei edentate si preparatiile de pe dintii stâlpi
 din amprenta se îndeparteaza bandeleta de ceara, dintii acrilici ramânând în amprenta
 se prepara pasta de acrilat autopolimerizabil la culoarea corespunzatoare care este introdusa în amprenta
dintilor stâlpi (obtinuta înainte de preparare) si pe fata “mucozala” a dintilor acrilici, în spatiul ramas dupa
îndepartarea bandeletei de ceara

26
 amprenta astfel încarcata este aplicata pe câmpul protetic, amprenta vecinilor dintilor stâlpi folosind ca
ghidaj pentru repozitionarea corecta; pentru o mai eficienta protejare a mucoasei crestei edentate este
indicat sa se aplice o folie de celofan peste mucoasa crestei edentate
 dupa polimerizarea acrilatului se îndeparteaza amprenta din cavitatea bucala, puntea provizorie rezultata
ramânând de regula pe câmpul protetic (din cauza patrunderii acrilatului refluat în spatiile retentive din
vecinatate
 dupa îndepartarea acestor surplusuri se scoate puntea din cavitatea bucala si se prelucreaza (îndepartarea
surplusurilor, individualizarea elementelor puntii provizorii, etc.)l; în cazul când puntea provizorie are corpul
de punte compus din mai multi intermediari, legatura dintre ei este asigurata de acrilatul de pe fata
mucozala (care a înlocuit bandeleta de ceara)
 puntea provizorie se reaplica în cavitatea bucala si se face adaptarea ocluzala functionala
 se scoate din nou puntea, se lustruieste, dupa care se cimenteaza provizoriu
Pentru o mai buna rezistenta mecanica a puntilor provizorii obtinute din acrilat autopolimerizabil recomandam
ca în pasta de acrilat sa fie introdusa si o cantitate de pulbere de ciment silicat, în proportie de 40-50%
1.11.1.10. Puntea provizorie cu intermediar dinte natural (Imber, S., Weiss, E., Judes,
H., Eli, I. 1982)
 înainte de extractia dintelui se realizeaza o cheie vestibulara din ghips
 se face extractia dintelui si sutura plagii postextractionale
 se sectioneaza dintele extras în zona cervicala, suprafata de sectiune fiind finisata pentru obtinerea
raportului cu creasta dorit
 se îndeparteaza pulpa coronara, camera pulpara fiind obturata cu rasina compozita autopolimerizabila
introdusa cu seringa
 fetele proximalw ale dintlui extras si ale dintilor care marginesc bresa edentata sunt curatite mecanic si
demineralizate prin atac acid
 se aplica pasta de rasina compozita autopolimerizabila pe fetele proximale ale “intermediarului” si ale
dintilor care marginesc bresa edentata, repozitionarea corecta fiind usurata de cheia vestibulara obtinuta
înainte de extractie
 dupa polimerizarea rasinii compozite se face finisarea (îndepartarea excesului, netezire, lustruire) si
adaptarea ocluzala.
1.11.2. PUNTEA PROVIZORIE PRIN TEHNICA INDIRECT - DIRECTA

Etape:
Conformatorul intern se obtine prin duplicarea modelului de studiu * si realizarea, pe acest model duplicat din
ghips, a unor preparatii minimale la nivelul dintilor stâlpi (preparatiile se realizeaza supragingival chiar daca
limita cervicala reala se plaseaza subginigval !).
Conformatorul extern se realizeaza în mod obisnuit pe un alt model, la nivelul caruia s-a modelat din ceara
conturul viitoarelor restaurari (model diagnostic). Conformatorul cel mai usor de utilizat este unul din folie
transparenta vacuum formata, însa pot exista si alte variante (vezi 1.6). Se verifica adaptarea conformatorului
extern pe modelul cu preparatiile.
 Se izoleaza modelul cu o solutie separatoare ghips - rasina, aplicata cu pensula în strat subtire si uniform.
Uscarea solutiei separatoare se poate grabi cu jet de aer la presiune redusa, pentru a nu îndeparta în
totalitate stratul izolator. Facultativ, se marcheaza cu un creion moale, dupa uscarea completa a solutiei
separatoare, limita cervicala a preparatiilor.
 Se prepara rasina provizorie si se aplica în conformatorul extern (cel mai bine cu ajutorul unei seringi de
polipropilena cu diametrul orificiului de 2 - 3 mm) evitând înglobarea bulelor de aer în material prin aplicarea
metodica a materialului, de la un capat catre celalalt al conformatorului si prin pastrarea permanenta a
contactului dintre vârful seringii si rasina din conformator. Trebuie evitat excesul de material (conformatorul
nu se umple decât pâna la nivelul marginii gingivale a dintilor stâlpi.
 Se insera conformatorul extern pe modelul cu preparatiile, mentinându-se în pozitie cu ajutorul unor inele de
cauciuc. , dupa care întreg ansamblul se introduce în apa calda la circa 400C pentru 5 minute. Este utila
pentru aceasta etapa o baie de polimerizare sub presiune, caz în care se aplica 0.15 MPa (20 psi).
 Se îndeparteaza conformatorul extern, apoi modelul din ghips (conformatorul intern). Daca ghipsul este
aderent la acrilat, se utilizeaza discuri de carborund pentru a fragmenta modelul. În cazul în care în
interiorul elementelor de agregare ramân bonturile din ghips este indicata mentinerea lor în timpul prelucrarii
marginale a lucrarii provizorii, deoarece marcajul care s-a facut cu creionul pe model usureaza identificarea
limitei cervicale a elementelor de agregare. Prelucrarea marginala se face cu ajutorul unei freze conice,
extradure, pentru acrilat, actionate dinspre exterior, tangent la suprafetele laterale ale microprotezelor de

* duplicarea se realizeaza în mod obisnuit în alginat

27
 agregare. Ghipsul din interiorul coroanelor de acrilat se îndeparteaza apoi cu freze cilindrice ori sferice,
actionate din centru catre peretii coronari.
 Se îndeparteaza excesul de acrilat care se prezinta adesea sub forma unor lame subtiri. În acest scop se
utilizeaza tot o freza conica extradura pentru acrilat si discuri abrazive pe suport flexibil.
 Se contureaza, folosind acelasi instrumentar, conectorii dintre elemenele de agregare si corpul de punte.
Ambrazurile interdentare se mentin mai late în sens vestibulo oral, pentru a nu diminua rezistenta
restaurarii. La nivel gingival, ambrazurile trebuie sa asigure spatiul pentru papilele interdentare.
 Se finiseaza si se lustruieste puntea provizorie, insistându-se si la nivelul suprafetei mucozale a corpului de
punte.
 Se curata si se dezinfecteaza restaurarea conform procedurilor uzuale.
 Se realizeaza preparatiile intraorale ale dintilor stâlpi
 Se verifica intraoral adaptarea puntii provizorii: insertia completa; în cazul în care puntea provizorie nu se
insera complet este foarte probabil ca preparatiile intraorale sa fie insuficiente, caz în care se revine asupra
lor.
 se realizeaza o captusire directa, intraorala a elementelor de agregare. Rasinile de tip PRMA sau bis GMA
au potential histotoxic mai redus decât PMMA, motiv pentru care trebuiesc preferate în cazul tehnicilor cu
componenta directa. Înaintea captusirii se izoleaza câmpul protetic cu vaselina si se practica orificii pentru
refluarea excesului de material pe fetele ocluzale sau orale ale elementelor de agregare. Excesul de rasina
ce apare la nivelul acestor orificii poate fi îndepartat înainte de priza materialului. Când acrilatul de captusire
ajunge în stadiul vâscos se mobilizeaza puntea la nivelul elementelor de agregare prin basculare vestibulo
orala. Se poate utiliza în acest scop o pensa (Backhouse) pentru fixarea câmpurilor operatorii. Puntea
poate fi introdusa apoi, pentru grabirea polimerizarii, în apa calda la circa 400C pentru 3-5 minute.
 în cazul absentei ariilor de contact cu dintii vecini se pot adauga, prin pensulare, mici cantitati de acrilat în
stare plastica, la nivelul zonelor deficitare
 se îndeparteaza excesul de rasina rezultat în urma captusirii
 retusurile ocluzale se fac, dupa marcarea cu hârtie de articulatie, cu ajutorul unei freze extradure pentru
finisare, la turbina, sub jet abundent de racire
 Se relustruieste
 Se curata si se dezinfecteaza înca odata, dupa care se cimenteaza provizoriu.
1.11.3. TEHNICI INDIRECTE DE REALIZARE A PUNTILOR PROVIZORII

Prezentam în rândurile de mai jos numai etapele de realizare ale unei punti provizorii din rasina (acrilica sau
compozita), cea mai frecventa alternativa indirecta.
Materiale si instrumentar (suplimentar fata de cele prezentate anterior (1.9))
 Cheie de culori proprie rasinii utilizate
 Hidrocoloid ireversibil (alginat) pentru amprenta
 Bol de cauciuc
 Spatula pentru prepararea ghipsului si a alginatului
 Portamprenta
 Ghips cu priza rapida
 Masa vibratorie
 Conformator extern. Acesta se realizeaza în mod obisnuit (dupa cum aratam si mai sus) pe un alt model,
la nivelul caruia s-a modelat din ceara conturul viitoarelor restaurari (model diagnostic).
Etape clinice
 Dupa stabilirea culorii viitoarei punti provizorii si prepararea dintilor stâlpi se pregateste o portamprenta
(lingura universala eventual individualizata). În general este suficienta amprentarea unui sector de arcada,
având însa grija ca amprenta sa cuprinda cel putin câte un dinte nepreparat de fiecare parte a câmpului
protetic. Existenta pe model a acestor dinti permite repozitionarea precisa a conformatorului extern la
nivelul câmpului protetic.
 Se realizeaza evictiunea gingivala acolo unde este necesar (pentru preparatii subginigvale)
 Se realizeaza amprenta cu alginat. Este posibil ca în timp ce asistenta toarna în aceasta amprenta ghipsul
de model, medicul sa realizeze amprentarea pentru lucrarea protetica finala.
 Daca se utilizeaza un ghips cu priza rapida demularea se poate realiza dupa circa 8 minute. Se socleaza
modelul si se verifica adaptarea corecta (completa si pasiva) a conformatorului extern la nivelul câmpului
protetic si al dintilor nepreparati.
 Se izoleaza modelul cu o solutie separatoare ghips - rasina
 Se prepara rasina provizorie (e.g. PMMA) si se aplica în conformatorul extern
 Se insera modelul din ghips în conformatorul extern încarcat anterior cu acrilat si se mentine în pozitie cu
ajutorul unor inele de cauciuc, dupa care întreg ansamblul se introduce în apa calda la circa 400C pentru 5

28
 minute. Este utila pentru aceasta etapa o baie de polimerizare sub presiune, caz în care se aplica 0.15
MPa (20 psi).
 Se îndeparteaza conformatorul extern, apoi modelul din ghips (conformatorul intern).
 Se îndeparteaza excesul de acrilat cu o freza conica extradura pentru acrilat si discuri abrazive pe suport
flexibil.
 Se contureaza, folosind acelasi instrumentar, conectorii dintre elemenele de agregare si corpul de punte.
 Se finiseaza si se lustruieste puntea provizorie.
 Se curata si se dezinfecteaza restaurarea conform procedurilor uzuale.
 Se verifica intraoral adaptarea puntii provizorii:
 insertia completa
 adaptarea cervicala; daca se constata o adaptare necorespunzatoare se poate realiza o captusire
directa, intraorala a elementelor de agregare.
 ariile de contact cu dintii vecini
 conturul suprafetelor laterale
 adaptarea ocluzala
 Se relustruieste
 Se curata si se dezinfecteaza înca odata, dupa care se cimenteaza provizoriu.
Prezentarea altor tehnici de realizare a lucrarilor protetice cu ajutorul laboratorului nu-si gaseste locul într-o
evaluare a metodelor de protezare provizorie, întrucât ea constituie în sine un important capitol al proteticii
dentare. Ne vom multumi sa enumeram câteva tipuri de astfel de restaurari: puntea acrilica - STOPA, puntea
adeziva LA ROCHETTE, puntea colata MARYLAND-LIVADITIS (FIGURA 26 – 28), s.a

FIGURA 26 FIGURA 27 FIGURA 28

1.12. CIMENTAREA, ÎNDEPARTAREA, RECIMENTAREA, REPARATIILE MICROPROTEZELOR SI PUNTILOR
PROVIZORII
Introduse în practica stomatologica înca din 1890, materialele pe baza de oxid de zinc - eugenol (ZOE)
reprezinta cele mai vechi tipuri de cimenturi provizorii. Proprietatile fizice de mai slaba calitate în raport cu
cimenturile fosfat de zinc, precum si efectul sedativ pe care eugenolul îl are asupra plagii dentinare au
recomandat acest material pentru cimentarea lucrarilor provizorii. Cu toate acestea, din cauza potentialei
toxicitati pulpare a eugenolului, asociata cu riscul de contaminare a preparatiilor si de esec în cazul folosirii
cimenturilor finale pe baza de rasini diacrilice compozite, majoritatea cimenturilor provizorii moderne nu
au în compozitie eugenol.
Cimenturile provizorii prezinta o solubilitate mare în mediul oral, ceea ce determina uneori aparitia infiltrarii
bacteriene marginale la nivelul coroanelor provizorii si complicatii pulpare la dintii vitali. Ca mijloc de precautie,
este recomandabila sigilarea canaliculelor dentinare cu rasini utilizate ca adezivi (bonding), anterior cimentarii
provizorii.
Cei mai eficace adezivi dentinari sunt cei care au la baza structura 4 META (4-MethacryloxyEthyl Trimellitate
Anhydride), iar prepararea dentinei în acest scop se realizeaza în mod obisnuit prin tratare 15 secunde cu o
solutie ce contine acid citric 10% si clorura ferica 3%(57) .
Un alt studiuAcelasi studiu (58) arata ca efectele cele mai bune sunt obtinute cu ajutorul produselor PRISMA
UNIVERSAL BOND 2 si SUPERBOND pulbere si lichid. Rezultate proaste în obliterarea canaliculelor dentinare
au fost obtinute cu produsele GLUMA si SUPERBOND lichid, iar scoruri intermediare au realizat produsele
PHOTOBOND, AMALGAMBOND si SCOTCHBOND 2. Desi exista dezavantajul ca rasinile bonding sa se
acumuleze în strat gros la nivelul pragurilor (200 - 300 de microni), metoda este eficienta în prevenirea
complicatiilor pulpare pe dintii vitali acoperiti provizoriu(59).
Înglobarea unei cantitati reduse de gel fluorurat* în cimentul provizoriu are capacitatea de desensibilizare a
bonturilor dentare vitale iar pentru unele cimenturi provizorii†, îmbunatateste si adeziunea materialului(60).

* DURAPHAT
† TEMP BOND (Kerr)

29
Desi au existat studii care au sustinut ipoteza conform careia cimenturile provizorii cu eugenol ar inhiba priza
siliconilor de aditie, cercetari mai recente infirma aceasta supozitie(61).
Descimentarea lucrarilor fixate cu materiale provizorii se poate realiza în siguranta prin folosirea clemelor de
diga, aplicate la marginea microprotezelor. În prealabil, microprotezele respective se acopera cu o lama de
cauciuc pentru diga. Mobilizarea se realizeaza prin tractiunea cervico - incizala (ocluzala) a clemelor cu ajutorul

1 Malone WFP, Koth DL, Tylman’s Theory and Practice of Fixed Prosthodontics, 8-th. Ed., Ishiyaku EuroAmerica Inc., 1989, 255-70
2 Bral M, Periodontal considerations for provisional restorations. Dent Clin North Am, 1989 Jul, 33:3, 457-77
3 Hornbrook DS, Provipont & Provilink. Maximizing aesthetics and function when fabricating provisional restorations. Signature, 1995
Summer,10-6
4 Ferencz JL, Maintaining and enhancing gingival architecture in fixed prosthodontics. J Prosthet Dent, 1991 May, 65:5, 650-7
5 Sze AJ, Duplication of anterior provis ional fixed partial dentures for the final restoration. J Prosthet Dent, 1992 Aug, 68:2, 220-3
6 Martignoni M, Schönenberger A, Precision Fixed Prosthodontics: Clinical and Laboratory Aspects, Quintessence Pub., ANUL,
PAGINA?
7 Allan DN, Foreman PC, Crown & Bridge Prosthodontics An Illustrated Handbook, Bristol, Wright, p.133, 1986
8 Rice RT; Jackson CR, Tooth buildup prior to endodontic treatment. Quintessence Int, 1992 May, 23:5, 341-4
9 Parker HM, Psychological implications of provisional prostheses. Dent Clin North Am, 1989 Jul, 33:3, 343-53
10 Koumjian JH; Nimmo A, Evaluation of fracture resistance of resins used for provisional restorations. J Prosthet Dent, 1990 Dec,
64:6, 654-7
11 Chee WW; Donovan TE; Daftary F; Siu TM, The effect of vacuum-mixed autopolymerizing acrylic resins on porosity and
transverse strength. J Prosthet Dent, 1988 Oct, 60:4, 517-9
12 Fehling AW; Neitzke C, A direct provisional restoration for decreased occlusal wear and improved marginal integrity: a hybrid
technique. J Prosthodont, 1994 Dec, 3:4, 256-60
13 Osman YI; Owen CP, Flexural strength of provisional restorative materials. J Prosthet Dent, 1993 Jul, 70:1, 94-6
14 Hazelton LR; Nicholls JI; Brudvik JS; Daly CH, Influence of reinforcement design on the loss of marginal seal of provisional fixed
partial dentures. Int J Prosthodont, 1995 Nov-Dec, 8:6, 572-9
15 Hazelton LR; Brudvik JS, A new procedure to reinforce fixed provisional restorations. J Prosthet Dent, 1995 Jul, 74:1, 110-3
16 Powell DB; Nicholls JI; Yuodelis RA; Strygler H, A comparison of wire- and Kevlar-reinforced provisional restorations. Int J
Prosthodont, 1994 Jan-Feb, 7:1, 81-9
17 Koumjian JH; Firtell DN; Nimmo A, Color stability of provisional materials in vivo. J Prosthet Dent, 1991 Jun, 65:6, 740-2
18 Finger IM; Guerra LR, Provisional restorations in maxillofacial prosthetics. Dent Clin North Am, 1989 Jul, 33:3, 435-55
19 HÂurzeler MB; Strub JR, Combined therapy for teeth with furcation involvement used as abutments for fixed restorations. Int J
Prosthodont, 1990 Sep-Oct, 3:5, 470-6
20 Hochwald DA, Surgical template impression during stage I surgery for fabrication of a provisional restoration to be placed at stage
II surgery. J Prosthet Dent, 1991 Dec, 66:6, 796-8
21 Federick DR, Provisional/transitional implant-retained fixed restorations. J Calif Dent Assoc, 1995 Mar, 23:3, 19-22, 24, 26
22 Zinner ID; Panno FV; Pines MS; Small SA, First-stage fixed provisional restorations for implant prosthodontics. J Prosthodont, 1993
Dec, 2:4, 228-32
23 Zinner ID; Small SA; Panno FV; Pines MS, Provisional and definitive prostheses following sinus lift and augmentation procedures.,
Implant Dent, 1994 Spring, 3:1, 24-8
24 Callan DP; Strong SM, Immediate aesthetic provisionalization for the dental implant patient. Pract Periodontics Aesthet Dent, 1991
Oct, 3:7, 17-21
25 Neale D; Chee WW, Development of implant soft tissue emergence profile: a technique. J Prosthet Dent, 1994 Apr, 71:4, 364-8
26 Breeding LC; Dixon DL, Transfer of gingival contours to a master cast. J Prosthet Dent, 1996 Mar, 75:3, 341-3
27 Moscovitch MS; Saba S, The use of a provisional restoration in implant dentistry: a clinical report. Int J Oral Maxillofac Implants,
1996 May-Jun, 11:3, 395-9
28 Williamson RT; Beeman CS, Orthodontic correction of maxillary flaring using provisional restorations. Pract Periodontics Aesthet
Dent, 1995 Jan-Feb, 7:1, 75-82; quiz 84
29 Yalisove IL, Selected case studies to illustrate versatility of provisional removable prostheses. Dent Clin North Am, 1989 Jul, 33:3,
511-29
30 Lim HD, Making an alternative occlusal splint. J Prosthet Dent, 1992 Apr, 67:4, 572-3
31 DaBreo EL; Ghalichebaf M, Provisional restoration for a patient with cleft lip and palate: a clinical report. J Prosthet Dent, 1990 Feb,
63:2, 119-21
32 Deines DN, Direct provisional restoration technique. J Prosthet Dent, 1988 Apr, 59:4, 395-7
33 Moulding MB; Teplitsky PE, Intrapulpal temperature during direct fabrication of provisional restorations. Int J Prosthodont, 1990 May-
Jun, 3:3, 299-304
34 Moulding MB; Loney RW, The effect of cooling techniques on intrapulpal temperature during direct fabrication of provisional
restorations. Int J Prosthodont, 1991 Jul-Aug, 4:4, 332-6
35 Moulding MB; Loney RW; Ritsco RG, Marginal accuracy of provisional restorations fabricated by different techniques. Int J
Prosthodont, 1994 Sep-Oct, 7:5, 468-72
36 Rosenstiel SF, Land MF, Fujimoto J, Contemporary Fixed Prosthodontics, ed 2, Mosby, 1995
37 Moulding MB; Loney RW; Ritsco RG, Marginal accuracy of indirect provisional restorations fabricated on poly(vinyl siloxane)
models. Int J Prosthodont, 1994 Nov-Dec, 7:6, 554-8
38 Breeding LC; Dixon DL, Use of light-polymerizing restorative materials in diagnostic cast modification procedures. J Prosthet Dent,
1994 Sep, 72:3, 331-3
39 Bowley JF; Stockstill JW; Attanasio R, A preliminary diagnostic and treatment protocol. Dent Clin North Am, 1992 Jul, 36:3, 551-68

30
40 Tjan AH; Grant BE; Godfrey MF 3d, Temperature rise in the pulp chamber during fabrication of provisional crowns, J Prosthet Dent,
1989 Dec, 62:6, 622-6
41 Liebenberg WH, Reducing marginal flash in the fabrication of direct provisional restorations: a new technique using light-
cured resin and transparent silicone. J Can Dent Assoc, 1995 Aug, 61:8, 708-13
42 Tjan AH, Effect of contaminants on the adhesion of light-bodied silicones to putty silicones in putty-wash impression
technique. J Prosthet Dent, 1988 May, 59:5, 562-7
43 Gegauff AG; Wilkerson JJ, Fracture toughness testing of visible light- and chemical-initiated provisional restoration resins. Int J
Prosthodont, 1995 Jan-Feb, 8:1, 62-8
44 Passon C; Goldfogel M, Direct technique for the fabrication of a visible light-curing resin provisional restoration. Quintessence Int,
1990 Sep, 21:9, 699-703
45 Elledge DA, Schorr BL; A provisional and new crown to fit into a clasp of an existing removable partial denture; J Prosthet Dent,
1990 May, 63:5, 541-4
46 Burke FJ, Provisional restoration of veneer preparations. Dent Update, 1993 Dec, 20:10, 433-4
47 Liebenberg WH, Multiple porcelain veneers: a temporization innovation--the peripheral seal technique. J Can Dent Assoc, 1996
Jan, 62:1, 70-8
48 Nixon RL, Mandibular ceramic veneers: an examination of diverse cases integrating form, function, and aesthetics. Pract
Periodontics Aesthet Dent, 1995 Jan-Feb, 7:1, 17-26; quiz 28
49 Nixon RL, Mandibular ceramic veneers: an examination of complex cases. Pract Periodontics Aesthet Dent, 1995 May, 7:4, 17-28;
quiz 30
50 Elledge DA; Hart JK; Schorr BL, A provisional restoration technique for laminate veneer preparations. J Prosthet Dent, 1989 Aug,
62:2, 139-42
51 Rada RE; Jankowski BJ, Porcelain laminate veneer provisionalization using visible light-curing acrylic resin. Quintessence Int, 1991
Apr, 22:4, 291-3
52 Williamson RT, Using the existing prosthesis as a provisional restoration. J Am Dent Assoc, 1995 Jan, 126:1, 107-10
53 Tjan AH; Tjan AH; Grant BE, Marginal accuracy of temporary composite crowns. J Prosthet Dent, 1987 Oct, 58:4, 417-21
54 Jordan RD; Aquilino SA; Leary JM, Immediate fixed partial dentures. J Prosthet Dent, 1988 Nov, 60:5, 529-31
55 Federick DR, The provisional fixed partial denture. J Prosthet Dent, 1975 Nov, 34:5, 520-6
56 Breeding LC; Dixon DL, A bonded provisional fixed prosthesis to be worn after implant surgery. J Prosthet Dent, 1995 Jul, 74:1,
114-6
57 Suzuki S; Cox CF; White KC, Pulpal response after complete crown preparation, dentinal sealing, and provisional restoration.
Quintessence Int, 1994 Jul, 25:7, 477-85
58 Pashley EL; Comer RW; Simpson MD; Horner JA; Pashely DH; Caughman WF, Dentin permeability: sealing the dentin in crown
preparations. Oper Dent, 1992 Jan-Feb, 17:1, 13-20
59 Pashley EL; Comer RW; Simpson MD; Horner JA; Pashely DH; Caughman WF, Dentin permeability: sealing the dentin in crown
preparations. Oper Dent, 1992 Jan-Feb, 17:1, 13-20
60 Lewinstein I; Daniel Z; Azaz B; Gedalia I, Effect of fluoride varnish on the retentive strength of provisional crowns luted with
various temporary cements. J Prosthet Dent, 1992 Nov, 68:5, 733-6
61 Jones RH; Cook GS; Moon MG, Effect of provisional luting agents on polyvinyl siloxane impression material. J Prosthet Dent, 1996
Apr, 75:4, 360-3

31